DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA COPILUL PREŞCOLAR

Limbajul reprezintă una dintre cele mai importante aptitudini pe care le achiziţionează
copilul preşcolar, acesta fiind totodată un element cheie în însuşirea unei bune educaţii în şcoală
şi mai apoi în mediul universitar. "Însuşirea limbajului este o activitate, un proces, care
presupune un efort îndelungat din partea individului. Aceasta pentru că tehnica de recepţionare
(limbajul impresiv) şi de exprimare (limbajul expresiv) a comunicării este una din priceperile
omeneşti cele mai complicate, pentru însuşirea căreia este nevoie de un şir întreg de
ani." (Jurcău) Dezvoltarea limbajului include următoarele aspecte: evoluţia în plan fonetic,
lexical, gramatical şi semantic. Se ştie deja că preşcolarii sunt nişte parteneri de conversaţie
excelenţi - nu doar că pun o mulţime de întrebări, dar le şi place foarte mult să
povestească. Această caracteristică îi ajută foarte mult pe părinţi şi educatori în activităţile de
dezvoltare a vocabularului şi a competenţelor de comunicare la copii.
Un studiu recent, Mother - child bookreading în low - income families: Correlates and
outcomes during the first three years of life. Child Development “realizat de Raikes, H., Pan,
B.A., Luze, G., Tamis-LeMonda, C.S., Brooks-Gunn, J., Constantine, J., Tarullo, L.B., Raikes,
H.A., & Rodriguez, E.T. (2006) a evidenţiat efectele citirii de către mame în primii trei ani de
viaţa a copiilor. Părinţii sunt încurajaţi să citească poveşti copiilor lor pentru a favoriza
dezvoltarea limbajului şi abilitaţilor cognitive. Mamele şi copiii au fost participanţi într-un studiu
de evaluare a programului Early Head Start, program federal ce ajută 62000 de familii cu
venituri mici în 7000 de comunităţi la nivel naţional. Early Head Start oferă servicii acasă sau în
centre de servicii, pentru a îmbunătăţi dezvoltarea copilului şi abilităţile părinţilor. Au fost
intervievate mai mult de 1100 de femei cu copii cu vârste de 14, 24 şi 36 de luni. Unele dintre ele
participau la programul Early Head Start, iar altele făceau parte din grupul de control. Mamele
au fost întrebate despre frecvenţa cu care citesc povesti copiilor. Deasemenea, s-au pus întrebări
legate de resursele şi problemele familiei. Cercetători experimentaţi au efectuat măsurători
standard ale vocabularului şi abilitaţilor cognitive ale copiilor.
Aproape jumătate dintre mame au raportat că citesc zilnic copilului lor la vârsta de 14
luni şi numărul mamelor creştea odată cu înaintarea copilului în vârstă. Frecvenţa cu care li se
citea era asociată cu rezultatele cognitive şi de vorbire ale copilului la aceeaşi vârstă şi la o vârstă
ulterioară. În general, cu cât mamele citeau mai mult copiilor lor, cu atât vocabularul şi abilităţile
cognitive ale copiilor aveau de câştigat astfel încât, la vârsta de 3 ani (atunci când copiii încep să
fie interesaţi de activităţi de pre-citire) copiii cărora li s-a citit zilnic în primii doi ani de viaţa
aveau scoruri cognitive şi de limbaj semnifictiv crescute. Aceste descoperiri erau evidente pentru
copiii vorbitori de limba engleză, dar şi pentru copiii vorbitori de limba spaniolă. Rezultatul cel
mai important a fost că practica cititului de către mama a influenţat limbajul copilului creând un
efect reciproc de “bulgăre de zăpadă” şi dovedind în acest fel că expunerea timpurie la lectura
dezvolta abilitaţi de vorbire, care, la rândul lor, au condus la dezvoltarea cititului şi a
vocabularului. Cu alte cuvinte, bebeluşii expuşi cititului de la o vârstă fragedă au început să
vorbească mai devreme şi au arătat interes faţă de cărţi, ceea ce a provocat un şi mai mare interes
pentru citit, dezvoltându-şi astfel abilităţile cognitive şi de vocabular. Luate împreună, aceste
studii arata ca cititul pe care îl fac părinţii împreună cu copiii de la o vârstă fragedă, chiar înainte
ca aceştia să recunoască literele, poate forma o bază importantă pentru dezvoltarea vocabularului
şi a abilităţii de vorbire, ulterior în viaţa copilului. Aceste descoperiri sunt cu adevărat importante
pentru copiii ce provin din familii sărace, unde realizările cognitive şi de vorbire ale copilului
sunt predispuse la eşec. Prin urmare, programele care contribuie la conştientizarea importanţei
cititului, de către părinţi sau educatori, pentru copilul care provine dintr-un mediu social
vulnerabil, poate duce la câştiguri lingvistice importante în anii de şcoală.
La început, preşcolarul mic are un vocabular format din până la 1. 000 de cuvinte, iar la
sfârşitul acestei perioade, preşcolarul mare are un vocabular format din până la 4. 000 de cuvinte.
Limbajul este o activitate deosebit de complexă, iar deprinderea să este dificilă şi de lungă
durată. De la un copil la altul se observa deosebiri importante în ceea ce priveşte vârsta de debut
a limbajului, claritatea cuvintelor şi bogăţia vocabularului.
Copiii încep să înveţe încă din viaţa intrauterină, atunci când aud şi răspund la vocile familiare.
Perioadă în care învaţa cel mai mult este cuprinsă în intervalul dintre 2 şi 5 ani. Între 15 şi 18
luni, copilul înţelege în general mai mult decât poate exprima în cuvinte. Acest decalaj în vorbire
este de obicei urmată de o explozie de cuvinte între 18 şi 24 luni.
Atingerea anumitor repere în deprinderea limbajului variază mult de la un copil la altul. Dacă
până la vârsta de 3 ani copiii înţeleg mult mai multe cuvinte decât pot să reproducă, situaţia
începe să se schimbe la vârsta preşcolara, când limbajul se dezvolta în acelaşi timp cu gândirea şi
copilul reuşeşte să reproducă aproximativ toate cuvintele cunoscute. Vocabularul acumulat şi
aptitudinile de comunicare ale copilului depind în cea mai mare parte de mediul de dezvoltare -
stimularea copilului în cadrul conversaţiilor cu adulţii. Dezvoltarea limbajului în perioada
preşcolară se caracterizează prin evoluţia pronunţiei şi a structurilor gramaticale, trecerea de la
limbajul situativ la cel contextual; vorbirea este tot mai clară.
Un copil căruia i se vorbeşte sau citeşte frecvent dobândeşte mai rapid competentele
lingvistice, aceste două acţiuni având un mare impact asupra modului în care copilul va fi capabil
să se exprime mai târziu. Un copil căruia i se vorbeşte sau citeşte foarte rar va învăţa să
vorbească mai târziu decât alţi copii de aceeaşi vârstă, deoarece copilul are nevoie de a fi
stimulat pentru a se dezvolta corespunzător.
Se descriu următoarele stadii ale dezvoltării limbajului: preverbal, verbal (al cuvintelor), al
propoziţiilor, al achiziţiei regulilor şi al limbajului scris.
În stadiul preverbal, intre 0-1 an, mijloacele lingvistice de comunicare sunt ţipetele şi
plânsul, care reprezintă primele semnale de comunicare. Ele se modulează în raport cu starea
emoţională a copilului şi mama învaţa să le cunoască semnificaţia. Comunicarea dintre părinţi şi
copii se realizează prin tactil kinestezic, apoi prin utilizarea simţului vizual, care este primul
limbaj prin care copilul înţelege iar zâmbetul bebeluşului este primul răspuns la dialogul vizual.
Dialogul dintre părinte şi copil se schimbă de-a lungul primului an. Verbalizarea copilului creşte
înainte că bebeluşul să iniţieze limbajul. La 3-4 săptămâni încep să apară primele forme de
comunicare non-verbala (diferite expresii ale fetei surâs, zâmbet, gestica mâinilor etc.). La vârsta
de 3 luni apare gânguritul, copilul emite sunete ascuţite, vocale prelungite. Este considerat semn
de plăcere. La 6 luni începe lalalizarea, rezultată din alăturarea unei consoane la o vocală, la..
la.., baba. Ele capătă treptat semnificaţie şi se leagă între ele rezultând primul cuvânt.
Stadiul verbal începe de la vârsta de 9-10-12 luni cu variaţii mari de la copil la
copil. După luna a 10-a copilul se centrează pe cuvinte, chiar dacă acestea sunt imitări de sunet
(pisica este miau-miau, câinele este ham-ham), ele au pentru copil înţeles de propoziţii, dovada
că el înţelege mai mult decât poate să exprime. Treptat vocabularul creşte la 30-40 cuvinte şi
capătă semnificaţia de cuvânt-propoziţie înainte de 18 luni.
Prima jumătate a celui de-al 2-lea an de viaţă, stadiul cuvântului fraza, a cuvântului care conţine
o mare încărcătură informaţională şi care exprimă cu precădere atitudinile afective şi mintale ale
copilului. A doua jumătate a primului an de viaţă, stadiul pre-frazei, câteva cuvinte înşirate unele
după altele, mai ales după importanţa lor afectivă. Copilul reuşeşte să formuleze propoziţii din 2
cuvinte rezultate din alăturarea substantiv-verb: „mama”, „apa”.
În anii ce urmează copilul asimilează adjective, pronume, prepoziţii, formele de plurar,
conjuga verbele. Treptat învaţa să alcătuiască propoziţii din ce în ce mai complicate, corecte
gramatical, conforme regulilor şi adecvate situaţional. La începutul celui de-al 3-lea an de viaţă,
stadiul structurii sintactice, în cursul celui de -al 3 -lea an, stadiul diferenţierii formelor
gramaticale, îndeosebi a pronumelui personal, persoana întâi, ceea ce dovedeşte existenta
conştiinţei de sine.
La vârsta de 3 - 4 ani, limbajul sau păstrează un pronunţat caracter situativ, comunicările
din timpul jocului sunt reduse, nu înţelege prea bine indicaţiile verbale care i se dau. Apoi în anii
următori se dezvolta limbajul, în această perioadă se câştiga cam 50 de cuvinte pe lună. Spre
vârsta de 5 ani se conturează o modalitate psihocomportamentală nouă, şi anume formarea
limbajului interior, care va constitui o cotitură esenţială pentru dezvoltarea psihică a copilului.
La vârsta de 5 - 7 ani limbajul capăta o structură mult mai închegata decât în etapele
anterioare, fiind construit după regulile gramaticale, apar primele forme ale gândirii logice,
orientate spre sistematizarea şi observarea faptelor particulare.
Concluzionăm spunând că la vârsta preşcolară şi şcolară mică, limbajul capăta noi valenţe ce îi
permite copilului să realizeze relaţii complexe cu adulţii şi cu ceilalţi copii, să-şi organizeze
activitatea psihică, să acumuleze informaţii, să însuşească experienţă socială.

BIBLIOGRAFIE:
1. Guţu, M., Curs de logopedie. Presa Universitară Clujană, (1974).
2. Jurcău, E., Jurcău, N., Învăţăm să vorbim corect. Editura Printek, (1999).
3 . Munteanu, A., Psihologia copilului şi adolescentului. Timişoara: Editura Augustă, (1998).
4. Raikes, H., Pan, B.A., Luze, G., Tamis-LeMonda, C.S., Brooks-Gunn, J., Constantine, J.,
Tarullo, L.B., Raikes, H.A., & Rodriguez, E.T. ,,Mother -child bookreading în low -income
families: Correlates and outcomes during the first three years of life. Child Development “
(2006).