• 32.

Bitumul de petrol

• este un produs de culoare închisă, brună până la negru, cu aspect mat sau lucios, obţinut prin oxidarea unor reziduri cu caracter

• la asfaltos rezultate în instalaţiile de distilare în vid, dezasfaltare, cracare etc.

• Pentru ameliorarea unor caracteristici, cum ar fi rezistenţa deformare plastică şi lărgirea intervalului de temperatură între starea
fragilă şi cea plastică, în bitumul de petrol se adaugă diferiţi produşi organici sau anorganici.

• Umplutura anorganică este un material mineral, inert, măcinat fin, cum ar fi mica, talcul, carbonatul de calciu, ardezia etc.
Conţinutul în asemenea pulberi poate să ajungă la 40 % în greutate. Sunt excluse produsele higroscopice, cum ar fi gipsul,
cimentul, caolinul, creta etc.

• La stabilirea naturii pulberilor trebuie să se ţină seama şi de efectul acestora asupra eficacităţii protecţiei catodice. Pulberile care
se încarcă cu sarcini pozitive, cum ar fi cele din caolin sau ciment, afectează calitatea protecţiei catodice. Umplutura în stare
uscată din carbonat de calciu măcinat, cu max. 2 % argilă nu influenţează protecţia catodică.

• Materialele de natură organică adăugate în bitum pot fi cauciucul vulcanizat măcinat, recuperat din anvelopele uzate (7 - 10% în
greutate), fibrele scurte şi benzile din materiale plastice.

• In bitum se pot încorpora fibre scurte din sticlă. În acest caz trebuie adăugat şi un polimer de adeziune, cum ar fi emulsia de
poliacetat de vinil sau formaldehida, într-o proporţie de 10 - 35 % în greutate. Un asemenea bitum se numeşte bitum cu filer. Prin
încorporarea fibrelor de sticlă se îmbunătăţesc calităţile termomecanice, rezistenţa la şoc şi se măreşte intervalul dintre
temperatura de înmuiere şi cea de rupere fragilă.