Leo Gold, Life style and dreams,

In L. Baruth & D. Eckstein (Eds), 1978

Life Style: Theory, Practice and Research (p 24-30)
Dubuque, IA: Kendall/Hunt.

Stilul Vietii si Visele

Pentru a intelege procesul prin care se creaza un vis este necesara stabilirea unor
postulate clare legate de natura visului. Cercetarile in domeniu au definit amanuntit procesul
fiziologic si ciclic al visului. Scopul nostru este de a-i descoperi functiile ca parti componente
ale procesului gandirii si de a identifica relatia acestora cu conceptul “stil de viata”.
Postulatul principal pe care il vom mentiona in conformitate cu notiunile lui Adler
referitoare la unicitatea si holismul individului este: toate visele sunt in acord cu sitlul de viata
al visatorului. Asadar, fiecare vis reflecta logica privata a visatorului, dezvaluind abordarea si
interpretarea oferita de acea persoana asupra situatiei de viata in care se regaseste. Putem
astfel formula un postulat care sa afirme faptul ca visele sunt create pentru a atinge un scop
prestabilit. Visele, in acest sens, ne ofera accest direct la unicitatea procesului gandirii a
fiecarui individ si ne arata cum se misca in mod obisnuit acea persoana prin viata.
Daca definim stilul de viata ca pe un plan de viata, atunci visul va avea scopul de a
clarifica posibilele directi necesare pentru ca omul sa se poata misca inspre acel plan sau
inspre modificarea planului. In acest sens, visul nu este privit ca un aspect izolat din
experienta visatorului, ci este privit holistic, ca parte integrata a procesului gandirii. Este un
proces intern al gandirii derivat din experienta acumulata pe parcursul zilei care va continua
cu analiza si sinteza experientei traite si pe parcursul noptii.
Rareori reusim sa atingem o stare perfecta de odihna, mai degraba oamenii fiind intr-
o continua functionare prin diferite nivele de constienta sau somn. Orice proces al gandirii
desfasurat in aceste stadii este congruent cu stilul de viata al visatorului. Este, in acest sens,
un singur mod de a diferentia visul de starea de veghe: individul este liber de realitatea
exterioara si de nevoia de a comunica sau interactiona cu ceilalti. Astfel nivelul de
introspectie creste iar individul este mai concentrat pe ceea ce se petrece in interior fara a
mai fi distras de exterior. Fara distragerile externe devine mai usor de aplicat sistemul logicii
private experientelor care ne preocupa, pentru a ne fi mai usor apoi sa exploram posibilitatile
deja cunoscute de functionare referitoare la evenimentele ce au avut loc pe parcursul zilei.
Facem aceasta explorare nu doar pentru a clarifica sensul lor ci si pentru a pune bazele unei
continuari a acestor activitati in ziua urmatoare. Visul, in acest sens, pare sa pregateasca
individul pentru viitor oferindu-i posibilitatea de a se confrunta aici si acum cu dilemele sale.
Tot in acest moment se incearca stabilirea de sinteze care sa ii permita sa se miste in sensul
propus, catre acelasi scop, si ziua urmatoare. Permite o continuitate a gandirii, simtirii si
intelegerii de la o stare la alta fara intreruperi.
Din acest punct de vedere, visul, ca orice alt proces somatic, contribuie la
supravietuirea individului creand unelte constiente care vor permite persoanei sa evalueze
mediul si sa calculeze modalitatea de a se misca prin el. Conceptul de miscare este foarte
important in interpretarea visului tocmai pentru ca cere o structura unitara si o configuratie
dinamica pentru a capata un sens. Acest lucru nu se intampla hazardat ci se bazeaza pe
constructele interne ale individului referitoare la logica. Este de asemeni important sa
specificam faptul ca logica privata, dupa cum apare ea in vis, nu trebuie sa respecte regulile
din viata reala, reguli bazate si pe alte nevoi. Logica comunicarii cu altii este mult mai
limitata, deoarece este consensuala, in comparatie cu logica viselor sau a gandirii care sunt
conduse de logica privata a individului. Pasajele ce pot parea bizare intr-un vis nu sunt
ilogice ci mai degraba ele urmeaza un mod mai liber de gandire. Ele reprezinta juxtapuerea
mai multor idei si experiente care poate ca nu au sens pentru o alta persoana, decat pentru
visator. Ele ajuta la intelegerea si gandirea visatorului?/??

1
 Logica poate fi definita si ca o structura cursiva de idei si experiente care duc la
constientizare, intelegere si cunoastere. Este un proces de organizare in vederea clarificarii
si facilitarii miscarii prin viata pe diferite nivele, atat ideational cat si fizic. Acest lucru se
aplica vietii reale in timpul procesului interpresonal, dar si in somn, in timpul visului.
Deoarece exista acea diferenta mentionata anterior intre starea de veghe si cea de somn,
cea referitarea la nevoia de a comunica cu ceilalti si logica privata, structura de compunere
a logicii este, din punct de vedere al visului, total diferita. Putem presupune ca imaginatiile si
experientele care exista in viata din vis nu sunt prea diferite de viata reala, diferenta
constand in faptul ca suntem mai putin constienti de ele datorita schimbarii focalizarii catre
lumea externa. Constienta este mai degraba externalizata decat indreptata catre interior;
desi putem folosi acelasi combinatii care exista in vis, nu suntem constienti de ele ci mai
degraba de sinteza finala pe care o folosim pentru a face legatura intre realitatea imediata si
cea viitoare.
Logica consta in ordonarea diferitilor stimuli, interni si externi, pentru a oferi un sens
atat experientei interioare cat si cele exterioare. Logica provine din senzatii, sentimente,
raspunsuri corporale, reactii, imagini, procese interactionale, judecati, dubii, certitudini, etc –
toatalitatea experientelor individului. Logica devine un proces functional iar in functie de cum
este utilizat necesita si prezenta limbajului. Limbajul poate fi definit pe doua nivele distincte.
Acela prin care se comunica cu altii intr-o maniera logica si acela prin care se comunica cu
sinele intr-o maniera logica. Limbajul este, in esenta, un proces simbolic care ne permite,
prin intermediul simbolurilor, sa condensam cantitati mari de date in unitati cu care sa putem
lucra. Astfel, prin sinteza putem realiza salturi inductive catre judecati, constientizare,
miscare.
Frumusetea simbolurilor in vise vine din faptul ca ele ofera o multitudine de idei
concentrate pentru un nivel ridicat de activitate. Dupa cum in viata reala ne folosim de
miscari automate, si in vis ne folosim de acelasi tipuri de miscari. In procesul visarii, unde
suntem liberi de cerintele realitatii externe, putem oferi imaginatiei libertatea de a se indrepta
incotro pofteste. Din moment ce avem nevoie de un limbaj pentru a comunica cu ceilalti,
limbaj bazat pe accceptarea de comun acord a simbolurilor, trebuie sa avem un limbaj si cu
noi insine pentru a comunica si a ne defini propria gandire. Asadar, vorbim doua limbi: limba
prin care comunicam cu ceilalti (prin vorbire) si limba prin care comunicam cu noi (prin
gandire).
Limbajul prin care comunicam cu noi va fi mai condensat, format din interpretari
simbolice si o bogatie informationala care ne va permite sa facem salturi inductive mult mai
libere decat atunci cand incercam sa o facem cu altcineva. As sublinia si faptul ca limbajul
viselor se continua si in timpiul starii de veghe, ca procesul limbii personale se desfasoara
simultan cu limba prin care comunicam cu ceilalti.
Importanta in tehnica interpretarii viselor este recunosterea si intelegerea folosirii
simbolurilor utilizate de catre visator. Structura interna a simbolurilor sale ne ofera acces
direct la a intelege sensul si intentia visului astfel clarificand natura logicii sale private si a
stilului de viata. In cadrul acestei structuri nu exista simboluri universale. Mai dedgraba ar
trebui sa cautam modul unic in care individul foloseste simbolurile in acord cu stilul vietii.
Toate simbolurile sunt ideosincratice si au un sens aparte care ne ajuta sa intelegem scopul
si modul de actiune al visatorului.
Formatiunea simbolului, la origine, este internalizata din mediul in care visatorul
traieste. Acesta deviatie ne permite sa derulam procesul interpretarii. In termenii logicii
private vom spune ca nu un simbol este unic ci modul in care acesta este utilizat, in acord cu
stilul de viata al celui ce il foloseste. Toate simbolurile utilizate sunt internalizate, provin din
exterior, iar acest lucru se intampla inca de la inceput, de cand fiinta umana a cautat sa
inteleaga si sa isi gaseasca un sens in lume. Dintr-un punct de vedere toata gandirea este
intdreptata spre a clarifica si a intelege tocmai pentru a ajuta individul sa isi atinga scopurile.
Simbolurile reflecta, prin modul in care sunt folosite, caracteristicile miscarii individului prin
viata in relatia sa cu altii. Observand cum o persoana utilizeaza simbolurile in vis, putem face
o serie de presupuneri destul de exacte despre cum acea persoana percepe momentul
prezent si la ce anume se va astepta de la viitor. Visul, ca si gandirea, sugereaza solutii

2
posibile care, in final, trebuie experimentate in viata. Nici o solutie imaginata nu este cu
adevarat o solutie pana cand nu a fost verificata in experienta de viata. Visul devine, intr-o
masura, un stadiu intermediar, experimental, in care vistorul poate incerca o gama de
posibilitati pentru a prevedea posibilele consecinte sau solutii care ii sut disponibile.
Ar trebui specificat ca procesul gandirii opereaza cu mai multe idei simultan. Deci un
vis nu are un singur inteles, ci pentru ca este multideterminat, poate fi interpretat pe mai
multe nivele, in functie de mai multe sensuri, care pot fi congruente, disparate, sau undeva
intre cele doua. Aceasta pentru a pastra baza holistica a intrepretarii viselor care ne cere sa
examinam intreg procesul, mai degraba decat sa ne concentram pe un singur fenomen. In
arta de a interpreta cautam o gama de sensuri care sa fie in legatura cu diferitele aspecte din
viata actuala a visatorului. O abordare simplista ar pierde din bogatia materialului oferit de
vis. In aranjamentul si curgerea imaginisticii visului, intrepretul cauta modul unic in care
visatorul se refera la uzual. De fapt, nimic din ce se regaseste in vis nu contrazice realitatea;
ci, din contra, visatorul misca aceste simboluri din loc in loc pentru a fi in acord cu stilul vietii
sale si in parametri mai largi fata de realitatea exterioara tocmai pentru a-si atinge scopul.
Imaginatia visului, ca si joaca, creaza mai mult decat exista in viata de zi cu zi pentru a
descoperi noi solutii, corecte sau incorecte.
Daca vom postula faptul ca toate simbolurile din vise sunt internalizate din mediul
social, atunci, dupa cum impartasim simboluri comune in viata reala, aceste simboluri sunt
absorbite si pentru a forma limbajul visului. Deoarece in o sub-cultura sau intr-o societate
data exista lucruri comune, sa faci interpretari relativ valide devine posibil tocmai pentru ca
exista o validare consensuala asupra sensului pe care ele il poarta. In acest sens, nici un
simbol nu este universal, ci este invatat direct de catre individ din spatiul in care se dezvolta.
Intr-o societate, de exemplu, unde concepte precum rece si cald sunt atribuite pasiunii,
sensul afectiv al cuiva care viseaza foc sau gheata poate fi destul de clar inteles. Intr-o
societate in care aceste notiuni nu au o intrepretare proprie, o presupunere ar fi inselatoare.
Daca privim mai departe vom observa ca in timp ce un simbol anume poate avea un
sens determinat social, folosirea sa de un anumit visator este intotdeauna ideosincratica si
poate fi efectiv inteleasa doar cand cunoastem stilul de viata al visatorului si modul in care
logica sa privata functioneaza. In acest sens, doi oameni care privesc un foc arzand de la
distanta intr-un vis pot avea interpretari destul de diferite. Individul ce percepe viata mai
optimist ii poate da sensul de caldura si comfort, in timp ce un om orientat negativ il poate
percepe ca anticiparea unui pericol de la distanta. Diferenta dintre cei doi reflecta ceea ce ei
percep ca ii asteapta in timp ce se misca spre atingerea scopurilor.
Toate visele sunt motivate si indreptate catre anumite notiuni legate de scopuri. Toate
visele se misca in mod constant intr-o directie. Pentru a te misca in orice directie imaginata,
sau pentru a crea harta unui drum pe care sa o poti urma catre viitor, visatorul are nevoie de
o serie de simboluri pentru a le interpreta si a le explica atat siesi cat si altora referitor la
directia sa, incotro se indreapta, ce fel de certitudini si nesigurante il afecteaza in acest
proces si ce poate anticipa ca va gasi la sosire. Simboluri specifice, precum apa si focul, se
intrerpreteaza in vise din timpuri stravechi si apar, de obicei, cu regularitate. Jung, pentru a fi
in conformitate cu conceputl de inconstient colectiv, ar privi aceste simboluri ca fiind
determinate genetic si inerente? Precum urmele lasate de memorie in structura individului
care insumeaza istoria rasei umane. In aceasta privinta adevarul este unul simplu: ele sunt
pur si simplu invatate. Pastram anumite traditii care se desfasoara pe parcursul mai multor
secole pentru ca suntem oameni care gandesc. Nu sunt transmise genetic, sunt doar factori
care actioneaza continuu in cultura umana. Acestea sunt elemente pe care le percem ca fiind
de baza in existenta umana. Mergem pe pamanat, respiram aer, ne gatim mancarea si ne
incalzim hainele la foc si bem si spalam cu apa. Aceste elemente apar in mod obisnuit in vise
deoarece ele apar constant si joaca roluri immmportante in existenta umana. Simbolurile
neobisnuite exista si ele pentru ca au o insemnatate aparte pentru cel ce le viseaza.
Fiecare simbol are o gama de idei asociate atasate lui, ceea ce permite visatorului sa
le aplice in situatiile de viata. Aceste idei din vis sunt jucate una importriva celeilalte in
modalitati mai mult sau mai putin ortodoxe in timp ce visatorul creaza miscare pentru a gasi
o baza de intelegere cu care sa poata lucra. Toate ideile, din acest punct de vedere, din

3
simbolistica visului, sunt relative deoarece in ceea ce priveste simbolul din vis, aelasi simbol
joaca o gama de diferite lucuri indreptate unul catre celalalt tocmai pentru a putea localiza
situatia si locul in care individul se regaseste in viata sa din acea perioada, referitor la ceea
ce traieste si incotro se indreapta. Partea cu care se ocupa gandirea in procesul visarii este
de a observa daca poate obtine un grad cat mai inalt de precizie a termenilor, a ideilor
clarificatoare, sentimentelor si emotiile pe care le traim. Gandirea complexa???? Este o
miscare continua a acestor tipuri de ideatii care poarta un proces interpretativ ce va fi tradus
mai intai in limbajul personal care este mai bogat si apoi, daca vrem sa discutam despre ele
cu altcineva, in limbajul mai simplist provenit din validarea consensuala. In limbaj este acea
necesitate care ne cere sa sintetizam ideile in modele comune pentru a fi intelese, mai
degraba decat se intampla in structura privata a logicii.
In genereal putem presupune ca sensul tuturor simbolurilor este unul general. Doar in
ceea ce priveste modalitatea in care acel simbol este utilizat intr-o situatie data il transforma
intr-un simbol specific. Aceasta combinatie de simboluri alcatuieste modelul general de
sensuri pe care individul le cauta. Nu cautam sensul specific al simbolului, ci mai degraba
cautam sa gasim forta de ideatie??? Intr-o gama de simboluri care sunt folosite in alcatuirea
holostica a viselor????
Haideti a privim la urmatorul fragment al unui vis si sa vedem cum functioneaza.
Visatorul declara: “Sunt singur pe o insula. Este inconjurta de un cerc mare de foc. In mod
surprinzator, nu-mi teama. Ma scufund in apa si inot pe sub flacari si ies departe de tarm.”
Orimul lucru dupa care ne uitam in acest vis este scopul sau. Tema centrala pare
clara: daca unui om nu-i este frica sa infrunte dificultati sau pericole, acel om poate gasi usor
o solutie. Aici visatorul este o persoana care poate parea in mod obisnuit sa caute solutii
active la probleme, mai degraba decat pasive. Putem presupune si ca este o persoana
relativ flexibila si directa in abordarea sa din moment ce stie cum sa se descurce, cum sa
ocoleasca anumite obstacole din viata, lucru reflectat de sufundarea pe sub flacari.
Visul indica cate ceva si despre natura individulului din moment ce acesta este singur
pe o insula. Aici putem preupune ca se priveste intr-o pozitie solitara in viata si, uneori, este
mai detasat de ceilialti. Flacarile pot indica o frica de baza???? in a se misca in viata direct
din moment ce exista riscul de a fi ars sau, pe scurt, ranit, atunci cand cineva risca sa iasa in
afara “cercului propriu si magic”. Exista si o constientizare care ajuta la mentinerea si la
sustinerea acestei imagini care il inhiba sau previne pe visator sa se miste in viata si indica
faptul ca problema pe care o traieste este bazata pe dorinta sa de a-si depasi teama (cercul
de foc) pentru a invinge senzatia de singuratate si, pentru a se baga in marea de lucruri. Aici
apa simbolizeaza viata pentru el. Viata este privita ca un mediu care sustine, cu riscuri, prin
care el se misca.
Insula, in acelasi timp, reprezinta un concept gresit de siguranta cu care el se
confrunta in logica privata. In vis el recunoaste gresala facuta inclusa in conceptul insulei si
fricile care il tin acolo si cauta sa gasesca mijloacele pentru a corecta acest lucru. Aici mai
este implicata si o reinterpretare de la inceput asupra partii in care visatorul se intreaba ce
este de fapt siguranta. Exista o confruntare a greselilor sale si un concept pe care trebuie sa
il priveasca dintr-un mod pozitiv si creativ, ceea ce implica o activitate mai intensa din partea
lui pentru a putea provoca o schimbare. Scopul este clar: miscarea de la un loc stramt,
insula, la un concept mai cuprinzator de tarm sau o masa mare de pamant. El doreste sa
atinga o mai mare senzatie de libertate si o gama mai larga de experiente de viata pe care si
le-a interzis anterior. El delcara ca exista emlementul pericol dar ca acest lucru nu il mai
inhiba atat de tare, ca se poate aventura dincolo de el. Daca privim visul ca o pregatire
pentru viitor, vedem clar declaratia facuta, ca in ciuda riscului, visatorul este pregatit sa faca
schimbari in modul de miscare prin viata. De fapt, acum are suficienta incredere in sine si in
abilitatile sale astfel incat are curajul sa sara in viata.
Haideti sa specificam pe scurt limbajul simbolurilor care apar in lgoca privata a
visatorului:
Insula – simbolizeaza conceptia de singuratate cu un concept gresit interpretat de securitate.
Focul – frici, imaginare sau reale, care exista in sinea sa si care interfereaza cu abilitatile
sale de a relationa cu lumea exterioara. Pericol!

4
Apa – mediul prin care trebuie sa se miste; situatia de viata actuala.
Scufundatul sau inotatul – un concept referitor la actiune sau cum sa te misti. Conceptul este
mai degraba activ decat pasiv.
Continentul - un concept ce desemneaza scopurile. Un loc in care viata poate fi traita din
plin in opozitie cu notiunea de insula.

Visul este interpretat teleologic in sensul in care a descris unde a fost, cu ce trebuie sa se
confrunte in prezent, si ce are in gand sa faca. Defineste cursul unei actiuni si indica felul
starii afective necesare pentru a face posibile aceste lucruri. Visul, daca ar fi sa-l aplicam la
situatiile vietii practice ale visatorului, ar avea legatura cu mai mult de un aspect din situatia
de viata a visatorului. De fapt, ar avea importanta to role??? In realtii cu alti oameni
importanti pentru el. Aplicarea interpretarii noastre trebuie extinsa asupra mai multor aspecte
ale vietii individului mai degraba decat unui singur eveniment. Visul ne clarifica faptul ca daca
vrea sa atinga o abordare mai larga asupra vietii, trebuie sa initieze activitatea prin propriile-i
puteri, decat sa ii astepte pe altii sa vina si sa il ajute. Acest lucru va fi valabil pentru el in
fiecare dintre sarcinile vietii cu care trebuie sa se confrunte.
In interpretarea noastra, este de subliniat ca nu exista o contradictie a bunuli simt
comun. Imagistica este pompoasa deoarece exista nevoia de a crea o stare de
constientizare hiperbolizata care sa contina si puterea si dramatismul necesare pentru a
initia noi actiuni inspre schimbare. Inelul de foc cu siguranta ca are antecedentele sale in
“Wagner’s Ring Cycle” unde are si rolul de a bloca iesirea Brunnehildei in viata. Dupa cum
este folosit in visul descris mai sus contine aceleasi idei si efecte dupa cum gasim si in “Die
Walkure”, dar este, in acelasi timp, diferit din moment ce vistorul nostru, spre deosebire de
Brunnehilde, nu este adormit ci percepe clar faptul ca el poate depasi, infrunta situatia fara
ajutorul altora. Nu are nevoie de Siegfried ca sa il salveze dintr-o soarta pe care nu o poate
controla. Precum Wagner, visatorul a creat un scenariu folosindu-se de un element comun
dupa care a gasit o solte proprie, unica. In ambele povestiri conditia umana este descrisa
intr-o maniera pompoasa tocmai pentru a evalua posibilitatile, si fiecare gaseste o solutie
care sa fi in acord si cu stilul propriu de viata. In ambele cazuri inelul de foc tine inchisa o
victima. Cu siguranta, cat timp visatorul isi pastreaza pozitia pe insula, se va percepe ca o
victima inchisa de soarta. Visul indica o constientizare despre cum acest concept propriu
poate fi depasit, infruntat prin incredere in propriile resurse. Clasificarea generala a visului
este una referitoare la tranzitie. Este visul unei persoane care ajunge in punctul in care
necesita o schimbare si a fost de acord cu sine ca o poate indeplini.
Deoarece visul a aparut intr-un moment de schimbare, ne putem uita la structura
simbolului pentu un alt postulat. In vis, pentru interpretarea simbolurilor este necesar sa
consideram legea opuselor ca una dintre caile de a intelege si a rezolva ideile problematice
ale visatorului. Daca vom percepe sensul simbolurilor ca generale si relative, chiar si
negativul putand fi interpretat ca pozitiv in functie de modul incare simblolul este folosit.
Putem declara si ca fiecare negativ are implica in strunctura sa si un pozitv, conform notiunii
lui Adler de miscare de la un minus perceput catre un plus. O persoana care uraste poate
implica in structura sa si dragostea. O persoana care viseaza razboi poate dori pacea. O
persoana preocupata de actiune poate avea o preocupare aparte pentru liniste. Astfel,cand
avem de-a face cu ???convents ???unui vis ne indreptam pe doua directii: in termeni de
sensul manifest, de ceea ce inseamna si cautarea implicatiilor care pot fi regasite in directii
opuse sau diferite. In acest punct ne indepartam de concepul latent a lui Freud si incepem sa
privim visul din punct de vedere holistic, multi-determinat.
Daca ne intoarcem la ilustratia visului putem incepe sa tragem mai multe concluzii
legate de modul de miscare prin viata al visatorului. Desi stie cum sa actioneze, este de
notat faptul ca in trecut reareori a avut incredere in propriile-i puteri. Frica a fost dominanta in
viata lui si, intr-o oarecare masura, apare si in vis fiind simbolizata de elementul foc. Ce este
interesant in vis este cuvantul “surprinzator”. In acest punct capacitatea sa de schimbare
este neasteptata; deci este intr-o stare ambivalenta in care partea sa conservatoare,
nevrotica, inca mai functioneaza dar este “amenintata” de noul concept de curaj (a inota pe
sub foc).

5
 In mod firesc, el se pregateste prin noi metode de compensare pentru o senzatie de
inferioritate care nu mai este relevanta pentru momentul in care se afla in prezent.
Vulnerabilitatea inca exista, dar exista si o forta care actioneaza impotriva ei. Desi inca poate
vedea lumea ca fiind periculoasa, el incearca sa isi atribuie conceputl de risc ca mijloc de a
declansa schimbarea. Declara in vis ca viata este o cantitate necunoscuta (tarmul e departe)
si ca aceasta necunostinta ii alimenteaza fricile si, in trecut, chiar l-au imobilizat. O regula a
vietii sale de pana in acest punct era ca nici o schimabre nu este un mod mai sigur de a trai.
Asta inseamna ca, desi situatia nu este buna, familiaritatea situatiei este preferata ca sigura
mai degraba decat sa existe riscul a ceva necunoscut.
Inca un concept pentru un asemenea vis ar fi acela ca, din moment ce scopul sau
fictiv nu este atat de usor de atins, este mai bine sa ramana inactiv sau oarecum izolat pana
cand, undeva in viitor, o solutie magica, salvatoare ar aparea. El isi amana planurile din
teama de a nu “se arde” in viata. Opusul implicat de verbul a inota sugereaza lipsa
abilitatilor sau a puterii de a controla evenimentele din viata de zi cu zi, si ca pasivitatea in
procesul interpersonal este cel mai eficient mod de a supravietui. In interpretare, observam
jocul opuselor in ternemi de siguranta vs nesiguranta, pasivitate vs asertivitate, siguranta vs
risc, si compensatie negativa vs compensatie pozitiva.
Dupa cum urmarim sa intelegem jocul acestor elemente in vis, noi, de fapt, facem
apel la analogii. Folosind legea opuselor, incercam sa obtinem impresia de precizie. In visul
de mai sus, intre notiunile sale de pericol si siguranta, a descoperit disponibilitatea de a
risca. Pe masura ce balansam opusele, cautand strarea relativa in care se afla visatorul,
obtinem un amestec de perceptii si sentimente care formeaza o structura de inteles despre
cum se vede visatorul aici si acum.
Haideti sa revenim la simbolul insulei si sa intrebam pe visator legat de natura sa. Sa
presupunem ca acesta il descrie ca fiind plictisitor, frumusel, in care nimic nu se intampla
niciodata si, in ciuda faptului ca se simte linistit, se simte de fapt si inconfortabil. Acum
incepem sa intelegem impotriva cui reactioneaza. Este o persoana care se misca dintr-o
stare de activitate minima pentru ca, in ciuda temerilor sale, senzatia de plictiseala a devenit
mai puternica. El poate spune: “Caut schimbarea pentru ca, desi viata in care am trait pana
acum este confortabila si ok, nu are savoare. Vrea ceva care sa faca viata mai vie, mai
stimulanta, si chiar mai periculoasa. Poate ca mai bine as fi sarit si as fi iesit ca sa implinesc
ceva, sa obtin ceva. Mai bine sa risti inecul sau arsura decat sa mori de plictiseala.” Ceea ce
spune este ca, in mod surprinzator, miscarea il poate face sa se simta mai bine.
Fiecare persoana are ceva in minte (un scop fictiv) si dirijeaza o serie de variante
referitoare la locul in care se afla dupa care analizeaza si determina o serie de actiuni pe
care le-ar putea implini pentru a-si atinge scopul, sau chiar de a-l modifica daca acesta este
perceput ca gresit. In mod general, pentru ca rasa umana este indreptata catre concepul de
a deveni, a implini, o persoana rareori este multumita cu locur in care se afla, cu pozitia sa.
Ceea ce impiedica schimbarea este frica sau neincrederea in puterile proprii, dar
preocuparea schimbarii ramane intotdeauna cu noi. Oamenii, atata timp cat traiesc, sunt
existente nelinistite care intotdeauna vor sa mearga mai departe, sa depaseasca trecutul prin
obtinirea viitorului. Fiecare individ pare in mod continuu preocupat de schimbare iar limbajul
sau reflecta acest proces. Dupa cum ne refeream la vis ca la un al doilea tip de limbaj,
intotdeauna trebuie sa aiba miscarea sa proprie, distincta. Un vis niciodata nu va fi doar o
fotografie. In fiecare vis exista, in mod sigur, o miscare in acord cu situlul de viata al
visatorului. Aceasta este o axioma deoarece miscarea este prin sie insasi o conditie a vietii.
Viata este miscare iar moartea este o incetare a miscarii. Perspectiva oamenilor asupra vietii
trebuie intotdeauna sa fie una de ordin kinetic.
In interpretarea visulu descris mai sus am acordat o atentie deosebita nu numai
imaginarului si a ideilor verbale dar si modului in care individul se misca printre acestea.
Miscarea este ceea ce clarifica modul in care se percepe pe sine si maniera in care poate
anticipa confruntarile cu viitorul. In logica simbolica, nu doar simbolul defineste limbajul
viselor, dar si miscarea care clarifica modul in care simbolul este folosit in atingerea scopului.
In general, dorim sa ne indeparatam de stereotipiile interpretarii traditionale ale
simbolurilor. Vom traduce simbolurile in realitatea in care visatorul se afla in viata sa in acel

6
moment. Visul niciodata nu trebuie interpretat in baza unei teorii abstracte. El trebuie
interpretat numai in baza comportamentului si stilului de viata al visatorului, relevante pentru
evenimentele din viata sa ce se intampla in acel moment. In cadrul acestei structuri trebuie
sa se ia in considerare ceea se poate reaminti dintr-un vis. O persoana se poate duce cu
gandul pana in trecut, in copilarie, pentru a-si aminti si a folosi anumite amintiri. Motivul
pentru care facem acest lucru nu este pentru ca am regresat, am ajuns inapoi la o strare
trecuta, ci pentru ca, intr-un anumit fel, ceea ce observam acolo este relevant pentru aici si
acum si contribuie la solutionarea problemelor din viata prezenta. Ca si in cazul amintirilor
timpurii, memoria nu este foarte exacta dar acest lucru nu are o importanta majora; are
relevanta doar pentru situatia imediata. Putem presupune ca memoria este un proces
asociativ in cadrul caruia ne amintim selectiv anumite parti din trecut sub stimularea timpului
de aici si acum. Ne amintim orice deoarece intelegem prin intermediul logii private importanta
lucrului amintit pentru situatia prezenta. Relevanta reprezinta principalul criteriu. In timp ce
un individ poate avea, teoretic, acces la memorie, la suprafata revine doar ceea ce este
stimulat de nevoia prezenta. Dintr-un punct de vedere functional putem intelege de ce nu
este o valoare implicita a ne aminti tot ceea ce s-a intamplat in trecut. Ar fi imposibil dar si cu
totul coplesitor. A ne aminti tot inseamna a ne confrunta cu o cantitate gigantica de detalii
legate de ceea ce este cu adevarat important. Intotdeauna va exista un proces selectiv, atat
in vise cat si in gandire, ca sursa catre memorie, care apoi sorteaza ce este important pentru
sursa necesara structurii visului pentru a ne insoti logica privata in sarcina ei. Folosim
sistemul memoriei prin derularea constanta a imaginilor relevante ce au legatura cu ideile
prezente, problemele sau scopurile, tocmai pentru a capata mai multe idei, solutii la
problemele de aici si acum. Sistemul memoriei reprezinta un factor care contribuie la intregul
pe care visatorul il traieste.
Este important sa accentuam ideea ca visul trebuie privit holistic in legatura cu natura
stilului de viata al visatorului, si ca procesul visarii este vazut ca parte a intregului proces
functional al vietii de zi cu zi. Cand abordam interpretarea unui vis din punct de vedere
holistic, de fapt putem intrebari fundamentale despre aplicarea stilului vietii individului asupra
scopului pe care individul urmareste sa il atinga, si ca visul reflecta acest proces in mod
consistent. Toate visele reflecta procesul de miscare catre un scop. Toate visele sunt
influentate in mod clar de stilul vietii. Toate visele reflecta un proces desfasurat continuu.
In abordarea noastra supra intepretarii viselor din momentul in care am implicat
conceptul de holism nu cautam un sistem ingradit de reguli strice, simboluri universale si asa
mai departe. Mai degraba cautam un mod flexibil de a intelege totul prin prisma omului in
stilul sau de viata. ??Transistion pe care o gasim de la Freud la Adler, pe care am decis sa o
dezbat in acest capitol, este de a ne misca de la un sistem fix al interpretarii viselor la o
abordare mai flexibila bazata pe comportamentul social. Aceasta aduce cu sine implicatiile
naturii unice a stilului de viata a visatorului. In aces proces dorim sa aflam limbajul unic
folosit de logica privata a celui ce viseaza. Fiecare dintre noi are propriul fel, propria
simbolistica, propriile coloraturi, propriul mod de a sintetiza, ceea ce il face aparte atat pentru
altii cat si pentru el. In afara de acesta el isi modeleaza si un limbaj propriu si o miscare
proprie pe care ne anternam sa le intelegem in arta interpretarii viselor.
Daca te gandesti la asta, nimic din ce ar crea un om in visul sau, oricat de bizar sau
complicat ar parea, nu iti este nefamiliar. Chiar si intr-un cosmar stii unde esti pentru ca esti
intr-un continuu dialog interior. Lumea pe care o vizitezi in interiorul tau este o lume prezenta
in mod continuu in proiectul din care faci parte, in care traiesti, cu care te preocupi, in care
functionezi si pe care il externalizezi. Acea lume nu este vazuta in mod separat de lumea
reala ci mai degraba complementara ei, care se imbina comunicand una prin cealalta. Visul
este pur si simplu cea mai clara imagine a lumii noastre interioare pe care o avem. Lumea
din interior este o lume pe care o inventam folosindu-ne de interpretarea noastra a realitatii
externe, si folosim acea lume in mod continuu ca parte a functionarii noastre holistice in
viata.

7
Bibliografie:
Adler, Alfed. The practice and theory of individual psychology. Paterson and Littlefield:
Adams & Co., 1959.
______
Superiority and social Rowena. The individual psychology of Alfred Adler. New York: Basic
Books, 1956.
Bonime, Walter. The clinical use of dreams. New York: Basic Books, 1962.
Foulkes, David. The psychology of sleep. New York: Charles Scribner & Sons, 1966.
Freud, Sigmund, The interpretation of dreams. New York: Basic Books, 1960.
Fromm, Erich. The forgotten language. New York: Rhinehart & Co., 1951.
Hartmann, Ernst. Sleep and Dreaming. Boston: Little Brown & Co., 1970.