TESTELE CĂTRE EXAMENUL DE PROMOVARE ANUL II

1. CS. Spaţiul minim necesar unui cabinet de chirurgie orală pentru amplasarea unui
fotoliu este:
a) 10 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;
b)+ 14 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;
c) 20 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;
d) 25 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;
e) 30 m2 + 7 m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;

2. CS. Cîmpul operator e necesar să fie iluminat cu o intensitate de:

a) + 500 lux;
b) 150 lux;
c) 200 lux;
d) 300 lux;
e) 350 lux;

3. CS. Osul mobil ce intră în componenţa scheletului facial (splanhnocraniului) este:

a) Maxila;
b) Malarul;
c) + Mandibula;
d) Nazale;
e) Palatinale.

4. CS. Maxila are mai mulţi pereţi:

a)+ 4;
b) 5;
c) 6;
d) 7;
e) 8.

5. CS. Pereţii sinusului sînt acoperiţi cu:

a)+ Epiteliu pseudostratificat cilindric cu cili,
b) Epiteliu cubic;
c) Epiteliu plat;
d) Epiteliu prizmatic;
e) Epiteliu folicular.

6. CS. Sinusul maxilar comunică cu:

a)+ Cavitatea nazală;
b) Cavitatea bucală;
c) Orbita;
d) Glota;
e) Fosa subtemporală.
7. CS. Volumul cavităţii sinusului (în cm3) este de:
a)+ 14-25 cm3;
b) 15-40 cm3;
c) 10-20 cm3;
d) 7-15 cm3;
e) 20-50 cm3.

8. CS. Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un orificiu oval care se deschide în.
a) Miatul nazal superior;
b)+ Miatul nazal mediu;
c) Miatul nazal inferior;
d) Prin celule etmoidale;
e) Rinofaringe.

9. CS. Unul din pereţii sinusului maxilar este traversat de pachetul vasculo-nervos
infraorbital:
a) Anterior;
b) Median;
c)+ Superior;
d) Lateral;
e) Posterior.

10. CS. Molarii de pe arcada superioară au:

a)+ Trei rădăcini;
b) Două rădăcini;
c) O rădăcină;
d) De la caz la caz 4-5 rădăcini;
e) Șase și mai multe rădăcini.

11. CS. Primul premolar de pe arcada superioară are:

a) O rădăcină;
b)+ Două rădăcini,
c) Trei rădăcini;
d) Trei-patru rădăcini;
e) O rădăcină cu două apexuri.

12. CS. Mandibula are o formă de:

a) Pătrat;
b) Semiovală;
c) + Potcoavă;
d) Triunghilar;
e) În dependenţă de vîrstă trece de la o formă la alta.

13. CS. Prin corpul mandibulei trece canalul:

a) Suborbital;
b) Nazopalatin,
c) Palatinal anterior,
d)+ Mandibular;
e) Incisiv.

14. CS. Rădăcinile molarilor mandibulari sînt situate:

a)+ Mezio-distal;
 b) Vestibulo-oral;
c) Lingual;
d) Vestibular;
e) Palatinal.

15. CS. Articulaţia temporo-mandibulară este:

a)+ Diartroază;
b) Monoartroză;
c) Triartroză;
d) Cea mai evoluată articulaţie:
e) Amfiartroză.

16. CS. Fosa glenoidă este situată pe osul:

a) + Temporal;
b) Sfenopalatin;
c) Maxilă;
d) Frontal;
e) Mandibular.

17. CS. Condilul mandibular are un diametru de 20-25 mm şi o formă:

a) Ovală;
b Rotundă;
c) + Elipsoidală;
d) Triunghiulară;
e) Pătrată.

18. CS. Miniscul articular are o formă caracteristică de:

a) + Lentilă biconcavă;
b) Lentilă concavă;
c) Lentilă plată;
d) Lentilă convexă;
e) Lentilă biconvexă.

19. CS. Lichidul sinovial ce completează spaţiile articulaţiei este produs de:
a)+ Membrana sinovială;
b) Glandele salivare mici;
c) Glandele salivare mari;
d) Sistemul limfatic;
e) Glande sudoripare.

20. CS. Muşchii propulsatori ai mandibulei sînt:

a) M. maseterin;
b) M. temporal;
c) M. pterigoidian intern;
d)+ M. pterigoidian extern;
e) M. digastric.

21. CS. Unul din muşchii enumeraţi mai jos are două capete:
a) M. temporal;
b) M. maseterin;
c) M. pterigoidian lateral;
 d) M. milohioidian,
e)+ M. digastric.

22. CS. Artera facială porneşte de la:

a) carotidă comună;
b) Aorta ascendentă;
c)+ carotidă externă;
d) carotidă internă;
e) faringiană ascendentă.

23. CS. Principala arteră ce alimentează dinţii de pe arcada inferioară este:

a) linguală;
b) palatină descendentă;
c) sfeno-palatină;
d) + alveolară inferioară;
e) suborbitară.

24. CS. Colectorii principali regionali ai limfei cît şi bariera principală sînt:
a) Capilarele limfatice;
b) Ductul limfatic;
c) Vena mare limfatică;
d) Vasele limfatice;
e) + Ganglionii limfatici.

25. CS. Inervaţia vegetativă a feţei şi gîtului este asigurată de:

a) N. oftalmic;
b)+ N. vag;
c) N. hipoglos;
d) N. facial;
e) N.trigemen.

26. CS. Inervaţia muşchilor mimici este asigurată de:

a) N. trigemen;
b) N. hipoglos;
c) N. vag;
d)+ N. facial;
e) N. lingual.

27. CS. Una din următoarele ramuri a n. trigemen conţine ramuri motorii:
a) N. maxilar;
b) N. oftalmic;
c) + N. mandibular;
d) N. pterigopalatin;
e) N. lingual.

28. CS. Nervul mandibular este cea mai voluminoasă ramură a trigemenului şi iese din
craniu prin gaura:
a) Occipitală mare;
b) Rotundă;
c)+ Ovală;
 d) Oftalmică;
e) Spinoasă.

29. CS. Nervul maxilar este senzitiv şi iese din craniu prin gaura:
a) Spinoasă;
b)+ Rotundă;
c) Oftalmică;
d) Ovală;
e) Occipitală.

30. CS. Inervaţia secretorie a glandei parotide este asigurată de:

a) + N. auriculotemporal;
b) N. pterigomaxilar;
c) N. dentar (alveolar) inferior;
d) N. bucal;
e) N. maseterin.

31. CS. Inervaţia secretorie a glandei submaxilare este asigurată de:

a) + N. lingual;
b) N. auriculotemporal;
c) N. mandibular;
d) N. maxilar;
e) N. milohioidin.

32. CS. Din canalul stilomastoidian n. facial pătrunde în glanda:

a) Lacrimală;
b) Sublinguală;
c) Submandibulară;
d)+ Parotidă;
e) Salivară mică.

33. CS. Nervul facial comunică cu n. lingual prin:

a) N. petros mare;
b) N. alveolar inferior;
c) N. sublingual;
d) + N. coarda timpanică;
e) La direct.

34. CS. Din cele 12 perechi de nervi cranieni unul asigură senzaţiile de miros:
a) N. trigemen;
b) N. facial;
c) N. vag;
d) N. accesoriu;
e)+ N. olfactiv (tractul olfactic).

35. CS. Examenul exobucal se efectuează prin:

a) Studiul histologic;
b) Radiografia cu substanţă de contrast;
c) Razonanţa magnetică nucleară;
d)+ Inspecţii şi palpare;
e) Tomografia computerizată.
36. CS. Examenul ganglionilor limfatici se face:
a) Cu instrumentarul;
b) Cu aparataj special;
c) + Prin palpare cu degetele, comparativ cu partea opusă;
d) Radiografie;
e) Puncţie.

37. CS. Percuţia dentară se efectuează cu:

a) Instrumentar special;
b) Aparataj percutor;
c) Cu oglinda stomatologică;
d) + Cu mînerul sondei dentare;
e) Cu o spatulă.

38. CS. Pentru determinarea stării generale a pacientului de bază este:

a) + Anamneza, examenul stării generale;
b) Examenul de laborator;
c) Consultaţia confraţilor;
d) Consultările bibliografice;
e) Radiografia.

39. CS. Examenele de laborator sînt necesare întotdeauna pentru:

a) Diagnosticul afecţiunii buco-maxilo-faciale;
b)+ Completarea examenului clinic local şi general;
c) Stabilirea planului de operaţie;
d) Alegerea anesteticului;
e) Controlul stării organismului după operaţie.

40. CS. Asepsia prezintă:

a) O măsură de înlăturare a microorganismelor patogene din procesele inflamatorii;
b) + Totalitetea măsurilor şi mijloacelor folosite pentru a împedica contaminarea
infecţioasă a plăgilor operatorii;
c) Sterilizarea instrumentelor prin autoclavare;
d) Pregătirea cîmpului operator prin prelucrarea cu alcool;
e) Curăţarea instrumentelor prin diferite metode

41. CS. Cel mai obişnuit mijloc fizic de sterilizare (şi mai des folosit) este:
a) Fierberea;
b) Iradierea;
c) Folosirea gazelor;
d)+ Căldura uscată şi umedă;
e) Flambarea.

42. CS. Prin autoclavare (aburi fierbinţi sub presiune) se sterilizează:

a) Instrumentariul chirurgical stomatologic;
b)+ Materialul moale (salfete, halate, coprese, etc.);
c) Piese de la bormaşini;
d) Soluţiile;
e) Mobilierul.

43. CS. Autoclavarea se face la o temperatură şi presiune anumită:

a) 200-2500 C şi 10 atm;
 b)+ 136-1400 C şi 2-2,2 atm;
c) 150-1600 C şi 2-3 atm;
d) 180-1900 C şi 2-5 atm;
e) 200-2100 C şi 2-3 atm.

44. CS. Autoclavarea (la 1400 C şi 2,2 atm) se efectuează timp de:
a) 10-15 min;
b) 15-20 min;
c) 20-25 min;
d)+ 30 min;
e) 60 min.

45. CS. Sterilizarea cu căldură uscată în (poupinel) se face la o temperatură şi timp

anumit:
a) + 1800C - 60 min;
b) 2000C - 30 min;
c) 1600C - 15 min;
d) 1500C - 120 min;
e) 1700C - 80 min.

46. CS. Spălarea mîinilor pentru intervenţii chirurgicale se face cu:

a) Un get de apă caldă, săpun şi perii;
b) Tampon cu alcool;
c)+ Apă caldă, săpun şi perii 3 min, antiseptizare cu alcool 70%;
d) Apă de robinet şi detergenţi;
e) În lighean cu apă caldă cu dezinfectanţi.

47. CS. Sterilizarea materialelor textile (salfete, plapume, tampoane, vată, etc.) se face
cu:
a) Aer ferbinte în poupinel;
b) Flambarea;
c) Vapori de formaldehidă;
d)+ Autoclavare în casolete;
e) Raze lazer.

48. CS. Dezinfecţia cabinetului de chirurgie orală se efectuează:

a) De două ori pe zi;
b) O dată în săptămînă;
c)+ Zilnic de 2-3 ori cu soluţii de cloramină, săptămînal curăţenie generală;
d) Zilnic de 4-5 ori cu detergenţi, şampon;
e) Prin aerisirea cabinetului peste fiecare oră.

49. CS. Metoda de anestezie utilizată cel mai des în stomatologie este:
a) Anestezia generală;
b) Anestezia locală;
c) Anestezia regională;
d) + Anestezia loco-regională;
e) Metode intermediare.

50. CS. Clasificarea metodelor de anestezie se face după:

a) Principiul dezvoltării tehnicii (aparatajului);
b) În raport cu descoperirea unor noi substanţe anestezice;
 c)+ În dependenţă cu cunoaşterea bazelor fiziologice asupra anesteziei;
d) În dependenţă de dezvoltarea tehnicilor de anestezie modernă;
e) În dependenţă de condiţiile în care se efectuează anestezia.

51. CS. Preanestezia prezintă:

a)+ Totalitatea măsurilor de pregătire psihică, fizică şi medicamentoasă a bolnavului
în vederea anesteziei;
b) Reducerea excitabilităţii sistemului nervos central;
c) Sanarea cavităţii bucale, prelucrarea cu antiseptice;
d) Examinarea totală a bolnavului;
e) Metodă de laborator.

52. CS. Anestezicile locale sînt distruse prin hidroliză de către esterazele plasmatice şi
hepatice, însă produsele de degradare sînt eliminate prin:
a) Transpiraţii;
b) Salivă;
c)+ Rinichi;
d) Cu masele fecale;
e) Respirație.

53. CS. Una din substanţele anestezice enumerate produce dependenţă:

a)+ Cocaina;
b) Procaina;
c) Lidocaina;
d) Ultracaina;
e) Alfacaina.

54. CS. În anestezia la tuberozitate pe cale orală, se pătrunde cu acul dea lungul
tuberozităţii, pînă la o profunzime de:
a) 2-2,5 cm;
b) 2,5-3,5 cm;
c) 3,5-4 cm;
d) 1-1,5 cm;
e)+ 1,5-2,5 cm.

55. CS. Prin anestezia la tuberozitate se blocheză:

a) N. alveolari superiori şi medii;
b) N. nazopalatin;
c) N. alveolari superiori şi anteriori;
d)+ N. alveolari superiori şi posteriori;
e) N. palatinal.

56. CS. Cu anestezia suborbitară pot fi extraşi dinţii:

a) Toţi incisivii;
b) Caninii;
c) Premolarii;
d) + Incisivii, caninii şi premolarii;
e) Toţi dinţii de pe arcada superioară.

57. CS. Prin anestezia la gaura suborbitară pe calea orală se blocheză:

a) Nervii alveolari superiori şi posteriori;
b) Nervul nazopalatin;
 c)+ Nervii alveolari superiori anteriori şi medii;
d) Nervul palatinal;
e) Nervul alveolar inferior.

58. CS. Printre accidentele generale în practica stomatologică cel mai frecvent întîlnim:
a) Manifestări esterice;
b) Accidente alergice;
c)+ Lipotimia;
d) Sincopa;
e) Convulsiile.

59. CS. Lipotimia este provocată cel mai des de:

a) Acţiunea locală a novocainei;
b)+ Scăderea bruscă a tensiunei arteriale;
c) Acţiunea hipotensivă a novocainei (Procainei);
d) De starea imunodeficitară a organismului;
e) De toxicitatea sporită a anestezicului.

60. CS. În care din următoarele tehnici de anestezie este mai mare riscul producerii
unui hematom:
a) Anestezia la gaura mentonieră;
b)+ Anestezia la tuberozitate;
c) Anestezia la gaura incisivă;
d) Anestezia la gaura infraorbitară;
e) Anestezia la gaura palatină.

61. CS. În care din următoarele tehici de anestezie este posibil ca accident pareza
facială tranzitorie:
a) Anestezia nervului auruculo-temporal;
b) Anestezia nervului maseterin pe cale endobucală;
c) Anestezia nervului infraorbitar pe cale endobucală;
d) + Anestezia nervului alveolar infinferior pe cale endobucală;
e) Anestezia nervului mentonier pe cale cutanată.

62. CS. Complicaţiile septice postanestezice apar în special după:

a) Anestezia plexală sau prin baraj;
b) Anestezia la gaura incisivă;
c) + Anestezia la Spina Spix sau la tuberozitate;
d) Anestezia la gaura palatină sau mentonieră;
e) Anestezia topică.

63. CS. Hematomul ca accident al anesteziei tuberale este cauzat de:

a) Acţiunea hipotensivă a Novocainei (Procainei);
b) Pătrunderea adrenalinei în vasul sangvin;
c)+ Lezarea vaselor (artera, vena) cu hemoragie;
d) Ruperea acului în timpul anesteziei;
e) Stres.

64. CS. În care din următoarela tehnici de anestezie este mai mare riscul producerii
unei diplopii tranzitorii:
a) În anestezia tuberală;
b) În anestezia la gaura palatină;
 c)+ În anestezia la gaura suborbitară;
d) În anestezia la gaura mentonieră;
e) În anestezia la gaura incisivală.

65. CS. Extracţia dentară în plin proces inflamator acut se poate efectua:
a) Dacă pacientul nu are febră;
b)+ Dacă procesul septic este localizat numai periradicular;
c) Imediat după prezentarea pacientului;
d) Dacă pacientul prezintă hipersialee;
e) Nu se poate efectua.

66. CS. Extracţia dentară este bine să fie efectuată la dolnavii cu infarct miocardic în
antecedente, după:
a) Cel puţin 15 zile de la inarct;
b) Cel puţin 30 zile de la inarct;
c) Cel puţin trei luni de la inarct;
d)+ Cel puţin şase luni de la infarct;
e) Cel puţin 6-8 ore de la infarct.

67. CS. În infarctul miocardic recent, extracţia dentară:

a) Se efectuiază sub protecţie de antibiotice;
b) Se efectuiază sub protecţie hemostatică;
c) Se efectuiază de urgenţă;
d) + Este contraindicată;
e) Se efectuiază în condiţii de spitalizare.

68. CS. Precizaţi în care din următoarele afecţiuni generale este contraindicată
extracţia dentară:
a) Cardiopatia ischemică dureroasă;
b) Hepatită cronică evolutivă;
c)+ Leucoza acută;
d) Hemofilia A;
e) Tonzilită.

69. CS. Extracţia dentară, la bolnavii cu leucozele acute, este permisă:

a) Numai sub control riguros al hemostazei;
b) Numai sub protecţie de antibiotice;
c)+ Este contraindicată în mod categoric;
d) Numai după întreruperea tratamentului anticoagulant;
e) Numai după un tratament de 24-48 de ore hipoglicemiant.

70. CS. Extracţia dentară se poate efectua fără riscuri dacă timpulde sîngerare este de:
a) + 1-4 min;
b) 8-12 min;
c) 20-30 min;
d) 60 min;
e) Mai mult de 60 min.

71. CS. Pentru extracţia primului molar superior, la început, pentru luxaţia dintelui, se
fac mişcări de basculare în sens:
a) Palato-vestibular;
b) + Vestibulo-oral;
 c) Numai vestibular;
d) Vertical (tracţie în ax);
e) Numai palatinal.

72. CS. Pentru extracţia incisivilor şi caninilor de pe arcada superioară se folosesc

cleştii:
a) În baionată;
b) În cioc;
c) + Drepţi;
d) S - fără pinteni;
e) S - cu pinteni.

73. CS. Pentru extracţia primilor doi molari de pe arcada superioară se folosesc cleştii:
a) În cioc;
b) Drepţi;
c) În baionetă;
d)+ S - cu pinteni pe falca vestibulară;
e) În cioc cu pinteni pe ambele fălci.

74. CS. Pentru extraxia molatului trei de pe arcada superioară se folosesc cleştii:
a) Cioc îndoiţi pe lat;
b) Drepţi;
c) S - fără pinteni;
d)+ Cleşti pentru extracţia molarilor de minte superiori;
e) S - cu pinteni.

75. CS. Primul molar de pe arcada inferioară se extrage cu:

a) Cleşte drept;
b) Cleşte în cioc;
c)+ Cleşte în cioc cu doi pinteni pe ambele fălci;
d) Cleşte în baionetă;
e) Elevatorul Lecluse.

76. CS. Premolarii de pe arcada inferioară se extrag cu:

a) Anestezia la Spina Spix şi bucală;
b)+ Cleştii în cioc cu fălci late;
c) Elevatorul Lecluse;
d) Cleşte în baionetă;
e) Cleştii în formă de S.

77. CS. Elevatorul Lecluse se poate folosi pentru extracţia:

a) Dinţilor maxilari;
b) Dinţilor mandibulari;
c) Incisivilor şi caninilor;
d)+ Molarului de minte inferior;
e) Molarului de minte superior.

78. CS. Cleştii în cioc încovoiaţi pe lat se folosesc pentru extracţia:

a) Incisivilor;
b) Caninilor şi premolarilor;
c) Primilor doi molari;
d) + Dinţii de minte inferiori;
 e) Toţi dinţii.

79. CS. Pentru extracţia cărui dinte de pe arcada superioară gura nu trebuie să fie larg
deschisă:
a) Incisivilor;
b) Caninilor;
c) Premolarilor;
d)+ Molarului de minte;
e) Primilor doi molari.

80. CS. Pentru extracţia unor dinţi avem cleşti speciali:

a) Incisivi;
b) Canini;
c) Premolari;
d) Primii doi molari;
e)+ Molarii de minte.

81. CS. În cursul extracţiei dentare, mişcările de rotaţie sînt permise la:
a) Molarii de minte;
b) Molari în general;
c) Molari si premolari;
d) + Monoradiculari cu rădăcini drepte;
e) Numai la dinţii maxilari.

82. CS. Extracţia dentară cu separarea rădăcinilor este indicată într-una din
următoarele situaţii:
a) Molarii care reprezintă stîlpi de punte;
b) + Molarii cu rădăcini divergente;
c) Molari cu fracturi radiculare longitudinale;
d) Molarii cu carii proximale;
e) Molarii incluşi.

83. CS. În timpul extracţiei se produce fractura 1/3 apicale a rădăcinii. În această
situaţie, cea mai bună atitudine este:
a) Continuarea extracţiei după separarea rădăcinilor;
b)+ Finalizarea extracţiei prin alveolotomie;
c) Extirparea 1/3 apicale a rădăcinii prin rezecţie apicală;
d) Restul radicular fiind foarte mic poate fi lăsat pe loc, dar cu avertizarea
pacientului;
e) Utilizarea unui H-file.

84. CS. După trei zile de la extracţie pacientul prezintă dureri vii iradiante spre ureche,
hipersalivaţie, congestia mucoasei din jurul alveolei, alveola prezintă un cheag
murdar, muguri cărnoşi care sîngerează la atingere, secreţii purulente din alveolă.
Diagnosticul cel mai probabil în această situaţie este:
a) Alveolită uscată;
b) Nevrită postanestezică;
c) + Alveolită umedă;
d) Pericoronarită congestivă;
e) Pericoronarită supurată.

85. CS. Elementul primar prin care începe procesul de vindecare a unei plăgi
 postextracţionale este:
a) Chiuretajul minuţios al fundului alveolar;
b) Apropierea marginilor gingiei;
c)+ Formarea cheagului endoalveolar;
d) Hemoragia pereţilor alveolei;
e) Aplicarea suturilor.

86. CS. Cea mai potrivită atitudine faţă de o plagă postextracţională este următoarea:
a) Spălătura locală cu apă oxigenată şi protejarea plăgii cu o compresă sterilă
întrodusă intraalveolar;
b) Spălătura intraalveolară cu o substanţă antiseptică şi aplicarea unui pansament
cu Gelaspon şi Trombină pentru accelerarea hemostazei;
c) + Controlul plăgii alveolare, regularizarea ciocurilor osoase, strîngerea marginilor
alveolei şi protejarea ei cu comprese sterile aplicate supraalveolar;
d) După o extracţie normală nu este necesar nici un tratament;
e) În plaga postextracţională se întroduce pulbere de sulfamidă şi se începe imediat
antibioterapia pentru prevenirea complicaţiilor sertice.

87. CS. După extracţia unui dinte cu parodontită apicală se recomandă:

a) Întroducerea unei meşe în alveolă;
b) Sutura plăgii alveolare;
c) Aplicarea unui pansament cu Gelaspon şi Trombină menţinut cu gutieră sau
proteză;
d) + Spălătură antiseptică a alveolei;
e) În astfel de cazuri nu se recomandă nici un tratament.

88. CS. Fractura tuberozităţii maxilei are loc:

a)+ În timpul luxaţiei cu elevatorul a molarului de minte superior;
b) În timpul extracţiei molarului doi;
c) În timpul extracţiei molarului de 6 ani;
d) În timpul extracţiei premolarilor;
e) În timpul extracţiei molarului de minte inferior.

89. CS. Accidentele sinusale ale extracţiei dentare se pot produce la:
a) Toţi dinţii arcadei superioare;
b) Incisivii şi caninii superiori;
c)+ Premolarii şi molarii superiori;
d) Premolarii şi molarii inferiori;
e) Nu contează localizarea dintelui extras.

90. CS. În cazul unei fracturi de perete alveolar, cînd fragmentul osos rămîne ataşat de
periost, se va face:
a) Deperiostarea şi desprinderea fragmentului osos, apoi regularizarea marginilor
osoase şi sutura;
b)+ Repunerea fragmentului detaşat la loc şi sutura gingivomucoasei;
c) Sutura fragmentului la periostul existent şi pansament supraalveolar compresiv;
d) Îndepărtarea fragmentului numai cu electrocauterul;
e) Deperiostarea fragmentului şi electrocauterizarea periostului

91. CS. Fractura mandibulei se poate produce:

a) În timpul extracţiei molarului de 6 ani cu rădăcini recurbate distal;
b)+ În timpul extracţiei molarului de minte inferior, cînd acesta are rădăcini drepte şi
 se foloseşte elevatorul Lecluse;
c) În timpul extracţiei molarului de minte, cînd acesta are rădăcini recurbate distal şi
se foloseşte elevatorul Lecluse;
d) Cînd există chisturi foliculare, tumori, osteomielită, sau dinţi incluşi la nivelul
mandibulei;
e) Cînd se folosesc elevatoare curbe pentru extracţia dinţilor laterali cu rădăcini
recurbate distal.

92. CS. Rădăcinile dentare împinse sub mucoasa sinusală se extrag:

a) După cura radicală de sinus;
b) Numai dacă manevra Valsalva este pozitivă;
c)+ Pe cale alveolară lărgită;
d) Numai cu ajutorul cleştilor de rădăcini;
e) Numai cu elevatoarele cu cioc lateral.

93. CS. Nervul alveolar inferior adesea este lezat în timpul extracţiei dintelui:
a) Primului premolar;
b) Molarului de 6 ani;
c) Al doilea molar;
d)+ Molarului de minte;
e) Al doilea premolar.

94. CS. În mod normal timpul în care se formează chiagul în alveolă este de:
a) 30-50 minute;
b) 20-40 minute;
c) + 15-20 minute;
d) O oră;
e) 50-60 minute.

95. CS. Simptomul dominant în alveolita postextracţională este:

a) Fetiditatea bucală;
b)+ Durerea;
c) Adenopatia loco-regională;
d) Febra;
e) Prurit.

96. CS. Alveolita postextracţională este:

a) O complicaţie septică a plăgii alveolare ce cointeresează pereţii alveolei;
b) + O osteită localizată, în care fenomenul inflamator se asociază cu necroza
superficială a pereţilor osoşi;
c) O necroză a cheagului de sînge;
d) O înpuroiere a alveolei;
e) O complicaţie ce implică alveola, osul, gingivomucoasa.

97. CS. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:
a) Anestezia plexală sau prin baraj;
b) Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;
c)+ Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;
d) Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;
e) Anestezia topică.

98. CS. Planşeul bucal este împărţit de muşchiul milohioidian în două compartimente:
 a) Posterior şi anterior;
b) Laterale;
c) + Superior şi inferior;
d) Superior şi lateral;
e) Inferior şi medial.

99. CS. Cea mai des întîlnită cauză a perforării fundului sinusului este:
a) Rezecţia de os la înlăturarea tumorilor;
b)+ Extracţia molarilor superiori;
c) Coma sifilitică;
d) Osteoradionecroză;
e) Trauma osului maxilar.

100. CS. Accidentele sinuzale ale extracţiei dentare se pot produce la:
a) Toţi dinţii arcadei superioare;
b) Incisivii şi caninii superiori;
c) + Premolarii şi molarii superiori;
d) Premolarii şi molarii inferiori;
e) Nu contează localizarea dintelui extras.

101. CS. Prin ductul (canalul) Stenon se revarsă saliva de la glanda:

a) Sublinguală;
b) Submandibulară;
c) X. Parotidiană;
d) Accesorie;
e) Palatinală.

102. CS. Ductul (canalul) Stenon se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în

regiunea:
a) Geniană;
b) Sublinguală;
c) x Geniană la nivelul primului molar superior;
d) Palatină;
e) Retromolară.

103. CS. Ductul (canalul) Wharton se deschide pe mucoasa cavităţii bucale în

regiunea:
a)x Sublinguală;
b) Palatină;
c) Retromolară;
d) Geniană;
e) Geniană la nivelul molarului de şase ani.

104. CS. Prin ductul (canalul) Wharton se elimină saliva din glanda:
a) Parotidă;
b) Sublinguală;
c) Accesorii;
d)x Submandibulară;
e) Palatinală.

105. CS. Prin ductul (canalul) Bartholomini se elimină saliva din glanda:
a) Submandibulară;
 b) X. Sublinguală;
c) Parotidă;
d) Accesorii;
e) Palatinală.

106. CS. Sterilizarea reprezintă:

a) x Ansamblul procedurilor folosite pentru distrugerea tuturor organismelor
de pe instrumentele şi materialele chirurgicale;
b) Folosirea instrumentelor de o singură folosinţă;
c) Prelucrarea cu alcool a cîmpului operator;
d) Antibioticoterapia;
e) Dezinfecție.

107. CS. Cel mai des folosim anestezia n. alveolar inferior:

a)x Pe cale orală la Spina Spix;
b) Tehnica Vaisbrem la proeminenţa mandibulară;
c) Calea cutanată submandibulară;
d) Calea cutanată retromandibulară;
e) Calea cutanată superioară.

108. CS. În care din următoarela tehnici de anestezie este mai mare riscul de a se
produce lipsa temporală a vederii:
a) Anestezia la gaura palatină;
b)x Anestezia la gaura suborbitară;
c) Anestezia tuberală;
d) Anestezia la gaura incisivă;
e) Anestezia nervului alveolar inferior.

109. CS. Luxarea dintelui se face cu scop de:

a) x Rupere a ligamentelor dentoalveolare şi mobilizarea dintelui;
b) A fixa mai bine cleştele pe dinte;
c) De a extrage dintele;
d) De a înlătura ţesutul patologic periapical;
e) De a face loc pentru întroducerea elevatorului.

110. CS.Regiunea oro-maxilo-facială este vascularizată de:

a) facială;
b) maxilară internă;
c) temporală superficială;
d) linguală;
e)x De toate în ansamblu.

111. CS. Care din substanţele anestezice enumerate mai jos fac parte din grupa
derivaţilor esterici:
a) x procaina (Novocaina)
b) bupivacaina
c) epinefrina
d) articaina
e) mepivacaina
 112. CS. Care este anestezia locală în care se obține anestezia dintelui, dar nu și a
parților moi:
a) anestezia topică
b) anestezia locală prin infiltratie
c) anestezia tronculară-periferică
d) anestezia bazală
e) x anestezia intraligamentară
113. CS. Anestezia topică se poate folosi pentru anestezia nervului:
a) X. lingual, în șantul mandibulo —lingual , în dreptul molarului de minte
b) alveolar supero-anterior
c) mentonier
d) incisiv
e) alveolar inferior

114. CS. Reperele pentru anestezia „la tuberozitate” sunt:

a) x creasta zigomato-alveolară
b) radacina mezială a molarului trei superior
c) mucoasa fixă
d) creasta temporală
e) creasta temporo-zigomatică

115. CS.Care este teritoriul anesteziat obținut după anestezia nervului nazo-
palatin:
a) cele două treimi posterioare ale fibromucoasei palatine
b) x treimea anterioară a fibromucoasei palatine
c) gingia palatină din dreptul molarilor superiori
d) septul nazal , baza și aripa nasului
e) podeaua nazală și celulele etmoidale

116. CS. Anestezia locală prin infiltraţie nu include:

a) x anestezia de contact
b) anestezia submucoasă
c) anestezia intradermică
d) anestezia plexală
e) anestezia intraligamentară

117. CS. Anestezia nervului alveolar inferior (spina Spix):

a) se efectuează rar pe cale orală
b) x nu permite anestezierea mucoasei vestibulare distal de gaura mentonieră
c) are ca reper planul de ocluzie al molarilor superiori
d) determină anestezia nervului bucal
e) anesteziază și nervul auriculo-temporal

118. CS. Anestezia nervului bucal:

a) substanţa anestezică este injectată subperiostal
b) completează anestezia la gaura mentonieră
c) X. este o anestezie de completare pentru mucoasa gingivoalveolară situată distal
de gaura mentonieră
d) presupune anestezierea mucoasei gingivoalveolare situate distal de premolarul
2 inferior
e) este o anestezie perinervoasă, intracanaliculară.
 119. CS. Alveolita postextracțională are o frecvență mai mare, după:
a) x anestezia intraligamentară
b) anestezia topică
c) anestezia prin refrigerație
d) anestezia intrapapilară
e) anestezia prin infiltrație locală.

120. CS. Anestezia intraligamentară:

a) nu necesită seringi speciale
b) durata de instalare este mare
c) reduce riscul de alveolită postextracţională
d) durerea locală postanestezică e mai redusă
e) x este indicată la pacienţii cu risc hemoragic

121. CS. Profunzimea de depunere a soluţiei anestezice pentru anestezia nervului

alveolar inferior la gaura mandibulară pe cale endoorală este:
a) 1,5-2 cm;
b) X. 2-2,5 cm;
c) 2-3 cm;
d) 2,5-3,5 cm;
e) 4-4,5 cm.

122. CS. Radacina senzitivă a nervului mandibular inervează:

a) tegumentul regiunii nazale;
b) hemibuza superioară;
c) x dinţii inferiori cu ligamentul parodontal şi osul alveolar;
d) glanda submandibulară;
e) sinusul maxilar.

123. CS. Dezavantajul anesteziei nervului nazopalatin la gaura incisivă este:

a) volum mare de soluţie anestezică;
b) risc de rupere a acului;
c) x anestezie dureroasă, potenţial traumatică;
d) aspiraţie pozitivă frecventă;
e) necesită înţepături multiple.

124. CS. Hematomul labio-mentonier se produce în timpul anesteziei:

a) plexale la dinţii frontali inferiori
b) plexale la dintii frontali superiori
c) x tronculare periferice la gaura mentonieră
d) intraosoase la dinţii frontali inferiori
e) bilaterale la găurile mentoniere

125. CS. Contraindicațiile relative generale ale extracției dentare pot fi:
a) boli cardiovasculare cu risc mediu
b) x tratamente anticoagulante
c) tulburari urinare
d) colecistita
e) abcese perimandibulare
 126. CS. Lezarea n. lingual în timpul extracției molarilor inferiori:
a) apare frecvent în cazurile extracției molarului de minte
b) tulburările nu afectează foarte mult pacientul
c) se evită rezectia corticalei vestibulare pentru a nu leza n.lingual
d) trepănarea osoasă se face cît mai mult la nivelul corticalei linguale
e) x recuperarea spontană în urma lezării nervului este mult mai puțin probabilă

127. CS. Extracția molarului 2 superior:

a) morfologia molarului 2 este similară cu cea a molarului 3 superior
b) rădăcinile sunt mai lungi și mai puțin divergente ca la molarul unu superior
c) tehnica este aceași ca la toți molarii superiori
d) instrumentarul folosit este similar celui utilizat pentru extractia molarului 3
superior
e) x este extras mai ușor decît molarul unu superior

128. CS. În alveolita uscată simtomatologia este dominată de:

a) x fenomene dureroase intense
b) febra înaltă
c) astenie marcată
d) adenită
e) hipersalivație

129. CS. Accidentele extracţiei dentare cuprind :

a) x înghiţirea sau aspirarea unor fragmente dentare
b) lezarea nervului facial
c) hemoragie imediată prelungită
d) alveolită umedă
e) trismus antalgic

130. CS. Etapele vindecării plăgii postextracţionale :

a) procesul de vindecare al alveolei se realizează prin granulaţie secundară
b) cuprinde inflamaţie, epitelizare, fibrozare şi remodelare
c) etapa inflamatorie desfăşurată pe parcursul primei săptămâni, constă în apariţia
fibroblastelor şi dezvoltarea capilarelor de neoformaţie
d) în primele 6-7 zile postextracțional apar osteoclaste
e) X. anchilozare

131. CS. Extracţia pe cale alveolară înaltă (tehnica Wassmundt) :

a) X este indicată pentru resturile radiculare împinse sub mucoasa sinusală
b) se realizează un lambou plic
c) se rezecă tabla osoasă palatină cu pensa ciupitoare de os sau instrumentar
rotativ
d) se îndepărtează cu cleştele restul radicular restant
e) nu necesită sutură

132. CS. După extracția unui dinte monoradicular, epitelizarea plăgii are loc în:
a) 10-12 zile
b) 12-16 zile
c) X 16-18 zile
d) 20-22 zile
e) 24-30 zile

133. CS. După extracția unui dinte pluriradicular, epitelizarea plăgii are loc în:
a) 14-18 zile
b) X. 19-23 zile
c) 24-28 zile
d) 20-32 zile
e) 33-40 zile

134. CS. În cazul prezenței procesului inflamator în alveola unui dinte

monoradicular extras, epitelizarea durează mai mult cu:
a) X 1 săptămînă
b) 2 săptămîni
c) 3 săptămîni
d) 4 săptămîni
e) Mai mult de 4 săptămîni

135. CS. În cazul prezentei procesului inflamator în alveola unui dinte

pluriradicular extras, epitelizarea durează mai mult cu:
a) 1 săptămînă
b) X 2 săptămîni
c) 3 săptămîni
d) 4 săptămîni
e) Mai mult de 4 săptămîni

136. CS. La a cîta zi după extracție, alveola se umple cu țesut granular de

regenerare:
a) 3-4 zile
b) X 7-8 zile
c) 2 saptamini
d) 3 saptamini
e) 4 saptamini

137. CS. Alveolita postextracțională se manifestă la:

a) 30 zile postoperator
b) 21 zile postoperator
c) 14 zile postoperator
d) X 3-4 zile postoperator
e) 24 ore

138. CS. La a cîta zi după extracție se determină histologic trabecule osteoide pe

fundul și pereții alveolei:
a) 1 săptămînă
b) X. 2 săptămîni
c) 3 săptămîni
d) 4 săptămîni
e) 5 săptămîni

139. CS. În ce termen după extracție are loc începerea formării țesutului osos
 spongios?
a) 14 zile
b) 21 zile
c) X la finalul primei luni
d) la mijlocul lunii a doua
e) la finalul lunii a doua

140. CS. În ce termen alveola postextracțională nu diferă radiologic de osul

înconjurator?
a) la finalul primei luni
b) la 2-4 luni
c) X la 4-6 luni
d) la 7-8 luni
e) la 8-9 luni

141. CS. În cazul complicațiilor postextracționale (alveolita), în ce termen alveola

postextracțională nu diferă radiologic de osul înconjurator?
a) 2-4 luni
b) 4-6 luni
c) 6-8 luni
d) X. 8-10 luni
e) 10-12 luni

142. CS. În cazul comunicării oro-sinusale, cînd se permite tamponarea alveolei

postextracționale cu meșe iodoformate?
a) X nu se permite
b) în cazul hemoragiilor postextractionale
c) în cazul sinusitei purulente
d) în cazul propulsării radacinei sub mucoasa sinusului fără a o perfora
e) se permite in toate cazurile

143. CS. Prin ce metodă se îndepărtează rădăcinile propulsate în sinusul maxilar?

a) prin alveola posextracțională
b) X sinusotomie cu plastia comunicării oro-sinusale
c) sinusotomie fără plastia comunicării oro-sinusale
d) plastia comunicării oro-sinusale fără sinusotomie
e) suturarea alveolei postextractionale fără înlăturarea rădă cinei

144. CS. Cum se numește hemoragia ce apare în urma intervenției chirurgicale?

a) idiopatică
b) X iatrogenă
c) simptomatică
d) rinogenă
e) nespecifică

145. CS. Postextracțional se indică:

a) băi bucale intense cu soluții antiseptice în primele 2 ore postextracațional
b) ingerarea alimentelor fierbinți în primele 2 ore postextracțional
c) X se exclud băi bucale cu antiseptic în primele 2 ore și pe parcursul zilei în care
 s-a efectuat extracția
d) efort fizic în ziua intervenției
e) fizioterapie în ziua intervenției

146. CS. Contraindicații relative ale extracției dentare sunt următoarele cu

excepția:
a) corticoterapie prelungită
b) extracțiile în leucemii cronice în fază compensate
c) X leucemia acută
d) diabet zaharat
e) in primele 6 luni de la producerea unui infarct miocardic

147. CS. Care afirmație este falsă cu privire la extracția propriu-zisă a dintelui:
a) se verifică dacă nu există gingie aderentă care se va rupe la îndepărtarea dintelui
din alveolă
b) se evită izbirea arcadei antagoniste în momentul în care dintele „scapă” din
alveolă
c) X gingia decolată în urma extracției dentare trebuie îndepărtată
d) marginile strivite, necrotice ale gingiei se îndepărtează
e) dintele extras se examinează dacă este întreg sau lipsesc fragmente din vârful
rădăcinii

148. CS. Care din următoarele afirmații este falsă:

a) cleştele pentru incisivi şi canini superiori este drept
b) X la cleştele pentru premolarii superiori, falca vestibulară prezintă un pinten
pentru a se insera între cele două rădăcini vestibulare
c) la cleştele pentru premolarii superiori, nu este prezent pintenele
d) pentru extracția caninului inferior se foloseşte cleştele de premolar, deorece
are rădăcina lungă şi puternică
e) cleştii pentru molarii inferiori au doi pinteni

149. CS. Cleştele în formă de S prevăzut cu un piten:

a) este utilizat în zona frontală maxilară
b) este utilizat pentru extracția molarilor inferiori
c) este utilizat pentru extracția molarului de minte superior
d) X pintenul este poziționat pe falca vestibulară
e) poziția pintenului diferențiază cei doi cleşti pentru cadranul 3 şi 4

150. CS. Accidentele extracției dentare sunt următoarele, cu excepția:

a) înghițirea dinților sau a resturilor radiculare
b) dislocarea dintelui în spațiile extraalveolare
c) X hemoragia postextracțională
d) leziuni ale ramurilor nervoase
e) fractura mandibulei sau a tuberozității maxilare

151. CS. Factorii ce nu ușurează odontectomia M3 inferior.

a) X raportul direct cu canalul mandibular
b) spațiul fată de molarul doi
c) poziție mezio- angulară
d) rădăcini conice sau fuzionate
e) spațiu parodontal larg

152. CS. În etiopatogenia incluziei dentare sunt incriminați factori locali

a) anomalii cromozomiale
b) tulburări metabolice
c) despicăturile labio-maxilo-palatine
d) X persistența pe arcadă peste limita normală cronologică a dintelui temporar
e) dizostoză cleidocraniană

153. CS. Complicații septice locale asociate incluziei M3 inferior

a) septicemia
b) X. osteomielita
c) tromboflebita de sinus cavernos
d) abces vestibular
e) meningita

154. CS. Contraindicațiile redresării chirurgical-ortodontice a caninului inclus

a) pacienti tineri
b) X. spațiu insuficient pe arcadă și nu poate fi creat prin metode ortodontice
c) dintele nu prezintă anomalie de formă sau volum
d) dintele se află într-o poziție verticală sau normal oblică
e) incluzia nu este profundă
155. CS. Cauzele generale ale incluziei dentare sunt:
a) boli endocrine ca de exemplu- hipertiroidism
b) acromegalia
c) infecții specifice ca TBC
d) X transmiterea ereditară, despicăturile labio-maxilo-palatine,
e) boli autoimune ca lupus eritematos sistemic

156. CS. În cazul anesteziei tronculare periferice se instalează blocarea cărui tip
de sensibilitate:
a) tactilă
b) X dureroasă
c) temperatură
d) gustativă
e) secretorie

157. CS. Șocul anafilactic este o reacție alergică de tip:

a) X imediat
b) întîrziat
c) primar
d) secundar
e) precoce

158. CM. În cabinetul de chirurgie orală se efectuiază următoarele intervenţii:

a) X Anestezii şi extracţii dentare;
b) Înlăturarea tumorilor maligne;
c) X Chirurgia proprotetică;
 d)X Tratament chirurgical al parodontitelor marginale cronice;
e) X Rezecţii apicale, amputaţii radiculare, hemisecţii.

159. CM. În componenţa unei secţii (cabinet) de chirurgie orală intră:

a) X Salonul de operaţii;
b)X Salonul de sterilizare;
c) X Salonul de aşteptare (coridor) pentru pacienţi;
d) Fişier;
e) Cabinetul roentgenologic.

160. CM. Instrumentariul principal necesar într-un cabinet de chirurgie orală:

a) X Cleşti pentru extracţii, elevatoare, dăltiţe, ciocănaşe, sindesmotoame;
b) X Bisturie, foarfece, portace, ace, pense hemostatice;
c) X Deschizător de gură, fixator de limbă, depărtător;
d) X Chiurete, excavatoare, raşpă, sonde, oglinzi;
e) X Tăviţe, pense, mînere de oglinzi, instrumentar de detartaj.

161. CM. Formele de asistenţă chirurgicală într-un cabinet de chirurgie orală

sînt:
a) X Asistenţă chirurgicală profilactică;
b) X Asistenţă chirurgicală planică;
c)X Asistenţă chirurgicală de urgenţă;
d)X Asistenţă chirurgicală urgentă după indicaţii vitale;
e) Asistenţă stomatologică mixtă.

162. CM. Indicii calitativi a activităţii chirurgului în cabinetul de chirurgie orală

sînt:
a) X Absenţa accidentelor şi complicaţiilor postextracţionale;
b) X Absenţa sau un număr foarte limitat de complicaţii postoperatorii,
c) X Evitarea tuturor urgenţelor apărute în timpul operaţiilor;
d)X Anestezia perfectă, lipsa durerilor şi altor accidente în timpul
operaţiilor;
e) Mențiuni din partea pacienților.

163. CM. Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale:

a)X Superior;
b)X Mediu;
c)X Inferior
d) Lateral;
e) Posterior

164. CM. Osul maxilar participă în formarea următoarelor cavităţi:

a) X Orbitei;
b) X Nazală;
c) X Orală;
d) Pterigo-maxilară;
 e) Sinusul maxilar.

165. CM. S-au determinat următoarele forme de sinus maxilar:

a)X Pneumatic;
b)X Sclerotic;
c) X Multicameral;
d) X Un sinus mare şi cîteva mici;
e) Absența sinusului maxilar.

166. CM. Funţiile de bază ale sinusului sînt:

a)X Rezonatorie;
b) X Olfactorii;
c) X Respiratoare (umectează, încălzeşte, curăţă aerul);
d) X Protecţie;
e) X Uşurează scheletul.

167. CM. Raportul sinusului maxilar cu dinţii de pe arcada superioară este intim
şi cei mai apropiaţi de fundul sinusului sînt dinţii:
a) X Molarul de 6 ani;
b) Incisivii;
c) X Molarul doi;
d)X Permolarii;
e) Caninul.

168. CM. Mandibula are următoarele apofize:

a) X Alveolară;
b)X Coronoidă;
c) X Condilară;
d) Bazală;
e) Unghiulară.

169. CM. Care dinţi de pe arcada inferioară au două rădăcini:

a) X Molarul 1(de 6 ani);
b) X Molarul 2;
c) X Molarul 3 (dintele de minte);
d) Premolarul 1;
e) Caninul.

170. CM. Elementele anatomice principale ale articulaţiei temporo-mandibulare

sînt:
a) X Condilul articular;
b) X Cavitatea glenoidă;
c) X Miniscul;
d) X Tuberculul articular;
e)X Capsula articulară şi ligamentele.
171. CM. În cadrul articulaţiei temporo-mandibulare meniscul îndeplineşte mai
multe funcţii:
a) X Transformă cele două suprafeţe necongruente în suprafeţe
congruente;
b) X Separă capul condilului de elementele craniene a articulaţiei
temporo-mandibulare:
c) X Contribuie activ la deplasarea anterioară a condilului;
d) X Rolul de tampon între suprafeţele articulare osoase;
e) Trofică.

172. CM. Meniscul articular împarte articulaţia în două compartimente:

a) X Temporo-meniscal (superior);
b) X Menisco-mandibular (inferior);
c) Menisco-tuberal (anterior);
d) Menisco-auditiv (posterior);
e) Menisco-zigomat (lateral).

173. CM. Elementele de unire ale capetelor articulare sînt:

a) X. Capsula articulaţiei temporo-mandibulare;
b) Muşchii ridicători;
c) X. Ligamentele articulaţiei temporo-mandibulare;
d) Muşchii coborîtori ai mandibulei;
e) Fascii.

174. CM. Capsula articulaţiei temporo-mandibulare se prizintă ca:

a) X. Un manşon cu două capete, superior şi inferior;
b) X. O structură fibroasă;
c) O structură fibro-cartilaginoasă;
d) O prelungire ligamentară;
e) O structură osoasă.

175. CM. Capsula articulară fiind subţire şi laxă are o construcţie morfologică
stratificată:
a)X Stratul intern „sinovială" ca o pătură endotelială tapetează capsula;
b)X Un strat de stromă conjunctiv colagenă;
c) X Un strat extern de ţesut fibros;
d) Un strat de ţesut fibro-cartilaginos;
e) Un strat de ţesut cartilaginos.

176. CM. Ligamentele intracapsulare sînt:

a) Ligamentul pterigo-mandibular;
b) Ligamentul sfeno-mandibular;
c) X. Ligamentul intern;
d) X. Ligamentul extern;
e) Ligamentul stilo-mandibular.
177. CM. Ligamentele extracapsulare sînt:
a) Ligamentul intern;
b) X. Ligamentul stilomandibular;
c) X. Ligamentul sfeno-mandibular;
d) X. Ligamentul pterigo-mandibular;
e) Ligamentul extern.

178. CM. Muşchii ridicători a mandibulei sînt:

a) X M. temporal;
b) X M. maseterin;
c) M. digastric;
d) X M. pterigoidian intern;
e) M. geniohioidian.

179. CM. Muşchii coborîtori a mandibulei sînt:

a) M. maseterin;
b) X. M. milohioidian;
c) X. M. digastric;
d) X. M. geniohioidian
e) M. temporal.

180. CM. Fasciile regiunii oro-maxilo-faciale sînt:

a) X Fascia superficială a feţei;
b) X Fascia proprie a feţei;
c) X Fascia parotido-maseterină;
d)X Fascia bucofaringee;
e) X Fascia interpterigoidiană.

181. CM. Fasciile feţei şi gîtului au următoarea predestinaţie:

a) X Delimitează spaţiile conjunctiv-adipoase;
b) X Învelesc muşchii;
c) X Învelesc pachetele vasculonervoase;
d) X Învelesc organele regiunii oro-maxilo-faciale;
e) X Au un rol trofic, mecanic, de protecţie.

182. CM. Fasciile cervicale sînt:

a) X Fascia superficială subcutană;
b) X Fascia proprie cervicală;
c) X Fascia madie;
d) X Fascia endocervicală;
e) X Fascia prevertebrală.

183. CM. Spaţiile de ţesut conjunctiv-adipos ale feţei sînt:

a) X Orbital;
b) X Suborbital;
 c) X Temporal;
d) X Subtemporal;
e) X Genian.

184. CM. Spaţiile de ţesut conjunctiv-adipos profunde ale feţii sînt situate în:
a) X. Fosa infratemporală;
b) X. Laterofaringiană;
c) X. Fosa pterigo-maxilară;
d) Fosa canină;
e) Orbită.

185. CM. Spaţiile interfasciale şi intermusculare au următoarele particularităţi:

a) X. Sînt stratificate (superficiale, profunde);
b) X. Sînt repartizate pe regiuni;
c) X. Comunică una cu alta;
d) X. Sînt predispuse proceselor patologice;
e) Au vascularizare separată

186. CM. Structura histologică a limfonodulului este prezentată de:

a) X. Capsula de un ţesut fibroelastic ce acoperă nodulul;
b) X. Septurile fibroelastice, plecate de la capsulă;
c) X. Zona corticală parenchimatoasă;
d) X. Zona medulară parenchimatoasă;
e) Spongioasă.

187. CM. Limfonodulii submandibulari colectează limfa de la:

a) Pleoapa inferioară şi superioară;
b) X. Mucoasa părţii laterale a limbii;
c) X. Dinţii pluriradiculari (molari premolari) de pe arcada superioară;
d) X. Dinţii laterali de pe arcada inferioră;
e) X. Mandibulă.

188. CM. Limfa de la maxilarul superior (maxilă) se revarsă spre limfonodulii:

a) Occipitali;
b) Preauriculari (parotidieni);
c) X. Submandibulari;
d) X. Retrofaringieni;
e) Genieni.

189. CM. Inervaţia ţesuturilor regiunii oro-maxilo-faciale este asigurată de:

a) X. N. facial;
b)X. N. trigemen;
c) X. N. hipoglos;
d) N. accesoriu;
e) N. vag.
190. CM. Nervul trigemen este cel mai mare nerv cranian mixt care asigură
inervaţia:
a) X. Sensitivă a faţei;
b) Senzitivă a gîtului;
c) X. Motorie a tuturor muşchilor masticatori;
d) Motori a limbii;
e) X. Senzitivă a dinţilor.

191. CM. Nervul trigemen are trei ramuri principale:

a) N. alveolar;
b) N. lingual;
c) X N. maxilar;
d) X N. mandibular;
e) X N. oftalmic.

192. CM. Dinţii de pe arcada superioară primesc inervaţie de la:

a) N. oftalmic;
b) X N. alveolari superiori şi anteriori;
c) X N. alveolari superiori şi medii;
d)X N. alveolari superiori şi posteriori;
e) N. alveolar inferior.

193. CM. Ramurile senzitive ale n. mandibular sînt:

a) X N. bucal;
b) X N. alveolar inferior;
c) X N. mentonier;
d) X N. incisiv;
e) X N. lingual.

194. CM. Pe traectul n. mandibular sînt situaţi mai mulţi ganglioni:

a) X. Ganglionul sublingual;
b) X. Ganglionul submandibular;
c) X. Ganglionul otic;
d) Ganglionul pterigomaxilar;
e) Ganglionul geniculat.

195. CM. Nervul facial se ramifică în:

a) X. N. temporal;
b) X. N. zigomatic;
c) X. N. bucal;
d) X. N. marginal al mandibulei;
e) X. N. cervical.

196. CM. Scopurile esenţiale ale examenului clinic sînt:

a)X Depistarea tuturor manifestărilor patologice dentoparodontale şi
 maxilo-faciale, care trebuie diagnosticate şi supuse tratării;
b) X Depistarea tuturor semnelor bucale determinate de boli generale;
c)X Recunoaşterea pacientului pentru care o intervenţie chirurgicală
prezintă un risc
dX) Identificarea unor boli contagioase şi protejarea medicului, celorlalţi
pacienţi şi personalului auxiliar;
e) X Găsirea metodelor optime de obţinere a colaborării pacientului.

197. CM. Anamneza se culege de la un bolnav prin următoarele căi dintre care
din ele cea mai bună este:
a)X Interogatoriu;
bX) Chestionar simplu (anchetă);
c)X Asocierea celor două metode;
d) Consultarea rudelor sau însoţitorilor;
e) Radiografii.

198. CM. Examinînd la concret durerea se precizează:

a)X Localizarea durerii;
b) X Iradierea durerii;
c) X Intensitatea şi forma;
d) X Caracterul durerii (spontană,provocată);
e) X Fenomene asociate (salivţie, lacrimare,hiperemie).

199. CM. Studiind acuzele despre deformaţii se va clarifica:

a) X. Cînd şi în ce condiţii au apărut;
b) X. Spontan sau a fost provocată;
c) X. Precedate de dureri, tumefacţie, traumă;
d) Se va preciza ocupaţia;
e) Se stabileşte starea socială.

CM. Evoluţia deformaţiei este importantă pentru stabilirea diagnosticului şi elaborarea

unui plan de tratament. Evoluţia poate fi:
a) X. Acută;
b) Spontană;
c) X. Creştere lentă, progresivă;
d) Unică sau multiplă;
e) Evoluție imprevizibilă.

1. CM. Tulburările funcţionale sînt:

2. a)[x] De masticaţie;
3. b)[x] De deglutiţie;
4. c)[x] De fonaţie;
5. d [x] Limitarea mişcărilor de mandibulă;
6. e)[x] De mimică a feţei.
7.
8.
9. CM. Examenul obiectiv loco-regional cuprinde:
10. a) [x] Examenul exobucal;
11. b) [x] Examenul endobucal;
12. c) [ ] Examenul general pe aparate;
13. d) [ ] Examenul radiologic;
14. e) [ ] Examene de laborator.
15.
16.
17. CM. La examinarea endobucală se dă o atenţie deosebită la:
18. a)[ ] Simetria feţei;
19. b)[ x] Gradul de deschidere a cavităţii bucale;
20. c) [x] Starea mucoasei bucale;
21. d)[x] Examenul dento-parodontal;
22. e) [ ] Culoarea tegumentelor feţei.
23.
24.
25. CM. Examinînd mucoasa bucală atragem atenţia la următoarele:
26. a)[x] Coloraţia;
27. b)[x] Prezenţa unor formaţiuni patologice (erozii, ulcere, papule, noduli, etc.);
28. c) [x] Papilele ducturilor glandelor salivare mari;
29. d)[x] Frenul labial, lingual;
30. e)[x] Faţa dorsală a limbii (depozite, neoplazme, defecte, mărimea papilelor,
etc.).
31.
32.
33. CM. Examenul dento-parodontal cuprinde:
34. a)[x] Examenul de ansamblu al arcadelor dentare;
35. b)[x] Apelul dinţilor;
36. c) [x] Starea dinţilor;
37. d) [x] Starea parodonţiului;
38. e) [x] Starea mucoasei înconjurătoare.
39.
40.
41. CM. Pentru precizarea diagnosticului se fac următoarele examene
complementare:
42. a)[x] Examenul radiologic;
43. b)[x] Biopsia, citologia;
44. c)[x] Puncţia exploratoare;
45. d) [x] Stomatoscopia, diafanoscopia;
46. e) [x] Ecografia, termografia, craniometria, rezonanţa magnetică nucleară, etc.
47.
48.
49. CM. Examenul radiologic constituie:
50. a)[x] Prezenţa procesului patologic;
51. b)[x] Localizarea şi mărimea;
52. c) [x] Forma, extinderea;
53. d) [ ] Consistenţa, fluctuenţa, prezenţa lichidului;
54. e)[ ] Totul despre procesul patologic.
55.
56.
57. CM. Biopsia se efectuează de a căpăta material pentru histologie şi a depista:
58. a) [x] Formaţiunile tumorale benigne;
59. b) [x] Formaţiunile tumorale maligne;
60. c) [x] Procesele patologice suspecte;
61. d)[x] Procesele inflamatorii;
62. e)[ ] Orice patologie a regiunii BMF.
63.
64.
65. CM. Pentru realizarea sterilizării se folosesc:
66. a) [x] Mijloace fizice;
67. b) [x] Mijloace chimice;
68. c) [x] Combinarea acestor două;
69. d) [ ] Dezinfectarea prin mai multe metode;
70. e)[ ] Curățenia zilnică.
71.
72.

73. CM. În pregătirea instrumentelor de sterilizare de bază este:

74. a)[ ] Curăţirea cu perii şi şerveţele;
75. b)[x] Curăţirea manuală cu perii, apă caldă şi săpun sau detergent;
76. c)[ ] Spălarea în apă caldă într-un lighean;
77. d)[x] Curăţirea cu ajutorul unor aparate speciale pe bază de ultrasunet;
78. e) [x] Uscarea sub raze ultraviolete.
79.
80.
81. CM. Antisepticile sînt agenţi chimici care distrug sau inhibă creşterea
microorganismelor aflate pe ţesuturi vii (plăgi, tegumente, mucoase) şi ele sînt:
82. a)[x] Peroxid de hidrogen (3, 4, 6%);
83. b)[x] Clorul şi substanţele care eliberează clor;
84. c)[x] Iodul, alcoolul etilic, acidul boric;
85. d)[x] Fenolul, Formaldehida;
86. e) [x] Detergenţii, Clorhexidina, etc.
87.
88.
89. CM. Cele mai potrivite definiţii a anesteziei moderne sînt:
90. a)[x] Metoda chirurgicală prin care se suprimă în mod temporar şi reversibil
perceperea sau transmiterea durerii, prin întroducerea în organism a unor substanţe
chimice sau agenţi fizici;
91. b) [x] Suprimarea durerilor în tratarea afecţiunilor dureroase, efectuarea unor
intervenţii chirurgicale în deplină linişte pentru bolnav şi medic;
92. c)[x] Anestezia este o stare particulară creată prin întroducerea în organism a
unor substanţe chimice prin care se suprimă temporar perceperea sau transmiterea
sensibilităţii şi în special celei dureroase;
93. d)[x] Toate mijloacele farmacologice şi tehnice care permit bolnavului să
suporte actul terapeutic chirurgical în condiţii de securitate şi confort optime, iar
chirurgul să lucreze liniştit;
94. e) [x] Anestezia reprezintă totalitatea tehnicilor chirurgicale care se efectuează
ca prim timp în majoritatea intervenţiilor chirurgicale ce asigură pentru bolnav şi
chirurg condiţii optime pentru desfăşurarea actului chirurgical.
95.
96.
97. CM. Dezideratele principale ale anesteziei generale sînt:
98. a) [x] Combaterea durerii (analgezia);
99. b) [x] Protecţia vegetativă (antişoc);
100. c) [x] Relaxarea musculară;
101. d) [x] Hipnoza;
102. e)[ ] Euforia.
103.
104.

105. CM. Tendinţele principale ale anesteziei sînt:

106. a)[x] Să găsească tehnici de anestezie simple;
107. b)[x] Să se efectueze uşor;
108. c)[x] Să nu necesite o dotare tehnică costisitoare;
109. d)[x] Să fie lipsită de nocivitate;
110. e)[x] Să fie utilizată în marea majoritate a intervenţiilor chirurgicale.
111.
112.
113. CM. Indicaţiile anesteziei loco-regionale în chirurgia oro-maxilo-facială sînt:
114. a) [x] Extracţii dentare, extirpaţii, şlefuiri etc.;
115. b)[x] Chirurgia orală (pentru îndepărtarea chisturilor, tumorilor mici,
chirurgie preprotetică etc.);
116. c) [x] Chirurgia parodontală;
117. d) [x] Intervenţii chirurgicale mai laborioase;
118. e) [ ] În orice intervenţie de amploare mică, medie sau mare,
119.
120.
121. CM. Particularităţile anesteziei în stomatologie sînt:
122. a)[x] Actele terapeutice sînt extrem de diverse ca amploare, durată,
intensitate etc.;
123. b)[x] Se execută în cabinet la bolnavii ambulatori în majoritatea cazurilor
neinvestigaţi şi nepregătiţi pentru investigaţii;
124. c) [x] Bolnavii nu pot fi controlaţi postoperator;
125. d) [x] Manoperele se efectuiază endobucal, fapt ce încurcă alegerea unor
metode de anestezie (ca anestezia generală inhalatorie);
126. e) [ ] Poate fi efectuată de către pacient.
127.
128.
129. CM. Alegerea metodei de anestezie depinde de:
130. a) [x] Starea generală şi psihică a pacientului;
b)[x] Vîrsta;
c)[x] Natura şi durata probabilă a operaţiei;
d) [x] Modificările patologice generale şi locale;
e) [x] Locul intervenţiei, condiţiile de dotare tehnică, competenţa şi experienţa
cadrelor.

131. CM. Avantajele anesteziei loco-regionale sînt:

a)[x] Uşor de administrat fără pregătiri speciale;
b)[x] Nu necesită un personal special instruit şi nici o aparatură deosebită;
c)[x] Oferă posibilitatea colaborării cu pacientul;
d)[x] Nu e costisitoare;
e)[ ] Poate fi administrată oricărui pacient în intervenţii de orice amploare.

132. CM. Preanestezia cuprinde:

133. a)[ ] Precizarea unor date de paşaport;
134. b)[ ] Interogatoriul pacientului;
135. c) [x] Pregătirea psihică;
136. d)[x] Pregătirea fizică;
137. e) [x] Pregătirea medicamentoasă (premedicaţia).
138.
139.
140. CM. Scopurile unei premedicaţii complete în chirurgia oro-maxilo-facială
sînt următoarele:
141. a)[x] Înlăturarea fricii;
142. b)[x] Coborîrea nivelului metabolic;
143. c)[x] Deprimarea activităţii reflexe, scăderea secreţiilor;
144. d)[x] Potenţializarea agenţilor anestezici;
145. e)[x] Acţiuni antiedematoase şi protecţia faţă de efectele toxice.
146.
147.
148. CM. Medicamentele utilizate în premedicaţie sînt:
149. a) [x] Barbiturice (luminal, fenobarbital, nembutal, etc.);
150. b) [x] Analgezice opiacee (dipidolog, fentanil, mialgin, etc.);
151. c) [x] Parasimpaticolitice (atropina, scopolamina, etc.);
152. d) [ ] Antihistaminice (dimidrol, pipolfen, tavegil, suprastin, etc.);
153. e)[ ] Vitamine.
154.
155.
156. CM. Premedicaţia sedativă este indicată la:
157. a) [x] Bolnavi labili psihici;
158. b) [ ] Cardiaci;
159. c) [ ] Bolnavi handicapaţi psihomotor;
160. d) [x] Copii;
161. e) [ ] Gravide.
162.
163.
164. CM. Premedicaţia este obligatorie pentru:
165. a)[ ] La toţi pacienţii;
166. b)[x] La copii;
167. c) [ ] La bătrîni;
168. d) [x] La pacienţi emotivi;
169. e)[x] La bolnavi cu reflexe exagerate.
170.
171.

172. CM. Prin premedicaţie se reduce:

173. a) [x] Durerea;
174. b)[x] Excitabilitatea sistemului nervos central;
c) [x] Teama (frica);
d)[x] Secreţia salivei;
e)[ ] Euforia.

175. CM. Alegerea premedicaţiei se face întotdeauna în funcţie de:

176. a)[x] Vîrsta şi terenul pacientului;
177. b)[x] Metoda de anestezie care va fi folosită (locală sau generală);
178. c) [x] Circumstanţele operatorii (durata şi gravitatea intervenţiei);
179. d)[x] Locul intervenţiei (ambulator sau staţionar);
180. e) [ ] Dorința pacientului.
181.
182.
183. CM. Principalele substanţe anestezice loco-regionale se împart în:
184. a)[x] Esteri;
185. b)[x] Amide;
186. c) [ ] Volatile;
187. d)[ ] Gazoase;
188. e)[ ] Lichide.
189.
190.
191. CM. Soluţiile anestezice întrebuinţate în stomatologie trebuie să posede
anumite calităţi şi anume:
192. a) [x] Acţiune periferică temporală şi reversibilă asupra celulelor şi fibrelor
nervoase senzitive;
193. b)[x] Să nu fie iritante pentru ţesuturi;
194. c) [x] Să nu provoace modificări structurale;
195. d) [x] Să nu provoace efecte generale nedorite;
196. e) [x] Să nu fie toxice, toxomanice şi să nu provoace alergie.
197.
198.
199. CM. Substanţele anestezice trebuie să aibă următoarele calităţi:
200. a)[x] Să fie solubile în apă;
201. b)[x] Să rămînă stabile în soluţii;
202. c) [x] Să nu se degradeze prin căldură (fierbere) în vederea sterilizării;
203. d)[x] Să difuzeze uşor în ţesuturi, dar să nu se absoarbe prea repede;
204. e) [x] Acţiunea anestezică să se instaleze şi să fie suficient de intens.
205.
206.

207. CM. Mecanismul intim al anesteziei loco-regional este explicat prin:

208. a) [x] Împedicarea depolarizării şi stabilizarea permiabilităţii membranei
celulare, respectiv a filetelor nervoase;
209. b) [x] Influenţarea asupra transferului de K+ şi Na+;
210. c) [x] Modificările potenţialului electric indispensabil percepţiei şi
transmiterii influxului nervos;
211. d)[x] Activitatea antagonică a substanţelor anestezice cu acetilcolina,
mediatorul chimic al generării şi transmiterii influxului nervos;
212. e) [ ] Mecanism necunoscut.
213.
214.
215. CM. Particularităţile anesteziei generale în stomatologie şi chirurgie oro-
maxilo-facială sînt:
216. a) [x] Cîmpul de activitatea a stomatologului şi al anesteziologului este
comun;
217. b)[x] Unele procese patologice (supuraţii, tumori, fracturi, etc.) au raport
strîns cu căile aeriene superioare, deformează anatomia regiunii, inundă cavitatea
bucală cu sînge, secreţii, exacerbează reflexele;
218. c) [x] Limitarea deschiderii cavităţii bucale pri trismus, constricţii
temporo-mandibulare, anchiloză duc la adoptarea unor tahnici speciale de narcoză
(traheostomia, intravenoasă);
219. d)[x] Menţinerea liberă a căilor aeriene este dificilă de realizat (sînge,
 secreţii, corpi străini, compresiuni, etc.);
220. e) [ ] Anestezistul trebuie să lase chirurgului capul şi gîtul şi să meargă pe
altă cale.
221.
222.
223. CM. Anestezia generală în deosebi în chirurgia oro-maxilo-facială este
indicată:
224. a) [x] La copii;
225. b)[x] La pacienţii cu teren alergic sau care prezintă intoleranţă la
anesteziile locale;
226. c) [x] La bolnavii cu deficienţe neuropsihice şi neuromotorii;
227. d)[x] În procesele septice evolutive unde nu se poate folosi anestezia
locală;
228. e)[x] Dorinţa pacientului.
229.
230.
231. CM. Căile de administrare a anesteziei generale sînt:
232. a)[x] Calea inhalatorie;
233. b)[x] Calea intravenoasă;
234. c) [ ] Calea intrarectală;
235. d) [ ] Calea intramusculară;
236. e) [x] Asocierea a mai multor forme.
237.
238.

239. CM. Principalele metode de anastezie terminală (locală) sînt:

240. a)[x] Anestezia prin refrigeraţie (Kelenul, azotul lichid, etc.);
241. b) [x] Anestezia de suprafaţă prin contact (topică);
242. c) [x] Anestezia prin badijonare;
243. d) [x] Anestezia prin îmbibiţie;
244. e) [x] Anestezia prin pulverizare.
245.
246.
247. CM. Substanţele anestezice folosite în stomatologie pentru anestezia de
contact se găsesc sub forme diverse:
248. a)[x] Lichide;
249. b) [x] Paste;
250. c) [x] Pulber;
251. d)[x] Preparate pulverizabile;
252. e) [x] Ape de gură.
253.
254.
255. CM. Printre avantajele anesteziei loco-regionale figurează:
256. a)[x] O poate efectua oricine;
257. b)[x] Nu necesită aparatură deosebită;
258. c) [x] Tehnica de administrare este simplă;
259. d)[x] Asigură un cîmp operator liber;
260. e)[x] Oferă posibilitatea de colaborare a bolnavului cu medicul.
261.
262.
263. CM. Tipurile de anestezie prin injecţie sînt:
264. a)[x] Anestezia prin infiltraţie locală;
265. b)[x] Anestezia prin infiltraţie la distanţă;
266. c)[x] Anestezia plexală;
267. d) [x] Anestezia loco-regională periferică;
268. e) [x] Anestezia regională centrală.
269.
270.
271. CM. Avantajele anesteziei loco-regionale în chirurgia oro-maxilo-facială sînt:
272. a) [x] Acţiunea anestezicului este limitată la structurile pe care se intervin,
fără a influenţa teritorii prea întinse şi fără risc de accidente toxice generale;
273. b) [x] Administrarea este uşoară avînd o tehnică simplă şi precisă, nu
necesită aparatură complicată şi nici personal ajutor;
274. c) [x] Cîmpul operator rămîne complet (deschis) liber şi desfăşurarea actului
operator nu este jenantă;
275. d) [x] Nu suprimă reflexele protectoare (de tuse şi deglutiţie), evită pericolul
pătrunderii sîngerării, salivei în căile respiratorii, expune riscuri vitale minime;
276. e) [x] Poate fi potenţializată printr-o premedicaşie corespunzătoare sau
precedată de sedarea conştientă în scopul diminuării receptivităţii psihice a
pacientului.
277.
278.
279. CM. Printre reperele pentru anestezia nervului alveolar inferior figurează:
280. a)[ ] Marginea anterioară a apofizei coronoide;
281. b)[ ] Interlinia temporo-condiliană;
282. c)[ ] Mijlocul distanţei între maseter şi simfiza mentonieră;
283. d)[x] Creasta temporală a mandibulei;
284. e)[x] Plica pterigo-mandibulară.
285.
286.
287. CM. Printre reperele pentru anestezia n. mandibular pe cale cutanată
submandibulară figurează:
288. a)[ ] Plica pterigo-mandibulară;
289. b)[x] Marginea posterioară a ramului ascendent şi unghiul;
290. c) [x] Marginea bazilară a mandibulei la un lat de deget (1,5 cm) inaintea
unghiului;
291. d)[ ] Arcul zigomatic;
292. e)[ ] Marginea anterioară a muşchiului maseterin.
293.
294.
295. CM. Printre reperele anatomice în efectuarea anesteziei mentoniere pe cale
orală figurează:
296. a)[ ] Unghiul gurii;
297. b)[x] Nivelul rădăcinii mediale a primului molar;
298. c) [ ] Nivelul proecţiei rădăcinii premolarului 2;
299. d)[x] La 1,5 cm sub marginea gingivală la premolarul 2;
300. e)[x] La mijlocul corpului mandibulei.
301.
302.
303. CM. Printre reperele principale pentru efectuarea anesteziei n. alveolar
inferior pe cale orală figurează:
304. a)[x] Planul de ocluzie a molarului inferior;
305. b)[ ] Planul de ocluzie a molarului superior;
306. c)[x] Plica pterigo-mandibulară;
307. d)[x] Creasta temporală a mandibulei şi trigonul retromolar;
308. e) [x] Margirea anterioară a ramurei ascendente.
309.
310.
311. CM. Prin tehnica Vaisbrem se pot anestezia:
312. a)[x] Nervul alveolar inferior;
313. b) [ ] Nervul alveolari superiori posteriori;
314. c) [x] Nervul lingual;
315. d)[ ] Nervul maseterin;
316. e)[x] Nervul bucal.
317.
318.
319. CM. Printre reperele anatomice pentru anestezia n. alveolar inferior pe cale
retromandibulară (posterioară) figurează:
320. a)[ ] Pavilionul urechii;
321. b)[x] Marginea posterioară a ramului ascendent la mijlocul înălţimii
acesteea;
322. c)[x] Lobul urechii;
323. d)[ ] Marginea bazilară a mandibulei;
324. e)[ ] Incizura semilunară.
325.
326.
327. CM. Reperele folosite în anestezia nervului bucal pe cale orală vor fi:
328. a) [x] La 1 cm înapoia şi dedesuptul orificiului canalului Stenon;
329. b)[ ] La 1 cm înaintea şi deasupra orificiului canalului Stenon;
330. c)[x] Linia ce intersectează baza apofizei coronoide cu planul de ocluzie al
molarilor superiori;
331. d)[ ] Unghiul ascuţit format de planul de ocluzie a molarilor superiori şi
celor inferiori;
332. e)[ ] La 1 cm sub planul de ocluzie a molarilor superiori, în mucoasa
mobilă sub un unghi de 35-450.
333.
334.
335. CM. Reperele folosite în anestezia la tuberozitate pe cale orală sînt:
336. a)[x] Creasta zigomato-alveolară;
337. b)[ ] Arcada temporo-zigomatică;
338. c) [x] Rădăcina mezială a molarului 2;
339. d)[ ] Rădăcina mezială a molarului 1;
340. e)[ ] Mucoasa mobilă.
341.
342.
343. CM. Pe cale cutanată, reperele folosite la anestezia la tuberozitate sînt:
344. a)[x] Marginea anterioară a muşchiului maseter;
345. b)[ ] Marginea posterioară a muşchiului maseter;
346. c)[x] Creasta zigomato-alveolară;
347. d)[x] Marginea inferioară a osului zigomatic;
348. e)[ ] Marginea superioară externă a osului zigomatic.
349.
350.
351. CM. Puncţia anestezică pentru anestezia nervului nazopalatin se practică:
352. a)[ ] Pe mijlocul papilei incisive;
353. b)[x] Pe marginea papilei incisive;
354. c)[x] La 0,5 cm înapoia şi deasupra marginii gingivale;
355. d)[ ] La 1 cm înapoia şi deasupra marginii gingivale;
356. e)[ ] La 0,3 cm înaintea şi sub marginea gingivală.
357.
358.
359. CM. Direcţia acului în anestezia la tuberozitate pe cale orală este:
360. a)[ ] În jos;
361. b)[x] În sus;
362. c) [x] Înapoi;
363. d)[ ] Înainte;
364. e)[x] Înăuntru.
365.
366.
367. CM. Prin anestezia la tuberozitate, teritoriul anesteziat va fi:
368. a)[x] Osul alveolar;
369. b)[ ] Constant zona premolarilor;
370. c)[x] Constant zona molarilor;
371. d)[ ] Gingivomucoasa palatină pînă la nivelul Pm1, C;
372. e)[x] Peretele posterior al sinusului maxilar.
373.
374.
375. CM. Pentru anestezia la gaura palatină se folosesc următoarele repere:
376. a)[x] Ultimul molar la 1 cm deasupra coletului acestuia;
377. b)[ ] La 1 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur;
378. c)[x] La 0,5 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur;
379. d)[x] La 1 cm înaintea cîrligului aripii interne a apofizei pterigoide;
380. e)[ ] La 0,5 cm înaintea cîrligului aripii interne a apofizei pterigoide.
381.
382.
383. CM. Gaura infraorbitară este situată:
384. a)[ ] Imediat sub marginea inferioară a orbitei;
385. b)[x] La 6-8 mm de desuptul marginii inferioare a orbitei;
386. c)[x] La 5 mm înăuntrul liniei verticale mediopupilare;
387. d)[x] Pe linia verticală ce trece prin sutura maxilomalară;
388. e)[x] Pe linia ce uneşte incizura supraorbitară cu gaura mentonieră.
389.
390.
391. CM. Accidentele determinate de substanţele vasoconstrictoare sînt:
392. a)[ ] Edemul angioneurotic Quincke;
393. b)[ ] Accidente nervoase;
394. c)[x] Tremurături, cefalee, ameţeli, nelinişte;
395. d)[x] Slăbiciuni, palpitaţii, constricţie toracică;
396. e) [ ] Şocul anafilactic.
397.
398.
399. CM. În accidentele toxice determinate de substanţele anestezice se iau
următoarele măsuri:
400. a)[ ] Spitalizarea de urgenţă a bolnavului;
401. b)[x] Asigurarea libertăţii căilor aeriene;
402. c)[x] Asigurarea respiraţiei;
403. d)[x] Asigurarea circulaţiei;
404. e)[x] Tratament medicamentos după necesitate.
405.
406.
407. CM. Printre simptomele principale ale lipotimiei figurează:
408. a)[ ] Perderea totală a cunoştinţei pe un timp îndelungat;
409. b)[x] Somnolenţă, transpiraţii, paloarea feţei;
410. c)[x] Slăbiciuni, greaţă;
411. d)[x] Perderea parţială a cunoştinţei;
412. e)[ ] Oprirea respiraţiei, cianoză.
413.
414.
415. CM. Semnele caracteristice în pareza facială tranzitorie postanestezică sînt:
416. a)[ ] Anestezia regiunii temporale şi a pavilionului urechii;
417. b)[x] Căderea comisurii bucale;
418. c)[x] Inocluzia palpebrală;
419. d)[x] Dispariţia mişcărilor mimice;
420. e)[ ] Analgezia gustativă a limbii.
421.
422.
423. CM. Care dintre următoarele metode se pot folosi pentru profilaxia
accidentelor alergice postanestezice:
424. a)[x] Anamneza;
425. b)[ ] Proba garoului;
426. c)[ ] Teste de efort;
427. d)[x] Teste biologice;
428. e)[ ] Teste radiologice.
429.
430.
431.
432. CM. În care din următoarela tehnici de anestezie este mai mare riscul
producerii unui trismus:
433. a)[ ] Anestezia la gaura mentonieră;
434. b)[x] Anestezia după tehnica Vaisbrem;
435. c)[x] Anestezia la Spina Spix pe cale orală;
436. d)[ ] Anestezia tuberală;
437. e)[ ] Aplicativă.
438.
439.
440. CM. Dintre accidentele locale în anestezia tuberală cel mai frecvent întîlnim:
441. a)[x] Paralizia tranzitorie a nervului facial sau auriculotemporal;
442. b)[ ] Tulburări oculare;
443. c)[ ] Leziuni ale nervilor alveolari superiori şi posteriori;
444. d)[x] Hematoame;
445. e)[x] Hemoragii.
446.
447.
448. CM. Accidentele şi complicaţiile generale ce pot surveni în cursul anesteziilor
loco-regionale se împart:
449. a)[x] Psihogene;
450. b)[x] Toxice;
451. c)[x] Alergice;
452. d)[x] Alte accidente;
453. e)[x] Complicaţiile cauzate de starea generală a pacientului.
454.
455.
456. CM. Prevenirea accidentelor şi complicaţiilor în anestezie se realizează prin:
457. a)[x] Examenul complet şi corect al pacientului;
458. b)[x] Pregătiri preanestezice corespunzătoare;
459. c)[x] Tehnica perfectă de anestezie;
460. d)[x] Evitarea dozelor prea mari de anestezie;
461. e)[x] O bună cunoaştere a farmacologiei substanţelor anestezice utilizate.
462.
463.
464. CM. În lipotimie tratamentul se începe cu:
465. a)[x] Întreruperea injectării anestezicului;
466. b)[x] Aşezarea pacientului în poziţie orizontală cu capul mai jos decît
corpul cu 15-200 (Poza Tredelemburg);
467. c)[x] Controlul şi favorizarea respiraţiei (slăbirea gulerului, cravatei,
centurei, etc);
468. d)[x] Activarea respiraţiei şi circulaţiei sanguine (flagelaţie, aplicare de
comprese reci pe faţă, inhalarea de vapori de amoniac);
469. e)[x] Tratamentul simptomatic medicamentos.
470.
471.
472. CM. Sincopa cardiorespiratorie în anestezie se prezintă prin:
473. a)[x] Accentuarea anoxiei cerebrale acute cu paralizia brutală a circulaţiei şi
respiraţiei;
474. b)[x] Inconştienţa completă a pacientului;
475. c)[x] Paliditate, inert sau cianoză;
476. d)[x] Reflexe abolite sau dispărute;
477. e)[x] Puls imperceptibil, TA redusă, respiraţia absentă, transpiraţii reci,
midriază pupilară.
478.
479.
480. CM. Medicamentele absolut obligatorii pentru reanimare în cabinetul
stomatologic sînt:
481. a)[x] Antihipoxice;
482. b)[x] Cardiovasculare;
483. c)[x] Antialergice;
484. d)[x] Anticonvulsive;
485. e)[ ] Antiseptice.
486.
487.
488. CM. Reacţiile alergice în anestezie sînt consecinţa eliberării bruşte şi masive
de histamină în circulaţia generală, ca rezultat al reacţiei antigen-anticorp şi
ele sînt:
489. a)[x] Urticarie;
490. b)[x] Dermatită atopică;
491. c) [x] Exeme de contact;
492. d)[x] Edemul angioneurotic (edemul Quincke);
493. e)[x] Şocul anafilactic.
494.
495.
496. CM. În unele cazuri ca accident al anesteziei pot apărea manifestări isterice
de tipul:
497. a)[x] Rîs, plîns, ţipete;
498. b)[x] Stări erotice;
499. c)[x] Atitudini teatrale;
500. d)[ ] Logoree;
501. e)[ ] Crize epileptice.
502.
503.
504. CM. Extracţia dentară este:
505. a)[x] O intervenţie chirurgicală de necesitate, care urmăreşte îndepărtarea
unui dinte care nu mai poate fi recuperat, prin tratament conservativ;
506. b)[x] O intervenţie ce implică principii chirurgicale îmbinate cu o serie de
principii adaptate din fizică şi mecanică, ce au drept scop îndepărtarea unui dinte din
alveola sa;
507. c)[x] Este cea mai frecventă intervenţie chirurgicală, care se practică în
stomatologie;
508. d)[x] O intervenţie mutilantă de lichidare a unui dinte cu proces patologic
local, însă numai după ce s-au epuizat toate metodele conservatorii;
509. e)[ ] Operaţia de rutină a fiecărui medic stomatolog, care o poate îndeplini
în orice condiţii şi la orice dinte.
510.
511.
512. CM. Indicaţiile majore ale extracţiei dentare sînt date de:
513. a)[x] Complicaţiile cariilor şi parodontopatiilor marginale;
514. b)[x] Dinţii ce provoacă complicaţii locale, loco-regionale sau la distanţă;
515. c)[x] Afecţiuni dentoalveolare prin traumatisme;
516. d)[x] Stări de necesitate;
517. e) [x] Dinţi ce împedică redresările ortodontice.
518.
519.
520. CM. Temporizarea extracţiei dentare pînă la remiterea fenomenelor
inflamatorii se impune în:
521. a)[ ] Sinuzită acută de cauză dentară;
522. b)[x] Supuraţii perimaxilare odontogene;
523. c)[x] Dinţi inplantaţi în procese tumorale;
524. d)[x] Sinuzită acută rinogenă;
525. e)[x] Stomatite.
526.
527.
528. CM. Se recomandă extracţia cu elevatoarele în următoarele situaţii:
529. a)[ ] Anchiloze dentoalveolare;
530. b)[x] Rădăcini situate sub marginea alveolei;
531. c)[x] Dinţi cu coroane conice ce nu permit adaptarea cleştelui;
532. d)[ ] Dinţi cu distrucţii coronare întinse;
533. e)[ ] Rădăcini cu anomalii de formă, orientare sau număr.
534.
535.
536. CM. Dinţii permanenţi se extrag dacă:
537. a)[ ] Nu au erupt pe arcadă;
538. b)[x] Împiedică reducerea corectă în cazul fracturilor;
539. c)[x] Sînt implantaţi pe sechestru osteomielitic;
540. d)[x] Produc leziuni ale mucoasei jugale;
541. e)[ ] Prezintă gangrenă pulpară.
542.
543.
544. CM. În leucozele cronice, extracţia dentară se poate efectua:
545. a)[x] Sub protecţie hemostatică;
546. b)[x] Sub protecţie antibacteriană;
547. c)[ ] Dacă numărul de trombocite este normal;
548. d)[ ] Numai la pacienţi tineri;
549. e)[ ] În leucozele cronice extracţia dentară este contraindicată.
550.
551.
552. CM. Contraindicaţiile generale absolute ale extracţiei dentare sînt:
553. a)[ ] Iradierile în scop terapeutic;
554. b) [ ] Graviditatea;
555. c) [ ] Afecţiuni hepatice;
556. d)[x] Leucoze acute;
557. e)[x] Infarctul miocardic.
558.
559.
560. CM. În care din următoarele situaţii clinice, extracţia dinţilor temporari se
impune:
561. a)[ ] Dinţi temporari persistenţi pe arcadă, însoţiţi de agenezia dintelui
permanent;
562. b)[x] Dinţi temporari persistenţi pe arcadă, ce împiedică erupţia dintelui
permanent aflat în inocluzie;
563. c)[x] Dinţi temporari persistenţi pe arcadă, ce dirijează erupţia dintelui
permanent în malpoziţie;
564. d)[x] Dinţi cu leziuni traumatice;
565. e)[x] Dinţi care întreţin supuraţii cronice.
566.
567.
568. CM. Principalele instrumente pentru extracţia dentară sînt:
569. a)[x] Cleştii;
570. b)[x] Elevatoarele;
571. c)[ ] Ciocanele;
572. d)[ ] Dăltiţele;
573. e)[ ] Bormaşina.
574.
575.
576. CM. Cleştii pentru extracţia dentară au următoarele elemente constructive:
577. a)[x] Fălcile;
578. b)[x] Mînerele;
579. c)[x] Lacătul;
580. d)[ ] Tija;
581. e)[ ] Pintenii.
582.
583.
584. CM. Clasificarea cleştilor de extras dinţii se face în raport de:
585. a) [x] Arcada dentară la care se folosesc (superioară, inferioară);
586. b)[x] Raportul fălcilor faţă de mîner (drepte, paralele, în unghi);
587. c)[x] Latura (dreaptă, stîngă);
588. d)[x] Pentru dinţi cu coroana integră şi rădăcini;
589. e)[x] După lăţimea fălcilor.
590.
591.
592. CM. Elevatoarele pentru extracţia rădăcinilor au următoarea construcţie:
593. a)[x] Partea activă (plată în jgheab);
594. b)[x] Tija cilindrică;
595. c)[x] Mînerul gros rotungit;
596. d)[ ] Fălcile;
597. e)[ ] Lacătul.
598.
599.
600. CM. Elevatoarele sînt mai des folosite pentru:
601. a)[x] Extracţia resturilor radiculare;
602. b)[x] Luxaţia dinţilor de minte inferior;
603. c)[ ] Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada superioară;
604. d)[ ] Extracţia tuturor dinţilor de pe arcada inferioară;
605. e) [ ] Extracţia tuturor dinţilor.
606.
607.
608. CM. Pentru extracţia dinţilor de pe arcada superioară se folosesc cleştii:
609. a)[x] Drepţi;
610. b)[x] S - fără pinteni;
611. c)[x] Baionetele;
612. d)[x] S - cu un pinten la falca vestibulară;
613. e)[ ] În cioc.
614.
615.
616. CM. Pentru extracţia dinţilor de pe arcada inferioară se folosesc cleştii:
617. a)[ ] În baionetă;
618. b)[x] În cioc cu fălcile înguste;
619. c)[x] În cioc cu pinteni pe ambele fălci;
620. d)[x] Îndoite pe lat (cioc);
621. e)[ ] S - cu un pinten pe falca vestibulară.
622.
623.
624. CM. Extracţia dentară cu cleştele se efectuiază în mai multe etape care
urmează una după alta:
625. a)[x] Aplicare;
626. b)[x] Insinuarea;
627. c)[x] Fixarea;
628. d)[x] Luxaţia;
629. e)[x] Extracţia propriu zisă.
630.
631.
632. CM. Etapele secundare în extracţia dentară sînt:
633. a)[ ] Luxaţia;
634. b)[x] Sindesmotomia;
635. c)[ ] Anestezia;
636. d)[x] Chiuretajul;
637. e)[x] Aplicarea suturilor.
638.
639.
640. CM. Mişcările de luxaţie sînt:
641. a)[x] De rotaţie;
642. b)[x] Basculante (vestibulo-orale);
643. c)[ ] Verticale (în sus, în jos);
644. d) [ ] De tracţie;
645. e)[ ] Oblice.
646.
647.
648. CM. În timpul extracţiei dinţilor temporari se contraindică:
649. a)[x] Sindesmotomia;
650. b)[x] Explorarea alveolei cu pensa sau chiureta;
651. c)[x] Prinderea gingivomucoasei cu cleştele;
652. d)[x] Înfundarea subgingivală pronunţată a fălcilor cleştelui;
653. e) [x] Imobilizarea copilului.
654.
655.
656. CM. În tehnica extracţiei dentare cu cleştele, luxaţia este manopera:
657. a)[x] Prin care se realizează o lărgire progresivă a alveolei;
658. b)[ ] Prin care se realizează secţionarea ligamentului circular al dintelui;
659. c)[x] Prin care se realizează ruperea fibrelor ligamentare dentoalveolare;
660. d)[x] Prin care se mobilizează dintele în alveola sa;
661. e)[ ] Manopera de tracţionare a dintelui în ax şi extracţia acestuia.
662.
663.
664. CM. Avantajele suturii postextracţionale sînt:
665. a)[x] Diminuarea sîngerării;
666. b)[x] Scăderea durerii;
667. c)[x] Cicatrizarea mai rapidă;
668. d)[x] Protejarea plăgii de mediul septic bucal;
669. e) [ ] În cazul proceselor inflamatorii acute sutura favorizează o regenerare
osoasă rapidă.
670.
671.
672. CM. Extracţia cu separarea rădăcinilor este recomandată la molarii cu:
673. a)[ ] Rădăcini în limbă de clopot;
674. b)[x] Rădăcini barate;
675. c)[ ] Anchiloze dentoalveolare;
676. d)[x] Rădăcini divergente;
677. e)[ ] Rădăcini cu carii profunde.
678.
679.
680. CM. Exrtacţia rădăcinilor intraalveolare este obligatorie pentru:
681. a)[x] Prevenirea unor procese septice;
682. b)[x] Conformarea unui cîmp protetic corespunzător;
683. c)[x] Prevenirea unor procese iritative;
684. d)[x] Prevenirea unor procese tumorale;
685. e)[x] Prevenirea unor procese inflamatorii sau proliferative gingivo-
parodontale.
686.
687.
688. CM. Extracţia-rezecţie este o metodă de necesitate cu următoarele
 caracteristici:
689. a)[x] Se extrage rădăcina împreună cu peretele alveolar;
690. b)[ ] Se efectuează la dinţii frontali;
691. c)[ ] Necesită crearea unui şanş periradicular;
692. d)[x] Se aplică la arcada maxilară;
693. e)[x] Se aplică la rădăcini situate mult sub nivelul alveolei.
694.
695.
696. CM. Rădăcinile dinţilor de pe arcada superioară pot fi înlăturate cu:
697. a)[ ] Elevatoarele în unghi;
698. b)[x] Elevatoarele drepte;
699. c)[x] Cleşti în baionetă;
700. d)[ ] Cleşti în cioc;
701. e)[x] Dalta şi ciocanul.
702.
703.
704. CM. Dinţii de pe arcada superioară au una, două, trei şi mai multe rădăcini:
705. a)[ ] O radăcină au dinţii 1, 2, 3, 4, 5, 8;
706. b)[x] O radăcină au dinţii 1, 2, 3, 5;
707. c)[x] Două rădăcini are dintele 4;
708. d)[x] Trei rădăcini au dinţii 6, 7, 8;
709. e)[ ] Trei rădăcini au dinţii 4, 5, 6, 7.
710.
711.
712. CM. Molarul de minte superior (M3) se extrage după următoarele cerinţe:
713. a)[x] Se folosesc cleştii pentru molarii de minte superiori;
714. b)[x] Vascularea vestibulo-palatinală se va practica prin mişcări de
amplitudine redusă;
715. c)[ ] Extracţia se face cu elevatorul Lecluse;
716. d)[ ] Primele mişcări sînt rotative;
717. e)[ ] Se foloseşte cleştele în cioc.
718.
719.
720. CM. Pentru extracţia dinţilor de pe arcada inferioară se folosesc următoarele
instrumente:
721. a)[x] Cleşti în cioc pentru incisivi (înguşti), canini şi premolari (fălcile late);
722. b)[x] Cleşti în cioc cu doi pinteni pe ambele fălci pentru primul şi al doilea
molar;
723. c)[x] Cleşti pentru dintele de minte îndoit pe lat;
724. d)[x] Elevator în unghi (stînga, dreapta);
725. e)[x] Elevator Lecluse.
726.
727.
728. CM. Elevatorul Lecluse poate fi folosit pentru extracţia molarului de minte
inferior numai în unele dintre următoarele situaţii:
729. a)[x] Molarii 1şi 2 prezenţi pe arcadă;
730. b)[x] Molarul de minte inferior cu rădăcini drepte;
731. c)[ ] Molarul de minte inferior inclus;
732. d)[x] Molarul de minte inferior cu coroană integră;
733. e)[ ] Molarul de minte inferior care prezintă pericoronarită supurată.
734.
735.
 736. CM. Extracţia prin alveolotomie se recomandă în unele din următoarele
situaţii:
737. a)[ ] Dinţii extruzaţi:
738. b)[x] Resturi radiculare profunde intraosoase;
739. c)[x] Rădăcini cu procese de hipercimentoză;
740. d)[x] Anchiloze dento-alveolare;
741. e)[x] Rădăcini foarte recurbate care riscă să se fractureze în cursul
tentativei de extracţie.
742.
743.
744. CM. Pentru extracţii atipice ale molarului de minte inferior se folosesc:
745. a)[x] Bormaşina (unitul), freze;
746. b)[x] Dăltiţă, ciocan;
747. c)[x] Elevator în unghi (ascuţit);
748. d)[x] Elevator drept (ascuţit);
749. e)[ ] Elevator Lecluse.
750.
751.
752. CM. În general morfologia rădăcinii influenţează dificultatea extracţiei
molarului de minte inferior prin:
753. a)[x] Lungimea rădăcinilor;
754. b)[x] Curbura rădăcinilor;
755. c)[x] Direcţia curburii rădăcinilor;
756. d)[x] Dimensiunea meziodistală a rădăcinilor;
757. e)[ ] Spaţiul periodontal.
758.
759.
760. CM. La examenul postextracţional al unei rădăcini se urmăresc:
761. a)[x] Procese de rizaliză;
762. b)[x] Integritatea rădăcinilor;
763. c)[ ] Căi false;
764. d)[x] Procese de hipercimentoză;
765. e)[x] Resturi de ţesut de granulaţie.
766.
767.
768. CM. Pentru extracţia molarului de minte inferior, cleştele este indicat dacă:
769. a)[ ] Rădăcinile dintelui sînt recurbate distal;
770. b)[x] Rădăcinile dintelui sînt drepte;
771. c)[x] Coroana dentară este rezistentă;
772. d)[ ] Nu există antagonişti;
773. e)[ ] Arcadele dentare sînt integre.
774.
775.
CM. Instrumentul pentru extracţia dentară se alege în funcţie de

a)[x] Arcada dentară;

b)[x] Grupul de dinţi;

c) [x] Forma coroanei şi rădăcinilor;

d)[x] Distrucţia coroanei dentare;

e)[ ] Vîrsta pacientului.

200. CM. Scopul chiuretajului după extracţie este:

a) Înlaturarea cheagului de sînge;
b) [x] Înlaturarea ţesutului patologic (granulaţii);
c) [x] Înlaturarea corpilor străini (tartru, rămăşiţi de rădăcini, fragmente
de coroană etc);
d) Umple alveola cu sînge;
e) A stopa hemoragia.

201. CM. Extracţia cu cleştele de rădăcini este indicată în cazurile în care:

a) X. Există sau se pot crea condiţii de aplicare şi priză a rădăcinii;
b) X. Rădăcina dentară prezintă o porţiune extraalveolară suficient de
proeminentă pentru a fixa fălcile cleştelui;
c) X. Rădăcina dentară se găseşte la limita peretelui alveolar şi osul
permite crearea unui şanţ periradicular ca să insinuăm şi să fixăm cleştele;
d) Rădăcina dentară se găseşte sub nivelul osului;
e) Rădăcina dentară se găseşte la fundul alveolei.

202. CM. Extracţia rădăcinilor dentare cu elevatorul este indicată în cazurile în

care:
a) [x] Rădăcinile dentare prezintă o distrucţie întinsă şi nu e posibilă
folosirea cleştelui;
b) [x] Rădăcinile sînt vizibile în alveolă;
c) [x] Este posibil de a insinua elevatorul între pereţii alveolei şi
rădăcinii;
d) Rădăcina se găseşte adînc în alveolă;
e) La orice rădăcină dentară.

203. CM. Se pot extrage prin alveolotomie:

a) [x] Rădăcini sudate la peretele alveolar;
b) Rădăcini convergente;
c) [x] Rădăcini cu hipercementoză;
d) [x] Rădăcini situate sub punţi dentare;
e) [x] Rădăcini foarte recurbate.

204. CM. În cazul extracţiei cu separarea rădăcinilor se recomandă:

a)[x] Să nu se pătrundă cu freza prea profund;
b) [x] Să nu se secţioneze cu discuri carborundum;
c) Să nu se rezece septul interradicular;
d) Să nu se rezece peretele alveolar;
e) [x] Să nu se separe cu dalta şi ciocanul de la început.

205. CM. Alveolotomia este indicată în cazul:

a) [x] Rădăcinilor aflate sub punţi dentare;
b) [x] Anchilozelor dentoalveolare;
c) [x] Resturi radiculare profunde intraosoase, rămase după extracţii
 vechi;
d) [x] Odontoamelor satelite radiculare;
e) [x] Rădăcinilor deformate prin procese de hipercimentoză.

206. CM. Extrracţia alveoplastică este indicată la:

a) X. Extracţii singulare la dinţi extruzaţi;
b) X. Extracţii multiple la dinţi cariaţi;
c) X. Extracţii singulare la dinţi neextruzaţi,
d) X. Extracţii multiple în parodontopatii marginale;
e) Extracţii laborioase la resturi radiculare.

207. CM. Pensa ciupitoare de os, în situaţia unei extracţii prin alveolotomie, poate
fi folosită la:
a) Regularizarea rădăcinilor deformate;
b) Rezecţia septului interradicular;
c) [x] Regularizarea osului în vederea suturii;
d) [x] Rezecţia peretelui alveolar în cursul trepanării;
e) Extracție.

208. CM. Separaţia rădăcinilor este indicată cînd:

a) [x] Acestea sînt unite prin podeaua camerei pulpare şi nu pot fi extrase
împreună;
b) [x] Rădăcinile sînt prea divergente;
c) [x] Rădăcinile sînt prea convergente, avînd între ele un sept osos gros;
d) Resturile radiculare mici sînt situate în fundul alveolei;
e) Una din rădăcini a fost extrasă, rămînînd un rest radicular profund.

209. CM. În separaţia rădăcinilor, este contraindicată folosirea:

a) [x] Discurilor de carborundum;
b) [x] Dălţilor;
c) [x] Discurilor Horico;
d) Frezelor sferice;
e) Frezelor cilindrice diamantate.

210. CM. Procesul de vindecare a plăgii postextracţionale este condiţionat de:

a) [x] Factori locali;
b) [x] Factori generali (terenul pacientului);
c) De calitatea intervenţiei;
d) Atitudinea pacientului şi îngrijirea plăgii;
e) Anotimp.

211. CM. Dintre factorii locali ce acţionează asupra vindecării plăgii

postextracţionale de bază sînt:
a) [x] Prezenţa focarelor septice cronice sau acute;
b) [x] Prezenţa agresiunii microbiene;
 c) [x] Enzimele salivei;
d) [x] Extracţii laborioase;
e) [x] Calitatea cheagului intraalveolar.

212. CM. Vindecarea plăgii postextracţionale poate fi întîrziată de:

a) X. Plăgi alveolare delabrante;
b) Rezecţia pereţilor alveolari;
c) X. Persistenţa septului interradicular;
d) X. Hipovitaminoza C şi D;
e) Corticoterapia.

213. CM. Într-o plagă alveolară normală, dacă sîngerarea persistă peste 30
minute, se efectuează:
a) Tamponament cu meşe iodoformate cu scop hemostatic;
b) Rezecţia marginilor osoase;
c) [x] Sutura plăgii gingivomucoase;
d) [x] Tamponament compresiv pe alveolă;
e) [x] Chiuretaj alveolar.

214. CM. Atitudinea faţă de plaga postextraţională normală este caracterizată de

următoarele gesturi:
a) Evacuarea secreţiilor;
b) [x] Netezirea marginilor osoase proeminente;
c) Chiuretajul minuţios;
d) [x] Strîngerea marginilor alveolei;
e) Tamponament supraalveolar cu iodoform.

215. CM. Atitudinea faţă de plăgi alveolare infectate presupune:

a) [x] Prevenirea complicaţiilor secundare;
b) [x] Evacuarea completă a elementelor patologice;
c) Sutura alveolei;
d) Hemostaza minuţioasă;
e) [x] Limitarea extensiei procesului septic.

216. CM. După o parodontită cronică supurată, la chiuretajul alveolar se pot

elimina:
a) Chiaguri de sînge;
b) X. Fragmente de ţesut de granulaţie;
c) Eschile osoase;
d) X. Membrane chistice;
e) X. Pereţi osoşi înmuiaţi.

217. CM. În alveola infectată meşa se aplicăi:

a) Procesul patologic este limitat, interesarea osoasă fiind redusă;
b) În alveolă s-a format cheagul sangvin;
c) [x] Cînd se îndepărtează ţesut patologic în cantitate mare;
 d) [x] Se aplică o meşă mică afînată, răsfrînată peste plagă;
e) [x] După 48 ore se înlocuieşte cu alta mai mică.

218. CM. Accidentele şi complicaţiile extracţiilor dentare se divizează în:

a) [x] Incidente intraoperatorii;
b) [x] Complicaţii postoperatorii;
c) [x] Accidente locale;
d) [x] Accidente generale;
e) [x] Accidente uşoare, medii şi grave.

219. CM. Accidentele intraoperatorii în funcţie de ţesuturile implicate se împart:

a) [x] Leziuni ale părţilor moi perimaxilare;
b) [x] Leziuni osoase;
c) [x] Leziuni dentare;
d) [x] Leziuni nervoase;
e) Leziuni vasculare.

220. CM. Prevenirea accidentelor şi complicaţiilor în extracţia dentară este bazată

pe:
a) [x] Examinarea corectă şi deplină preoperatorie;
b) [x] Respectarea principiilor chirurgicale de bază;
c) Excluderea factorilor favorizanţi ai antecedentelor personale;
d) Anestezia corectă;
e) Poziţia operatorului şi bolnavului.

221. CM. Accidentele generale în timpul extracţiei dentare sînt:

a) [x] Lipotimia;
b) [x] Sincopa albastră (respiratorie);
c) [x] Sincopa albă (cardiacă);
d) [x] Convulsiile;
e) [x] Şocul traumatic.

222. CM. Leziunile părţilor moi în timpul extracţiei dentare sînt rezultatul:
a) [x] Folosirii unor forţe excesive, necontrolate;
b) [x] Alunecării cleştilor la insinuare;
c) [x] Derapării elevatoarelor ascuţite;
d) [x] Aplicării incorecte a cleştilor;
e) [x] Sindesmotomiei incomplete.

223. CM. Leziunile parţilor moi perimaxilare pot fi:

a) [x] Plăgi gingivale liniare;
b) [x] Plăgi întinse cu decolări osoase importante;
c) [x] Plăgi ale mucoasei palatine;
d) [x] Plăgi ale limbii;
e) [x] Plăgi ale planşeului bucal.
224. CM. Plăgile gingivale liniare sînt produse de:
a) [x] Deraparea elevatorului drept;
b) [x] Aplicarea incorectă a cleştelui peste mucoasă;
c) Sindesmotomia incompletă;
d) Alegerea incorectă a instrumentelor;
e) Folosirea anesteziilor cu vasoconstrictoare.

225. CM. Leziunile osoase în timpul extracţiei dentare pot fi:

a) [x] Fractura procesului alveolar;
b) [x] Fractura tuberozităţii maxilarului superior;
c) [x] Fractura mandibulei;
d) Fractura maxilei;
e) Fractura osului malar.

226. CM. Fractura procesului alveolar are loc cel mai frecvent la extracţia:
a) X. Caninilor superiori;
b) X. Molarului de minte superior (M3);
c) X. Incisivilor de pe arcada inferioară;
d) Molarilor inferiori;
e) Premolarilor superiori.

227. CM. Accidentele ce pot să apară în cursul manevrelor cu elevatorul Lecluse

sînt:
a) [x] Fractura mandibulei;
b) [x] Plăgi ale limbii;
c) [x] Luxaţia dinţilor vecini;
d) Plăgi gingivoalveolare întinse;
e) Fractura dinţilor vecini.

228. CM. Luxaţia mandibulei apare de obicei în extracţia dinţilor inferiori şi este
cauzată de:
a) [x] Laxitatea ligamentară sau capsulară;
b) [x] Utilizarea unor presiuni excesive pe mandibulă;
c) [x] Deschiderea largă şi forţată a gurii;
d) Folosirea unor instrumente neadecvate;
e) Utilizarea unor substanţe vosoconstrictoare.

229. CM. În cazul unei luxaţii de mandibulei se procedează astfel:

a) [x] Reducerea luxaţiei după Hipocrate;
b) [x] Imobilizarea cu o frontă mentonieră sau bandaj mento-cefalic;
c) Se indică tratament fizioterapeutic;
d) Se indică tratament medicamentos;
e) Se spitalizează.
230. CM. Accidentele sinusale apar cel mai frecvent în extracţiile:
a) Molarului de minte superior;
b)[x] Primului molar superior;
c) [x] Al doilea molar superior;
d) [x] Al doilea premolar;
e) Caninul superior.

231. CM. Accidentele sinusale în timpul extracţiei dentare sînt:

a) Deschiderea sinusului maxilar;
b) Împingerea rădăcinilor în cavitatea sinuzală;
c) Fracturarea tuberozităţii maxilei cu perforarea sinusului;
d) Perforarea peretelui anterior;
e) Fractura osului palatin cu perforare de sinus.

232. CM. Accidentele sinusale sînt favorizate de :

a) X. Condiţii anatomice, vecinătatea intimă a rădăcinilordinţilor şi
fundul sin;
b) X. Procese resorbtive (chisturi, granuloame, osteomielită etc);
c) Folosirea instrumentarului neadecvat;
d) Utilizarea unor presiuni mari în timpul extracţiei;
e) Prezenţa osteoporozei accentuate.

233. CM. Diagnosticul de comunicare buco-sinusală se poate stabili în mai multe

moduri:
a)[x] Examinarea dintelui extras relevă prezenţa unui fragment osos
ataşat la apex;
b) [x] Sîngerare mai abundentă din alveolă, sîngele avînd uneori un
aspect aera;
c) [x] Proba Valsalva pozitivă;
d) [x] Explorarea alveolei cu un stilete butonat determină o senzaţie de
cădere în gol;
e) Radiografia.

234. CM. Luxaţia dinţilor vecini în extracţia dentară este cauzată de:
a) [x] Înghesuiri dentare;
b) [x] Folosirea incorectă a instrumentului de extracţie;
c) [x] Utilizarea incorectă a elevatorului;
d) Examinarea incompletă a pacientului;
e) Manevre brutale în cursul operaţiei.

235. CM. Complicaţiile extracţiei dentare sînt:

a) [x] Hemoragia postextracţională;
b) [x] Vindecarea întîrziată a plăgii postextracţionale;
c) [x] Alveolite;
d) Abcese, flagmoane;
 e) Periostite, osteomielite.

236. CM. Complicaţiile postextracţionale pot fi:

a) [x] Precoce (hemoragia, alveolita);
b) [x] Tardive (dezechilibru ocluzoarticular, exostoze, bride cicatriciale
periosoase etc );
c) [x] Uşoare (abcese, periostite, alveolite etc);
d) [x] Medii (osteomielită, sinuzită, flegmon etc);
e) [x] Grave (septicemie, tromboze, flegmon).

237. CM. Hemoragiile pot fi cauzate de unii factori favorizanţi şi particularităţile

regiunii orale:
a) [x] Vascularizarea bună a ţesuturilor orale şi a maxilarelor;
b) [x] Plaga postextracţională deschisă, care permite o sîngerare
suplimentară;
c) [x] Imposibilitatea compresei depline supraalveolare;
d) [x] Enzimele salivare pot leza chiagul;
e) [x] Limba prin mişcările sale dezlocă uneori chiagul făcînd posibilă
sîngerar.

238. CM. După cauză hemoragiile postextracţionale pot fi:

a) X. Locale;
b) X. Generale;
c) Posttraumatice;
d) Postoperatorii;
e) Spontane.

239. CM. Factorii locali încriminaţi mai frecvent în apariţia hemoragiilor

postextracţionale sînt:
a) [x] Plăgi osoase întinse cu delabrări ale gingivomucoasei;
b) [x] Fracturi ale proceselor alveolare;
c) [x] Vasodilataţia secundară (adrenalina);
d) [x] Prezenţa în alveolă a unor procese inflamatorii cronice;
e) [x] Prezenţa unor eschile osoase, fragmente dentare.

240. CM. Hemoragia postextracţională duce la:

a) X. Întîrzierea vindecării plăgii;
b) X. Alterarea stării generale;
c) X. Procese septice în alveolă;
d) Afectarea cîmpului protetic;
e) Procese septice perimaxilare.

241. CM. Durerea în alveolite este caracterizată prin:

a) Apariţia la 24 ore postextracţional;
b) X. Apariţia la 3-4 zile postextracţional;
c) X. Persistenţa fenomenelor dureroase ce nu se remit la antalgice
 obişnuite;
d) X. Iradierea în hemimaxilar sau hemicraniu;
e) X. Intensitate deosebită ce îmbracă uneori caracterul de nevralgie
trigemin.

242. CM. Caracteristic pentru alveolita umedă este faptul că:

a) [x] Predomină leziuni de tip inflamator;
b) Este lipsită de fenomene inflamatorii;
c) [x] Mucoasa din jur este tumefiată, turgescentă, iar în alveolă se găsesc
cheaguri alterate, purulente;
d) Gingia este palidă, atonă, iar din alveolă lipseşte chiagul;
e) Vasoconstricţia prelungită alături de tulburările trofice, produce
necroza pereţilor osoşi alveolari.

243. CM. Printre simptomele alveolitei uscate figurează:

a) [x] Gingivomucoasa palidă, atonă;
b) Din alveolă se scurge secreţie purulentă;
c) [x] Pereţii alveolei sînt albicioşi cu sechestre mici lameliforme;
d) [x] Durere violentă, iradiantă;
e) Din alveolă burjonează ţesut de granulaţie sîngerînd foarte uşor la
atingere.

244. CM. În mecanismul de producere a alveolitei intervin o serie de factori care

favorizează infectarea conţinutului şi pereţilor osoşi şi anume:
a) [x] Tulburări vasomotorii loco-regionale provocate de traumatismul
operator şi de acţiunea adrenalinei din soluţia anestezică;
b) [x] Extracţiile laborioase şi prelungite cu zdrobiri de ţesuturi osoase şi
a mucoperiostului;
c) [x] Existenţa în alveolă a unor fragmente de os sau dinte;
d) [x] Extracţii incomplete cu rămînerea în alveolă a unor resturi
radiculare;
e) [x] Procese infecţioase periradiculare acute sau cronice.

245. CM. În practică se descriu mai multe forme de alveolită:

a)[x] Alveolita umedă;
b) Alveolita supurată;
c) Alveolita putridonecrotică;
d) [x] Alveolita uscată;
e) Alveolita mixtă.

246. CM. Simptomele unei alveolite umede sînt:

a)[x] La a 3-4 zi după extracţie apare durerea cu caracter violent cu
iradiere;
b) [x] Halenă fetidă;
c) [x] Gingivomucoasa congestionată, tumefiată;
d) [x] Chiagul murdar acoperit cu depozite purulente, urît mirositoare;
e) [x] În alveolă ţesut de granulaţie care sîngerează uşor.
 247. CM.Anestezia locală prin iniltrație este:
a) anestezia topică
b) [x] anestezia submucoasă
c) [x] anestezia intradermică
d) [x] anestezia subcutanată „în straturi”
e) [x] anestezia subcutanată „în baraj”

248. CM. Anestezia tronculară periferică se adresează:

a) unui singur dinte
b) filetelor nervoase terminale
c) numai pulpei dentare , ligamentelor alveolo- dentare, gingie , os alveolar
d) X. unui trunchi nervos si ramurilor sale
e) X. parților moi inervate de trunchiul nervos anesteziat

249. CM. Pentru anestezia nervului palatin anterior se folosesc următoarele

repere:
a) [x] ultimul molar la 1cm deasupra coletului
b) [x] la 1 cm înaintea cîrligului aripii interne a apofizei pterigoide
c) șanțul palatin în dreptul molarului unu
d) papila incisivă
e) gaura incisivă

250. CM. Anestezia nervului alveolar supero-anterior - teritoriul anesteziat:

a) [x] dinții frontali superiori
b) [x] mucoasa vestibulară și periostul în această zonă
c) [x] peretele anterior al sinusului maxilar si mucoasa care îl tapetează
d) toată buza superioară
e) [x] aripa nasului

251. CM. Anestezia nervului alveolar inferior- repere:

a) X. creasta temporală situată medial și posterior de marginea anterioară a
ramului mandibular
b) X. plica pterigomandibulară
c) X. planul de ocluzie al molarilor inferiori
d) creasta temporală situată exterior și posterior de marginea posterioară a
ramului mandibular
e) planul de ocluzie al dinților superiori

252. CM. Care sunt afirmaţiile corecte în ceea ce priveşte tehnica de anestezie
după George Gaw - Gates:
a) X. direcția acului este înapoi și înafară
b) X. puncția se realizează în mucoasa obrazului
c) X. acul pătrunde în profunzime 3-3,5cm
d) X. sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal si
nervul auriculo-temporal
e) sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal
 253. CM. Care sunt afirmațiile corecte în ceea ce privește tehnica de anestezie
Veisbrem :
a) [x] sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal
b) [x] puncția anestezică se poate practica la 1,5 cm deasupra planului de ocluzie
al molarilor inferiori
c) sunt anesteziați nervul alveolar inferior, nervul lingual, nervul bucal,
nervul maseterin
d) [x] direcția acului este perpendiculară pe planul mucos
e) [x] acul pătrunde 1,5 cm și ia contact cu planul osos la nivelul tuberozitații
mandibulare

254. CM. Nervul bucal:

a) X. inervează gingia vestibulară de la gaura mentonieră înapoi
b) X. este o anestezie de completare a anesteziei la Spix
c) X. substanța anestezică este injectată submucos, în vestibulul inferior
d) inervează planșeul bucal
e) inervează lobulul urechei

255. CM. Anestezia nervului mentonier si incisiv:

a) [x] se anesteziază dinții frontali inferiori de partea cu anestezia
b) [x] anestezia se face în gaura mentonieră
c) [x] direcția acului este oblică în jos, înăuntru și înainte
d) [x] puncția se practică în mucoasa mobilă, în dreptul rădăcinii meziale a
primului molar inferior
e) sunt anesteziați și molarii inferiori

256. CM. Complicațiile locale ale anesteziei loco- regionale:

a) [x] necroza mucoasei
b) durerea
c) [x] trismus
d) tulburări oculare
e) [x] alveolita postextracțională

257. CM. Sincopa vaso-vagală

a) X. se descriu două stadii - presincopal și sincopal
b) X. în stadiul presincopal apare paloarea facială, greață, căscat, hiperventilație
c) X. în stadiul sincopal apare pierderea bruscă și tranzitorie a stării de
conștiență
d) pierderea cunostinței este manifestarea clinică a bunei oxigenări la nivel
cerebral
e) X. conduita terapeutică va avea ca obiectiv îmbunatațirea pînă la normalizare
a irigației și oxigenării cerebrale

258. CM. Manifestările clinice ale alergiei sunt:

a) [x] prurit
b) [x] eritem
c) [x] angioedem
d) [x] dispnee cu wheezing
e) hipertensiune arterială

259. CM. Accident general hipoglicemic - tablou clinc:

a) [x] senzație acută de foame
b) [x] confuzie mentală, letargie
c) [x] greată și creșterea motilitații gastrice
d) creșterea capacitații la efort
e) hipertensiune arterială

260. CM. Gaura infraorbitală este situată:

a) X. la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior
b) X. la unirea celor 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitale
c) pe aceeaşi linie cu gaura mandibulară
d) X. la 5 mm înauntrul liniei verticale mediopupilare
e) X. pe linia verticală ce trece între cei doi premolari superiori

261. CM. Anestezia nervului nazo-palatin

a) se indică în asociere cu anestezia premolarilor
b) X. puncția anestezică se face la nivelul papilei incisive
c) X. nervul se poate anestezia prin imbibiție
d) X. gaura incisivă se află pe linia mediană, între incisivii centrali superiori
e) X. gaura incisivă se află la 0,5cm înapoia și deasupra coletului incisivilor
centrali superiori

262. CM. Din punct de vedere al structurii chimice, anestezicele locale se

încadrează in următoarele categorii:
a) [x] esteri ai acidului paraaminobenzoic
b) amine
c) [x] amide
d) chinolone
e) chinoline

263. CM. Articaina este contraindicată la:

a) gravide
b) X. pacienți cunoscuți cu deficit de colinesterază plasmatică
c) X. pacienți cu tulburări de conducere atrio- ventriculară severă
d) pacienți în varstă sau/și cu afecțiuni cardiace
e) pacienți cu afecțiuni hepatice sau renale
 264. CM. Anestezia plexală în stomatologie și chirurgia dento-alveolară este
frecvent folosită pentru:
a) incizia abceselor spațiilor superficiale
b) [x] extracții dentare
c) [x] inserarea implanturilor dentare
d) excizia unor formațiuni tegumentare de mici dimensiuni
e) corectarea unor defecte postexcizionale tegumentare

265. CM. Reperele pentru anestezia nervului palatin anterior sunt:

a) X. ultimul molar la 1 cm deasupra coletului
b) la 0,5 cm înapoi de marginea posterioară a palatului dur
c) X. la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide
d) la 1 cm înaintea cîrligului aripii externe a apofizei pterigoide
e) X. unghiul diedru format de creasta alveolară cu lama orizontală a osului
palatin

266. CM. Anestezia plexală:

a) X. este o anestezie supraperiostală
b) rar utilizată la maxilar
c) X. este paraapicală
d) este mai puţin eficientă la copii şi tineri
e) este o anestezie prin imbibiţie

267. CM. Accidentele locale al anesteziei loco-regionale cuprind:

a) sincopa vaso-vagală
b) X. durerea
c) alveolita postextracțională
d) X. pareza facială tranzitorie
e) descuamarea epitelială

268. CM. Tratamentul de urgenţă al edemului căilor aeriene superioare

presupune:
a) [x] oxigenoterapie
b) [x] administrare de adrenalină 0,3-0,5 mg dim sol.de1/1000 subcutanat
c) [x] administrare de metaproterenol 0.3 ml sol. 5% cu 2.5-3 ml ser fiziologic
d) [x] administrare de epinefrină în bronhospasm
e) administrare de antibiotice în edem laringian

269. CM. Necroza mucoasei:

a) [x] apare pe fondul ischemiei prelungite
b) este mai frecventă după anestezii efectuate vestibular
c) [x] apare după decolări brutale ale muco-periostului
d) are culoare roşie intensă
e) este un accident al anesteziei loco-regionale

270. CM. Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori are contraindicaţii în:

a) X. procese inflamatorii retrotuberozitare
b) X. tumori localizate în treimea distală a vestibulului superior
c) X. pacienţi sub tratament anticoagulant
d) X. hemofilici
e) pacienţi cu odontectomii ale molarilor de minte în antecedente

271. CM. Durerea ca accident local al anesteziei loco-regionale are ca etiologie:

a) [x] utilizarea soluţiilor prea reci față de temperatura camerei
b) [x] injectarea rapidă a soluţiei anestezice
c) [x] injectarea din eroare a unor substanţe toxice
d) folosirea acelor cu bizou ascuțit
e) [x] injectarea unor soluţii cu urme de alcool

272. CM. Accidentele locale puncţiei anestezice la Spina Spix sunt:

a) [x] ruperea acului
b) [x] producerea unui hematom
c) trismus persistent
d) inflamații postanestezice
e) congestia tegumentelor

273. CM. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt:

a) [x] lipsa anesteziei la nivelul părţilor moi
b) [x] anestezia simultană la mai mulţi dinţi
c) [x] posibilitatea localizării la un singur dinte
d) [x] folosirea unei cantităţi de 0,15-0,20 ml soluţie anestezică
e) nu necesită seringi speciale

274. CM. Referitor la anestezia la Spina Spix sunt adevărate următoarele:

a) [x] locul de puncţie este între creasta temporală şi plica pterigomandibulară la
1 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori la pacientul dentat
b) acul va progresa în contact cu osul, înaintând în profunzime pe faţa externă
a ramului mandibular şi, pe măsură ce pătrunde, se va deplasa progresiv corpul
seringii către linia mediană a mandibulei
c) [x] la 1 cm în profunzime se anesteziază nervul lingual, apoi la 1,5-2 cm
nervul alveolar inferior situat mai posterior
d) vizează anestezierea nervilor alveolar inferior, lingual şi bucal
e) este o anestezie tronculară bazală.

275. CM. Sincopa vaso-vagală reprezintă cel mai frecvent accident care constă în:
a) [x] pierderea conștienței de scurtă durată
b) [x] slăbiciune generală musculară
c) [x] pierderea tonusului postural
d) vărsături, diaree
e) [x] incapacitatea pacientului de a se menține în ortostatism.

276. CM. Nervul maxilar asigură sensibilitatea următoarelor structuri:

a) [x] pleoapa inferioară;
b) [x] buza superioară;
c) [x] amigdala;
d) faringe;
e) porţiunea anterioară a limbii.

277. CM. Următoarele afirmaţii despre nervul alveolar inferior sunt adevărate:
a) pătrunde în canalul mandibular la nivelul găurii mentoniere;
b) [x] este însoţit de artera şi vena alveolară inferioară;
c) [x] traversează canalul mandibular;
d) [x] are două ramuri terminale, nervul mentonier şi nervul incisiv;
e) este responsabil de sensibilitatea regiunii auriculare.

278. CM. Avantajele anesteziei plexale sunt:

a) număr minim de înţepături;
b) [x] anestezie atraumatică;
c) [x] tehnică simplă;
d) este nedureroasă;
e) volum redus de substanţă anestezică.

279. CM. Dezavantajele anesteziei tronculare sunt:

a) necesitatea unei doze crescute de anestezic;
b) [x] există riscul înţepării vaselor sanguine aflate în imediata apropiere a
trunchiurilor nervoase majore;
c) anestezie completă a mai multor nervi;
d) [x] durata lungă de anestezie, cu riscul de rănire accidentală, când, după
terminarea tratamentului, efectul anestezic este încă prezent
e) tehnică dificilă.

280. CM. Teritoriul anesteziat prin anestezia nervului suborbitar la gaura

suborbitară este:
a) [x] hemibuza superioară;
b) [x] aripa nasului;
c) pleoapa superioară;
d) [x] pleoapa inferioară;
e) premolarii 1 si 2 superiori.

281. CM. Reperele osoase ale găurii infraorbitale sunt:

a) X. pe verticală ce trece prin gaura mentonieră şi supraorbitară;
b) X. sub sutura maxilo-malară;
c) în şantul nazo-genian;
d) la 0,5 cm în afara aripii nazale;
e) X. la 6-10 cm sub marginea inferioară a orbitei.

282. CM. Reperele de anestezie tronculară periferică a nervului lingual sunt:

a) [x] molarul 3 inferior;
b) trigonul retromolar;
c) [x] şanţul paralingual;
d) molarul 2 inferior la copii;
e) faţa ventrală a limbii;

283. CM.Repere osoase pentru anestezia pe cale endoorală a nervului alveolar

inferior la gaura mandibulară sunt:
a) X. marginea anterioară a ramurii verticale a mandibulei;
b) X. trigonul retromolar;
c) linia oblica externă;
d) creasta temporală;
e) X. linia oblica internă.

284. CM. Puterea anestezică şi toxicitatea Xilinei (lidocaina):

a) este de 2 ori mai mică decît cea a procainei
b) X. este de 2 ori mai mare decît cea a procainei
c) puterea anestezică este de 2 ori mai mare, în timp ce toxicitatea este de 2
ori mai mică decât cea a procainei
d) puterea anestezică este de 2 ori mai mică, în timp ce toxicitatea este de 2
ori mai mare decât cea a procainei
e) X. în prezent se foloseşte ca etalon pentru celelalte anestezice locale

285. CM. Anestezia topică este indicată pentru:

a) extarcţia dinţilor temporari cu rădăcina neresorbită
b) incizia abceselor lojilor superficiale
c) [x] detartraj
d) [x] suprimarea reflexului de vomă în timpul amprentării
e) [x] înaintea puncţiei anestezice

286. CM. Tratamentul sincopei vaso-vagale cuprinde:

a) aşezarea pacientului în decubit lateral cu membrele inferioare coborîte
b) [x] aşezarea pacientului în poziţia decubit dorsal
c) îmbogăţirea aerului inspirat cu CO2
d) [x] controlul şi favorizarea ventilaţiei pulmonare
e) [x] înlăturarea obstacolelor care ar putea limita mişcările respiratorii (guler,
cravată, centură, sutien etc.)

287. CM. În formele grave ale accidentelor alergice din cursul anesteziei loco-
regionale pot să apară următoarele manifestări:
a) [x] cutanate: prurit intens, conjunctivită, rinită
b) [x] gastro-intestinale şi genito-urinare: diaree, greaţă şi vărsături, incontinenţă
urinară
c) [x] respiratorii: dispnee, cianoză, wheezing
d) [x] cardiace: palpitaţii, aritmii, stop cardiac
e) euforie

288. CM. Dintre accidentele şi complicaţiile generale ale anesteziei loco-regionale

fac parte:
a) durerea
b) hematomul
c) injectitele postanestezice
d) [x] hipotensiunea ortostatică sincopală
e) [x] sincopa sinusului carotidian

289. CM. Pareza facială tranzitorie ca accident al anesteziei loco-regionale:

a) [x] se produce în timpul anesteziei la spina Spix
b) se produce în timpul anesteziei la gaura mentonieră
c) [x] se produce datorită injectării substanţei anestezice la nivelul glandei
parotide
d) are ca semne caracteristice lagoftalmia şi ridicarea comisurii bucale de pe
partea afectată
e) are ca semne caracteristice lagoftalmia şi coborîrea comisurii bucale
bilateral
 290. CM. Alveolita postextracţională ca şi complicaţie locală a anesteziei loco-
regionale apare:
a) Cu o frecvenţă mai mare după anesteziile tronculare periferice
b) [x] Cu o frecvenţă mai mare după anestezia intraligamentară
c) În primul rând datorită substanţei anestezice
d) [x] În primul rând datorită vasoconstrictorului din soluţia anestezică
e) Datorită hiperemiei osului alveolar determinat de soluţia anestezică

291. CM. Dintre accidentele şi complicaţiile locale ale anesteziei loco-regionale fac
parte:
a) [x] Ruperea acului
b) [x] Necroze ale mucoasei
c) Sincopa vaso-vagală
d) Criza de astm bronşic
e) [x] Alveolita postextracţională

292. CM. Anestezia nervului maseterin se prectică:

a) În caz de anchiloză temporo-mandibulară
b) X. În caz de trismus
c) X. La nivelul incizurii sigmoide
d) Imediat deasupra arcadei zigomatice
e) X. Pentru muşchii temporal şi pterigoidieni alături de muşchiul maseterin

293. CM. În cazul anesteziei la spina Spix greşelile de tehnică duc la neinstalarea
anesteziei, astfel:
a) [x] Puncţia efectuată prea profund va determina anestezia nervului facial
urmată de paralizia muşchilor feţei
b) [x] Puncţia efectuată prea medial va duce la anestezia laterofaringelui însoţită
de tulburări de deglutiţie
c) [x] Puncţia efectuată prea lateral va duce la prăbușirea acului în marginea
anterioară a ramului mandibular
d) [x] Puncţia efectuată prea sus va determina anestezia nervului
auriculotemporal sau paralizia muşchiului maseter
e) Apare diplopie

294. CM. În ceea ce priveşte tehnica anesteziei plexale următoarele afirmaţii sunt
adevărate:
a) [x] Puncţia se face în mucoasa mobilă a vestibulului superior
b) Puncţia se face în mucoasa fixă gingivală
c) [x] Bizoul acului este orientat spre planul osos
d) [x] Pentru incisivii centrali superiori anestezia se practică transfrenular
e) Cantitatea de anestezic indicată este de 0,3-0,5 ml

295. CM. În faza iniţială a şocului anafilactic apar următoarele manifestări

clinice:
a) [x] eritem
b) [x] prurit intens
c) dispnee
d) diaree
e) [x] conjunctivită

296. CM. Semnele clinice ale supradozării cu adrenalină sau alt vasoconstrictor
sunt:
a) [x] Palpitaţii
b) [x] Tremurături
c) [x] dificultăţi în respiraţie
d) scăderea ritmului cardiac
e) scăderea bruscă a tensiunii arteriale sistolice

297. CM. Difuzarea soluţiei anestezice în orbită în cursul anesteziei la gaura

suborbitară, are drept consecinţe:
a) X. pierderea temporară a vederii;
b) X. edem palpebral;
c) ptoza palpebrală;
d) X. oftalmoplegie prin paralizia muşchilor mobilizatori ai globului ocular;
e) hemoragie intraorbitară

298. CM. Hematomul regiunii jugale produs în timpul anesteziei tronculare

periferice a nervilor alveolari supero-posteriori la tuberozitate apare prin
înţeparea:
a) venei alveolare supero-posterioare
b) X. plexului venos pterigoidian
c) X. arterei alveolare supero-posterioare
d) arterei maxilare
e) arterei pterigo-palatine

299. CM. Ruperea acului în timpul efectuării anesteziei loco-regionale este

favorizată de:
a) [x] folosirea acelor prea subţiri
b) Folosirea acelor prea scurte
c) [x] introducerea rapidă a anestezicului
d) [x] schimbarea bruscă a direcţiei acului intratisular
e) [x] folosirea acelor îndoite

300. CM. Profilaxia durerii în anestezia loco-regională se face prin:

a) X injectarea lentă şi fără presiune a substanţei anestezice
b) evitarea tehnicilor de anestezie tronculară periferică
c) X realizarea anesteziei topice înainte de injectare
d) utilizarea acelor scurte, subţiri şi cu bizou ascuţit
e) injectarea superficială, submucoasă a soluţiei anestezice

301. CM. Cauzele puncţiei septice sunt:

a) X antisepsia incorectă a zonei de anestezie înainte de puncţie
b) X contaminarea acului înainte de efectuarea ansteziei
c) injectare bruscă a soluţiei anestezice
d) X injectarea anestezicului într-o zonă infectată
e) efectuarea anesteziei fără mănuşi sterile

302. CM. Recomandari după extracția dentară simplă:

a) se menține pansamentul supraalveolar timp de 2 ore
b) se pot face clătituri ușoare cu soluții antiseptice după îndepartarea
pansamentului supraalveolar
c) X spalatul dinților este permis de a începe în aceeași zi cu extracția dentară
d) X edemul postoperator poate fi redus folosind un pansament rece aplicat pe obraz
în zona extracției
e) se instituie obligatoriu antibioticoterapie

303. CM. Fractura tuberozitații maxilare:

a) este un accident ce survine frecvent în timpul extracției oricărui molar superior
b) X dacă fragmentul osos rămîne atașat de periost se îndepărtează chirurgical
c) X defectul se închide prin sutura mucoasei acoperitoare
d) X se pot produce comunicari oro-sinusale largi
e) X dacă dintele și țesutul osos formează corp comun se îndepărtează împreună.

304. CM. Contraindicații locale ale extracției dentare sunt:

a) X leziuni locale ale mucoasei orale
b) X sinuzita maxilară rinogenă
c) boli cardiovasculare
d) procese supurative cronice
e) X procese supurative acute

305. CM. În cazul pacienților care urmează tratamente anticoagulante:

a) X prezintă un risc major de sîngerare masivă
b) extracția se practică doar la INR <2.5
c) sutura plăgii postextracționale nu este obligatorie
d) X se recomandă aplicarea unei plăci de protecție ce se menține 48-72 de ore
e) se reia medicația anticoagulantă la a 3- a zi după extracție

306. CM. Extracția incisivilor superiori:

a) Osul alveolar prezintă o grosime mai redusă palatinal
b) X Decolarea gingivo-mucoasei are rol de a mări dimensiunile coroanei clinice a
dintelui
c) Se aplică mai întîi falca vestibulară a cleștelui, după care falca palatinală
d) X Luxarea dintelui se realizează în sens vestibulo-oral
e) Mișcarile de rotație nu sunt indicate

307. CM. Chiuretajul alveolei postextracționale:

a) Nu este indicat după extracții simple
b) X Îndepărtează țesuturile patologice restante
c) X Сhiuretajul fundului alveolei se face cu presiune bine dozată
d) Se face cu o chiuretă dreaptă la mandibulă sau una curbă la maxilă
e) X Este indicat practic după orice extractie dentară
 308. CM. Sutura postextracțională:
a) este obligatorie după orice extracție
b) X se recomandă și in cazul extracțiilor simple
c) dacă marginile plăgii nu sunt mobile în totalitate nu se face sutura
d) X sutura protejează chiagul alveolar
e) X dirijează cicatrizarea

309. CM. Extracția premolarului 1 superior:

a) premolarul 1 superior are frecvent o radacină și mai rar două rădăcini
b) X corticala vestibulară este mai subțire decît cea palatinală
c) X luxarea se face în sens vestibulo-oral
d) dintele va fi extras prin tractiune în sens ocluzal și usor palatinal
e) X cleștele se aplică cît mai apical

310. CM. Extracția caninului superior:

a) X radacina caninului determină prezența eminenței canine
b) frecvent corticala palatinală este subțire
c) X decolarea gingivo-mucoasei se face cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului
curb
d) X complicație a extracției este fracturarea unei porțiuni din corticala palatinală
e) după luxație, dintele este tracționat pe o directie vestibulo-incizală

311. CM. Extracția molarului de minte superior erupt pe arcadă:

a) are de obicei rădăcinile divergente
b) X este extras cu clești speciali pentru molari de minte superiori
c) este extras cu clești speciali pentru molari de minte inferiori
d) X frecvent extracția se face doar cu elevatoarele
e) se folosesc clești în formă de baionetă

312. CM. Extracţia molarului de minte la mandibular care a erupt:

a) X are de obicei rădăcini conice, fuzionate
b) osul alveolar este mai subţire vestibular
c) X osul alveolar prezintă o mare duritate la nivel retromolar
d) X se descriu două tehnici distincte de extracție a molarului trei mandibular
e) anestezia se realizează prin procedee diferite fată de cele folosite pentru ceilalți
molari ai mandibulei

313. CM. Reguli în folosirea elevatorului drept:

a) se aplică întotdeauna vestibular și lingual
b) suprafața convexă a parții active trebuie să fie în contact cu dintele ce trebuie
extras
c) în timpul luxației se folosesc ca sprijin dinții adiacenți
d) X elevatorul drept nu se folosește pentru extractia dinților pluriradiculari dacă
rădăcinile nu au fost separate
e) X suprafața concavă a parții active trebuie să fie în contact cu dintele ce trebuie
extras
 314. CM. Indicațiile de extracție a dinților permanenți sunt multiple fiind legate
de:
a) X starea dintelui respectiv
b) starea dinților antagoniști
c) X patologia structurilor adiacente
d) X afecțiunile asociate
e) tehnica aleasă

315. CM. Indicațiile extracției dentare legate de patologia dento- paradontală:

a) X dinți cu parodontopatie marginală cronică și mobilitate de gradul II- III
b) dinți malpoziționați
c) dinți mult extruzați
d) X dinți care au determinat procese supurative sinusale
e) X dinți care întrețin sinuzita maxilară odontogenă

316. CM. Indicațiile extracției dentare legate de patologia pseudotumorală sau

tumorală de cauză dentară:
a) X dinți care au dus la apariția unor leziuni hiperplazice reactive (epulis-like)
b) X dinți care au suferit transformări chistice
c) dinți vecini care sunt prinși în procesul tumoral
d) dinți incluși ce nu mai pot erupe
e) dinți cu distrucții coronoradiculare întinse

317. CM. Indicațiile extracției dentare legate de patologia traumatică OMF

a) X dinți cu fracturi radiculare, oblice sau longitudinale
b) X dinți din focare de fractură ce afeactează repoziționarea fragmentelor osoase în
poziție anatomică corectă
c) dinți erupți ce provoacă înghesuiri
d) dinți în malpoziție care produc leziuni traumatice
e) X dinți luxați complet în urma traumatismelor OMF

318. CM. Indicațiile extracției dentare legate de anomalii de număr, formă, poziție
ale dinților:
a) X dinți incluși ce nu mai pot erupe
b) X dinți incluși ce provoacă înghesuiri
c) dinți extruzați
d) dinți luxați complet
e) X dinți în malpoziție ce nu pot fi redresați ortodontic

319. CM. Contraindicațiile absolute ale extracției dentare sunt:

a) X leucemia acută
b) prolaps de valvă mitrală
c) X infarct miocardic mai recent de 4 luni
d) infarct miocardic mai vechi de 6 luni
e) procese supurative acute

320. CM. Contraindicațiile locale ale extracției dentare sunt:

a) X stomatita orală
b) X sinuzita maxilară rinogenă
c) leucemie acută
d) X abcese periosoase
e) tumori benigne labio-cervicale

321. CM. Indicaţiile extracţiei dentare legate de patologia traumatică oro-maxilo-

facială sunt:
a) dinți care au suferit transformări chistice/tumorale benigne
b) X dinți fracturați sau luxați complet în urma traumatismelor oro-maxilo-faciale
c) X dinți cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale
d) dinți cu parodontopatie marginală cronică profundă și mobilitate de gradul 2-3
e) dinți mult extruzați, egresați sau înclinați

322. CM. Extracția cu elevatorul Lecluse în cazul molarului de minte ai

mandibulei are urmatoarele indicatii:
a) cînd rădăcinile molarului de minte inferior sunt drepte
b) X cînd coroana dentară a molarului 3 este integră
c) X prezenta molarilor 1 și 2 integri, cu implantare favorabilă
d) cînd rădăcinile molarului de minte inferior sunt usor divergente
e) în cazul dinților cu coroana parțial integră

323. CM. Hemoragiile postextracționale apar datorită urmatorilor factori

generali care determină tulburari în mecanismul hemostazei:
a) X insuficientă hepatică
b) X afecțiuni ale sistemului endocrin
c) vasodilatația secundară în cazul anesteziilor plexale în care se folosește
vasoconstrictor
d) X stări alergice
e) X afecțiuni trombocitare cantitative și calitative

324. CM. Complicațiile extracției dentare sunt reprezentate de:

a) X durere
b) X vindecare întarziată a alveolei postextracționale
c) X complicații infecțioase
d) X trismus
e) scăderea glicemiei.

325. CM. În funcție de momentul apariției hemoragia postextracțională poate fi

clasificată în:
a) spontană
b) X imediat-prelungită
c) X tardivă
d) tardivă- întîrziată
e) X precoce.

326. CM. Factorii locali implicați în hemoragiile postextracționale ar putea fi:

a) X fractura procesului alveolar
b) vasoconsticția secundară în cazul anesteziilor plexale cu vasoconstrictor
c) X plăgi a fibromucoasei întinse
d) insuficientă hepatică
e) stari alergice.
 327. CM. În cadrul extracției dentare complicațiile infecțioase sunt favorizate de:
a) X chiuretajul alveolar incomplet
b) fractura apexului
c) meșarea alveolei
d) X efectuarea extracției în plin proces inflamator
e) sutura plăgii.

328. CM. Alveolita postextracțională este favorizată de:

a) X pansament supraalveolar prelungit
b) X infecții preexistente acute sau cronice
c) sutura plăgii
d) chiuretarea alveolei
e) extracțiile alveoplastice.

329. C
M. Extracția dentară cu separație interradiculară este indicată la dinții
pluriradiculari cînd:
a) X rădăcinile sunt foarte divergente
b) X rădăcinile sunt cu fenomene de hipercementoză
c) rădăcinile sunt separate la nivelul podelei camerei pulpare
d) X dinți cu distrucție coronară care nu permite o aplicare eficientă a cleștelui
e) X în cazul producerii unei fracturi coronare în timpul extracției.

330. C
M. În cazul molarilor superiori se va practica o separație radiculară:
a) „in V”
b) X ”in T”
c) ”in L”
d) X ”in Y”
e) ”in Z”.

331. C
M. Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:
a) extracția cu sindesmotoamele
b) X extracția cu ajutorul elevatoarelor
c) X extracția cu cleștele de rădăcini
d) extacția cu pensa ciupitoare de os
e) X extracția prin alveolotomie.

332. C
M. Extracția resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă, se poate
efectua prin:
a) X alveolotomie
b) X ”trans-septal” la pluriradiculari
c) doar cu cleștele de elecție al dintelui
d) doar cu cleștele de resturi radiculare
e) doar cu pensa ciupitoare de os.

333. CM. Indicațiile extracției dentare sunt:

a) X dinți din focarele de fractură ale maxilarelor care împiedică tratamentul
 chirurgical sau care pot cauza complicații
b) dinți incluşi care nu dau tulburări funcționale sau tulburări de erupție
c) X dinți extruzați sau cu devieri importante ale axului de implantare
d) dinți fracturați longitudinal
e) dinți ai pacienților cu boli cronice în faze compensate care pot suporta tratamente
stomatologice de lungă durată

334. CM. Vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale este influenţată de :

a) X dehiscenţa plăgii
b) X malnutriţie
c) X radioterapie
d) X vârsta pacientului
e) stări alergice

335. CM. Hemoragia postextracţională :

a) în mod normal sîngerarea plăgii postextracţionale se opreşte după 30-40 de
minute
b) X în funcţie de momentul apariţiei hemoragiei postextracţionale se clasifică în
hemoragie precoce şi tardivă
c) hemoragia precoce – sîngerarea reapare la 2-3 ore preextracţional
d) x hemoragia tardivă – sângerarea se declanşează la câteva zile de la extracţie
e) x apare datorită unor factori generali şi locali

336. CM. Factorii locali implicaţi în hemoragiile postextracţionalear putea fi :

a) trombocitopenii
b) carenţe vitaminice
c) vasodilataţia secundară în cazul anesteziilor plexale în care nu se foloseşte
vasoconstrictor
d) X persistenţa ţesutului de granulaţie
e) X nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile
postextracţionale

337. CM. Factorii generali care determină tulburări ale hemostazei

a) X vasculopatii
b) X febre eruptive
c) carenţe proteice
d) X tratamente citostatice
e) X deficienţe izolate ale factorilor plasmatici

338. CM. În prevenţia complicațiilor, cea mai importantă din punct de vedere al
extracţiei dentare cuprinde:
a) X anamneză completă şi corect condusă
b) X identificarea factorilor de risc
c) X antecedente personale privind eventualele tulburări ale hemostazei
d) X informaţii privind medicaţia utilizată de pacient
e) deficienţe izolate ale factorilor plasmatici

339. CM. Alveolita uscată :

a) X este o complicaţie infecţioasă a extracţiei dentare
b) este o formă de osteomielită locală
c) X este favorizată de extracţiile laborioase, cu traumatizarea părţilor moi şi a
pereţilor osoşi
d) simptomatologia dureroasă debutează la 4-5 zile
e) X tratamentul este în principal simptomatic

340. CM. Accidentele extracţiei dentare pot fi clasificate astfel :

a) X leziuni dentare
b) X accidente sinusale
c) trismus
d) alveolita uscată
e) X luxaţia ATM

341. CM. Pentru extracţia prin alveolotomie se pot efectua următoarele lambouri
:
a) X lambou in plic
b) X lambou triunghiular sau în “L”
c) X lambou trapezoidal
d) trebuie să cuprindă în grosimea lui mucoasă şi submucoasă
e) decoalrea va fi maximă asigurând o vizibilitate bună

342. CM. Extracţia resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă :

a) X se încearcă însinuarea unui elevator fin între rădăcină şi peretele alveolei
b) X se poate crea la nevoie un şanţ în peretele alveolar
c) X dacă orificiul canalului radicular se poate vizualiza şi restul radicular luxa, se
poate folosi pentru extracţie un ac Hedstrom
d) X se poate recurge la alveolotomie dacă cele de mai sus sunt ineficiente
e) se începe cu separaţia interradiculară

343. CM. Extracţia dentară cu separare interradiculară:

a) este indicată la monoradiculari
b) X examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente
c) X examenul radiologic relevă rădăcini curbe, foarte divergente
d) X distrucţie coronară extinsă până la podeaua camerei pulpare
e) X molari temporari fără rizaliză semnificativă a rădăcinilor, la care există riscul
smulgere a mugurelui dintelui permanent, situat între rădăcini

344. CM. Care afirmații cu privire la accidentele extracției dentare sunt

adevărate:
a) X pentru prevenirea fracturii tuberozității maxilare se evită luxarea distală a
molarului trei superior cu elevatorul
b) X semnul Valsalva negativ exclude existența comunicării orosinusale
c) dacă în timpul extracției s-a lezat apexul unui dinte vital, se recurge la extracția
acestuia
d) extracția unui alt dinte se intâmplă surprinzător de des
e) X în cazul aspirării unui dinte în cursul extracției dentare pacientul trebuie să
efectueze o radiografie a cutiei toracice

345. CM. Care afirmații cu privire la comunicarea orosinusală postextracțională

sunt adevărate:
a) X deschiderea sinusului maxilar este unul dintre cele mai frecvente și grave
accidente postextracționale
b) manevra Valsalva precizează cu siguranță prezența sau absența comunicării
orosinusale
c) X dinți sinusali, cel mai des, sunt molarii
d) X diagnosticul comunicării orosinusale se face prin explorare cu sonda butonată
sau examinare radiografică
e) X în tehnica plastiei comunicării orosinusale se poate utiliza lamboul palatinal

346. CM. În timpul chiuretajului alveolei postextracționale pot interveni

următoarele accidente:
a) X lezarea nervului alveolar inferior
b) X comunicarea orosinusală
c) lezarea nervilor alveolari supero-posteriori
d) chiuretajul agresiv poate provoca hemoragia secundară precoce
e) chiuretajul insuficient produce alveolita postextracțională

347. CM. Complicațiile postextracționale sunt:

a) hemoragia prelungită, care durează 15-20 minute
b) X alveolita postextracțională
c) X hemoragia secundară precoce, care se declanşează de obicei în cursul nopții
d) hemoragia secundară tardivă, care apre de obicei târziu în cursul nopții
e) sângerarea postextracțională normală, care durează 30 minute până la 1 oră

348. CM. Măsurile de hemostază locală postextracțională sunt:

a) X introducerea în alveolă de materiale hemostatice
b) X chiuretajul alveolar pentru îndepărtarea corpilor străini
c) X pentru anestezierea repetată a zonei date se preferă blocajul troncular în locul
infiltrației locale
d) tamponament supraalveolar fixat cu fire de sutură pentru 48 ore
e) X regularizarea marginii osoase alveolare

349. CM. Care din următoarele afirmații cu privire la tratamentul alveolitei

postextracționale sunt adevărate:
a) X utilizarea de meşe iodoformate îndesate intraalveolar
b) X chiuretajul riguros, profund al pereților osoşi alveolari osteitici
c) sedarea durerii prin infiltrații cu soluții anestezice
d) X irigarea abundentă a alveolei cu soluții antiseptice călduțe
e) X stimularea reactivitătii locale cu ajutorul agentilor fizici

350. CM. Etiologia alveolitei postextracționale:

a) X introducerea în alveole a unor materiale în scop antiseptic şi hemostatic
b) X prezența fermentului proteolitic activat în salivă
c) X fumatul în primele 2 ore postextracțional
d) X corpi străini intraalveolari
e) X tulburări vasomotorii locale provocate de actul operator sau de acțiunea
ischemiantă a adrenalinei din soluția anestezică

351. CM. Care din următoarele afirmații cu privire la alveolita postextracțională

uscată sunt adevărate:
a) X alveolita uscată este lipsită de congestie, cu semne locale de suferință trofică
b) în alveolă se găseşte țesut de graulație burjonat care sângerează uşor
c) gingia este tumefiată cu margini congestionate, turgescente
d) X cheagul intraalveolar este absent total sau parțial
e) X osul alveolar expus este sursa unor dureri continue cu caracter nevralgiform

352. CM. În cazul alveolitei uscate postextracționale se indică:

a) X chiuretajul alveolei postextractionale
b) diatermocoagularea pereților și fundului alveolei
c) X tamponamentul alveolei cu mesa iodoformată
d) meșă cu unguent Vișnevski
e) fizioterapie

353. CM. Alveolita poate fi:

a) X Umedă
b) X Uscată
c) Primară
d) Secundară
e) Nespecifică

354. CM. După finalizarea extracției, pacientului i se dau urmatoarele indicatii:

a) se vor consuma lichide doar cu paiul pentru a nu crea presiune negative
b) păstrarea tamponamentului supraalveolar timp de o oră
c) X periajul dentar se reia parțial de a doua zi, evitînd atingerea plăgii
postextracționale 4-5 zile
d) timp de 24-48 de ore se va evita consumul alimentelor moi
e) X se recomandă analgetice înainte de remisia anesteziei pentru prevenirea durerilor
postextracționale

355. CM. Se recurge la extracția dinților permanenți în următoarele situații:

a) dinți cu gangrenă simplă la care metodele endodontice au eşuat
b) X dinți care au cauzat infecții osoase (periostite, osteomielite)
c) dinți traumatizați
d) dinți fracturați transversal în treimea apicală
e) X dinți în malpoziție, neredresabili ortodontic

356. CM. Contraindicații loco-regionale sau generale absolute ale extracției

dentare sunt:
a) în primii doi ani după un infarct miocardic acut
b) extracția în primele 3 luni şi ultimele 2 luni de sarcină
c) leucozele acute
d) X dinți din zonele supuse recent radioterapiei
e) X dinți din procese neoplazice maligne (extracția făcându-se în cursul intervenției
chirugicale)

357. CM. Contraindicații loco-regionale relative (temporare) ale extracției

dentare sunt:
a) X afecțiuni inflamatorii localizate sau difuze cu stare generală alterată
b) în primele zile de menstruație, existând un risc crescut de sângerare
c) X afecțiuni acute ale mucoasei oro-faringiene
d) X distrucții osoase care ar predispune la fracturi în os patologic (chisturi, tumori
benigne)
e) pacienți cu hepatite cronice virale

358. CM. Aplicarea cleştelui şi priza dintelui trebuie să respecte următoarele

condiții:
a) X se face în prelungirea axului de implantare a dintelui
b) se aplică întâi falca vestibulară, unde vizibilitatea este mai buna
c) cleștele se aplică coronar la distanță de marginea alveolară, pentru a nu leza
gingia
d) X priza cît mai solidă, cu senzatia de „corp comun” intre clește și dintele pentru
extracție
e) X se urmăreşte adaptarea cît mai bună a cleștelui la coletul dintelui pentru extracție

359. CM. Care din următoarele afirmații sunt corecte cu privire la

sindesmotomie:
a) X constă în secționarea ligamentului circular al dintelui
b) X se realizează cu sindesmotoame sau elevatoare
c) sindesmotoamele sunt instrumente tăioase cu care se poate reduce înnălțimea
marginii alveolare pentru o mai bună priză a dintelui
d) X desprinderea completă a gingiei din jurul coletului dintelui permite insinuarea
subgingivală a cleştelui pentru extracție
e) nu este necesară în cazul extracției resturilor radiculare

360. CM. Care din următoarele afirmații privind separarea rădăcinilor sunt
corecte:
a) X pentru molarii superiori şanțul are formă de T
b) X separarea rădăcinilor se efectuează cu ajutorul frezei sferice sau freza fisurală
c) indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini
convergente când distanța între apexuri este mai mare decât deschiderea alveolei
d) X după efectuarea separației radiculare extracția se finalizează cu ajutorul cleştelui
dentar pentru radacini
e) X indicațiile extracției cu separarea rădăcinilor includ molarii cu rădăcini barate

361. CM. Care sunt indicațiile extracției prin alveolotomie:

a) X divergența şi recurbarea accentuată a rădăcinilor
b) rădăcini cu mobilitate dento-alveolară
c) rădăcini dentare fără hipercementoză (rădăcini „în limbă de clopot”)
d) X rădăcini rămase sub lucrări protetice conjuncte
e) X resturi radiculare restante după extracții vechi

362. CM. Care sunt timpii tehnicii de extracție a unui rest radicular prin
alveolotomie:
a) X incizii pentru crearea unui lambou tip plic, trapezoidal sau triunghiular
b) decolarea inițială a gingivomucoasei și apoi a periostului
c) X rezecția osoasă cu expunerea restului radicular
d) secționarea progresivă, din aproape în aproape a restului radicular
e) X reaplicarea și sutura lamboului
363. CM. Rădăcinile dentare pot fi extrase prin următoarele tehnici:
a) X extracția cu cleştele de rădăcini
b) extracția cu sindesmotoamele
c) X extracția cu ajutorul elevatoarelor
d) extracția cu ciupitorul de os
e) X extracția prin alveolotomie

364. CM. Complicațiile după odontectomia molarului de minte inferior

a) X luxatia ATM
b) X fractura mandibulei
c) X hemoragia postextractională (precoce sau tardivă)
d) X lezarea pachetului vascular nervos alveolar inferior
e) X luxația sau fractura molarului de 12 ani

365. CM. Factorii locali incriminați în incluzia dentară

a) X reducerea spațiului de pe arcadă
b) cauze toxice, Raze X
c) X modificarea axului de dezvoltare a dintelui
d) X osteoscleroza procesului alveolar
e) disostoza cleidocraniană

366. CM. Factori generali incriminaţi în incluzia dentară

a) deficite de creştere scheletală în anomaliile dento- maxilare (sindromul
compresiei de maxilar)
b) X sindromul Down
c) avitaminoze (în special vitamina D)
d) X tendința filogenetică de reducere dimensională a structurii osoase scheletale
e) X disfunctii endocrine

367. CM. Complicaţii mecanice specifice incluziei dentare

a) pericoronarita
b) X incongruența dento-alveolară, rotații, torsionari
c) X leziuni carioase
d) chisturi mandibulare
e) X. fracturi mandibulare

368. CM. Factori care ușurează odontectomia M3 inferior

a) X pozitia mezio- angulară
b) rădăcini lungi și subțiri
c) Lipsa dintelui vecin în arcada dentară
d) spațiu paradontal îngust
e) X rădăcini formate pe 1/3 sau 2/3

369.CM. Tulburări nervoase asociate erupției și/ sau incluziei molarului de minte
inferior
a) mortificări pulpare și resorbții radiculare ale molarului de 12 ani
b) X trismus
c) X sialoree
d) X nevralgi dentare
e) gingivo- stomatita

370.CM. Decapușonarea molarului de minte inferior este indicată în următoarele

situații:
a) X spațiu suficient pe arcadă
b) incluzie osoasă partială sau totală
c) X incluzie verticală
d) X capușon de mucoasă subțire, care acoperă fata ocluzală a molarului de minte
e) spatiu retromolar insuficient

371. CM. Factorii care îngreunează odontectomia M3 inferior

a) rădăcini conice sau fuzionate
b) X contact strîns cu molarul doi
c) X incluzie osoasă completă
d) X rădăcini divergente
e) poziția mezio- angulară

372. CM. Contraindicațiile decapușonării molarului de minte inferior

a) incluzie verticală
b) X anomalii de formă sau volum ale coroanei și/ sau rădăcinilor molarului de minte
c) incluzie submucoasă
d) X capușon de mucosă gros
e) X spațiu retromolar insuficient

373. CM. Accidente ce se pot produce în cursul odontectomiei M3 superior

a) X luxarea sau fracturarea molarului de 12 ani
b) X fractura tuberozitații
c) hemoragie postoperațională
d) luxația mandibulei
e) X comunicare oro- sinuzală
374. CM. Complicațiile după odontectomia M3 inferior sunt legate de:
a) luxația mandibulei
b) X fractura de unghi mandibular post operator
c) X durerea, edemul si trismusul postoperator
d) înghițirea sau aspirarea unor fragmente dentare sau osoase
e) X complicații infecțioase

375. CM. La examenul clinic al arcadelor dento- alveolare pot fi observate o serie
de modificări care pot sugera prezența incluziei dentare:
a) X prezența pe arcadă a dintelui temporar (însoțită de lipsa dintelui definitiv)
b) absența tremelor și diastemelor
c) X deplasări, rotații și migrări ale dinților vecini
d) X prezența unor fistule cronice
e) absența proceselor inflamatorii ale mucoasei (pericoronarite)

376. CM. Factori locali încriminaţi în etiopatogenia incluziei dentare

a) despicăturile labio- maxilo- palatine
b) X densitatea osului înconjurator
c) anemiile
d) X persistența de lungă durată a dinților temporari
e) X traumatisme sau infecții ale sacului dentar

377. CM. Infectarea sacului pericoronar a molarului inclus se produce astfel:

a) X printr-o leziune de decubit produsă de o proteză mobilă
b) de la o gangrenă complicată a dinților antagoniști
c) X de la o pungă parodontală din vecinătate
d) X pe cale sanguină în cursul bolilor infecțioase
e) X de la un focar de osteomielită

378. CM. Indicațiile redresării chirurgical-ortodontice a caninilor incluși

a) dintele prezintă anomalii de formă sau volum
b) X dintele se gasește în dreptul spațiului sau normal de erupție
c) incluzia este profundă
d) dintele este într-o poziție orizontală
e) X la pacienți tineri

379. CM. În odontectomia caninului inclus se pot produce o serie de accidente

intraoperatorii
a) X luxarea dinților vecini
b) X deschiderea foselor nazale
c) X fractura procesului alveolar
d) complicații infectioase
e) deschiderea sinusului maxilar

380.CM. Diagnosticul incluziei dentare impune utilizarea și a altor tipuri de

investigații radiologice pe lîngă ortopantomografie, în funcție de natura
incluziei, precum:
a) X examenul radiologic cu film ocluzal
b) radiografia planșeului bucal
c) sialografia
d) X cbct (Tomografie Computerizată)
e) radiografia sinusurilor maxilare

381.CM. Accidentele intraoperatorii posibile în odontectomia caninului superior

inclus sunt:
a) luxarea caninului contralateral inclus osos
b) X deschiderea foselor nazale
c) X deschiderea sinusului maxilar
d) X luxarea dinților vecini
e) secționarea corono-radiculară

382. CM. Pentru odontectomie se vor respecta următoarele principii:

a) X expunerea optimă a ariei dintelui inclus
b) X sindesmotomia
c) X separația corono-radiculară dacă este nevoie
d) X sacul pericoronorar nu trebuie îndepărtat
e) X sutura se va realiza într-un plan
 383. CM. În odontectomia molarului de minte inferior inclus se pot produce o
serie de
accidente intraoperatorii:
a) X fractura mandibulei
b) X fractura rădăcinilor molarului de minte
c) X împingerea molarului de minte în planșeul bucal
d) dehiscența plăgii
e) X fractura tablei osoase linguale.

384. CM. În odontectomia molarului de minte superior inclus se pot produce o

serie de
accidente intraoperatorii:
a) X fractura tuberozității maxilare
b) X comunicarea oro-sinusală postextracțională
c) deschiderea foselor nazale
d) X propulsarea dintelui în sinusul maxilar
e) X propulsarea dintelui în spațiul pterigomaxilar.

385. C
M. La vârsta de 18 ani, osul din jurul molarului inclus se caracterizează prin:
a) X osul este mai puțin dens
b) osul este mai dens
c) X are loc o refacere mai rapidă a zonei osoase pe care s-a acționat cu
instrumentarul rotativ sau elevatorul
d) osul nu prezintă flexibilitate
e) extracția este laborioasă.

386. C
M. Factorii care ușurează odontectomia molarului 3 inferior sunt:
a) rădăcini curbe și divergente
b) raport direct cu canalul mandibular
c) X deschiderea cavității bucale nu este limitată
d) X rădăcini conice sau fuzionate
e) incluzie osoasă completă.

387. C
M. Infecția sacului pericoronar al molarului inclus se poate face de la:
a) o gangrenă complicată a dinţilor antagonişti
b) X un focar de osteomielită
c) o pungă parodontală de la distanţă
d) X o leziune de decubit produsă de o proteză mobilă
e) X un traumatism care produce o soluție de continuitate și o comunicare a sacului
coronar cu cavitatea bucală.

388. CM. Accidente intraoperatorii în cursul extracției molarului de minte

superior:
a) X fractura radiculară a molarului inclus
b) luxarea mandibulei
c) X fractura tuberozitaţii maxilare
d) X deschiderea sinusului maxilar
e) lezarea nervului facial
 389. CM. Incizia în baionetă în cazul odontectomiei molarilor superiori este
indicată în următoarele situaţii:
a) incluzie verticală submucoasă
b) X cînd se dorește crearea unui acces mai larg
c) X în incluziile dentare profunde
d) în incluziile în care osul are o grosime de 2mm pe faţa ocluzală a molarului
vertical
e) în situaţiile în care molarul a perforat tabla osoasă şi se palpează un cuspid
submucos

390. CM. În practică, ne intîlnim cu trei tipuri de plăgi alveolare

postextracționale:
a) X plaga alveolară normală
b) X plagă alveolară infectată
c) X plagă alveolară zdrobită
d) plagă alveolară suturată
e) plagă alveolară necrotică

391. CM. Materialul de sutură poate fi:

a) X natural
b) X sintetic
c) X rezorbabil
d) X nerezorbabil
e) combinat

392. CM . Metodele imagistice utilizate în OMF:

a) X radiografia retroalveolară
b) X OPG
c) X RMN
d) X CT
e) X Scintigrafie

393. CM. Care sunt manifestările isterice ale stresului:

a) X lipotimie
b) X sincopă
c) X colaps ortostatic
d) edem Quinke
e) șoc anafilactic

394. CM. Care sunt comlicațiile alergice:

a) lipotimie
b) sincopă
c) colaps ortostatic
d) X edem Quinke
e) X șoc anafilactic

395. CM. Edemul Quinke este o complicație de tip:

a) infecțios
b) X alergic
c) idiopatic
d) x local
e) general
 396. CM. Din metodele neinjectabile ale anesteziei locale fac parte:
a) X fizice
b) X fizico-chimice
c) X chimice
d) infiltrativă
e) tronculară

397. CM. Contraindicațiile administrării anestezicului cu vasoconstrictor:

a) X diabet decompensat
b) X tireotoxicoză
c) X sarcină
d) X hipertensiune arterială
e) X angină pectorală

398. CM. Din anesteziile tronculare periferice fac parte:

a) X anestezia nervului alveolar inferior (la spina Spix)
b) X anestezia infraorbitală
c) X anestezia la tuberozitate
d) anestezia intraligamentară
e) anestezia intrapapilară

399. CM. Scopul extracțiilor dentare:

a) X sanarea cavității bucale
b) X înlăturarea cauzei proceselor inflamatorii
c) X ameliorarea și restabilirea funcțiilor masticatorii
d) X înlăturarea discomfortului psihoemoțional
e) X înlăturarea proceselor precanceroase