[ascunde]

Balaurul dobrogean

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Balaur (dezambiguizare).

Balaurul dobrogean

Balaurul dobrogean, fotografiat de Doru Panaitescu în județul Constanța

Stare de conservare
Starea de conservare nu a fost încă evaluată de IUCN
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Reptilia
Ordin: Squamata
Subordin: Serpentes
Suprafamilie: Colubroidea
Familie: Colubridae
Subfamilie: Colubrinae
Gen: Elaphe
 Specie: E. sauromates
Nume binomial
Elaphe sauromates
Pallas, 1814
Modifică text
Balaurul sau balaurul dobrogean, șarpele cu patru dungi

răsăritean, balaurul mare (Elaphe sauromates, cu o denumire mai

veche Elaphe quatuorlineata sauromates) este un șarpe neveninos din

familia colubride (Colubridae), care trăiește în stepă, deseori în apropierea

locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei.

Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica

Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei,

sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică, sud-vestul Rusiei, Caucaz, sud-

vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În

România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați, Tulcea,

Constanța, Buzău. Are o talie mare, de până la 2,60 m, fiind unul dintre cei mai

mari șerpi din România.

Evită soarele puternic. Se cațără bine în arbori și se mișcă relativ lent. Când

este prins mușcă. Se hrănește cu mamifere rozătoare, unele șopârle, păsări,

inclusiv ouă. Prada este mai întâi omorâtă prin constricție și apoi înghițită.

Vânează de dimineață până la apusul soarelui.

Masculii adulți sunt mai mari decât femelele. Se împerechează în lunile iunie-
iulie. După acuplare, femela depune în iulie 6-16 ouă în sol. Puii eclozează în
septembrie-octombrie și au circa 15 cm.[1][2]

Cuprins

• 1 Descrierea

• 1.1 Morfologia
• 1.2 Coloritul

• 1.3 Dimorfismul sexual

• 2 Răspândirea și habitatul

• 2.1 Răspândirea

• 2.2 Habitatul

• 3 Comportamentul

• 4 Hrana

• 5 Paraziții și dușmanii

• 5.1 Paraziții

• 5.2 Dușmanii naturali

• 6 Reproducerea

• 7 Taxonomia

• 8 Importanța

• 9 Starea de conservare

• 10 Referințe

• 11 Bibliografie

• 12 Legături externe
Descrierea[modificare | modificare sursă]

Morfologia[modificare | modificare sursă]

Scuturile capului, aspect lateral

f - frontal;
in - internasal;
l - loreal (frenal);
la – sublabiale;
n - nară;
o - ochi;
p - parietal;
pf - prefrontal;
prn – prenazal (nazal anterior);
ptn – postnazal (nazal posterior);
pto - postocular;
pro - preocular;
r - rostral;
sla - supralabiale;
so - supraocular;
sbo - subocular;
t - temporale

Balaur dobrogean, fotografiat de Doru Panaitescu în județul Constanța

 Balaurul dobrogean, fotografiat de Omid Mozaffari în Iran

Balaurul dobrogean, fotografiat de Omid Mozaffari în Iran

Șarpele cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata)

Balaurul dobrogean este un șarpe de talie mare atingând o lungime totală a

corpului de până la 2 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din
România. Kirițescu (1930) citează însă un exemplar de 2,60 m capturat de
Dombrovsky în 1901 la Cernavodă, pe care l-a studiat personal. Această
relatare împrumută oarecare realitate numeroaselor legende locale despre
șerpi uriași întâlniți de localnici.[1]
Date biometrice. Este un șarpe mare. Masculii au de obicei o lungime totală
(cap + trunchi + coadă) de 1275–1425 (în medie 1346) mm, femelele
1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la
marginea anterioară a fantei cloacale) este 1035–1125 mm (în medie
1070,4 mm) la masculi, 1010 mm la femele și 327 mm la juvenili. Lungimea
cozii (de la marginea anterioară a fantei cloacale la vârful cozii) este de 240–
300 mm (în medie 275,6 mm) la masculi, 198 mm la femele și 73 mm la
juvenili. Lungimea capului (de la vârful botului până la colțul gurii) 30–
35,3 mm (în medie 32,7 mm); lățimea capului (măsurată între colțurile gurii)
27-40,3 mm (în medie 30,6 mm). Raportul între lungimea cap + trunchi și
lungimea cozii este de 3,9 la masculi și de 5,1 la femele. Grosimea corpului
este de 5–6 cm.[3][4]

Aspectul general este mai puțin zvelt decât la șarpele rău (Dolichophis
caspius) și șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus), capul alungit, mai mare
decât la speciile citate, botul obtuz, trunchiul lung, coada moderat alungită.
Capul este slab separat de gât. Ochiul este de mărime mijlocie, cu pupila
rotundă. Dinții maxilari au o lungime egală. Osul palatin cu proces median mai
mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se
termină anterior față de condil.[3]

Folidoza (forma și dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Solzii capului

și ai corpului au o mare importanță pentru determinarea speciilor de șerpi.
Solzii mici se numesc grăuncioare, iar cei mari scuturi sau plăci. Scuturile sunt
bine dezvoltate pe cap. Partea superioară a capului acoperită de scuturi se
numește pileu (pileus).[3]

La balaurul dobrogean scutul rostral (situat la vârful botului) este mai lat decât
înalt, de-abia vizibil din perspectivă dorsală. În partea superioară scutul rostral
formează un unghi obtuz care de obicei se intercalează între scuturile
internazale. Scutul frontalmai scurt decât scuturile parietalele. Nara este
așezată între scutul nazal și postnazal. Scutul frenal (loreal) puțin mai lung
decât înalt care este mai mic decât scutul nazal, lungimea lui este egală cu
lățimea. Sub scutul frenal (între scutul frenal și scuturile supralabiale) se află
de obicei 1-3 solzi mici. Au o singur scut preocular destul de mare, sub el (între
al treilea și al patrulea scut supralabial) este situat un scut subocular mic. De
obicei au două, rareori trei scuturi postoculare. Sunt 2-3 scuturi
temporaleanterioare în primul rând și 4 (rar 3) scuturi temporale posterioare în
al doilea rând. Opt (excepțional 9) scuturi supralabiale, ochiul se mărginește
cu al 4-le și al 5-le scut supralabial. Scuturi sublabiale în număr de 11-12; 4
sau 5 (excepțional 3) din scuturile sublabiale se află în contact cu scuturile
inframaxilare anterioare, care sunt mai lungi decât cele posterioare. Scuturile
parietale prin unghiul lor anteroinferior alungit se află de obicei în contact
cu scutul postocular inferior.[3][4]

Solzii dorsali sunt în număr de 25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir

transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale).
Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi
laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi
ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de
pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi
subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg.[1][3][4]

Coloritul[modificare | modificare sursă]

Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-

roz. Pigmentul cafeniu închis predomină.[3]

La balaurul dobrogean coloritul spatelui este foarte variabil - de la cenușii,

cenușiu-măsliniu spre brun-gălbui sau bruniu; adulții au de obicei un colorit
dorsal cafeniu sau brun-roșcat, iar juvenilii cenușiu sau brun-gălbui. Pe spate
pe un fond alb-gălbui se află pete mari, neregulate (rombice sau ovale),
neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii,
cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape negre, pe alocuri
contopite uneori într-o dungă în zigzag; aceste pete sunt dispuse în 4 șiruri (4-5
șiruri la juvenili) longitudinale. În partea inferioară (ventrală) a flancurilor se
află câte un rând de pete mai mici întunecate de aceeași culoare cu a spatelui
care tind să formeze o dungă închisă continuă. Unii solzi de pe laturile corpului
au o culoare roșiatică sau portocalie. Acest tip de desen dorsal este bine
pronunțat la exemplarele tinere și aproape se pierde pe un fond general pestriț
la șerpii adulți, deoarece în mijlocul fiecărui solz al trunchiului de culoare
deschisă se află o mică pată întunecată.[1][3][5][6][7]

Șarpele cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata), care trăiește în sud-vestul

Europei, dar nu se întâlnește pe teritoriul României și țărilor învecinate, are pe
partea superioară a corpului patru dungi longitudinale brun-inchise, de unde și
numele lui (în limba latină și română).[4][5]

Partea superioară a capului și ceafa la adulți este de culoare uniform cafeniu-

închisă sau brun-cenușiu, cu o pată deschisă post-occipitală. La șerpii tineri pe
suprafața superioară a capului se află un desen caracteristic, format dintr-o
dungă arcuită, tăiată anterior, de culoare brun-cafenie situată între marginile
anterioare ale ochilor, 2 pete mici de aceeași culoare situate simetric pe
marginile posterioare ale scuturilor supraoculare și 2 dungi mari și late în
regiunea parietală, de culoare brun-închisă, bombate una față de cealaltă, care
se unesc pe gât cu prima pată a trunchiului. Dungile întunecate de pe părțile
laterale ale capului, care încep la adulți de la marginea posterioară a ochiului,
la juvenili sunt clar pronunțate și pe laturile botului. Cu vârsta, desenul de pe
suprafața superioară a capului se pierde treptat în coloritul de fond general
brun-cenușiu sau aproape negru și se poate transforma într-o suprafață neagră
neîntreruptă la adulți.[1][3][4][5][6]

Pe părțile laterale ale capului, de la ochi la colțul gurii se întinde o dungă

brună-închisă bine vizibilă care se îngustează pe parcurs, caracteristică
majorității speciilor genului Elaphe. Scuturile supralabiale la adulți au o culoare
galben-deschisă caracteristică. Irisul ochiului este negru.[1][3][5]

Abdomenul are o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este

pătat cu pete brune mici neclare.[1][3]

Dimorfismul sexual[modificare | modificare sursă]

Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale.
Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale.[1][3]
Răspândirea și habitatul[modificare | modificare sursă]

Răspândirea[modificare | modificare sursă]

1. Răspândirea șarpelui cu patru dungi (Elaphe quatuorlineata)

2. Răspândirea balaurului dobrogean (Elaphe sauromates)

Răspândirea balaurului dobrogean în România (cerculețe roșii)

Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica

Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia
europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-
vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-
vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului.[8]

În România este o specie protejată și a fost găsit în

județele Galați (Movileni, Furceni), Tulcea (Măcin, Greci, Vârful
Țuțuiatul din munții Măcin, Atmagea, Tulcea), Constanța (Gura
Dobrogei, Cernavodă, Medgidia, Constanța, Valul lui
Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele
Mari).[1][3][9][10]

În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și

cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă.[11]

Habitatul[modificare | modificare sursă]

Balaurul dobrogean trăiește în regiunile de stepă și silvostepă,

în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin
locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante
stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane
și de stepă. În munți, este găsit la altitudini de până la 2500 m deasupra
nivelului mării (în Caucaz). Este deseori găsit în apropierea locuințelor
omenești, prin vii și livezi, și chiar în podurile caselor unde vânează porumbei.
[1][3][5]
Exemplarele capturate de Ion E. Fuhn au fost colectate de pe dealurile
stâncoase de lângă Greci (vârful Țuțuiatul, liziera pădurii) sau din lucernierele
de la Valul lui Traian, vecine cu o pădurice.[1][3]

Se adăpostește în galeriile popândăilor, gerbililor și rozătoarelor mici, în

golurile de sub pietre, fisurile și rigole solului și în scorburile arborilor.[1][3]

În stepa virgină înțelenită se întâlnesc până la trei exemplare la 3–5 km lineari

sau 0,4–12 exemplare/hectar. Populațiile acestor șerpi sunt într-un declin
dramatic datorită desțelenirii pe scară largă.[7]

Comportamentul[modificare | modificare sursă]

Iarna hibernează. Apare după hibernare prin aprilie, fiind activ până în
septembrie sau octombrie în diferite părți ale arealului.[1][3][5]

Evită soarele puternic. Primăvara și toamna este activ în tot cursul zilei, iar în
verile calde dimineața și seara, ascunzându-se pe la mijlocul zilei în galeriile
rozătoarelor, scorburile arborilor și sub pietre.[1][3][5]

De obicei, indivizii trăiesc izolat. Se mișcă relativ lent. Se cațără și alunecă cu

ușurință în arbori și tufișuri, aruncându-și partea anterioară a corpului cu 0,5 m
de la o ramură la alta.[1][3][5]

În fața dușmanilor ia o postură amenințătoare - își ridică partea anterioară a

corpului, gâtul fiind comprimat lateral și cu un sâsâit scurt face salturi în
direcția inamicului. În stare excitată vibrează rapid cu vârful cozii, care lovindu-
se de un substrat tare produce un pocnet caracteristic. Pentru a scăpa de
dușmani se cațără în copaci, trecând în alți copaci prin coroanele suprapuse,
iar luat prin surprindere pe un copac, cade ca o piatră la pământ.[1][3][5]

Pentru om este inofensiv, dar când este capturat se apără mușcând. În

captivitate își pierde curând agresivitatea și duce o viață retrasă, ascuns sub
pietre sau în galerii pe care le sapă cu botul, ieșind numai când caută prada.[1]
[3][5]
Năpârlesc de 4-5 ori pe an (în captivitate).[1]

Hrana[modificare | modificare sursă]

Se hrănește cu rozătoare de talie mare și mijlocie ca șoareci de

câmp, șobolani, popândăi, gerbili, hârciogi, cu iepuri tineri, păsări (de mărimea
unui porumbel) și cu puii și ouăle lor, mai rar cu șopârle (saurofagie
facultativă). Vânează de dimineață până la apusul soarelui.[1][3][5]

După ce a apucat prada cu gura, se încolăcește în jurul ei până ce o sugrumă

prin constricție și nu se desface din jurul ei până ce simte că victima nu se mai
mișcă, apoi își desprinde inelele corpului musculos și o înghite. Prada o înghite
întreagă, începând de regulă de la cap.[1][3][5]

Ouăle de dimensiunea celor de găină sau de rață le înghite întregi, iar coaja lor
este sfărâmată în esofag cu ajutorul hipapofizelor (apofizele spinoase alungite
ale vertebrelor anterioare) care apasă de sus ouăle înghițite, acționând ca un
ferăstrău. Rămășițele cojii sfărâmate trec prin tractul intestinal și sunt apoi
eliminate în afară. În căutarea ouălor de păsări vizitează regulat cuiburile și
adăposturile pentru păsări, cățărându-se sus în copaci.[1][3][5]

Paraziții și dușmanii[modificare | modificare sursă]

Paraziții[modificare | modificare sursă]

Paraziții acestui șarpe sunt acantocefalul Echinorhynchus

oligacanthus (= Oligacanthorhynchus
oligacanthus) Rudolphi, nematodul Ascaris
cephaloptera Rudolphi, trematodulPlagiorchis
sauromates Poirier, protozoarul Haemogregarina.[3][12]

Dușmanii naturali[modificare | modificare sursă]

Printre dușmanii naturali care se hrănesc cu acești șerpi se numără păsările

răpitoare: șorecarul comun (Buteo buteo), șerparul (Circaetus gallicus), stârcul
cenușiu (Ardea cinerea), eretele de stuf (Circus aeruginosus), codalbul
(Haliaeetus albicilla), barza albă (Ciconia ciconia); vulpile, mamiferele
 carnivore din genul Mustela (herminele etc), șopârla apodă Pseudopus apodus.
[5]

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

În România împerecherea are loc în lunile iunie-iulie, iar în Crimeea și sudul

Ucrainei în aprilie-mai. În această perioadă acești șerpi țin un „post nupțial”
caracteristic.[1][3][5][7]

Ouăle se maturează în corpul femelei timp de circa 60 de zile. Femelele depun

ponta în iunie-august, de obicei prin iulie. Ponta este formată din 4-16 ouă,
care au o dimensiune de 20-30 x 42–70 mm. Ouăle sunt depuse în sol.[1][3][5]

Puii eclozează după 2,5-3 luni, în România prin septembrie-octombrie, în

Crimeea în august-septembrie, iar în Transcaucazia în septembrie - începutul
lunii octombrie. La eclozare puii au o lungime de 15–25 cm. Puiul eclozat la
început își scoate vârful botului și limba printr-o gaură făcută în coajă, apoi tot
capul și adesea rămâne în această poziție mai mult de o oră; dacă cineva se
mișcă prin preajmă, puiul își retrage capul înapoi și numai după o pauză
îndelungată se arăta din nou.[1][3][5]

S-a observat că femelele acestui șarpe au grijă de urmași, un fenomen rar

printre șerpi. Ele își apără ponta lipicioasă de dușmani încolăcindu-și inelele
corpului în jurul ei.[5]

Maturitatea sexuală este atinsă în al treilea an de viață. Se pot reproduce și în

captivitate. Este crescut cu succes în exotariul din Tula (Rusia), unde în anul
2000 au eclozat 33 pui.[13]

Taxonomia[modificare | modificare sursă]

Specia Elaphe sauromates era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie

(Elaphe quatuorlineata sauromates) în specia Elaphe quatuorlineata, care
includea 4 subspecii:[3][8]

1. Elaphe quatuorlineata quatuorlineata (Lacépède) - din centrul și

sudui Italiei, Sicilia, fosta Iugoslavie, Albania, sud-vestul Bulgariei, Grecia,

insulele Sporade și Ciclade - în prezent este inclusă ca subspecie în

specia Elaphe quatuorlineata

2. Elaphe quatuorlineata praematura Werner - din Ciclade, insula Ios ; în prezent

este inclusă în specia Elaphe quatuorlineata

3. Elaphe quatuorlineata muenteri Bedriaga - din insula Miconos , Ciclade; în

prezent este inclusă ca subspecie în specia Elaphe quatuorlineata

4. Elaphe quatuorlineata sauromates (Pallas) - din Turcia europeană, nord-

estul Greciei, sud-estul Bulgariei și zona

dunăreană, România (Dobrogea și Moldova), sud-vestul

fostei U.R.S.S., Caucaz, Asia Mică, Persia; în prezent este ridicată în rang de

specie, Elaphe sauromates.

Importanța[modificare | modificare sursă]

Balaurul dobrogean e aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește

cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste
foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și
ouălor lor, sunt neînsemnate. Este o specie atractivă pentru terarii, fiind prinsă
ilegal în scop comercial.[5][13]

Din cauza sentimentelor de teamă provocate de șerpii veninoși, la unii oameni

s-a dezvoltat teama inclusiv față de acest șarpe inofensiv, chiar și în zilele
noastre aceștia încercând să îl omoare pe loc îndată ce îl observă.[14]

Starea de conservare[modificare | modificare sursă]

Deteriorarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor, extinderea suprafețelor

agricole și de pășunat, turismul și urbanizarea, utilizarea pesticidelor și a
îngrășămintelor agricole, colectarea și uciderea de către localnici și turiști sunt
factorii principali ai scăderii populațiilor balaurului dobrogean.[15][16]

În Lista roșie privind starea de conservare a reptilelor europene a IUCN este

menționată ca o specie neamenințată cu dispariția (LC - least concern),
[17] dar nu este încă evaluată în Lista roșie globală a UICN privind speciile
amenințate. În România este considerată ca o specie amenințată cu dispariția
(EN - endangered).[18] În Cartea Roșie a Republicii Moldova (unde este
menționată ca Elaphe quatuorlineata - Șarpe cu patru dungi) este considerată
ca o specie vulnerabilă (V)[19]

În România specia Elaphe sauromates este protejată prin Legea Nr. 13 din
1993 pentru aderarea României la Convenția de la Berna (Anexa II, unde este
menționată ca Elaphe quatuorlineata),[20] Directiva Europeana 92/43/EEC a
 Consiliului Comunităților Europene (Anexele II și IV, unde este menționată
ca Elaphe quatuorlineata),[21]

Legea nr. 462/2001, emisă de Parlamentul României, privind regimul ariilor

naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
(Anexele III și IV, unde este menționată ca Elaphe quatuorlineata)[22] și
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 (unde este menționată
ca Elaphe quatuorlineata) privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu
modificări și completări ulterioare, fiind considerată o specie de interes
comunitar care necesită o protecție strictă (Anexa IV A) și a cărei conservare
necesită desemnarea ariilor speciale de conservare (Anexa III).[23]

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x Ion E. Fuhn. 8. ^ a b Van Wallach, Kenneth L. Williams, Jeff Boundy.

Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
2. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de
mediu (DEM), Volumul 2. Regia Autonomă Monitorul
oficial, 2005
3. ^abcdefghijklmnopqrstuvwxyz
aa ab Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii
Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia
(Țestoase, Șopîrle, Șerpi). București: Editura
Academiei Republicii Populare România, 1961, 352
p.
4. ^ a b c d e А. Г. Банников, И. С. Даревский, А. К.
Рустамов. Земноводные и пресмыкающиеся
СССР (Справочники-определители географа и
путешественника). Издательство "Мысль"
Москва 1971
5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Жизнь
животных. Том 4. Часть 2. Земноводные,
пресмыкающиеся. Под редакцией профессора
А. Г. Банникова. Москва: Просвещение, 1969
6. ^ a b А. Г. Банников, И. С. Даревский, В. Г.
Ищенко, А. К. Рустамов, Н. Н. Щербак.
Определитель земноводных и пресмыкающихся
фауны СССР. Учеб. пособие для студентов биол.
специальностей пед. ин-тов. М., Просвещение,
1977
7. ^ a b c В. Е. Куриленко, Ю.Г. Вервес.
Земноводные и пресмыкающиеся фауны
Украины. Справочник-определитель. Киев:
Генеза, 1998
Snakes of the World: A Catalogue of Living and
Extinct Species. CRC Press 2014
9. ^ Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P.,
Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif
R., (2013): Diversity and distribution of reptiles in
Romania, ZooKeys 341: 49-76.
10.^ Paul Lucian Țibu & Alexandru Strugariu. A new
record for the Blotched Snake Elaphe
sauromates (Reptilia: Colubridae) in Romania.
North-Western Journal of Zoology, 3, 2007
11.^ Cartea Roșie a Republicii Moldova. Col. de red. : I.
Dediu, A. Capcelea, A. Ciubotaru, I. Toderaș, și al.
Ediția a 2-а. Chișinău: Știința, 2001.
12.^ G. A. Boulenger. The snakes of Europe. Methusen
& Co. Ltd, London. 1913
13.^ a b Полоз сарматский, полоз палласов Elaphe
sauromates (Pallas, 1814). Червона книга України
14.^ Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop.
Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr.
Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică,
București, 1967, 768 p.
15.^ Blotched Snake, Elaphe sauromates (Pallas,
1814). Red Data Book of the Republic of Bulgaria.
Digital edition. Volume 2 – Animals. Sofia 2011
16.^ Natalia B. Ananjeva, Nikolai L. Orlov, Roman G. Bibliografie[modificare | modificare
Khalikov, Ilya S. Darevsky, Sergei A. Ryabov, Andrei
sursă]
V. Barabanov. The Reptiles of Northern Eurasia.
Taxonomic Diversity, Distribution, Conservation
• Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii
Status. Zoological Institute, Russian Academy of
Sciences. 2006 Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2:

17.^ Red List status of European reptiles. IUCN
Regional Office for Europe
18.^ N. Botnariuc, V.Tatole. Cartea Roșie a
Vertebratelor din România, Ed. Acad. Române,
Reptilia (Țestoase, Șopîrle, Șerpi). București:
Editura Academiei Republicii Populare
România, 1961, 352 p.

București, 2005 • Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura

19.^ Legea Republicii Moldova privind regnului animal Științifică, București 1969.
Nr.439-XIII din 27.04.95. Monitorul Oficial al
• Török Zsolt, Ghira Ioan, Sas István,
R.Moldova nr.62-63 din 09.11.1995
Zamfirescu Ștefan. Ghid sintetic de
20.^ Lege nr.13 din 11 martie 1993 pentru aderarea
României la Convenția privind conservarea vieții
monitorizare a speciilor comunitare de

sabatice și a habitatelor naturale din Europa, reptile și amfibieni din România. Editura
adoptata la Berna la 19 septembrie 1979. Emitent: Centrul de Informare Tehnologică ”Delta
Parlamentul României. Monitorul Oficial nr. 62 din Dunării”, Tulcea, 2013
25 martie 1993
• Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de
21.^ Directiva 92/43/CEE A Consiliului din 21 mai 1992
privind conservarea habitatelor naturale și a mediu (DEM), Volumul 2. Regia Autonomă
speciilor de faună și floră sălbatică. Consiliul
Monitorul oficial, 2005
Comunităților Europene.

22.^ Lege Nr. 462 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea • Márton Venczel. Quaternary Snakes from
Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 Bihor (Romania). Publishing House of the

privind regimul ariilor naturale protejate, Țării Crișurilor Museum Oradea, 2000

conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei

• Blotched Snake, Elaphe sauromates (Pallas,
1814). Red Data Book of the Republic of
sălbatice. Act emis de: Parlament. Monitorul Oficial
Bulgaria. Digital edition. Volume 2 – Animals.
Nr. 433 din 2 august 2001
Sofia 2011
23.^ Ordonanța de urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 • Natalia B. Ananjeva, Nikolai L. Orlov, Roman
privind regimul ariilor naturale protejate,
G. Khalikov, Ilya S. Darevsky, Sergei A.
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
Ryabov, Andrei V. Barabanov. The Reptiles of
sălbatice. Emitent: Guvernul. Monitorul Oficial nr.
442 din 29 iunie 2007
Northern Eurasia. Taxonomic Diversity,
Distribution, Conservation Status. Zoological
Institute, Russian Academy of Sciences.
2006
• Жизнь животных. Том 4. Часть 2.
Земноводные, пресмыкающиеся. Под
редакцией профессора А. Г. Банникова.
Москва: Просвещение, 1969
• А. Г. Банников, И. С. Даревский, А. К.
Рустамов. Земноводные и
пресмыкающиеся СССР (Справочники-
определители географа и
путешественника). Издательство
"Мысль" Москва 1971
• В. Е. Куриленко, Ю.Г. Вервес.
Земноводные и пресмыкающиеся фауны• Полоз сарматський (Elaphe sauromates).
Украины. Справочник-определитель.
Киев: Генеза, 1998
• А. Г. Банников, И. С. Даревский, В. Г.
Ищенко, А. К. Рустамов, Н. Н. Щербак.
Определитель земноводных и
пресмыкающихся фауны СССР. Учеб.
пособие для студентов биол.
специальностей пед. ин-тов. М.,
Просвещение, 1977
Legături externe[modificare | modificare
sursă]
• ro Balaurul
dobrogean Wikispecies conține informații
Wikimedia Commons conține materiale
(Elaphe de Balaurul
multimedia dobrogean
legate de Elaphe
sauromates
sauromates
). Herpeto Life
• ro Doru Panaitescu. Povești cu balauri… de
actualitate. Balaurul dobrogean
• ro Tibor Sos. List, key features and
distribution of Romanian reptile species
• ro Reptilele din Munții Măcinului
• ro Nicu Pârlog. Balaurul dobrogean: cel mai
mare șarpe din România și monștrii din
basmele noastre
• ro Vlad Cioflec. Balaurul (Elaphe
sauromates)
• Red Data Book of the Republic of
Bulgaria. Elaphe sauromates - Blotched
Snake. YouTube . Video
YouTube . Video
• ro Balaurul dobrogean: cel mai mare șarpe
din România - jurnalparanormal.ro
• en Elaphe sauromates (PALLAS, 1811). The
Reptile Database
• ru Elaphe quatuorlineata (Lacepede, 1789)
— Четырехполосый полоз. Институт
проблем экологии и эволюции им. А.Н.
Северцова Российской академии наук
• ru Четырехполосый полоз — Elaphe
quatuorlineata (Lacepede, 1789).
Экологический центр "Экосистема"
• ru Сарматский, или палласов,
полоз Elaphe sauromates (Pallas, 1814).
Forum
legate• ru Полоз сарматский, полоз
палласов Elaphe sauromates (Pallas, 1814).
Червона книга України
• it Il cervone orientale, Elaphe • en Elaphe sauromates (Pallas, 1814).
sauromates (Pallas, 1814). Associazione Blotched Snake. Amphibians and Reptiles of
Ichthyos Italia Europe by Paolo Mazzei

• el Elaphe sauromates (Pallas, 1814).

Herpetofauna of Greece

Categorii:

• Articole de calitate
• Colubridae
• Reptile din România
• Reptile din Republica Moldova
J
u
m
pMeniu de navigare

t
• Nu sunteți autentificat
o
• Discuții
• Contribuții
sn
• Creare
ea cont
• Autentificare
av
ir
• cgArticol
ha
• Discuție
t
i
• oLectură
• nModificare
• Modificare sursă
• Istoric

Salt

• Pagina principală
• Schimbări recente
• Cafenea
• Articol aleatoriu
• Facebook
Participare
• Cum încep pe Wikipedia
• Ajutor
• Portaluri tematice
• Articole cerute
• Donații
În alte proiecte
• Wikimedia Commons
• Wikispecies
Tipărire/exportare
• Creare carte
• Descarcă PDF
• Versiune de tipărit
Trusa de unelte
• Ce trimite aici
• Modificări corelate
• Trimite fișier
• Pagini speciale
• Navigare în istoric
• Informații despre pagină
• Element Wikidata
• Citează acest articol
În alte limbi
• Azərbaycanca
• Български
• Cebuano
• English
• Eesti
• Français
• Русский
• Svenska
• Tiếng Việt
Modifică legăturile
• Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 noiembrie 2018, ora 00:26.
• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii
la Termenii de utilizare.
• Politica de confidențialitate

• Despre Wikipedia
• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă