Sunteți pe pagina 1din 1

"- Ai iubit-o, nu-i așa?

El a oftat ...
Cum pot să vă răspund? Era nebună..."
"Dumnezeule, cât era de nebună, în fiecare zi era o femeie diversă.
Câteodată întreprinzătoare, câteodată jenantă.
Câteodată exuberantă, altădată timidă. Nesigură dar și determinată.
Dulce și arogantă.
Era o mie de femei în una, dar mirosul era întotdeauna același: inconfundabil.
Aceasta a fost singura mea certitudine în ceea ce o privea.
Când zâmbea, știa că mă putea fraieri cu zâmbetul acela.
Când zâmbea, nu mai înțelegeam nimic.
Nu mai puteam să vorbesc sau să gândesc.
Nimic, zero. Exista doar ea acolo.
Era nebună, o nebună.
Uneori plângea.
Se spune că în acest caz femeile vor doar o îmbrățișare. Nu. Ea era nervoasă.
Nu știu unde este acum, dar pun pariu că încă este în căutare de vise.
Era nebună, o nebună.
Dar am iubit-o până la nebunie..."
Charles Bukowski