Evaluarea necesităţilor de sănătate orală.

 se poate realiza numai de personal specializat şi bine pregătit in domeniul

comunitar şi al planificării activităţilor comunitare
 este in stransă corelaţie cu ideea de utilizare raţională a resurselor umane şi
materiale
 percepţia necesităţii este legată de percepţia stării de sănătate sau de boală

Elemente cheie care permit estimarea necesarului.

1. utilitatea procedurilor disponibile şi resursele necesare
2. să se ţină cont de necesitatea tratamentului, de eficienţa şi
costurile acestuia
3. evaluarea si includerea rezultatelor care stau la baza necesităţii
4. aceste rezultate se referă la morbiditate, durere, disconfort, disfuncţie,
incapacitate, handicap şi mortalitate

Conceptul de necesitate: 3 definiţii

1. Donabedian (1973): ”stare a individului care il face să solicite ingrijire,
transformandu-l intr-un potenţial utilizator al serviciilor de sănătate”.
2. Cooper (1975): “o modificare a stării de sănătate apreciată de către un specialist
ca necesitand tratament”.
3. Mathew: ”nevoia de ingrijiri medicale apare atunci cand individul prezintă o
afecţiune sau disfuncţie pentru care există un tratament sau o ingrijire eficientă şi
acceptabilă”.

Terminologia propusă de Bradshow (1972): 5 definţii

1. Nevoia normativă = necesitatea in accepţiunea experţilor, specialiştilor
2. Nevoia simţită = dorinţa in accepţiunea individului
3. Nevoia exprimată = punerea in practică a nevoii simţite de către individ prin
solicitarea asistenţei de specialitate
4. Nevoia comparată = comparaţia intre ingrijirile sanitare primite de către indivizi
diferiţi, dar cu caracteristici similare
5. Nevoia nesatisfăcută = diferenţa intre ceea ce s-a oferit şi ceea ce se cerea in
realitate

4. INDICI:

DMF-T exprimă numărul mediu de dinţi cariaţi (D), absenţi (M) şi obturaţi (F) pentru un
subiect examinat (dent. perm şi temporară). Alcătuit din trei componente: dinte cariat (D/d); absent
de cauză carioasă (M/e); dinte obturat (F/f). Măsurarea prevalenţei cariei dentare prin numărul de
suprafeţe dentare afectate (DMF-S) prezintă un grad mai mare de acurateţe decât măsurarea prin
numărul de dinţi afectaţi (DMF-T). Ex.: un dinte cu cinci suprafeţe dentare afectate de carie va
avea aceeasI contribuţie la valoarea finală a indicelui DMF-T ca şi un dinte care are numai o
suprafaţă afectată.

CPI Indicele CPI (Community Periodontal Index), anterior numit CPITN (CPI of
Treatment Need) cuprinde 3 indicatori clinici: sângerarea, prezenţa tartrului şi profunzimea
pungilor parodontale (se pleaca de la premiza evolutivă a afecţiunii parodontale); Dinţii examinaţi
sunt: 17, 16, 11, 26, 27, 47, 46, 31, 36, 37.

SIC Indicele Semnificativ de Carie (Significant Caries Index) – SiC. 2000, Prof. Douglas
Bratthall a propus introducerea unui nou indice –pentru a atrage atenţia asupra indivizilor cu cele
mai mari valori ale indicelui DMFT. SiC reprezintă valoarea medie a indicelui CAO-D la treimea
din grupul studiat cu cele mai mari valori ale acestui indice. Calcularea indicelui SiC are o
importanţă deosebită şi în aprecierea necesităţilor de tratament, deoarece la această treime cu
valorile cele mai mari ale indicelui DMFT se impune luarea de măsuri preventive suplimentare.

5. Definiti factorii de risc (Beck, 1994)- de mediu, comportamentali, biologici

Factorii de risc: de mediu, comportamentali sau biologici – daca sunt prezenti cresc direct
probabilitatea de aparitie a unei boli, iar daca sunt absenti sau inlaturati reduc probablitatea. (Beck,
1994)

Riscul: este asociat cu rezultate nedorite, dar este aplicabil la fel de bine si pentru
rezultatele dorite.

6. Definitia riscului

Riscul este posibilitatea ca un individ sa dezvolte o boala specifica intr-o perioada

data si variaza de la individ la individ

7. Rolul evaluarii riscului (vezi risc si tratament) --> am luat de aici

 Riscul trebuie sa stabileasca tratamentul preventiv

 Reducerea riscului se realizeaza prin managementul factorilor de risc
 Reducerea riscului poate intercepta evolutia invizibila a bolii
Riscul este folosit pentru a alege un tratament conservativ sau agresiv, pentru alegerea celui mai eficient
tratament a.i. sa previna aparitia unei noi afectari parodontale.

Prezice evolutia de la statusul de sanatate la parodontita severa. Riscul este utilizat pentru:

 Justificarea tratamentului
 Adaptarea intensitatii si agresivitatii trat
 Stabilirea tratamentului pt a preveni viitoarele leziuni

9. Factori de risc: definitie si exemplu

Factorii de risc (biologici, comportamentali sau de mediu), daca sunt prezenti, cresc direct probabilitatea
de aparitie a unei boli, iar daca sunt absenti sau inlaturati, reduc probabilitatea. Implica o stare ce poate
fi modificata (fumat, depozite de placa). Odata boala aparuta, inlaturarea factorului de risc nu conduce
intotdeauna la vindecare. Factorul de risc este perfect “mulat” pe corelatii confirmate prin studii
longitudinale. Exemple:

- Igiena orala precara

- Fumat
- Consum excesiv de alcool
- Bacterii parodontogene
- Malnutritia
- Stresul
- Diabet zaharat
- Alte afectiuni sistemice

10 Determinantul de risc: def si exemplu

Determinantul de risc= characteristică de fundal; atribuit acelor factori de risc care nu pot fi
modificati ( varsta, experiente anterioare ale bolii)
Exemple: factori genetici, varsta, sexul, statusul socio-economic

11 Indicatorul de risc: def si exemplu

Indicatorul de risc: descrie corelatii plauzibile ale bolii identificate in studii transversale; nu este
intotdeauna confirmat drept factor de risc in studiile longitudinale
Exemple: HIV/SIDA, osteoporoza, vizitele sporadice la medical dentist, obezitatea

12 Markerul de risc: def si exemplu

Markerul de risc: este utilizat mai mult in sens predictiv, drept factor asociat cu o crestere a
probabilitatii unei boli ulterioare, care nu implica de obicei cauzalitatea
Exemple: istoric de BP in antecedente, sangerare la sondare
13. Markerul de risc

Def- e un factor utilizat mai mult in sens predictive, drept factor asociat cu o crestere a probabilitatii
unei boli ulterioare, care nu implica de obicei cauzalitate

Exemple- istoric de BP in antecedente: bun predictor clinic al riscului pt BP ulterioara

- sangerare la sondaj:cel mai bun indicator clinic al inflamatiei gingivae. Nu e predictor pt pierderea de
atasament, dar asociata cu o adancime mare a pungilor parodontale este excellent predictor pentru o
pierdere de atasament ulterioara. Lipsa sangerarii la sondaj paresa fie un excellent indicator de sanatare
parodontala.

14. Evaluarea riscului de cancer oral

1. factori de risc- -> anamneza prin chestionar: consum de tutun, de alcool, APP de cancer (de san,colon,
rect, plaman, oral, prostata, piele, uterin etc), AHC de cancer, varsta si sex

2. examen clinic: truse sterile si comprese de tifon pentru depistarea eventualelor modificari ale
mucoasei orale- control oncologic preventive

15. Abordarea S.O dupa Young si Striffler- aparent asta era si la prima lucrare

Practica individuala: -examen clinic

-diagnostic

-plan de trat

-informarea pacientului si obtinerea consimtamantului informat privind abordarea terapeutica

- abordarea mixta: preventie- tratament

-plata costurilor serviciilor prestate

-monitorizare, evaluare

Sanatate publica dentara:

- studii epidemiologice

-analiza datelor si stabilirea necesitatilor

-elaborare unui plan de program

-aprobare plan la nivel comunitar

-implementarea programului

-evaluarea rezultatelor

16. Riscul carios: clasificare: scazut/mediu/crescut

17. Chestionarul OHIP: descriere, OHIP 14 modificat, care sunt cele 7 scale masurate de OHIP?

OHIP=Oral Health Impact Profile: contine 49 itemi care masoara disfunctia, disconfortul si
dizabilitatea din cauza afectiunilor orale, manifestate prin:

1. limitari functionale(alterarea functionalitatii unui aparat sau sistem al organismului)

2. durere
3. disconfort (alterarea starii generale de bine)
4. dizabilitate fizica (restrangerea activitatii fizice cotidiene)
5. dizabilitate psihica (alterarea statusului emotional si afectiv prin scaderea functiilor
cognitive)
6. dizabilitate sociala (scaderea capacitatii de a participa la viata sociala, deteriorarea
interactiunilor interpersonale si familiale)
7. handicap(neputinta de a se conforma rolurilor sociale)

Exista si o varianta modificata a acestuia, OHIP 14, care contine doar 14 intemi, aspectele
analizate fiind aceleasi.

Pentru evaluarea raspunsurilor, se foloseste scala Likert, cu 5 dimensiuni:

-niciodata (scor 0)

-rareori (scor 1)

-ocazional (scor 2)

-destul de des (scor 3)

-foarte des (scor 4)

18. Chestionarul DAS-Corah = Dental Anxiety Scale

A fost elaborat in anul 1969. In acest chestionar sunt enumerate o serie de atitudini si stari
sufletesti prin care trec oamenii care merg la tratamente stomatologice. Pentru fiecare din cele
4 intrebari, pacientul trebuie sa aleaga o singura varianta, aceea care i se potriveste cel mai bine
si sa o marcheze cu “X” .

Este un chestionar anonim si este folosit pentru cercetarea stiintifica medicala.

19. Interpretare scor DAS

Fiecare varianta de raspuns se coteaza astfel:

a) - 1 punct
b) - 2 puncte
c) - 3 puncte
d) - 4 puncte
e) - 5 puncte
Scorurile totale variaza intre 4-20

Interpretare:

scorurile intre 4-12 puncte nu prezinta semnificatie clinica

scorurile intre 13-14 puncte sunt ingrijoratoare pentru medicul stomatolog

scorurile >/=15 denota un pacient cu grad ridicat de anxietate

20. Diferenta DAS vs MDAS

Diferenta consta in faptul ca MDAS are 5 intrebari, avand o intrebare in plus legata de
anestezie/ ace fata de DAS