Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptură:

- Este una din formele în care se păstrează Revelația în eficiența ei, ca apel al lui
Dumnezeu în continuare.

- Este expresia scrisă a Revelației împlinite în Hristos.

- Prezintă pe Hristos în forma cuvântului Lui dinamic și a cuvântului tot așa de dinamic al
Sfinților Apostoli despre faptele Lui mântuitoare, în eficiența permanentă a lor.

- Descrie și modul în care Dumnezeu a pregătit mântuirea noastră în Hristos și modul în

care Hristos continuă să lucreze prin extinderea puterii Lui, pentru asemănarea noastră cu El,
până la sfârșitul lumii. Prin cuvântul ei, Hristos continuă să ne vorbească și nouă, să ne provoace
la răspuns cu fapta, să lucreze astfel și în noi.

- Este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu care S-a tălmăcit pe Sine în cuvinte, în lucrarea Lui
de apropiere de oameni pentru ridicarea lor la El, până la întruparea, învierea și înălțarea Lui ca
om.

- Nu e numai o carte prin care păstrăm în memorie ce a făcut Dumnezeu prin pregătirea
întrupării și prin întruparea Fiului Său, ci și o carte care ne spune ce face și va face Fiul lui
Dumnezeu cel întrupat și înviat până la sfârșitul veacurilor pentru a ne conduce și pe noi la
înviere. Căci în Scriptură e descrisă nu numai acțiunea de coborâre a lui Dumnezeu pe pământ
spre noi până la întruparea Sa, ci și începutul ridicării noastre la îndumnezeire, făcut prin înviere,
și începutul extinderii acțiunii Lui până la sfârșitul lumii.

- Sfânta Scriptură dă mărturie despre lucrarea Duhului care se săvârșea în cei ce ascultau
cuvintele lui Hristos, sau cele ale Apostolilor despre Hristos (Fap. 4, 4; Fap. 10, 44).

- Scriptura nu ne spune dacă ar fi venit cineva la credință prin simpla citire a cuvintelor
lui Dumnezeu, cuprinse în ea. Desigur că aceasta s-ar putea explica din faptul că nu exista o
Scriptură despre Hristos în timpul de când avem mărturiile ei de mai sus. Totuși, în general,
cuvântul Scripturii are putere când e comunicat de un om credincios altuia, fie prin repetarea lui
așa cum se găsește în Scriptură, fie explicat. Căci în credința dintre ei lucrează Duhul Sfânt.
Credința, ca lucrare a Duhului, vine în cineva prin altul, dar numai când acel altul comunică
cuvântul Scripturii însușit și mărturisit cu credință, sau cu sensibilitatea comuniunii în Duhul.
Scriptura își activează puterea ei în comuniunea între persoane, în transmiterea cuvântului ei cu
credință de la o persoană la alta, de-a lungul generațiilor.
 - De fapt, Duhul ni Se transmite de la altul prin cuvântul Scripturii crezut de acela, iar
îmbogățirea credinței mele prin citirea Scripturii sau prin meditare a conținutului ei se face în
comuniunea cu alții, în comunitatea Bisericii. Fără Scriptură, credința ar slăbi și conținutul ei s-ar
sărăci în timp și ar deveni nesigur în sânul Bisericii; dar fără Biserică, Scriptura nu ar fi
actualizată în eficiența ei, căci ar lipsi transmiterea Duhului, de la cei ce cred, la cei ce primesc
credința. Astfel, Duhul actualizează în comunitatea Bisericii cuvintele Scripturii.

- Hristos care lucrează în noi prin Duhul Sfânt, comunicându-Se așa cum aflăm în
Scriptură, e în Biserică. Biserica e trupul lui Hristos în care Acesta lucrează în decursul
timpurilor. Biserica e plină de Hristos în lucrarea Lui mântuitoare. Dar dacă El e activ în
Biserică, Scriptura care-L descrie, când e lucrătoare, e tot în Biserică.

„toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de aceea folositoare pentru a învăţa, pentru a mustra,
pentru a îndrepta, pentru a da înţelepciune şi pentru a educa pe calea dreptăţii. Astfel omul lui
Dumnezeu este bine pregătit şi înzestrat cu cele necesare pentru orice faptă bună“ (2 Timotei 3, 16-17).