Antibiotice din plante

Farmacist Ilies Claudia Steliana

Antibiotic: Substanţă care are capacitatea de a distruge anumiţi microbe sau de a le opri
dezvoltarea (literal „antiviaţă").
Alternative naturale pentru combaterea bacteriilor rezistente la medicamente. Penicillina a fost
descoperită in 1928, abia in timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost comercializată şi numai
după război folosirea ei a devenit o rutină. Deşi unele dintre antibioticele folosite de noi in prezent
provin de la astfel de organisme naturale, ele sunt in mod normal prelucrate pentru obţinerea unei
singure substanţe, o soluţie infailibilă, o formă care nu există in mod normal in natură.
Bacteriile sunt organisme unicelulare ce conţin, printre altele,nişte macromolecule speciale ale
ADN-ului lor, numite plasmide. De fiecare dată cand două bacterii se intalnesc - şi nu trebuie să fie
bacterii de acelaşi tip - , acestea se poziţionează una de-a lungul celeilalte şi fac schimb de
informaţii. Bacteriile posedă, de fapt, un fel de internet biologic, iar acest schimb de informaţii are
loc foarte frecvent. Din nefericire pentru noi, unul dintre genurile de informaţii pe care le schimbă
intre ele se referă la rezistenţa la antibiotice.

CELE MAI COMUNE 12 BACTERII REZISTENTE LA MEDICAMENTE

Enterococcus – Bacteremie, infecţii chirurgicale şi ale tractului urinar

Haemophilus influenza – Meningită, infecţii auriculare, pneumonie, sinuzită, epiglotită
Mycobacterium tuberculosis – Tuberculoză
Neisseria gonorrhoeae – Gonoree
Plasmodium falciparum – Malarie
Pseudomonas aeruginosa – Bacteremie, pneumonie, infecţii ale tractului urinar
Shigella dysenteriae – Diaree acută
Staphylococcus aureus – Bacteremie, pneumonie, infecţii ale rănilor chirurgicale
Streptococcus pneumonia – Meningită, pneumonie, infecţii auriculare
Klebsiella pneumonia – Bacteremie, pneumonie, infecţii ale tractului urinar şi ale rănilor chirurgicale
Escherichia coli – Diaree acută sau cu sange(dizenterie)
Salmonella – Diaree acuta
 TOP 15 PLANTE CU EFECT ANTIBIOTIC

Acacia Eucatipt , ulei cuisoare

Aloe Mătreaţa-bradului
Cryptolepis Extract din seminţe de grepfrut
Echinaceea Ghimbir
Ienupăr Pelin
Lemn-dulce Miere si propolis
Salvie Usturoi

ACACIA (specii de Acacia)

Familie: Mimosaceae (Leguminosae).
Părţi folosite: Toate părţile plantei: florile, răşina, scoarţa, frunzele, păstăile, tulpinile, fructele,
spinii, rădăcina şi coaja rădăcinii.
Recoltare: Părţile plantei pot fi culese in orice moment propice al anului: păstăile cand sunt verzi,
florile cand sunt inflorite. Rădăcinile ar trebui tăiate in bucăţi mici inainte de uscare.
Acţiune: Antimalarică, astringentă, antibacteriană, antimicrobiană, anticatarală1, hemostatică,
antihelmintică, antifungică, mucilaginoasă (rădăcinile şi răşina), antiinflamatoare, sedativă (florile şi
frunzele).
Eficientă împotriva: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa,diferitor specii de
Salmonella, malariei, Shigella dysenteriae,Escherichia coli, Proteus mirahilis, Neisseria
gonorrhoeae.
ALOE vera şi alte specii)
Familie: Liliaceae.
Părţi folosite: De obicei sucul proaspăt; in anumite situaţii, planta uscată pentru uz intern, dar si
extern.
Recoltare: Frunzele proaspete ale plantei, oricand. Tulpinile cărnoase sunt despicate, iar sucul mucilaginos, cu aspect de
jeleu, gelul, este folosit direct pe răni şi arsuri.
Acţiune:
Uz extern: antibacteriană, antimicrobiană, antivirală,grăbeşte vindecarea rănilor, antiinflamatoare, antiulceroasă.
Uz intern: purgativă, stimulează contracţia musculară uşoară.
Eficientă împotriva: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, herpes simplex 1 şi 2.

CRYPTOLEPIS (Cryptolepis sanguinolenta)

Familie: Asclepiadaceae.
Părţi folosite: Rădăcina.
Recoltare: Cryptolepis este un arbust căţărător, care creşte in multe regiuni din Africa, mai ales de-a lungul coastei vestice;
rădăcina poate fi recoltată in orice moment al anului.
Acţiune: Antiparazitară, antimalarică, antibacteriană, antifungică.
Eficient împotriva: Malariei, Staphylococcus aureus, Shigella dysenteriae, Neisseria gonorrhea, Escherichia coli, Candida
albicans, Campylobacter, bacteriilor gram-pozitive şi gram-negative.

ECHINACEEA [Echinacea angustifolia, E. purpurea)

Familia: Compositae.
Părţi folosite: Floarea sau rădăcina.
Recoltare: Pentru E. angustifolia: Rădăcina se recoltează fie primăvara,fie toamna. Pentru E. purpurea: Floarea se
recoltează după ce seminţele sunt la maturitate pe con, dar petalele florii nu au căzut incă. Se poate folosi şi rădăcina.
Acţiune: Stimulent al sistemului imunitar, antiinflamatoare,antibacteriană, normalizator celular.
Eficientă împotriva: Staphylococcus aureus, speciilor de Streptococcus, micobacteriilor (tuberculoza), celulelor anormale
(este necesară aplicare directă).
Efecte secundare şi contraindicaţii
Echinaceea este un stimulent. Continua stimulare a sistemului imunitar in situaţii de epuizare imună pentru a evita odihna
necesară sau variante mai sănătoase de stil de viaţă are intotdeauna ca rezultat boli şi mai grave decat dacă răcelile şi gripele
iniţiale ar fi fost lăsate să evolueze. Echinaceea nu ar trebui folosită dacă vă imbolnăviţi frecvent şi utilizaţi echinaceea doar
pentru a amana o boală, fără a folosi timpul caştigat pentru a vindeca sistemul imunitar insuşi printr-o vindecare profundă şi
recuperare. Arareori pot apărea dureri ale incheieturilor in urma administrării de doze mari pe perioade extinse de timp.
EUCALIPT (specii de Eucalyptus)
Familie: Myrtaceae.
Părţi folosite: in general uleiul esenţial, dar toate părţile plantei, deşi mai slabe, sunt eficiente.
Recoltare: Uleiul esenţial este produs comercial. Planta creşte in zonele cu climă temperată ale
lumii. Originară din Australia, ea s-a răspandit peste tot odată cu omenirea. Se găseşte in cantităţi
foarte mari in California. Scoarţa şi frunzele pot fi recoltate la orice moment la care sunt disponibile.
in general se folosesc frunzele mai tinere
Acţiuni: Antibacteriană, antimalarică, antifungică, antipiretică1,antiseptică, de stimulare a
secreţiilor mucoase, diaforetică2.
Eficient împotriva: Malariei, Staphylococcus aureus, Shigella dysenteriae, Haemophilus
influenzae, enterobacteriilor, Escherichia coli,Pseudomonas aeruginosa, Candida albicans,
Klebsiella pneumoniae, speciilor de Salmonella, Helicobacter pylori. Uleiul esenţial este eficient
impotriva aproape oricărui microb.
Efecte secundare şi contraindicaţii
Uleiul de eucalipt incepe să fie toxic dacă este administrat intern in orice cantitate mai mare de 4-5
picături. Uleiul poate devin iritante dacă este aplicat direct pe piele. Ingerarea de prea mult ceai
poate provoca crampe intestinale.
CUIŞOARELE - Eugenia caryophyllus.
Familie: Myrtaceae.
Cuişoarele, cunoscute de toata lumea, sunt defapt bobocii florilor roz ai arborelui de cuişoare,
Eugenia caryophyllus. Acesti boboci sunt culeşi manual atunci când au culoarea roz şi aproximativ
0,5 – 1 cm in diametru iar apoi sunt usucati până capătă culoarea maro. Cuişoarele au un gust
picant şi dulce în acelaşi timp, foarte aromat, ducand cu gandul la climatul tropical în care cresc.
Compozitie: Eugenolul, principalul component al cuişoarelor, este un ulei volatil cu proprietăţi
antiinflamatoare. În studiile efectuate pe animale s-a demonstrat că adăugarea extractului de
cuişoare în dietă aduce beneficii semnificative, reducând simptomele inflamatorii cu 15-30%.
Cuişoarele conţin, de asemenea, flavonoizi precum camferol şi ramnetin, care contribuie şi ei la
proprietăţile antiinflamatoare şi antioxidante.
Uleiul de cuişoare poate fi folosit în masaj pentru durerile musculare, sau în cataplasme sau băi
calde pentru artrită sau reumatism.
Acţiune: Cuişoarele sunt antiseptice, antiparazitare, antibacteriene, antifungice, antivirale,
anestezice, analgezice(calmeaza durerea), antiinflamatorii, tonice, stomahice(favorizeaza digestia),
carminative(antibalonare), antiulceroase, antitrombotice, antioxidante si anticancerigene.
Indicaţii terapeutice: Cuişoarele sunt indicate în caz de: viermi intestinali, dureri de dinţi,
balonare, gastrită, dispepsii, dureri reumatice, infecţii ale nasului, urechii, gâtului şi infecţii genito-
urinare, tromboză etc.
Precauţii şi contraindicaţii : eugenolul pe care îl conţine poate avea efect cororziv asupra
mucoaselor. Capsulele cu ulei de cuişoare trebuie sâ fie filmate, protejate gastric, adică să nu poată
fi erodate de sucul gastric. Diluaţi uleiul esenţial în ulei vegetal înainte de a-l aplica direct pe piele,
deoarece poate provoca arsuri. Administrarea cuisoarelor este contraindicata persoanelor care au
probleme cu coagularea sangelui si femeilor insarcinate. De asemenea, supradozarea irita sistemul
nervos central.

EXTRACT DIN SEMINŢE DE GREPFRUT [Citrus paradişi]

Părţi folosite: Seminţele şi coaja fructului, deşi există dovezi căşi frunzele sunt la fel de eficiente.
Recoltare: Seminţele şi coaja fructului proaspăt şi copt; frunzele, oricand.
Acţiune: Antibacteriană, antimicrobiană, antiseptică, antivirală, antifungică, vermifugă,
antiparazitară.
Eficient împotriva: Extractul din seminţe de grepfrut (ESG) este activ impotriva unui număr foarte
mare de microorganisme. Majoritatea studiilor asupra ESG au fost efectuate in vitro, adică in teste
de laborator, nu pe oameni. Activitatea in vitro nu este intotdeauna un indicator elocvent al acţiunii
in vivo a medicamentelor naturiste. Totuşi, s-a descoperit că ESG este eficient in curăţarea
instrumentarului medical, a piscinelor, a rezervoarelor de apă potabilă şi in practica veterinară. Iată
o listă scurtă a acţiunilor (pe microorganisme şi afecţiuni; in general, ESG este eficient impotriva
multor specii şi tulpini): Shigella, Staphylococcus,Pseudomonas aeruginosa, Giardia lamblia,
Diplococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae.
specii de Mycobacterium (cauzatoare de tuberculoză), Campylobacter, Candida
albicans,Escherichia coli, Streptococcus, Salmonella, Klebsiella, Proteus,Cholera, Chlamydia
trachomatis, Trichomonas vaginalis, Legionella pneumoniae, Helicobacter pylori, herpes simplex 1,
influenza A2, pojar şi multe altele, incluzand bacterii atat gram-pozitive, cat şi gram-negative. Un
studiu a arătat că, din 794 de tulpini bacteriene şi 93 de tulpini fungice, un preparat comercial cu
extract din seminţe de grepfrut a fost eficient impotriva a 249 de specii de Staphilococcus şi tulpini
de S. aureus, 86 de specii de Streptococcus,232 de specii de enterococi, 77 de specii de
Enterohacter, 86 de tulpini de E. coli, 22 de specii de Klebsiella, 18 specii de Proteus,77 de fungi de
drojdie şi 22 de tulpini de fungi de mucegai.
Efecte secundare şi contraindicaţii
ESG trebuie diluat înainte de întrebuinţare. Doze interne in exces administrate pe perioade lungi de
timp pot ucide toate bacteriile intestinale mai mult decat ar face-o antibioticele cu spectru larg, cu
aceleaşi efecte secundare problematice. Extractul nediluat poate provoca iritaţii ale pielii şi ale
mucoaselor. Extractul va cauza iritaţii grave ale ochilor. Nu-1 lăsaţi la indemana copiilor. Se
recomandă precauţie in timpul sarcinii. Dacă este folosit pentru infecţii bacteriene grave intr-atat
incat bacteriile intestinale pot fi omorate, intestinele trebuie repopulate cat mai repede posibil. In
acest scop se recomandă iaurt şi acidophilus.

GENŢIANA (Hydrastis canadensis)

Familie: Ranunculaceae.
Părţi folosite: Rădăcinile şi frunzele.
Recoltare: Rădăcinile ar trebui recoltate toamna, după ce seminţele s-au copt. Ar trebui recoltate
doar plantele de 3 ani sau mai mult (genţiana pe cale de dispariţie). Partea plantei ce creşte la
suprafaţa solului poate fi recoltată oricand.
Acţiune: Antiseptică, antibacteriană, antihemoragică, antifungică,antiamibică, astringentă,
expectorantă, diaforetică, antiinflamatoare a mucoasei, stimulantă a mucoasei, tonică a mucoasei,
antitumorală (citotoxică).
 Eficientă împotriva: Staphylococcus aureus (toată planta). Un component primordial al genţianei,
berberina, s-a descoperit a fi activ in vitro impotriva Vibrio cholerae, Streptococcus
pyogenes,speciilor de Shigella, Candida albicans, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae,
Salmonella typhimurium şi S. paratyphi, Corynebacterium diphtheriae, tuberculozei, Giardia lamblia
şi Trichomonas vaginalis, printre multe altele.
Efecte secundare şi contraindicaţii: A nu se folosi in timpul sarcinii. Unii clinicieni au raportat
crampe abdominale, tremur nervos şi o uscare excesivă a membranelor mucoase in urma
administrării unor doze mari.

GHIMBIR [Zingiber officinale)

Familia: Zingiberaceae.
Părţi folosite: Rădăcina este folosită ca medicament şi aliment.
Recoltare: Planta este originară din Asia, dar este cultivată in prezent in toată lumea. Rădăcina se
recoltează toamna, cand frunzele şi tulpina au inceput să se usuce.
Acţiune: Antibacteriană, antivirală, de stimulare a circulaţiei,antiinflamatoare, diaforetică,
antispasmodică, antiemetică, antifungică,hipotensivă, anticoagulantă, carminativă, antiartritică,
analgezică, antitusivă.
Eficient impotriva: Malariei, Shigella dysenteriae, Staphylococcus aureus, Pseudomonas
aeruginosa, Candida albicans, Escherichia coli,Klebsiella pneumoniae, speciilor de Streptococcus,
speciilor de Salmonella.
Efecte secundare şi contraindicaţii: Evitaţi dozele mari in timpul sarcinii.

IENUPĂR (specii de Juniperus)

Familie: Cupressaceae.
Părţi folosite: De obicei, bacele şi acele, insă şi scoarţa, lemnul şi rădăcina sunt toate active.
Recoltare: Culegeţi acele, scoarţa, rădăcinile sau duramenul,oricand.Bacele din primul an,care
sunt verzi, ar trebui culese după primul ingheţ, bacele din al doilea an, care sunt purpurii-albăstrii,
oricand. Bacele sunt coapte cand devin purpurii-albăstrii.
Acţiune: Antibacteriană, antimicrobiană, antiseptică, antifungică,carminativă, anticatarală.
Eficient impotriva: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa,Shigella dysenteriae,
speciilor de Streptococcus, Escherichiacoli, Candida albicans, speciilor de Salmonella.
Efecte secundare şi contraindicaţii :Evitaţi ienupărul dacă suferiţi de afecţiuni acute ale
rinichilor,dacă sunteţi insărcinată sau dacă aveţi inflamaţii gastrice. Dozele mari sau utilizarea pe
termen lung pot irita rinichii .

LEMN-DULCE (Glycyrrhiza glabra)

Familie: Leguminosae.
Părţi folosite: Rădăcina.
Recoltare: Cultivat de obicei comercial, comun in sudul Europei şi in Orient, indisponibil sălbatic in
America de Nord. Cules de obicei la inceputul primăverii sau toamnei, cand frunzele incep să se
devitalizeze.
Acţiune: Antioxidantă, antidiuretică, uşor relaxantă muscular,antispasmodică, imunostimulantă
(stimulează producerea de interferon, accelerează formarea de anticorpi, de stimulare a
fagocitozei1, este destresor, tonic suprarenal, stimulent al timusului), antiulceroasă,
antiinflamatoare, inhibitor tumoral, inhibitor al radicalilor liberi, antihepatoxică, antimalarică, de
protecţie contra efectelor expunerii la radiaţii, uşor laxativă, expectorantă,emolientă,
imunomodulatoare, antihiperglicemică, de reducere a secreţiilor gastrice, de stimulare a secreţiilor
pancreatice.
Eficient impotriva: Malariei, tuberculozei, Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Streptococcus
sohrinus, S. mutans, Salmonella typhimurium, Escherichia coli, Candida albicans, Vibrio
cholera,Trichophyton mentagrophytes, T. rubrum, Toxocara canis.
Efecte secundare şi contraindicaţii
Multe. Date fiind numeroasele puncte forte ale lemnului-dulce, mulţi oameni il consumă in exces,
uneori cu efecte secundare grave.Supradozele sau consumarea de doze mari pe durate lungi pot
provoca o carenţă gravă de potasiu (hipokaliemie), hipertensiune,scăderi ale nivelului de renină
plasmatică şi de aldosteron, edeme
, iar dozele foarte mari au scăzut greutatea corporală, a timusului şi numărul de celule sangvine.
Din cauza puternicei acţiuni estrogene a lemnului-dulce, el poate, de asemenea, cauza creşterea
sanilor la bărbaţi, mai ales dacă este combinat cu alte plante estrogene. Din fericire, toate aceste
afecţiuni tind să se atenueze in 2-4 săptămani după ce se opreşte administrarea de lemn-dulce.
Contraindicat: hipertensiune, hipokaliemie, sarcină şi hipernatremie şi la persoane aflate sub
tratament cu estrogeni sau corticosteroizi.Daniel Mowrey, in lucrarea sa Herbal Tonic Therapies
(Wings Books, 1993), sugerează că efectele secundare ale lemnului-dulce se datorează toate
extractelor de lemn-dulce şi deloc folosirii plantei intregi (de exemplu, a rădăcinii măcinate) in
capsule. Menţiunile pe care le-am găsit despre efecte secundare se referă in general la
bomboanele de lemn-dulce sau la extracte. Mowrey afirmă că această predilecţie a lemnului dulce
pentru provocarea de efecte secundare cand sunt folosite extracte incurajează intrebuinţarea
plantei insăşi, care conţine adesea alţi compuşi, ce ameliorează efectele secundare ale
componenţilor din extracte.

MĂTREAŢA-BRADULUI (specie de Usnea}

Familie: Parmeliaceae.
Părţi folosite: Tot lichenul.
Recoltare: Mătreaţa-bradului este un lichen extrem de prolific,deşi creşte incet şi este longeviv, are
culoare gri-verzuie pană la galben-verzuie, şi creşte pe copaci in toată lumea. Lichenul poate fi
recoltat integral oricand.
Acţiune: Antibacteriană, antifungică, stimulentă a sistemului imunitar.
Eficientă împotriva: Tuberculozei, speciilor de Pneumococcus,Staphylococcus aureus,
enterococilor, speciilor de Streptococcus,Trichomonas, speciilor de Candida, diferitelor tulpini
fungice.Activă in general impotriva bacteriilor gram-pozitive. Deşi se Zice că nu ar fi eficientă
impotriva bacteriilor gram – negative un studiu in vitro a descoperit că mătreaţa-bradului este un
remediu impotriva Salmonella typhimuriun, in plus, e efficient si pe Escherichia coli.
Efecte secundare şi contraindicaţii
Mătreaţa-bradului este adeseori iritantă pentru mucoasele gurii şi ale gatului; ar trebui diluată intr-
un pahar cu apă (sau orice alt lichid adecvat) inainte de consum.
Deşi testele pe animale au arătat că doze excesiv de mari de acid usnic, unul dintre componenţii
mătreţii-bradului, sunt toxice pentru animale, la oameni nu a fost observată toxicitate. Mătreaţa-
bradului absoarbe cu uşurinţă metalele grele din aer, in cantităţi posibil toxice.Acest lucru este cu
deosebire problematic la latitudini nordice extreme. in general, doza de mătreaţa-bradului
administrată intern nu va conţine o cantitate aşa de mare de metale grele incat să provoace
neplăceri.
Pentru a evita astfel de probleme, recoltaţi mătreaţa-bradului din locuri aflate la cel puţin 10
kilometri de artere rutiere, fabrici sau zone poluate.

MIERE [nectar concentrate de flori sălbatice de diferite specii) si PROPOLISUL

Părţi folosite: Mierea insăşi, propolisul.
Recoltare: Toamna, din stupii de albine.
Acţiune: Antibiotică, antivirală, antiinflamatoare, anticarcinogenă,expectorantă, antialergenică,
laxativă, antianemică, tonică, antifungică, de stimulare a imunităţii, de regenerare celulară.
Eficientă impotriva: Staphylococcus aureus, speciilor de Streptococcus, enterococilor,
Helicobacter pylori.

PELIN (Artemisia absinthium)

Familie: Compositae.
Părţi folosite: Toată planta.
Recoltare: Pelinul creşte in toată lumea. Planta de deasupra solului este cel mai des folosită
pentru medicamente, ea putand fi recoltată oricand. Rădăcina, un leac puternic in sine, este rareori
utilizată in acest scop; şi ea poate fi recoltată oricand.
Acţiune: Planta: Antibacteriană, antimalarică, antifungică, imunomodulatoare, vermifugă,
antiinflamatoare, diaforetică, toxică, euforizantă, antiamibică, antipiretică, de stimulare gastrică,
coleretică1, tonic amar, uşor relaxant muscular.
Rădăcina: antibacteriană,imunostimulantă, diaforetică, antipiretică.
Eficient împotriva: Malariei, Staphlycoccus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Candida albicans,
Klebsiella pneumoniae,viermilor intestinali, oricăror organisme amibice interne. Uleiul esenţial este
eficient impotriva majorităţii microbiolor.
Efecte secundare şi contraindicaţii
Evitaţi dozele mari in timpul sarcinii. Infuziile concentrate au provocat avorturi la şobolani, ceaiurile
slabe fiind considerate sigure. Uleiul esenţial nu e recomandabil niciodată pentru uz intern:
doze mici provoacă insuficienţă renală acută şi moarte. Folosirea in exces a plantei de-a lungul
anilor poate provoca tulburări ale sistemului nervos central din cauza nivelului ridicat de tuionă (un
narcotic otrăvitor) din plantă.
Atenţie: Unii botanişti sunt de părere că prezenţa tuionei şi posibilele tulburări ale sistemului nervos
central pe care aceasta le-ar putea genera reprezintă un pericol prea mare pentru a risca
intrebuinţarea pelinului de fel. Mulţi alţi botanişti au folosit planta ani indelungaţi fără nici un semn
de reacţii adverse. Intrebuinţarea in practica populară din lumea intreagă este universală. Ar trebui
totuşi să se recunoască faptul că pelinul este o plantă puternică, ce ar trebui folosită cu respect şi
precauţie.

SALVIE (Salvia officinalis)

Familie: Labiateae.
Părţi folosite: Frunzele.
Recoltare: Aceasta este salvia pentru uz culinar din comerţ.Planta este originară din sudul
Europei, dar este in prezent naturalizată in intreaga lume. Recoltaţi frunzele chiar inaintea
infloririi,la inceputul verii.
Acţiune: Antiseptică, antibacteriană, astringentă, tonică, expectorantă, diaforetică.
Eficientă împotriva: Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae,
Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli, Candida albicans, Klebsiella pneumoniae, speciilor de
Salmonella.
Uleiul esenţial este un antibiotic cu spectru larg de acţiune.
Efecte secundare şi contraindicaţii: Salvia va diminua sau chiar opri lactaţia la mamele care
alăptează. Nu se recomandă cantităţi mari in timpul sarcinii.

USTUROIUL (Allium sativum) si Ceapa(Alium cepa)

Familie: Liliaceae.
Părţi folosite: Căpăţana şi căţeii sunt folosiţi ca medicament şi aliment.
Recoltare: Planta este originară din Asia, dar este cultivată in prezent in toată lumea. Bulbul se
recoltează la inceputul toamnei, cand frunzele incep să se veştejească.
Acţiune: Antibacteriană, antivirală, antiseptică, antiparazitară,antiprotozoare, antifungică,
antihelmintică, de stimulare a sistemului imunitar, hipotensivă, diaforetică, antispasmodică,
colagogă1.
Eficient împotriva: Tuberculozei, Shigella dysenteriae, Staphylococcus aureus, Pseudomonas
aeruginosa, Candida albicans, Escherichia coli, speciilor de Streptococcus, speciilor de Salmonella,
speciilor de Campylobacter, Proteus mirabilis, herpes simplex, influenza B,HIV şi multor altora.
impotriva bacteriilor gram-pozitive şi gram-negative.
Efecte secundare şi contraindicaţii
Greaţă, vomă.Usturoiul nu este recomandat mamelor care alăptează, deoarece acesta afectează
gustul laptelui şi, in consecinţă, alăptatul. Este excretat de corp prin plămani;

Condimentele. Eficienţa condimentelor antibacteriene

Condimentele sunt listate in ordine descrescătoare a puterii lor, conform descoperirilor studiului de
cercetare efectuat la Cornell University avem:
Omoară 100% dintre bacterii: usturoi, ceapă, ienibahar, oregano
Omoară 90% pană la 75% dintre bacterii: cimbru, scorţişoară,tarhon, chimen, cuişoare,
temongrass (citronela), frunze de dafin, specii de capsicum, rozmarin, măghiran, muştar.
Omoară 72% pană la 50% dintre bacterii: chimion, mentă, salvie, fenicul, coriandru, mărar,
nucşoară, busuioc, pătrunjel.
Omoară 48% pană la 25% dintre bacterii: cardamom, piper, ghimbir, sămanţă de anason,
sămanţă de ţelină, suc de lămaie sau limetă.

Susţinerea elementelor sistemului imunitar. Imunostimulente

Unele dintre elementele specifice ale sistemului nostru imunitar sunt timusul, splina, sistemul
limfatic, ganglionii limfatici, amigdalele, ficatul, apendicele (practic un ganglion limfatic mare) şi
măduva osoasă. Timusul coordonează activitatea imună. Splina procesează globulele roşii uzate
din sange şi trombocitele şi oferă un loc unde bacteriile invadatoare să fie inghiţite şi distruse.
Ficatul curăţă toxinele din sange şi produce cea mai mare parte din limfa corpului.
Acest sistem se desfăşoară paralel cu vasele de sange; el depozitează, filtrează şi pune in
circulaţie deşeurile, mai ales bacteriile moarte şi numărul mare de globule albe produse in timpul
infecţiilor active. Cateva plante ies in evidenţă cand vine vorba despre intărirea, reabilitarea sau
stimularea sistemului imunitar. Toate pot fi folosite pe termen lung; foarte puţine au efecte
secundare.

Plante imunostimulante:
Ashwagandha
Astragalus
Ceai de New Jersey
Ginseng siberian
Iarba-febrei
ASHWAGANDHA (Withania somnifera)
Familie: Solanaceae.
Părţi folosite: in practicile occidentale se foloseşte rădăcina; in restul lumii se folosesc toate părţile
plantei.
Recoltare: Planta este cultivată puţin (şi nici nu e prea cunoscută pe la noi, dar este obişnuită in
India, Sudan, Pakistan, Irak, Arabia Saudită şi Rwanda. Rădăcina se recoltează de obicei toamna;
frunzele, oricand; seminţele, in sezon.
Acţiune: Rădăcina: tonic imunitar, antistres, antibacteriană, diuretică, antipiretică, astringentă,
sedativ nervos, curativă. Frunzele şi tulpina: antipiretică, febrifugă, tonifiantă, diuretică,
antibacteriană, antimicrobiană, astringentă, sedativ nervos. Seminţele: soporifică, diuretică,
coagulantă. Fructele (speciilor inrudite): tonic imunitar, antibacteriană,curativă.
Eficientă impotriva: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa,speciilor de Salmonella.
Efecte secundare şi contraindicaţii: Folosită in India ca abortiv. Nerecomandată utilizarea in
timpul sarcinii. Rădăcina şi frunzele sunt considerate narcotice, la fel ca multe plante membre ale
familiei Solanaceae; seminţele sunt considerate narcotic soporific. Se recomandăprecauţie in
folosirea dozelor mari. Totuşi, consemnările pe marginea administrării plantei in randul oamenilor
indică faptul că efectele sale narcotice nu sunt catuşi de puţin la fel de puternice ca cele ale rudei
sale dulcamara (Solarium dulcamara). Planta are un conţinut destul de mare de nicotină, aşa că cei
care incearcă să se lase de fumat vor constata că această plantă le va ingreuna sarcina.

ASTRAGALUS (Astragalus membranaceus)

Familie: Leguminosae.
Părţi folosite: Planta este una perenă, cu un rizom lung şi fibros. Rădăcina se foloseşte in scop
medical.
Recoltare: Planta creşte in Asia şi este recoltată mai ales in China.
Acţiune: intăritor al sistemului imunitar, stimulentă şi fortifiantă; antivirală; adaptogenă; tonică;
diuretică; intensifică funcţiile plămanilor, ale splinei şi digestia.
Eficientă impotriva: Staphilococcus aureus, speciilor de Salmonella, Proteus mirabilis.

CEAI DE NEW JERSEY (specie de Ceanothus)

Family: Rhamnaceae
Părţi folosite: Rădăcina.
Recoltare: Toamna sau la inceputul primăverii, după un ingheţ serios. Interiorul rădăcinii este roşu
aprins, această culoare extinzandu-se prin rădăcina albă lemnoasă, dandu-i o tentă roz după
ingheţ. Rădăcina este extrem de dură după ce se usucă.
Acţiuni: Prima şi cea mai remarcabilă: de stimulare a sistemului limfatic, antiinflamatoare şi tonică.
Este de asemenea o plantă astringentă, tonică pentru membranele mucoase, curativă, antiseptică,
expectorantă, antispasmodică şi coagulant sangvin.
Eficientă impotriva ulceraţiilor persistente sau fetide ale pielii şi ale membranelor mucoase, a
infecţiilor streptococice ale gatului, a infecţiilor generale ale gatului şi ale căilor respiratorii
superioare, impotriva malariei şi a difteriei. Ca şi stejarul (care s-a dovedit eficient impotriva a
numeroase organisme patogene), ea este deosebit de astringentă.

CIUPERCA SHIITAKE [Lentinus edodes)

Părţi folosite: Ciuperca.
Recoltare: Ciupercile sunt fructe, asemenea merelor. Cand apar,inainte să inceapă să se usuce,
este momentul să fie recoltate. In mod obişnuit, ciupercile mai mult se cumpără decat se culeg,şi
au fost un remediu elementar in China de secole.
Acţiune: Imunostimulantă, antivirală, antitumorală.Eficientă impotriva: Encefalitei virale.
Cel mai bine documentat aport adus sănătăţii de ciupercile Shiitake este sprijinul imunitar. Pe de o
parte, acestea stimulează răspunsul sistemului imunitar în diferite circumstanţe, iar pe de altă parte
îi limitează activitatea excesivă, când este cazul. Unele studii de laborator au demonstrat faptul
că, pe lângă polizaharide, ciupercile Shiitake conţin şi alte substanţe cu efecte anti-tumorale, fiind
astfel foarte importante în lupta împotriva cancerului.
Precauţii şi contraindicaţii: Ciupercile Shiitake sunt contraindicate în perioada de sarcină şi
alăptare. De asemenea, nu luaţi suplimente cu astfel de ciuperci dacă urmaţi un tratament cu
antibiotice sau antifungice, deoarece pot apărea reacţii adverse precum alergiile sau
fotosensibilitatea.

GINSENG SIBERIAN [Eleutherococcus senticosus)

Familie: Araliaceae.
Părţi folosite: Rădăcina
Recoltare: Planta este originară din nord-estul Asiei, dar este crescută acum comercial in cateva
regiuni din Statele Unite.
Acţiune: Adaptogenă, antistres, tonic imunitar, potenţiatoare a sistemului imunitar (fagocitoză),
imunoadjuvantă (limfocite B), de creştere a rezistenţei nespecifice la caţiva agenţi patogeni,
inhibitoare a monoaminooxidazei.
Eficientă impotriva: Unele ginsenozide au proprietãti sedative, anticonvulsivante, analgezice şi
antipsihotice. Pe de altã parte, alte ginsenozide au fost evidenţiate ca având proprietãţi stimulante
asupra sistemului nervos. Existã şi studii care remarcã existenţa unor proprietãţi antiinflamatoare,
antiulceroase, hipotensive şi de stimulare a imunitãţii. Ginseng-ul pare sã ofere un grad de protecţie
faţã de cancerul ovarian, cancerul de laringe, de esofag, de stomac şi faţã de cancerul pancreatic.
De asemenea, ginseng-ul pare sã aibã efecte benefice asuprametabolismului glucidelor în cazul
persoanelor cu diabet de tip II, la care administrarea de ginseng a dus la scãderea cu 20% a
niveluluiglucozei din sânge la testul de hiperglicemie provocatã.
Precauţii şi contraindicaţii: administreazã concomitent cu alte medicamente stimulante, nici cu
bãuturi sau deserturi care conţin cafeinã. Este recomandatã evitarea ginseng-ului în perioada de
sarcinã şi alãptare. Ginseng-ul se administreazã cu prudenţã la bolnavii hipertensivi.
Alte posibile interacţiuni nefavorabile au fost menţionate în ce priveşte: digoxina, estrogenii,
corticosteroizii, inhibitorii de monoaminoxidazã, warfarina, heparina, aspirina.
Atentie! Date îngrijorãtoare existã cu privire la preparatele de ginseng comercializate. Potrivit
rezultatelor unor verificãri efectuate de diverse organisme de control, preparatele de ginseng sunt
unele dintre cele mai contrafãcute dintre toate preparatele fitoterapeutice aflate în circulaţie pe piaţa
mondialã şi aproape jumãtate din produselede pe piaţa americanã nu îndeplinesc condiţiile de
calitate impuse de organismele de protecţie a consumatorilor.

IARBA-FEBREI (Eupatorium perfoliatum)

Familie: Compositae.
Părţi folosite: Planta de deasupra solului.
Recoltare: Dacă este lăsată să se usuce, planta inflorită va face de obicei seminţe. Ar trebui
recoltată cand este in floare (august sau septembrie) dacă se foloseşte proaspătă pentru tinctură.
Altfel ar trebui culeasă chiar inainte de inflorire, atarnată cu susul in jos intr-un loc umbros şi lăsată
să se usuce bine la aer.
Acţiune: Imunostimulantă (creşte fagocitoza la un nivel de patru ori mai mare decat cel al
echinaceei), diaforetică, febrifugă, tonic al membranei mucoase, uşor relaxantă muscular,
antiinflamatoare,citotoxică1, vomitiv uşor, de stimulare a circulaţiei periferice,tonic gastric.
Efecte secundare şi contraindicaţii
Infuzia fierbinte in cantitate mare poate provoca vomă; altfel, nu există efecte secundare. S-a
raportat că planta proaspătă ar conţine trematol1, ce ar cauza „boala laptelui" la vaci2 şi la
persoanele care beau lapte contaminat. Cercetările mele arată că trematolul se găseşte in
Eupatorium rugosum, limba-şarpelui sau răculeţ, şi nu apare la iarba-febrei. Un număr semnificativ
de clinicieni sunt de părere că pentru tinctură este mai bună planta proaspătă, planta uscată fiind
mai potrivită pentru ceaiuri.
 Cele mai bune 10 antibiotice naturale pe care corporatiile farmaceutice n-ar
dori sa le aflati

Exista o schimbare uriasa care are loc in cadrul industriei medicale. Tot mai multi
oameni incep sa invete ca medicina moderna si industria farmaceutica au devenit tot
mai preocupate de profit decat de oameni.

Mark Mattson, sef al Laboratorului de Neurostiinte de la Institutul American de

Geriatrie, a explicat ca toate companiile farmaceutice nu pot face bani de pe oameni
sanatosi, si asta pentru care nu exista fonduri pentru cercetare. Deci, nu este cu
adevarat surprinzator faptul ca aceste companii farmaceutice fabrica pastile care au
efecte secundare negative, pentru ca noi sa fim tinuti bolnavi.
Cand este vorba de antibiotice, aproximativ 30% din antibioticele prescrise pe cale
orala sunt complet inutile. Stiati ca unul dintre cele mai populare antibiotice utilizate
in SUA, Levaquin, este capabil de a provoca paralizie, dureri articulare, rupturi de
tendon, dificultati de respiratie, epuizare, leziuni neurologice, ameteli, depresie,
anxietate, psihoza si chiar leziuni permanente ale nervilor? Aceste reactii adverse sunt
rareori mentionate atunci cand se discuta cu pacientii.
Din fericire, exista numeroase „antibiotice“ naturale care pot stimula sistemul
imunitar si va scapa de infectii. Iata aici o lista cu cele mai bune antibiotice naturale.
1) Uleiul esential de Oregano. Oregano este un antimicrobian natural care poate
lupta impotriva bacteriilor care provoaca infectii precum Candida, de exemplu.
Acesta este probabil primul supliment care ar trebui sa-l luati atunci cand aveti o
raceala sau o gripa. Cu toate acestea, trebuie sa fiti atenti, caci este extrem de puternic
si va poate arde stomacul.
2) Otetul de mere. Otetul de mere este un antibiotic, anti-fungic si are proprietati
antiseptice, care pot alcaliniza in mod natural corpul vostru, ajutand astfel la
prevenirea sau combaterea cancerului in unele cazuri.
3) Mierea de albine. Mierea de albine este o alta sursa naturala excelenta de
antibiotice, si asta pentru ca enzimele gasite in miere elibereaza peroxid de hidrogen,
ceea ce-l face perfect pentru tratarea ranilor in mod natural si pentru prevenirea
infectiei. Va recomandam sa achizitionati miere proaspata, nepasteurizata, si de
preferinta organica. Mierea poate atenua, de asemenea, problemele digestive, racelile
si trata gatul inflamat.

4) Usturoiul. Este posibil sa fi auzit ca usturoiul este excelent la combaterea racelilor,

un lucru care este in intregime adevarat. Usturoiul lupta impotriva ciupercilor,
parazitilor, bacteriilor etc. Compusul cel mai activ al usturoiului este alicina.
5) Argintul coloidal. Acest antibiotic natural a fost folosit timp de secole intregi.
Argintul coloidal este un amestec de particule de argint in suspensie in fluid. Desi
menit sa fie un tratament temporar, deoarece argintul, un metal greu, poate fi toxic,
totusi el poate fi folosit pentru a opri multiplicarea bacteriilor unicelulare.
6) Ghimbirul. Ghimbirul este un antibiotic natural si are proprietati anti-bacteriene.
Este, de asemenea, utilizat in alte scopuri medicinale, cum ar fi racelile, greata,
astmul, colicile, palpitatii ale inimii, umflaturi si dureri de stomac.
7) Extractul de ceapa. Ceapa este dovedita stiintific de a detine proprietati
antibacteriene, “sugand” literalmente boala si toxinele din organism. Cateva cepe
taiate deschise intr-o casa vor indeparta tone de bacterii din spatiul de locuit!
8 ) Radacina de hrean. Hreanul contine izotiocianate (ITC), care sunt dovedite in a
detine proprietati antibacteriene. Ca urmare, acesta poate fi folosit ca un antibiotic
natural. Uleiul care provoaca gustul mai puternic al hreanului este numit izotiocianat
de alil, fiind un antimicrobian dovedit impotriva unui numar mare de agenti patogeni.
9) Ardeiul iute. Ardeii iuti sunt bine cunoscuti pentru proprietatile lor antibacteriene.
10) Curcuma (turmericul). curcumina, substanta bioactiva gasita in turmeric, are atat
proprietati antibacteriene cat si antimicrobiene. curcuma a castigat multa popularitate
in ultimul timp, in special datorita proprietatilor sale medicinale anti-inflamatoare.
Deci, data viitoare cand medicul dumneavoastra va va prescrie antibiotice, puteti
solicita mai intai informatii despre aceste remedii naturale.