O mândrie de fier pentru un tineret de fier

Mulți consideră că feminismul a apărut în Franța, unde o

femeie de rang nobil a deschis, în 1610, primul salon în afara
curții regale, care acceptă și femei, unde se practicau discuții
filozofice și unde a început să se dictute intens despre condiția
femeii în societate și nevoia de educație.
În secolul XVIII, când a început să se resimtă progresul social,
s-a născut un nou val de intelectuali și filozofi, Valul Rațiunii,
care a ajuns la concluzia că instituțiile culturale și sociale, sunt
produsul umanității și nu a divinității, astfel s-au produs
schimbări radicale în cadrul instituților, restricțiile legate de
gen și clasa au fost ridicate.

În urma evenimentelor din 1774 și a revoluției franceze din

1789, ideea că femeile au nevoie de libertate a prins avânt.
Astfel, femeile au câștigat putere politică și au ajuns la un
consens în legătură cu mult-dorita libertate.

Amuzant este faptul că Franța va acorda dreptul de vot

femeilor abia în 1948.

Mary Wollstonecraft, scriitoare de origine engleză, a publicat

în 1792 *Justificarea drepturilor femeilor* ce aducea în atenția
citiorilor ideea că femeile nu sunt inferioare bărbaților, ci doar
duc lipsă de educație, și a sugerat că bărbații și femeile trebuie
să fie în egală măsură imagini ale societății, societate care
trebuie să se axeze pe rațiune. Ea a fost căsătorită cu William
Godwin, întemeietorul utilitarismului (un fel de nihilism bazat
pe egalitate) dar și al anarhismului.
François Marie Charles Fourier este considerat creatorul termenului *feminism*.
Acesta a fost un filozof evreu- francez, ce a influentat
inceputurile socialismului si un intemeietor al doctrinei
socialismului utopic. El a sustinut ideea ca slujbele importante
ar trebui sa fie accesibile femeilor daca acestea au aptitudinile
necesare si a concluzionat ca o casatorie traditionala ar putea
afecta drepturile femeilor.

Tot el a scris despre explorarea sexualitatii, despre cum omul

poate sa fluctueze in sexualitate si sa isi doreasca relatii
homosexuale sau heterosexuale de-a lungul vietii. Toate astea
se intamplau in 1808. Sociatatea patriarhala era pentru prima
data pusa sub semnul intrebarii. Ceea ce este insa cu adevarat
interesant, este faptul ca acesta a sustinut formarea Israelului,
cu ajutorul familiei Rothchild. Incepe sa se lege.

Religia este cea care a alimentat si a ajutat la schimbari sociale

legate de femei si rolul lor in societate, la inceputul secolului
XIX.

A doua mare trezire, care a inceput in 1790, a permis femeilor

sa aiba parte de mai multe roluri de conducere in afara
caminului, iar miscarile care s-au opus acestor schimbari nu
au facut decat sa ajute femeile sa castige din ce in ce mai
multa libertate.

În SUA, Angelina și Sarah Grimke au început lupta pentru

interzicerea sclaviei, acasta devenind una dintre principalele
lupte ale femeilor. Sarah Grimke a scris *Scrisorile de Egalitate
ale sexelor*.
În 1832, Colegiul Oberlin decide să accepte femei. Începe
accesul la educația superioară.
A urmat o încercare de excludere a femeilor din organizațiile
aboliționiste, însă acest lucru a generat marșuri la care au
participat și bărbați și femei. Se cerea renunțarea la
inegalitatea bazată pe sex și acordarea dreptului de vot
femeilor. Marșurile au fost organizate de Elizabeth Cady
Stanton și Lucreția Mott .

Suffragistii (cei care luptau pentru dreptul femeilor la

proprietate, la vot și la libertate) încep să își facă apariția în
SUA în 1860, și suffragettele, în Marea Britanie. Pentru
sufragistii din SUA era o jignire să fie numiți sufragetti,
deoarece mișcările din Marea Britanie erau mult mai agresive,
uneori distrugeau proprietăți și păreau ușor radicalizate și
anarhice. În SUA mișcarea era încă condusă de calviniști și
protestanți, pe când în Europa, începeau să se infiltreze evreii,
care doreau să acapareze întreagă mișcare.
Primul val al feminismului s-a axat în principal pe dreptul
femeilor de a deține proprietate și pe dreptul de a se opune
căsătoriilor aranjate, iar spre sfârșitul secolului 19 deja lupta se
ducea pentru câștigarea puterii politice, dar se discutau intens
și drepturile reproductive ale femeilor, precum și drepturile
economice. în 1918, în Marea Britanie, femeile trecute de 30
de ani și care dețineau proprietăți au primit drept de vot.

Era o mare victorie pentru susținătorii feminismului, care a

continuat să prospere și în SUA, unde în 1919 s-a acordat
dreptul de vot femeilor, prin cel de-al 19lea amendament
(trebuie însă menționat faptul că în SUA, în foarte multe state
femeile deja votau până să între în vigoare cel de-al 19lea
amendament, semn clar că feminismul nu era neapărat
necesar pentru a se merge în această direcție).

În Iran, mișcarea feministă a reușit să obțină drepturi egale

încă din 1905 dar toate acestea au dispărut în 1979 când s-a
implementat Islamul, pe care în mod ironic, feministele de azi
îl iubesc și îl apară. Suedia cea feministă a acordat dreptul de
vot femeilor de abia în 1971, iar Liechtenstein in 1984.
China, Egipt și Nicaragua s-au remarcat de asemenea prin
mișcări feministe majore, și revoluții sociale.

Liderii de marcă ai feminismului au fost femei aparent albe (în

realitate multe dintre ele fiind jidance) din clasa de mijloc, din
Europa de Vest și America de Nord.

Primul val al feminismului a dorit să ofere femeilor din vest și

alte aparente beneficii, de exemplul relațiile sexuale fără
sentimente, viata fără copii, copii fără familie, bărbați fără
soții, astfel au reușit să planteze primele semințe ale otrăvii și
să înceapă distrugerea sistematică a ideii de familie.

Toate acestea sunt doctrine marxiste jidănești, care au reușit

să pângărească și să ridiculizeze întreagă mișcare pentru
egalitate și acces la educație a femeilor.

Majoritatea celor ce se aflau la conducerea suffragettelor,

adică primelor organizații ale femeilor, erau femei jidance,
spre exemplu Emmeline Pankhurst, cea care a inițiat
protestele prin greva foamei, după modelul rusesc.
Suffragistii din SUA însă, au fost deturnați și au apărut la
conducerea lor marionete plătite de către Edward Bernays, un
maestru în artă propagandei, cunoscut și sub numele de
*părintele relațiilor publice*.

Prima campanie de acest gen a lui Bernays a fost în 1929 când

a promovat fumatul că fiind feminist și a reușit să
implementeze denumirea de *torțe ale libertății* țigărilor (el
s-a ocupat de relațiile publice și campanii pentru Procter &
Gamble, the American Tobacco Company, Cartier Inc., Best
Foods, CBS, the United Fruit Company, General Electric, Dodge
Motors).

A folosit idei inspirate din munca unchiului său Sigmund Freud

și astfel a conștientizat puterea marketingului în cadrul
feminismului, mai ales după ce s-a dovedit un adevărat succes
campania pro-fumat, fumatul fiind văzut ca o apucătura
extrem de vulgară în rândul femeilor. A plătit extrem de multe
femei să mărșăluiască fumând sau pur și simplu să fumeze în
public.

Modelele au fost alese cu mare grijă. Aceste metode s-au

păstrat până în zilele noastre, când avem ca și exemplu
feministele de la FEMEN, plătite de organizații ce sprijină
extrema stânga și sunt finanțate de adepți ai globalismului.

În SUA, femeile evreice discutau deja din ce în ce mai frenetic

despre drepturile negrilor, despre drepturile imigranților,
schimbarea legilor în legătură cu căsătoria, în favoarea
femeilor, ceea ce a dus la un adevărat dezastru în zilele
noastre în SUA, mulți bărbați rămânând faliți și pe drumuri
după divorțuri extrem de costisitoare în care au pierdut totul
în detrimentul soțiilor, astfel că mulți evită să se mai
căsătorească sau chiar să mai aibă relații de orice natură cu
femeile.

Nici emanciparea negrilor nu a adus nimic benefic, decât o

încărcare a sistemului social și o dezorganizare socială masivă
și o rată a criminalității din ce în ce mai mare și mai greu de
controlat. Tot acele feministe au susținut și drepturile
imigranților, nici asta nu a mers bine în SUA, mai ales în ceea
ce privește sistemele sociale pentru imigranții ilegali.

Au fost destule care s-au împotrivit suffragettelor și

suffragistilor și au pornit mișcări anti, dar și în acestea s-au
infiltrat desigur jidance din mișcare pro-feministă, și au ajuns
chiar la conducerea, distrugându-le din interior și ghidându-le
în direcții total greșite.
Deși feministele din al 2-lea val au obținut legalizarea
avortului, feministele din primul val, conduse de evrei au pavat
drumul spre această.

Suffragettele din Marea Britanie au fost și ele plătite de către

Israel Zangwill (scriitor jidan) ce a fost implicat în teorii
zioniste, în mișcarea feministă, emanciparea jidănească (ce a
mers mână în mână cu feminismul), asimilarea jidănească și
teritorialismul evreiesc.
 Israel Zangwill

Să nu uităm că feminismul este una dintre principalele

trăsături ale marxismului, doctrina jidănească ce are ca scopuri
distrugerea familiei, distrugerea proprietății private,
distrugerea religiei, distrugerea națiunii.
La Școala din Frankfurt, un grup de jidani pardon, intelectuali
marxiști (Max Horkheimer, Theodor Adorno, Jürgen Habermas,
Karl August Wittfogel și Friedrick Pollock) pun bazele teoriei
critice, ce are ca scop distrugerea și dizolvarea tradițiilor
sociale cu privire la gen, rasă, rolul sexelor în societate,
sexualitate, naționalitate, deoarece, după părerea lor Europa
era mult prea tradițională.
Astfel marxismul reușește să își îndeplinească scopurile prin
distrugerea familiei cu ajutorul propagandei homosexuale,
transexuale, feministe, a încrucișării rasiale și a distrugerii
instituției căsătoriei.

Ce a reușit feminismul să creeze prim prisma marxismului a

fost o divizare a femeilor și bărbaților, creerea iluziei că sunt
dușmani care nu pot să trăiască împreună, iar acest lucru să
întâmplă astăzi cu bărbații prim mișcările MGTWO (Men go
their own way – bărbații merg pe drumul lor), sau cu activiștii
pentru drepturile bărbaților, MRA (men’s rights activists), ce
au luat naștere ca răspuns la al 3lea val de feminism.

Andrea Dworkin, Betty Friedan, Eve Ensler, Gloria Steinem,

Robin Morgen, Linda Gordon, Susan Sontag, Masha Gessen,
Rosa Luxembourg și Margaret Feldman sunt toate femei
jidance și lideri ai revoluției feministo-marxiste.

Cea din urmă este și inventatoarea termenului *sexist*, se

pare că inventarea termenelor de genul este o adevărată
specialitate jidănească, tot ei inventând
*rasist*,*homofob*,*misogin*, *transfobic* etc.
Termenul *sexist* a avut ca singur scop defăimarea bărbaților
care credeau în roluri tradiționale.

Familia Rockefeller a finanțat Frontul de Eliberare al Femeilor

cu scopul de a scădea salariile, de a încasa taxe și de la cealaltă
jumătate a populației, de a distruge familia, de a se asigura că
oamenii își vor trimite copiii la școală mai devreme pentru a
putea să fie îndoctrinați cu mai mult succes, și în ultimă
instanță, să înlocuiască figura parentală cu statul.

Odată cu feminismul, marxiștii au creat și corectitudinea

politică, pentru că au realizat că libertatea de exprimare este
periculoasă pentru sistem.

De acum înainte, feminismul și corectitudinea politică, precum

și lupta pentru drepturile minorităților și eliberarea sexuală vor
merge mână în mână.

Practic jidanii au profitat întocmai de ideile arhaice aparent

creștine în care femeile erau văzute că cetățeni de mâna a 2-a,
aproape ca în islamul de astăzi, și au știut cum să inoculeze
ura. Practic au manipulat creștinismul și istoria ca să își
satisfacă agenda.

Cartea ce urmează să devină piatra de temelie a feminismului

din al doilea val este *Al Doilea Sex* al scriitoarei franceze
Simone de Beauvior, scrisă în 1948 și tipărită în engleză în
1953.
Aceasta a avut o relație deschisă cu filozoful marxist Jean-Paul
Sartre (care deși nu era jidan, îi adula, lucru care s-a văzut clar
în cartea sa *Anti-Semitul și Evreul* în care pornea de la ideile
lui Freud de proiecție, și în care se susținea că albii folosesc
jidanii ca scuză pentru propriile incapacități și defecte, pe
premisa *dacă evreul nu ar există, anti-semitul l-ar inventa*,
dar și un iubit jidan, Nelson Algren, care se pare că a
influențat-o să scrie acea carte.
Practic *Al Doilea Sex* este un fel de biblie feministă ce
cuprinde toate ideile marxiste și feudiene despre feminism și
rolul femeii în societate, precum și despre explorarea
sexualității.

Ea susține că singurul motiv pentru care femeile au un rol

inferior în societate este pentru că bărbații au făcut tot
posibilul să le împiedice să avanseze.

Și-a declarat solidaritatea față de nergotei, jidani și alte

victime ale condiționării culturale de către bărbatul alb și
heterosexual. A mers mai departe și a afirmat că instinctele
materne nu există iar, căsătorie nu înseamnă altceva decât
sclavie.

Ca o femeie să aibă o existență bună, ea trebuie să plece de

acasă cât mai mult, să aibă o carieră și să lase copiii (dacă are)
în grija statului.
Casnicele, în viziunea acesteia sunt doar niște paraziți. Această
idee mi-a amintit de un vlogger japonez care prezența familia
japoneză, și insistă pe faptul că în momentul apariției copiilor,
femeile devin casnice și se ocupă intens de gospodărie și copii,
precum și de educația copiilor.

Japonia este țara cu cele mai bune rezultate la învățământ, cu

cel mai mare IQ și cu cea mai mică rată de analfabetizare (sub
2%) .În momentul în care copiii sunt destul de mari și
responsabili și nu mai au nevoie de asistența mamei, femeile
se întorc la muncă.

Vloggerul respectiv a primit o grămadă de critici la adresa

modului în care japonezii tratează familia și munca, în
principal de la femei din America și din Europa de Vest, care au
adus injurii femeilor japoneze, numindu-le paraziți, profitoare
și leneșe, toate acestea șocându-l pe creatorul vloggului, dar și
pe japonezii care îl urmăreau.

Desigur că s-au dezbătut intens aceste puncte de vedere. În

consecință, doctrina marxistă este clar implementată în
cultură vestică. Japonia a respins feminismul și l-a considerat
inutil în timp ce vestul îl îmbrățișează. Din păcate propaganda
feminista a început sa se resimta intens în toată Asia de sud-
est.

Beauvior nu face altceva decât să nege natura sacră a femeilor

de a da viață și a purta de grijă; a încercat să inoculeze ideea
de egalitate când nu este vorba decât despre
complementaritate, ea pune accentul pe inferioritatea femeilor
în rolurile sociale și istorice, lucru care nu face altceva decât să
creeze invidie și inevitabil ură. Astfel femeile ajung să urască
bărbații.

Tot ea afirmă că, pentru a atinge egalitate, femeile trebuie să

întrețină relații sexuale la întâmplare, fără a suferii
repercusiuni și trebuie să distrugă mitul maternității și
familiei.
 Post Views: 64

MNR / septembrie 28, 2019 / Educativ

Un comentariu la „Originile
Propagandei Anti-Familie: Apariția
Feminismului”

Pingback: Originile Propagandei Anti-Familie: Apariția

Feminismului

/ Propulsat cu mândrie de WordPress