Liceul Teoretic ,,Dimitrie Cantemir" – Iași

Nume elev:
TEST LA ISTORIE
România și „concertul” european
SUBIECTUL I (30 puncte)
Citiți cu atenție sursele de mai jos:
Utilizând informațiile din aceste surse, scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului
corect pentru fiecare dintre enunțurile de mai jos:
A.„„În politica externă, forțele politice românești s-au străduit să creeze un regim de securitate
europeană și sud-est-europeană care să garanteze, sub egida Societății Națiunilor, menținerea [...] României
Mari, așa cum rezultase ea în urma sistemului versaillez. De aici, relațiile ei foarte strânse de alianță cu Franța și
Marea Britanie, principalii garanți ai Tratatului de Pace de la Versailles. De aici, toate convențiile sale defensive
cu [...] Cehoslovacia și Iugoslavia, în 1920-1921 (cu care, de altfel, și constituie Mica Înțelegere pentru a izola
militar Ungaria), tratatele de amiciție cu Franța și Italia, în 1926 [...] constituirea, împreună cu Iugoslavia, Grecia,
Turcia, a Înțelegerii Balcanice în 1934 (aceasta din urmă pentru temperarea Bulgariei). Diplomația română e
activă și originală. Un rol însemnat în impulsionarea ei îl are Nicolae Titulescu (1882-1941), un diplomat de
excepție, prin personalitatea căruia România ocupă un loc important în Societatea Națiunilor (Titulescu este
de două ori, în 1931 și 1932, președinte al Adunării Generale a acesteia, caz unic în istoria organizației). În
aceeași intenție, de a crea un sistem de securitate colectivă, în condițiile schimbării strategice a politicii externe
a Sovietelor din partea lui Stalin, Titulescu restabilește relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică în 1934,
iar în 1936 poartă convorbiri cu Litvinov, ministrul sovietic de Externe, pentru un tratat de asistență mutuală
cu URSS. [...]
România și-a bazat toată securitatea pe acest sistem de alianțe la a cărui creare contribuise. [...]
Tot acest edificiu diplomatic a rezistat atâta timp cât au rezistat marile democrații occidentale pe care se sprijinea.
Însă echilibrul între Marile Puteri europene s-a năruit, odată cu expansiunea nazismului în Europa. Ca urmare a
căzut și sistemul de apărare a României.‟

(I.Bulei, O istorie a românilor)

B.„ Discuțiile de la Viena cu privire la Transilvania s-au limitat pur și simplu la eforturile miniștrilor de externe
german și italian de a convinge delegațiile ungară și română să accepte soluția lui Hitler, care își rezervase
privilegiul de a lua hotărârea finală. El considera că era necesar să satisfacă atât Ungaria, dar totodată să evite și
mutilarea României, a cărei valoare pentru efortul de război german nu încetase să o recunoască.
Românii au rezistat dictatului lui Hitler. Mihail Manoilescu, ministru de externe și susținător al
corporatismului, adusese la Viena un număr de experți și era nerăbdător să pledeze detaliat pentru cauza țării sale.
În schimb, i s-a prezentat oferta de arbitraj a lui Hitler și i s-a dat posibilitatea s-o accepte sau să se confrunte cu
un război declanșat de Ungaria și Sprijinit de Axă. În dimineața zilei de 30 august 1940, Consiliul de Coroană de
la București a analizat opțiunile posibile fără a ști precis ce proporție din Transilvania va fi pierdută. Maniu,
Constantin Brătianu, conducătorul Partidului Liberal și alții au cerut respingerea arbitrajului lui Hitler, dar Carol
și majoritatea au decis acceptarea lui, împreună cu garanțiile germane ale noilor frontiere, era singura cale pentru
a împiedica distrugerea țării.
 Decizia lui Hitler a fost citită oficial la Viena la 30 august. Abia atunci delegația română a aflat măsura
exactă a pierderilor suferite de țara sa. Ungaria primea o regiune tăiată din nordul Transilvaniei de la Oradea în
sud și Maramureș în nord și cuprinzând Clujul și regiunile de-a lungul pantelor vestice ale Carpaților, până în
vecinătatea orașului Brașov. România era deposedată de 42.243 km pătrați și o populație de aproximativ
2.600.000 de locuitori. Actul însemna pierderea independenței sale în afacerile externe și subordonarea economiei
efortului de război german."

(M. Bărbulescu, Istoria României)

1. Sursa A precizează că România a încheiat convenții defensive cu:

a. Franța și Marea Britanie

b. Cehoslovacia și Iugoslavia
c. Franța și Italia
d. I u g o s l a v i a , G r e c i a ș i T u r c i a
3 puncte

2. Sursa B se referă la:

a. secolul al XX-lea și relațiile diplomatice româno-ruse din spațiul românesc
b. secolul al XIX-lea și relațiile diplomatice ale României cu Puterile Centrale din spațiul Europei de Est
c. secolul al XX-lea și relațiile diplomatice ale României cu Ungaria din spațiul Europei Centrale
d. secolul al XIX-lea și relațiile diplomatice ale României cu Antanta din spațiul Europei Occidentale
3 puncte

3. În sursa A un rol important în impulsionarea Înțelegerii Balcanice (1934) l-a avut:

a. Maxim Litvinov
b. Mihail Manoilescu
c. Nicolae Titulescu
d. Constantin Brătianu 3 puncte

4. Spațiile istorice la care se referă atât sursa A, cât și sursa B sunt :

a. România și Polonia
b. URSS și România
c. Polonia și Franța
d. Ungaria ș i R o m â n i a 3 puncte

5. Atât în sursa A, cât și în sursa B sunt precizate fapte istorice referitoare:

 a. la domeniul cultural și la structura societății.
b. la domeniul religios și la politica internă.
c. la domeniul diplomatic și la relațiile internaționale.
d. la situația economică și la relațiile diplomatice. 3 puncte

6. Faptele istorice menționate în sursele A și B:

a. i n d i c ă m o d u l î n c a r e R o m â n i a a î n c h e i a t a l i a n ț e b i l a t e r a l e
regionale
b. precizează modul în care România a ales să-și asigure securitatea externă în fața revizionismului Ungariei
și cum a fost afectată territorial de către acesta
c. justifică decizia luată la Viena pentru cedarea nord-vestului Transilvaniei către Ungaria
d. prezintă evoluția relațiilor diplomatice ale României în primul deceniu al perioadei interbelice
3 puncte

7. Conform sursei A, o cauză a faptului că Titulescu restabilește relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică
în 1934, iar în 1936 poartă convorbiri cu Litvinov, ministrul sovietic de Externe, pentru un tratat de
asistență mutuală cu URSS este:
a. În politica externă, forțele politice românești s-au străduit să creeze un regim de securitate europeană
și sud-est-europeană care să garanteze, sub egida Societății Națiunilor, menținerea [...] României Mari
b. relațiile ei foarte strânse de alianță cu Franța și Marea Britanie, principalii garanți ai Tratatului de
Pace de la Versailles
c. În aceeași intenție, de a crea un sistem de securitate colectivă, în condițiile schimbării strategice a
politicii externe a Sovietelor din partea lui Stalin
d. echilibrul între Marile Puteri europene s-a năruit, odată cu expansiunea nazismului în Europa.
3 puncte

8. Conform sursei B, o consecință a faptului că România era deposedată de 42.243 km pătrați și o populație
de aproximativ 2.600.000 de locuitori este:
a. Decizia lui Hitler a fost citită oficial la Viena la 30 august
b. Românii au rezistat dictatului lui Hitler.
c. Actul însemna pierderea independenței sale în afacerile externe și subordonarea economiei efortului de
război german
d. Ungaria primea o regiune tăiată din nordul Transilvaniei de la Oradea în sud și Maramureș în nord și
cuprinzând Clujul și regiunile de-a lungul pantelor vestice ale Carpaților, până în vecinătatea orașului
 Brașov 3 puncte

9. Sursa A susține că:

a. Sistemul diplomatic al României a rezistat fiind sprijinit de statele totalitare din Europa
b. S i s t e m u l d i p l o m a t i c a l R o m â n i e i s - a p r ă b u ș i t o d a t ă c u s t a t e l e t o t a l i t a r e
din Europa
c. Sistemul de alianțe de securitate al României a supraviețuit doar atât cât au rezistat garanțiile statelor
democratice din Europa occidentală
d. S i s t e m u l diplomatic al României a rezistat atât statelor democratice cât
și celor totalitare din Europa 3 puncte

10. O informație, din sursa A, care susține afirmația conform căreia « În politica externă, forțele politice
românești s-au străduit să creeze un regim de securitate europeană și sud-est-europeană care să garanteze,
sub egida Societății Națiunilor, menținerea [...] României Mari, așa cum rezultase ea în urma sistemului
versaillez » este:
a. Diplomația română e activă și originală
b. relațiile ei foarte strânse de alianță cu Franța și Marea Britanie, principalii garanți ai Tratatului de
Pace de la Versailles
c. Titulescu restabilește relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică în 1934, iar în 1936 poartă
convorbiri cu Litvinov, ministrul sovietic de Extern
d. Un rol însemnat în impulsionarea ei îl are Nicolae Titulescu (1882-1941) 3 puncte
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„ Între 1878-1914, politica externă a României a avut obiective esențiale, pe de o parte consolidarea
statului român independent, pe de alta, realizarea desăvârșirii unității naționale. Ea s-a desfășurat într-un anume
context internațional, determinat, în primul rând, de constituirea marilor blocuri militare, care vor duce, în cele
din urmă, la declanșarea Primului Război Mondial. Mai întâi va lua naștere alianța Puterilor Centrale (Tripla
Alianță), având ca punct de plecare tratatul bilateral încheiat în 1879 între Germania și Austro-Ungaria, la care în
1882 aderă Italia. Ulterior, se va constitui, în etape, cea de a doua mare grupare militară: într-o primă etapă se
realizează alianța dintre Franța și Rusia (1880), la care, mai târziu, în 1904, aderă Marea Britanie, formându-se
astfel Antanta (Tripla Înțelegere). Cum am văzut, Tratatul de la Berlin din 1878, încheiat în urma războiului din
1877-1878, recunoștea independența României, dar o lega de îndeplinirea a două condiții: pe de o parte,
recunoașterea de către guvernul român a retrocedării Basarabiei de Sud către Rusia în schimbul Dobrogei (art.45);
pe de alta, modificarea Constituției privind acordarea de drepturi politice străinilor (art.44). Mai delicată a fost
problema recunoașterii independenței de către Germania, care a adăugat de la sine o condiție în plus pentru statul
român, anume răscumpărarea căilor ferate, ridicate de societatea germană Strousberg, odată cu plata
despăgubirilor abuzive solicitate de acționari; numai după ce, în februarie 1880, Parlamentul României a adoptat
o lege în acest sens, Germania a procedat la recunoașterea independenței României, după exemplul ei, Franța și
Anglia, la rândul lor, la această dată, procedând la recunoaștere.”

(N. Isar, Istoria modernă a românilor, 1774/1784-1918)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Menţionaţi un obiectiv esențial al politicii externe a României între 1878-1914, la care se referă sursa dată.
2 puncte
2. Precizați din sursa dată un spațiu istoric. 2 puncte
3. Menționați pe baza sursei numele unei grupări militare și o caracteristică a acesteia. 6 puncte
2. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la la Tratatul de la Berlin , susţinându-l cu două
informaţii selectate din sursă. 10 puncte
3. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia România se implică diplomatic în
relațiile internaționale în perioada celui de-al doilea război mondial (Se punctează prezentarea unui fapt
istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) 4 puncte

4. Prezentați alte două fapte istorice referitoare relațiile diplomatice ale României din perioada Primului Război
Mondial în afara celor la care se referă sursa dată. (Se punctează și utilizarea relației cauză-efect pentru fiecare
fapt istoric). 6 puncte

Subiectul III (30 puncte)

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre România și relațiile internaționale din perioada interbelică,
având în vedere:

- Precizarea a două state vecine cu care România a avut dispute de natură teritorială în perioada interbelică.
(3pX2 = 6 p.)
- Prezentarea unei acțiuni desfășurate de România pe plan internațional, care a vizat reglementarea
problemei Basarabiei (2 p. menționare acțiune + 3 p. prezentare acțiune / 1p. doar un exemplu)
- Menționarea a două înțelegeri internaționale care prevedeau securitatea și asigurarea păcii în plan mondial
la care România a aderat în perioada interbelică. (4pX2 = 8 p.)
- Formularea unui punct de vedere cu privire la consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov asupra României
și susținerea acestuia printr-un argument istoric. (1p. formulare pdv + 4 p. prezentare argument cu
conectori !)

Notă! Se punctează (6p.) şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,evidențierea relației cauză-
efect, susținerea unui punct de vedere cu argumente istorice (pertinența argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor
istorice şi încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.