4.

Coroziunea chimica,caracterizare,legi de crestere a peliculei de coroziune

Pentru a considera o coroziune pur chimica trebuia ca mediul agresiv sa nu conduca sarcinile electrice
iar in timpul desfasurarii procesului sa nu se modifice caract care sa declanseze un proces
electrochimic de trecere a metalului in solutie

Coroziunea chimica este caract metalelor aflate in gaze uscate si lichide dielectrice

Caract principala a coroziunii chimice consta in formarea unor compusi ce raman aderenti pe
suprafata.Pelicula formata pe suprafata are o structura si cristalina si calitati dielectrice si poate avea o
actiune mai mult sau mai putin protectoare in functie de conditiile de formare si de posibilitatile de
difuzare ale agentului coroz sau a metalului

Daca se considera sistemul metal-oxige metalele se pot clasifica astfel :

-metale nobile-care prezinta o afinitate foarte slaba pentru oxigen cum ar fi aurul sau argintul

-metale cu o slaba afinitate pt oxigen :Fe ,Cu,Ni,Pb

-metale cu o afinitate mare pt oxigen:ce,W,Mo,St,Pb

-metale cu o f mare afinitate pt oxigen:Si,Ti,Al,Mg

Continuitatea şi compactitatea peliculei de oxid sunt legate de condiţiile de formare şi de raportul

dintre volumul oxidului şi volumul metalului oxidat.

Marea majoritate a metalelor prezintă oxizi cu un volum mai mare decât al metalului consumat.

Pornind de la raportul Vox/Vm , metalele se împart în două categorii:

- metale cu Vox/Vm  1, caracterizate printr-o peliculă de oxid poroasă, fisurată, care nu asigură
protecţia metalului, oxigenul având posibilitatea de a fi în contact cu metalul pe întreaga durată de
expunere;

- metalele cu Vox/Vm  1, caracterizate printr-o peliculă de oxid compactă, relativ aderentă, care asigură
frânarea procesului de oxidare, oxidarea continuând numai prin difuzie.

Protejarea metalului de către stratul de oxid format este asigurată când:

1  Vox/Vm  2

Din punct de vedere cinetic, creşterea grosimii peliculei de oxid se poate desfăşura după:

- o lege liniară de forma (Mg):

s  kt  s0 caracteristică straturilor poroase de oxizi, când oxigenul are acces direct la metal;

- o lege parabolică de forma (Fe, Cu, Ni):

s2  kt  s0 caracteristică îngreunării deplasării ionilor prin stratul de oxid;

- o lege logaritmică de forma (Zn):

s  k ln t/c  s0 caracteristică in prima faza de formare a peliculei de oxizi.

In acesterelatii s-au folosit urmaoarele notatii:

s – grosimea peliculei de oxid;

s0 – grosimea initiala;

t – timpul de expunere;

k – factor dependent de conditiile de oxidare;

c – constana caracteristica metalului.

Atat legea parabolica cat si cea logaritmica de crestere a grosimii stratului de oxid indica faptul ca
pelicula are un oarecare rol protector pentru suprafata metalului.