DESPRE EDUCAŢIE. NONFORMALĂ.

T0T TI VĂŢA.
.
MPUL
N
ORIU E POATE Î
NDE.
IN
ORIC

DG Educaţie şi cultură Ministerul Educaţiei, Cercetării

Programul Învăţare pe toată Tineretului şi Sportului
România INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
durata vieţii
NONFORMAL PROI
ECTU
L

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, împreună cu

partenerii săi - Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare
în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei - implementează în anul 2012 un proiect
ambiţios de promovare a educaţiei nonformale în România.

Scopul principal al proiectului este acela de a creşte gradul de

conştientizare a actorilor educaţionali şi a rolului acestora
asupra procesului de învăţare pe tot parcursul vieţii în general, şi
al educaţiei nonformale, în special. Proiectul a plecat de la
premisa că educaţia nonformală, deşi este un subiect important
şi în acelaşi timp interesant de discuţie în medii diferite, punct
central pentru din ce în ce mai numeroase iniţiative, programe şi
proiecte, totuşi aceasta nu se bucură de recunoaşterea pe care o
merită. Este adevărat că ne putem referi specific la beneficiile
acestui tip de educaţie în complementaritate cu educaţia
formală şi contextele informale de învăţare, însă considerăm că
este necesar ca aceasta să fie pusă într-un context planificat şi
gestionat ca atare, ceea ce a generat ideea proiectului.

N.O.N.F.O.R.M.A.L. îşi propune de fapt să fie o largă campanie

de promovare şi susţinere pentru educaţia nonformală.
 INS
NONFORMAL
Poate vă întrebaţi...
CUP R

De ce am ales să vă „scriem” despre educaţia nonformală?.....2

Câteva aspecte legate de contextul european şi naţional în

raport cu definirea şi rolul învăţării pe tot parcursul
vieţii.....................................................................................3

Educaţia nonformală - idei şi perspective................................6

Caracteristicile educaţiei nonformale... sau... Cum văd

practicienii acest tip de educaţie..........................................10

Cine sunt cei care oferă servicii de educaţie nonformală şi care

sunt beneficiarii acestora?...................................................13

Utilizarea rezultatelor obţinute în procesul de învăţare în

contexte nonformale...........................................................15

Elemente esenţiale ale unui proces de învăţare în context

nonformal...........................................................................17

În loc de concluzii...
O invitaţie şi o provocare!....................................................19

Note...................................................................................20

1
 POAT
DE CE AM ALES SĂ VĂ E VĂ
ÎNTR
„SCRIEM” DESPRE EBAŢ
I.. .
EDUCAŢIA NONFORMALĂ?

Pentru că:
... discursul despre educaţie într-o societate dinamică, în care
adaptabilitatea şi creativitatea sunt considerate esenţiale, poate fi doar unul
care ocupă un rol central la nivelul politicilor de educaţie, formare şi
ocupare, dar şi al iniţiativelor cu rol social;

... fiecare dintre noi poate fi o persoană-resursă pentru o multitudine de

activităţi, atât la nivel personal cât şi prin intermediul insituţiilor/
organizaţiilor în care ne desfăşurăm activitatea;

... ne dorim ca toţi actorii relevanţi, implicaţi în mod direct (şi nu numai) în
educaţia nonformală, să folosească informaţii cât mai concrete şi clare, care
să ofere coerenţă şi să reducă nivelul de ambiguitate în acest context;

... împreună, putem găsi punţi de legătură şi iniţiative comune prin care
educaţia nonformală să devină mai vizibilă în rândul grupurilor ţintă;

... împreună putem susţine mai bine importanţa valorizării cunoştinţelor,

abilităţilor şi competenţelor dezvoltate în context noformal pentru
dezvoltarea personală şi profesională a fiecăruia dintre noi.

Am ales astfel ca într-o primă etapă a proiectului să realizăm un document de

contextualizare a educaţiei nonformale, în care vom îngloba o parte dintre
abordările existente în acest moment la nivel de politici educaţionale şi de
ocupare precum şi o parte dintre iniţiativele legislative, descrise mai jos.
2
 Câte
va a
cont legate specte
şi na extul eude
ţi r
cu doenal în roapean
ro fin po
tot plul învăţiărea şi rt
arcu rii p
rsul v e
ieţii

Contextul educaţional european actual favorizează şi susţine discursul

referitor la învăţarea pe tot parcursul vieţii din perspectiva coerenţei şi a unei
abordări mai ample cu accent pe accesul la educaţie şi formare pentru cât
mai multe grupuri ţintă, modalitatea de valorificarea a cunoştinţelor,
abilităţilor şi competenţelor dobândite în diferite contexte de învăţare,
implicarea socială şi cetăţenie activă etc. Perspectivele asupra educaţiei la
care se face adesea referire în acest context, sunt două: una ce vizează
etapele educaţiei şi formării (cicluri sau stadii) şi cealaltă care pune accentul
pe cele trei tipuri complementare de educaţie: formală, nonformală şi
informală.

În acest sens, în anul 2000, Memorandumul asupra învăţării permanente(i)

venea să propună şase mesaje cheie cu obiective specifice, două dintre
acestea subliniind, pe de o parte, importanţa asigurării procesului de
învăţare pe tot parcursul vieţii din perspectiva încurajării inovaţiei în
predare şi învăţare, iar pe de altă parte o mai bună valorificare a învăţării şi
utilizarea rezultatelor dobândite în contextele menţionate (mesajele 3 şi 4).

Tot în direcţia valorizării importanţei învăţării pe tot parcursul vieţii, aceasta

este considerată un element cheie al strategiei de a transforma Europa în
„cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere”
până în anul 2010 - sintagmă preacunoscută ca obiectiv principal al
Strategiei Lisabona (din martie 2000, revizuită ulterior).

3
 Câte
va a
cont legate specte
şi na extul eude
ţi r
cu doenal în roapean
ro fin po
tot plul învăţiărea şi rt
arcu rii p
rsul v e
ieţii

Pentru că este nevoie de eforturi susţinute ale statelor membre şi de o

continuitate a viziunii în acest sens, strategia UE - Europa 2020(ii) vede în
Europa o „economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii”, iar din
perspectiva educaţiei descrie ţinte ce vizează „reducerea abandonului şcolar
la sub 10% şi creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii
superioare în rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani”(iii) în anii ce
urmează, ceea ce desigur implică şi un rol ce va fi acordat educaţiei
nonformale.

Importanţa acordată educaţiei şi formării în contextul actual se reflectă şi în

Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi
formării profesionale - ET 2020(iv), continuatorul ET 2010 . Acesta include
patru obiective strategice, dintre care două descriu importanţa învăţării
permanente, mobilităţii şi „îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei educaţiei şi
formării”, cu accent pe competenţele cheie(v). În acest sens, Concluziile
Consiliului privind rolul educaţiei şi formării în cadrul punerii în aplicare a
Strategiei Europa 2020(vi), evidenţiază faptul că „educaţia şi formarea
profesională (EFP) au un rol-cheie prin asigurarea unor competenţe şi
aptitudini relevante şi de înaltă calitate” (Procesul Copenhaga).

Trebuie menţionate, de asemenea, două iniţiative majore - Tineret în

mişcare şi O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă - ce
subliniază aspecte legate de competenţe şi contextele de formare:
accelerarea procesului şi aplicarea mecanismelor de validare a
competenţelor dobândite în contexte nonformale sau informale pentru o
mai bună inserţie a persoanelor pe piaţa muncii, precum şi facilitarea
procesului de tranziţie între educaţie, formare şi/ sau muncă.

4
 Câte
va a
cont legate specte
şi na extul eude
ţi r
cu doenal în roapean
ro fin po
tot plul învăţiărea şi rt
arcu rii p
rsul v e
ieţii

De-a lungul timpului, pentru susţinerea acestor obiective, au fost dezvoltate

şi puse la dispoziţia statelor membre şi a cetăţenilor acestora o serie de
instrumente ce facilitează şi susţin procesul de învăţare pe tot parcursul
vieţii(vii), cu accent pe mobilitate şi competenţe, printre care: Cadrul
european al competenţelor-cheie, Cadrul european al calificărilor pentru
învăţarea pe tot parcursul vieţii, Sistemele europene de credite
transferabile din învăţământul superior şi profesional, documentele
Europass, sunt câteva exemple, alături de mijloacele create pentru creşterea
accesului la informaţii referitoare la sistemele de educaţie şi servicii
complementare, prin intermediul diferitelor reţele(viii) (ex. Euroguidance,
Eurydice).
În context naţional, noua Lege a Educaţiei (nr. 1/ 2011) îşi propune să susţină
şi să facă accesibilă atingerea obiectivelor europene în domeniul educaţiei
prin intermediul unor conţinuturi dedicate în mod explicit aspectelor
referitoare la importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii, definită drept:
„totalitatea activităţilor de învăţarea realizate de fiecare persoană pe
parcursul vieţii în contexte formale, nonformale şi informale, în scopul
formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă:
personală, civică, socială ori ocupaţională” (art. 328 (2)), la toate nivelurile
de educaţie şi formare la care o persoană se regăseşte într-un anumit
moment (educaţie timpurie, preuniversitară, învăţământul superior,
educaţia şi formarea adulţilor). Actori precum: Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Sănătăţii şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor, dar şi alte autorităţi de tipul
Autorităţii Naţionale pentru Calificări, centrele comunitare de învăţare
permanentă, partenerii sociali şi instituţiile şi organizaţiile cu rol de sprijin şi
promovare, deţin roluri cheie în ceea ce priveşte promovarea învăţării pe tot
parcursul vieţii. 5
 Educ
aţ
- ide ia nonfor
i şi p
ersp mală
ectiv
e-

De-a lungul timpului fiecare dintre noi am fost fie facilitatori sau mediatori,
fie subiecţi ai procesului de învăţare nonformală, fără a avea pretenţia sau
„conştienţa” importanţei unui astfel de rol. Prin intermediul acestui
document ne propunem ca discursul referitor la formele de educaţie şi,
implicit, a relaţiei acestora cu viaţa noastră concretă, să devină unul mai
coerent, incluzând diferitele perspective actuale care decurg din
documentele de politici în domeniul educaţiei şi formării şi din practicile
disponibile.
Un scurt istoric (nonexhaustiv) ne duce către sfârşitul anilor '60 şi începutul
anilor '70, perioadă care marchează atenţia crescută acordată la nivel
internaţional educaţiei nonformale. Diferiţi autori au făcut referire la
importanţa acesteia şi au descris diferite perspective de abordare. Dintre
aceştia, Tight(ix) (apud Smith), susţinea că educaţia nonformală se referă la
recunoaşterea „importanţei educaţiei, învăţării şi formării, care se întâmplă
în afara instituţiilor cu rol dedicat”, iar autori precum Coombs & Ahmed(x)
(apud Rogers) ofereau în 1974 o clasificare a tipurilor de educaţie
(nonformală, informală şi formală), idee - preluată mai târziu de diferiţi
actori importanţi cu rol de decizie la nivel internaţional - care şi-a făcut loc în
discursul şi documentele de politici educaţionale actuale din diferite ţări.

Din perspectiva educaţiei nonformale Tight(xi) (apud Smith) numeşte câteva

caracteristici ale acesteia, printre care relevanţa în raport cu nevoile
diferitelor grupuri ţintă specifice, obiectivele clar definite şi flexibilitatea în
maniera în care sunt organizate activităţile sau alese metodele.
Argumentarea importanţei educaţiei nonformale în contextul educaţional
general este interesant realizată şi de către Fordham(xii) (apud Smith). Acesta
adaugă educaţiei perspectiva economică, dincolo de orice aspecte ce ţin de
şcoală, ca şi instituţie.
6
 Educ
aţ
- ide ia nonfor
i şi p
ersp mală
ectiv
e-

Este astfel adusă în prim-plan nevoia corelării educaţiei cu piaţa muncii şi

dificultatea adaptării sistemului formal de educaţie la schimbările socio-
economice ale perioadei respective, un rol important revenind astfel altor
tipuri de învăţare, cu accent pe educaţia nonformală.

Tot Fordham(xiii) (apud Smith) susţine importanţa implicării directe a grupului

ţintă (a celor care învaţă) în planificarea şi organizarea conţinuturilor
curriculare, pe baza principiului „de jos în sus” (en. bottom up) într-un
context social dat şi asupra căruia aceştia pot exercita ulterior influenţă şi
genera schimbarea.

Păşind către anii '90, UNESCO (1997) definea educaţia nonformală ca fiind
constituită din „orice activităţi educaţionale organizate şi susţinute care nu
corespund exact a ceea ce numim educaţie formală. Aceasta poate fi
realizată în cadrul sau în afara instituţiilor de educaţie şi se adresează
persoanelor de toate vârstele (...) Educaţia nonformală nu urmează un
sistem ierarhizat şi poate diferi ca durată, fără a implica în mod obligatoriu
certificarea rezultatelor învăţării”(xiv).

Tot în acest sens, glosarul terminologic propus de Cedefop(xv) (2011), descrie

învăţarea în contexte nonformale ca fiind văzută, printre altele, ca un tip
semistructurat de învăţare, ceea ce reflectă modalitatea în care procesul se
referă la nevoia celui care învaţă dar şi intenţionalitatea participării
persoanei la învăţare.

În România, definirea învăţării în diferite contexte, descrisă în Legea

Educaţiei Naţionale(xvi) , permite extragerea unor aspecte relevante ce pot fi
sintetizate astfel:
7
 Educ
aţ
- ide ia nonfor
i şi p
ersp mală
ectiv
e-

Învăţarea în Nivel de Cadru Durată Intenţionalitatea Certificare

context organizare celui care învaţă
Este bine Se desfăşoară Are o durată Participarea celui Presupune
organizată şi în cadru determinată care învaţă la certificarea
structurată, instituţionalizat proces cunoştinţelor şi
presupune (învăţarea în competenţelor,
FORMAL proiectare context formal în raport cu o
didactică depinde de serie de criterii
explicită, voinţa acestuia) clar definite ce
obiective ţin de
definite şi participare şi
alocare de evaluare
resurse
Activităţile Adaptat la Poate fi Cel care învaţă Nu presupune
sunt bine nevoile variabilă şi participă activ la în mod
planificare şi grupului ţintă determinată proces. automat
au asociate (stabilirea de certificarea
obiective de cadrului se face caracteristicile cunoştinţelor,
NONFORMAL învăţare, însă în strânsă grupului ţintă abilităţilor sau
nu urmează în legătură cu (nevoi, competenţelor
mod explicit planificarea interese, grad dezvoltate/
un curriculum. activităţilor şi de participare dobândite
Presupune obiectivelor etc.)
alocarea unor asociate)
resurse în
raport cu
caracteristicile,
structura şi
nevoile
grupului ţintă
Nu presupune Nu există un Nu are o Nu presupune Nu presupune
structurare în cadru durată intenţionalitate în mod
raport cu predefinit, asociată, „se din partea celui automat
INFORMAL anumite acesta este întâmplă în care învaţă certificarea
obiective, este raportat la fiecare zi” cunoştinţelor,
acel tip de activităţile abilităţilor sau
învăţare zilnice ale competenţelor
asociat persoanei dezvoltate/
activităţilor dobândite
cotidiene ale
persoanei

8
 Educ
aţ
- ide ia nonfor
i şi p
ersp mală
ectiv
e-

Observăm în general că, indiferent de perspectiva de definire a educaţiei

nonformale, câteva aspecte sunt considerate importante, precum:
curriculum, grup ţintă, structurare, intenţionalitate, actori, utilitate,
corelarea cu alte tipuri de învăţare, context, proces, rezultate ale învăţării,
impact.

Este în acelaşi timp important să subliniem că învăţarea în contexte

nonformale reflectă intenţionalitatea în construirea de/ participarea la astfel
de activităţi, presupune corelarea ofertei de educaţie şi a obiectivelor
aferente cu nevoile grupului ţintă prin utilizarea de metode şi instrumente
specifice, iar pentru beneficiar reprezintă o activitate voluntară de învăţare,
care presupune o alegere clară în raport cu un anumit context personal şi/
sau profesional.

Unele dintre activităţile derulate în cadrul proiectului N.O.N.F.O.R.M.A.L.

(consultările regionale, la care au participat peste 200 de actori educaţionali
din România) au permis explorarea opiniilor şi percepţiei acestora cu privire
la educaţia nonformală. Rezultatele obţinute vin să susţină şi să întărească
aspectele descrise anterior.

9
 Ca
educ racterist
aţiei ic
nonf ile
o
Cum sau.. rmale...
v .
aces ăd pract
t tip i
de ed cienii
ucaţ
ie:

» este centrată pe beneficiar şi pe nevoile reale ale acestuia de învăţare;

facilitează în acelaşi timp identificarea nevoilor beneficiarului pentru o mai
bună adaptare a procesului de învăţare dedicat acestuia;
» este adaptată comunităţii, grupului şi/ sau individului şi presupune o
învăţare în ritm propriu;
» este structurată şi organizată, are ataşate obiective clare de învăţare şi
presupune un management eficient al resurselor;
» presupune un proces complex de învăţare care poate fi încadrat într-un
curriculum, conduce la obţinerea de rezultate într-o perioadă determinată
de timp (de cele mai multe ori mai scurtă decât în cazul educaţiei formale),
conţinuturile putând fi uşor înnoite sau îmbunătăţite;
» presupune extinderea cadrului de învăţare, diversificarea şi flexibilizarea
spaţiului şi timpului de învăţare;
» se bazează pe multe metode active/ interactive şi diversificate de învăţare;
» ca şi celelalte contexte de învăţare, învăţarea în context nonformal permite
achiziţia de noi cunoştinţe, abilităţi, atitudini;
» susţine dezvoltarea personală a indivizilor/ grupurilor;
» reprezintă în primul rând învăţare prin noi experienţe şi permite
valorificarea experienţei anterioare;
» poate să conducă la recunoaşterea competenţelor dobândite;
» este preponderent autoevaluativă, implicând întotdeauna un proces de
reflecţie;
» poate aduce o schimbare în bine la nivelul comunităţii.

10
 Ca
educ racterist
aţiei ic
nonf ile
o
Cum sau.. rmale...
v .
aces ăd pract
t tip i
de ed cienii
ucaţ
ie:

Astfel educaţia nonformală poate fi descrisă, printre altele, ca fiind:

holistică, incluzivă, diversă, multiculturală, continuă, formativă,
complementară, provocatoare, stimulativă, distractivă, neconvenţională,
interactivă, participativă, voluntară, opţională, nondirectivă, sustenabilă,
flexibilă, atractivă, aplicabilă, accesibilă, ajustabilă, inovatoare, creativă,
dinamică, pozitivă.

Un instrument-suport pentru gestionarea rezultatelor învăţării în contexte

diferite, inclusiv în contexte nonformale, este portofoliul de educaţie
permanentă. Pornind de la portofoliile artiştilor, cercetătorii şi practicienii în
educaţie au dezvoltat numeroase instrumente care au drept scop reunirea
experienţelor educaţionale ale persoanelor de orice vârstă, astfel încât ele să
devină un prilej de reflecţie pentru posesor şi o sursă de informaţie de
calitate pentru părinţi, educatori sau angajatori.

Numeroase ţări au dezvoltat, fie la iniţiativa unor instituţii ale statului, fie la
cea a sectorului neguvernamental, portofolii educaţionale care înregistrează
rezultatele învăţării pentru a le face accesibile în momente cheie ale evoluţiei
în plan educaţional şi profesional. România a explorat posibilitatea
introducerii acestui instrument, el fiind cuprins în Legea Educaţiei Naţionale,
dar nu a fost încă aleasă forma lui concretă de implementare.

Construirea portofoliului pleacă de la premisa că orice persoană are un

portofoliu implicit şi că trebuie găsite cadrul şi mecanismele de explicitare
astfel încât rezultatele învăţării să fie cât mai bine valorizate. Un rol
important în acest proces este acordat diferiţilor „agenţi” care pot susţine
persoanele în structurarea portofoliului şi contribui la conţinutul acestuia
(ex. diriginţi, profesori, antrenori, formatori, mentori, animatori).
11
 Ca
educ racterist
aţiei ic
nonf ile
o
Cum sau.. rmale...
v .
aces ăd pract
t tip i
de ed cienii
ucaţ
ie:

Printre aceştia se numără şi cei care realizează activităţi de educaţie

nonformală şi care vor putea astfel susţine beneficiarul în procesul de
reflectare asupra conţinuturilor descrise şi în stabilirea relevanţei utilizării lor
în anumite contexte.

Portofoliu
implicit

Încercăm o ilustrare grafică în Portofoliu

imaginea alăturată. explicit

Agenţi de
explicitare

Problema tot mai dezbătută a tipurilor de educaţie şi a complementarităţii

acestora, cât şi faptul că persoana învăţa în cele mai diferite contexte - la
şcoală, acasă, în grupul de prieteni, prin joc, la locul de muncă, prin
interacţiunea cu ceilalţi - au condus la concretizarea unor iniţiative la nivel
naţional, de tipul săptămânii dedicate educaţiei nonformale în şcoli. „Şcoala
altfel” permite crearea de parteneriate între şcoli şi diferite instituţii sau
organizaţii cu rol important în această arie. Ca exemple de rezultatele vizate
în cadrul acestei iniţiative se pot aminti o modalitate mai eficientă de
explorare a intereselor elevilor, diversificarea tipurilor de activităţi pe care
aceştia le preferă, implicarea unor partenerii sociali alături de şcoală în
iniţierea unor astfel de activităţi, pentru promovarea educaţiei dincolo de
predarea în manieră tradiţională, la clasă.
12
 Cine
su
oferă nt cei car
educ servi e
aţie c ii
nonf de
şi orm
bene care sun ală
ficiar t
ii ace
stora
?

Dacă vă întrebaţi cine sunt cei care fac astfel de oferte de activităţi, vă invităm
să reflectaţi puţin la profilul instituţiei sau organizaţiei din care faceţi parte.
Aţi identificat vreodată o nevoie a unui grup ţintă pe care aţi putea-o acoperi
prin specificul serviciilor oferite de dumneavoastră, fără ca aceasta să fie
neapărat bazată pe certificare, ci pe abilitarea celor vizaţi în a gestiona
anumite cunoştinţe, de a se implica în anumite activităţi? Ei bine, atunci
faceţi parte dintre cei ce sunt activi în domeniul educaţiei nonformale.

Mai concret, iată câteva exemple de astfel de instituţii sau organizaţii care
pot realiza activităţi de învăţare în contexte nonformale:
» organizaţii neguvernamentale (indiferent de profil);
» organizaţii guvernamentale;
» unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar şi superior;
»centre de educaţie şi formare profesională;
» angajatori (firme);
» centre de îngrijire şi protecţie a copilului;
» palate şi cluburi ale copiilor sau elevilor;
» instituţii precum: muzee, teatre, centre culturale, biblioteci,
cinematografe, case de cultură;
» asociaţii profesionale, sindicate;
» biserica.

13
 Cine
su
oferă nt cei car
educ servi e
aţie c ii
nonf de
şi orm
bene care sun ală
ficiar t
ii ace
stora
?

La fel de bine astfel de activităţi pot fi întreprinse şi de diferite persoane-

resursă cu rol de formator/ facilitator/ consilier, care iniţiază diferite proiecte
în parteneriat cu astfel de instituţii şi organizaţii (de exemplu actori sau
scenarişti) precum şi de către grupuri informale.

Principalii furnizori de programe şi proiecte de educaţie nonformală în

România rămân însă organizaţiile neguvernamentale, care prin scopul şi
activităţile desfăşurate reuşesc să angreneze cel mai mare număr de
persoane, beneficiari ai procesului de învăţare în context nonformal.

Fie că ne referim la orice persoană care doreşte să exploreze şi să înveţe ceva

nou, să-şi dezvolte anumite abilităţi şi competenţe, să reia un anumit
parcurs, cu sau fără nevoia unei certificări ulterioare, fie că stabilim categorii
din ce în ce mai clare de persoane interesate să de dezvolte la nivel personal
şi profesional (ex. tineri, adulţi, seniori, angajaţi, factori de decizie) în context
nonformal, aceştia sunt ceea ce numim beneficiari ai educaţiei nonformale.

14
 U
rezul tilizarea
tatel
or
în pr obţinute
o
de în cesul
cont vă
exte ţare în
nonf
orma
le

Discuţiile referitoare la recunoaşterea, validarea şi certificarea

competenţelor nonformale, la tipurile de instrumente şi actorii care au rol
activ în acest sens stârnesc adeseori controverse în raport cu utilitatea,
contextul şi perspectivele abordate (educaţie şi formare, muncă şi procesele
subordonate: tranziţia de la o etapă la alta, de la un statut la altul, de
gestionare a unor parcursuri paralele).

În acest sens, cadrul legislativ din România aduce în prim-plan aspecte legate
de modul în care rezultatele învăţării pot fi exploatate în termeni de
identificare, evaluare, validare şi certificare. În tabelul de mai jos prezentăm
conceptele legate de fiecare dintre aceste procese, pentru o mai bună
înţelegere a conţinuturilor şi a celor implicaţi(xvii):

Etape Cum
Identificare Prin conştientizarea competenţelor
Evaluare Stabilirea achiziţiei unor cunoştinţe, abilităţi şi/ sau competenţe
Validare Corelarea rezultatelor evaluate cu un descriptor relevant existent (ex.
de tipul unei calificări)
Certificare Formalizarea evaluării realizate şi obţinerea unei diplome sau a unui
certificat

15
 U
rezul tilizarea
tatel
or
în pr obţinute
o
de în cesul
cont vă
exte ţare în
nonf
orma
le

Persoanele care doresc să-şi certifice unele competenţe dobândite prin

învăţarea în contexte nonformale (şi informale) au la dispoziţie o serie de
modalităţi legale în acest sens, facilitate de o serie de iniţiative şi documente
care reglementează aceste aspecte(xviii) (de exemplu, centre abilitate de
evaluare).

În acelaşi timp, anul acesta, a fost aprobată de către Ministerul Educaţiei,

Tineretului şi Sportului şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,
Metodologia de utilizare a instrumentelor Youthpass şi Europass(xix), care
sunt declarate „părţi componente ale portofoliului educaţional şi ale
portofoliului de educaţie permanentă” (art. 3) şi în care se face referire şi la
modul în care diferite competenţe şi abilităţi dezvoltate în alte contexte
decât cel formal, pot fi înregistrate şi valorificate.

16
 Ele
esen mente
ţi
proc ale ale u
e n
în co s de învă ui
ntex
t non ţare
form
al

1. Activităţile de educaţie nonformală se adresează unor nevoi de învăţare

identificate la nivel personal, de grup sau comunitar, în raport cu grupul ţintă
căruia ne adresăm. Identificarea nevoilor este un proces co-participativ în
care sunt implicaţi beneficiarii şi facilitatorii, dar şi alţi actori educaţionali
cărora le sunt acordate roluri specifice.
2. Pentru ca procesul de învăţare în context nonformal să fie unul justificat şi
calitativ, nevoile identificate sunt reale, abordabile şi realizabile, iar
adresarea lor asumată de toţi cei implicaţi.
3. Se stabilesc obiective de învăţare în raport cu nevoile identificate ale
grupului ţintă, prin care facilitatorii îşi propun dezvoltarea de competenţe,
abilităţi, atitudini. În acelaşi timp, beneficiarii - parte activă a procesului - îşi
pot stabili obiective personale de atins în cadrul unor astfel de activităţi.
4. Facilitatorii activităţilor de educaţie nonformală (fie că ne referim la
persoane sau organizaţii/ instituţii) decid asupra contextului cel mai potrivit
pentru desfăşurarea acestora în raport cu aspectele enumerate.
5. Stabilirea de obiective de învăţare în context nonformal se corelează cu
utilizarea unor indicatori de măsurare a nivelului de realizare a acestora care
să permită apoi reajustarea acestora la nevoile grupului ţintă.
6. Obiectivele de învăţare pot fi corelate cu obiectivele organizaţiei, scopul şi
activitatea acesteia (pe termen, mediu sau lung).
7. Pentru ca învăţarea în context nonformal să fie eficientă, este importantă
stabilirea etapelor de realizare a activităţilor, bazată pe un proces bine
structurat.

17
 Ele
esen mente
ţi
proc ale ale u
e n
în co s de învă ui
ntex
t non ţare
form
al

8. Activităţile propuse sunt realizabile prin alocarea unor resurse adecvate

(de timp, spaţiu, resursă umană şi financiară etc.) şi includ aspecte legate de
monitorizarea implementării şi evaluare (de diferite tipuri: proces, rezultate,
autoevaluare, externă, internă etc.).
9. Metodele alese sunt adecvate nevoilor identificate ale grupului/
grupurilor ţintă şi permit atingerea obiectivelor stabilite.
10. Rezultatele activităţilor de educaţie nonformală sunt vizibile, cu impact
pozitiv în cadrul grupului ţintă, au în vedere gradul de utilitate a celor
învăţate, transferabilitatea şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor şi
atitudinilor în viaţa reală.
11. Rezultatele acestor tipuri de activităţi, dat fiind că au drept meta-
obiectiv, dinamizarea comunitară prin producerea unor schimbări pozitive la
nivelul acestora, este important să fie susţinute şi promovate de diferiţi
actori sociali cu rol de decizie în diferite domenii (ex. educaţie, muncă,
sectorul privat etc.).
12. Un alt aspect este legat de recunoaşterea rezultatelor activităţilor de
învăţare în context nonformal, care să permită beneficiarilor o mai mare
mobilitate şi o mai bună exploatare a acestora în diferite contexte (ex. muncă
sau educaţie). Iniţiativele prezente permit acest lucru la o scară redusă, fiind
necesară o mai amplă promovare şi conştientizare a importanţei utilizării
acestor competenţe în beneficiul tuturor actorilor implicaţi.

18
 ÎN LO
C DE
CON
C LUZI
I...
O INVITAŢIE ŞI O PROVOCARE

Cum în general perspectivele referitoare la educaţia nonformală sunt subiect

de dialog şi există opinii diferite, cu argumentări diferite în acest sens,
obiectivul nostru este ca dumneavoastră, cititorul, să vă faceţi o părere de
ansamblu despre modul în care ne referim la educaţia nonformală la nivel de
politici, legislaţie, practici şi iniţiative.

Putem spune că, în acest moment, există o multitudine de iniţiative, proiecte

şi activităţi dedicate educaţiei nonformale care se întâmplă în România, dar
că unele dintre ele sunt fragmentate („de nişă”) şi nu întotdeauna foarte
cunoscute sau bine promovate. Ceea ce ne dorim este ca acestea să capete
vizibilitate în rândul diferiţilor actori (fie facilitatori, fie beneficiari) şi ca
împreună cu dumneavoastră să reuşim să ne facem auziţi de către o
varietate tot mai mare de grupuri ţintă care să se regăsească şi să participe la
iniţiative dedicate educaţiei nonformale.

19
 E
NOT
(I) Memorandum asupra Învăţării Permanente - COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
Brussels, 30.10.2000, SEC(2000) 1832
(ii) Europe 2020 - http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm, accesat 2 aprilie 2012
(iii) Obiectivele Europa 2020 - http://ec.europa.eu/europe2020/reaching-the-
goals/targets/index_ro.htm, accesat 2 aprilie 2012
(iv) Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea
europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) , 2009/C 119/02,
Http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:119:0002:0010:RO:PDF, accesat 2
aprilie 2012
(v) RECOMMENDATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 18
December 2006 on key competences for lifelong learning (2006/962/EC),
http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:394:0010:0018:EN:PDF, accesat 2
aprilie 2012
(vi) Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea
europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) , 2009/C 119/02,
http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2011:070:0001:0003:RO:PDF, accesat
2 aprilie 2012
(vii) Mobility and lifelong learning instruments- http://ec.europa.eu/education/lifelong-
learning-policy/mobility_en.htm, accesat 2 aprilie 2012
(viii) http://eacea.ec.europa.eu/llp/ka1/policy_cooperation_innovation_en.php, accesat
10.04.2012
(ix) Tight, M., Key Concepts in Adult Education and Training, Routledge, London, 1996,
pagina 78
(x) Rogers, A., Non-Formal Education: Flexible Schooling Or Participatory Education?,
CERC Studies Comparative Education Research Centres University of Hong Kong, Kluwer
Academic Publisher, 2005, pagina 74.
(xi) Smith, K., M., 1996, http://www.infed.org/biblio/b-nonfor.htm, - non-formal
education, accesat 2 aprilie 2012,
(xii) Smith, K., M., 1996, http://www.infed.org/biblio/b-nonfor.htm, - non-formal
education, accesat 2 aprilie 2012
20
 E
NOT
(Xiii) Smith, K., M., 1996, http://www.infed.org/biblio/b-nonfor.htm, - non-formal
education, accesat 2 aprilie 2012
(xiv) Conform ISCED - International Standard Classification of Education:
http://www.unesco.org/education/information/nfsunesco/doc/isced_1997.htm, accesat
2 aprilie 2012
(xv) Glossary/Glossar /Glossaire: Quality in education and training, Luxembourg:
Publications Office of the European Union, 2011,
http://www.cedefop.europa.eu/EN/Files/4064_en.pdf, accesat 2 aprilie 2012
(xvi) Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
18/ 10.01.2011, art. 330.
(xvii) Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
18/ 10.01.2011, art. 345 (1).
(xviii) Exemplu: Ordonanţa Guvernului nr. 129/ 2002 privind formarea profesională a
adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr, 375- 2002; Metodologia din
29 septembrie 2011 privind recunoaşterea şi echivalarea competenţelor profesionale
dobândite formal, nonformal sau informal de către cadrele didactice care ocupă funcţii
de educatori/ educatoare, institutori/ institutoare, învăţători/ învăţătoare, maistru-
instructor, antrenor, în vederea ocupării funcţiei didactice de profesor pentru
învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, profesor de instruire
practicp, respectiv profesor-antrenor în cluburile sportive şcolare, palatele şi cluburile
copiilor, Publicat in Monitorul Oficial 735 din 19 octombrie 2011 (M. Of. 735/2011)
(xix) Metodologie de utilizare a instrumentelor Europass si Youthpass, aprobată de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii Familiei şi
Protecţiei Sociale, publicat în Monitorul Oficial nr. 508 din 24 iulie 2012.

Coordonatori publicaţie:
Alina Gavriliţă
Vlad Dumitrescu

Grafică:
Miruna Covaci-Zăvoi
21
 EXPERIENŢĂ
ATITUDINI
NONFORMAL CENTRE CULTURALE GÂNDIRE CRITICĂ
ABILITĂŢI COMPANII
DESCHIDERE LIBERTATE MUZEE
ANIMATORI
ÎMPREUNĂ VOLUNTARI ORGANIZAŢII COMPETENŢE
DĂRUIRE
EMOŢIE
OPTIMISMEVALUARE SOLUŢII CUNOŞTINŢE
ASCULTARE ACTIVĂ
INTERACTIVITATE
PARTICIPARE ENERGIE EDUCAŢIE ALTERNATIVE
VIAŢĂ CREATIVITATE PASIUNE ÎNVĂŢARE ACTIVĂ
ÎNCREDERE
ÎNVĂŢARE DE LA EGAL LA EGAL
IMAGINAŢIE DEZVOLTARE
TINERI FACILITATORI ECHIPĂ
TOLERANŢĂ ADULŢI PROFESORI
COMUNICARE SPONTANEITATE

Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L este un ambiţios proiect de promovare a

educaţiei nonformale desfăşurat în România.
Acest proiect este implementat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea
Societăţii Civile în parteneriat cu Agenţia Naţională pentru Programe
Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei şi este cofinanţat de către Comisia Europeană prin
programul Învăţare pe tot parcursul vieţii.

DESCHIDERE COMPANII EXERCIŢII PROCESE

LIBERTATE MUZEE METODE ACTIVITĂŢI
ORGANIZAŢII COMPETENŢE DĂRUIRE INSTRUMENTE
EVALUARE ASCULTARE
ENERGIE
ACTIVĂ
CUNOŞTINŢE

SOLUŢII
EDUCAŢIE ALTFEL
ADAPTABILITATE ONG
COMUNITATE
ALTERNATIVE INSTITUŢII ANIMATORI
DĂRUIRE PUBLICE
WEB
IMAGINAŢIE COOPERARE
LUCRĂTORI DE TINERET INIŢIATIVĂ
ŞCOLI
Această publicaţie este realizată în cadrul proiectului 521394-RO-KA1ECETA2,
proiect co-finanţat de Comisia Europeană prin programul
Învăţare pe tot parcursul vieţii
şi reflectă doar opinia autorilor, iar Comisia nu poate fi făcută responsabilă
pentru utilizarea informaţiei conţinute.