Scrisoare către generaţia mea

Dragii mei prieteni,

Numele meu este Alexandra, m-am gândit să vă scriu pentru că ştiu problemele şi greutăţile sufleteşti
pe care le întâmpinaţi în fiecare zi de aceea vreau să vă încurajez, să vă transmit bucuria şi pacea Lui
Hristos. Nu sunteţi singuri, exista Cineva care vă iubeşte mai mult decât oricine pe lumea aceasta şi
străluceşte în inima voastră ca un soare aprinzandu-vă sufletul cu un dor care nu se poate înlocui cu
nimic alceva. Nicio bucurie artificială provocată de droguri, etnobotanice sau pornografie nu poate
înlocui dragostea pe care v-o oferă Hristos şi nu se poate ridica la înălţimea acestei chemări care vă
este adresată personal.

Hristos nu este un Dumnezeu care stă acolo sus în cer pe un scaun confortabil şi priveşte nepăsător la
bucuriile şi necazurile oamenilor. Hristos este viu, este în inima mea, în inima ta, în inima celui de
lângă tine. Ne iubeşte pe fiecare în parte mai mult decât întreg Universul, a acceptat să se răstignească
pentru ca noi să primim iertare. Hristos te iubeşte, se bucură şi plânge împreună cu tine, îţi cunoaşte
inima, îţi ştie greşelile dar nu te pedepseşte ci iţi dă şi mai multe daruri pentru ca să-ţi întorci inima
către El, copleşit fiind de dragostea şi milostivirea Lui. Este mai delicat decât un strop de rouă pogorât
pe iarba verde în zorii unei dimineţi de vară, atinge sufletul tău cu o bucurie sau o tristeţe pentru ca tu
să-i conştientizezi prezenţa, să ştii că este lângă tine în fiecare clipă. Uneori se întristează şi lăcrimează
văzând faptele noastre, văzând că refuzăm fericirea veşnică oferită cu un preţ atât de mare şi ne
ascundem dorul în alcool, ţigări, droguri şi alte vicii.

Gândeşte-te numai o secundă cum e să ai lângă tine în mod nevăzut pe Cineva care este mai curat
decât Cerurile şi mai strălucitor decât soarele. Oare nu ar trebui să se scârbească de mizeria păcatelor
noastre şi să se mânie pentru nenumăratele noastre căderi? Şi totuşi dragostea Lui este mai mare decât
păcatele noastre. Hristos se pogoară după noi în iadul greşelilor noastre şi ne ridică sufletele din cele
mai adânci prăpăstii. El ne dă mâna de fiecare dată când îl strigăm în ajutor, copleşiţi fiind de
întunericul din sufletul nostru, ne înmoaie inima cu lacrimi de pocăinţă umplându-ne inimile de
lumină.

Ştiu că poate cea mai mare durere a ta este singurătatea. Poate că nu ai prieteni sau poate că ai dar
totuşi te simţi singur(ă) în prezenţa lor. Am aflat un loc unde această singurătate de care fuge toată
lumea este scoasă înafara vieţii unui tânăr. Acest loc este Biserica lui Hristos. Poate până acum nu te-a
fascinat prea mult, poate că ţi-a fost teamă de ceea ce vor spune ceilalţi, dar acordă-mi un minut să-ţi
spun ce pierzi. În Biserică, în cadrul unei taine mai presus de fire oamenii se împărtăşesc cu Trupul şi
Șângele Domnului, unindu-se cu Hristos, apropiindu-se cu cuget curat, conştienţi de neputinţa lor, dar
cu nădejde că din clipa în care Îl vor primi pe Hristos inimile lor se vor curăţi, se vor lumina şi vor avea
puterea de acum înainte să lupte cu propriile căderi. În partea opusă, tinerii care vor să se bucure de
plăcerile acestei lumi se împărtăşesc cu hrana viciilor, a drogurilor, a ţigărilor sau a alocoolului, care în
loc să le aducă pace în inimile lor îi afundă în tristeţe, în revoltă, în nebunie şi fug de oameni, de
realitate şi de ei înşişi, ascunzându-se sub masca aşa-zisei bucurii provocate de droguri.

Ai sufletul apăsat de durere, sfărâmat în multe cioburi şi orice atingere te răneşte şi mai rău. Nu te
teme! Îndrăzneşte! Apropie-te de Domnul şi singurătatea nu va mai avea loc în sufletul tău.

După ce inima ta se va alipi de El vei avea atâta bucurie şi pace încât ţi-ai dori să cuprinzi toată lumea
în inima ta. Vei plange atunci amintindu-ţi cât de mult timp te-ai lipsit de această fericire.

Oamenii se pot schimba în Hristos pentru că El sparge zidurile neputinţei fiecăruia, pune capăt
căderilor nesfârşite şi regretelor.

Apropiindu-te de Hristos vei găsi Calea de la Moarte la Viaţă.

Curaj, Hristos va merge împreună cu tine.
 Fișă de lucru

Un adolescent american din Vestul Mijlociu se lupta cu propria sa viață. Folosea

puternic drogurile (cocaina și heroina) și se îndrepta cu repeziciune către distrugere.
Nu avea nicio viață stabilă de familie, nicio educație religioasã, și, deși încă tânăr,
avea probleme serioase. Într-o noapte, i se înfățișă un moșneag urât, care îi zise:
„Sunt prietenul tău, vreau să stabilesc o întâlnire cu tine”. El îl trimise să își ia mașina
și să conducă pe cât de repede poate, pe un anume drum, ce avea o curbă la 180 de
grade la capăt, pe marginea unui țărm abrupt. Tânărul făcu precum i se spuse, își luă
mașina și conduse pe cât de repede putea, pe acel drum. Pierzându-și curajul în
ultima clipă, reuși să frâneze și să ia curba cu dificultate. Ajunse acasă zdruncinat.
Două nopți mai apoi, bătrânul apăru iarăși și îi spuse plin de mânie și indignare:
„Sunt foarte dezamăgit că nu m-ai întâlnit. Urcă-te iar în mașinã și condu cât de
repede poți și de data asta nu apăsa pe frână”. Tânărul s-a simțit în mod straniu
obligat să facă astfel. Încă o datã, se sui în mașina sa, conduse pe cât de repede putu și
de data aceasta nu se mai opri, ci zbură cu viteză peste țărm. Mașina fu distrusă, dar,
în mod surprinzător, el scăpă doar cu câteva tăieturi și zgârieturi și cu o contuzie. La
câteva săptămâni dupã ce ieși din spital, omul cel urât i se înfățișă încă o dată și îi
spuse: „Sunt furios că nu vii la întâlnire. În noaptea aceasta, negreșit, mă vei întâlni!
Pune o doză dublă de drog în seringă!”. Iarăși, tânărul se simți obligat să facă precum
i se spusese și, după ce își injectă drogul, căzu în comă din pricina supradozei. Fu dus
la spital, unde medicii îi spuseră familiei sale că probabil nu va supraviețui. Și dacă
cumva va avea șansa să trăiască, va fi doar semiconștient – într-o stare de vegetație.
Nu exista aproape nicio șansă de recuperare. După două săptămâni, însă, tânărul se
trezi, pe deplin conștient. El le povesti celor din jur că a văzut un om ce arăta ca un fel
de călugăr ce radia lumină. Acesta s-a apropiat de el și i-a spus: „M-am rugat pentru
tine... Dumnezeu ți-a mai dat o șansă. Vei trăi, dar trebuie să îți îndrepți viața. Vei
merge în Grecia, pentru a vizita locul în care se odihnesc oasele mele, dând
mulțumire lui Dumnezeu pentru izbãvirea ta. Numele meu este Efrem”.

Identificați cauzele pentru care tânărul a fost ispitit, cine este ispititorul, cum a greșit
tânărul în fața ispitei, cum a fost salvat și de ce a fost Salvat?