25.

Creştinul şi autoritatea civilă

TEXTE

Text de memorizat: Marcu 12,17.

I. Rânduirea autorităţilor civile

1. Cine a rânduit stăpânirile statelor?
a. Rom. 13,1 – Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la
Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.
b. Ioan 19,11 - „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De
aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
2. În care dintre poruncile divine se încadrează stima şi supunerea cerute de Dumnezeu faţă de autoritatea civilă?
a. Ex.20,12 – Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă
Domnul Dumnezeul tău.
b. Rom. 13,2 - De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce
se împotrivesc îşi vor lua osânda.

II. Rolul autorităţii civile

1. Ea este chemată să supravegheze ordinea în societate:
a. Rom.13,4 - El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba
poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
2. În îndeplinirea misiunii ei, autoritatea civilă pedepseşte pe răufăcători şi-i laudă pe cei ce fac binele:
a. 1 Petru 2,13-14 – Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor,
14. cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce
fac bine.
b. Rom.13,3 - Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de
stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.
3. Îndeplinindu-şi menirea ei istorică, pe cine slujeşte autoritatea de stat?
a. Rom. 13,6 - Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu,
făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

III. Datoria creştinului faţă de autoritatea civilă

1. Biblia cere o supunere din conştiinţă faţă de legile ţării:
a. Rom. 13,5 – De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
b. Tit 3,1 – Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru
bun.
c. 1 Petru 2,13 – (vezi II, 2, a)
2. Biblia ne îndeamnă să fim credincioşi în plata impozitelor şi a dărilor:
a. Rom. 13,6 – (vezi II, 3, a)
b. Mat. 22,21 - „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi
lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
3. Autoritatea civilă merită cinstea din partea creştinului:
a. Rom. 13,7 - Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama;
cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
4. Suntem îndemnaţi să ne rugăm pentru cârmuire:
a. 1 Tim. 2,1-3 - Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi
oamenii, 2. pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă
paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. 3. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
5. Trebuie să ne aducem aportul nostru pentru binele colectivităţii:
a. Ier. 29,7 - Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că
fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
6. Există o limită a supunerii faţă de orânduirea civilă?
a. Fapte 5,29 - Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu
decât de oameni!