Paralela intre Ion si Ilie Moromete Caracterizarea personajelor

Att Marin Preda ct i Liviu Rebreanu sunt cunoscui n lumea ntreag prin operele lor, ns prin aceste dou mari capodopere (cum au fost numite de critici literari) au ajutat literatura romna s fac un pas n dezvoltarea ei. Cele dou romane pornesc de la fapte reale petrecute pe fundalul mediului rural daca n romanul Ion Liviu Rebreanu a pornit n scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat n opera sa. n articolul Mrturisiri romancierul vorbete amnunit despre geneza romanului su. n primul rnd romancierul mrturisete c a fost impresionat de o scen surprins la hotarul satului Prislop, cnd un ran s-a aplecat i a srutat pmntul ca pe o ibovnic. Scena i s-a ntiprit n minte, l-a uimit, l-a obsedat i a fost fixat n desfurarea epic a romanului. Liviu Rebreanu a reinut o ntmplare petrecut n sat: un ran ntrit i-a btut unica fiic, Rodovica, pentru c a greit cu cel mai becisnic flcu din sat. Dac fata ar fi greit cu un biat nstrit, ranul ar fi gsit mijlocul s mpace lucrurile. Aa ns ruinea lui era mai amar pentru c trebuia s se ncrusceasc, frunta, cu pleaba satului i s dea o zestre bun unui prpdit de flcu, care nu iubea pmntul. ntmplarea Rodovici va constitui pentru nceput subiectul nuvelei Ruinea. Tot n zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorb cu un flcu din vecini, voinic, harnic, dar foarte srac, Ion Pop al Glanetaului. Din discuiile cu acest flcu se simea o dragoste pentru pmnt aproape bolnviceasc. Pronuna cuvntul pmnt cu atta sete, cu atta lcomie i pasiune, parc ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat. Combinnd aceste date, imaginnd scene, gesturi, dialoguri, Liviu Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El i propune s reprezinte prin Ion al Glanetaului pasiunea organic a ranului romn pentru pmntul pe care s-a nscut, pe care triete i moare. Ion este un roman realist de observaie social. Romanul are o structur complex: urmrind destinul personajului principal, pe fundalul satului ardelean cu tradiiile i obicieiurile sale. nc din acest roman Liviu Rebreanu este adeptul construciei sferice: romanul ncepe i se sfrete cu aceeai imagine. Drumul care duce spre Pripas este n acelai timp drumul de la realitatea vieii la ficiunea operei artistice; aceeai omagine de la sfitul romanului ne readuce din lumea romanului n realitatea concret: Din oseaua ce vine de la Crlibaba, ntovrind Someul cnd n dreapta, cnd n stnga, pn la Cluj i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece rul peste podul btrn de lemn, acoperit cu indril mucegit, spintec satul Jidovia i alearg spre Bistria, unde se pierde n cealalt osea naional care coboar din Bucovina prin trectoarea Brgului. [] Romanul lui Marin Preda ne prezint fapte de via a unei familii sau povestea unei familii de rani din Cmpia Dunrii, mai precis din satul teleormnean Silitea-Gumeti, care cunoate de-a lungul unui sfert de secol, o adnc i simbolica destrmare. Sufletul rural este acolo rudimentar, obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat, el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui.Spre deosebire de inaintasi, care au vazut satul din Campia Dunarii zbuciumat, angajat in actiuni disperate, Marin Preda descrie, in primul volum din Morometii un sat in care nu se petrec drame zguduitoare, formidabile rasturnari si unde nu clocoteste razvratirea. Traiul populatiei din Silistea-Gumesti nu e usor deloc, decat pentru cateva familii instarite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Balosu sau Iocan, dar nici peste masura de amarat nu este. Ii apasa pe multi impozitele, fonciirea si alte neajunsuri dar ele pot fi inca suportate de oameni, care se aduna cu placere duminica, la taifas, in poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajandu-se in adevarate dueluri ale inteligentei. Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua biserici, o scoala cu patru sute cincizeci de elevi incrisi si vreo sapte invatatori. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restranse ale taranilor si mosia Maricica, vegheata cu strasnicie de un paznic. Afara de bogatasii satului, care au casa

mari, taranii ceilalti vietuiesc in case cu doua sau trei camere si chiar in bordeieMarin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, miscat mai mult de instincte, si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala, apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck, Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici, complecsi ca stare morala, in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existentei. Dac Actiunea romanului Ion se petrece in lumea satului ardelean de la in-ceputul secolului al XX-lea , in satul Pripas, n romanul Moromeii satul e nfiat cu civa ani naintea celui de-al doilea rzboi mondial, ntr-o perioada in care timpul era foarte rbdtor cu oamenii. n centrul romanului st destinul personajului principal, Ion. n aprecierea acestui personaj trebuie evitat un punct de vedere exclusivist: absolvirea sau condamnarea total. n realitate Ion este un personaj complex cu lumini i umbre, a crui suflet are pri greu de neles i de explicat. Complexitatea personajului rezult din sfierea dramatic sub impulsul unor solicitri simultane i contrare: glasul pmntului i glasul iubirii. Departe de a fi un primitiv, un instinctual, Ion triete o dram deplin motivat social i psihologic. nc de mic el i d seama c triete ntr-o lume n care pmntul reprezint totul: el condiioneaz pziia social i relaia dintre oameni. n aceast lume orict de nzestrat ar fi omul el nu este apreciat dup calitile sale, ci dup holdele de pmnt pe care le are. Pmntul este deci garania unei viei ndestulate i fericite. Aadar nu este vorba n cazul lui Ion de o sete atavic de pmnt, ci de o dorin fierbinte de a tri altfel. Ion nu este un posedat al posesivunii, ci un om, care dorete s-i schimbe viaa ntro lume, care nu-i ofer prea multe anse. Astfel la nceput el i lucreaz cu hrnicie i ndrjire pmntul puin i neroditor. Munca sa este ns fr rezultat; Ion se simte umilit de ceilali. Cearta cu Vasile Baciu, btaia cu George, mustrrile preotului, reprourile mamei, c trage la srcie amplific zbuciumul personajului. Pentru Ion pmntul nseamn mai mult dect stpnirea unui teren ntins, nseamn demnitate, nseamn dorina de a intra n rnd cu oamenii. Singura soluie de a ajunge la pmnt oferit de lumea n care triete este cstoria cu o fat bogat. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat fata de bunvoie, Ion se decide s o seduc pe Ana. Setea de pmnt ntlnete n sufletul lui Ion o rezisten puternic pentru c Ion nu se hotrete uor s o ia pe Ana de nevast. Neputina de a-i schimba viaa l determin s aleag aceast soluie. Defapt n vremea respectiv muli tineri sraci se nsurau pentru avere cu fete bogate. Romancierul insist asupra setei de pmnt a personajului; aceasta manifest fa de pmnt un fel de adoraie ptima: Cu o privire setoas, Ion cuprinse tot locul, cntrindu-l. Simea o plcere att de mare vzndu-i pmntul, nct i venea s cad n genunchi i s-l mbrize. I se prea mai frumos, pentru c era al lui. Iarba deas, groas, presrat cu trifoi, unduia ostenit de rcorea dimineii. Nu se putu stpni. Rupse un smoc de fire i le mototoli ncet n palme. n faa holdelor de pmnt Ion se simte copleit; are sentimentul nimiciniei: Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-i. Se simi mic i slab, ct un vierme pe care-l calci n picioare sau ca o frunz pe care vntul o vltorete cum i place. Suspin prelung, umilit i nfricoat n faa uriaului: Ct pmnt, Doamne! Setea de pmnt l-a stpnit pe Ion nc din copilrie: Totui n fundul inimii lui rodea ca un cariu prerea de ru c din atta hotar el nu stpnete dect dou-trei crmpeie, pe cnd toat fiina lui arde de dorul de-a avea pmnt mult, mult, ct mai mult Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogai i venic s-a narmat ntro hotrre ptima: trebuie s aib pmnt mult, trebuie ! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam. Din momentul n care Ion se hotrete s o ia pe Ana, el dovedete o viclenie i o tenacitate calculat. Asistm la o adevrat nscenare erotic: joac la hor, o cheam la poart, o ignor cteva zile, o seduce i o prsete. Dac pn la un punct el poate fi neles n zbaterea sa pentru pmnt, tratamentul inuman fa de Ana este aproape

inexplicabil. Lcomia nemsurat a personajului reiese din certurile cu Vasile Baciu cruia i ia tot pmntul. Dup ce obine pmnturile, Ion se schimb. El dobndete contiina noii sale poziii n lumea satului n ochi avea o lumin mndr, de biruitor, era plin de sine nsui, pe uli umbla cu pai mari i cu genunchii ndoii, vorbea mai apsat cu oamenii i venic numai de pmnt i avere. O scen semnificativ este aceea cnd Ion, ameit de fericire se apleac i-i srut pmntul: Acuma, stpn al tuturor pamnturilor, rvnea sa le vaz, s le mngie ca pe nite ibovnice credincioase. Dragostea lui avea nevoie de inima moiei. Dorea s simt lutul sub picioare, s i se agae de opinci, s-i soarb mirosul, s-i umple ochii de culoarea lui mbttoare Sufletul i era ptruns de fericire. Parc nu mai rvnea nimic i nici nu mai era nimic n lume afar de fericirea lui. Pamntul se nchina n faa lui, tot pmntul i tot era al lui, numai al lui acuma Se opri n mijlocul delniei. Lutul negru, lipicios i intuia picioarele, ngreunndu-le, atrgndu-l ca braele unei iubite ptimae. i rdeau ochii, iar faa toat i era scldat ntr-o sudoare cald de patim. l cuprinse o poft slbatic s mbriseze huma, s o crmpoteasc n srutri. ntinse minile spre brazdele drepte, zgrunuroase i umede. Mirosul acru, proaspt i roditor i aprindea sngele. Se aplec, lu n mini un bulgre i-l sfrm ntre degete cu o plcere nfricoat. Minile i rmaser unse cu lutul cleios ca nite mnui de doliu. Sorbi mirosul, frecndu-i palmele. Apoi ncet, cucernic, fr s-i dea seama, se ls n genunchi, i cobor fruntea i-i lipi buzele cu voluptate pe pmntul ud. i-n srutarea aceasta grbit simi un fior rece, ameitor Se ridic deodat ruinat si se uit mprejur s nu-l fi vzut cineva. Faa ns i zmbea de o plcere nesfrit. i ncruci braele pe piept i-i linse buzele simind nencetat atingerea rece i dulceaa amar a pmntului. Satul, n vale, departe, prea un cuib de psri ascuns n vgaun de frica uliului. Stpnirea pmntului i d lui Ion senimentul puterii: Se vedea acum mare i puternic ca un urias din basme care a biruit, n lupte grele, o ceat de balauri ngrozitori. i nfipse mai bine picioarele n pmnt, ca i cnd ar fi vrut s potoleasc cele din urm zvrcoliri ale unui duman dobort. Si pmntul parc se cltina, se nchina n faa lui Dup cstorie trsturile i pierd treptat omenescul. n epoca respectiv i ali tineri s-au cstorit cu fete bogate fr s iubeasc dar s-au resemnat i i-au cinstit familiile (Vasile Baciu). Abia dup nunt Ion i d seama c odat cu pogoanele de pmnt primete i urica satului. El manifest fa de Ana o cruzime i o brutalitate greu de neles. Atitudinea sa inuman, certurile, btile, vorbele grele, determin siniciderea Anei. Moartea Anei l surprinde, dar nu l schimb. Groaza declanat de moartea Anei ine doar o clip pentru c gndul lui Ion se ndreapt mediat la copil, ca singurul motenitor al averii socrului su. Nici moartea Anei, nici a copilului nu-l impresoineaz prea mult, dect n msur n care pmnturile lui Vasile Baciu depindeau de acetia. Treptat Ion i d seama c fericirea nu st n pogoanele de pmnt i n sufletul su se simte din nou glasul iubirii pentru Florica. n finalul romanului Ion moare ucis de Geroge, deci printr-o moarte violent care-i apare ca o pedeaps pentru c a vrut prea mult, pentru c nu s-a tiut opri la timp.

Unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra .Obiect al unei bogate literaturi critice ,destinul lui Ilie Moromete ilustreaza o tema fundamentale,care l-a preocupat indelung pe prozator :disparitia clasei taranesti.A interpreta evolutia sa din perspective caracterului universal al experientei taranesti inseamna al situa intr-o tesatura mai complicate de determinari ;categoric mai relevanta decat interpretarea pur factoriala . Caracter puteric ,natura complexa ,inteligenta iesita din comun ,Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calausu ,tatal autorului )simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile.Comentatorii romanului au remarcat spiritual independent al personajului ,ironia ,darul de a descoperi dimensiunile inedited ale lucrurilor .Exista o lume in care personajul se lupta cu alde Tudor Balosu ,Jupuitul sau Aristide ca sa isi achite datoriile ,sa-si pastreza independenta materiala ,dar si o alta lume ,nevazuta ,la care foarte putini au acces ,in care darul sau de povestitor ,calmul,perspicacitatea ,omenia ,il situeaza in centrul tuturor .Timpul interior ,masura unei ecuatii alcatuite cu migala de Ilie Moromete ,trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde ,de aceea desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un effect sarcastic necrutator ),ca presiunea evenimentelor sa nu-l tulbure .Contemplarea lumii,acceptarea ei ,lupta pentru apararea vechilro bucurii ,aveau sa sfarseaca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile.Pana atunci descoperirea unui cod existential care exedia intrun plan second fapte posibil dominant ,ca sa raman seninatatea si ,prin ea , puterea .Trama epica se axeaza ,asadar,pe episoade semnificative din eforturile pentru achitarea foncierei ,pregatirea viitorului celor trei fii si a celor doua fiice ,gasirea unei solutii pentru trimiterea lui Nicolae la scoala .Pastrarea neatinsa a lotului de pamant primit dupa razboi inseamna libertate ,independenta de actiune,o conditie a vechilor bucurii:discutii prelungite in poiana fierariei lui Iocan ,ceasurile de visare ciudata de pe stanoaga podisei ,drumurile incarcate de mari sperante la munte ,senzatia ca lumea-I nu poate determina in nici un fel reactiile ,discutiile cu oamenii inteligenti cum era Cocosila .Atacurile decisive vor veni din interiorul familiei (fuga lui Achim ,Nica ,Paraschiv cu caii si oile ,neintelegerile cu Catrina ,convingerea ca trebuie sa il trimita pe Niculaie la scoala) si il inconjoara treptat cu immense teritorii ale singuratatii ,il izoleaza,fiindca jocul lui este de neinteles .Catrina nu-I intelege suceala ,calmul(Esti mort dupa sedere si tutun),Guica il crede un spoliator ,iar la instigarea ei ,cei trei baieti din prima casatorie ,un tata nedrept .Darurile firii sale deosebite gasesc apreciere in ochi prietenilor din fieraria lui Iocan,cu care discuta politica,dar si ai primarului Aristide ,de la care este nevoit sa se imprumute cu bani.Bucuria libertatii interioare ,a spiritului insetat de contemplare ,nu trebuie atinsa de indivizi ca Jupuitul(cel cu foncierea),Aristide sau Tudor Balosu ,ci sa se reverse in spiritele celor ca Dumitru lui Nae sau Cocosila ,Tugurlan .Fata de primii ,o permanenta circumspectie ,pentru a evita capcanele ,ca sa biruie inteligenta in fata asaltului prostiei si patimii posesiunii,un joc complicat pana la epuizarea victimei in panza nuantelor,a finetilro psihologice(celebre scene cu foncierea,Tudor Balosu,cu seful de post).Cand insa un nevoias ca Tugulan ii cere un imprumut ,subtilitatile sunt lasate la o parte pentru a nu-l jigni. Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie ,marturisita ,o terapeutica de tip aparte ,prin magia cuvantului .Intors dintr-o calatorie la munte ,unde fusese sa vanda porumb ,povesteste ,cu inflexiuni neobisnuite si o regizare neasteptata a efectelor,ce s-a intamplat.Nu castigul il urmarea,ci altceva ,un lucru neinteles de cei trei fii care au inceput sa murmure ca a omorat caii si caruta de pomana ,si ca si-a batut joc de munca lor .Si cu acest prilej exista un limbaj aparte ,un meta limbaj in care evenimentele propiei existente iau alte dimensiuni .Interesanta asadar ,opinia lui Eugen Simion,care

vede in Ilie Moromete un narrator simbolic .Naratorul simbolic nu este altceva decat naratorul mitic.al carui ceremonie creeazao iluzie initiaticaa intamplarilor initiatica a intamplarilor exemplare ,care nu vin de oriunde si trec spre oriunde ,ci ordoneaza lumea,ii dau coerenta ,o fac accesibila.Strategia oralitatii ,de alt tip decat la Creanga sau Sadoveanu ,accentueaza subtextul presuasiunii . Cuvintele fac lumina in cele mai incurcate ganduri :avea uneori obiceiul semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas-de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur.Cand l-a intrebat cineve de ce vorbeste singur ,a raspuns ca asta e din pricina ca n-are cu cine discuta ,cu sensul ca nimeni nu mrita sa-I asculte gandurile. Moromete incearca sa plaseze schimbarile din viata satului in schimbarea vesnica a lumii de parca nu iese ceva . Dup cu se vede cele dou personaje au de-a face n romane cu un singur lucru ,,PAMNTUL,n opinia altor critici literari ca de exemplu: Eugen Lovinescu vedea n Ion expresia instinctului de stpnire a pmntului n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o cazuistic strns, o voin imens, George Clinescu consider ca viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse, i-a determinat aciunile. Tot George Clinecu afirma: Ion a batjocorit o fat, a mpins-o la spnzurtoare i a rmas cu pamntul.Prin Ion,eroul romanului cu acelasi nume,Liviu Rebreanu a creat un personaj de referinta in literatura romana,care va suscita mereu noi introspectii in adancimiile fiintei umane. Pe cnd Ilie Moromete este vazut de mari critici literari ca fiind primul ran din literatura romn care se lupt s-i pstreze pmntul. Moromete cel vechi, omul adunarilor linistite, traia in sculptura naiva a lui Din Vasilescu. Moromete tragic, omul unei civilizatii care piere, traieste de aici inainte .

Realizat de elevul Apafi Mihai Florin