Tratamentul pentru cancer:

Lidocaina (Xilină) injectată local (în jurul și/sau în tumoră și nu sub

formă de tratament ci cu menţinerea denervării până la moartea tumorii)

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16551906

Confirmarea Teoriei Geometrice a Vieţii

EXISTĂ!
Tocmai am găsit (iunie, 3) un material interesant:
http://ar.iiarjournals.org/content/24/2B/1003.full.pdf .
Am subliniat pasajele care mi se par semnificative în legătură cu rolul sistemului
nervos în patologia cancerului şi cu faptul ca mecanismul concret nu era încă cunoscut
(2004).
Cancer survival decreases in patients experiencing various psychosocial
stresses (1), suggesting a potential role for the central nervous system in
progression of malignancy. Specifically, stress- induced changes in
neuroendocrine and immune functions may contribute to cancer mortality
(2). Stress not only alters the neuroendocrine system, but also modifies
sensory nerve function.

Rata de supravieţuire în cancer descreşte în cazul pacienţilor confruntaţi

cu diferite tipuri de stres psihosocial (1), situaţie care sugerează un
potenţial rol pe care sistemul nervos central îl joacă în evoluţia procesului
de malignizare. Concret, schimbările induse de stres la nivelul funcţiilor
imune şi neuroendocrine pot contribui la mortalitatea în cancer (2).
Stresul nu numai că alterează funcţionarea sistemului neuroendocrin dar
modifică şi funcţia nervilor senzitivi.

1. Neurons sensitive to capsaicin mediate inflammatory pain and are

important targets for management of chronic pain.

1. Neuronii sensibili la capsaicina mediază durerile cauzate de procese

inflamatorii şi sunt obiective importante de urmărit în managementul
durerilor cronice.

These neurons also regulate local tissue homeostasis, inflammation,

healing and development, especially under conditions of psychological
stress.

Aceşti neuroni controlează homeostazia (stabilitatea unor parametrii

normali), la nivel local, al ţesuturilor, procesele de inflamaţie, de
vindecare şi creştere, în special în condiţii de stres psihologic.

Asta este total greșit! Oamenii ăștia n-au auzit de Profesorul Daniel
Danielopolu și de „antagonismului interstimulant” …

http://www.mayoclinicproceedings.org/article/S0025-6196%2811%2961064-
1/fulltext

Aceşti neuroni NU controlează singuri homeostazia etc., etc.... Ci împreună cu neuronii motori!

Si eroarea se va materializa în interpretarea datelor (vezi mai jos).

Stress contributes to increased cancer recurrence and metastasis

through as yet undefined mechanisms.

Stresul contribuie la creşterea probabilităţii de revenire a cancerului şi

de metastazare printr-un mecanism, încă, necunoscut.

Iată o afirmație de luat în seamă!

Likewise, activity of capsaicin-sensitive neurons is altered by

pathological conditions that may lead to metastatic growth (e.g. stress).
Therefore, we examined effects of a treatment that induces sensory nerve
denervation on breast

De asemenea, activitatea neuronilor senzitivi sensibili la capsaicina

este alterată de condiţii patologice (de exemplu stres) care pot duce la o
evoluţie metastatica. În această idee am examinat efectele unui tratament
care induce denervarea nervilor senzitivi în metastaze ale cancerului de
sân.
 The present study was designed to test the hypothesis that CSFs
(capsaicinsensitive sensory nerve fibers) influence the capacity of cancer
cells to metastasize.

Acest studiu a fost gândit în ideea verificării ipotezei că CSF influenţează capacitatea de
metastazare a celulelor caneroase.

Considering these observations, we expected diminished metastasis

following denervation by capsaicin treatment. However, we observed the
opposite: metastasis to vital organs increased.

Considerând aceste observaţii, ne-am aşteptat la diminuări ale

metastazarii după tratamentul implicând denervarea cu capsaicina. Cu
toate acestea, am observat, din contra, creşterea metastazarii în organele
vitale.

Foarte interesant: acest tip de abordare este probabil printre puţinele

din lume (deocamdată eu nu cunosc altele) care se referă strict la
principiul denervarii. Chiar şi în brevetul american referitor la folosirea
toxinei botulinice (amintit mai sus) denervarea este doar un fenomen
colateral, la care se face referire. Aceste aşteptări, foarte specifice, să
urmeze publicării, în România, a materialelor legate de Teoria
Gravitaţională a Vieţii, primele în 2001.Timpul va da un răspuns la această
întrebare.

Cu toate că, aparent, experimentul are rezultate negative voi

demonstra mai jos că, cel puţin acest experiment se constituie într-o
dovadă de necontestat a validităţii metodelor de tratament ale cancerului
având la bază principiul denervării.

Am să revin cu ceea ce am spus mai sus relativ la mecanismul de

scoatere formală a unei structuri din contextul general de funcţionare al
organismului (ceea ce achivalează cu cu o lezare fizică a acestuia):

“Adică se ajunge în situația incorectă în care ”PARTEA” CONDUCE

“ÎNTREGUL”! Aceasta fiind și esența procesului de "învățare":
supunerea "organismul" unui singur tip de stimuli, exclusiv și
repetatat cu o frecventa superioara celei la care organismul isi
poate reveni, de fiecare data, la starea initiala (si mentine astfel
starea de homeostazie globala, relativa la conditiile normale de
mediu). Forțându-l să reacționeze numai cu structurile impuse de
natura acelui stimul, se generează scoaterea respectivelor structuri
din contextul general de funcționare a organismului (ceea ce
înseamnă “AGRESIUNE” fizică)”.

Nuanţa care ar trebui subliniată ar fi aceea că procesul de

„învăţare” este identic cu orice alt proces realizat prin repetiţie şi
care, implicit, generează stres. Iar stresul este o agresiune fizică
chiar dacă, prin natura lui (strict formală), nu poate fi descris ca şi
efectul unei cauze materiale, precis delimitabilă în timp şi spaţiu. El
este generat de repetiţia, cu o frecvenţă peste o anumită limită, a
oricărui gen de stimuli care generează astfel doar reacţii parţiale
repetate, iniţial prin mecanismele reflexului condiţionat (raţionale)
apoi exclusiv reflexe (de ex. mersul pe bicicletă).

Am descris şi scenariul pe care Teoria Gravitaţională a Vieţii îl

modelează, în contextul unor asemenea tipuri de stimuli, relativ la
evoluţia proceselor care conduc la cancer.

Although preliminary, these observations provide one possible

explanation for resistance

of cardiac tissue to tumor involvement and highlight contributions of host

tissue, including sensory neurons, in the efficiency of cancer metastasis.

Deşi preliminare, aceste observaţii furnizează o posibilă explicaţie

pentru rezistenţa ţesutului cardiac la dezvoltarea tumorilor şi subliniază
influenţa ţesutului gazdă, incluzând şi nervii senzitivi, în eficienţa
procesului de metastazare.

Pe baza rezultatelor neasteptate, in partea de “discutii”, se sustine ca

denervarea cu capsaicina nu a intensificat in mod direct procesul de
metastazare.

Comentarii:
După cum am arătat mai sus cancerul evoluează pe baza a doua mecanisme strict distincte,
care se desfăşoară simultan:
1) malignizarea, sub influenţa activităţii nervilor sistemului parasimpatic la nivelul
stromei, implicând şi efectul invaziv, activ al tumorii maligne,
2) Proliferarea necontrolată a celulelor maligne la nivelul parenchimului.
Am arătat că dacă procesul de malignizare ar consta exclusiv din procesul 2)
buclele feedback care menţin stabilitatea geometrico - funcţională a structurilor ar genera
reacţii eficiente din partea organismului faţă de o structură străină lui (aşa cum se ştie că este
tumora) care ar trebui să mute în dezvoltarea ei, să disloce, ţesuturi sănătoase. Tocmai pentru
a evita reacţiile acestui sistem ţesuturile sănătoase nu sunt "împinse" ci "înlocuite".
Aceste reacţii sunt generate de sistemele vizate de experimentul în discuţie. Dacă
tumora creşte iar sistemul care trebuie să constate această creştere (cel senzitiv) este scos din
funcţie la ce ne putem aştepta? Este logic că tumora va creşte cu atât mai uşor. Atunci de ce
au existat altfel de aşteptări (ca tratamentul, astfel gândit, să conducă la stoparea evoluţiei
tumorii)?
Prin mecanismul „antagonismului interstimulant” activitatea sistemului autonom
parasimpatic, răspunzător de malignizarea (şi, implicit de invazia ţesuturilor sănătoase) de la
nivelul stromei, trebuie să se intensifice, conform protocolului experimentului. Şi asta s-a
întâmplat!
Pe scurt, în acest experiment s-a realizat denervarea "sistemului", nu a tumorii! Adică
s-a acţionat exclusiv în zona senzitivă, simpatică, a sistemului nervos autonom. Aşa că aceasta
a avut toate condiţiile să „zburde” în voie până la un anumit moment dat când s-au simţit
efectele atropinei. ATROPINA (It îs a competitive antagonist for the muscarinic acetylcholine
receptor. It îs classified as an anticholinergic drug (parasympatholytic) -
http://en.wikipedia.org/wiki/Atropine) s-a folosit din motive „tehnice”, şi evident, la nivel
parasimpatic (celule efectoare), nu cum greşit se susţine în material, la nivel senzitiv
(Atropine (5 mg/kg, i.p.) was administered immediately before capsaicin injection to prevent
acute cardiopulmonary effects of excessively released sensory mediators).
Conform modelului descris mai sus rezultatele acestui experiment sunt perfect
explicabile: mecanismul accelerează, apoi modulează (conform mecanismului
„antagonismului interstimulant”), procesul de metastazare.
Tumora este o structură efectoare! La acest nivel trebuie acţionat (vezi patentul
american)!
Faptul că toate fenomenele descrise în acest material
sunt în întregime modelabile pe baza Teoriei
Gravitaţionale a Vieţii acesta se constituie în cel puţin
o dovadă de necontestat a valabilităţii concluziilor
acestei teorii.

Lidocaina (Xilină) este foarte cunoscută şi un

potenţial tratament pentru cancer care, injectată
local (în jurul și/sau în tumoră, și nu sub formă de tratament ci cu
menţinerea denervării pană la moartea tumorii) respectă
principiile denervarii tumorale, descrise mai sus.
Este timpul pentru ea! Vezi si patentul american:
1. U.S. 2005/0031648 A1, Pub Date: February. 10, 2005