„Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel

de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de

sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc
ca un câine”.
Oamenii în antichitate l-au cunoscut pe Tao şi
şi-au orientat viaţa după modelul armoniei lui
Yin şi Yang, trăind în concordanţă deplină
completă cu ritmurile naturii. Ei au fost
cumpătaţi la mâncare şi la băutură, ordonaţi
în viaţa zilnică, şi nu au făcut eforturi
exagerate în nici o privinţă. În consecinţă, au
trăi mult. Dar oamenii de astăzi sunt diferiţi.
Viaţa lor este dezordonată, mănâncă şi beau
fără discernământ, neştiind ce trebuie să
evite şi nu cunosc măsura; ei fac excese
alimentare şi permanent sunt nesatisfăcuţi
cu ceea ce au. De aceea, mulţi oameni în ziua
de azi sunt aproape sfârşiţi înainte de a atinge
vârsta de 50 de ani.” (Hu Szu-hui, medic la
Curtea Imperială din China, în manualul său
medical din anul 1330)
Secretul vieţii lungi, dezvăluit de un om care a trăit o
viaţă nefiresc de lungă, conţine trei elemente
esenţiale; pacea interioară, calmul „broaştei
ţestoase”, mersul sprinten, deci mişcarea şi
somnul bun. Dar, cea mai importantă dintre toate,
cea din care se nasc toate, şi mişcarea sprintenă, şi
somnul bun este, de fapt, componenta interioară;
„pacea”. „Dacă oamenii ar avea inima liniştită şi
ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar
putea trăi şi un secol”, spunea acelaşi vindecător.
Consultând biografia lui, însă, constatăm că el era
instruit în domeniul vindecării cu ajutorul plantelor
medicinale şi, poate, că acesta este un alt ingredient
indispensabil vieţii lungi, dar unul pe care nu l-a
menţionat în descrierea citată mai înainte. Este
probabil, însă, ca farmacia naturii să fie doar ceea ce
Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în care ne
pierdem pacea lăuntrică şi, odată cu ea, ne vpierdem
vitalitatea, capacitatea de a ne mişca rapid, precum şi
somnul bun.
Noi dobândim energie şi vitalitate prin mişcare, prin
efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn,
unde ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe.
Uzura esenţială nu provine din mişcarea fizică;
consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au
cauza într-un exces de ordin fizic, ci în unul
mental, interior.
Ne oboseşte şi ne vlăguieşte neliniştea, nu mişcarea.
Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne
îmbătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi
nemulţumirea, ne pierdem energia şi vitalitatea prin
consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic.
Un somn bun ne realimentează fizic şi psihic, ne
hrăneşte cu energie şi cu putere pentru că în somn ne
reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea „păcii
interioare”, pe care n-o mai frânge mintea, nici n-o
mai tulbură emoţiile şi grijile noastre. Dacă izbutim
să rămânem într-o stare de calm interior şi de
pace în timpul activităţilor zilnice noi rămânem în
contact cu „sursa vieţii”, cu adevărul care ne
călăuzeşte şi ne îngrijeşte. Pacea interioară este
starea noastră naturală, cum tendinţa de a ne face
griji continuu şi a ne irita, a ne simţi nemulţumiţi
şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne „scoatem
din priză” sau ne deconectăm de la Sinele nostru.
Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin
nemulţumire şi nelinişte, nu doar că ne sugrumăm
singuri energia, nu doar că întrerupem relaţia cu
bateriile naturale ale vieţii, dar îmbătrânim mai
repede şi trăim mai puţin. „Nu te îngrijora pentru ziua
de mâine, căci Dumnezeu ştie ce-ţi trebuie şi îţi va
da”, spunea Iisus şi, într-un fel, spunea că mintea
noastră nu ne aduce lucrurile de care avem nevoie,
dar contactul cu pacea lăuntrică o poate face. Căci în
pacea aceasta tace mintea, dar vorbeşte Dumnezeu. În
pacea aceasta, Egoul se topeşte, dar se aude şi se vede
puterea energiei care susţine viaţa în întregul univers.
Poate că de aceea Biblia spune „Pacea să fie cu voi”.
Căci dacă pacea-i cu noi, este tot ce avem nevoie
pentru viaţă, inclusiv ce avem nevoie pentru o viaţă
lungă”.
Unul dintre obiectivele primordiale ale alchimiei
taoiste este acela de a reface în propria fiinţă a
practicantului unitatea şi puritatea primordială a
esenţei, a energiei şi a spiritului, unitate capabilă
să prevină bolile şi degenerarea organismului,
să întârzie îmbătrânirea şi să prelungească
viaţa. “Spiritul este susţinut de energie, iar
energia este obţinută din transformarea esenţei.
Esenţa se transformă în energie, iar energia se
transformă în spirit”. (Clasificarea terapiilor, text
medical taoist vechi de 2000 de ani).
În secolul al IV-lea î.H., a apărut în China
“Cartea Cărării Supremului Adevăr”, o lucrare de
5000 de ideograme, care a marcat profund
spiritualitatea chineză şi a devenit una dintre
cele mai opere spirituale ale omenirii. Puţinele
date biografice care se cunosc despre autorul ei,
Lao-Tse (care înseamnă “Bătrânul Maestru”)
sunt confuze. El a trăit probabil în secolul al VI-
lea î.H. şi nu a lăsat, în afara acestei cărţi, decât
puţine cuvinte pline de înţelepciune. El este
deseori amintit de către Confucius şi Tchouang-
Tseu, contemporanii lui, sub numele de Lao-Tan,
în mici fabule în care replicile sale sunt tot
atâtea îndemnuri de trezire la adevărata viaţă.
Constatând declinul dinastiei aflate la putere în
acel timp, se pare că Lao-Tse a plecat spre
Occident. La frontieră, paznicul pragului Yin Shi
i-a cerut să consemneze, în scris, învăţătura sa.
Astfel a redactat Lao-Tse, în vârstă atunci de
200 de ani, lucrarea Tao-Te-Ching (“Cartea
Cărării Supremului Adevăr”). Apoi şi-a continuat
călătoria şi a dispărut pentru totdeauna.
Adevărata fiinţă iluminată este cea căreia
lumea nu îi remarcă nici măcar existenţa,
deoarece el intervine cât mai puţin posibil în
derularea naturală şi firească a
evenimentelor. El urmăreşte permanent să îşi
depăşească sentimentele negative şi
dorinţele înlănţuitoare. În acest fel, inima
unui înţelept poate să rămână fericită, senină
şi astfel el atinge simplitatea armonioasă
(P’u)
Unui rege care l-a întrebat cum să îşi guverneze
mai bine regatul, Chuang-Tse i-a răspuns că mai
întâi trebuie să înveţe să se guverneze pe sine
şi apoi totul va decurge natural.
Fiecare om are “realitatea primordială a lui Tao”
în inima sa, dar foarte puţini oameni sunt
conştienţi de acest lucru. Ca urmare a
întunecării amăgitoare a minţii omeneşti creată
prin propriile percepţii şi reacţii emoţionale, mulţi
oameni rămân orbi la lumina Spiritului Suprem,
până în momentul morţii, atunci când fiecare
zăreşte o neaşteptată sclipire a sa. Stadiile
avansate ale meditaţiei şi ale alchimiei taoiste
ne învaţă cum să ne controlăm simţurile,
emoţiile, gândurile, să ne menţinem în echilibru
energiile, astfel încât să putem pătrunde în
interiorul propriei conştiinţe, dincolo de mentalul
raţional, reuşind astfel să atingem conştiinţa
primordială a lui Tao. Această conştiinţă
prelungeşte viaţa şi totodată ne pregăteşte
pentru moarte. Deoarece spiritul primordial este
singurul aspect al universului “care nu se naşte
şi nu moare”, cei care îl cunosc nu se tem de
moarte, această cunoaştere oferindu-le suprema
libertate în viaţă.