Sunteți pe pagina 1din 22

Este un arbore de mărime mijlocie, cu

coroana rotundă sau piramidală, frunze


ovale, flori albe parfumate. Fructul se
numeşte portocală. Conţine multe vitamine
şi minerale. Creşte în ţările mediteraneene.
Se spune că lămâiul este originar din India.
Este o specie de citrice sensibilă la frig.
Are frunzele ascuţite, de culoare verde-
închis, flori albe. Coaja fructului este
galbenă şi este bogat în vitamina C.
Planta este un arbust cu viţe lungi, lemnoase,
originar din Asia. Astăzi se cultivă în mai multe
ţări de pe glob. Este foarte sensibil la frig şi la
vânt. Fructul are formă ovală, cu coajă maronie
şi miezul verde, cărnos, acrişor. Conţine
multă vitamina C şi substanţe nutritive.
Este o plantă ierboasă, care, din cauza mărimii,
este deseori confundat cu un arbore. Îşi are
originea din Asia de sud-est. Bananierul este
cultivat pentru fructele sale numite banane. În
lume, consumul de banane ocupă locul patru,
după orez, grâu şi porumb.
Este un arbore originar din Siria. Se cultivă
şi în Grecia, Spania, Italia. Este considerat
arborele “veşnic roditor”. Preferă clima cu
ierni blânde şi veri toride. Frunzele sale
sunt verzi tot timpul anului. Măslinele se
folosesc pentru obţinerea uleiului de măsline
sau se consumă ca fructe.
Este un arbore originar din Asia. Are o
creştere lentă. Frunzele sunt căzătoare.
Fructele se numesc smochine şi au formă
conică. Sunt o importantă sursă de hrană.
Ramurile sale sunt asemănătoare
rădăcinilor, de unde şi numele de “copac
cu capul în jos”. I se mai spune
“copacul butoi”, având un trunchi exagerat
de gros (9 m diametru) şi umed, fiind astfel
o sursă de apă pentru om şi animale (poate
stoca până la 1000 de litri de apă). Pulpa
fructului este comestibilă, fiind numit şi
“pâinea maimuţei”.
Elefant în căutarea apei în trunchiul baobabului.
Este un arbore care creşte în zonele
tropicale. Are o tulpină cilindrică, înaltă,
terminată cu un grup de frunze mari. Cel mai
cunoscut palmier, la noi, este curmalul.
Sequoia sau “Arborele Mamut” este un
arbore uriaş. Poate atinge vârsta de 5000 de
ani, înălţimea de peste 100 de metri, un
diametru al trunchiului de 13 m şi o greutate
de 2400 de tone. Poate fi întâlnit în
pădurile din statul Sierra Nevada din SUA.
Este un arbore cu frunzele verzi tot timpul
anului. Creşte în Australia, Tasmania, Indonezia.
Poate atinge 97 de m înălţime. Se foloseşte
lemnul de eucalipt, iar din frunze se extrag
uleiuri eterice. Frunzele fiind toxice, nu sunt
consumate de animale, cu excepţia lui koala, care
mănâncă frunzele unui anumit eucalipt.
Cea mai mare floare cunoscută, de pe pământ. Creşte în insula Sumatra, ca
parazit pe rădăcinile unui copac. Nu are frunze şi rădăcinile sunt foarte mici.
A fost descoperită în anul 1819 de botanistul olandez R. Arnold.
«Mergeam prin pădure, cu câţiva paşi mai înaintea celorlalţi, foarte
atent la tot ce apărea în jurul meu. Păsările ţipau strident, câte un
animal micuţ o zbughea din faţa mea, speriat ca şi mine. Eram atent
mai ales să nu calc pe vreun şarpe; mi-ar fi putut fi fatal.
Deodată, unul dintre servitorii malaiezi strigă spre mine:
— Domnule, domnule!... Veniţi repede! Am văzut o floare minunată!...
într-un suflet am fost lângă el. Sub nişte mărăcini mi-a apărut
înaintea ochilor ceva de vis: o floare imensă, roşie, lipită de pământ.
M-am hotărît pe loc s-o culeg — dacă se poate spune «culege» când
este vorba despre o floare cât roata carului! Înarmat cu un cuţit
malaezian, m-am apucat s-o desprind. Am fost însă surprins
constatând că nu era fixată decât cu un fel de rădăcinuţă târâtoare,
nu mai lungă de două degete. Am luat cu mine această comoară,
nemaivăzută de niciun european. Dacă aş fi descoperit-o singur n-aş
fi îndrăznit s-o descriu, căci cine ar crede că o floare poate avea
dimensiuni atât de mari...»
Din aceeaşi zonă a
Sumatrei provine o
altă specie gigant, cu
cea mai mare
inflorescenţă din
lume. Tot de aici
provin plantele
carnivore şi diferite
specii de orhidee, de
diferite dimensiuni:
de la cea mai mare la
cea mai mică.
Bibliografie:
• Cunoaşterea mediului -
clasa a II-a;
• www.wikipedia.org;
• imagini google.com

S-ar putea să vă placă și