MONAHISMUL - FORMĂ A SPIRITUALITĂȚII

IX CREȘTINE

Scopul lecției: Dobândirea unor cunoștințe despre practicile spiritualității

creștine
U4

AUTOR: Pr. Prof. Cristian Gabriel Simescu

Liceul Tehnologic Iordache Golescu
An școlar 2021-2022

https://youtu.be/SEb1Ro5N06k

PROVOCAREA: De ce și-ar dori un tânăr să devină monah?

TIMP NECESAR: 50 minute

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII:

CUNOȘTINȚE ABILITĂȚI ATITUDINI

 Elevii explică noțiunile
de monah/monarh,
respectiv
monahism/monarhism;
 Elevii descriu modul în
care a luat naștere
monahismul creștin;
 Elevii prezintă modul de
viață al monahilor,
explicând cele trei voturi
monahale;
 Elevii identifică rolul
monahismului în lume;
 Elevii exersează abilităţi
de lucru în echipă şi de
prezentare orală;
 Elevii se implică activ și
constructiv în sarcinile
primite, manifestând
interes pentru
aprofundarea
cunoștințelor moral-
religioase;
 Elevii manifestă o
atitudine pozitivă față de
colegii lor, respectându-le
opiniile.

CONCEPTE CHEIE: monah/monahism, voturi monahale, asceză, mănăstire, credință,

Dumnezeu
 RESURSE UTILIZATE PENTRU DOCUMENTARE:

Resurse bibliografice:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1982.
2. Baștovoi, Ieromonah Savatie, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009.
3. Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, 2000.
4. Mladin, N., Teologia Morala Ortodoxă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003.
5. Opriş, Dorin şi Monica, Metode active de predare-învăţare, Editura Sfântul Mina, Iaşi,
2006.
6. Plămădeală, Antonie, Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Editura Pronostic
SRL, București, 1995.
7. Rămureanu, pr. Ioan, Istoria Bisericească Universală, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992.
8. Stoian, Ion, Dicţionar religios, Editura Garamond, Bucureşti, 1994.
9. Şebu, Sebastian; Opriş M.; Opriş D., Metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba
Iulia, 2017.

Resurse on-line:
https://youtu.be/SEb1Ro5N06k

ACTIVITĂȚILE PROPUSE

1. MOMENT ORGANIZATORIC
RESURSE NECESARE: (3 minute)
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Salutul
Rugăciunea Împărate ceresc
Managementul clasei
Notarea absențelor

2. EXPERIENȚA DIRECTĂ
RESURSE NECESARE: (10 minute; materiale/mijloace didactice: laptop, videoproiector, tablete)
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Invitați-i pe elevi să urmărească un material despre tunderea în monahism.
https://www.youtube.com/watch?v=DLdMq1JtdMU

3. REFLECȚIA
RESURSE NECESARE: (10 minute)
DESCRIEREA DEMERSULUI:
După vizionarea materialului, discutați cu elevii pe marginea acestuia, folosind următoarele întrebări:
- Despre ce a fost vorba în acest material?
- Ce vârstă are tânărul care a ales să devină monah?
- Voi ce vă imaginați că veți face la 22 de ani?
- De ce își dorește tânărul din documentar să devină monah?
- Este greu pentru un tânăr de 22 de ani să renunțe la familie, prieteni, bucurii/plăceri lumești?
Argumentați.
- Cum trebuie înțeleasă această alegere?
- Care credeți că ar fi vârsta potrivită pentru a îmbrățișa viața monahală? De ce?
 - Cine se poate călugări?
- Ce datorii are o persoană care alege calea monahismului?

4. GENERALIZAREA
RESURSE NECESARE: (20 minute; materiale/mijloace didactice: foi de flipchart, markere, tablete,
internet)
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Prezentați-le elevilor titlul lecției: Monahismul – formă a spiritualității creștine și ce
competențe v-ați dori să atingeți pe parcursul ei.

Explicați-le elevilor că monahismul, la fel ca și căsătoria, este o cale ce presupune chemare și ambele
au ca scop principal mântuirea.
Pentru a evita confuzia între monah și monarh, respectiv monahism/monarhism, puteți să le
oferiți câteva explicații:
Monah = persoană care a ales, în mod liber și conștient, să ducă o viață religios-ascetică (post,
rugăciune, ascultare etc.), trăind într-o comunitate mănăstirească sau în locuri pustii (călugăr,
pustnic, sihastru, eremit).
Monahism = vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei
vieți conforme cu Evanghelia, în vederea urmării Domnului Iisus Hristos.
Monarh = conducător al unei țări, rege, suveran.
Monarhism = orientare politică potrivit căreia monarhia este unica formă a puterii de stat.

Împărțiți elevii în patru grupe și oferiți-le, spre analiză, câte un text, din care să extragă ideile
principale, conform cerințelor. (Anexa 1)
După 5 minute, solicitați câte unui reprezentant al fiecărei grupe să expună ideile extrase, pe care le
vor nota într-un ciorchine. (Schița lecției)

5. TRANSFERUL
RESURSE NECESARE (5 minute; materiale/mijloace didactice: tablete, internet)
DESCRIEREA DEMERSULUI:
- Ce informații noi ați aflat despre monahism?
- Care credeți că sunt asemănările între viața monahală și viața laică?
- Cunoașteți nume de monahi apreciați de creștini?
- Ce vă place când mergeți într-o mănăstire?
- Cum ar trebui să ne raportăm la persoanele care aleg viața monahală sau la locurile unde
acestea viețuiesc?

„Călugărul este cel care, despărțindu-se de toți, s-a unit cu toți.” (Evagrie din Pont)

6. ÎNCHEIEREA LECȚIEI
RESURSE NECESARE (2 minute):
DESCRIEREA DEMERSULUI:
Rugăciunea Cuvine-se cu adevărat
Salutul
ANEXE PENTRU ELEVI
Anexa 1

GRUPA I

Citiți cu atenție textul de mai jos și identificați începuturile monahismului creștin.

Unii creștini, în năzuința lor spre desăvârșire, trăiau în feciorie. Celibatul era forma obișnuită a
ascezei, care însemna exercitare în virtute.
Unii asceți, fie din dorința de a se exercita și desăvârși în virtute, fie din nevoia de a se sustrage
persecuțiilor, s-au retras din lume, stabilindu-se în locuri izolate, unde trăiau ca eremiți (pustnici) sau
anahoreți, în post și rugăciune. Astfel, mulți s-au retras în pustiul Tebaidei, în Egipt. Primul ascet
care a ajuns celebru a fost Paul Tebeul (234-247), originar din Teba, în Egipt, care a impus forma
eremitică, adică monahii trăiau ca pustnici izolați.
Organizatorul vieții monahale a fost Sfântul Antonie cel Mare (251-356), care a impus forma
anahoretică, adică trăirea în retragere și izolare, în diferite colonii sau lavre. După el a urmat Sfântul
Pahomie (276-349), care a organizat monahismul cu regim chinovial sau de obște, după care monahii
trăiau în comun, în chinovii sau mănăstiri.
Astfel, au luat naștere mănăstiri de bărbați și mănăstiri de femei în Egipt, Palestina, Siria și Asia Mică.
(…) Majoritatea mănăstirilor a păstrat organizarea monahală dată de Sfântul Vasile cel Mare (330-
379), în Regulile mari și mici.
(Pr. Ion Rămureanu - Istoria Bisericească Universală)

GRUPA II

Citiți cu atenție textul de mai jos și identificați voturile monahale/sfaturile evanghelice pe care trebuie
să le respecte un monah.

Voturile în monahism vin din adânc de istorie și s-au născut din nevoia de ordine, în momentul în
care s-a trecut de la viața eremitică la cea de obște, în mănăstiri mici și apoi mai mari și chiar foarte
mari. (…)
Trebuie să ne amintim că monahismul e dedicare lui Hristos. Monahul vrea să intre în ascultare, iar
aceasta vrea să-l introducă într-o ordine spirituală. Monahul vrea să-și dovedească ascultarea sa de
Dumnezeu, prin ascultarea de un om. Credința, zice Scriptura, vine din auzire. Pe Dumnezeu nu-L
iubești, de nu iubești pe oameni. Pe Dumnezeu nu-L asculți, dacă nu-I asculți cuvântul. Și cuvântul
vine prin om. Prin omul lui Dumnezeu. (…)
Monahul sau fratele odată intrat în mănăstire, intră în grija mănăstirii. El își va da aportul la muncă,
în măsura priceperii și a capacității, iar mănăstirea îi va da de mâncare, îmbrăcăminte, bani de drum
când merge undeva, obiecte de strictă necesitate. (…)
De ce aleg monahii această cale? …. Pentru că cel ce are averi, stă cu gândul la avere, cum s-o păstreze
sau cum s-o înmulțească. Pentru că averea e conjugată cu egoismul, pentru că promovează
inegalitatea, pentru că leagă de materie. (…)
Cei care își domină trupurile - și aici ne întoarcem la votul castității – își eliberează forțele sufletului și
împart peste lume har și bucurie.
(Antonie Plămădeală - Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă)

GRUPA III

Citiți cu atenție textul de mai jos și identificați treptele monahismului creștin.

Monahismul în Biserica Ortodoxă are următoarele trepte: frate începător (novicele), rasofor, monah și
schimonah (schivnic).
Noviciatul este perioada de analiză în care persoana care dorește să devină monah, poate avea un
răspuns la dorința sa de a deveni monah. Dacă persoana din această treaptă consideră, după o
anumită vreme, că nu este pregătită să îmbrățișeze monahismul, poate să renunțe la călugărie fără
implicații canonice, deoarece nu a depus jurământul.
Treapta de rasofor implică tunderea părului, ca expresie a lepădării de lume. Tunderea părului
implică și schimbarea numelui. Preotul slujitor sau starețul rostește formula: „Se tunde robul lui
Dumnezeu (N - aici se schimbă numele), în numele Tatălui. Amin; și al Fiului. Amin; și al Sfântului
Duh. Amin. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluiește”. Această treaptă este „începutul chipului
monahicesc” sau „începutul sfântului chip”.
În conținutul ultimelor două rugăciuni din slujba Rasoforiei se spune „...Doamne Dumnezeul nostru,
daruiește puterea cea de la Tine și darul Tău cel dumnezeiesc, în duhul și în sufletul și în trupul
robului Tău (N), care a venit către Tine și a primit începătura sfântului chip în numele Tău, Cel ce
sfintești toate...”. Iar atunci când îl încredințează nașului sau bătrânului său, se spune: „Iată, înaintea
lui Dumnezeu îți încredințez pe acest nou începător”.
Slujba tunderii în monahism presupune depunerea celor trei voturi monahale: sărăcia, fecioria și
ascultarea.
Monahul primește și schima sau paramanul, un veșmânt brodat cu sfânta cruce și anumite versete
biblice, purtat tot timpul pe sub dulamă (haină lungă neagră). Schima mare are dimensiuni mai mari
și este purtat pe sub rasă (veșmânt cu măneci largi). Schima mica se adreseaza monahilor care trăiesc
viața de obște, în vreme ce schima mare îi are în vedere pe cei care trăiesc în singuratate.
(CreștinOrtodox.ro)

GRUPA IV

Citiți cu atenție textul de mai jos și identificați rolul monahismului.

Monahismul însuși nu este identic cu desăvârșirea, ci oferă numai condiții speciale, mai lesnicioase și
mai directe pentru lupta desăvârșirii. Dar dacă viața monahală este lipsită de iubire, toate ostenelile ei
își pierd valoarea. Că „de aș da trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește” (I
Corinteni 13,2).
(Teologie Morală Ortodoxă)

Monahismului, în special, ca armată de geniu a Bisericii Ortodoxe, îi revine marea sarcină de a duce
crucea nației din care face parte, în post, în rugăciune și smerenie; de a păstra cu sfințenie și
transmite urmașilor învățăturile Sfinților Părinți; de a duce mai departe flacăra mântuitoare a
credinței ortodoxe a înaintașilor noștri prin care a lucrat Dumnezeu.
(Părintele Iustin Pârvu)

Călugărul este omul îngeresc de care vorbea Sfântul Ioan Scărarul zicând: «îngerii sunt lumină
pentru călugări, iar viaţa monahală e lumină pentru toţi oamenii». Sfântul Ioan Gură de Aur, acest
mare părinte al Bisericii, îi numea pe monahii vremii sale «făclii ce luminează faţa întregului
pământ» şi în acelaşi timp «ziduri de apărare pentru cetate», îndemnându-i pe credincioşi să
meargă la mănăstiri şi să se întâlnească pentru folos duhovnicesc cu vieţuitorii acestora. Şi aceasta
pentru că şi atunci ca şi astăzi credincioşii au văzut în vieţuitorii mănăstirilor părinţi şi maici nu după
trup, ci după duh, care făcându-se părinţi ai propriei naşteri duhovniceşti au născut şi renăscut
duhovniceşte pe alţii, iar faptele şi cuvintele lor sunt până astăzi izvor de apă vie.
(Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii)
Schița lecției:

ORIGINILE MONAHISMULUI VOTURILE MONAHALE

-Paul Tebeul (234-247 Egipt) primul

ascet cunoscut, care a impus forma -ascultarea de un stareț/stareță;
eremitică (monahii trăiau izolați, ca -sărăcia de bună voie;
pustnici); -castitatea/fecioria.
-Sfântul Antonie cel Mare (251-356) a
organizat forma eremitică/anahoretică;
-Sfântul Pahomie (276-349) a organizat
monahismul cu regim de
obște/chinovial (monahii trăiau în
comun în mănăstiri/chinovii);
-Sfântul Vasile cel Mare (330-379) scrie
Regulile mari și mici.

MONAHISMUL
CREȘTIN

ROLUL MONAHISMULUI TREPTELE MONAHISMULUI

-practicarea iubirii față de

Dumnezeu și față de aproapele; -frate începător/novice;
-respectarea și păstrarea credinței -rasofor;
creștine; -monah;
-păstrarea învățăturilor Sfinților -schimonah (schima mare/schima
Părinți; mică).
-oferirea de modele și învățături de
folos duhovnicesc tuturor celor
care doresc să se mântuiască.