Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren – Redactarea a I-a

ANEXA A
(informativă)

UNELE RELAŢII PENTRU CALCULUL REZISTENŢEI LA

SMULGERE A ANCORAJELOR

A.1 Calculul rezistenţei la smulgere a ancorajului în funcţie

de armătura acestuia

Rezistenţa la smulgere a ancorajului în funcţie de armătura acestuia poate fi

determinată cu relaţia:

R = ftk A t / γ (A-1)
t; d a

în care:
ftk - rezistenţa caracteristică la întindere a armăturii (conform SR EN 1992-1-
1:2004.);
At - aria transversală a armăturii ancorajului;
γa - coeficient parţial de siguranţă, care se va lua conform cu Tabelul A-1.

Tabelul A-1. Coeficient parţial de siguranţă, γa

Ancoraje de clasă A şi B C
TBP 1.18 1.11
Bare PC 1.05 1.00

A.2 Calculul rezistenţei la smulgere a ancorajului în funcţie

de stabilitatea de ansamblu: element ancorat – masiv
de teren

Rezistenţa la smulgere a ancorajului în funcţie de teren poate fi determinată

cu relaţia:

R = Ns / γ (A-2)
a; d a

unde:
γa - coeficient parţial de siguranţă, egal cu:
= 2.04 pentru ancorajele de clasă A şi B;
= 1.78 pentru ancorajele de clasă C.

35
 Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren – Redactarea a I-a

Ns - forţa de smulgere determinată prin calcul, pe baza valorilor caracteristice

ale parametrilor terenului. Se determină pe baza relaţiilor următoare în
funcţie de natura terenului de fundare:

pentru roci grupa tare la extra-tare:

(
Ns = πDΣ Z ia fik ) (A-3)

în care:
fik - rezistenţa caracteristică pe suprafaţa laterală a zonei injectate,
egală cu:
= 1000 kN/m2 pentru roci din grupa tare,
= 2000kN/m2 pentru roci din grupa foarte tare,
= 3000kN/m2 pentru roci din grupa extra-tare.
D - diametrul forajului;
Zai - lungimea zonei de ancorare în stratul i.

pentru pământuri cu coeficientul de permeabilitate k<10-1cm/s:

(
Ns = πD ef Σ Zia fik ) (A-4)

în care:
Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare, stabilit
cu relaţia:
0,7 × C
D
ef
= 1,8 × [m] (A-5)
π × Zi
a
C - cantitatea totală de ciment (în tone), introdusă în zona bulbului la
injectare şi reinjectare;
Def nu se va lua în calcul cu valoare mai mare decât 3D pentru
pământuri necoezive şi respectiv 2.5D pentru cele coezive, unde
D este diametrul iniţial de forare.
fik - rezistenţa caracteristică pe suprafaţa laterală a zonei de
ancorare, conform cu Tabelul A-2.

Tabelul A-2. Rezistenţa caracteristică pe suprafaţa laterală a zonei de ancorare, fik

fik [kN/m2]
Natura pământului
fără reinjectare cu reinjectare
φ < 30° 90 110
nisipuri cu 30° ≤ φ < 35° 105 130
φ ≥ 35° 120 150
I = 0,75...1 70 100
coezive cu C
IC > 1 80 110

pentru pietrişuri (k≥10-1cm/s):

36
 Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren – Redactarea a I-a

(
Ns = πD Σ Zia ×fik
ef
) (A-6)

în care:
Def - diametrul efectiv al bulbului, ţinând cont de cantitatea de ciment
introdusă prin injectare în zona acestuia şi de porozitatea n a
terenului, dar nu mai mare de 0.5 m;
fik = 200 kN/m2.

pentru pământuri coezive cu supralărgiri în zona de ancorare:

ef
( )
Ns = πD Σ Zia ×fik + βR k A
s
(A-7)

în care:
β - coeficient care depinde de modul de realizare a supra-lărgirilor,
fiind egal cu 1.1 pentru metoda exploziilor şi 1.0 pentru alte
metode;
As - aria suprafeţei supralărgirilor, determinată prin proiecţia pe plane
normale la axa ancorajului.
Rk - rezistenţa caracteristică pe suprafaţa supralărgirilor, conform cu
Tabelul A-3.

NOTĂ: Sumarea Zaixfik se va face numai pentru zona de ancorare în care nu sunt
supralărgiri. În cazul supralărgirilor prin explozie, diametrele vor descreşte
spre zona liberă a ancorajului, iar numărul supralărgilor va fi de maxim 5.

Tabelul A-3. Rezistenţa caracteristică pe suprafaţa supralărgirilor, Rk

Rk [kN/m2] pentru IC
Adâncimea [m]
0,51...0,75 0,76...1,0 >1,0
3 350 500 600
5 450 600 750
10 750 900 1100
≥ 20 1350 1600 1600

NOTE:
(1) Relaţiile pentru determinarea valorilor NS au un caracter informativ, putând
fi utilizate de către elaboratorii sistemelor de ancorare în faza de pre-
dimensionare a acestora, precum şi de către proiectanţii de structuri ancorate
în faza de studiu preliminar, atunci când gama de sisteme de ancorare
agrementate nu satisface cazul în speţă.

(2) Condiţia de verificare la starea limită de stabilitate a ansamblului (element

ancorat – masiv de teren angajat) este ca, sub efectul încărcărilor limită din
grupările fundamentale şi speciale, ansamblul să nu îşi modifice sensibil

37
 Normativ privind proiectarea geotehnică a ancorajelor în teren – Redactarea a I-a

poziţia sau forma, considerând că nu are loc cedarea ancorajului prin ruperea
armăturii sau prin smulgerea zonei de ancorare.

(3) Pentru teren se vor considera valorile de calcul ale caracteristicilor

geotehnice. Nu se vor introduce în calcul eventualele încărcări temporare cu
efect favorabil stabilităţii.
Pentru simplificarea calculelor se admite ca verificarea să se facă la
încărcările din grupările fundamentale, cu adoptarea unui coeficient de
siguranţă mai mare sau egal cu 1.5 pentru PdSLE (încărcarea de calcul
corespunzătoare SLE).
De regulă, din verificările de stabilitate se deduc parametrii ancorajului
(lungime, înclinare, etc.). Verificarea la stabilitate se va face şi pentru etapele
intermediare de execuţie.

(4) Pentru ancorajele de clasă C nu mai este necesară verificarea sub efectul
grupărilor speciale.
La ancorajele de clasă A se sporeşte nivelul de asigurare cu până la 10%,
independent de nivelul de asigurare prevăzut pentru ansamblul structurii.
La stabilirea solicitărilor se vor considera ipoteze cât mai apropiate de modul
de lucru al terenului şi al elementului ancorat în momentul cedării.
Pentru dimensionare sau verificare solicitarea PdSLU (încărcarea de calcul
corespunzătoare SLU) nu se va lua mai mică decât 1.25PdSLE chiar dacă
ipoteza limită considerată în calcul conduce la solicitări PdSLU mai reduse.
Dacă PdSLU >1.5PdSLE se vor reanaliza ipotezele limită considerate, precum şi
poziţia şi geometria ancorajelor, şi, dacă în aceste condiţii inegalitatea rămâne
valabilă, atunci se va adopta în calcul valoarea rezultată.

38