22.

Isprăvnicia creştină
TEXTE

Text de memorizat: 1 Cor. 4,1.2.

I. Toate sunt ale Domnului
1. Al cui este pământul şi tot ce este pe el?
a. Lev. 25,23 - Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini
şi venetici.
b. Ps. 24,1 - Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!
c. Deut. 10,14 - Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce
cuprinde el.
d. 1 Cor. 10,26 - Căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.”
2. Cui a dat Domnul pământul?
a. Ps. 115,16 - Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
3. Care trebuie să fie concepţia creştinului referitoare la relaţia sa faţă de bunurile pământeşti?
a. 1 Cor. 4,1-2 - Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai
tainelor lui Dumnezeu. 2. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul
încredinţat lui.
b. 1 Petru 4,10 - Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora
după darul pe care l-a primit.
II. Dăruirea sistematică în Biblie
1. Prin ce sistem de dăruire a rânduit Dumnezeu în Vechiul Testament să fie exprimat dreptul Său de proprietate asupra
bunurilor de care dispun copiii Lui?
a. Lev. 27,30 - Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului;
este un lucru închinat Domnului.
b. Gen. 28,20-22 - Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul
călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac 21. şi dacă mă voi întoarce în
pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 22. piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de
aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”
2. Cugetă asupra următoarelor texte, care dovedesc că sistemul zecimii a rămas valabil şi în Noul Testament:
a. Matei 23,23 - Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din
chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea
trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
b. Evrei 7,8 - Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care
se mărturiseşte că este viu.
3. Cum a exprimat apostolul Pavel intenţia lui Dumnezeu de a perpetua sistemul dăruirii sistematice şi în Noul
Testament?
a. 1 Cor. 9,13-14 - Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce
slujesc altarului au parte de la altar? 14. Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să
trăiască din Evanghelie.
4. Care să fie spiritul care să stea la baza credincioşiei creştinului?
a. 2 Cor. 9,7 - Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu
bucurie îl iubeşte Dumnezeu.”
b. Fapte 20,35 - În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi
şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”
III. O piatră de încercare a credincioşiei
1. În ce L-au încercat israeliţii de pe vremuri pe Dumnezeu?
a. Mal. 3,8 - Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am
înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.
2. Prin somaţia lui Dumnezeu de a-L pune pe El la încercare, de fapt, zecimea este piatra de încercare a propriei noastre
credincioşii:
a. Mal. 3,10 - Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la
încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna
peste voi belşug de binecuvântare.
b. Fapte 5,3-4 - Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să
ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu
puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci
pe Dumnezeu.” 5. Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat
pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.