Educatie

Sanatate
Biologie Chimie Didactica
Inginerie
Fizica Geografie Informatica
Business
Istorie Literatura Matematica
Familie
Psihologie
Hobby
Literatura
Legal
Index » educatie » Literatura
» MITUL SI LITERATURA (prezentare generala)

MITUL SI LITERATURA (prezentare generala)

Yango Instalați

MITUL SI LITERATURA (prezentare generala)

-        Editura Univers, Bucuresti, 1999 ;

1. Preliminarii

1.1.  Cultura minora – cultura majora

Yango
Curse începând cu 5 lei.
INSTALAȚI
Yango în București.

Blaga: cultura minora = cultura traditionala de aspect oral; cultura majora = cultura moderna de
aspect scriptural. Nu este vorba de o opozitie de valoare ci de pondere.
 1.2.  Cultura traditionala – cultura moderna

Cultura traditionala – are la baza modele repetitive, ce presupun valorizarea traditiei, exponentii
ei intretinand raporturi directe, personale, forma de comunicare fiind preponderent orala;

Cultura moderna – are la baza modele cumulative, ce presupun valorizarea inovatiei; raporturile
intre exponenti sunt indirecte, realizate prin coduri, forma de comunicare fiind preponderent
scripturala.

1.3.  Transferul de substanta

Exemplu: drama Mesterul Manole de Lucian Blaga preia personajele din balada populara; prin
actul lui Blaga s-a produs dislocarea temei, inscrierea in circuitul scriptural si instalarea ei in
institutiile culturii moderne.

1.4.  Transferul de forme

- Presupune transformarea formelor populare in forme culte (basm – basm cult, legenda –
legenda culta, balada – balada culta). De asemenea, transferul de forme inseamna si
multiplicarea formelor, anume convertirea „formei simple” in „forme savante”. De exemplu,
basmul a fost preluat si restructurat de imaginatia individuala (basmul-feerie, Sanziana si
Pepelea de Alecsandri; basmul-poem, Fat-Frumos din lacrima de Eminescu; basmul-nuvela,
Soacra cu trei nurori de Creanga; basmul parodie, Caragiale; basmul-idila, Craiasa zanelor
Cosbuc; basmul stiintifico-fantastic, Ber-Caciula de Vissarion).

1.5. Transferul de procedee

Pentru a ilustra complexitatea relatiei dintre cultura majora si cultura minora, trebuie tinut cont
de transferul de procedee, exemplul cel mai concludent fiind oralitatea: in sistemul culturii
minore, oralitatea reprezinta un mod de comunicare si un mod de creatie; in sistemul culturii
majore prezenta oralitatii este un procedeu care intretine o iluzie acustica (Ex: Creanga, Slavici,
Caragiale). Relatia literaturii cu mitul presupune un intermediar, care este creatia poetica orala.

1.6.Erori

In acest subcapitol, autorul lucrarii comenteaza erorile care au survenit in definirea conceptului
de mit, incepand cu semnalarea unor afirmatii derutante ale lui Mircea Eliade (neconcordanta
dintre mit ca „bun cultural”, consecinta a unui efort intelectual si mitul ca produs al sensibilitatii
noastre). Ca o completare, este amintita acceptiunea lui Romulus Vulcanescu, conform careia
mitul are o tripla cauza: intelectuala, sensibila si ereditara.

2. Mitul si literatura

2.1.  Mitul – un neadevar

Autorul mentioneaza faptul ca pentru intelegerea mitului s-au impus doua metode: consultarea
documentelor in arhive, spre a-i reconstrui „istoria”, respectiv observarea directa a realitatilor
unei culturi traditionale. Astfel, se ajunge la intrebarea: „creatorilor lui, mitul le comunica
adevar sau un neadevar?”. Consultand definitiile din dictionare se poate observa sinonimia
dintre mit si legenda sau basm. (Platon: mythos era antonimul lui logos – opozitie subsumata
intentiei de a ilustra doua moduri de cunoastere inechivalente – rationala si mitica).

2.2.  Mitul si metafora

Lingvistul Max Müler aprecia ca metafora este o „maladie a limbajului”, odata cu aceasta
nascandu-se mitul, dintr-o „insuficienta a limbajului” prea sarac pentru a putea exprima
aspectele realului. Deci, metafora reprezinta o viziune antropomorfica. Existenta metaforei
dovedeste ca exista adevaruri care se adreseaza sensibilitatii noastre prin imagini, o consecinta
a acestui fapt fiind incifrarea sensului prin imagine.

2.3.  „O fictiune hermetica”

Mitul – „o fictiune hermetica” definitie formulata de G. Calinescu, care ii sublinia caracterul

criptic, retras din ordinea de suprafata a comunicarii intr-o ordine de adancime, caracter care
poate fi pus in legatura cu structura metaforica a reprezentarilor mitice. Mitul exclude o
intelegere la propriu a ceea ce spune.

2.4.  Puterea mitului

Experientele eroilor mitici sunt susceptibile de a fi repetate in cultura traditionala. Marile

experiente umane sau indeletniciri, cum ar fi vanatoarea, razboiul, agricultura, sunt modelate
dupa scheme mitice. Ritul este o tentativa de reiterare a evenimentului mitic.

2.5.  Mitul si ritul

Autorul mentioneaza ca mitul, prin capacitatea sa de a dezvolta un corelativ, ne ajuta sa

intelegem cat de mare este distanta dintre aceasta forma culturala si formele poetice (basmul
sau legenda). Povestire sacra, mitul este o valoare a vietii religioase, purtand un mesaj ce este
receptat in campul adevarului; basmul sau legenda raman valori estetice receptate in campul
frumosului.

2.6.  Sacrul

Sacrul, in acceptiunea lui Silviu Angelescu, reprezinta punctul de sprijin al oricarui sistem mitic.
Sacrul este o valoare ambivalenta care are drept consecinta, in viziune mitica, discontinuitatea
lumii: timpul este o curgere neomogena de momente faste si nefaste; spatiul este divizat in
locuri bune si locuri rele, la fel fiind impartite si lucrurile.

2.7.  Sensul si ordinea

Mitul marturiseste o constiinta omului asupra propriei insuficiente, pe care, prin rit („forma
dramatizata a mitului”) incearca sa o depaseasca, inscriindu-se intr-un model superior lui.
Conceptia cu privire la dualismul lumii explica preocuparea pentru ordine, care intr-o cultura
traditionala este pastrata prin norme si interdictii („datinile” – confera stabilitate, chiar inertie).

2.8.  Mitul - un adevar

Cei care au sustinut ca mitul reprezinta un adevar au fost cercetatorii Bronislaw Malinowski si
Mircea Eliade. Adevarul se iveste daca mitul este cercetat prin prisma imaginilor la care recurge
si cu un sens figurat.

3. Viziuni si efecte estetice

3.1.  Fabulosul

Tzvetan Todorov disocia fabulosul de fantastic si straniu. Daca fabulosul intra intr-una dintre
etapele raportului dintre experientele umane, trebuie retinut faptul ca aceasta presupune o
preeminenta a supranaturalului asupra naturalului. In viziunea lui Angelescu, suntem in stadiul
unei perspective teologice in care raportul dintre religios, prin mit, si estetic, prin literatura, se
rezolva in favoarea religiosului.
 VEGAOOPARTY

50 Sets de table coeur rouge 38 cm

Ce lot comprend 50 sets de table en forme de
coeur. Chaque set de table mesur...

Cliquer

3.2. Fantasticul

Fantasticul, ca efect estetic, presupune nu numai utilizarea unor tehnici narative, ci si alte
modalitati de includere a mitului in constructia epica, diferite de cele proprii basmului sau
epopeii. Mitul devine o prezenta discreta, ocultata cu ajutorul unor artificii narative.

3.3 Straniul

Valorile sacre ale mitului pot fi regasite in naratiune ca elemente ce induc o semnificatie
intamplarilor, dar aceasta semnificatie este dezvoltata numai pentru a fi negata ulterior de
semnificatia concurenta, mai puternica, a cauzalitatii logice din ordinea firescului.

4. Dizlocarea temelor mitice

4.1.  Mituri cardinale

G. Calinescu a consacrat un capitol din Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent
influentei miturilor in literatura populara, exercitata ulterior asupra literaturii culte. Criticul
delimiteaza patru teme de sursa folclorica, mitica:

a) geneza poporului roman – Traian si Dochia;

b) situatia cosmica a omului (moartea asumata cu seninatate) – Miorita;

c) problema creatiei – Mesterul Manole;

d) iubirea si sexualitatea – mitul erotic al „sburatorului”.

4.2. Metamorfoza mitului

Cand este scos din sfera religiosului si adus in cea a esteticului, mitul se metamorfozeaza si
devine motiv poetic.

4.3. Un eufemism al mortii – metafora mioritica

Balada Miorita asociaza doua teme poetice: tema moarte-nunta si tema substituirii ritualului
funerar printr-un ritual „al naturii”. In opinia lui Constantin Brailoiu, Miorita ar ascunde, de fapt,
expresia spaimei pe care o provoaca, nu atat moartea, car mortul, spaima care era exorcizata
prin ritualul funerar. Ceea ce astazi receptam drept imagine poetica nu este decat un vechi gets
magic de „imblanzire” a mortului.

4.3.1. O paranteza – mitizarea

Exemplu: o balada populara din Maramures – raportarea baladei la ritualul funerar este o forma
de verificare a semnificatiilor, deci o proba a adevarului. La originea versurilor aflam credinta,
deci mitul, in conformitate cu care existenta umana este conceputa ca o relatie.

4.4. Conversiunea mitului

Silviu Angelescu analizeaza studiul lui Constantin Brailoiu, subliniind ca in Miorita are loc o
decontextualizare a temei in mediul mitico-ritual. Brailoiu raporteaza sistematic Miorita la lirica
funerara, dar in balada moartea este inteleasa ca o retragere din lumea vizuala. In concluzie,
balada ramane in relatie cu mitul, dar il converteste in intr-unul poetic, permitandu-i totodata
existenta intr-un alt mediu.

4.5. Mitul estetic

Raportul dintre mit si rit a fost urmarit de Mircea Eliade, punctul de plecare al studiului sau fiind
balada Mesterul Manole, construita pe tema sacrificiului necesar pentru a realiza o constructie
durabila. Deschiderea catre realitatea etnografica pe care o urmareste autorul dezvaluie
preocuparea acestuia pentru recuperarea unui adevar particular al vietii: modul propriu al unei
culturi de a trai prin complexe mitico-culturale si experienta de creatie ca o sacralizare a vietii
(omul cauta sa imite un model divin, cel pe care i-l ofera mitul, astfel balada dezvaluie formele
vietii religioase si autoritatea acestora asupra realitatii).

Pe de alta parte, G. Calinescu propunea o lectura literara a baladei, perspectiva din care nu mai
intereseaza balada ca expresie a unei realitati etnografice, ci impresia asupra unei experiente
umane simbolice, deci un complex de imagini care incifreaza un adevar. Criticul literar deducea
semnificatiile baladei prin corelarea unor motive fundamentale: cautarea, preconstructia, zidul
instabil, amenintarea, visul, jertfa, juramantul, probele, sacrificiul, orfanul, ispitirea, condamnarea
mesterilor, zborul si metamorfoza.

Concluzia la care ajunge Silviu Angelescu este aceea ca opera literara ramane legata  de planul
indepartat al mitului tocmai prin limbajul poetic, iar cele doua sugestii de lectura amintite
anterior se afla in raport de complementaritate.

4.6. Antitema

Asa cum exista urari, strigaturi, proverbe, colinde, exista si antiformele lor in cultura traditionala
(ex: antiurarea pentru cei care nu-i primesc pe colindatori, sau antiproverbul – Cine sapa groapa
altuia, departe ajunge). In spatele acestor treceri pe negativ, dupa cum le numeste Angelescu,
sta tensiunea dintre mit si antimit, cel din urma prezentand distrugerea, in opozitie cu creatia pe
care o reprezinta mitul. (André Jolles creatorul conceptului de mit eschatologic). O antiforma
dezvolta o antitema. De exemplu, daca balada Mesterul Manole dezvolta tema creatiei devorand
viata umana, antitema prezinta tema vietii care devora creatia (Biserica tiganilor).

5. Mitul erotic al zburatorului

5.1.  Personajul mitic

Cea mai veche atestare a mitului despre zburator poate fi gasita in Descrierea Moldovei
Dimitrie Cantemir, unde este relatata imaginea pe care o aveau moldovenii despre acest
personaj, numit „cel ce zboara”, fiind un om frumos care vine noaptea la fetele si femeile tinere
si savarseste fapte necuviincioase; daca este prins de sotii acestor femei, el este pedepsit cum
se cuvine. In Tara Romaneasca, Iordache Golescu semnala o cu totul alta viziune, anume aceea
ca zburatorul, numit si zmeu se arata pe cer ca „un foc, o lumina in chipul sarpelui”. Alte
modalitati de percepere a personajului au fost inregistrate de Ion Muslea, Ovidiu Barlea sau
Simion Florea Marian, cel din urma afirmand ca in popor zburatorul „e ca un zmeu, care intra
noaptea pe cos, sub forma de sarpe si cu aparenta forma de flacara”, tulburand somnul femeilor
tinere, iar daca una femeia este insarcinata, copilul se va naste mort. Artur Gorovei sublinia ca
zburatorul a fost blestemat sa nu poata vedea lumina zilei, avand „solzi rotunzi, ca cei de peste,
albi, care nu ard in foc.” Tudor Pamfile mentiona si alte nume sub care personajul este
cunoscut: „smaul”, „smeul”, „al mai rau”, „crasnic”, „ceasul rau”; chinuirea femeilor se numeste
„bantuire”, iar boala provocata, „lipitura”.

5.2.  Inertia reprezentarilor mitice

Persistenta in timp a credintelor despre zburator se datoreaza largii difuzari a mitului pe

teritoriul romanesc. Nasterea acestui personaj mitic este pusa in stransa legatura cu iubirea, cu
intensitatea sentimentului, in general cu starile de dezechilibru, dezvaluind deci anormalitatea, e
nefiind niciodata asociat cu aspectele normale ale vietii.

5.3.  Asumarea mitului

In popor, zburatorul constituie un „adevar”, iar cei chestionati aduc intotdeauna exemple de
intamplari cand fiinta si-a facut aparitia.

5.4.  Rituri profilactice

Descantecele urmarind vindecarea de zburator sunt numeroase si pot fi urmarite in lucrarile

folcloristilor, cu sunt: Constantin Donici, Simion Florea Marian, Artur Gorovei, I.A. Candrea,
acestia prezentand atat descantecele, cat si obiectele magice necesare in diverse momente,
precum si modurile de utilizare (ex: mladite de maces, fire de matase rosie, fire de tort sau apa
nenceputa si buruieni de noua feluri ori hapuri – smirna, tamaie, mir mare, praf de foi sfintite).

Default Advertisement

5.5.  Ritul – un instrument magic

Ritul magic implica credinta in puterea omului de a domina lumea demonilor, de a-i alunga, sau
de a le neutraliza puterea nociva, insa nu oricine detine aceasta forta, ci numai cei care au ajuns
sa detina stiinta secreta a magiei.

6. Motivul folcloric al zburatorului

 6.1.  Diseminarea temei

In culegerile de folclor poate fi usor remarcat faptul ca mitul zburatorului are ecouri in literatura
populara, imaginea acestuia fiind evocata  in cadrul unor specii populare, cum ar fi: descantecul,
colindul, legenda, balada sau povestirea. Motivul poetic al zburatorului ramane legat de mit,
forma culturala care i-a dat nastere.

6.2.  Descantecul

G. Calinescu sublinia ca mitul zburatorului este asociat in credinta populara unei boli care poate
fi vindecata prin magie. Numeroasele descantece „de zburator” descriu infatisarea pe care o ia
zburatorul, aceasta fiind figurata prin culori – „negru”, „rosu”, „alb”, „vanat”, „posomorat”. Mai
sunt enuntate si posibilele cauze ale presupusei boli („din dragoste”, „din frica”, „din bataie”), dar
si leacurile prin care se poate vindeca (plante sau radacini adunate de femei in luna mai).
Descantecul ia forma unei invocatii enumerative („Avrameasa/ Dragan/ Leustean/ Si odolean”),
invocatie care presupune totodata si personificarea plantelor carora li se solicita ajutorul.

6.3. Colinda

Datorita inserarii unor elemente precum „popa”, „diacul”, „colacul”, „giulgiul” care pot avea o
dubla interpretare in colinda populara a fetei care pleaca la seceris, exista dubii in vederea
incadrarii acesteia in categoria colindului de doliu sau a colindului de dragoste (Angelescu
sustine cea de-a doua acceptiune).

6.4. Povestirea

In povestiri, „zmeul” ramane intotdeauna legat de viata erotica. El nu este descris, dar ii sunt
prezentate manifestarile sau moartea cauzata de rugaciuni. Spre deosebire de mit care
generalizeaza faptele, povestirea le particularizeaza prin precizarea numelor victimelor si prin
delimitarea timpului si a spatiului.

6.5. Legenda

Spre deosebire de povestire, legendele construiesc un alt cadru temporal intamplarilor cu zmei,
despre care se spune ca s-au petrecut demult. (legende toponimice sau legendele cu scop de a
preveni).

6.6. Balada

Tratat cu intentie moralizatoare, motivul zburatorului apare si in balada, o varianta fiind Cantecul
cu zmeii, consemnata de C. Mohanu in volumul Fantana Dorului.

6.7. Zburatori si Sintoaderi

Adrian Fochi spunea ca Santoaderii sunt imaginati ca si centaurii din mitologia greaca,
asemenea unor fiinte ale caror forme ii incadreaza intr-un fel de interregn, intre om si animal.

Prin inclinatia lor erotica, Santoaderii sunt incadrati de mentalitatea populara in grupa zmeilor.

7. Motivul literar al zburatorului

7.1.  In lumea mitului

Poezia culta preia o serie de teme si motive proprii literaturii populare, intre care si motivul
zburatorului. Primul autor atras de acest mit a fost Ion Heliade Radulescu, iar in lumea pe care
acesta o evoca zburatorul este o fiinta fabuloasa, care distruge echilibrul vietii, fiind cauza
nelinistii erotice. Iubirea este considerata o boala care nu poate fi vindecata decat prin act
magic.

7.2.  Demitizarea

Conceptul este exemplificat pe poemul Sburatorul, scris de Vasile Alecsandri, iar demitizare
consta in faptul ca desi zburatorul este declansatorul nelinistii erotice, el nu mai este o fiinta
supranaturala, ci ramane in sfera umanului, uneori fiind chiar el starnit de fete.

7.3.  Eul din oglinda

Trimiterile se fac catre poemul lui Mihai Eminescu Calin (file din poveste), unde amestecul
zburatorului in existenta umana nu mai este o cauza de spaima, ca la I.H. Radulescu, ci
apropierea este cautata, voita. Confesiunea nu mai este facuta mamei, ci propriului eu, in
oglinda.

7.4.  Idila

Asemanator este tratat motivul si in La Oglinda a lui Cosbuc, unde flirtul fetei cu propria imagine
atrage atentia asupra faptului ca iubirea este legata de factori strict personali (dorul).

7.5.  Omul vinovat

Poemul Fatalaul al lui Tudor Arghezi exemplifica faptul ca mitul erotic al zburatorului este
amestecat cu elemente antropologice traditionale, folclorice, care avertizeaza ca raul ascuns in
om ar fi denuntat, in primul rand printr-o infatisare aberanta fata de normal.

7.6.  Cautarea unei identitati

Convertirea mitului intr-un motiv poetic si difuziunea lui intr-o zona a esteticului presupune o
tratare prin repetarea temelor de la o specie la alta. Literatura nu s-a oprit numai asupra mitului
numai pentru reprezentarile fabuloase, ci si pentru ca astfel se putea apropia de atingerea unei
anumit grad de specificitate a vietii, mai ales ca mitul este si o componenta a culturii minore.

8. Ordinea mitica a lumii

8.1.  Programul unui prozator

Structurile mitico-rituale, al caror echivalent in opera lui Sadoveanu este „datina” sunt prezentate
asemenea unor categorii formative ce orienteaza spre adevar istoria. Datina capata sensul unui
tipar al universului secund, cultural, destinat sa modeleze natura umana, sa instituie un sens
existentei si sa imprime o ordine lumii. Convingerea poporanistilor ca ar exista o determinare
stilistica a artei, venind din directia mentalitatii nationale, care i-ar oferi originalitate si caracter a
fost impartasita si de Sadoveanu.

8.2.  Un tip de personaj

 VEGAOOPARTY

50 Sets de table coeur rouge 38 cm

Ce lot comprend 50 sets de table en forme de
coeur. Chaque set de table mesur...

Cliquer

Acceptiunea formulata in subcapitolul anterior a fost transmisa de Sadoveanu si asupra

personajelor sale, carora le incredinteaza sarcina de a descoperi modul in care structurile
mitico-rituale ajung sa le specifice o lume a lor, cu norme structurate si structurante, fata de al
caror inteles divedesc un atasament deosebit. Motive precum cel al strainului sau al
pribeagului, sunt sustinute de Angelescu prin utilizarea de exemple citate din Baltagul si
Jderi.

8.3.  Modelat de datini

Titlul subcapitolului face referire la destinul Vitoriei Lipan, aceasta crezand cu tarie in
capacitatea ei de a restabili un echilibru, distrus prin varsarea de sange de catre „cei rai”, prin
„implinirea randuielii”. Obiceiurile noi, sinonime cu o erezie pentru personajul sadovenian,
dezvaluie teama de a nu strica sensul ordinii lumii (Exemplu: coafura Minodorei).

8.4.  Despre chip

Pentru personajele lui Sadoveanu, chipul este ca o carte deschisa in care se afla scrise tainele
ascunse, gandurile, modul de a fi, destinul (Exemplu: Vitoriei i se arata chipul lui Nechifor pe
masura ce ea se apropie de locul crimei).

8.5.  Universul magic

Existenta spatiului magic in care traiesc personajele poate fi tradus in cotidian, dar este
inconjurat de autoritatea acelorasi practici magice. Ritualul, alaturi de mit, joaca un rol extrem
de important, deoarece instituie o ordine, trasand liniile neamului.

8.6.  Un erou al cautarii

Geografia lumii sadoveniene este completata de o istorie care nuanteaza intelegerea. Aceasta
se imparte pe mai multe niveluri. Primul nivel este sinonim cu autoritatea absoluta, imaginat ca
un cerc al certitudinilor. Cel de-al doilea nivel delimiteaza spatiul autoritatii spirituale, iar ultimul
nivel corespunde cercului de autoritate care ii revine domnitorului. Nivelurile situate mai jos
ilustreaza conditia  celor care s-au indepartat cel mai mult de legea veche, datorita autoritatii
bisericii prin intermediul careia noua credinta se consolideaza, slabind vechile reprezentari.
 8.7.  O lume a remanentei

Exemple – credinta intr-un dublu animalic al fiintei umane, in care sunt identificabile ecouri
totemice (comisoaia Ilisafta; personajele ce se aduna la crasma lui Mos Precu); practici magice
si rituale la nastere, nunta si inmormantare, ghicitul, erosul, vindecarea bolnavilor (Baltagul

8.8.  Un lexic cultural

Sadoveanu imprumuta nu numai elemente de sens ale civilizatiei orale, ci si procedeele

acesteia, astfel sunt identificabile  scheme, elemente de lexic narativ, embleme ale unor vechi
mitologii.

9. Mitul ocultat

9.1.  Contextul literar

Subcapitolul trateaza raportul dintre mit, mentalitate, normele morale ale unei culturi si
implicatiile lor asupra conflictului epic. Analiza este restransa asupra operei lui Liviu Rebreanu,
dar in special asupra romanului Ion, incercand sa retina relatia in care epicul intra cu etnicul

9.2.  De la etnografie la sociologie

Se porneste de la intrebarea daca reactia antisamanatorista a romancierului a insemnat o

renuntare la elementul etnografic, dar se demonstreaza ca raspunsul este negativ, prin
evidentierea relatarii unor practici magice (descantece), practici de vindecare a bolnavilor,
descrierea obiceiurilor legate de sarbatorile de peste an. Din acestea rezulta ca in romanul lui
Rebreanu exista doua modele culturale concurente (unul primitiv si unul rafinat).

9.3.  Tensiuni antirituale

Titlul acestui subcapitol face referire la scena horei din Ion. Tensiunile anuntate aici sunt
dezvoltate ulterior in constructia epica, fiindu-le subliniata esenta de reactii antirituale care, din
acest motiv, degenereaza in conflict.

9.4.  Clauza identitatii

Referirile din acest subcapitol sunt indreptate cu totul la problema statului social care este
discutata de-a lungul intregului roman citat spre analiza.

9.5.  Functii complementare

Functiile complementare ale elementelor etnografice sunt de a data, localiza si particulariza

conflictul romanului.

9.6.  O cultura a rusinii si o cultura a vinovatiei

9.7.  Doi prozatori contemporani
9.8.  Crima si delict

- cele trei subcapitole concluzioneaza elementele esentiale, dar si punctele comune pe care le
au operele lui Sadoveanu si ce cele ale lui Rebreanu, raportarea facandu-se la elementele
etnografice.

9.9.  Individul si persoana

Angelescu demonstreaza legaturile dintre individ si societate si modul in care primul element
este influentat de cel de-al doilea.
 9.10. Lexicul cultural
Ca tipuri specifice de enunt, proprii culturii minore, proverbele si zicatorile sunt actualizate
de un context, avand functia de a semnala relatia dintre un adevar particular si un adevar
general.
10.   Epilog:10.1. Tipologii;10.2. Desacralizarea mitului – reprezinta concluziile pe care le
traseaza autorul cu privire la intregul continut de informatii prezentate pe parcursul lucrarii.

epanto�.ro

Espadrile până la -50%

Colecția Spring/Summer 2019 la reducere - am dat
start!

Cumpărați acum
REGI - INAINTE DE BUREBISTA
rasfoiesc.com

Frumuseti de
altadata
rasfoiesc.com

CAROL ROBERT DE
ANJOU -
Personalitati…
rasfoiesc.com

TARILE ROMANE SI
PROBLEMA
ORIENTALA
rasfoiesc.com

CASTELUL
CORVINESTILOR -
HUNEDOARA
rasfoiesc.com

Documente Istorie -
gaseste informatii
despre istoria…
rasfoiesc.com

Arta greciei antice

rasfoiesc.com

tipuri de con�icte
rasfoiesc.com

napoleon
bonaparte
rasfoiesc.com

lucrare de licenta
 Politica de confidentialitate

Literatura
căutare personalizată Search

Carti
Gramatica

IDEEA DE „NORMA' IN
CERCETAREA EMPIRICA SI IN
LINGVISTICA STRUCTURALA
Nuvela psihologica – Moara cu
noroc, de Ioan Slavici – tematica,
subiect, structura - Proiect didactic
TESTARE INITIALA- CLASA a
VIII-a - ROMANA
George Cosbuc - Moartea lui
Fulger - COMENTARIU
Drama Jocul ielelor – Camil
Petrescu - Tipuri de drama
GENURI SI SPECII LITERARE
Caracterizeaza un personaj dintr-o
drama studiata
La curtea cuconului Vasile Creanga
de Mihai Eminescu - prezentare
generala
Nichita Stanescu, Sarutul
NOTIUNI DE TEORIE LITERARA
 Yango
Yango în București.

Instalați
REGI - INAINTE DE BUREBISTA
rasfoiesc.com

Frumuseti de
altadata
rasfoiesc.com

CAROL ROBERT DE
ANJOU -…
rasfoiesc.com

TARILE ROMANE SI
PROBLEMA…
rasfoiesc.com

CASTELUL
CORVINESTILOR -…
rasfoiesc.com

Documente Istorie
- gaseste…
rasfoiesc.com

Arta greciei antice

rasfoiesc.com

tipuri de con�icte
rasfoiesc.com

napoleon
bonaparte
rasfoiesc.com

lucrare de licenta
istorie romana -…
rasfoiesc.com

Dracula - Negru
Voda, Vlad Tepes…
rasfoiesc.com
Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate