UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ISTORIE

REFERAT

CULTUL LUI DIONYSOS

Lucrare de seminar

Student: Paul Petrea, anul I

Coordonator:

Prof. Univ. Dr. Iulian Moga

IAȘI 2018
 CUPRINS

CUPRINS ................................................................................................................... 2

CAPITOLUL 1. CULTUL LUI DIONYSOS ................................................................ 3

Aparitie ....................................................................................................................... 3

Legendă ...................................................................................................................... 3

Etimologia numelui .................................................................................................... 3

CAPITOLUL 2. EPITETE PURTATE DE DIONYSOS............................................... 5

Atributele lui Dionyos ................................................................................................ 5

CAPITOLUL 3. CULTUL LUI DIONYSOS ................................................................ 6

Sărbătorile lui Dionysos ............................................................................................. 6

Cultul secret a lui Dionysos ........................................................................................ 6

Secretul asociaţiilor (tiase) ......................................................................................... 6

Initierea novicilor ....................................................................................................... 7

Iubite lui Dionysos ..................................................................................................... 7

CAPITOLUL 4. LEGENDA REGELUI MIDAS .......................................................... 8

CONCLUZII................................................................................................................... 9

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... 10

2
 CAPITOLUL 1. CULTUL LUI DIONYSOS

Părinţi ai civilizaţiei europene, grecii nu au lăsat în urmă doar învăţăminte despre

filosofie, artă şi democraţie. Civilizaţia de la Marea Egee este reprezentată şi si de hedonism,
concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință, reprezentată
în majoritatea cazurilor de cultul zeului Dionysos.

Aparitie

O bună parte din scriitori antici considerau că Dionysos este originar din Tracia, cultul
său extinzându-se odată cu o presupusă invazie a tracilor. Aceasta idee este pusă la îndoială de
faptul că s-au descoperit tăbliţe în linearul B in care este menţionat Dionysos, fapt ce sugerează
prezenţa străveche a acestui zei pe teritoriul grecilor. O altă parte a scriitorilor antici considerau
ca Dionysos este o zeitate de origine frigiană.1

Legendă

In mitologia greacă, zeul Dionysos s-a născut din Zeus si o femeie muritoare, Semela,
fica regelui Cadmas al Tebei. Zeus s-a indrăgostit de Semela2 și s-a căsătorit cu ea. Pentru că
soția lui Zeus, Hera, s-a infuriat pe infidelitatea soțului s-a transformat in doica Semelei. In
acest mod a amăgit-o pe Semela că s-ar putea ca pretinsul Zeus să fie doar un mincinos și un
fals, de aceea, a sfătuit-o să îi ceară să își arate toată măreția lui. Zeus, pentru că jurase să îi
îndeplinească orice rugăminte, a fost nevoit să îi îndeplinească cererea. Si Zeus s-a dus pe
Muntele Olimp și a luat toată puterea lui și a coborât pe Pământ. In timp ce cobora, a scăpat un
fulger ce a ucis-o pe soția lui pământească, pe Semele. Inainte să moară, Semela a născut un fiu
prematur, care era căt pe ce să fie ucis de fulgere dacă nu era salvat de Gheea, zeița bunica lui
Zeus, care potolise focul ce cuprinse întreg palatul în care locuia Semela. Văzând ce a făcut,
Zeus s-a grăbit și și-a luat fiul și l-a pus în coapsa sa. De aici Dionysos a mai fost numit și
Ditirambus care inseamnă cel „care s-a născut de două ori”. Zeus, chiar dacă a fost luat in răs
de ceilalți zei, l-a nascut pe fiul său și l-a dat lui Hermes să il duca la sora mamei copilului să îl
crească. Hermes a luat copilul și l-a dus lui Ino, sora Semelei si sotia regelui Atamas, pe care l-
a crescut ca pe propriul fiu, alăptându-l alaturi de cei doi fii ai săi. Totul a fost bine și frumos

1
Ferrari Anna, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Editura Polirom, Iaşi, 2003. p. 291.
2
Numele de Semele vine din termenul traco-frigian Semelo care o desemna pe zeita pamantului. De
aceea, Dionysos poate fi considera un copil al zeului celest si a Pamantului Mama.

3
pănă cănd Hera a aflat unde se ascundea copilul. Drept răzbunare, Hera a făcul ca Ino să isi
piardă mințile și să îi omoare pe fii ei. Văzănd Zeus ce se întâmplă pe pământ l-a trimis repede
pe Hermes să ii scape fiul din primejdie. Hermes l-a salvat pe Dionysos ți l-a dus pe insula Nisa
unde trăia o nimfă care l-a ingrijit pe fiul lui Zeus. Drept invățător, Dionyos l-a avut pe un satir3
bâtrăn pe nume Silen. Acest satir era o persoana veselă ce umbla mai tot timpul beat, o beție
inspirată pentru că atunci cand era beat putea prevesti viitorul. Silen obisnuia să cânte si astfel
toate obiceiurile sale le-a transmis tânărului zeu.4

Etimologia numelui

Pentru numele lui Dionysos s-au propus mai multe semnificatii. O prima semnificatie
ar fi ca numele de Dionysos inseamna ‚”fiul lui Zeus” Altă semnificație ar fi Zeus din Nisa,
Nisa find orașul unde Dionysos a fost crescut5.

3
Satiri sunt spirite sălbatice în mitologia greacă si romana. Sunt consideraţi bestii in ceea ce priveşte
comportamentul si dorinţele. Erau înfăţişaţi ca fiind cai sau țapi si erau deseori asociaţi cu Dionisos.
4
Mitru Alexandru, Legendele Olimpului, Editura Viitorul Romanesc, Bucuresti, 1993. p. 182-188.
5
Ferrari Anna. Op cit. p. 292.

4
 CAPITOLUL 2. EPITETE PURTATE DE DIONYSOS

Dionysos a mai fost numit si: Dimetor – cel care are două mame; Trigonos – cel de 3
ori născut; Zeu al smochinului; Lieos – cel ce dezleagă 6; Nyktelios – zeu al serbărilor nocturne
– orgiile sale se pretreceau noaptea; Bromius – cel zgomotos- epitet primit pentru că serbările
era foarte zgomotoase7 ; Basareu – desemnează o hainã lungă din blană de vulpea până la
genunchi purtată de petrecăreţi 8; Evios – derivă de la strigătul EVOE care însoţea ritualurile ce
aveau loc9; Leneos – derivă de la lenus care indica teascul folosit pentru zdrobirea strugurilor;
Sabazios – este un zeu de origine orientala cu care Dionysos este identificat uneori10; Tioneos-
epitet ce provine de la numele mamei sale - (tione) apelativ primit de mama lui Dionyos, Semela
dupa ce a fost eliberată din infern si a intrat în rândul zeilor)11. Dionyos poartă nenumărate
apelative, multe dintre ele aparţinând cultelor secrete ce îi erau inchinate, apelative ce cu greu
pot fi înţelese.

Atributele lui Dionyos

Atributele sale au inclus thyrsos, o cupă și o coroană de iederă. El a fost, de obicei,

însoțit de un grup de satiri și menade (nimfe) care deseori erau posedate de o furie mistică
manifestată inclusiv prin sfâșierea oamenilor și animalelor. Dionysos avea ca plante sacre
iedera şi viţa de vie12 care, era identificată cu "iarba vieţii". Semnul sumerian pentru "viaţă" era,
iniţial, o frunză de viţă de vie. Iedera împodobea armele de război ale tracilor, frunza de iederă
fiind pictată uneori pe trupul războinicilor. Adoratorii lui Dionysos, purtau ca un simbol al
zeului thyrsul, acesta era un toiag lung, împodobit in partea de sus cu frunze de iederă sau de
viţă de vie, toiag pe care zeul îl poartă în multe din reprezentările sale grafice. Alte atribute
sunt: delfinul, sarpele, tigrul, centaur13.

6
Ibidem. p. 293.
7
Ibidem. p. 150.
8
Ibidem. p. 134.
9
Ibidem. p. 344.
10
Ibidem. p. 727.
11
Ibidem. p. 835.
12
Kun N.A., Legendele şi miturile Greciei antice, Editura Orizonturi, Bucureşti, 1964. p. 85.
13
Ferrari Anna, Op cit. p. 292.

5
 CAPITOLUL 3. CULTUL LUI DIONYSOS

Sărbătorile lui Dionysos

Aceste sărbători sunt originare din Attica dar s-au râspăndit foarte rapid în multe zone.
Mariile Dionisii: erau organizate la Atena. Aici se cântau cântece numite ditirambii. In timpul
acestei sărbători, cântăreții și dansatorii erau îmbrăcați în blănuri de țepi. De aici a luat ființă
tragedia ce în greacă înseamnă căntecul țapilor.

Miciile Dionisii : erau organizate în sate, în special în centrele agricole. Dansurile și

cântecele din aceste sate aveau în general un caracter comic – de aici a apărut comedia14.

Cultul secret a lui Dionysos

Spre deosebire de cultul public care se desfăşura ziua, cultul secret închinat lui Dionysos
se desfăşurau noaptea, înafara oraşelor de cele mai multe ori in mijlocul pădurilor sau pe munţi,
cult ce era alcătuit din numeroase rituri frenetice si sălbatice.

Se considera că comuniunea cu zeul se producea in timpul sacrificării victimei prin

sfârtecare şi mancatul de carne crudă, aceste animale sfârtecate find încarnări ale lui Dionysos.
In timp ce victima era sacrificată, se cânta Ditirambul, un cântec creat sã producă extazul
colectiv cu ajutorul unor miscari ritmice, aclamaţii si ţipete ritualice. Adepţii urmăreau extazul
ce inseamna înainte de toate depăşirea condiţiei umane prin eliberararea de interdicţii si reguli.
Cei care devorau carne crudă se lăsau pe baza instinctului primar, lucru ce denaturează in
nebunie. Fapt dorit de oameni pentru că nebunia era cel mi sigur mod de a intra în comuniune
cu zeul, adeptul find divinizandu-se prin nebunie15.

Secretul asociaţiilor (tiase)

14
Mitru Alexandru, Op cit. p. 188.
15
Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1999, p. 230.

6
 Deoarece nu există niciun templu consacrat lui Dionisos, adepţii săi se adunau în
asociaţii, grupări religioase de câteva zeci de persoane care se adunau pentru a sărbători
divinitatea în speranţa de a cunoaşte fericirea în viata de apoi. In aceasta asociatie erau acceptati
cetăţenii liberi si sclavii, iar femei iniţiate, „bacantele”, se aflau în centrul acestor ritualuri. Cu
toate acestea, manifestarea cea mai spectaculoasă a cultului lui Dionisos sunt orgiile („rituri
secrete”), denumite şi „bacanale” şi practicate din vremuri străvechi. Cu ocazia acestor orgii,
iniţiaţii îmbracau piei de animale sălbatice, purtau coroane de iederă şi de brad şi arborau toiagul
lui Dionisos (thyrse). Imbracati astfel, adepţii lui Dionisos se lansau într-o cursă în munţi în
căutarea de animale sălbatice pe care le urmăreau în forţă şi cu violenţă pentru a le mânca
carnea. Prin acest ritual, credincioşii comemorau episodul în care Dionisos, copil încă, ar fi fost
atras, ciopârţit şi apoi devorat de titani, înainte de a reînvia.

Initierea novicilor

Ritualurile de inițiere a celor noi sosiţi în cultul dionisiac erau foarte complexe. Iniţierea
unui bărbat presupunea identificarea acestuia cu zeitatea însăşi. Pe de altã parte, ritualul de
iniţiere al femeilor presupune deghizarea acestora ȋn soţii ale zeului. Se presupune că ritualurile
misterelor dionisiace erau practicate fie public, fie in privat. Prin iniţiere se înţelege renuntarea
la tot ceea ce înseamnă real si trupesc, pentru a lăsa frâu liber imaginaţiei. Oamenii renunţă la
inchisoarea apasarilor din fiecare zi pentru a se elibera si a căuta libertatea supremă si a tratrăi
i totul la intensitate maxima.

Iubite lui Dionysos

Dionysos a avut o mulțime de iubite : Afrodita, Aura (zeițe),Beroe, Cronois, Nicaea(

nimfe), Altaea, Erigone, Pallene, Physcoa și Ariadne,(prințesa insulei Creta ) care i-a devenit
soție, iar iubiți, pe Ampelos, un frumos satir și Polymnos (sau Hyplipnos) un bărbat care i-a
arătat drumul spre infern pentru a o aduce de acolo pe Semele.

7
 CAPITOLUL 4. LEGENDA REGELUI MIDAS

Legenda spune că pe când Midas era regele Frigiei, Silenus, satirul zeului Dyonisus , s-a îmbătat
și a rătăcit din cortegiul zeului care mergea din Tracia spre Frigia, ajungând să fie prins și legat
de niște țărani care l-au dus și l-au predat lui Midas. Acesta s-a purtat bine cu el și l-a înapoiat
zeului Dyonisus. Drept răsplată, Midas a cerut, când i s-a spus că i se va îndeplini o dorință, ca
tot ce atinge el, să se transforme în aur pur.

Dyonisus i-a îndeplinit dorința, însă lăcomia regelui s-a întors asupra lui, pentru că și mâncarea
care se atingea de el, se transforma, îndată, în aur. Atingându-și fiica, și aceasta s-a transformat
în aur. Doborât de foame și sete, Midas i-a cerut atunci lui Dionysos să-l scape de darul său
împovărător, deși acesta îl îmbogățea din ce în ce mai mult. Zeul Dionysos l-a îndemnat pe
regele Midas să se scalde în apele Pactolului. Pactol era un zeu şi fluviu din Lydia (Asia Mică).
Era considerat fiul lui Zeus şi al Leucotheiei. În timpul sărbătoririi misteriilor Aphroditei, el
şi-a dezvirginat fără să vrea sora, pe Demodike. Când şi-a înţeles vina, s-a aruncat în râul
Chrysorrhoas (sau „râul de aur”, pentru că în apele lui se găseau grăunţe de aur): râul a primit
atunci numele Pactol. Midas ar fi făcut ca apele lui să fie și mai bogate în nisip aurifer atunci
când, după ce s-a scăldat, cum îl sfătuise Dyonisus, a redevenit muritor de rând. 16

16
Cotterell Arthur, Dicţionar de mitologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. p. 162

8
 CONCLUZII

In concluzie, cultul zeului Dionysos, Bacchus, zeul vinului simbolizeaza depasirea inhibitiilor,
a reprimarilor. El este una din figurile nietzscheene ale vietii, opusa inteleptului chip apolinic.
El simbolizează fortele obscure care se ivesc din inconstient. Este zeul care troneaza peste
dezlantuirile provocate de betie, toate formele de betie. Ceea ce cuprinde multimile in vartejul
muzicii si dansului, ba chiar si cea a nebuniei pe care o insufla celor ce nu l-au venerat cum se
cuvine. El aduce oamenilor darurile naturii si mai ales pe cele ale vitei de vie. Este zeul cu
forme multiple, creator de iluzii, autor de miracole.
El ar simboliza deci fortele de disolutie a personalitatii: regresiunea spre formele haotice si
primordiale ale vietii; o scufundare a constiintei in magma inconstientului. Ambivalenta
simbolului este evidenta: eliberarea dionisiaca poate fi de ordin spiritual sau material. El
simbolizeaza in profunzime energia vietii care tinde sa se desprinda de orice constrangere si de
orice limita.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. COTTERELL, Arthur. Dicţionar de mitologie, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2002.
2. ELIADE, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1999.
3. FERRARI, Anna, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Editura Polirom, Iaşi,
2003.
4. KUN, N.A., Legendele şi miturile Greciei antice, Editura Orizonturi, Bucureşti.
5. MITRU, Alexandru, Legendele Olimpului, Editura Viitorul Romanesc, Bucuresti, 1993

10