Ziori de ziuă se revarsă,

Și ochi încă n'am închis:

Cum să-i închid, când ei varsă
Părae de foc aprins?...
Mă vait, strig cu suspinuri
Dar nu găsesc agiutoriu:
Ce pot lacrimi, ce pot chinuri,
Când durerea-i de amoriu?...
Ah! moarte! numai la tine
Scăparea mea poate fi:
Dar la necaz moartea vine?
Și omul poate muri?
Repezite dulce rază,
Din doi ochi mângâitori,
Și vino de înviează
Pe alți doi, ce-s muritori!...
Aceasta-i a to putere,
Aceasta-i darul ce-l ai:
Ca numai printr'o videre
Viață iei și viață dai!
Necazul meu este mare,
Este rău, este cumplit,
Și să-l vindec nu am stare:
Că tu l'ai pricinuit!...
Dar puterea ta-i mai mare,
Și de-i vrea îndată poți,
Numai c'o îmbrățișare,
Din focul lui să mă scoți!