MONAHISMUL

- formă a spiritualității
creștine -
 Dumnezeu a lăsat omului posibilitatea de a alege
modul în care își va petrece această viață:
 Căsătoria;
 Monahismul sau călugăria.
Termenul de monahism provine de la grecescul
”monahos”, care înseamnă persoană singură.
Monahismul este o practică veche a creștinilor de a se
retrage din mijlocul lumii, pentru a se dedica trup și suflet
vieții spirituale, având drept scop renunțarea la patimi și
unirea cu Hristos.
 Întemeierea monahismului
Monahismul a fost întemeiat în Egipt, în
secolul al IV-lea, de sfinții Antonie cel Mare și
Pahomie cel Mare.
Sfântul
Antonie
cel Mare

Sfântul
Pahomie
cel Mare
 La intrarea în monahism, călugărul depune
trei voturi, prin care îi făgăduiește lui
Dumnezeu :
Sărăcia
Castitatea sau curăția trupească.
Ascultarea.
Scopul monahismului – atingerea
desăvârșirii.
 Tipuri de viață monahală

Există trei tipuri de viață monahală:

1. Chinonia mică – 2-3 călugări;
2. Chinonia mare – mai mult de 3 călugări;
3. Sihăstria sau pustnicia – viața retrasă de
lume, în singurătate (munți, peșteri).
 Inima monahismului este asceza creștină,
care presupune desprinderea de patimi și
păcate și dobândirea virtuților.
Asceza este un exercițiu făcut în mod
conștient și sistematic, atât de călugări, cât și
de creștinii care trăiesc înafara mănăstirii, prin
rugăciune, post și milostenie.
Virtutea creștină spre care tinde monahul
este dragostea către Dumnezeu.
 Fondatorul
regulilor
monahale este
Sfântul Ierarh
Vasile cel Mare
Sfântul Vasile
cel Mare
Monahismul in Biserica Ortodoxa are mai
multe trepte:
- frate-Novicele în mănăstire nu are nici o vestimentaţie
specifică spre a-l deosebi de credincioşii mireni. Este o
perioada de proba.
-rasofor- Treapta următoare se numeşte rasoforie,
„începutul chipului monahicesc” sau „începutul sfântului
chip”, căci fratele începător de acum se numeşte rasofor sau
începător al vieţii monahiceşti.
- monahul (călugărul) - Secvenţa principală din slujba
rasoforiei este tunderea părului şi schimbarea numelui.
- schimonahul – monahul care primește schima mică sau
schima mare (aceasta din urmă fiind ultima treaptă a
făgăduinețleor vieții călugărești).
 O manastire cuprinde:
• biserica
• paraclis (o capelă construită de regulă alături de o biserică, lângă un
cimitir, în interiorul unei clădiri)
• corpul de chilii
• trapeza (sala de mese)
• arhondaricul (clădire din incinta unei mănăstiri unde se află camere
pentru primirea pelerinilor.
• clopotnița
• ateliere
• muzeu
• magazin de obiecte religioase
• https://wordwall.net/resource/12998495/monahismul-form
%C4%83-a-spiritualit%C4%83%C8%9Bii-cre%C8%99tine
MUNTELE ATHOS
MANASTIRI DIN MARAMURES
 Mari duhovnici români

Părintele Cleopa Ilie

Mănăstirea Sihăstria
Părintele Iustin Pârvu
Mănăstirea Petru Vodă
Părintele Teofil Pârâian
Mănastirea Brâncoveanu
Părintele Arsenie
Papacioc
Mănăstirea
Techirghiol
 Părintele Ilarion
Argatu
Mănăstirea Cernica