Anexa nr.

26
la ordinul comandantului (rector) Academiei Militare
nr.439 din "28" decembrie 2017

MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE

GHIDUL METODIC

de elaborare şi perfectare a tezelor de licenţă

Chişinău, 2017

1
 CUPRINS
Introducere ........................................................................................................................................ 3
Capitolul 1 Aspectele generale ale tezei de licenţă ............................................................................. 6
Capitolul 2 Practica de licenţă ........................................................................................................... 9
2.1 Desfăşurarea practicii ................................................................................................................ 10
2.2 Coordonarea practicii ................................................................................................................ 10
Capitolul 3 Tematica tezei ............................................................................................................... 11
Capitolul 4 Structura şi conţinutul tezei de licenţă ........................................................................... 11
4.1 Conţinutul tezei ......................................................................................................................... 11
4.2 Structura lucrării........................................................................................................................ 13
Capitolul 5 Reguli de redactare a tezei de licenţă ............................................................................. 17
5.1 Exigenţe de editare .................................................................................................................... 17
5.2 Recomandări stilistice ............................................................................................................... 19
5.3 Exigenţe etice ............................................................................................................................ 19
Capitolul 6 Conducerea proiectării, admiterea şi susţinerea tezei de licenţă ..................................... 20
6.1 Conducerea tezei de licenţă ....................................................................................................... 20
6.2 Procedura de admitere la susţinerea tezei de licenţă ................................................................... 21
6.3 Recomandările privind susţinerea tezei de licenţă ...................................................................... 22
Capitolul 7 Apricierea tezei de licenţă ............................................................................................ 23
Anexe.....................................................................................................................................................24

2
 Introducere
Formarea competenţelor de cercetător ştiinţific, de rând cu cele profesionale, ale
studentului se produce treptat, în cadrul unui sistem de asigurare a acestui proces, începând cu
provocările în direcţia respectivă în cadrul disciplinelor parcurse, prin intermediul creării
diferitelor situaţii de cercetare la seminarii, lucrări practice şi de laborator, care treptat iau formă de
o temă a unui interes de cercetare individuală concretă, ce urmează a fi desfăşurată în mai multe
trepte:
Prima treaptă o constituie teza de an ce se realizează şi se evaluează în cadrul unei
discipline de profil din planul de învăţământ sub conducerea nemijlocită a titularului care
promovează această disciplină. La etapa pregătirii tezei anuale studentul valorifică abilităţile
dobândite pe parcursul anilor de studii, acumulează deprinderi de a lucra cu literatura ştiinţifică şi
de instruire, manifestă iscusinţa de a aplica cunoştinţele obţinute şi de a face concluzii corecte. În
linii mari, această teză urmăreşte scopul major de sistematizare şi aprofundare a cunoştinţelor
teoretice aferente temei alese.
Tematica tezelor de an este elaborată de titularul cursului şi aprobată la şedinţa de catedră,
astfel încât chiar la prima oră a cursului, profesorul, de rând cu alte obiective şi forme de activitate
în cadrul cursului, caracterizează şi esenţa etapei iniţiale de formare a competenţelor de cercetare
ştiinţifică prin elaborarea unei teze de an.
În aşa mod, teza de an reprezintă o lucrare scrisă în cadrul unei discipline din planul de
învăţământ, ce se reduce la o trecere în revistă a surselor bibliografice accesibile, publicaţiilor
vizând un anumit aspect al cursului formulat ca o temă de cercetare-aprofundare, o acumulare a
unui volum de informaţii la subiectul ales ce depăşeşte nivelul atins la această problemă în cadrul
cursului oferit de profesor. Astfel, studentul achiziţionând informaţia din diverse surse o poate
sistematiza şi structura într-un plan propriu.
La general, orice investigaţie ştiinţifică porneşte de la o problemă încă nerezolvată sau de
la una parţial rezolvată. În acest sens, este foarte important ca formularea temei de cercetare să
reflecte clar aspectul problemei care urmează a fi rezolvată în treapta a doua care reprezintă teza
de licenţă. De acest lucru are grijă conducătorul ştiinţific căruia i se va încredinţa îndrumarea
cercetării. El va asigura şi încadrarea temei de cercetare în tematica de bază a catedrei inclusă în
portofoliul tematic.
Prin teza de licenţă se înţelege o lucrare realizată la finele studiilor superioare de licenţă
(ciclul I). În ea studentul prezintă rezultatele unei anumite cercetări, realizate de sine stătător, în
cadrul unei discipline ce ţine de planul de studii, folosind cunoştinţele şi capacităţile acumulate pe
parcursul formării sale ca specialist şi care serveşte drept bază la confirmarea calificării de
specialist licenţiat (cu studii superioare universitare).

3
 Proba de prezentare şi susţinere a lucrării de licenţă evaluează capacitatea absolvenţilor de
a procesa şi de a utiliza creativ cunoştinţele dobândite şi informaţiile din bibliografia studiată
pentru rezolvarea unei aplicaţii, studierea unei teme sau realizarea unui studiu de caz din domeniul
specializării absolvite şi capacitatea de a justifica şi de a susţine cu argumente logice,
fundamentate ştiinţific soluţiile propuse sau concluziile formulate în lucrarea elaborată.
De regulă, tema tezei de licenţă se concretizează numai după elaborarea cu succes a tezei
de an. În unele cazuri ea poate reprezenta o continuare a investigaţiei asupra problemei acestei
teze, dar cercetarea va deveni mai largă şi mai profundă, cu implicare mai mare a aspectelor de
cercetare practică şi experimentală însoţite de generalizări teoretice adecvate. În aşa mod, la
redactarea tezei de licenţă se va analiza şi teza de an ce a precedat-o şi care poate deveni parţial sau
integral parte componentă a tezei de licenţă.
După absolvirea studiilor superioare de licenţă, continuă cele masterale, la finalizarea
cărora se elaborează şi se susţine în faţa comisiei teza de master.
Prin teza de masterat masterandul continuă să-şi aprofundeze cunoştinţele acumulate în
ciclul întâi, îşi dezvoltă în continuare capacităţile de cercetare ştiinţifică, obţinând şi posibilitatea
de specializare într-un domeniu anumit. Astfel, masteratul contribuie la aprofundarea studiilor
academice.
Tema tezei de master poate fi o continuare a celei de licenţă sau o nouă elaborare, în
funcţie de profilul masterandului, opţiunea lui, precum şi de viitoarea activitate în economia reală,
în spaţiul public şi privat.
Masteratul poate fi şi o precondiţie pentru înscrierea la doctorat care poate asigura
continuitatea în cercetarea ştiinţifică demarată prin licenţă sau chiar prin teza de an.
Astfel, teza de licenţă trebuie să constituie o lucrare de investigaţie în care se conţine o
evidenţiere a unei probleme actuale dintr-un domeniu, necercetată încă sau insuficient cercetată, şi
care propune o anumită soluţionare ştiinţifică după caracter şi originală după modalitatea de
concepere. Ea trebuie să conţină o analiză multilaterală a materialului în studiu, o argumentare
adecvată a rezultatelor obţinute şi, mai ales, în cazul tezei de master, o viziune de perspectivă a
problemei în cauză.
Teza elaborată este un indiciu convingător al finalizării cercetării la nivelul pe care şi l-a
propus autorul în prealabil; ea permite evaluarea cunoştinţelor normative şi a deprinderilor de a le
utiliza în activitatea sa.
Spre deosebire de alte lucrări ştiinţifice (rapoarte, articole etc.), în care autorul îşi expune
gândurile şi ideile sale teoretice într-un mod pe care îl consideră oportun, teza de licenţă se supune
anumitor cerinţe de rigoare pe care autorul trebuie să le cunoască şi să le respecte, demonstrând
prin aceasta că el deţine un anumit grad competitiv de cunoaştere ştiinţifică.

4
 Teza trebuie să aibă în mod obligatoriu un caracter inovator, adică, după expunerea
rezultatelor deja obţinute de alţi cercetători şi analiza opiniilor exprimate de ei referitor la
problema în cauză, este necesar ca autorul să-şi prezinte părerea personală, cu argumente şi contra-
argumente, referitor la opiniile detectate şi cele propuse de alţi autori (cercetători).
Lucrarea finală trebuie să aibă de asemenea şi un caracter practic, adică rezultatele
obţinute trebuie să contribuie la perfecţionarea unor cursuri teoretice sau practice, să găsească
aplicare într-un domeniu al activităţii umane, să lichideze anumite deficienţe ale unor prelucrări
deja existente. Primul pas în realizarea unei teze de licenţă este formularea temei/problemei de
cercetare, determinarea precisă a obiectului de studiu şi a factorilor puşi în discuţie, prezenţa unor
materiale care nu se supun concluziilor existente, sau care nu au fost încă luate în consideraţie în
studiile anterioare. Numai în cazul în care studentul posedă o bază materială importantă de
investigaţie (exemple, opinii, surse bibliografice, prelucrări etc.) care îi va permite realizarea
cercetării.

5
 Capitolul 1

Aspectele generale ale tezei de licenţă

Evaluarea finală a studenţilor include susţinerea examenului de licenţă: o probă de profil
(poate include subiecte din câteva unităţi de curs/module din componenţa fundamentală a planului
de învăţământ); o probă de specialitate (poate include subiecte din câteva unităţi de curs/module
din componenţa de specialitate a planului de învăţământ) şi susţinerea tezei de licenţă. După
susţinerea celor două probe teoretice, urmează practica de documentare şi elaborarea tezei de
licenţă.
Elaborarea tezei de licenţă reprezintă etapa finală de instruire a studenţilor în instituţiile
superioare de învăţământ. Conform planului de învăţământ, perioada de elaborarea a tezei de
licenţă este precedată de un stagiu practic (de licenţă), care are drept scop consolidarea
cunoştinţelor teoretice, obţinute în instituţia superioară de învăţământ, selectarea informaţiei
necesare pentru elaborarea tezei de licenţă şi, de asemenea, obţinerea unor abilităţi de organizare şi
producere în domeniul de specializare.
Obiectivul principal al tezei de licenţă este formarea capacităţii studentului de a activa
eficient în domeniul de formare respectiv, de a formula probleme, a argumenta şi adopta soluţii şi
decizii de ordin tehnic, organizatoric, etc.
Proiectarea de licenţă trebuie să fie organizată astfel încât procesul şi rezultatele ei să
confirme că studentul este capabil:
a) în plan profesional:
 să cunoască şi să înţeleagă conceptele, teoriile şi metodele de bază ale domeniului şi
ale ariei de specializare; să le utilizeze adecvat în situaţii concrete şi în comunicarea profesională;
 să utilizeze cunoştinţele de bază pentru explicarea şi interpretarea unor variate tipuri de
concepte, situaţii, procese, proiecte asociate domeniului;
 să utilizeze principii şi metode de bază pentru rezolvarea problemelor (situaţiilor) bine
definite, tipice domeniului în condiţii de asistenţă calificată;
 să utilizeze adecvat criterii şi metode standard de evaluare a calităţii şi a limitelor de
aplicare a unor procese, proiecte, programe, metode şi teorii;
 să elaboreze proiecte profesionale respectând cerinţele şi normele standard din
domeniu;
b) în plan general:
 să utilizeze eficient resurse şi tehnici de învăţare pentru dezvoltarea personală şi
profesională;
 să organizeze activităţi specifice muncii în echipă şi cu distribuirea de sarcini între
membri pe nivele subordonate (conducător – student);
 să conştientizeze necesitatea învăţământului continuu;

6
  să execute responsabil sarcini profesionale în condiţiile unei autonomii restrânse şi
asistenţă calificată. Scopul tezei de licenţă este proiectarea şi (sau) analiza pluridisciplinară a unui
sistem tehnic, organizatoric, economic sau mixt, rezultatele căruia pot fi utilizate în domeniile de
activitate caracteristice specializării. Obiectivele de bază ale proiectării de licenţă sunt:
 formularea şi aprecierea corectă a problemei propuse în proiect pentru soluţionare;
 determinarea locului şi nivelului problemei formulate în teza de licenţă, luând în
considerare informaţia actuală de dezvoltare a domeniului de specializare;
 selectarea şi analiza surselor de informaţie tehnică, economică, brevete de invenţie,
privind problema sau tipurile de probleme, ce se analizează în teză;
 argumentarea metodelor de cercetare şi de calcul, realizarea calculelor necesare pentru
determinarea parametrilor tehnici, organizatorici, economici, ecologici, etc. ai obiectului sau
procesului proiectat;
 argumentarea soluţiilor şi deciziilor adaptate;
 utilizarea tehnicii de calcul ca instrument de analiză, optimizare, proiectare, aplicând
metode matematice şi mijloace moderne de analiză şi sinteză;
 sistematizarea, consolidarea şi extinderea cunoştinţelor practice şi teoretice la
specialitate şi utilizarea acestora la soluţionarea sarcinilor ştiinţifice, tehnice, economice şi de
producere;
 dezvoltarea deprinderilor de efectuare a lucrului de sine stătător şi posedarea
metodicilor de cercetare şi experimentale la soluţionarea sarcinilor şi întrebărilor elaborate în teza
de licenţă;
 demonstrarea în mod convingător a capacităţilor de prezentare publică a rezultatelor şi
soluţiilor obţinute la susţinerea tezei;
 determinarea nivelului de pregătire al studenţilor pentru lucrul de sine stătător în
condiţiile industriei moderne, progresului tehnic şi ştiinţific.
Acestea presupune, pe de o parte, consultarea literaturii de specialitate, iar pe de altă
parte, realizarea unei părţi experimentale, ce constă din:
 construirea şi realizarea unui dispozitiv, ansamblu, subansamblu, bloc funcţional,
echipament;
 elaborarea unui algoritm şi realizarea produselor software;
 elaborarea şi utilizarea unor metode de testare, verificare şi evaluare;
 probleme legate de implementarea standardelor;
 metode de dezvoltare a aplicaţiilor (care nu se bazează neapărat pe experiment) etc.
În toate cazurile, trebuie să fie clar identificabile contribuţiile proprii, care includ atât
analiza şi interpretarea literaturii de specialitate consultate, cât şi elementele de noutate introduse.

7
 Lucrarea de licenţă trebuie să dezvolte şi să valorifice cunoştinţele, viziunea,
perspicacitatea, aptitudinile şi abilităţile absolventului subsumate competenţelor de conducător,
specialist militar, educator, luptător şi cetăţean. În vederea realizării acestui deziderat, elaborarea
lucrărilor de licenţă impune luarea în considerare a următoarelor cerinţe: criteriul major în opţiunea
asupra domeniului-sursă a tematicii trebuie să fie avantajul pe care îl poate oferi explorarea
acestuia pentru procesul de formare a viitorilor ofiţeri de comandă şi organizaţia militară;
a) domeniul (tema) cercetat(ă) să fie corelat(ă) cu specializarea universitară a
absolventului;
b) să asigure absolventului posibilitatea opţiunii pentru cercetarea acelui segment de
activitate în care are cele mai profunde cunoştinţe generale şi de specialitate şi faţă de care
manifestă interes;
c) să existe posibilităţi de informare suficiente.
Teza ştiinţifică constituie o investigaţie sistematică a unui domeniu şi sinteză a studiului
critic al problemei. Ea va implica formularea de idei sau arii de cercetare, care pot fi:
 calitative (implică finalităţi explorative, colectare de date şi analiza lor);
 cantitative (implică o ipoteză empirică, demonstrabilă experimental). Originalitatea
unei teze (în special a celei de licenţă) porneşte de la aplicabilitatea acesteia în plan profesional sau
social. Astfel, una dintre componentele esenţiale ale unei teze de performanţă o reprezintă
aplicabilitatea socială sau tehnologică a acesteia.
Elaborarea şi susţinerea tezei de cercetare ştiinţifică, va oferi studentului:
 abilitatea de-a soluţiona independent probleme legate de domeniul său de formare;
 capacitatea sa de a relata rezultatele ştiinţifice obţinute, în cadrul unui proiect de
cercetare/aplicare;
 abilitatea de a-şi prezenta lucrarea de sine stătător.
Modalitatea de realizare şi de elaborare a tezei (licenţă/masterat) ţine de domeniul de
formare profesională, constituind în mare măsură o cercetare profundă în baza unui micro-
experiment sau a unui studiu de caz.
Astfel, teza de licenţă reprezintă finalizarea studiilor superioare de licenţă/masterat (ciclul
I şi II), prin care se măsoară, se apreciază şi se estimează nivelul de pregătire al
studentului/masterandului pentru activitate în domeniul specialităţii şi profesiei alese.

8
 Capitolul 2

Practica de licenţă
O componentă esenţială a pregătirii de specialitate este antrenarea studenţilor de la Ciclul
I (licenţă) în aplicarea practică a cunoştinţelor profesionale. Obiectivul fundamental al acestei
activităţi este ca, prin implicarea directă a studenţilor în activitatea efectivă, aceştia să acumuleze
deprinderile şi abilităţile necesare în practicarea profesiei.
Practica de licenţă reprezintă aplicarea cunoştinţelor teoretice acumulate pe parcursul
anilor de studii în Academia militară a Forţelor Armate, în perfecţionarea deprinderilor practice
pentru executarea atribuţiilor funcţionale şi explotarea mijloacelor tehnice şi armamentului.
Pentru deşfăşurarea practicii de licenţă studenţii sunt repartizaţi în unităţile militare
Armatei Naţioanale care sunt compatibile cu domeniile de studiu sau specializare.
Practica la nivelul studiilor de Ciclul I (licenţă) este obligatorie, de aceea se notează şi se
creditează ca orice altă materie inclusă în planul de învăţământ. Practica de specialitate se
desfăşoară timp de 4 săptămâni în anul IV (semestrul VIII având 8 credite 240 de ore) pentru
programul de învăţământ cu durata de 4 ani şi 4 săptămâni la anul III (semestrul VI având 10
credite 150 de ore) pentru programul de învăţământ cu durata de 3 ani de studii.
Practica de specialitate la nivelul studiilor de licenţă este nemijlocit legată de realizarea
părţii aplicative a tezei de licenţă.
Obiectivele principale urmărite de stagiul practic se stabilesc în dependenţă de
particularitatea tezei de licenţă.
La reîntoarcere în academie, conform planului de învăţământ, şi programelor stagiului
militar, studenţii susţin proba paractică de licenţă.
La susţinerea probei practice de licenţă, prin hotărârea comandantului (rector) academie
militară, pot să participe studenţii anului I, II, şi III care în viitor vor desfăşura stagiul militar.
Susţinerea probei practice de licenţă se efectuează la catedră în faţa unei comisii
speciale, numită prin procesul verbal al catedrei, în termen nu mai târziu de o săptămână de la
terminarea stagiului. După totalurile stagiului studentul se apreciază cu un calificativ diferenţiat.

Obiectivele generale ale practicii:

 Practica de specialitate reprezintă o componentă curriculară semnificativă pentru obţinerea
creditelor necesare promovării studiilor la ciclul I (licenţă);
 Practica specialitate conduce la formarea următoarelor competenţe:
• aplicarea adecvată a conceptelor specifice domeniului de studiu/cercetare respectiv;
• explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese şi a unor manifestări ale dinamicii
vieţii profesionale;
• examinarea critică, evaluativă a unor idei, proiecte şi procese profesionale;

9
 • proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor profesionale;
• manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia respectivă;
• realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul academic, la
programul de licenţă respectiv şi în alte domenii ale cunoaşterii.
Responsabilitatea organizării şi desfăşurării practicii de licenţă revine secţiei management
educaţional precum şi catedrei de profil.
Responsabilii de practică pe programele de studii coordonează împreună cu conducătorul
ştiinţific al tezei locul de desfăşurare a practicii de specialitate, misiunile practice, precum şi
evaluarea practicii.

2.1 Desfăşurarea practicii

Activitatea de practică se desfăşoară pe baza curriculum-ului stagiului de practică,
elaborat de către responsabilul de practică pentru programul de studiu de la catedra de profil.
Datorită faptului că conţinutul practicii de specialitate la nivelul studiilor de licenţă este
individualizat, fiecare student primeşte însărcinări individuale de la conducătorul tezei de licenţă.
În perioada desfăşurării practicii de specialitate masterandul trebuie să:
 consolideze şi perfecţioneze cunoştinţele teoretice în procesul de învăţământ în
Academie;
 facă cunoştinţă cu modul de planificare, desfăşurarea şi evidenţa pregătirii de luptă;
 studieze documentele de directivă în exploatarea tehnicii şi instruirea efectivului;
 căpete deprinderi practice în organizarea şi desfăşurarea activităţilor cultural-
educative, activităţilor de consolidare a disciplinei militare cu efectivul;
 stabilească o strânsă legătură între Academia Militară şi unităţile pentru schimbul
de experienţe, de instruire şi educare a efectivului, perfecţionarea pregătirii de luptă a efectivului;
 elaboreze o listă de literatură, necesară pentru scrierea tezei de licenţă;
 prelucreze sursele documentare;
 colecteze material suficient pentru elaborarea tezei de licenţă.

2.2 Coordonarea practicii

Pentru practică este numit un coordonator (conducătorul tezei de licenţă) care are
următoarele atribuţii:
 să îndrume studentul spre unităţile militare unde se v-a desfăşura practică de
licenţă;
 să ţină permanent legătura cu studentul pentru a răspunde eventualelor întrebări /
probleme care apar pe parcurs;
 să evalueze raportul de practică a studentului;
 să verifice autenticitatea acestuia.

10
 Capitolul 3

Tematica tezei
Tematica tezelor de licenţă trebuie:
 să fie determinată de caracterul specialităţii şi urmează să corespundă competenţelor
determinate de caracteristica de calificare a specialităţii;
 să fie actuală, să corespundă cerinţelor progresului tehnico-ştiinţific, nivelului
modern de dezvoltare a profilului şi să fie orientate spre soluţionarea problemelor inginereşti din
domeniul de specialitate;
 să se înscrie într-unul sau mai multe dintre domeniile studiate pe parcursul anilor de
facultate. În mod obligatoriu, temele trebuie să aparţină domeniului specialităţii absolvite;
 să se refere la proiectarea funcţională, proiectarea constructivă, proiectarea
tehnologică, de cercetare etc. Ponderea fiecărui tip de proiectare poate fi diferită în funcţie de
specialitate.
 să se refere la proiectarea/analiza/modelarea funcţională, constructivă, tehnologică,
organizatorică, economică cu elemente de cercetare etc. Ponderea fiecărei componente poate fi
diferită în funcţie de domeniul de formare şi specialitate.
Tematica tezelor de licenţă este elaborată la catedrele de specialitate şi aprobată de către
Consiliul facultăţii. Tematica aprobată se comunică studenţilor cel târziu la începutul ultimului an
de studii.
Tematica tezelor de licenţă se reactualizează anual.
Se încurajează elaborarea tezelor de licenţă la comanda structurilor militare cu
implementarea rezultatelor obţinute.
Titlul lucrării trebuie să fie scurt, fără acronime (neconsacrate) şi să descrie subiectul în
mod precis, astfel încât să poată fi înţeles şi de un nespecialist.
Studentul poate înainta propuneri privind tematica tezei de licenţă, aceasta fiind
examinată şi, după caz, aprobată la şedinţa de catedră.
Studentul, în calitate de autor, este singurul răspunzător pentru exactitatea şi veridicitatea
tuturor rezultatelor obţinute în lucrare. În acelaşi timp, este responsabil de respectarea legii
drepturilor de autor şi a oricăror drepturi conexe în legătura cu elaborarea lucrării sale.

Capitolul 4

Structura şi conţinutul tezei de licenţă

4.1 Conţinutul tezei

Activitatea de proiectare şi/sau analiză şi/sau modelare, finalizată prin elaborarea tezei
de licenţă, reflectă nivelul de pregătire teoretică şi practică a absolventului, prin posibilitatea de
rezolvare tehnică, ştiinţifică şi organizatorică a unei probleme reale, preluată din activitatea

11
cotidiană. Mai mult, teza trebuie să reflecte în mod evident contribuţia autorului la proiectare,
analiză, modelare, eventual la cercetarea ştiinţifică ghidată (de conducător şi consultanţi)
privind tema abordată.
În acest context, în conţinutul lucrării trebuie să se distingă două componente, şi
anume:
1. componenţa teoretică sau conceptuală (se referă la stadiul actual al cunoaşterii,
prezentând aspecte necesare pentru fundamentarea problemei abordate şi soluţiilor adoptate în
lucrare);
2. componenţa practică/aplicativă (conţine una sau mai multe aplicaţii realizate de
autor, care răspunde de obiectivele lucrării).
Partea aplicativă se bazează pe un ansamblu de cunoştinţe teoretice pe care le
integrează în scopul atingerii obiectivului lucrării. Acest ansamblu, care oferă modelele
teoretice apelate, metodele utilizate, criteriile adoptate, tehnologiile folosite etc., prezentat în
sinteză şi de o manieră coerentă, se constituie în fundamentarea teoretică a lucrării. În timp ce
componenţa teoretică demonstrează gradul de informare deţinut de autor, componenţă aplicativă
sau practică necesită identificarea/formularea unor soluţii cu aplicabilitate vis-à-vis de
problemele vizate în lucrare.
Având în vedere specificul specialităţii, conţinutul lucrării trebuie să prezinte echilibrat
cele două componente, punând însă accent pe partea aplicativă, adică pe contribuţia propriu zisă
a autorului la tema abordată. Teza de licenţă trebuie să demonstreze capacitatea absolventului de
a aplica în mod creativ cunoştinţele sale teoretice. Astfel, este recomandat ca partea teoretică să
ocupe o pondere în jur de 30÷40%, iar partea aplicativă/practică o pondere în jur de 60÷70%.
Ca şi formă, partea aplicativă se poate regăsi, dincolo de capitolele care îi revin şi în cadrul
anexelor.
În elaborarea tezei de licenţă, este necesar ca autorul, asistat de
conducător/coordonator, să parcurgă următoarele etape:
1. încadrarea temei alese într-un domeniu mai larg;
2. stabilirea unei bibliografii care să cuprindă lucrări de referinţă în domeniu,
accesibile absolventului (în biblioteci, pe site-uri INTERNET);
3. lecturarea şi selectarea informaţiilor relevante din materialul documentar adunat;
4. elaborarea planului lucrării;
5. realizarea lucrării;
6. redactarea lucrării;
7. revizuirea finală;
8. imprimarea.

12
 4.2 Structura lucrării
Teza de licenţă este constituit din memoriu explicativ, suport grafic şi machetele elaborate
(opţional, funcţie de tematica abordată în lucrare). Volumul memoriului explicativ trebuie să
constituie între 50 şi 70 pagini (fără anexe), iar figurile şi graficele componente ale lucrării nu
trebuie să depăşească 30% din volumul acesteia.
Conţinutul şi volumul memoriului explicativ, precum şi suportului grafic este determinat
de catedra de profil şi este specificat în sarcina la teza de licenţă.
Memoriului explicativ al tezei de licenţă va cuprinde următoarele părţi componente:
a. Coperta va conţine (Anexa 1):
 insignă şi denumirea instituţiei;
 titlul tezei;
 numele şi prenumele autorului;
 date despre conducător (nume, prenume, grad didactic şi ştiinţific);
 locul şi anul de susţinere a tezei de licenţă.
a. Pagina de titlu va conţine (Anexa 2):
 denumirea ministerului;
 denumirea instituţiei;
 denumirea facultăţii şi catedrei organizatoare de licenţă;
 titlul tezei;
 menţiunea “Teză de licenţă”;
 numele şi prenumele autorului;
 locul şi anul de susţinere a tezei de licenţă.
b. Fişa tezei de licenţă (Anexa 3).
În fişă se indică şi planul calendaristic de elaborare a tezei de licenţă. Denumirea etapelor
de proiectare, de regulă, va coincide cu denumirea capitolelor, prevăzute în teză. Termenii de
realizare a etapelor se stabilesc reieşind din graficul procesului de studii. Planul calendaristic
elaborat se semnează de şeful catedrei.
d. Avizul conducătorului tezei de licenţă (Anexa 4).
e. Adnotare. În respectivul compartiment sunt prezentate principalele idei, rezultate şi
concluzii expuse în teza de licenţă.
Adnotarea se elaborează în limba română, de minim 300 şi maxim 500 de cuvinte.
Adnotarea într-o limbă de circulaţie internaţională (engleză sau franceză) va fi traducerea versiunii
româneşti, inclusiv titlul lucrării.
f. Cuprinsul trebuie să reflecte întocmai conţinutul lucrării, cu evidenţierea clară a
paginii la care se găsesc introducerea, nivelurile de conţinut (capitole, paragrafe etc.), concluziile,
bibliografia şi anexele (Anexa 5).

13
 g. Lista abrevierilor (opţional) (Anexa 6).
h. Introducere. Introducerea are rolul de a informa pe cititor/evaluator despre conţinutul
şi obiectivele lucrării. În această parte a lucrării se vor prezenta, pe scurt, următoarele aspecte:
încadrarea lucrării într-un domeniu tematic, motivaţia alegerii temei, gradul de noutate a temei,
obiectivele generale ale lucrării, metodologia de cercetare folosită, structura lucrării – descrierea
succintă a capitolelor şi a legăturii dintre ele, precum şi eventualele limite ale lucrării.
i. Conţinutul lucrării.
Conţinutul lucrării se referă la capitolele, paragrafele şi subparagrafele care alcătuiesc
lucrarea, structurate într-o înlănţuire logică, evitându-se alăturarea de texte disparate. Numărul de
unităţi (capitole/paragrafe/subparagrafe) nu trebuie să fie exagerat (de regulă, 3 capitole), iar
împărţirea pe unităţi nu trebuie să fie întâmplătoare, ci să reflecte în mod unitar, conţinutul temei
abordate (Anexa 9).
În scopul expunerii logice/coerente a lucrării va fi utilizată următoarea structură:
1. Capitolul 1 - cadrul teoretic. Capitolul teoretic cuprinde o trecere în revistă a literaturii
de specialitate dedicate temei studiate. Se va urmări o prezentare în egală măsură completă, dar şi
sintetică, acordându-se importanţă surselor celor mai relevante, pe de o parte, şi celor mai recente,
pe de altă parte.
Se recomandă utilizarea unui criteriu explicit de ordonare a prezentării, care poate fi de
natură tematică sau temporală. Se va acorda atenţie aspectelor controversate, în raport cu care
studentul poate manifesta o evaluare critică.
Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de
elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca studentul să
demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în unităţi tematice cu privire la
subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.
2. Capitolul 2 - metodologia şi obiectivele cercetării.
Sub aspect metodologic, teza trebuie să respecte structura unei lucrări ştiinţifice, această
structură este (poate fi) următoarea:
a. formularea explicită, coerentă a obiectivelor sau întrebărilor cercetării;
b. formularea explicită a ipotezelor cercetării - prezentarea modelului
cercetării;
c. descrierea metodelor de investigaţie;
d. descrierea procedurilor de recoltare/obţinere a datelor.
3. Capitolul 3 - rezultatele cercetării. Capitolul dedicat prezentării rezultatelor va trebui să
valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele obţinute, în sprijinul testării ipotezelor
cercetării. Din acest punct de vedere, se va lua în consideraţie:
a. prezentarea şi analiza datelor/rezultatelor;

14
 b. interpretarea rezultatelor obţinute. Se vor sublinia relaţiile dintre rezultatele proprii
şi cele raportate în literatura de specialitate;
c. argumentarea/analiza economică;
d. protecţia muncii şi a mediului ambiant.
j. Concluzii şi propuneri.
Consideraţiile finale conţin prezentarea succintă a principalelor rezultate obţinute în
lucrare, putând fi menţionate şi eventuale probleme rămase deschise, precum şi propuneri privind
potenţialele direcţii viitoare de cercetare legate de tema abordată.
Se pot face aprecieri cu privire la dificultăţile întâmpinate pe parcursul cercetării,
eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum şi deschideri către
alte direcţii de cercetare legate de subiectul respectiv.
Capitolul va conţine un paragraf distinct dedicat „contribuţiei personale”, în care vor fi
menţionate cele mai relevante aspecte care au constituit contribuţia individuală la realizarea
lucrării. Dacă este cazul, se va include şi un paragraf în care se vor menţiona „contribuţiile
originale”, acele aspecte care reprezintă o noutate în raport cu tema studiată.
k. Bibliografie.
Bibliografia conţine lista tuturor surselor de informaţie utilizate de către autor pentru
elaborarea tezei de licenţă. Credibilitatea unei lucrări este strâns legată de aceste referinţe
bibliografice, care arată cât este de informat şi de avizat autorul cu privire la actualitatea şi
necesitatea lucrării pe care o prezintă.
Lista cu referinţe bibliografice trebuie să conţină între 15 şi 30 de titluri bibliografice, care
pot fi:
 acte normative;
 cărţi şi monografii;
 lucrările conferinţelor de specialitate;
 articole din reviste ştiinţifice;
 teze de doctorat, rapoarte publice ;
 standarde, norme, ghiduri de utilizare;
 pagini WEB etc.
Regulile privind completarea listei bibliografice a tezei sunt prezentate în Anexa 10, iar în
Anexa 11 este prezentat un exemplu de completare a acesteia.
l.Anexe (dacă este cazul). În anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare
în textul lucrării pentru ca aceasta să fie înţeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse în text, ar fi
îndepărtat cititorul de la cursivitatea ideilor. Aici pot fi incluse listingurile programelor elaborate,
algoritme de programe, scheme bloc, scheme de principiu şi funcţionale de diferite formate, hărţi
geografice şi topografice cu diferite reprezentări reieşind din necesităţile tezei, sistematizări de
rezultate sub forme de tabele etc.
15
 Fiecare anexă va fi menţionată în cuprinsul lucrării, la sfârşit de frază/paragraf. Anexele
se numerotează crescător (Anexa nr. 1, Anexa nr. 2, etc.).
m. Declaraţia standard privind originalitatea lucrării (Anexa 6).

16
 Capitolul 5

Reguli de redactare a tezei de licenţă

5.1 Exigenţe de editare

Pentru a respecta o formă unitară a tuturor tezelor de licenţă, se recomandă aplicarea unor
reguli generale de redactare şi tehnoredactare, reguli prezentate mai jos:
1. Teza de licenţă se redactează în limba română, engleză, franceză sau germană;
2. Numărul total de pagini nu reprezintă un scop în sine, acesta fiind însă stabilit de
către candidat împreună cu coordonatorul, între 50÷70 pagini (fără anexe). Este recomandat ca
ponderea paginilor cu caracter teoretic să nu depăşească 30% din totalul paginilor.
3. Tipărirea se va face pe format A4, doar pe prima pagină (faţă) a fiecărei foi.
4. Lucrarea se va lega prin copertare într-un exemplar şi un exemplar prin spiralare;
5. Teza de licenţă se organizează pe capitole şi paragrafe, cu excepţia capitolului
introductiv şi a concluziilor şi propunerilor;
6. Marginile paginii vor avea următoarele valori:
 stânga: 3,0 cm (1,18″);
 dreapta: 1,5 cm (0,59″);
 sus: 2,0 cm (0,79″);
 jos: 2,0 cm (0,79″).
7. Lucrarea va fi scrisă/tehnoredactată cu caractere „Times New Roman”, 12 pt., la 1,5
linii;
8. Alinierea textului în cadrul paragrafelor – textul din cadrul paragrafelor normale va fi
aliniat între marginile din stânga şi dreapta (justified). Primul rând al fiecărui paragraf va avea o
intentare de 1,5 cm ;
9. Denumirile figurilor, pozelor, schemelor (din memoriul explicativ) se scriu sub acesta
(centrate) fiind numerotate;
10. Denumirile tabelelor se scriu deasupra acestora fiind aliniate la dreapta şi numerotate;
11. Ecuaţiile / formulele vor fi centrate, iar numerotarea acestora se va plasa la sfârşitul
rândului;
12. Toate formulele (ecuaţiile), tabelele şi elementele grafice (figuri, poze, scheme) vor fi
numerotate în ordine crescătoare pentru fiecare capitol: prima cifră va indica numărul capitolului,
iar a doua – numărul de ordine a elementului în respectivul capitol (Anexa 12);
13. Pentru figurile, formulele, fragmentele de text sau tabelele preluate din literatura de
specialitate în format electronic (copiere, scanare), este obligatoriu să se facă trimiterea la literatura
de specialitate folosită, în locul în care apar în lucrare.

17
 14. Numerotarea paginilor, care se va face începând cu pagina de titlu, până la ultima
pagină a lucrării. Numărul de pagină se va insera în subsolul paginii, centrat (Times New Roman,
cu dimensiunea de 12 puncte).
15. Note de subsol, care se vor marca cu cifre arabe. Toate notele de subsol menţionate pe
o pagină trebuie să se regăsească în subsolul paginii respective, astfel:
 Ordinea înscrierii datelor este următoarea: numele şi prenumele autorului (lor), titlul
lucrării, volumul, oraşul, editura, anul, pagina (toate cu Times New Roman, cu dimensiunea de 10
puncte).
Exemplu:
PRODAN Ion, Geopolitică şi Geostrategie, Chişinău, Editura Titan,1994, p.23. Dacă în cadrul
notelor se fac mai multe referiri la aceeaşi lucrare, se procedează astfel:
Exemplu:
4
Ibidem, p. 45. (când avem acelaşi autor, aceeaşi lucrare, altă pagină);
6
Idem. (când avem acelaşi autor, aceeaşi lucrare, aceeaşi pagină).

 Dacă în cadrul notelor se fac mai multe referiri la o opera citată anterior (când
autorul apare cu aceeaşi lucrare, dar după un alt autor (intermediar), indicându-se numai numărul
paginii, se procedează astfel:
Exemplu:
1
CORNEA Tudor, Armata viitorului, Chişinău, Editura Universităţii de Stat din Moldova, 2009,
p.33.
2
BANARI Octavian, Aspecte ale conflictelor militare viitoare, Chişinău, Editura Academiei de
Ştiinţe a Moldovei, 2013, p.245.
3
CORNEA Tudor, Op. cit., p.101.
 Dacă în cadrul notelor se fac referiri la publicaţii accesate de pe Internet, ordinea
datelor înscrise este următoarea: prenumele şi numele autorului, titlul lucrării (scris italic),
volumul, oraşul, editura, anul, pagina, denumirea exactă a site-lui, data şi ora accesării acestuia.
Exemplu:
10
TOWELL Gorman, Sistemul de conducere şi control al Forţelor Armate, www.nato.int/NATO
Defence, accesat la 21 ianuarie 2013, ora 21.17. 11SAMUEL C., German Air Force (01.03.2006),
p.7, http://www.airpower.maxwell.af.mil/airchronicles/apj/apj06/spr06/hunerwadel. html, accesat
la data de 15 ianuarie 2014, ora 19.40.

18
 5.2 Recomandări stilistice
Teza va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I-a). Se va folosi un limbaj
simplu şi clar. Informaţiile vor fi comunicate într-o manieră directă şi inteligibilă, într-o structurare
logică şi coerentă.

5.3 Exigenţe etice

Lucrarea trebuie să reflecte integral munca autorului. Sursele bibliografice vor fi
menţionate în lista bibliografică. Contribuţiile de sprijin din partea altor persoane sau instituţii vor
fi menţionate la „Pagina de dedicaţii şi mulţumiri”.
Plagiatul reprezintă un act contrar conduitei academice. Prin plagiat se înţelege utilizarea
ideilor sau cuvintelor unei alte persoane, fără menţionarea sursei. Reprezintă plagiat şi preluarea
fără citare a figurilor, tabelelor şi schemelor.

19
 Capitolul 6

Conducerea proiectării, admiterea şi susţinerea tezei de licenţă

6.1 Conducerea tezei de licenţă

Selectarea temei tezei de licenţă pentru fiecare student se îndeplineşte sub îndrumarea
conducătorului tezei. Tema este examinată la şedinţa catedrei. La şedinţa Consiliului facultăţii se
aprobă conducătorii şi temele tezelor de licenţă, propuse de catedrele de profil.
În obligaţiile conducătorului tezei de licenţă intră:
 selectarea temei tezei de licenţă şi argumentarea acesteia la şedinţa de catedră, şi la
şedinţa Consiliului facultăţii;
 elaborarea sarcinii tezei de licenţă în conlucrare cu studentul;
 elaborarea programului practicii de licenţă;
 acordarea îndrumărilor metodice privind elaborarea graficului calendaristic de
îndeplinire a tezei de licenţă;
 recomandarea surselor bibliografice la tema tezei de licenţă;
 consultarea studentului în procesul de elaborare a tezei de licenţă, conform
graficului consultaţiilor stabilit la catedra de profil;
 verificarea periodică a îndeplinirii graficului de elaborare a tezei conform planului
calendaristic;
 verificarea certitudinii de elaborare a tezei de licenţă;
 verificarea prezenţei obligatorii în memoriul explicativ a desenelor demonstrative,
care se utilizează la susţinerea tezei de licenţă;
 elaborarea avizului la teza de licenţă. Un model de aviz a conducătorului este
prezentat în Anexa 4;
 conducătorul tezei duce responsabilitate de structura şi conţinutul integral al tezei
de licenţă, inclusiv de compartimentele: argumentări economice, protecţia mediului, securitatea
muncii etc.
 se consideră inoportun conducerea pe capitole de mai mulţi conductori.
În obligaţiile consultanţilor tezei de licenţă se include:
 elaborarea planului calendaristic de îndeplinire, respectiv, a capitolului 3;
 selectarea metodei de argumentare economică a tezei de licenţă;
 elaborarea metodicii de evaluare a iluminatului artificial, ventilaţiei,
protecţiei„legării la nul” a echipamentului electric etc.;
 recomandarea surselor bibliografice, respectiv, a capitolului de argumentare
economică şi a capitolului securitatea activităţi vitale, protecţia muncii şi a mediului ambiant;

20
  consultarea studentului în procesul de elaborare a tezei de licenţă, conform
graficului consultaţiilor;
 verificarea periodică a elaborărilor, respectiv, promovate în capitolul de
argumentare economică şi la fel în capitolul securitatea activităţi vitale, protecţia muncii şi a
mediului ambiant;
 verificarea certitudinii de îndeplinire a calculelor economice şi a calculelor privind
securitatea activităţii vitale;
 verificarea prezenţei calculelor obligatorii, privind argumentarea economică şi a
securităţii vitale.
În obligaţiile şefului catedrei de profil intră:
 analiza tematicilor tezelor de licenţă, corelarea acestora cu scopurile specificate în
Cadrul Calificărilor;
 asigurarea multidisciplinarităţii şi renovarea periodică a temelor propuse pentru
proiectare;
 admiterea la susţinere a tezelor care integral corespund cerinţelor reglementare şi
fişei tezei iniţial aprobate;
 analiza rezultatelor susţinerii tezelor, a propunerilor şi sugestiilor prezentate în
raportul comisiei de susţinere a examenului de licenţă;
 elaborarea măsurilor de îmbunătăţire continuă a calităţii tezelor de
 licenţă;
 asigurarea metodică a compartimentului respectiv (elaborarea materialelor
didactice, îndrumare, ghiduri etc.).
În obligaţiile decanului facultăţii şi a Consiliului facultăţii intră:
 analiza şi aprobarea temelor tezelor de licenţă;
 controlul calităţii realizării tezelor de licenţă, precum şi a rapoartelor
 Comisiilor pentru examenul de licenţă;
 elaborarea măsurilor de îmbunătăţire continuă a calităţii tezelor de
 licenţă;
 analiza asigurării metodice la compartimentul respectiv şi aprobarea spre editare a
materialelor didactice, îndrumărilor, ghidurilor etc.

6.2 Procedura de admitere la susţinerea tezei de licenţă

Teza de licenţă elaborată de student se verifică de către conducător, apoi se prezintă la
controlul normativ, anexând avizul conducătorului şi avizul recenzentului (dacă a fost primită
astfel de hotărâre la şedinţa catedrei de profil). Dacă în urma controlului normativ se constată că au
fost respectate toate cerinţele de perfectare normative, studentul purcede la copertarea lucrări.

21
 6.3 Recomandările privind susţinerea tezei de licenţă
Pentru susţinerea tezei de licenţă în cadrul şedinţei Comisiei examenului de licenţă,
fiecărui competitor i se oferă până la o oră academică. Se recomandă ca studentul să aibă elaborat
un plan de expunere a raportului. În raport trebuie să fie clar evidenţiate:
 tema tezei de licenţă;
 scopul tezei de licenţă;
 sarcinile de proiectare;
 variantele posibile de soluţionare a subiectelor şi compararea lor;
 expunerea rezultatele şi argumentarea soluţiilor obţinute. analiza metodelor de
optimizare şi evaluarea fiabilităţii;
 rezultatele calculelor tehnico-economice;
 măsurile privind tehnica securităţii activităţii vitale, protecţiei muncii şi a mediului
ambiant;
 încheiere (concluzii şi propuneri).
Prevederile de bază ale raportului trebuie neapărat susţinute prin date, grafice, diagrame,
tabele, scheme de structură, de principiu, funcţionale, formule matematice, simulări la calculator a
programelor elaborate etc.
Competitorul trebuie să demonstreze o bună pregătire generală la profil, cât şi o pregătire
bună la tema tezei de licenţă şi să fie apt să răspundă la întrebările formulate de membrii Comisiei
examenului de licenţă.
Răspunsurile la întrebări trebuie să fie succinte, clare şi în conformitate cu întrebările
formulate. În unele cazuri, pentru a răspunde la întrebări, cu acordul preşedintelui Comisiei
examenului de licenţă, competitorul poate utiliza memoriul explicativ al tezei de licenţă.
În timpul raportului şi a răspunsurilor la întrebări, ţinuta competitorului trebuie să fie
astfel încât el să fie în contact direct cu membrii Comisiei.
Înainte de data susţinerii tezelor este obligatoriu ca, sub conducerea conducătorului (sau a
unui grup de conducători) şi în prezenţa colegilor, să fie efectuate mai multe susţineri preliminare
ale tezelor de licenţă, pentru a obţine deprinderile necesare de prezentare a raportului la susţinerea
tezei de licenţă în cadrul Comisiei examenului de licenţă.

22
 Capitolul 7

Aprecierea tezei de licenţă

Pentru aprecierea tezei de licenţă se recomandă următoarele criterii:
 măsura în care conţinutul proiectului/tezei corespunde structurii şi cerinţelor de
elaborare a tezei;
 măsura în care soluţiile şi deciziile tehnice, organizatorice, economice, ecologice, etc.
corespund nivelului actual de dezvoltare a domeniului respectiv şi sunt motivate în nota explicativă
şi partea grafică;
 măsura în care este utilizat calculatorul ca instrument de proiectare şi analiză;
 măsura în care studentul este capabil să analizeze, să argumenteze deciziile şi soluţiile
adoptate, să facă concluzii în timpul susţinerii proiectului/tezei în cadrul Comisiei pentru examenul
de licenţă;
 opinia verbală (avizul) a conducătorului privind caracteristica studentului şi titlul
conferit.
Modalitatea de apreciere a tezei de licenţă include:
 aprecierea tezei de licenţă se efectuează în exclusivitate de către membrii Comisiei
pentru examenul de licenţă în rezultatul audierii tezei în şedinţă publică. Comisia apreciază
separat, cu note, calitatea elaborării tezei conform criteriilor menţionate mai sus şi calităţii
susţinerii;
 nota finală reprezintă media aritmetică a notelor pentru calitatea elaborării tezei de
licenţă şi pentru calitatea susţinerii;
 aprecierea se efectuează la şedinţa închisă a Comisiei pentru examenul de licenţă, la
care notele pe poziţiile corespunzătoare se notează de comun acord.

23
 Anexa nr. 1
ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE
,,ALEXANDRU CEL BUN”
(Times New Roman, Bold, 16pt, Center)

TEZĂ DE LICENTĂ

(titlul tezei - Times New Roman, Bold, 24 pt., center, spaţiu între linii – 1,5)

Chişinău
2018

(Times New Roman, Bold, 16 pt.)

24
 Anexa nr. 2
MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE
FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARE
CATEDRA COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ

(Times New Roman Bold, rândul 1–16 pt., rândul 2–14pt., rândul 3–13 pt., rândul 4–12pt.,
center, spaţiul între linii – 1,5)

PROIECTAREA UNEI BAZE DE DATE DESPRE REUŞITA STUDENŢILOR DIN

ACADEMIA MILITARĂ
(Times New Roman, Bold, 20 pt., center)

Teză de licenţă
(Times New Roman, Bold, 16 pt., center)

Autor:
student Ion BURICESCU

Conducător:
maior Gheorghe SMIRNOVESCU
(Times New Roman, Bold, center 12pt.)

Chişinău
2015
(Times New Roman, Bold, 12pt.)

25
 Anexa nr. 3
ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE

NESECRET
Exemplar nr.____
APROB
Locţiitor comandant academie pentru învăţământ (prorector)

colonel Iurie GÎRNEŢ

„____” __________________ 2014

FIŞA TEZEI DE LICENŢĂ

TEMA: REŢELE NEURONICE. POSIBILITĂŢI DE IMPLEMENTARE ÎN ARMATA

NAŢIONALĂ

AUTOR: sergent Dumitru HODORONC Pl.64

CONDUCĂTOR: căpitan Inga BABANĂ,

lector universitar

DETALII ASUPRA TEMEI

Introducere
PARTEA TEORETICĂ:
CAPITOLUL 1 Aspecte ale recunoaşterii formelor
1.1 Generalităţi despre prelucrarea imaginilor;
1.2 Achiziţia imaginilor. Probleme ce pot apărea;
1.3 Clase de imagini;
1.4 Teoria recunoaşterii formelor – generalităţi;
1.5 Prelucrări grafice;
1.6 Operatori morfologici;
1.7 Detecţia mişcării;
1.8 Recunoaşterea formelor.

CAPITOLUL 2 Teoria recunoaşterii formelor

2.1 Principii generale;
2.2 Strategii de recunoaştere pentru N clase;
2.3 Metode de conexiuni în prelucrarea de imagini şi
recunoaşterea de forme.

PARTEA PRACTIC – APLICATIVĂ:

CAPITOLUL 3 Crearea unei aplicaţii de recunoaştere a
formelor 3.1 Soft pentru rularea aplicaţiei în recunoaşterea
formelor;
3.2 Posibilităţi de implementare în Armata Naţională;
3.3 Eficacitatea economică.
Concluzii şi propuneri
Bibliografie
Anexe

26
 PRECIZĂRI ORGANIZATORICE

Planificat Real
Data primirii temei lucrării 20 septembrie 2013 _____________
Stabilirea structurii lucrării 21 octombrie 2013 _____________
Prezentarea părţii teoretice a lucrării 20-21 februarie 2014 _____________
Prezentarea părţii aplicative a lucrării 05 mai 2014 _____________
Discutarea tezei în formă finală cu îndrumătorul 06-08 mai 2014 _____________
Redactarea lucrării de către student 26-28 mai 2014 _____________
Întocmirea referatului de către îndrumător 29-30 mai 2014 _____________
Susţinerea prealabilă 02-04 iunie 2014 _____________

Conducător la teza de licenţă:

căpitan Inga BABANĂ

Prezenta fişă a fost examinată şi aprobată la şedinţa catedrei tehnică militară din
___ ____________ 2014, procesul-verbal nr.___.

Şef catedră tehnică militară

colonel Emilian PULBERE

27
 Anexa nr. 4
ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE Facultatea
_________________________________________ Catedra
_________________________________________

AVIZ
la teza de licenţă
Tema ____________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Studentul(a) ___________________________ pl. _________________________________

I. Forma lucrării
1.Respectarea rigorilor privind aspectul grafic, normele gramaticale în vigoare şi referinţele
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2.Corectitudinea structurii tezei ( introducere, conţinut, încheiere, bibliografie, anexe;
simetria conţinutului)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
II. Conţinutul lucrării
1.Gradul de argumentare a actualităţii temei
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2.Demonstrarea competenţelor de cercetare (elaborarea ipotezei, selectarea metodelor de
cercetare, colectarea şi interpretarea datelor, sintetizarea părţii teoretice etc.)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
3.Calitatea cercetării efectuate
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

28
 4.Valoarea ştiinţifică şi/sau aplicativă a tezei
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
III. Gradul de responsabilitate şi atitudinea studentului
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
IV. Concluzii
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
V. Decizia
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Conducătorul
tezei de licenţă ____________________________________________________________
(funcţia)
_______________________________________________________________
___________
(gradul militar, titlul ştiinţific, semnătura, prenumele, numele)

„____” __________________ 2014

29
 Anexa nr. 5
Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………... 9
Capitolul 1. Reţele de calculatoare - noţiuni generale…………………………………….. 11
1.1 Conceptul de reţea………………………………………………………………………… 13
1.2 Tipuri de reţele de calculatoare…………………………………………………………… 15
1.3 Topologie - Proiectarea dispunerii în teren a reţelei…........……………………………... 19
1.4 Servere şi staţii de lucru……………….........…………………………………………….. 23
1.4.1 Serverul de reţea………….......…………………………………………………… 25
1.4.2 Staţia de lucru (Workstation)……………………………………………………... 29
1.5 Modelul de reţea client/server……….........………………………………………………. 33
Capitolul 2. Arhitectura reţelelor de calculatoare…………………………………………. 34
2.1 Componentele necesare construirii unei reţele……………………………………………. 34
2.1.1 Plăci de reţea (NIC - Network Interface Card)…………………………………… 36
2.1.2 Cabluri de reţea…………………………………………………………………… 38
Capitolul 3. Implementarea reţelelor locale în instituţie………………………………….. 50
3.1 Planificarea şi arhitectura bazelor de date………………………………………………... 50
3.2 Privilegiile implementării bazelor de date………………………………………………... 56
3.2.1 Operaţiile implementării bazei de date…………………………………………… 60
3.2.2 Funcţiile operaţiilor……………………………………………………………….. 65
3.3 Administrarea şi securitatea bazelor de date……………………………………………… 67
3.4 Eficacitatea economică……………………………………………………………………. 69
Concluzii şi propuneri…………………………………………………………...............….. 70
Bibliografie…………………………………………………………………………………… 72
Anexe…………………………………………………………………………………………. 75
Declaraţia standard privind originalitatea lucrării………………………………………... 79

30
 Anexa nr. 6

Lista abrevierilor

UE Uniunea Europeană
BRICS Blocul Economic constituit din Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de
Sud
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
GUAM Blocul Economic constituit din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi
Moldova
NATO
Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic
OSCE
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
CSI
Comunitatea Statelor Independente
PIB
Produsul Intern Brut
CECO
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
CEE
Comunitatea Economică Europeană
ISAF
Forţa Internaţională de Asistenţă în domeniul Securităţii
OMC
Organizaţia Mondială a Comerţului
SUA
Statele Unite ale Americii
FSB
Serviciul Federal de Securitate
BMD
Rachetele balistice de apărare
ADM
Armele de distrugere în masă
APC
Acordul de parteneriat şi cooperare
URSS
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
PEV
Politica europeană de vecinătate
ND
Dimensiunea Nordică

31
 Anexa nr.7

Modelul indicării anexelor

Anexe

Anexa nr.1 Diversitatea crizelor.

Anexa nr.2 Principii specifice ale conflictelor internaţionale.
Anexa nr.3 Structuri implicate în gestionarea situaţiilor de criză.
Anexa nr.4 Ponderea beligeranţilor în acţiunile militare.
Anexa nr.5 Structura acţiunilor militare.

32
 Anexa nr. 8
Declaraţia standard privind originalitatea lucrării

Subsemnatul (a), ________________________________ absolvent al Academiei

Militare a Forţelor Armate, declar pe propria răspundere că teza de licenţă pe
tema:________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
a fost elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de
învăţământ superior din ţară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
- fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinînd
referinţa precisă a sursei;
- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa
precisă;
- rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

Ion GOLOVEI

________________ ,,____” iunie 2015

33
 Anexa nr. 9
Capitolul 1.
Aspecte teoretice privind managementul sistemului infomaţional

1.1 Definiţii şi conţinutul sistemului informaţional

Domeniul managementului se intersectează cu un număr mare de discipline: ştiinţe
sociale, logică, filozofie, matematică, tehnologie informatică, relaţii internaţionale, lingvistică şi
cultură.

1.1.1 Metodele de sisteme informaţionale

Pentru a fi bine pregătit, viitorul manager are nevoie de un bagaj bogat de cunoştinţe
din domenii variate şi de abilităţi care să îi permită să îndeplinească o serie de funcţii; toate
acestea îl vor ajuta să îşi îmbunătăţească din punct de vedere calitativ deciziile şi abilităţile.
De aceea este uşor să spui că managerul are nevoie să adune informaţii pentru a ajuta
reducerea nivelului de incertitudine în adoptarea unei decizii, aceste informaţii sunt folositoare
numai dacă sunt informaţii corecte. Dar organizaţiile produc volume de informaţii în fiecare zi,
cum poate deci un manager să aibă acces efectiv la toate acestea? Şi odată ce are acces, cum le
foloseşte? Răspunsul la aceste întrebări stă în utilizarea sistemelor informaţionale de
management şi a sistemelor de susţinere a deciziei. Cu ajutorul acestor sisteme managerii pot
organiza, analiza şi stoca cantităţi uriaşe de informaţii şi le pot accesa atunci când este nevoie.
Sistemul informaţional reprezintă ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi
circuitelor informaţionale a procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiei menite să
contribuie la statutul şi realizarea obiectivului întreprinderii.
De reţinut, că o asemenea definire a sistemului informaţional are un caracter
cuprinzător, în sensul că include spre deosebire de definiţiile date de alţi specialişti şi
informaţiile, fluxurile informaţionale şi mijloacele de prelucrare a datelor. După opinia lui
Ovidiu Nicolescu şi Ion Verboncu1, definirea sistemului informaţional pornind de la rolul său în
ansamblul activităţilor întreprinderii este o condiţie sine-qua-non pentru înţelegerea corectă nu
numai a problematicii informaţionale, ci şi, în genere, a problematicii manageriale.

1
NICOLAESCU Ovidiu, VERBONCU Ion , Management, Editura Economică, Bucureşti
,1995, p.170.

34
 Anexa nr. 10
Reguli privind asigurarea bibliografică a tezei

1. Referinţele bibliografice sunt prezentate într-o succesiune numerică, corespunzătoare

următorul algoritm de elaborare:
a. legi, strategii, regulamente, manuale, dicţionare, culegeri editate în limba română
sau străine;
b. lucrări scrise de autori autohtoni, redactate în ordinea alfabetică a autorilor;
c. lucrări scrise de autori străini, redactată în ordinea alfabetică a autorilor;
d. articole din Internet.
2. Citarea, forma scurtă a referinţei inserată în text între paranteze pătrate, permite
identificarea publicaţiei din care s-a extras citatul sau ideea comentată etc. şi indicarea localizării
în cadrul publicaţiei sursă.
3. Numerele, prezentate sub forma de indici între paranteze pătrate, inserate în text, trimit
la document în ordinea în care ele sunt citate pentru prima dată. Citările următoare primesc acelaşi
număr ca şi prima citare. Dacă sunt citate numai anumite părţi ale unui document, după numărul
respectiv poate fi dată şi paginaţia, de exemplu [8, p. 231].
4. În cazul în care lista referinţelor bibliografice este în ordinea alfabetică a primului
element, şi ea cuprinde mai multe documente ale aceluiaşi autor diferenţierea dintre ele se face
prin introducerea unor elemente suplimentare (anul de publicare, ediţia etc.), dacă autorul are mai
multe lucrări apărute în acelaşi an, se mai adaugă o literă (a, b, c etc.), diferenţierea se face atât în
lista de referinţe bibliografice cât şi în citare pentru a asigura corespondenţa exactă între citare şi
referinţă. De exemplu, AUBREY (1973a).
5. Referinţele trebuie să includă elementele necesare de identificare a documentului, care
cuprind:
a) Pentru monografii: LOMINADZE, DG. Cyclotron waves in plasma. Translated by
A.N. Dellis; edited by SM. Hamberger. 1 st. ed. Oxford: Pergamon Press, 1981. 206p.
International series in natural philosophy.
b) Pentru părţile din monografii: PARKER, TJ. and HASWELL, WD. A text-book of
zoology. 5th ed. Vol. 1. Revised by WD. Lang. London: Macmillan, 1930. Section 12, Phylum
Mollusca, pp. 663–782.
c) Pentru contribuţii în monografii: WRIGLEY, EA. Parish registers and the historian.
In STEEL, DJ. National index of parish registers. London: Society of Genealogists, 1968, vol. 1,
pp.155-167.
d) Pentru articolele din publicaţiile seriale şi culegeri: WEAVER, Wiliam. The
collectors: command performances. Photography by Robert Emmett Bright. Architectural Digest,
December 1985, vol. 42, no. 12, p. 126-133.

35
 e) Pentru tezele conferinţelor: Huber D., Celestina S., Phonon Drag Effect în Sb. 8- th
European Conference of Thermoelectricity, Krakow, Poland, 18-25 September 2004, Book of
Abstracts, p.69.
f) Pentru documentele de brevet: Responsabilitatea principală (depunători); titlul
invenţiei; responsabilitate secundară; note; ţara şi organismul; tipul documentului de brevet;
număr; data de publicare a documentului.
Explicaţii suplimentare:
 Fiecare element al referinţei bibliografice trebuie clar separat de elementul următor
printr-un semn de punctuaţie (virgulă);
 Partea din nume prezentată prima să fie cea care dă intrarea în catalogul de
bibliotecă, bibliografie, repertorii etc.; prenumele şi alte elemente secundare se notează după
nume. Toate numele trebuie reproduse în ordinea în care apar în sursa de informare; dacă sunt mai
mult de trei nume, celelalte nume pot fi omise, omisiunea evidenţiindu-se prin adăugarea abrevierii
“et. al.”;
 Anul publicării se notează cu cifre arabe;
 Analiza metodelor de optimizare şi evaluarea fiabilităţii;
 Rezultatele calculelor tehnico-economice;
 Măsurile privind tehnica securităţii activităţii vitale, protecţiei muncii şi a mediului
ambiant;
 Încheiere (concluzii şi propuneri).
Prevederile de bază ale raportului trebuie neapărat susţinute prin date, grafice, diagrame,
tabele, scheme de structură, de principiu, funcţionale, formule matematice, simulări la calculator a
programelor elaborate etc.
Competitorul trebuie să demonstreze o bună pregătire generală la profil, cât şi o pregătire
bună la tema tezei de licenţă şi să fie apt să răspundă la întrebările formulate de membrii Comisiei
examenului de licenţă.
Răspunsurile la întrebări trebuie să fie succinte, clare şi în conformitate cu întrebările
formulate. În unele cazuri, pentru a răspunde la întrebări, cu acordul preşedintelui Comisiei
examenului de licenţă, competitorul poate utiliza memoriul explicativ al tezei de licenţă.
În timpul raportului şi a răspunsurilor la întrebări, ţinuta competitorului trebuie să fie
astfel încât el să fie în contact direct cu membrii Comisiei.
Înainte de data susţinerii tezelor este obligatoriu ca, sub conducerea conducătorului (sau a
unui grup de conducători) şi în prezenţa colegilor, să fie efectuate mai multe susţineri preliminare
ale tezelor de licenţă, pentru a obţine deprinderile necesare de prezentare a raportului la susţinerea
tezei de licenţă în cadrul Comisiei examenului de licenţă.

36
 Anexa nr. 11
Bibliografie

1. *** Constituţia Republicii Moldova, publicată în Monitorul oficial, Partea I,

nr.35 din 15.11.1994.
2. *** Rezoluţia Parlamentului European din 17 iunie 2010, Concluziile summitului
UE-Rusia, 2010, 146 p.
3. CHABOT Bob. L'analyse économique de l'énergie éolienne. In: Lieson énergie –
francophone. 1997, nr. 35/2.
4. CHAPIN Donovan, FULLER Christian, PEARSON Gabriel, A new silicon p-n
junction photocell for converting solar radiation into electrical power. In: Journal of Appl.
Phys., 1954, vol. 25, nr. 5.
5. *** Dicţionar statistic al Basarabiei, Chişinău, Editura „Glasul Ţării”, 1923, 680
p.
6. *** Guide pratique: installez un parc d'éoliennes dans votre région, Paris,
ADEME, 1996. 26 p.
7. JARASS Larry, HOFFMANN Laurell, etc., Wind energy: an assessment of the
technical and economic potential: a case study for the Federal Republic of Germany,
commissioned by the International Energy Agency, Berlin; Heidelberg; New-York; Springer-
Verlag, 1981. 209 p. ISBN 0387103627 (USA); 3540103627; 0387103627.
8. *** Renewable Rural Energy Applications in North - East Europe: a Thermie
Programme Action, 14-17 april 1997.
9. The European renewable energy study: prospects for renewable energy in the
European Community and Eastern Europe up to 2010. Annex 1: Technology profiles. Vol. 1-4,
1994. Luxembourg, 1994. ISBN 9282664503.
10. TODOS Petru, SOBOR Ion, CHICIUC Alexandru, Potential for wind energy
utilisation in the Republic of Moldova. Chişinău, 2008, 123 p.
11. *** ENISA Threat Landscape 2013, Overview of current and emerging cyber-
threats, 11 December 2013, 70 p.
12. *** TrendLabs 1Q 2013 Security Roundup, Zero-Days Hit Users Hard at the
Start of the Year, 19 p.
13. *** http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com, Securitatea informaţională în
contextul procesului de globalizare, accesat la data de 04 martie 2014, ora 21.22.

37
 Anexa nr. 12

35

38