Omul în relaţie cu natura

1. Natura a fost creată de Dumnezeu în stare

perfectă, pentru a-i fi de folos omului. Tu,
împreună cu ceilalţi semeni, ai un rol
important în păstrarea ei curată şi frumoasă,
aşa cum ne-a fost dată. Alcătuieşte un set de
10 reguli pe care omul trebuie să le respecte
pentru a face voia lui Dumnezeu. Îl vom
numi Decalogul mediului înconjurător!

2. Ai primit în dar această plantă! Care sunt elementele de care are nevoie pentru a fi fericită?
Coloreaz-o corespunzător!

...................., .....................,

.................., ...................... .

2. Ţi-l aminteşti pe cerbişorul Bambi?

Trăia într-o pădure unde curgea un râu cu apă cristalină. Cum

îl putem păstra curat pentru el şi pentru prietenii lui?

1. ........................................................................ .

2. ......................................................................... .
 3. Pornind de la ideea conform căreia natura este darul lui Dumnezeu pentru om, alcătuieşte
o compunere de maximum 3 rânduri în care să surprinzi măreţia Creatorului şi
frumuseţea mediului înconjurător. Găseşte-i un titlu potrivit!

Minunată este creaţia lui Dumnezeu!

Iată 10 curiozităţi despre animale şi păsări!

1. Elefantul este singurul mamifer care nu poate sări.

2. Gazelele nu beau apă.
3. Koala este cel mai leneş animal – doarme 22 de ore pe zi.
4. Urşii polari au pielea neagră.
5. Şarpele este surd.
6. Colibri este singura pasăre care poate zbura cu spatele.
7. Pasărea Albatros poate dormi în timpul zborului.
8. Pasărea Kiwi depune cel mai mare ou în comparaţie cu mărimea corpului
său.
9. Bufniţele nu pot roti ochii. În schimb, ele îşi pot roti capul complet
pentru a vedea în spatele lor.
10. Ciocul-pungă al pelicanului poate reţine până aproape 10 litri de apă
dintr-o dată.

Sfat pentru suflet!

Să-i mulţumim necontenit lui Dumnezeu pentru minunata Sa creaţie!
El poartă de grijă tuturor vieţuitoarelor mari şi mici, fiecăreia după nevoile ei. În
felul lor şi acestea Îi mulţumesc!
 Rândunica
de Elena Farago

Un băiat şi-o fată mică

Stau privind o rândunică,
Şi băiatu’ spune: – Mult
Îmi place să le-ascult,

Ciripind, pe rândunele,
Şi pe alte păsărele,
Şi mi-aş da ce am mai bun
Să pot şti şi eu ce spun.

Rândunica îl priveşte
Şi cu dragoste-i vorbeşte:
– Să-ţi spun eu dacă doreşti,
Drag copil ce ne iubeşti:

Dimineaţa, noi, din toate

Păsările-ntâi sculate,
Ne-nchinăm spre răsărit,
Ciripind: ţzrr… bvidevit…

Şi apoi încep codroşii,

Cu cap sur, cu coade roşii:
Ticc… tecc… tec… şi, după ei,
Prind brabeţii mititei:

Cirip-ci… să ciripească,
Până-ncep să se trezească
Şi-alte păsări, care-n cor
Îşi înalţă ruga lor.