Sonet-Fabulă

A ars în mahala o băcănie,

Jupânul cu nevasta-i stau în drum,
Privind sinistrele grămezi de scrum,
Pierduta lor pe veci gospodărie.
Pe când ei plâng, o mare bucurie
Simte un porc din curtea lor acum,
Căci scormonind maidanul plin de fum,
Descoperi cu râtul o scrumbie.
Ce-i pasă de-a stăpânilor avere?
Imundul morfoleşte cu plăcere
Cadavrul din funingeni şi gunoi.
Morală:
A ars în mahala o băcănie,
Şi-i tot aşa în marea Românie
Cu-mbogăţiţii noştri de război.