VALOAREA FONETICĂ ŞI GRAFIA

LITERELOR CELOR DOUĂ ALFABETE SLAVE

1. Litera chirilică a serveşte la redarea sunetului vocalic deschis, nerotunjit

(nelabializat), cu localizare posterioară [a]. Ea reproduce litera minusculă greacă
"alfa" () în varianta grafică uncială caligrafiată a, utilizată în textele liturgice. În
alfabetul glagolitic ei îi corespunde а. Ex. mati mamă – glag. мати; voda apă –
вода; abié adv. de îndată – абие.

2. Obţinută prin ligatura í cu a, slova chirilică á notează vocala preiotată [ia],

comparabilă ca pronunţare cu românescul ia în cuvântul iarnă. Ea nu are un
corespondent literal glagolitic deoarece în dialectul bulgaro-macedonean – care era şi
idiolectul lui Constantin-Chiril – vocala preiotată [ia] şi diftongul *ě [ea], "jat’",
moştenite din slava comună, erau contopite în [ä] "e deschis". Pentru acest sunet
Constantin-Chiril a creat slova glagolitică Ý, inspirându-se, pe cât se pare, dintr-un
simbol grafic folosit în scrierea egipteană. Ex. ám[ mănânc – glag. Ýмъ; tvoá (a)
ta – твоÝ.
Despre valoarea fonetică [ä] a sl. com. *ě (chiril.h) vezi sub 13.

3. Creată printr-o uşoară ajustare grafică a literei greceşti "beta" majuscul (Β),
slova chirilică b reprezintă în alfabet consoana oclusivă bilabială sonoră [b]. În
scrierea glagolitică, echivalentul grafic al acestui sunet este б, care pare a conţine
simbolul creştin al Trinităţii într-o altă configuraţie grafică decât cea a triunghiului.
Ex. bog[ Dumnezeu, zeu – glag. богъ; oba amândoi – оба.

4. Preluată fără modificări din alfabetul grec (litera majusculă "beta", B), slova
chirilică v servea la redarea în scris a consoanei fricative bilabiale sonore [w], pe care
slava comună o moştenise din indo-europeană. În alfabetul glagolitic corespondentul
literal al acesteia este в, creat probabil după modelul literei latine v. Ex. v]dova
văduvă – glag. вьдова (compară ca pronunţare cu latinescul uidua "id."); vino vin
– вино (lat. uinum, gr. οιυος); nov[ nou – новъ (lat. nouum, gr. νέ ος); slovo
cuvânt – слово (gr.κλε ος ). Este însă de presupus că în slava meridională din a
doua jumătate a secolului al IX-lea sunetul în discuţie nu se mai realiza bilabial [w],
ci labiodental [v] – la fel ca rom. v în cuvântul vin –, această manieră de articulare
constituind astăzi norma ortoepică la lectura textelor paleoslave.
În unele împrumuturi lexicale din limba greacă, secvenţa fonetică grecească ευ
[eu] este marcată în textele paleoslave prin ev (glag. ев), iar gr. β ("beta") este redat
prin chiril. v, cu valoare de [v], de ex. evan[˙elié evanghelie – glag. еванђелие
(gr. έυαγγέλιον); vlasfimiá vlasfimie (slavonism), blasfemie – glag. власФјмиÝ
(gr. βλασφημια); ravvi/rab[bi învăţător – хавви/хабъби (gr. ραββί<ebr.) ş.a.

5. Preluată fără modificări din alfabetul grec (Г, "gamma"), slova chirilică g
notează consoana oclusivă velară sonoră [g]. Echivalentul ei glagolitic este г,
reprezentând într-o altă înfăţişare grafică, cu caracter ornamental, litera minusculă

113
grecească γ ("gamma"). Ex. gospod] Domn(ul) – glag. господь; glagola aor.
a zis, spuse – глагола; bog[ Dumnezeu, zeu – богъ.
Despre sunetul palatalizat [g] vezi sub 14.

6. Litera chirilică d reproduce aproape exact gr. Δ, "delta", fiind folosită la

redarea consoanei oclusive alveodentale sonore [d]. În alfabetul glagolitic îi
corespunde д, reprezentând o rescriere a minusculei greceşti  ("delta"). Ex.
dar[ dar, cadou – glag. даръ; plod[ rod, fruct – плодъ; s[drav[ sănătos –
съдравъ.
În textele vechi slave, d se întâlneşte relativ frecvent ca sunet intercalat între
consoanele z şi r, de ex. izdraá sg. G. din rai (iz raá); Izdrail^] Izrael (gr.
Ίσραήλ <ebr.); izdre§ti a scoate o vorbă, a zice (iz-re§ti); bezdrazüma sg. G.
fără minte (bez razüma); razdrh§iti a dezlega, a absolvi (de ceva) (raz-rh§iti) ş.
a.

7. Vocala semideschisă, nerotunjită, cu localizare anterioară [e] este

reprezentată în alfabetul chirilic prin litera e, căreia i-a servit ca model grecescul 
("epsilon"). În alfabetul glagolitic, acesteia îi corespunde е – un simbol literal creat
de Constantin-Chiril, inspirat de litera ebraică denumită "he". Ex. bereme luăm –
glag. береме; nesete (voi) purtaţi, duceţi – нес ете.

8. Construită din ligatura í cu e, litera chirilică é redă în scriere vocala

preiotată [ie], practic nediferită fonetic de rom. ie în cuvintele iepure, voie.
Corespondentul literal glagolitic lipseşte, deoarece în dialectul bulgaro-macedonean
din a doua jumătate a secolului al IX-lea [ie] şi [e] erau contopite într-un singur sunet
vocalic, [e], în scrierea glagolitică reprezentat, fireşte, prin е – vezi supra. Ex. chiril.
ést[ este – glag. естъ; égo (al, a) lui –его; staroé n., sg. N., A., V. bătrân, vechi
– старое. Fuziunea fonetică a celor două sunete vocalice menţionată mai înainte nu
s-a produs însă şi în dialectul bulgar răsăritean, fapt ce explică existenţa în scrierea
chirilică a două grafeme distincte, e şi é (nesete, ést[, în raport cu несете,
естъ).
La transliterarea în chirilică a glagol. е se foloseşte peste tot chiril. e, dar la
lectura textului vechi slav trebuie respectată norma ortoepică bulgar-răsăriteană, de
pildă est[, rezultat din transliterarea glag. естъ, se citeşte ést[ (nicidecum est[,
aşa cum apare în transliterarea chirilică).
Referitor la [e], aflată după consoanele palatalizate [l'], [r'], [n'] < sl. com. *lj,
*rj, *nj vezi sub 16, 18.

9. Slova j marchează în scrierea chirilică sunetul consonatic fricativ postal-

veolar (prepalatal) sonor [ž], inexistent în inventarul fonetic grec. Ea a fost creată prin
rescrierea literei glagolitice ж, pe care Constantin a obţinut-o stilizând litera –
("geangea") din alfabetul limbii copte. Ex. jivot[ viaţă – glag. животъ; môj]
bărbat - м1жь.

114
 10. În scrierea chirilică, sunetul consonantic fricativ postalveolar (prepalatal)
sonor [z] este redat cu ajutorul literei z (cu varianta j), rezultată dintr-o uşoară
ajustare a majusculei greceşti "zeta" (). În grafia glagolitică, pentru acest sunet se
foloseşte litera з, de origine neclară. Ex. zemlá pământ, ţară – glag. землÝ; vezô
(eu) car, transport – везѫ.

11. Nediferită ca rostire de dz în cuvântul românesc dialectal rândză (rom. lit.

rânză), consoana semioclusivă (africată) postalveolară sonoră [dz] din slavă a fost
redată, într-o primă fază, cu ajutorul chiril. – ce a rezultat dintr-o uşoară modificare
grafică a literei j [z], menţionată în paragraful de mai înainte. Ex. pol–h folos,
m[no–i mulţi – cuvinte atestate cu această grafie în F. Hilf., Undol, F. Mac. Ea a fost
însă curând concurată de varianta -: pol]-h/pol]-a; m[no-i/mno-í. Iniţial simbolul
- nu deţinuse funcţia de semn fonetic propriu-zis, el fiind întrebuinţat doar pentru
exprimarea unei valori cifrice (numerice): 1-?1 = 6. Numai cu această funcţie cifrică
este atestat în textele vechi slave chirilice semnul (1 1 = 6). El figurează, de pildă,
în inscripţia dobrogeană conţinând anul 6451 de la Facerea lumii (adică 943 d. Hr.):
# yna.
De origine necunoscută, simbolul literal glagolitic ѕ constituie echivalentul
grafic unic al chiril. –, -. În textele canonice paleoslave acesta se întâlneşte rar,
atestări ceva mai numeroase fiind observabile în Ass şi Ps Sin, de ex. кьн0ѕь (Ass,
Lc VIII, 41) – chiril. k]nê-] mai marele sinagogii; дъва пÝн0ѕа (Ass, Lc., X, 35)
– chiril. d[va phnê-a doi bănuţi. Slaba reprezentare a glag. ѕ în texte se explică
prin faptul că, de regulă, copiştii macedoneni de la Ohrida au înlocuit această slovă
existentă în protografele morave prin з [z], sub influenţa propriului mod de rostire, în
care se oglindea fenomenul simplificării fonetice dz > z. Ex. пÝнѧзь (Mar, Mt.
XXII, 19) – în loc de *пÝнѧѕь cu moravismul ѕ – chiril. phnêz]. În EuchSin slova
ѕ nu apare deloc, ea fiind substituită peste tot prin з.

12. În alfabetul chirilic figurează trei litere (i, í, ï) cu ajutorul cărora este redată
vocala închisă, nerotunjită, cu localizare anterioară [i]. Denumită "iže", varianta i a
rezultat din rescrierea simplificată a glag. и, iar í a fost obţinută, în mod asemănător,
din glagol. і. Cât priveşte chiril. ï – creată prin simplificarea grafică a glag. й –
această variantă este atestată sporadic în Supr şi Sav, fiind utilizată în mod curent abia
în textele scrise începând cu secolul al XII-lea, adică în cele aparţinând diferitelor
redacţii slavone, inclusiv în texte slavone româneşti.
Chiril. i, í, ï (glagol. и, і, й) au statutul de variante grafice libere, a căror
utilizare nu este supusă unor reguli restrictive; de multe ori, la acelaşi copist, pe
aceeaşi filă pot fi întâlnite toate cele trei variante literale, de ex. în Ass: ideje bhxô
üçenící ego s]b]raní (Io., XX, 19) unde erau adunaţi ucenicii
săi/v[zdradova§ê je sê üçenici (Io., XX, 20).
Introducerea în scrierea glagolitică a trei slove pentru redarea unui singur sunet
vocalic, [i], nu s-a datorat vreunei necesităţi de ordin fonetic; ea se explică prin faptul
că aceste simboluri grafice au fost investite de la început cu valori cifrice (numerice)
distincte: 1и?1 = 20; 1і?1 şi 1й?1 = 10. Influenţaţi de modelul oferit de scrierea

115
glagolitică, creatorii alfabetului chirilic au procedat la fel: 1i?1 = 8; 1í?1 şi 1ï1 =
10.
La transliterarea cu caractere chirilice a textelor glagolitice Zogr, Mar, editorul
acestora, V. Jagić, a redat glag. и prin i , glag. і prin í, iar pentru glag. й a apelat la
litera grecească ι ("iota"). Ex. isüs[/_süs[ Iisus – glag. исусъ/йсусъ (Mar, Io.,
XI, 32/37); v[ ta_nh în taină –въ тајнÝ (Zogr, Mt., VI, 6); _ oblhchte í şi
îmbrăcaţi-l – й облÝцÝте і (Zogr Lc., XV, 22); vy íordanh în Iordan – въ
іорданÝ (Mar, Mc., I, 9); v[ ímê ego în numele lui – въ імѧ его (Mar, Io., II,
23). Această modalitate de transliterare a fost extinsă şi la editarea altor texte
glagolitice, de ex. veselí§_ (ne) veseleşti – glag. веселішй (F. Kiev, 1 v); prí
nogü is(üso)vü la picioarele lui Iisus – прі ногу исву (Ass, Lc., VIII, 41) etc.

13. Denumită "jať", slova chirilică h este utilizată la notarea unui sunet
diftongic, [ea], asemănător ca pronunţare cu rom. ea în cuvântul deal. În dialectul
bulgar răsăritean, acest diftong reprezenta, în a doua jumătate a secolului al IX-lea,
continuanta fonetică a sl. com. *ě <*ē, *oi, *ai. În acea vreme, în dialectul bulgaro-
macedonean sl. com. *ě era transformat fonetic în monoftongul [ä], "e deschis", adică
într-o vocală orală deschisă, nerotunjită, cu localizare anterioară. Acestui sunet
vocalic Constantin-Chiril i-a atribuit slova Ý, creată de el după un simbol grafic din
scrierea egipteană. Ex. vhra credinţă [veara] – glag.вÝра ['vära]; chna preţ
[‘tseana] – цÝна ['tsäna]; vrhmê vreme, timp ['vreame] – врÝмѧ ['vräme].
Cum s-a menţionat sub 2, în aria bulgaro-macedoneană monoftongul [ä]
rezultase, de asemenea, din vocala preiotată [ie], moştenită din slava comună, fiind
marcată în grafie tot prin glag. Ý . Ex. hko cum ['iako] - glag. Ýко ['äko]; tvoá (a)
ta ['tvoia] – твоÝ ['tvoä] etc.
La transliterarea în alfabetul chirilic, slova glag. Ý este redată peste tot prin
chiril.h, indiferent de fonetismul slav comun pe care îl reprezintă (vhra, tvoh,
chna, hko). La lectura textului transliterat chirilic, h se citeşte fie [ea], fie [ia], în
conformitate cu valoarea fonetică pe care o deţine în bulgara răsăriteană, hko [iako],
vhra [veara], tvoh [tvoia], chna [tseana] etc.

14. Denumită "diervi" (g~erv]), glag. ђ nu are un pandant literal în alfabetul

chirilic. Creată de Constantin-Chiril după modelul unui grafem existent în alfabetul
ebraic, litera în discuţie servea la redarea consoanei oclusive velare sonore,
palatalizate, [g'], nedeosebită sub aspectul pronunţării de românescul ģ în cuvântul
priveghi1.
Includerea glag. ђ în alfabet s-a datorat dorinţei lui Constantin-Chiril de a
codifica în scriere consoana ģ pe care o folosea el însuşi, ca vorbitor al idiomului
bulgaro-macedonean. În acest grai, g' rezultase din palatalizarea cu iod a sl. com. *dj,
*gtj, cf. mc. cont. меѓа "hotar, limită” (compară cu sb. међа).
În dialectul bulgar răsăritean din a doua jumătate a secolului al IX-lea,
rezultatul palatalizării secvenţelor fonetice *dj, *gtj era însă [žd] – chiril. jd (glag.
жд): v. sl. (bg. răs.) mejda hotar – cf. bg. cont. междá (<sl. com. *med-ja).
1
St. Kuľbakin (Mluvnice jazyka staroslovĕnského, Praga, 1948, p. 85 urm.) consideră că valoarea fonetică a literei
"diervi" era aceea a oclusivei alveodentale sonore [d'], articulată la fel ca [đ] din limba sârbă: међа hotar, limită.

116
Deoarece sunetul g' nu figura în repertoriul consonantic al bulgarei răsăritene,
creatorii alfabetului chirilic n-au simţit nevoia de a-l reprezenta în scriere printr-o
literă anume. În cuvintele provenite din greacă în care era ocurentă secvenţa fonetică
nģ (în gr. marcată în scriere prin γγ) aceştia au pus în evidenţă caracterul palatalizat al
consoanei greceşti g', apelând la semnul grafic special ~ , aşezat deasupra literei g,
de ex. ang~el[/agg~el[ (Supr, 122, 23) înger (<gr.άγγελος).
În textele canonice copiate la Ohrida (Macedonia occidentală) în perioada
cuprinsă între sfârşitul secolului al X-lea şi cel al veacului următor (Zogr, Mar, Ass,
Ps Sin, Euch Sin), litera constantiniană ђ n-a fost conservată în cuvintele aparţinând
fondului lexical moştenit din slava comună, în locul acesteia figurând жд [žd], adică
fonetismul specific bulgarei răsăritene (articulat ca în cuvântul românesc primejdie).
Ex. прÝжде (Zogr., Mt., XXVI, 34) – chiril. prhjde adv. mai înainte (<sl. com.
*prĕd-je < *pērd-je). Această substituire grafică – implicit şi fonetică – efectuată în
textele glagolitice menţionate se explică prin alinierea copiştilor ohrideni la norma
ortografică bulgar-răsăriteană extinsă pe tot teritoriul bulgăresc din acel timp. Altfel
spus, diecii ohrideni au renunţat la litera constantiniană ђ (implicit şi la fonetismul
macedo-bulgar g', pe care îl foloseau în idiolectul propriu), considerând-o a fi sub
standard şi optând pentru fonetismul est-bulgar [žd], marcat prin grafemul жд (=
chiril. jd).
Litera glagolitică ђ a fost menţinută însă de copiştii ohrideni în împrumuturile
lexicale din greceşte, în această situaţie ea deţinând statutul de semnal al neautohto-
nicităţii semnului lingvistic, adică de marcă a neapartenenţei acestuia la fondul lexi-
cal slav, de ex.въ ђеонѫ (Zogr, Mt, V, 29, 30) – chiril. v[ g~eonô în gheena (<
gr. γεέννα < ebr.).
Potrivit ipotezei cercetătorului ceh Vojtěch Tkadlčík 1, în realitate copiştii de la
Ohrida au substituit prin bg. răs. glag. жд [žd] slova glagolitică ѕ [dz] ce figura în
originalele (protografele) chirilo-metodiene pe care aceştia le aveau în faţă. Întrucât
scrierile respective fuseseră redactate în Moravia, în perioada chirilo-metodiană (863-
885) de copişti localnici, autorul citat presupune că în aceste protografe figura
moravismul fonetic [dz], glag. ѕ, nicidecum cel bulgar răsăritean [žd], жд sau cel
bulgaro-macedonean [ģ], ђ (cf. ceh. act. mez hotar, graniţă, slc. act. medza "id" < v.
ceh., v. slc. *medz'ä).
La transliterarea în chirilică a glag. ђ, V. Jagić a folosit în ediţiile sale litera ˙,
preluată din scrierea sârbă: въ ђеон1 (Zogr., Mt., V, 29, 30) – translit. v[ ˙eonô
în gheena.

15. Folosită la notarea consoanei oclusive velare surde [k], slova chirilică k se
identifică cu cea majusculă grecească Κ ("kappa"). În alfabetul glagolitic ei îi
corespunde ê, preluată de Constantin-Chiril din scrierea ebraică (litera denumită
"kof"). Ex. kamo unde, încotro – glag. êамо; oko ochi – оêо; üçenik[ ucenic –
учениêъ .
Pentru indicarea caracterului palatalizat al consoanei în discuţie, [k'], aflătoare
în cuvinte împrumutate, se foloseşte facultativ semnul ~ , aşezat deasupra literei:
1
V. Tkadlčík, Dvě reformy hlaholského písemnictví, în "Slavia", XXXII, fasc. 5, Praga, 1964, p. 340 şi urm.

117
k~esar[ Cezar, împărat roman – glag. кесаръ (< apel. lat. caesar < nume propriu
Caesar) – un împrumut lexical târziu, în raport cu mai vechiul chsar] împărat (<
got. kaisar, germ. cont. Kaiser, gr. καισαρ < apel. lat. caesar).

16. Consoana laterală [l] şi vibranta [r] sunt reprezentate în grafia chirilică prin
l şi r, ce reproduc cu fidelitate literele greceşti majuscule Λ şi Ρ ("lambda", "ro"). În
scrierea glagolitică echivalentele acestora sunt л – o rescriere cu caracter ornamental
al minusculei greceşti "lambda" (λ), respectiv р – o slovă obţinută prin răsturnarea
minusculei cursive greceşti "ro" (ρ). Ex. lhv[ stâng – glag. лÝвъ; l[ja minciună –
лъжа; mysl] gând, cuget – мъісдь; rod[ neam – родъ; bere§i iei –
береши.
În scrierea chirilică, sunetele consonantice palatalizate [l'], [r'] – dezvoltate din
secvenţele fonetice sl. com. *lj, *rj – sunt în mod obişnuit marcate prin semnul ~
suprapus sau prin utilizarea vocalei preiotate succedente: pol~e, mor~e/polé,
moré. Sunt însă consemnate în texte şi grafii nemarcate: pole câmp, more mare,
ocean.
Spre deosebire de Zogr, Mar, în F. Kiev, Ps Sin, Cloz semnul palatalizării
consoanelor în discuţie nu este folosit.

17. Slovele chirilice m, p au fost preluate direct din alfabetul grec, ele
identificându-se grafic cu majusculele greceşti Μ, Π (“mī”, “pī”). Servesc la notarea
consoanei oclusive bilabiale nazale sonore [m], respectiv la marcarea oclusivei
bilabiale surde [p]. Echivalentele literale ale acestora în scrierea glagolitică sunt м - o
stilizare grafică cu vădit caracter ornamental a minusculei cursive greceşti μ ("mī") şi
п – o realizare grafică aparte ce aminteşte vag de minuscula cursivă greacă π ("pī"),
ce i-a servit ca model. Ex. malo puţin – glag.мало; dom[ casă – ломъ;
petr[ Petru – петръ; snop[ snop – сноъ; osm] opt – осмь.

18. Consoanele oclusivă nazală alveodentală sonoră [n] şi oclusivă alveoden-

tală surdă [t] reproduc aproape cu exactitate literele majuscule greceşti Ν, Τ ("nī",
"tau"). În alfabetul glagolitic există н – o realizare grafică amintind vag de grecescul
ν ("nī") şi т (scrisă suspendat, în jumătatea superioară a rândului) – o redare grafică
ornamentală a minusculei greceşti "tau" (τ). Ex. nebo cer – glag. небо; k[to cine –
къто; post[ post, postire – постъ; vino vin – вино.
În mod obişnuit, consoana palatilizată [n'] apare în texte marcată cu ajutorul
semnului ~ suprapus: von~á miros, aromă – glag. вонÝ; kon~] cal конь;
znameni~é semn – знамение.

19. Vocala semideschisă, rotunjită, cu localizare posterioară [o] este

reprezentată în alfabet prin două litere chirilice, o şi w, preluate fără modificări din
alfabetul grec: o, "o micron" – "o mic", adică o scurt şi ω "o mega" – "o mare" adică
o cu lungime vocalică. Aceeaşi origine o au şi slovele glagolitice о, w (= chiril. o,
w), create de Constantin-Chiril, caracterizate prin unele particularităţi grafice
ornamentale, în raport cu modelele greceşti.

118
 De fapt, întrebuinţarea în scriere a două grafeme pentru redarea unui singur
sunet vocalic nu se justifica fonetic deoarece în idiomul macedo-bulgar, ca şi în cel
bulgar răsăritean din secolul al IX-lea, vocala [o] nu mai era diferenţiată sub aspectul
duratei rostirii. (Aceeaşi constatare este valabilă şi pentru celelalte vocale, exceptând
ierurile, vezi infra). În consecinţă grafemele chirilice o, w (respectiv glag. о, w)
reprezintă simple variante literale, aflate între ele în raport de variaţie liberă, ceea ce
înseamnă că utilizarea lor în textele paleoslave nu se supune unor reguli restrictive.
Ex. kost] os – glag. кость; mhsto loc –мÝсто; oko ochi – око; wtvh=a aor.
a răspuns – wтвÝшта.
În textele glagolitice w ("omega") se întâlneşte mai puţin frecvent decât
cealaltă variantă literală. Adesea figurează în prepoziţia w (= 8тъ) de la glag. , de
ex. wt[ vsego sr]dca tvoego din toată inima ta – glag. всего срьдца
твоего.
Includerea în alfabetele slave a celor două grafeme s-a datorat faptului că
ambelor le-au fost conferite valori numerice distincte: о = 80, w = 700; chiril. 1o? =
70, 1w?1 = 80.

20. Vocala închisă, labializată, cu localizare posterioară [u] este reprezentată în

alfabetul chirilic prin litera compusă ü care, de fapt, imită modelul existent în
scrierea grecească: secvenţa grafică ου prin care este marcat monoftongul [u]. Primul
element constitutiv al digrafului ü este cel pentru vocala [o], iar cel de al doilea, y,
reprezintă o rescriere a majusculei greceşti "ypsilon". La acelaşi model grafic grecesc
apelase mai înainte Constantin: în glag. у se disting elementul grafic о [o] şi –
ce reproduce de o manieră grafică aparte glag. =, prin care este redată minuscula
grecească "ypsilon" (υ). Ex. I(i)süs[ Iisus – glag. и(и)сусъ (gr. Ίησουυ̃ς); igümen[
egumen – игуменъ (gr.ηγούμενος); übo deci – убо; dü§a suflet – душа; bürá
furtună – бурÝ.
Obţinută prin suprapunerea lui y peste o, datorită comodităţii scrierii, varianta
chirilică u este atestată relativ izolat în Supr şi Sav, de ex. povelh emu (Supr, 121,
11) i-a poruncit; on[ je reçe emu (Supr., Lc., XV, 31) iar el i-a spus. Această
variantă este foarte răspândită în textele vechi slave aparţinând diferitelor redacţii ale
slavonei, inclusiv slavonei româneşti.
Unele texte glagolitice, îndeosebi Mar, consemnează substituirea în câteva
cuvinte a lui у (ü) cu iusul mare ѫ (ô), de ex. k[ nemô (Mar, Mt., VII, 5) spre el (în
loc de k[ nemü). Atestările de acest fel evidenţiază faptul că în graiul copistului ô şi
ü au devenit fonetic echivalente, ca urmare a denazalizării ô>ü.

21. Creată din glag. с prin rescriere simplificată, litera s reflectă în scrierea
chirilică sunetul consonatic fricativ postalveolar (prepalatal) surd [s]. Ex. slovo
cuvânt – glag. слово; syn[ fiu –съінъ; klas[ spic – Êласъ.

22. Denumită "ius mare", slova chirilică ô redă în scriere vocala nazală
semideschisă, rotunjită (labializată), cu localizare posterioară [o]. Ca articulare,
aceasta nu se deosebeşte esenţial de rostirea secvenţei on în cuvântul francez salon.

119
În alfabetul glagolitic, pentru acest sunet a fost creată litera compusă ѫ, analizabilă în
о [o] şi semnul special ѧ, ce marchează, de fapt, însuşirea de nazalitate a vocalei.
Se presupune că chiril. ô a rezultat din răsturnare spre dreapta cu 90° a iusului
mare glagolitic şi simplificare grafică. Ex. môj] bărbat – glag. мѫжь; ôz[k[ îngust,
strâmt – ѫзъÊъ; v[ istinô cu adevărat (sg. A) – въ истинѫ.

23. Slova chirilică ê ("iusul mic") notează vocala nazală nelabializată,

semideschisă, cu localizare anterioară [e], asemănătoare ca pronunţare cu in în
cuvântul francez lapin. În scrierea glagolitică această vocală a fost redată la început
prin digraful 2, analizabil în е [e] şi semnul nazalităţii vocalei, ѧ. Ea figurează în F.
Kiev, PsSin, dar în alte texte glagolitice în locul ei apare o variantă grafică
simplificată: ѧ. Ex. просімъ т2 (F. Kiev, 2 r) – translit. prosím[ tè te rugăm (de
fapt pronunţat tê!); очіститі с2 (F. Kiev, 5 r, 22) – oçístití sè a se purifica
(pronunţat sê!); Ýêо приде врÝм2 (Ps Sin, ps. 101, 14) – hko pride vrhmè
căci a sosit vremea ( -è rostit -ê!).
Exemple cu varianta glagolitică ѧ: ймѧ твое (Zogr., Mt., VI, 9) transliterat
_mê tvoe numele tău.
Ajungând disponibil, digraful glagolitic 2 a dobândit calitatea de a marca în
scris vocala nazală preiotată [ie], de ex. обрÝте 2 съпѧшта (Zogr, Mt., XXVI,
43) – translit. obrhte è s[pê§ta i-a găsit dormind.
Există ipoteza după care iusul mic chirilic a fost creat prin răsturnarea spre
dreapta cu 90° a celui glagolitic şi stilizare grafică: ѧ >ê.
În Zogr, Mar desinenţa -y (-ъі) a participiului prezent activ (m. sg. N.) de la
unele verbe de conjugarea I este înlocuită prin varianta grafică -ѧі ("e cu cârlig”+ i).
Această literă aparte redă vocala nazală cu localizare posterioară [ ], deosebită ca loc
de articulare de "e anterior" [e], grafic ѧ1. În ediţiile sale Zogr, Mar, pentru
transliterarea chirilică a acestui sunet vocalic nazal V. Jagić a folosit semnul ã, de ex.
grêdãí cel care merge – glag. грѧдѧі (part. prez. act., m. sg. N. al vb. grêsti a
merge).
Aflată în poziţie postconsonantică, vocala nazală [e] este redată în mod
consecvent în Supr prin ã, iar în Sav prin ã, de ex. d[va na desãte (Supr., 121,
20) doisprezece; kozlãte (Sav, Lc, XV, 29) ieduţ. În poziţie postvocalică se menţine
grafia ê, de ex. ot[ bratiê seê moê xüdyê (Supr., 123, 25) de la aceşti fraţi mai
mici ai mei; priêt[ aor. (Sav., Lc, XV, 27) a venit, a sosit.

24. Pentru notarea sunetului vocalic nazal preiotat [io] – comparabil ca

pronunţare cu cel existent în cuvântul francez papillon – scrierea chirilică utilizează
litera compusă ò. În alfabetul glagolitic, acesteia îi corespunde digraful ѭ. Ex. sg. I:
jenoò– glag. женоѭ (sg. N. jena femeie); dü§eò – glag. душеѭ (sg. N. dü§e
suflet); ind. prez. s. 3 pl.: znaòt[ (ei) cunosc, ştiu – glag. знаѭтъ (inf. znati);
beshdüòt[ (ei) discută – glag. бесÝдуѭтъ (inf. beshdovati) etc.

1
Potrivit afirmaţiei lui S. Kuľbakin (op. cit., 18), în această formă participială desinenţa primară glag. ъі (chiril. y ) a
fost înlocuită prin ѧі pe calea analogiei cu formele participiale ale verbelor aparţinând altor clase de conjugare,
caracterizate prin desinenţele -ѫ, -ѧ (chiril. -è, -ê), de ex. vidêi văzând, care vede, glagolèi care vorbeşte.

120
 Vocala nazală preiotată [ie] – comparabilă ca articulare cu cea existentă în
cuvântul francez moyen – dispune de semnul grafic è, respectiv în alfabetul glagolitic
de semnul 2 (în legătură cu care vezi supra, sub 23). Ex. adj. f. pl., N., V.: ni§taè
sărace – glag. ништѧ2; part. prez. act. (f. sg. G.): vedô§teè care ştie – glag.
ведѫште2; num. ord (f. sg. G.): wt[ §estyè je godiny de la ceasul al şaselea –
glag. wтъ шестъі2 же годинъі (Zogr, Mt., XXVII, 45).
În Zogr, Ass este consemnat pe alocuri fenomenul denumit "amestecul
iusurilor", constând în substituirea în grafie a lui ô, ò cu ê, è, şi invers. Ex. vody
v[slhplô§tôò adj. < part. prez. f., sg. G. (Zogr, Io., IV, 14) al apei care va ţâşni (în
loc de v]slhplô§têè); da pomajît[ (Ass, Mc, XVII, 25) ca să ungă (î. l. d. da
pomajôt[); priemlêt[ (Ass, Mt, XVII, 25) vor primi (î. l. d. priemlòt[).
Amestecul iusurilor nu este consemnat în F. Kiev, iar în Mar, Ps Sin, Cloz, Supr este
slab reprezentat. Fenomenul a luat amploare în textele chirilice scrise începând cu
secolul al XII-lea, îndeosebi în cele mediobulgare (adică datând din perioada cuprinsă
între secolele al XII-lea – al XIV-lea).

25. Realizată prin ligatura í cu o, litera chirilică ú notează vocala preiotată [iu]
nedeosebită fonetic de rom. iu în cuvântul iute. Există şi ipoteza după care valoarea
fonetică a chiril. ú ar fi, de fapt, [ü], adică aceea a unei vocale închise, labializate, cu
localizare anterioară, asemănătoare cu cea existentă în cuvântul german Müller, altfel
spus un i labializat1.
În alfabetul glagolitic, vocala preiotată [iu ] este notată prin slova ю. Ex. útro
dimineaţă – glag. ютро; ot]cú sg. D tatălui – glag. отьцю; lúbiti a iubi –
любити; lút[ aprig – лютъ; _úda Iuda – йюда (gr. Ίούδας).
În textele canonice [iu] se menţine constant după consoanele palatilizate [r'],
[l'], [n'], dezvoltate din secvenţele fonetice sl. com. *rj, *lj, *nj, în schimb după
consoanele [c], [z], [dz], [č], [ž], [št], [žd] vocala preiotată ú este frecvent înlocuită
cu [u] – grafic ü (glag. у); de ex. sg. D.: ot]cü – glag. отьцу; môjü – glag.
мѫжу (în loc de ot]cú, môjú); adj.: §üi stâng – шуи (în loc de §úi – glag. шюи)
ş.a.

26. Slovele chirilice denumite "ieruri" notează în scriere două vocale

ultrascurte, cu timbru diferit. Ierul mare, [, reprezintă în alfabet vocala ultrascurtă
închisă, slab labializată, cu localizare posterioară [ŭ], iar ierul mic, ], vocala
ultrascurtă nelabializată, închisă, cu localizare anterioară [ĭ]. În privinţa articulării,
cele două vocale pot fi asemuite cu rom. u în cuvântul codru, respectiv cu rom. i în
cuvântul orice. Ex. mlad[ tânăr, s[to (o) sută, d]n] zi, apostol[ apostol.
Ierurile glagolitice au rezultat dintr-o uşoară modificare grafică a literei =,
reprezentând o stilizare proprie a minusculei greceşti "ypsilon" (ν), efectuată de
Constantin: ъ (var. Ú) "ierul mare", ь (var. Ü) "ierul mic". Ex. младъ (mlad[),
съто (s[to), дьнь (d]n]). Ele au servit ca model la crearea ierurilor chirilice.
În F. Kiev ierurile se păstrează cu rigurozitate, în schimb, în celelalte
monumente ale limbii paleoslave sunt înregistrate, în proporţii diferite, rezultatele
1
Cf. Radoslav Večerka, Staroslověnština, Praga, Ed. SPN, 1984, p. 41.

121
transformării ierurilor în poziţie intensă în vocale plenisone şi dispariţia celor aflate
în poziţie neintensă. Fenomene de acest fel se pot observa cel mai bine în Ass, de ex.
çto (Mt., VI, 27) - în loc de ç]to ce; v[ tem]nici (Mc, VI, 17) – în loc de
v[ t]m]nici în temniţă; togda (Mt, XXVI, 36) atunci, dar t[gda (Zogr, Mar) etc.
Absenţa ierului în poziţie neintensă este semnalată adesea prin apostrof: v%se
tot(ul) – în loc de v]se; d%ne (sg. G. de la d]n] zi).
Pe alocuri, în textele vechi slave canonice se observă fenomenul denumit
"amestecul ierurilor". El constă în substituirea lui ] cu [ şi invers: k] nemü (Ass,
Mt, XXII, 15) către el (în loc de k[ nemü); v[ slüj[bô (Euch Sin, 9 r, 4) la slujbă
(î. l. d. v[ slüj]bô); d]vh două (pentru d[vh); t[ma întuneric (pentru t]ma);
prh§[d[ (Sav) trecând, mergând înainte (în Zogr., Mar. prh§]d[) etc.

27. Alcătuită din ierul mare ([) şi varianta í pentru vocala [i], slova chirilică y
redă vocala închisă nerotunjită, cu localizare posterioară [y]. Sub aspectul rostirii
acest sunet se deosebeşte de rom â (î) în cuvinte ca stână, a urî numai prin locul
articulării, rom. â fiind o vocală medială, nicidecum posterioară. Întrucât această
deosebire de localizare este practic imperceptibilă, sunetul rom. â poate fi acceptat ca
echivalent fonetic al sunetului [y] din slava veche.
Cea mai veche literă atestată în scrierile paleoslave este glag. ъи (în
transliterare chirilică [i), ocurentă consecvent în F. Kiev, iar sporadic în Ass.
Ex. n[i pe noi – glag. нъи (F. Kiev, 2v passim); písana b[i§è au fost scrise – glag.
пісана бъишѭ (Ass., Io., XX, 31).
Varianta chirilică y (glag.ъі) este considerată principală, ea fiind cea mai
răspândită în textele chirilice şi glagolitice, ex. nynh acum – glag. нъінÝ (Zogr, Lc,
II, 29); v[ püstynò în pustie – въ пустъінѭ – (Mar, Mc, I, 12); sly§av[ part.
trec. act. (m. sg. N.) auzind (Supr, 12, 18); s[ drügy moími cu prietenii mei (Sav,
Lc., XV, 29).
În unele texte chirilice este consemnată sporadic şi existenţa variantei \, de ex.
i pak\ (F. Hilf, B, 12) şi iarăşi. Ea a cunoscut o largă folosire în textele scrise după
secolul al XII-lea, aparţinând diferitelor redacţii slavone, inclusiv celei româneşti.
Izolat, în scrierile glagolitice apare şi varianta literală ъй, transliterată chirilic
de V. Jagić prin [_.

28. Slova chirilică c serveşte la notarea consoanei semioclusive (africate)

postalveolare surde [c], nediferită ca pronunţare de rom. ţ în cuvântul faţă. Ea a fost
obţinută prin modificarea slovei glagolitice ц, de origine neclară. Ex. chna preţ –
glag.цÝна; ot]c] tată – отьць; rôch (feminin, dual, N., A.) mâini – рѫцÝ; cvht[
floare – цвÝтъ.
Ca moravism fonetic, consoana [c] < sl. com. *tj, *ktj este atestată în F. Kiev şi
F. Prag, de ex. lhta ogrèdôch (F. Kiev, 1v) în fiecare an, anual; ç]stèce (F. Kiev,
1v, 3) part. prez. act. cinstind; xvalècim[ (F Prag, 1 r, 15) part. prez. act. (m.pl.D)
celor care (te) slăvesc. În F. Kiev, consoana în discuţie este atestată şi în cuvinte
împrumutate din latină prhfacih rugă de început (< lat. praefatio), felicita (sfânta
muceniţă) Felicita.

122
 Consoana [c] figura cu certitudine în scrierile originale chirilo-metodiene
redactate în Moravia de diecii locali, între 863-885. Ajunse în Macedonia occidentală
după 885, ele au fost copiate la Ohrida, iar diecii macedoneni de acolo au înlocuit
grafemul glag.ц, pentru fonetismul morav [c] existent în protografe, cu grafemul
glag. шт, pentru fonetismul bulgar răsăritean [št], neapelând la [ć], pe care îl aveau
în propriul idiolect, acesta fiind considerat substandard. Ex. în loc de mor.
*nemoц]na bolnavă, figurând, probabil, în protograf (cf. ceh. act. nemocna
bolnavă) copistul a introdus nemo§t]na. Că această ipoteză nu este hazardată o
dovedeşte fonetismul morav rezidual osvèce(n]i) sfinţire – glag. осв2це(ньи)
conservat în Ps Sin (Psalmul 29, 1), în loc de osvè§te(n]i) – осв2ште(ньи). Din
păcate, exemplele nu pot fi înmulţite.

29. Ocurentă şi în varianta Y, slova chirilică ç reflectă în scriere consoana

semioclusivă (africată) [č], articulată la fel ca în cuvântul românesc bici. În alfabetul
glagolitic ei îi corespunde ч, de provenienţă neclară. Îndeobşte se consideră că chiril.
ç (Y) a rezultat din rescrierea simplificată a glag. ч. Ex. ç]to ce – glag. чьто;
çr[n[ negru – чрънъ; meç] sabie – мечь; reçe aor. a zis, spuse – рече;
çlovhk[ om – чловÝÊъ.

30. Consoana fricativă postalveolară surdă [š], articulată la fel ca rom. ş în

cuvântul şapte este reprezentată în ambele alfabete slave prin litera §, preluată de
Constantin din scrierea ebraică (litera numită "şin"). Faptul că realizatorii alfabetului
chirilic au apelat la slova constantiniană constituie unul din argumentele invocate
pentru susţinerea ideii de întâietate în timp a scrierii glagolitice în raport cu cea
chirilică. Ex. §iti a coase – glag. шити; na§] (al) nostru нашь; dü§a suflet –
душа; §úica/§üica mâna stângă – шуица .

31. Întâlnită frecvent şi în varianta §t, slova chirilică = codifică în scris

secvenţa fonetică biconsonantică [št], nedeosebită fonetic de şt în cuvântul românesc
meşter. Grafic, chiril. = a apărut prin suprapunerea lui § peste t (adică ). De regulă,
în textele glagolitice fonetismul [št] este redat prin două litere distincte: шт. Ex.
wt[vh§tav[ part. prez. act. (m. sg. N.) răspunzând – glag. wтъвÝштавъ (Zogr,
Mt, XXVI, 33 passim); mo=i moaşte – мошти.
Secvenţa consonantică [št] – grafic §t sau = – era specifică dialectului bulgar
răsăritean din a doua jumătate a secolului al IX-lea, unde apăruse ca rezultat al
"palatalizării cu iod" a secvenţelor fonetice sl. com. *tj, *ktj, *gtj, *stj, *skj, de ex.
svh§ta lumânare, no§t] noapte, mo§ti a putea, kr]=ô (eu) botez, bl]§tati sê a
sclipi, a fulgera, a luci ş. a. (< sl. com. *svēt-ja, *nokt-ĭ-, *mogti, *krǐstjo, *blĭsk-ē-),
cf. bg. cont. свещá, нощь. În idiomul bulgaro-macedonean sl. com. *tj, *ktj s-au
transformat în [k'], adică în consoana palatalizată velară surdă, cf. mc. cont. свеќа,
ноќ, iar în sârbă în africata postalveolară surdă [ć]: ноћ, свећа.
Există ipoteza potrivit căreia slova glagolitică щ – cu apariţie sporadică în
textele canonice – a fost introdusă de Constantin-Chiril pentru a reda fonetismul

123
palatalizat bulgaro-macedonean [k'], nicidecum cel bulgar răsăritean [št] 1, adică glag.
нощь [nok'ĭ] ~ no=] – glag. ношть [noštĭ].

32. Articulată la fel ca rom. h în cuvântul hotar, consoana fricativă velară surdă
[x] din slava meridională este reprezentată în alfabetul chirilic cu ajutorul literei x,
preluată din alfabetul grec (χ, "hī"). Pentru marcarea în grafie a acestui sunet
Constantin a creat slova glagolitică х, pornind de la modelul oferit de litera denumită
"hei", existentă în alfabetul limbii copte. Ex. xo=ô (eu) doresc, vreau – glag.
хоштѫ; xlava cap – хлава; Xristos[ Hristos христосъ (gr. Χριστός); vr]x[
vârf, culme – врьхъ; arxierei arhiereu – архиереи (gr.αρχιερευς).
În unele cuvinte împrumutate din greacă, în care sunetul [x] se afla în
vecinătăţi fonetice neobişnuite pentru limba slavă (gr. χε, χι), la redarea acestuia s-a
folosit cu totul sporadic semnul special ¤.

33. Consoana fricativă labiodentală surdă [f] nu figura în repertoriul fonetic

primar al limbii slave. Începând de la mijlocul secolului al IX-lea ea a pătruns în
limba slavă veche odată cu lexemele preluate din limbile greacă şi latină:
filosof[ filozof (gr. φιλόσοφος), farishi fariseu (gr. φαρισαιος<ebr.); osif[ / _osif[
Iosif – glag. осиФъ/ йосиФъ (Zogr, Lc II, 4/Mt, XXVII, 57); prhfacih rugă de
început, felicita Felicita. În unele împrumuturi lexicale [f] a fost înlocuit în slavă
prin [p], de ex. post[ post, postire < v. germ. sup. fastan "id", Stepan[<Στεφαν.

34. Chiril. ƒ (var. d) şi glag. ф se întâlnesc numai în cuvinte împrumutate din

greceşte şi redau consoana aspirată [th] "theta", Ìoma/Doma Toma – glag. фома
(gr. Θόμας); Ìeodora Theodora – glag. феодора (gr. Θεοδόρα). În mod curent, în
texte apar şi cuvinte cu [t] neaspirat: Toma, Teodora etc.
În aria răsăriteană a slavei, [th] a dobândit cu timpul valoarea fonetică [f], cf.
rus. cont. Феодор, Фома etc.

35. Literele chirilice q, j sunt preluate fără modificări majore din alfabetul
grec: ξ [ks] şi ψ [ps]. Ele figurează în cuvinte împrumutate din limba greacă, de ex.
Aleqandr[ Alexandru (gr. Αλέξανδρος); jal[m[ psalm (gr. ψαλμός). În scrierea
glagolitică, elementele componente ale acestor sunete greceşti erau redate prin litere
distincte: Êс pentru [ks], respectiv пс pentru [ps].

36. Numai în cuvinte preluate din limba greacă figurează slova chirilică v,
denumită "ižica". Ea serveşte la notarea vocalei închise rotunjite, cu localizare
anterioară [ü], rostită ca germ. ü în cuvântul Müller. Grafic ea a luat fiinţă printr-o
uşoară modificare a majusculei greceşti Υ ("ypsilon"). În alfabetul glagolitic îi
corespunde slova = ce reprezintă o rescriere ornamentală a minusculei greceşti
"ypsilon" (υ). Ex. mvro mir – glag. м=ро (gr. μνρον); Kvril[ Chiril – Ê=рилъ
(gr. Κυρίλλος); Svmeon[ Simeon – с=меонъ (gr. Συμεόν); vpokrit[ făţarnic –
1
Cf. Vojtěch Tkadlčík, op. cit., p. 340 urm. Autorul discută corelaţia k' - g' (glag. щ- ђ) din idiomul bulgaro-
macedonean, devenită c - z (glag.ц-з) în aria lingvistică moravă şi, în fine, št - žd (glag. шт- жд) în textele glagolitice
copiate în Ohrida.

124
=поÊритъ (gr. υποκριτής); égvp([)t[ Egipt – ег=п(ъ)тъ (gr. Αίγυπτος);
xlamvda hlamidă – хдам=да (gr. χλαμυδα) etc. În mod obişnuit, în cuvintele de
acest fel gr. υ este redat prin í, i ("ü delabializat"): mir[ (în loc de mvr[ mir) etc.

(Red. T. P., R.L.)

5555555

125