FORMA SPORTIVA

DEFINITIE FORMA SPORTIVA

STARE BIOLOGICA SPECIALA caracterizata prin:

nivel ridicat al standardului sano-genetic

stabilitate ponderala la nivel optim
compozitie corporala adecvata
stare functionala adecvata
capacitate de efort optima
economie metabolica si de efort
capacitate de refacere naturala ridicata
nivel comportamental adecvat
rezultate sportive de valoare
 Starea de forma sportivă se poate aprecia după
indicatori de natură:

 biologica- parametri și indicatori ai funcțiilor cardio-

respiratorie, neuro-musculare, metabolică, endocrină,
măsurați în condiți bazale, în repaus, efort și perioada
de revenire.

 motrica- rezultate în concurs

 CARACTERISTICI - FORMA SPORTIVA

Suportul biologic pe care se realizeaza forma sportiva:

grad inalt de antrenament

 se poate obtine in 3-4 saptamani de antrenament

 Durata: 4-6 sapt. (excep. 8)- caracter individual

 2-max 3 varfuri de forma sportiva pe an

 Pierderea ei se face voluntar sau accidental

 Stabilitatea formei sportive depinde de modul în
care este dirijat antrenamentul pe parcursul întregii
perioade pregătitoare!

 La sportivii de înaltă performanță este mai stabilă,

iar perioada de menținere a ei la un nivel superior
este mai îndelungată!
 STAREA DE START

Stare specială, caracterizată printr-un complex de

manifestări comportamentale și vegetative, care:

- se instalează pe măsură ce se apropie o competiție

importanta
- reprezintă reacția organismului la stresul indus de
competiție
- influențează direct randamentul sportiv
 Intensitatea și durata acestor reacții mari diferențe
individuale și condiționează performanțele fizice sau
psihice.

Determinate de :
 factori endogeni (tipul de sistem nervos central,starea de
sănătate, gradul de antrenament, experiența personală,
motivația)

 factori exogeni (valoarea competiției și a adversarului, ora

și locul de desfășurare al competițiilor, tipul de încălzire,
frecvența competițiilor, atitudinea spectatorilor, factori
climatici,)
 STAREA DE START-TIPURI

1.Gata de concurs comportament adecvat, reactii normale,

obtin rezultate conform pregatirii

2.Febra de start comport.disproportionat, agresiv, daunator mai

ales pt sporturi in echipa.

3. Apatia de start sportivii devin apatici anxiosi, depresivi

Mai greu de stapanit decat febra de start

De urmarit bioritmul emotional in starile negative.

Necesara buna colaborare Antrenor-Medic-Sportiv
Febră de start
 Stare de hiperexcitabilitate corticală, anxietate,
irascibilitate, agitaţie, impulsivitate, labilitate
afectivă, incapacitate de concentrare

 Tahicardie, tahipnee, palpitaţii, tremur al

extremităţilor, hipersudoraţie, senzaţie de frig,
paloarea tegumentelor

 Rezultate sportive slabe

Profilaxie și tratament

 Medicul, psihologul cu circa 2-3 săptămâni înaintea

competiţiei tratament si tehnici de relaxare

 Antrenorul Efectuarea încălzirii mai lungă și cu ritm

mai lent.
Apatia de start
 la sportivii cu un tip de SNC flegmatic, pe fondul unor
descărcări crescute de catecolamine care epuizează
fizic şi psihic sportivul.
 Se caracterizează prin predominanţa inhibiţiei.
 Sportivul prezinta: oboseala, depresie, apatie,
somnolenta, transpiraţia extremitatilor lipsa de interes
fata de competiţie; sportivii sunt retrasi fata de
colectiv, se autoizoleaza
 Randamentul este scazut, ei pierzând competiţia
înainte ca acesta sa înceapă, desi gradul de pregatire
este bun.
Profilaxie si tratament
 În acestei stări negative de start trebuie să intervină
antrenorul, medicul şi psihologul.
 Tratamentul va cuprinde psihoterapia agresivă
(sugestie, consiliere, etc) medicaţie neurotrofă
stimulentă.
 Se urmăreşte convingerea sportivului de importanţa
competiţiei, încălzirea va fi mai scurtă dar mai intensă.
 Apatia de start este mai greu de stăpânit decât febra
de start