UNIVERSITATEA TEHNICA “GHEORGHE ASACHI” DIN IASI

FACULTATEA DE TEXTILE PIELARIE SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

PROIECT ERGONOMIE
ORGANIZAREA ERGONOMICA A MUNCII IN BIROU

Coordonator:
Conf.dr.ing. Florea Adela

Masterand:
Busila Daniela

Iasi
2016
 Organizarea ergonomica a muncii in birou

Dezvoltarea economiei de piata si extinderea proprietatii private au facut ca munca de

birou sa cunoasca o amploare deosebita. In aceste conditii apar cerinte noi fata de componentele
procesului de munca, fata de om, fata de mijloacele de munca si fata de intregul sistem “om-
masina-mediu”. Aceste aspecte ale organizarii stiintifice a muncii isi gasesc rezolvare prin
aplicarea la serviciile si birourile firmelor a cercetarilor de ergonomie care sa asigure adaptarea
muncii la om, cresterea productivitatii si scaderea solicitarilor de efort si munca.
Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de
cercetare proprii.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activităţii umane în procesul
muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea
eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii,
concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii.
2
 Însă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea
următoarelor condiţii:
- orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
- reorientarea profesională;
- proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;
- crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
- repartizarea raţională a sarcinilor;
- economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor privitoare la muncă
necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării muncii la om şi a omului la muncă în
scopul creşterii productivităţii, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea
modului în care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere realizarea unei
economii cât mai importante de energie umană.

În birou ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi materiale ale procesului de

muncă în complexitatea şi în interdependenţa lor; capacităţile umane şi modul cum acestea pot fi
utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate al
echipamentului şi mobilierului, precum şi modalităţile tehnice de lărgire a ariei de activitate a
lucrătorilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii; condiţiile de mediu şi mijloacele de
reducere a influenţei lor negative.
Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a activităţii din birou ar trebui să
aibă în vedere următoarele aspecte:
- recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea perso-nalului după aptitudini, pregătire şi
performanţe;
- stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
- stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea acestora;
- diminuarea efortului fizic şi intelectual prin achiziţionarea unor echipamente informatice
moderne;
- dotarea birourilor şi a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor antropometrice ale
lucrătorilor, poziţiei acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit şi locului zonei de muncă;
- studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om şi mediul său de
lucru, reducerii efortului senzorial şi creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea

3
sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate
la specificul activităţii din fiecare birou.
Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă în birou presupune parcurgerea câtorva etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării locurilor de muncă
existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de muncă
supus reproiectării;
4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi alegerea
variantei optime.

Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou

Dezvoltarea economiei de piaţă şi extinderea proprietăţii private au făcut ca munca de birou să

cunoască o amploare deosebită. În aceste condiţii apar cerinţe noi faţă de componentele procesului de
muncă, faţă de om, faţă de mijloacele de muncă şi faţă de întregul sistem “om-maşină-mediu”.
Aceste aspecte ale organizării ştiinţifice a muncii îşi găsesc rezolvare prin aplicarea în serviciile şi
birourile firmelor a cercetărilor de ergonomie care să asigure adaptarea muncii la om, creşterea
productivităţii şi scăderea solicitărilor de efort în muncă.

Introducerea cercetărilor de ergonomie în birouri poate fi susţinută prin prisma unor

caracteristici proprii muncii din aceste structuri, cum ar fi:

- caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi existenţa unor multiple solicitări de
efort fizic şi psihic în muncă;

- amplificarea factorilor de stres şi de oboseală;

- varietatea şi complexitatea operaţiilor (în special de ordin intelectual) pe care trebuie să le

execute lucrătorii, relaţiile cu clienţii, răspunderea materială şi morală;

- folosirea, uneori neraţională, a potenţialului uman, calitatea şi structura acestuia.

Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un
efort intelectual deosebit, însă există numeroase activităţi care necesită un efort fizic intens.

Din punct de vedere fizic se poate considera că activităţi precum cele de procesare a
corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi regăsirea informaţiilor sunt grele, solicitând
într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului, în special cele ale secretarelor.

Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina creşterea efortului fizic
şi anume: fluxul clienţilor, gradul de aglomeraţie, cantitatea şi varietatea informaţiilor solicitate.

Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor ergonomice este evidentă,
deoarece numai prin intermediul acestora se poate realiza adaptarea muncii la posibilităţile
umane fireşti, fără ameninţarea sănătăţii lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzătoare a
4
muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi şi
prin stabilirea corectă a numărului şi a structurii personalului se poate acţiona eficient pentru
reducerea efortului fizic.

O altă caracteristică a activităţii desfăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de

influenţă a efortului este poziţia de lucru. Aceasta este poziţia şezând, care uneori nu se modifică
nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă. Această
caracteristică se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai mare,
dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de întocmire şi de prelucrare a documentelor. În
acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea raţională a timpului de lucru
şi spre crearea condiţiilor de schimbare a poziţiei corpului.

Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă faţă de solicitările de altă natură la

principalele categorii de personal. Aceasta apare în special la cei implicaţi în activităţi de cercetare-
dezvoltare, financiar contabile, de întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei din serviciile
de relaţii cu publicul.

În cadrul serviciilor de relaţii cu publicul sau în secretariate există elemente care au o

contribuţie însemnată la creşterea efortului psihic. În acest sens se remarcă îndeosebi dialogul ce
trebuie menţinut cu fiecare persoană pentru stabilirea informaţiilor dorite. Pentru a se putea face
faţă acestor solicitări, studiile de ergonomie indică o serie de calităţi pe care trebuie să le aibă
lucrătorii dintr-un astfel de serviciu şi anume: cunoştinţe temeinice în domeniul solicitat, arta de
a vorbi cu oamenii, dinamism, atenţie distributivă, spirit de observaţie, capacitate de decizie şi
iniţiativă.

Practica a demonstrat că în serviciile de relaţii cu publicul există o serie de cauze care

conduc de regulă la suprasolicitare. Acestea sunt diverse şi pot fi provocate fie de lucrători, fie de
clienţi.

Din prima categorie face parte gradul de oboseală al lucrătorilor (zilnică plus cea
acumulată) cu implicaţii asupra modului de comportare faţă de clienţi, manifestat prin lipsă de
amabilitate şi prin nervozitate. În multe cazuri efortul lucrătorilor de a avea un comportament
civilizat poate duce la suprasolicitare.

Dificultăţi pot crea şi clienţii prin modul de comportare faţă de lucrătorii serviciilor, care
nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o
persoană care trebuie în orice condiţii să-i servească cu promptitudine şi cu amabilitate.

Solicitarea neuropsihică a angajaţilor din serviciile de relaţii cu publicul sau a celor din
secretariate mai este influenţată şi de neritmicitatea fluxului clienţilor, de neadaptarea orarelor de
funcţionare a acestora la fluxul clienţilor şi de existenţa unor lipsuri în organizarea muncii. În
legătură cu acest aspect trebuie menţionat că organizarea ergonomică a muncii trebuie să asigure
concordanţa dintre numărul angajaţilor existenţi şi afluenţa solicitanţilor. Având în vedere că
fluxul acestora este în general aleator, structurile respective pot acţiona printr-o mai mare
flexibilitate în stabilirea programelor de lucru şi prin dimensionarea optimă a formaţiilor de

5
lucrători, prin folosirea unor grafice de muncă. Aceste măsuri determină servirea civilizată a
clienţilor şi creşterea randamentului în muncă în condiţii de solicitare normală a lucrătorilor.

Alţi factori care influenţează substanţial solicitarea psihică sunt factorii de mediu
(zgomotul, temperatura, umiditatea şi lumina), precum şi relaţiile dintre membrii colectivelor de
muncă.

Un fenomen cu un caracter disfuncţional determinat de stres este oboseala. Aceasta apare

în urma solicitărilor organismului în activitatea umană şi este determinată de consumul de
energie în timpul acestei activităţi.

Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor sale. Ea

reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea
umană.

În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de
odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar
poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca
îndeplinită şi faţă de mediu.

Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:

Oboseala musculară (dinamică şi statică) - determinată de efortul muscular şi de

contractarea musculară fixă.

Oboseala neurosenzorială - cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi, urechi).

Oboseala psihică - determinată de factori de natură psihică.

Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt:

- intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;

- factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);

- factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);

- monotonia sau rutina muncii;

- boli şi dureri.

Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:

- scăderea atenţiei;

- încetinirea şi inhibarea percepţiei;

6
 - inhibarea capacităţii de gândire;

- scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.

În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales
persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi secretariate este
lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul
contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra
lucrătorilor din birouri arată că peste 50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare
emoţională. Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în
dificultatea sarcinilor de serviciu.

În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin
reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.

În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot asigura
la două niveluri. La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţile astfel
încât acestea să le dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o viaţă
activă în afara serviciului şi mediului acestuia.

Al doilea nivel se referă la responsabilităţile manageriale care trebuie să vizeze ajutorarea

salariaţilor afectaţi de oboseală profesională prin recunoaşterea simptomelor acestui fenomen şi
prin instruirea personalului în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi
folosite pentru întrajutorarea membrilor personalului şi prin promovarea spiritului de echipă.

Pentru serviciile de relaţii cu publicul, în situaţia în care schema de personal permite,

managerii pot să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel încât
contactul dintre lucrători şi solicitanţi să nu fie prea mare. De asemenea, poate fi utilă şi
organizarea de seminarii privind managementul stresului sau timpului

Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că aceasta nu

afectează un singur membru al personalului ci este transmisă şi celorlalţi. În acest sens, Beth
Belevins arăta: Când un angajat se plânge de condiţiile de lucru şi/sau se îndoieşte de utilitatea,
de rostul sau de satisfacţia muncii sale, această atitudine va avea cu siguranţă influenţă şi asupra
colegilor săi.

Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le recunoască şi să

le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea, managerul are un rol esenţial în găsirea unor
corelaţii şi alternative optime între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă,
numărul, conţinutul şi momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure o eficienţă
sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă şi o bună stare a sănătăţii.

Ergonomia a căpătat un important rol în amenajarea birourilor. Bazându-se pe concepte de

ultimă oră, design-ul birourilor, corectat din punct de vedere ergonomic, integrează mediul, sarcinile,
echipamentele şi lucrătorul într-o manieră care protejează sănătatea, creşte confortul şi
productivitatea, iar ambianţa devine mai plăcută. Ergonomia rezolvă o mulţime de probleme posibile,
7
oferă confort personalului şi adaugă vitalitate şi libertate de mişcare. Prin încorporarea efectivă a
ergonomiei în design-ul birourilor, structurile economice sau culturale îşi pot satisface nevoile proprii
cât şi pe cele ale angajaţilor prevenind factorii de risc, rezolvând unele probleme sociale, dând
posibilitatea indivizilor să-şi maximizeze potenţialul. Din păcate multe dintre aceste structuri încă nu
ştiu cum să integreze ergonomia în cadrul birourilor lor.

Birourile pot fi individuale, plasate într-o zonă de linişte, propice muncii intelectuale care
să permită întreruperea şi reluarea lucrului, un cadru favorabil pentru relaţiile exterioare, vizite şi
conversaţii; birouri colective care să cuprindă 6-7 persoane, grupate pe diverse activităţi precum
cele financiare, contabile, de personal; birouri generale pentru 2-3 persoane care colaborează la
aceeaşi muncă, spre exemplu secretariatele.

Una din principalele probleme ale organizării ergonomice a muncii, cu influenţă puternică
asupra capacităţii de muncă şi implicit asupra eficienţei activităţii desfăşurate în birou o
constituie poziţia corectă a corpului în timpul lucrului. Stabilirea unei poziţii corecte de muncă
înseamnă pentru personalul din birouri adoptarea unei poziţii cât mai aproape de poziţia naturală
a corpului în poziţia şezând. Această poziţie se caracterizează prin menţinerea echilibrului
natural sau relativ al corpului, rezultat din antagonismul mai multor forţe externe şi interne care
acţionează asupra sa.

8
9
10
 Poziţia şezând este mai puţin obositoare decât cea ortostatică din mai multe motive:
suprafaţa de sprijin este mai mare fiind reprezentată de feţele posterioare ale coapselor şi de
11
feţele plantare ale membrelor inferioare în cazul în care sunt sprijinite de sol; centrul de greutate
al corpului este mai aproape de suprafaţa de sprijin sau de baza de susţinere şi este proiectat către
limita posterioară a acestuia; solicitarea energetică este mai redusă; activitatea aparatului
cardiovascular este mai uşoară; efortul muscular pentru menţinerea stabilităţii corpului sau
echilibrului este mai mic.

Cu toate acestea, munca de durată efectuată în poziţia aşezat (specifică biroului) are şi
unele inconveniente, cum ar fi:

- slăbirea tonusului muscular, reacţie reflexă de contracţie uşoară şi continuă, în special a

muşchilor abdomenului;

- unele implicaţii asupra aparatului locomotor, deoarece coloana vertebrală are tendinţă
spre poziţii curbe înclinate, torsionate, care aduc modificarea staticii organismului;

- o presiune mare asupra unor organe interne (aparatul digestiv şi respirator) dată de
aplecarea în faţă a trunchiului;

- dureri în ceafă şi în umeri, dureri de spate, dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri.

Folosirea corectă a scaunelor ergonomice poate duce la eliminarea unor dificultăţi din cele
menţionate. Totuşi în afara utilizării unor scaune ergonomice este necesar să se ţină seama şi de o
serie de indicaţii generale, cum ar fi:

- evitarea poziţiilor nenaturale ale corpului, încordate sau prea înclinate; poziţia uşor
înclinată frontal solicită cel mai mic efort de susţinere şi este cea mai comodă;

- evitarea înclinaţiilor laterale ale trunchiului şi ale capului;

- evitarea menţinerii braţului în poziţia întinsă, suspendat frontal sau lateral, deoarece
aceste poziţii obosesc, reduc precizia şi dexteritatea braţelor şi a mâinilor;

- poziţia corpului la masa de lucru sau la calculator trebuie să fie: spatele drept, capul
ridicat, umerii relaxaţi şi uşor coborâţi.

Chiar dacă poziţia corpului în timpul lucrului este corectă, menţinută un timp îndelungat
ea produce în mod inevitabil o senzaţie de oboseală. De aceea se recomandă:

- întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări mai active;

- executarea unor exerciţii de gimnastică corectivă (cel puţin 10 minute);

- mişcări de relaxare a degetelor şi încheieturilor (în special cei care lucrează la

calculator).

12
 Aşa cum arătam, în munca de birou cele mai multe solicitări sunt de natură psihică.
Solicitările intelectuale sau nervoase sunt determinate de o mulţime de elemente cum ar fi:
specificul muncii de birou, atenţie concentrată şi distributivă permanentă, capacitate de
memorare, răspundere gestionară pentru patrimoniul încredinţat. Există de asemenea numeroase
cauze care contribuie la suprasolicitarea nervoasă: efectul sonor al unui număr mare de persoane,
sunetul telefonului, conversaţiile din camera de lucru, zgomotul produs de unele echipamente
(maşini de scris, imprimante).

Pentru lucrătorii implicaţi în serviciile de relaţii cu publicul sau secretariate apar alţi factori de
stres precum: dialogul cu clienţii, comportamentul uneori necivilizat al acestora sau afluenţa
solicitanţilor în anumite perioade ale anului.

Pentru evaluarea intensităţii oboselii de natură psihică, ergonomia recomandă folosirea testelor
psihologice (psihotestelor). Aceste teste trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- validitate (să măsoare exact ceea ce îşi propune);

- fidelitate (să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă aplicare);

- standardizare (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării, fără a-i favoriza pe
unii şi defavoriza pe alţii);

- etalonare (stabilirea unui etalon, a unei unităţi de măsură a rezultatelor obţinute pentru a se
cunoaşte valoarea lor).

Cele mai folosite teste în analiza psihologică a muncii sunt testele de tip creion-hârtie (subiectul
răspunde în scris la întrebări), care cuprind: testul de inteligenţă, testul de memorie, testul de atenţie
(concentrată şi distributivă). Cercetarea psihologică poate fi completată prin folosirea unor metode
standard precum: chestionare, tehnici proiective şi teste situaţionale.

Din analiza datelor obţinute prin testarea subiecţilor s-a desprins concluzia că între vârstă,
vechimea în muncă, coeficientul de exactitate, viteză şi ponderea omisiunilor există o relaţie
directă.

Din cercetările noastre în diverse instituţii am observat că solicitările neuropsihice în

munca de birou au dus la apariţia unor boli tipice precum nevrozele sau bolile cardiovasculare.

Organizarea ergonomică a locurilor de muncă din birou reprezită răspunsul la numeroasele

probleme de natură psihică apărute. Respectarea principiilor şi regulilor ergonomice, crearea unei
abianţe plăcute, alegerea mobilierului adecvat, adoptarea unor măsuri eficiente de securitate, de
motivare materială şi morală sunt câteva căi de eliminare a stresului şi oboselii profesional

Proiectarea ergonomică a mobilierului de birou

13
 Câteva din cerinţele la care trebuie să răspundă un loc de muncă organizat pe baza
principiilor ergonomice ce au ca obiectiv optimizarea relaţiei om-mijloc de muncă-mediu se
referă la mobilier:

- amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului, din punct de vedere funcţional şi

estetic;

- mobilierul să fie simplu, să asigure poziţia corectă a părţilor corpului în timpul executării
operaţiilor şi să corespundă cerinţelor ergonomice şi estetice.

Mobilierul de birou a făcut obiectul unor norme şi recomandări precise care le stabilesc
dimensiunile, capacitatea de stocare, spaţiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se
asociază echipamentele şi materialele utilizate în mod curent sau cu intermitenţe în serviciile şi
în posturile de lucru.

Alegerea mobilierului va fi relativ uşoară dacă beneficiarul se adresează unor producători

specializaţi. Cea mai mare parte dintre aceştia au experienţă şi dispun de echipe care se pot
deplasa şi pot propune proiecte de implementare care să corespundă cât mai exact posibil
nevoilor beneficiarului, posibilităţilor financiare şi planurilor arhitectului. Încercând să obţină cel
mai bun preţ, beneficiarul poate apela la mai mulţi furnizori, reţinând pe cei care oferă livrarea şi
montarea pe loc în termene rezonabile. Nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că implementarea
mobilierului nu este niciodată definitivă şi după un timp pot fi necesare unele modificări; de
aceea este preferabil mobilierul format din module mici, demontabile, uşor de deplasat şi de
aşezat (rafturi independente cu faţă dublă, scaune ergonomice sau pliante, fotolii dispuse
individual sau în banchete, mese de lucru ce pot lua diferite forme). Multe probleme datorate
unei previziuni deficitare la nivelul stabilirii planurilor se pot rezolva sau ameliora prin
dispunerea variabilă a mobilierului.

Alegerea cu grijă a mobilierului de birou poate avea o contribuţie importantă asupra

moralului personalului şi de asemenea poate fi o cale de creştere a eficienţei în muncă.
Mobilierul nepotrivit poate avea serioase repercusiuni asupra sănătăţii şi stării fizice a
personalului, care în final se poate transpune într-un nivel ridicat de absenteism şi într-un
randament redus.

Mobilierul unui birou modern dotat cu aparatură electronică (computere, terminale,

imprimante, echipamente pentru microfilme) trebuie să fie proiectat astfel încât să satisfacă toate
necesităţile personalului care lucrează cu aceste echipamente. De asemenea, este necesar să
existe cabluri suficient de lungi care să fie aşezate astfel încât să fie cât mai puţin vizibile.
Cablurile pot fi încorporate în birouri astfel încât computerele, telefoanele sau sursele de lumină
să poată fi poziţionate în locuri corespunzătoare, în felul acesta securitatea în lucru creşte şi se
creează economii importante de cablu.

Numeroase firme oferă astăzi mobilier modern pentru personalul care lucrează în grup cu
echipamente legate la reţea. Aceste staţii de lucru facilitează colaborarea iar mobilierul se
adaptează uşor la necesităţile echipamentelor. Pupitrele pentru terminale pot avea extensii de

14
tastatură pentru operare confortabilă, iar mesele pentru imprimante pot avea un sertar dedesubt în
care este păstrată hârtia.

Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar uzuale sunt: lemnul,
plasticul şi metalul.

În opinia multor specialişti, cea mai importantă piesă de mobilier în birouri este scaunul,
de aceea alegerea scaunului perfect va fi tratată pe larg în acest capitol (anexa 1).

Deşi pentru mulţi poate să pară o problemă lipsită de importanţă, chiar hilară, alegerea
scaunului pentru locul de muncă a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat şi studiat de
specialiştii în ergonomie.

Pentru cei mai mulţi oameni cel mai important echipament de birou este calculatorul. Într-
adevăr, atât calculatorul cât şi proiectarea întregii staţii de lucru este astăzi importantă, dar să nu
uităm că fără un scaun confortabil, munca lucrătorilor nu poate fi eficientă.

Majoritatea lucrătorilor din birou stau în medie opt ore pe zi pe scaun la masa de lucru, de
aceea nu este deloc uimitor că scaunul a devenit astăzi cea mai importantă piesă de mobilier în
birouri. Statul pe scaun o perioadă mare de timp poate provoca diverse probleme cum ar fi:
dureri ale picioarelor, datorită marginilor platformei; dureri de spate, cauzate de poziţia încordată
a coloanei şi a muşchilor dorsali, poziţie care provoacă vasoconstricţii ce încetinesc circulaţia
sângelui, deci şi oxigenarea.

Geoff Wright, un specialist canadian în ergonomie arată că: Astăzi majoritatea specialiştilor
recunosc că staţia de lucru şi scaunul trebuie proiectate astfel încât să se adapteze diferenţelor
fizice dintre lucrători. Dacă acest lucru nu este făcut, angajaţii nu vor putea lucra la întreaga lor
capacitate, iar riscul durerilor de gât, de umeri, de spate, de braţe sau de încheieturi este deosebit
de mare.

Un scaun ergonomic ar trebui să ofere spatelui, în special zonei lombare, un suport. Dr. Wright
spune că acest suport ar trebui să fie ajustabil. De asemenea, spătarul scaunului ar trebui să permită şi
o ajustare pe verticală pentru a se adapta lungimii spatelui lucrătorilor, deşi această soluţie, arată
profesorul Burloiu, nu rezolvă problema durerilor de spate. Durerea este provocată de înclinarea în
faţă a corpului, însoţită de încordarea coloanei şi a muşchilor dorsali, de aceea este necesară o
înclinare a planului de lucru spre operator (ca un pupitru) astfel încât corpul să nu se mai încline în
faţă, să stea drept sau chiar puţin înclinat pe spate. Deşi mulţi specialişti spun că este necesară o
ajustare înainte a spătarului pentru a reduce durerile de spate, proiectarea, în ultimul timp, a
unor tastaturi pentru calculatoare cu un sistem care permite schimbarea unghiului de lucru, întăreşte
ideea profesorului Burloiu.

Scaunul trebuie, de asemenea, să ofere, în special pentru oamenii mai scunzi,

posibilitatea de sprijin a picioarelor pe podea sau pe un suport (condiţie obligatorie pentru cei

15
care lucrează în poziţia şezând). Acest suport, însă, trebuie să permită extensia picioarelor şi
păstrarea poziţiei verticale a corpului sau puţin aplecat pe spate.

Un spătar amplu este important pentru muşchii mari ai spatelui care trebuie să echilibreze
întreaga greutate a corpului pe zona pelviană. Fără un astfel de suport muşchii fac un efort
continuu pentru menţinerea stabilităţii, de aceea pot apărea dureri ale muşchilor spatelui, explică
dr. Wright.

Este important, de asemenea, ca şi înălţimea platformei scaunului să fie reglabilă. Cele mai
multe scaune ergonomice au intervalul de ajustabilitate de aproximativ 5 inch (12,7 cm), care ar
trebui să fie suficient. Înălţimea platformei trebuie astfel stabilită încât, şezând, lucrătorii să
poată sta confortabil cu picioarele pe podea sau pe un suport. În felul acesta se reduce presiunea
pe coapse, favorizând circulaţia sângelui. Acest lucru îmbunătăţeşte confortul, în special pentru
cei scunzi care lucrează la mese fixe (nereglabile).

Un bun scaun ergonomic ar trebui să permită ajustarea atât în privinţa înclinării pe spate cât şi
adâncimea platformei. De asemenea, la fel de important este ca platforma să aibă marginile rotunde
pentru a nu exista puncte de presiune dureroase.

Deşi este important ca spatele să fie drept în timpul lucrului, la fel de important este ca
scaunul să permită o înclinare pe spate care să dea posibilitate utilizatorilor, periodic, să se
relaxeze. În acest sens dr. Wright arată: Nu toate sarcinile necesită poziţia dreaptă a spatelui, de
aceea este bine ca scaunul să permită ajustări care se potrivesc şi altor poziţii de lucru.

Ajustabilitatea este cea mai importantă trăsătură de calitate a scaunelor de birou. Pentru
alegerea scaunului perfect este necesară consultarea unor standarde realizate de firme
specializate. De exemplu, în Statele Unite, American National Standards Institute-Human
Factors and Ergonomics Society (ANSI-HFES), un grup independent, analizează şi produce
astfel de standarde. Această instituţie recomandă pentru scaunele de birou următoarele
caracteristici:

- să permită lucrătorilor să stea cu braţele drepte de la umăr şi cu coatele îndoite;

- să permită lucrătorilor să stea pe scaun cu genunchii îndoiţi şi cu picioarele sprijinite pe

podea sau pe un suport;

- să dispună de un spătar care să păstreze poziţia dreaptă a spatelui.

În acest sens, British Standard oferă următoarele dimensiuni pentru scaunele ajustabile ale
dactilografelor şi operatorilor pe calculator:

Înălţimea scaunului de la pământ 393,7-495,3 mm

Lăţimea scaunului să nu fie mai mică de 330,2 mm

Lărgimea scaunului 406,1 şi 431,8 mm

16
 Înălţimea spătarului de la nivelul platformei între 203,2 mm şi 301,8 mm

Adâncimea spătarului între 127mm şi 152,4 mm

Lărgimea spătarului nu mai mare de 304,8 mm

Aceste dimensiuni sunt proiectate să asigure poziţia confortabilă pe scaun cu spatele

rezemat de spătar şi cu picioarele sprijinite pe podea. Totuşi ele nu trebuie considerate ca etalon
deoarece sunt valabile numai în condiţiile antropometrice specifice ţării respective.

Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă fizică

Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de proiectare ergonomică a

locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi social în care o
persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea.
În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile
generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii
psiho-sociali. De asemenea, importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale
acestor structuri.
Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura,
umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra
productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate
cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea
performanţei.
Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm
parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu
afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic.
17
 Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:
Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în tavan (tub
fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă.
Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul individual, acest tip de
iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă.
Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos, sau de
lumini de urmărire. Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru creşterea
nivelului de intensitate.
Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un efect pozitiv
asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.
Cheia unei bune iluminări este echilibrul. Astfel, se poate spune că o iluminare este
eficientă atunci când lucrătorul beneficiază de un confort vizual şi de vizibilitate într-o cameră
echilibrată din punct de vedere al luminozităţii.
Să începem cu masa de lucru. Contrastele între iluminatul locului de muncă şi imediata
apropiere a acestuia trebuie să fie suficient de mari astfel încât să-i permită lucrătorului să vadă
biroul foarte clar. O regulă generală este aceea că biroul trebuie să fie luminat de 3 ori mai
puternic decât imediata apropiere, de 5 ori mai puternic decât spaţiul general de lucru şi de 10 ori
mai puternic decât vecinătatea cea mai îndepărtată.
Probleme intervin când ochii lucrătorului sunt forţaţi să se adapteze unor contraste
puternice sau unor schimbări repetate ale intensităţii. Dacă lucrătorul este nevoit să perceapă un
contrast prea mare ori de câte ori îşi ridică ochii de la birou, atunci ochii obosesc. Un exemplu de
acest fel este amplasarea calculatorului în faţa ferestrei pentru a vedea priveliştea de afară.
Lumina de afară, mai puternică de obicei decât cea din birou, determină dificultăţi în vizualizarea
caracterelor pe ecran, iar ochii vor fi nevoiţi să se concentreze ori de câte ori lucrătorul îi ridică
de la calculator şi priveşte afară.
Cele mai multe locuri de muncă sunt fie slab, fie excesiv luminate, ceea ce afectează
productivitatea lucrătorului. Adesea, unele birouri au un singur tub fluorescent ca unică sursă de
lumină, rezultând astfel o lumină necontrolată.
Câteva soluţii pentru a obţine un echilibru al iluminării pot fi:
- evitarea concentraţiilor mari de lumină şi a umbrelor;
- păstrarea nivelurilor de iluminare ambientală scăzută şi echilibrată la acelaşi nivel.
Standardele de iluminare pentru birou sunt de 800-1000 lucşi, iar în birourile în care se lucrează
pe calculator, nivelul de iluminare nu trebuie să depăşească 400-500 lucşi;
- asigurarea fiecărui birou cu câte o lampă care să aibă un scut direcţional de lumină, cu
braţ flexibil, posibilitate de înălţare şi de reglare a intensităţii;
- o distribuţie simetrică sau asimetrică a luminii. Munca de proiectare necesită o iluminare
simetrică, pentru lucrul pe calculator este necesară o lumină asimetrică.
Mulţi factori de iluminare care contribuie la un mai bun confort şi o mai bună
productivitate tind să fie individualizaţi, spre exemplu în funcţie de vârstă. Studiile arată că un
lucrător de 50 de ani are nevoie de o lumină de 10 ori mai puternică decât unul de 20 de ani
pentru a avea confort şi o bună vizibilitate.
Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a locului de muncă.
Metodele de control includ:
Poziţionarea. Locul de muncă trebuie astfel poziţionat încât linia vizuală să fie paralelă cu
lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru
previne reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.
18
 Comutatorul. Diferitele tipuri de comutatoare permit lucrătorilor să aprindă pe rând câte o
serie de lumini, ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumină ambientală.
Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.
O altă problemă a iluminatului o reprezintă întreţinerea. O bună întreţinere a elementelor
componente ale lămpilor include o schimbare regulată la 2/3 din viaţă a acestora, controale
atunci când încep să dea mai puţină lumină şi curăţirea regulată. O nouă generaţie de startere
electro-magnetice şi de tuburi fluorescente cu eficienţă şi cu viaţă mărite sunt din ce în ce mai
folosite, reducând foarte mult aceste probleme de întreţinere.
Iluminarea eficientă determină şi scăderea costurilor. Studiile arată că 85 de cenţi dintr-un
dolar cheltuit pe un sistem de iluminat deja existent se duc la costul de electricitate. Investiţiile în
sisteme eficiente de iluminare duc la reducerea acestor costuri, vor reduce munca de întreţinere şi
vor îmbunătăţi calitatea luminii.
Opţiunile de convertire a sistemelor deja existente în unele eficiente include:
- schimbarea tuburilor fluorescente actuale cu unele economice;
- achiziţionarea unor tuburi fluorescente cu startere electromagnetice, care pot reduce
consumul de energie cu până la 40%;
- instalarea unor foiţe de aluminiu reflectorizante în interiorul lămpilor pentru a îmbunătăţi
nivelul de lumină.
La nivelul biroului, în cele mai multe cazuri iluminarea are un caracter personal, de aceea
este important ca lucrătorul să îşi asume responsabilitatea pentru propriul confort vizual.
Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce influenţează
productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui
iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe
efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului (tabelul 3).
Astfel:
Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui şi pofta
de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac şi respiraţia,
combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistenţă la efort psihic şi fizic, creează o
ambianţă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori determină
oboseala care se va resimţi la nivelul întregului organism. Roşul ajută în următoarele afecţiuni:
răceli, stări subfebrile, dureri reumatice provocate de frig şi de oboseală, eczeme, TBC, depresie
nervoasă, paralizie, astenie fizică.
Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată
vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favori-zează
sugestia şi autosugestia, dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate.
Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia,
fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile
de nutriţie. Oranjul este indicat în bronşite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm
bronşic, rinite cronice, litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicaţii.
Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează
respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece,
odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare şi
spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate,
tendinţa spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace interioară, nostalgie.
Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează
producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac.
19
EFECTE PSIHOLOGICE ALE CULORILOR

Culoarea Impresia de distanţă Impresia de Efectul psihic

temperatură
Albastru Depărtare rece calmant
Verde Depărtare foarte rece foarte calmant
Roşu Apropiere cald neliniştitor şi excitant
Portocaliu apropiere puternică foarte cald stimulator
Galben apropiere puternică foarte cald stimulator
Maro apropiere foarte puternică neutru stimulator
Violet apropiere foarte puternică rece stimulator, neliniştitor,
descurajator

Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul de reflexie. Astfel se

recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a
împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se
recomandă culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru maşini
de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).

Zgomotul. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare

specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică şi
nervoasă (tabelul 4).

Zgomotele în birouri (după E. Grandjean)

Nivel acustic
Nr. crt. Birouri
(db)
1. Birouri situate pe străzi secundare 45-65
2. Birouri situate pe străzi principale 60-80
3. Birouri de 3 persoane 55
4. Birouri de 10 persoane 60

20
 5. Soneria unui telefon la 2 m distanţă 75
6. Maşina de scris manuală la 2 m distanţă 70
7. Maşina de scris silenţioasă la 2 m distanţă 60

Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:

70 db în secretariate şi în centre de calcul;
50-60 db în servicii financiar-contabile şi în celelalte birouri cu lucrări repetitive care
necesită o anumită concentrare.
Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile. [5]
Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale zgomotului, în special cele
neuro-psihice (tulburări de atenţie, sustragere, încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de
prevenire precum:
- acte normative de limitare a zgomotelor;
- soluţii silenţioase pentru tehnologia de birou;
- dimensionarea corespunzătoare a încăperilor;
- dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor;
- pereţi, plafoane şi planşee din materiale fonoabsorbante;
- săli pentru recreere în timpul pauzelor;
- control ORL periodic.
Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se
caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer şi radiaţiile termice ale corpurilor
încălzite.
Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate
spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în
încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa.
Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci cînd diferenţa dintre temperatura aerului şi
cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-30C.
Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21-
230C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 190C. De asemenea, specialiştii cer, în
general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu
depăşească 40C.
În stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul şi mişcarea şi umiditatea aerului.
Mişcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2 m/s; în cazul lucrărilor deosebit de delicate care
cer o imobilitate prelungită a corpului, nu trebuie să depăşească 0,1 m/s.
Igiena modernă recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea relativă a aerului să fie
cuprinsă între 50 şi 70%. De asemenea, cercetările efectuate demonstrează că pentru o relaţie
optimă între umiditatea relativă şi temperatura aerului, aceşti indicatori trebuie să aibă
următoarele perechi de valori:

Umiditate relativă (%) Temperatura aerului (0C)

70 21,3
50 22,5
30 23,9

21
 Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator.
Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în ergonomie pentru a
conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate.

În alegerea scaunului perfect ne întrebăm cum ar trebui să arate acesta. Numeroase informaţii de
la prieteni, de la producători sau chiar din unele articole publicate creează confuzie.

Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:

- să permită utilizatorilor să se odihnească confortabil cu picioarele sprijinite de podea; cu

coapsele complet aşezate pe platformă, care trebuie să fie aproximativ paralelă cu podeaua;

- spatele trebuie să fie sprjinit de un spătar confortabil iar unghiul format de coapse şi de
spate să fie între 90 de grade şi 105 grade;

- să permită o uşoară înclinare în spate, dar nu prea uşoară;

- să permită schimbări frecvente ale poziţiei.

Toate acestea pot fi sintetizate în trei standarde structurale:

1. Un scaun trebuie să permită mişcările naturale ale corpului.

Scaunele ergonomice trebuie să permită corpului mişcări libere, spontane, constrânse

numai de gravitaţie. Scaunul ar trebui să ofere utilizatorului un suport optim chiar dacă acesta
este în mişcare sau se odihneşte, deşi foarte puţin timp oamenii se odihnesc la locurile lor de
muncă. De exemplu, studiindu-se mişcările operatorilor pe calculator s-au observat o mulţime de
poziţii, chiar atunci când aceştia execută o singură sarcină. De altfel, cercetătorii au identificat în
munca de birou trei poziţii distincte:

- înainte - pentru activităţi care necesită atenţie, concentrare (introducerea textelor de la

tastatură). Oamenii mai scunzi (dacă nu dispun de mobilier ajustabil) sunt de cele mai multe ori
obligaţi să lucreze în această poziţie;

- rezemare uşoară - pentru conversaţie, telefoane, lucrul cu tastatura sau mouse-ul.

Cercetătorii spun că aceasta este poziţia preferată de majoritatea lucrătorilor în birou;

- rezemare adâncă - pentru lectură, pentru odihnă şi uneori în folosirea tastaturii (căutarea
unor informaţii).

Experţii sunt de acord că schimbările frecvente ale poziţiei în timpul lucrului sunt benefice
pentru lucrători. Mişcarea musculaturii acţionează ca o pompă îmbunătăţind circulaţia sângelui,
mişcarea coloanei este benefică pentru discurile intervertebrale iar mişcarea continuă a
articulaţiilor este indicată pentru încheieturi şi pentru ligamente.

22
 Dar uneori unele poziţii necesită ajustarea scaunului. Studiile arată că utilizatorii nu
folosesc facilităţile de ajustare ale scaunului ergonomic. Astfel, Herman Miller, studiind 417
lucrători în birouri care dispuneau de scaune ergonomice, a observat că în timp ce 69% foloseau
manevrele de ridicare sau de coborâre a platformei, numai 1/3 foloseau ajustarea pe verticală a
spătarului şi numai 27% foloseau facilităţile de ajustare a braţelor de sprijin. Mai mult de
jumătate erau complet nefamiliarizaţi cu stabilirea tensiunii de înclinare. Un bun scaun trebuie să
permită unei persoane să stea confortabil în oricare dintre cele trei poziţii de bază şi de asemenea
să permită mişcări spontane. Un scaun perfect trebuie să se adapteze tuturor formelor şi
dimensiunilor corpului fără să împiedice circulaţia sângelui.

2. Un scaun trebuie să fie neutru din punct de vedere topografic.

Presiunea unor suprafeţe pot determina disconfortul în timpul şederii.

O bună distribuţie a presiunii într-un scaun micşorează presiunea asupra oaselor implicate în şedere
şi asupra zonei lombare.

Distribuţia corectă a presiunii este crucială pentru confortul şederii pe scaun. Suprafeţele
rigide acţionează asupra vaselor de sânge încetinind circulaţia, ceea ce determină disconfortul.
Din cauza diferitelor puncte de presiune determinate de forme şi de dimensiuni diferite ale
corpului uman este dificil de prescris conturul ideal al spătarului sau nivelul de rigiditate al
pernei scaunului astfel încât punctele de presiune să minimizeze disconfortul. Mai mult, scaunele
al căror spătar exercită puncte de presiune în zona lombară sunt considerate mai confortabile
decât scaunele a căror parte principală de sprijin se află în partea de jos a spatelui, deşi presiunea
de la un suport rigid pentru zona lombară provoacă disconfort. Cercetătorii au descoperit o
puternică corelaţie între confortul global al scaunului şi modul în care utilizatorul percepe gradul
de confort asupra spatelui. Ideal ar fi ca forma corpului să determine aria punctelor de presiune,
nu forma platformei sau a spătarului, altfel spus scaunul să se adapteze corpului şi nu invers.

3. Un scaun ar trebui să se potrivească utilizatorului ca o mănuşă.

Angajaţii ar trebui să ceară să poarte scaunele care li se potrivesc cel mai bine, deci care să nu
fie nici prea mici nici prea mari. Se ştie că oamenii diferă foarte mult în privinţa dimensiunilor.
Scaunele care nu se potrivesc utilizatorilor pot crea disconfort sau chiar probleme de sănătate.
Oamenii sunt diferiţi nu numai în privinţa dimensiunilor ci şi în privinţa formelor. În afara celor
aproximativ 10-12 cm la înălţime şi 10-12 kg la greutate care separă femeile de bărbaţi, există
diferenţe determinate de structura sistemului osos şi de distribuire a greutăţii şi infinite diferenţe în
lungimea braţelor şi conturul corpului. Chiar în grupuri de oameni de acelaşi sex, vârstă sau statură
există o mulţime de diferenţe în proporţionarea corpului.

Îmbunătăţirea corespondenţei dintre dimensiunile corpului şi dimensiunile scaunului este

crucială pentru confort şi pentru sănătate. Ajustarea greşită pe înălţime poate cauza o presiune
inconfortabilă asupra coapselor. O platformă prea largă sau prea adâncă înlătură avantajul
sprijinirii braţelor sau spatelui care l-ar ajuta pe utilizator la transferul greutăţii de pe coloană.
23
Unele companii au rezolvat problema diferenţelor de dimensiuni ale lucrătorilor din birouri
comandând producă-torilor de mobilier scaune ergonomice care au o scară de ajustabilitate mai
mică sau mai mare. Un scaun cu o scală de ajustabilitate mai apropiată de dimensiunile
utilizatorului înseamnă erori mai mici în ajustabilitate deoarece această nevoie este relativ mai
mică.

Mai buna potrivire dintre scaunele de birou şi dimensiunile utilizatorilor a căpătat o

importanţă deosebită în ultimii ani datorită schimbărilor intervenite pe piaţa forţei de muncă în
economia lumii. Creşterea numărului lucrătorilor din Asia care în general au o statură mai mică,
internaţionalizarea muncii, comerţul liber, tendinţa de creştere în înălţime a lucrătorilor din
Europa şi din America de Nord, proporţia din ce în ce mai mare a femeilor care lucrează,
determină producătorii să dezvolte noi soluţii inovative în fabricarea scaunelor în această lume
marcată de o creştere a diversităţii populaţiilor de lucrători.

Este destul de greu de crezut că un scaun poate cauza sau preveni durerile, în special cele
de spate. Există motive să credem că alte cauze, precum frustrările pot determina mai multe
dureri decât efectele mecanice ale lucrului în poziţia şezând. Chiar dacă cercetările arată o
scădere a ratei durerilor de spate în companiile care dispun de programe ergonomice, este încă
destul de dificil de spus dacă banii ar trebui direcţionaţi pentru cumpărarea scaunelor ergonomice
sau pentru schimbarea stilului managerial. Cei mai mulţi manageri afirmă că într-adevăr scaunul
ergonomic este necesar, totuşi mai importantă este munca cu omul astfel încât acesta să nu se
simtă niciodată frustrat, lipsit de ajutor sau rănit în orgoliul său.

Majoritatea managerilor acceptă ideea că scaunul ergonomic este într-adevăr important

pentru creşterea confortului lucrătorilor, pentru eliminarea problemelor de sănătate care în final
pot duce la creşterea productivităţii, numai că acest scaun şi în general mobilierul ergonomic este
încă prea scump (cel puţin pentru firmele româneşti). Totuşi trebuie să ne gândim la faptul că
pierderile determinate de nefolosirea lor sau necunoaşterea utilizării lor (20 de miliarde de dolari
pe an în SUA) depăşesc cu mult aceste costuri. Să reflectăm asupra vorbei englezului: Sunt prea
sărac pentru a cumpăra lucruri ieftine.

La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălţimea

planului de lucru trebuie dimensionată în funcţie de distanţa optimă de vedere pentru menţinerea
corpului în poziţie naturală, precum şi în funcţie de mărimea efortului solicitat de braţe.

24
 În tabelul următor se prezinta înălţimea minimă şi maximă a suprafeţei de lucru, în poziţia
şezând, pentru diferite activităţi.

Înălţimea suprafeţei de lucru în poziţia şezând,pentru diferite activităţi

Înălţimea (mm)
Tipul de activitate
minim maxim

1. Lucrări cu solicitare deosebită a vederii 980 1020

2. Lucrări de precizie 880 920

3. Lucrări de birou, de scris şi de citit 700 780

4. Lucrări manuale obişnuite 670 700

5. Lucrări de dactilografiere sau operare pe calculator 650 680

Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un

mecanism care permite ajustarea înălţimii până la nivelul corespunzător.

Stresul vizual indus de utilizarea calculatoarelor

25
 Unul din cele mai importante domenii ale progresului şi înnoirii în societatea noastră îl
constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale,
culturale şi manageriale. Prin apariţia şi prin răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină
telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea automată a
informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de tele-comunicaţii,
informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de
calcul, de la unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, de întreprinderi sau de judeţe
către publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică.
Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri privind
sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului
video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de această activitate.
Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarelor. Din nefericire nu există
prea multe informaţii legate de computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de
informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă.
În prezent numai în SUA peste 50 de milioane de oameni folosesc terminale video-display
(TVD), iar acest număr se aşteaptă să ajungă la 100 de milioane în anul 2000. Peste 50% dintre
aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale
imaginii dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a displayului.

În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere în
ceafă şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă; iritabilitate excesivă; dureri în braţe, în
încheieturi şi în umeri; nervozitate crescută; eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. În
special operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente şi
viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.

Simptomele stresului vizual

Importanţa computerelor în societatea modernă este de necontestat. De aceea este necesar

să se găsească modalităţile prin care să se facă faţă efectelor pe care le are folosirea lor
îndelungată asupra sănătăţii operatorilor.

26
 Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul vizual. Acesta poate duce la scăderea
productivităţii muncii, poate afecta concentrarea şi capacitatea de a înţelege ceea ce trebuie
învăţat. Organismul uman are tendinţa de a se adapta la stres, de multe ori fiind nişte adaptări
defectuoase :

stres

Hotarare

Renunţare Disconfort fizic/Durere

-nerealizare -dureri de cap
-opţiuni/promovare - tensiune la nivelul ochi
în carieră limitate -satisfacţie scăzută

Simptomele directe ale stresului vizual sunt:

- tensiune la nivelul ochilor;
- dureri de cap;
- dificultăţi de focalizare;
- miopie;
- dublarea imaginii;
- modificări în percepţia culorilor.
Simptomele indirecte pot include:
- dureri la nivelul muşchilor şi oaselor (gât, umeri, spate, încheietura mâinii);
- oboseală fizică excesivă;
- eficienţă vizuală scazută în desfăşurarea activităţii.

Tensiunea (încordarea la nivelul ochilor) şi probleme de vedere înrudite

Mulţi dintre cei ce folosesc timp îndelungat computerul (mai mult de 2 ore pe zi) se plâng
de probleme cu vederea.

Iată ce rezultate s-au obţinut comparând problemele de vedere ale utilizatorilor şi non-
utilizatorilor de terminale video .
27
 Comparaţie între utilizatorii şi non-utilizatorii terminalelor video din punct de vedere al
problemelor de vedere (după Smith 1981)

Procentajul
Procentajul
Problema apărută non-
utilizatorilor %
utilizatorilor %

Modificări în perceperea culorilor 40 9

Ochi iritaţi 74 47

Senzaţia de arsură la nivelul ochilor 80 44

Vedere înceţoşată 71 35

Tensiune 91 60

Un studiu efectuat asupra funcţionarilor a demonstrat o corelaţie clară între numărul orelor
petrecute în faţa calculatorului şi numărul simptomelor de stres apărute.

Corelaţia dintre numărul de ore de utilizare a terminalului video pe săptămână şi

problemele de sănătate apărute (după Resko & Mansfield 1987)

Simptome <15 h 15-30 h >30 h

Tensiune ochi 33% 37% 63%

Dureri de cap 20% 27% 47%

Ameţeli 4% 6% 5%

Tulburări somn 13% 11% 11%

Dureri de spate 23% 26% 40%

Probleme de focalizare
28
 Cercetările asupra capacităţii de focalizare a ochilor au dus la descoperirea fenomenului
numit LAG (rămânere în urmă). Iată o definiţie simplistă a acestui termen: LAG reprezintă
diferenţa între distanţa la care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de focalizare a
privitorului.

Un alt concept, înrudit cu acesta, este RPA (punctul de relaxare şi de acomodare),

reprezentând punctul în care îşi focalizează privirea o persoană atunci când priveşte într-un
câmp vizual gol, lipsit de elemente care să concentreze atenţia. Acest punct de relaxare variază
de la un individ la altul. RPA reprezintă un indice al oboselii vederii.

Gerald Murch este cercetător în domeniul ergonomiei. El a măsurat distanţa focală a

ochilor ce urmăresc ecranul displayului cu ajutorul laserului. Astfel, a descoperit că ochiul nu se
poate focaliza asupra informaţiilor de pe ecranul displayului cu aceeaşi precizie cu care se
focalizează asupra unei pagini tipărite. Dacă terminalul video este folosit mai mult timp, punctul
de focalizare al ochiului trece dincolo de ecran şi se apropie de punctul de relaxare, ceea ce în
timp duce la degradarea imaginii percepute pe ecran. De aceea sunt necesare măsuri corective
(ochelari speciali prescrişi pentru terminalul video şi/sau formarea, antrenarea vizuală).
Datorită schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se lucrează şi mediul
înconjurător se produce adaptarea incorectă a văzului cu consecinţe asupra vitezei şi a capacităţii
de înţelegere în timpul lucrului cu terminalul video.

Miopia

Miopia ar putea fi cauzată de condiţii improprii de desfăşurare a activităţii (lumină

insuficientă, poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici ce determină apariţia stresului) sau este
o moştenire genetică. Aceste două variante sunt acum în discuţia specialiştilor. În era
computerelor miopia ar putea constitui o formă de adaptare a sistemului vizual la vederea de
aproape. S-au făcut studii asupra studenţilor care au demonstrat că miopia lor a crescut pe
parcursul anului şcolar şi a scăzut pe perioada verii.
Miopia poate fi evitată printr-o igienă corespunzătoare a vederii.

Schimbări în percepţia culorilor

Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade lungi de
timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse sau
complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a unui
ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii). Acest fenomen
poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare după puţin timp.

Dublarea imaginii

Displopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii de coordonare a ochilor.

Este o afecţiune temporară, totuşi trebuie consultat un medic oftalmolog spre a îndepărta
posibilitatea existenţei unei disfuncţionalităţi neurologice serioase.
Mediul de lucru cu computerul este determinat de o serie de factori fizici, cum ar fi :
29
 - iluminatul;

- poziţia utilizatorului;

- amplasarea computerului;

- zgomotul;

- calitatea aerului.

Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot contribui la stresul vizual

- specificul muncii desfăşurate;

- planificarea şi organizarea acesteia;

- profilul fiziologic şi psihologic al utilizatorului;

- eficienţa vizuală a operatorului;

- caracteristicile staţiei de lucru.

În activitatea de procesare de text pagina tipărită este înlocuită cu caracterele luminoase de

pe ecran. Pentru a citi pagina tipărită sau pentru a tasta, linia privirii coboară cu 20-40 grade.
Pentru a urmări apoi ecranul privirea trebuie deplasată în plan orizontal. Această linie orizontală
îl face pe privitor susceptibil de numeroase interferenţe vizuale: strălucire supărătoare, fundal ce
distrage atenţia, variaţii ale intensităţii luminii în cameră. Ecranul poate să se comporte ca o
oglindă reflectând obiectele apropiate.

Mişcarea pe orizontală pentru a vedea ecranul forţează tonusul muşchilor din jurul ochilor,
iar urmărirea displayului timp îndelungat nu permite relaxarea privirii şi o stimulare suficientă a
ochiului pentru a menţine o focalizare corespunzătoare.

Limitele contrastului

Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci când
privim ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea simultană a
documentelor cu care se lucrează.

Culorile

Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual.
Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate pentru
30
caractere sunt: verde, galben şi portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu roşu sau cu
albastru.

Displayurile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual decât cele monocrome.

Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb asigură o focalizare
foarte bună.

Polaritatea

Cercetările nu sunt concludente în a alege genul de polaritate preferat. Pe parcursul zilei

poate fi alternată polaritatea spre a asigura o variaţie a stimulilor pentru ochi

Luminozitatea

Operatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului şi contrastul pentru a obţine confortul

vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că luminozitatea variabilă a ecranului pe parcursul zilei
de lucru asigură relaxarea ochilor obosiţi.

Tipul şi dimensiunea caracterelor

Înălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm şi 3,00 mm, fiecare dintre ele
trebuind să fie foarte clar definită pe ecran. Standardele internaţionale stabilesc 80 de caractere
pe linie şi 25 de linii pentru un ecran.

Rezoluţia caracterelor de pe ecran depinde de dimensiunile matricei. Cele mai comune

dimensiuni ale matricei sunt de 5x7 , 7x9 sau 9x11. Cu cât matricea este mai mare cu atât
calitatea caracterelor este mai bună. Cele mai bune sunt caracterele constituite dintr-o matrice de
cel puţin 7x9.

Pentru lizibilitatea textului de pe ecran este important şi fontul caracterului (formatul

acestuia).

Terminalul video trebuie verificat la fiecare şase luni pentru a ne asigura că funcţionează
conform prescripţiilor. Verificarea periodică se va desfăşura conform prescripţiilor
producătorului. Ea va asigura şi o calitate corespunzătoare a caracterelor.

Scrolling (Defilarea textului)

31
 Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informaţia pe ecran şi să regleze
capacităţile vizuale de urmărire şi de scanare în aşa fel încât informaţia să fie prezentată în ritmul
înţelegerii. Fiecare operator o poate face în mod specific.

Pâlpâirea şi vălurirea ecranului

La computerele fabricate începând cu 1989 aceste probleme au fost eliminate. Aparatele de

birou cu câmpurile magnetice de joasă frecvenţă (imprimante laser, copiatoare, FAX-uri) pot
degrada imaginea de pe ecran.

Tastatura

În conceperea tastaturii trebuie să se ţină seama de anumiţi factori:

- dispunerea tastelor ;

- dimensiunea acestora ;

- unghiul şi înălţimea tastaturii ;

- rezistenţa la apăsare ;

- culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.

Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot
transforma în incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi folosirea
unui wrist pad (suport pentru încheieturi).

Staţiile de lucru integrate unde ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documentelor cu

care se lucrează sunt în acelaşi plan, asigură o utilizare mai confortabilă a calculatorului.

Distanţa de lucru

Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului

(47-70 cm) este mai mare decât distanţa normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la
creşterea distanţei normale de focalizare.

Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă scăzută au stabilit că distanţa

optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe ecran.

Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual, reducând
stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere.

32
 Mobilierul şi designul locului de muncă

Tipul şi designul mobilierului poate influenţa confortul vizual şi general al utilizatorului.

Scaunele folosite în lucrul cu echipamentele de calcul trebuie să fie reglabile. Sunt excelente
scaunele ergonomice, cu spătar reglabil care poate fi ajustat pentru a sprijini zona lombară.

Computerul trebuie să fie aşezat pe un suport mobil care să permită reglarea poziţiei pentru
eliminarea srtălucirii sau reflexiei.

Un mediu de lucru optim de desfăşurare a activităţii depinde de cum sunt integrate intimitatea,
confortul şi funcţionalitatea.

Strălucirea supărătoare

Se poate diminua prin iluminarea adecvată a spaţiului de lucru, prin îndepărtarea

computerului de sursa de lumină sau prin instalarea de paravane. Filtrele anti-strălucire sau
acoperirile anti-reflexie pe lentilele ochelarilor pot fi utile.

Temperatura camerei

Temperaturile extreme pot acţiona ca factori indirecţi de stres ce afectează concentrarea şi

performanţele vizuale ale utilizatorului terminalului video.

Calitatea aerului

Computerele trebuie plasate în locuri cu umiditate scăzută.

Este salutară tendinţa de a se interzice fumatul la locul de muncă.

Aerul închis poate afecta şi el capacitatea de desfăşurare a activităţii pentru perioade lungi.

Iluminarea încăperii

Iluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât fundalul ecranului. Este
de preferat să se folosească lămpi de birou în locul iluminării din plafon.

33
 Pentru citirea cărţilor se recomandă 100-200 Candeli. Conform Institutului Naţional de
Standardizare American (ANSI) pentru staţiile de lucru cu computerul se recomandă 18-46
Candeli.

Cu cât este mai mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu atât este mai bine.
Astfel se reduce oboseala ochiului care nu mai trebuie să facă eforturi de adaptare de la o
luminozitate la alta.

Suprafaţa pereţilor şi culoarea lor

Pereţii trebuie să fie maţi şi într-o culoare pastel.

Zona de relaxare a privirii

Operatorii trebuie să aibă în faţă un spaţiu deschis. Acesta creează posibilitatea odihnirii
ochilor prin fixarea unor obiecte îndepărtate.

Zgomotul

Odată cu trecerea de la maşina de scris la utilizarea computerului, nivelul zgomotului a fost

redus simţitor. Surse cauzatoare de zgomot şi de distragere a atenţiei pot fi imprimantele
zgomotoase sau celelalte persoane din încăpere.

Imagini reflectate

Această problemă poate fi eliminată prin mutarea monitorului sau prin aplicarea unui filtru

Tipul de activitate

Un alt factor important de influenţare a stresului vizual îl reprezintă structura, cerinţele şi

ritmul activităţii.

Muncile complexe de natură psihică sunt în general grele şi obositoare mai ales pentru ochi.
Activităţile relativ simple din birou precum cele de secretariat sau de introducere a datelor sunt
stresante din cauza structurii şi ritmului. Fiind repetitive şi monotone ele sunt obositoare şi lipsite de
satisfacţie.

34
 Studiile arată că lucrătorii care au un control scăzut asupra conţinutului şi vitezei muncii
lor sunt cei mai vulnerabili la stres.

Durata activităţii, a pauzelor, diversitatea sarcinilor şi rotaţia activităţilor influenţează, de

asemenea, nivelul stresului.

Perceperea activităţii

Profilul psihologic al lucrătorului poate influenţa stresul indus de activitate. Felul în care
acesta percepe activitatea pe care o depune este un factor determinant în stabilirea nivelelor de
stres. Dacă mediul de desfăşurare a activităţii corespunde nevoilor şi capacităţilor persoanei,
atunci plângerile referitoare la problemele de sănătate vor fi minime.

Dacă individul şi munca sa nu sunt compatibili, atunci stresul ce rezultă inerent va fi amplificat
de utilizarea computerului.

35
Tastatura Contrast
Caracteristicile ecranului Culoare
Distanţa de lucru COMPUTER Polaritate
Mobilier şi proiectarea echipamentului Luminozitate

Pâlpâire şi vălurire

COMPUTER
COMPUTER OPERATORUL UMAN

Temperatura camerei
Variaţia sarcinilor de lucru
Calitatea aerului
Perioade de odihnă Perceperea activităţii Sănătatea vederii
Iluminarea camerei Lentile de contact Variaţia sarcinilor de luc
Suprafaţa şi culoarea pereţilor Ochelari pentru computer Perioade de odihnă
Strălucire supărătoare
Zgomot
Imagini reflectate

Factorii din mediul de lucru cu computerul care influenţează stresul vizual

36
 Situaţia ideală a lucrului pe calculator ar fi cea în care toate condiţiile de mai jos sunt
satisfăcute simultan:

1. Ecranul, documentul şi consola se află toate la aceeaşi distanţă de ochii utilizatorului.

Suporturile documentelor au posibilitatea să poziţioneze documentul la aceeaşi distanţă cu
ecranul computerului.

2. Ţineţi picioarele bine aşezate pe pământ atunci când sunteţi aşezat. Utilizatorii scunzi
pot folosi un suport pentru picioare.

3. Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din şolduri.

4. Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. Îndoirea încheieturii poate duce la
afecţiuni date de încordare repetată. Asiguraţi-vă că încheieturile nu se sprijină pe o margine
ascuţită atunci când tastaţi.

5. Menţineţi coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu toată talpa pe sol sau pe
un suport dacă este nevoie.

6. Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim terminalul video.

7. Antebraţul va fi în poziţie orizontală sau uşor coborât.

8. Suprafeţele terminalului şi/sau ale documentului vor fi la o înălţime astfel încât

picioarele să nu atingă partea de dedesubt a mesei.

Un test simplu pentru verificarea respectării normelor ergonomice în lucrul cu noile

echipamente de calcul poate fi următorul:

Dacă la următoarele întrebări răspunsul este DA, trebuie să consulţi un optometrist

Apar dureri de cap după aproximativ 25-30 de minute de lucru pe calculator?

Apare senzaţia de oboseală a ochilor însoţită de dureri în jurul acestora după aproximativ
20-30 de minute?

Vederea este uneori neclară după folosirea calculatorului?

Literele, numerele, simbolurile apar neclar pe ecran şi nu pot fi distinse, chiar după ce
monitorul a fost reglat?

37
 Pierzi frecvent rândul documentului după care se face copierea, după ce priveşti ecranul?

Apare uneori imaginea dublă?

Apare senzaţia de ochi uscaţi sau iritaţi după 20-30 de minute de folosire a calculatorului?

Apare fenomenul de înroşire a ochilor după 20-30 de minute?

2. Dacă răspunsul este NU la următoarele întrebări, staţia de lucru nu este corect concepută
din punct de vedere ergonomic.

Monitorul şi tastatura sunt detaşabile?

Centrul ecranului se găseşte mai jos cu 4-5 inch de nivelul ochilor?

Ecranul pivotează dintr-o parte în alta?

Înălţimea ecranului este ajustabilă?

Caracterele de pe ecran pot fi uşor citite de la o distanţă de 27-29 inch?

Este nivelul iluminatului din cameră confortabil, iar sursele de lumină sunt corect
poziţionate?

Există un filtru de reducere a strălucirii ecranului?

Este tastatura destul de grea pentru a sta fixă în timpul lucrului?

Are tastatura 1 inch ori mai puţin în grosime?

Există feedback adecvat la apăsarea unor taste (ex. sunete)?

Tastatura are dimensiunile şi tastele standard? Există taste numerice separate?

Există spaţiu adecvat pentru întreg echipamentul?

Suprafaţa mesei permite poziţionarea monitorului şi tastaturii la distanţele dorite?

Există un suport vertical pentru documentele după care se face copierea?

Există spaţiu pentru sprijinirea încheieturilor în timpul folosirii tastaturii?

38
 Suprafaţa de lucru (mesele) au marginile rotunjite?

Suprafaţa de lucru permite folosirea confortabilă a ambelor mâini?

Sunt toate materialele necesare lucrului (manuale, cărţi de referinţe, dischete) uşor de
găsit?

Scaunul permite un suport confortabil pentru spate?

Scaunul permite înclinarea spătarului independent de platformă?

Poziţia şi unghiul spătarului pot fi ajustate?

Platforma are marginile rotunjite?

Platforma permite ajustări?

Suprafaţa de sprijin este sigură (ex. picioare cu 5 role)?

Scaunul are braţe. Pot fi poziţionate astfel încât să nu interfereze cu mutarea scaunului şi
cu poziţia corectă?

Ai o poziţie relaxată în faţa calculatorului?

În poziţia normală de lucru, capul este aplecat în faţă nu mai mult de 200 ?

Umerii sunt relaxaţi?

Poziţia încheieturilor mâinilor este neutră?

Cotul permite flexarea la 90-1000?

Poziţia şezând nu necesită răsucirea coloanei?

Poţi lucra confortabil fără schimbări frecvente ale poziţiei?

Temperatura camerei este în jur de 20-220 C?

Camera are o bună ventilaţie, fără curenţi puternici?

După fiecare oră de lucru iei o pauză de 10-15 minute?

Calculatorul se află într-o zonă în care fumatul este interzis?

39
 3. Dacă răspunsul este DA la următoarele întrebări, trebuie să consulţi un medic.

Apar dureri în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe în timpul lucrului pe

calculator?

Durerile în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe apar după mai multe ore de la
încetarea lucrului?

Ai pierdut mobilitatea unor părţi ale mâinilor sau mobilitatea a devenit mai limitată de
când ai început să lucrezi la calculator?

Muşchii gâtului, umerilor sau spatelui au devenit mai rigizi sau încep să doară după lucrul
pe calculator?

Accidentele de muncă

Deşi munca în birou, din punct de vedere fizic, cu câteva excepţii, este relativ uşoară, iar
elementele de risc sunt minime, nu este exclusă apariţia accidentelor şi a bolilor profesionale.
Accidentele de muncă pot fi definite ca fiind: vătămări corporale ale organismului, precum
şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel
puţin o zi, invaliditate sau deces.
Accidentele de muncă pot fi clasificate după următoarele criterii:
a) după numărul persoanelor afectate: accident individual şi colectiv;
b) după urmările asupra victimei: accidente care produc incapacitate temporară de muncă
(max. 30 de zile), accidente care produc invaliditate şi accidente mortale;
c) după natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin
iradiere sau combinate;
d) după natura leziunilor: contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse,
fracturi, amputări, intoxicaţii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple;
e) după locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau inferioare, cu
localizări multiple;
f) după momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau cu efect ulterior.
Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică sau organizatorică, ele
pot proveni fie din condiţiile de muncă fie datorate angajatului.
Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor care le-au generat, se
folosesc câteva metode.
a) Metoda statistică. Această metodă are la bază calculul a trei indicatori: coeficientul de
frecvenţă, coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporară de muncă. Cu
ajutorul lor se determină numărul accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul
mediu al zilelor de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă.
b) Metoda topografică constă în reprezentarea pe planul unei structuri (uzină, atelier) prin
semne convenţionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumită perioadă de timp în
scopul determinării cauzelor care le-au generat.

40
 c) Metoda monografică constă în studierea tehno-logiilor, a echipamentelor şi
mobilierului, a condiţiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de muncă periculoase şi a
cauzelor care le-au provocat, în vederea elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda
cea mai eficientă.
În munca de birou, odată cu creşterea numărului echipamentelor moderne (calculatoare,
maşini electrice de scris, copiatoare), cel mai mare pericol de vătămare corporală îl reprezintă
electrocutarea. De aceea, alegerea locului pentru instalarea echipamentelor, precum şi realizarea
unor instalaţii electrice corespunzătoare sunt esenţiale. Chiar înainte de instalarea unor astfel de
echipamente (unele calculatoare au nevoie de prize trifazice, 380 V), trebuie efectuate lucrări
corespunzătoare la instalaţiile electrice cu electricieni autorizaţi.
De asemenea, trebuie rezolvată problema instalaţiei de împământare. Aceasta se va efectua
de către tehnicienii care vor instala noile echipamente în strânsă cooperare cu electricienii
autorizaţi ai instituţiei.
Pentru prevenirea accidentelor în birouri este necesar un mobilier adecvat care să permită
încorporarea cablurilor astfel încât să fie împiedicată agăţarea sau smulgerea acestora.
Atenţie sporită din partea angajaţilor necesită şi utilizarea unor echipamente precum
maşina de tăiat hârtie sau copiatorul (raza laser poate provoca orbirea iar unele componente sunt
fierbinţi).

Măsuri de protecţia muncii în birou

Menţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor

respectarea următoarele cerinţe:
-să păstreze ordinea în aria de lucru;
-să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
-să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu procedurile
stabilite;
-să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipa-mentele şi pentru accesoriile din birou;
-să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea obiectelor
grele şi voluminoase;
-să studieze regulamentele şi regulile directoare pentru posturile ce implică expunerea la un
monitor al calculatorului.
Având în vedere absenţa legislaţiei privitoare la protecţia muncii în birou la noi în ţară,
prezentăm în continuare câteva norme de securitatea muncii cuprinse în legislaţia britanică.
În Legea din 1974 privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă se arată că angajaţilor
trebuie să li se ofere:
-un loc sigur în care să îşi desfăşoare activitatea cu acces şi cu ieşire sigure;
-echipamente de siguranţă (cu întreţinere eficientă);
-sisteme de lucru stabile;
-un mediu de lucru sigur;
- metode sigure pentru manevrarea, pentru depozitarea şi pentru transportul bunurilor;
- facilităţi de prim ajutor conform normelor Ministerului Sănătăţii;
- instruire şi supervizare a practicilor pentru asigurarea sănătăţii;
- consultaţii cu privire la punerea la punct şi la menţinerea unor măsuri eficiente de păstrare
a sănătăţii şi securităţii;

41
 -declaraţii scrise în legătură cu sănătatea şi cu securitatea la locul de muncă şi motivele
pentru care este adoptată acea politică.
Acelaşi act conţine şi îndatoririle angajaţilor:
-să aibă grijă de propria lor sănătate şi de sănătatea celorlalţi, care poate fi afectată de acţiunile
sau de omisiunile lor;
-să respecte măsurile de securitate;
-să coopereze pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;
-să nu modifice sau să nu folosească în mod greşit instrumentele necesare asigurării
securităţii locului de muncă.

42