Andronescu Adina Mirela

Management ID
Anul III
Iunie 2018

DINAMICA VALORILOR NOMINALE ȘI

REALE ALE PRINCIPALILOR
INDICATORI MACROECONOMICI ÎN
ROMÂNIA PENTRU ULTIMII 20 DE ANI

1
1.INTRODUCERE

România a parcurs în ultimii 20 de ani un amplu și complex proces de transformare

sistemică, de reconstrucție a cadrului legal, instituțional și organizatoric, având ca obiectiv
instaurarea unui sistem democratic și tranziția de la economia de piață. Se poate afirma faptul că
România a recuperat în acești 20 de ani o parte din valorile națiunilor moderne. Integrarea țării în
NATO și aderarea la Uniunea Europeană confirm încheierea cu success a etapei de transformare
sistemică.
Pentru a determina majoritatea calculelor macroeconomice și statistici, indicatorii
determinați macroeconomici trebuie să fie reprezentativi și în valori reale. Aceștia vor furniza
informații importante despre starea actuală a României precum și despre evoluția ei de-a lungul
celor 20 de ani de tranziție.
Indicatorii macroeconomici sunt utilizaţi, în general, pentru determinarea dinamicii
economice. Creşterea economică este relevată de creşterea indicatorilor macroeconomici.întrucât
aceşti indicatori sunt exprimaţi monetar (valoric), iar creşterea lor se poate datora atât creşterii
preţurilor de la o perioadă la alta (inflaţie) cât şi creşterii fizice a activităţii economice, indicatorii
macroeconomici se exprimă în preţuri constante (sau comparabile) care reprezintă preţurile
anului şi se numesc indicatori reali (PIB real, PNB real etc.). Dacă sunt exprimaţi în preţurile
curente ale anului de calcul, indicatorii se numesc indicatori nominali sau monetari. Raportul
dintre PIB nominal şi PIB real se numeşte deflatorul PIB (D) şi exprimă indicele mediu al
preţurilor pe întreaga economie, în perioada analizată, astfel:
D = PIBnominal / PIBreal PIBreal = PIBnominal / D

După calcularea PIB real, se poate trece la stabilirea dinamicii (evoluţiei) indicatorului
respectiv, prin calcularea indicelui produsului intern brut (IPIB):
IPIB = PIBreal1 / PIBreal0.

Totuși, evoluția economic și social a României din ultimii 20 de ani, marcată de o scădere
tot mai accentuată a potențialului economic național și implicit a veniturilor unei mari părți a
populației, concomitant cu liberalizarea pieței forței de muncă la nivel global, a determinat un
mare număr de români să își îndrepte atenția spre ocuparea unor locuri de muncă în țările
europene dezvoltate, ceea ce a avut mari implicații asupra numeroșilor indicatori

2
macroeconomici precum venitul național, PIB, forța de muncă rămasă în țară scăzând, precum și
gradul ei de pregătire și deci calificarea.

2.Rezultatele economice – noțiuni teoretice

Pentru evidenţierea raţionalităţii activităţii economice şi determinarea eficienţei utilizării
factorilor productivi, este necesară cuantificarea şi măsurarea rezultatelor obţinute, atât la nivel
microeconomic, cât şi mezo şi macroeconomic.
Rezultatele microeconomice reliefează activitatea desfăşurată de diferiţi agenţi
economici la nivelul unităţilor economice iar rezultatele mezoeconomice se referă la activitatea
desfăşurată la nivelul ramurilor şi al unor zone teritorial-administrative.

2.1.Rezultatele macroeconomice
Rezultatele macroeconomice (la nivelul economiei naționale), concretizate în bunuri
materiale şi servicii, sunt ieşirile (realo-monetere) din activităţile agenţilor economici agregaţi,
pe care piaţa le validează, societatea recunoscând utilitatea acestora de a satisface multitudinea
nevoilor sociale. Aceste rezultate reflectă nivelul, structura, dinamica şi performanţele
economiei, fiind înregistrate şi măsurate de către instituţii specializate, cunoaşterea şi analiza
evoluţiei lor având o semnificaţie practică deosebită pentru adoptarea deciziilor de politică
macroeconomică. De asemenea, pe baza lor se efectuează comparaţii internaţionale, privind
potenţialul economic, eficienţa şi competitivitatea bunurilor economice produse în diferite ţări
ale lumii contemporane, se stabileşte locul fiecărei ţări în ierarhia economiei mondiale.

2.2.Măsurarea rezultatelor macroeconomice : SPM și SCN

Măsurarea economică a rezultatelor macroeconomice se realizează diferit pentru țările cu
economie centralizată (planificată) și pentru țările cu economie de piață. Astfel se disting două
sisteme metodologice de calculare și măsurare a acestor rezultate :
1)Sistemul producției materiale (SPM) a fost conceput şi s-a utilizat o dată cu apariţia
pe scena istoriei a statelor socialiste. Acest sistem se bazează pe teoria muncii productive şi a
valorii muncă, potrivit căreia numai munca prestată în sfera producţiei materiale creează bunuri
economice şi, deci, venituri.
Este cunoscut şi sub denumirea de sistemul de balanţe ale economiei naţionale și are o
construcţie complexă, ce cuprinde patru balanţe principale:
- balanţa materială a economiei naţionale (balanţa producţiei, consumului şi acumulării
produsului social şi venitului naţional);
- balanţa financiară a economiei naţionale (balanţa producţiei, repartiţiei şi folosirii venitului
naţional);

3
- balanţa forţei de muncă;
- balanţa avuţiei naţionale.
Acest sistem caracteristic fostelor ţări socialiste, pe măsura trecerii lor la economia de
piaţă, este înlocuit cu sistemul conturilor naţionale (S.C.N.), care se generalizează treptat.
2)Sistemul conturilor naționale (SCN) constituie un instrument complex de evidenţă,
analiză şi decizie economică şi se fundamentează pe teoria factorilor de producţie, potrivit căreia
factorii participanţi la multiplele activităţi economice sunt recompensaţi în raport cu serviciile
aduse (munca prin salarii, natura prin rentă, capitalul prin profit şi/sau dobândă).
Sistemul conturilor naţionale este compus din trei elemente de bază:
a) agenţii economici
a1) unităţi producătoare de mărfuri (bunuri şi servicii);
a2) producători de servicii guvernamentale (instituţii ale administraţiei de stat, instituţii
de învăţământ etc.);
a3) producători de servicii casnice (spălătorii, reparaţii etc.);
a4) instituţii cu caracter nelucrativ care prestează servicii gospodăriilor (culte, servicii
juridice etc.).
b) operaţiunile = toate actele economice şi financiare efectuate de agenţi.
b1) fluxuri materiale (producţie, consum şi formarea capitalului) :
producţia de bunuri materiale şi servicii ; import ;
consumul intermediar ; consumul final, individual şi social ;
modificarea stocurilor, investiţii, export .
b2) fluxuri financiare (venituri, cheltuieli, finanţarea capitalului) :
utilizarea elementelor valorii adăugate (salarii, profituri, amortizări) ;
operaţiuni de asigurare ; credite ;
modificarea creanţelor şi a angajamentelor; transferuri curente .
c) conturile = evidenţiază distinct fluxurile materiale şi pe cele financiare, delimitează
bunurile economice cu caracter marfar de cele nemarfare şi surprind, în timp şi spaţiu, legăturile
dintre agenţii economici. S.C.N. cuprinde patru conturi:
c1) contul producţie : contul mărfuri - se înregistrează bunurile şi serviciile desfăcute
pe categorii de vânzători;
contul activităţi - cuprinde valoarea bunurilor şi serviciilor,
defalcată pe consumuri intermediare şi pe
valoarea adăugată.
c2) contul consum : contul de cheltuieli făcute pentru consumul privat şi public;
contul de venituri - categoriile de venituri ale diferitelor
sectoare

4
 c3) contul acumulare : evidenţiază finanţarea investiţiilor brute şi cheltuielile pentru
creşterea stocurilor, cât şi capitalul financiar folosit pentru achiziţii de terenuri şi fonduri
nemateriale, precum şi transferurile de capital şi consumul de capital fix.
c4) contul restul lumii : evidenţiază importurile şi exporturile de bunuri şi servicii,
transferurile curente şi tranzacţiile de capital pe plan extern.

CONTURI MACROECONOMICE

||

= conturi naţionale pe sectoare - se obţin prin agregarea tranzacţiilor desfăşurate de unităţile

dintr-un sector cu unităţi din celelalte sectoare. În acelaşi timp, are loc o operaţie de compensare
a tranzacţiilor de acelaşi fel dintre unităţile unui sector. Conturile sectoarelor reflectă
rezultatele activităţilor unităţilor instituţionale componente.
În elaborarea conturilor apare problema încadrării activităţii agenţilor economici străini
care acţionează pe teritoriul ţării (au un centru de interes economic) şi a rezultatelor activităţii
economice a agenţilor economici naţionali în afara graniţelor ţării. În funcţie de modalitatea de
rezolvare a acestei probleme, conturile se construiesc după principiul "intern" sau "naţional".

2.3.Funcțiile sistemului de măsurare a rezultatelor macroeconomice

Sistemul de evidenţă şi măsurare a rezultatelor macroeconomice îndeplineşte, prin
indicatorii utilizaţi, o serie de funcţii esenţiale :
a) instrument de evidenţă statistică, cu ajutorul căruia se sintetizează şi se corelează
informaţiile privind desfăşurarea activităţii economice şi măsurarea potenţialului economic,
oferind o imagine de ansamblu asupra procesului creşterii şi dezvoltării economice;
b) instrument de analiză a activităţii economice în perioada anterioară şi a echilibrului
macroeconomic sub diferitele sale forme de manifestare, permiţând înţelegerea legităţilor
economice şi a modului lor concret de manifestare în timp şi spaţiu;
c) suport de bază al fundamentării deciziilor în economie, al influenţării corelaţiilor şi
tendinţelor celor mai favorabile, al corectării unor efecte nedorite ale mecanismului spontan al
pieţei, deoarece indicatorii de rezultate macroeconomice reflectă tabloul fluxurilor din economia
naţională, al interdependenţeor vieţii economice;
d) indicatorii de rezultate macroeconomice au o largă utilizare pentru comparaţii
internaţionale, pentru înţelegerea corectă a fenomenelor şi proceselor din economia mondială, a
interdependenţelor economice internaţionale, a participării ţării la circuitul economic mondial.

5
3.Indicatorii macroeconomici
3.1.Prezentare generală indicatori macroeconomici
Activitățile economice ce se desfășoară în cadrul unei economii naționale se
concretizează într-o gamă variată de bunuri și servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau
valoric se realizează cu ajutorul indicatorilor economici.
Indicatorul economic constituie expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor și
proceselor economice în anumite condiții de spațiu și timp. El permite evidențierea acestor
fenomene și procese sub aspect cantitativ, structural și calitativ, precum și interdependențele
dintre anumite subsisteme ale economiei naționale.
Pe baza datelor din conturile aferente Sistemului Conturilor Naționale se elaborează
tabele de ansamblu sub formă matricială care scot în evidență interdependențele dintre agenții
economici, operațiuni și conturi, rezultând acești indicatori macroeconomici ce pot oferi o
imagine clară despre starea economiei naționale.

3.2.Clasificare indicatori macroeconomici

Indicatorii macroeconomici pot fi sistematizaţi în funcţie de natura lor, componenţă, sferă
de cuprindere şi preţurile folosite pentru evaluarea lor. Astfel se pot obține următoarele tipuri de
indicatori macroeconomici, după :

I. natura lor, există :

indicatori de producţie : PIB, PNB, PIN, PNN ;
macroec. de venituri : VN, VND, venit personal .
II. elementele componente, există :
indicatori globali = au în componenţa lor consumul intermediar şi consumul de capital fix
macroec. (amortizare): PGB ;
bruţi = includ amortizarea, nu şi consumul intermediar : PIB, PNB, EB, IB ;
neţi = nu includ nici consumul intermediar, nici amortizarea : PIN, PNN.
III. aplicarea principiului "intern" sau "naţional" , se pot calcula :
indicatori interni : PIB, PIN ;
macroec. naţionali : PNB, PNN.
IV. preţurile utilizate la evaluarea lor se calculează:
indicatori exprimaţi în preţurile pieţei : PIB pp, P IN pp, PNN pp
macroec. preţurile factorilor (preţuri de bază): PIB pf, PIN pf, VN;
exprimaţi în preţuri curente sau constante.

6
 Indicatorii macroeconomici sintetizează tranzacţiile efectuate între agenţii economici într-
o perioadă determinată (de regulă, un an). Aceste tranzacţii sunt exprimate atât prin fluxuri reale,
cât şi prin fluxuri monetare (de venituri şi cheltuieli). Întrucât toate aceste fluxuri reflectă aceeaşi
realitate economică, rezultă că producţia finală totală este egală cu totalul veniturilor
agenţilor angajaţi în activitatea economică şi în acelaşi timp este egală cu totalul cheltuielilor
agenţilor economici pentru producţia finală respectivă.

3.3.Principalele tipuri de indicatori macroeconomici

Pentru a calcula indicatori precum produsul global brut (PGB), produsul intern brut
(PIB), produsul național brut (PNB), produsul intern net (PIN), venitul național (VN) se vor
folosi noțiuni precum :
 intern = bunuri finale produse cu ajutorul factorilor de producție interni (indiferent de
proprietarii acestor factori)
 național = bunuri finale produse de agenți economici naționali (indiferent de locul unde
își alocă resursele)
 brut = se include în calculul indicatorului amortizarea (A)
 net = se exclude din calculul indicatorului amortizarea (A)
De asemenea, evaluarea indicatorilor se poate face prin două modalități : la prețurile
pieței sau la prețurile factorilor de producție, trecerea de la una la cealaltă făcându-se :
prețurile factorilor = prețurile pieței + subvenții – impozite
indirecte

3.3.1.Produsul intern brut (PIB)

PIB reprezintă valoarea brută, de piață, a producției finale de bunuri și servicii obținută
într-un an de agenții economici autohtoni și străini care își desfășoară activitatea în interiorul
țării.
PIB se poate calcula prin 3 metode :
1.metoda de producție (metoda valorii adăugate) = măsurarea şi evidenţierea valorilor
adăugate brute create de către toţi agenţii economici, producători de bunuri şi servicii (de
consum şi publice) şi agregarea acestor mărimi pe sectoare, ramuri şi pe ansamblul
economiei naţionale. Prin această metodă, din valoarea totală a producţiei sau valoarea
producţiei brute (pe sectoare, ramuri sau economie naţională), se elimină consumul
intermediar (respectiv valoarea bunurilor materiale şi serviciilor produse şi utilizate
pentru a crea noi bunuri), iar în cazul indicatorilor în expresie netă, se elimină şi
consumul de capital fix (amortizarea), rezultând valoarea adăugată netă.

7
valoarea adăugată brută VABi = PBi - CIi consumul intermediar din sectorul i
creată în sectorul i la prețurile
de bază
producția globală brută în sectorul i
Prin însumarea valorilor adăugate brute create în sectoarele sau ramurile economiei se
obține valoarea adăugată brută la nivelul economiei:
VABPP = ∑ VABi
PIB la prețurile pieței se poate determina ajustând valoarea valorii adăugate brute la
nivelul economiei la prețurile pieței după formula :
PIBPP = VABPP + IP + TV - SP IP=impozite pe produs inclusiv TVA
TV=taxe vamale
SP=subventii pe produs și pentru import

PIBPP = VABPP + Iimp - SB Iimp=impozite la import

SB= servicii bancare

PIBPP = VABPFP + Iimp + Iind - SB Iind =impozite indirecte

2.metoda cheltuielilor (metoda utilizării finale) constă în agregarea cheltuielilor totale ale
agenţilor economici cu bunurile materiale şi serviciile care compun producţia finală. Concret,
prin această metodă se însumează:
-cheltuielile gospodăriilor (menajelor) pentru produse şi servicii de consum – Cp (consumul
privat)
-cheltuielile publice guvernamentale (instituţiilor administraţiei centrale şi locale) pentru
serviciile administrative puse la dispoziţia colectivităţilor – CG (consumul guvernamental)
-cheltuielile pentru bunuri de investiţii (investiţiile brute) – IB care cuprind :

FBCF (formarea brută de capital fix) = valoarea bunurilor durabile utilizate în procesul
de producție pe o perioadă mai mare de un an și
valoarea serviciilor încorporate în bunuri de capital
fix
variația stocurilor = diferența dintre intrările în stocuri și ieșirile din stocuri (din stocuri fac
parte toate bunurile care nu fac parte din capitalul fix

8
-exportul net (diferenţa dintre valoarea bunurilor şi serviciilor exportate şi valoarea celor
importate).

PIBPP = CP + CG + IB + (EXP – IMP)

PIBPP = CP + CG + VS + FBCF + (EXP – IMP)

3.metoda repartiţiei (metoda însumării veniturilor) constă în însumarea elementelor

ce reflectă recompensarea factorilor de producţie, concretizate în venituri încasate de
proprietarii acestor factori (salarii, profituri, dobânzi, rente) şi alocaţiile pentru consumul
de capital fix (amortizările).
Repartiţia primară alocă veniturile pe factori de producţie (venituri din muncă, din
patrimoniu şi din activitatea de întreprinzător). Repartiţia secundară corectează această împărţire
cu tranzacţiile de redistribuire între sectoare şi cu exteriorul. Aceste informaţii permit calcularea
venitului naţional şi a venitului naţional disponibil.
Produsul intern brut la preţurile factorilor se obţine însumând veniturile factorilor de
producţie (VF) cu amortizarea (A):

PIBPFP = ΣVF + A

Trecerea la exprimarea în preţurile pieţei este asigurată prin adăugarea impozitelor indirecte nete:

PIBpp = PIBPFP +Iind

Impozitele indirecte nete se calculează ca diferenţă între impozitele legate de producţie şi

de import şi subvenţiile de exploatare şi de import.
Veniturile care au revenit posesorilor factorilor de producţie pentru participarea lor la
activitatea economică apar sub două forme:
 compensarea muncii (CM) cuprinde atât salariile plătite direct forţei de muncă
angajate, cât şi contribuţii la asigurările sociale plătite de patroni;
 excedentul net de exploatare (ENE) cuprinde dobânda, renta şi profitul brut
(dividente, impozit pe profit, profit nedistribuit).
produsul intern brut la preţurile pieţei este:
PIBPP = CM + ENE + Iind nete + A

9
 Excedentul net de exploatare împreună cu amortizarea formează excedentul brut de
exploatare:
EBE= ENE+A

3.3.2.Produsul intern net (PIN)

PIN exprimă valoarea adăugată netă a bunurilor şi serviciilor finale produse într-un an de
toţi agenţii economici care acţionează în interiorul ţării. Altfel spus, acesta reflectă mărimea
valorii adăugate nete a bunurilor economice destinate consumului final, care au fost produse în
interiorul unei anumite ţări, de către agenţii economici autohtoni şi străini, într-o anumită
perioadă. Acesta se calculează atât la prețurile pieței cât și la prețurile factorilor de producție prin
formula :
PIN = PIB − A

3.3.3.Produsul național brut (PNB)

PNB constă în expresia bănească a producţiei finale brute, obţinută de agenţii economici
autohtoni, care acţionează în interiorul ţării ori în afara acesteia, în decursul unei anumite
perioade de timp, de regulă un an.
PNB se determină prin scăderea din PIB a valorii adăugate brute realizate pe teritoriul
naţional de către agenţii economici străini (VABS), la care se adună valoarea adăugată brută
realizată de agenţii economici naţionali care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altor state
(VABNS) SVAB = VABNS - VABS

PNBPP = PIBPP + SVABPP .

soldul valorii adăugate brute, la preţurile pieţei

PNB se exprimă în termeni nominali şi în termeni reali. Mărimea PNB în termeni
nominali este cea exprimată în preţuri curente de piaţă. PNB real semnifică mărimea pe care
acesta ar fi avut-o dacă nu s-ar fi modificat preţurile, comparativ cu anul anterior, de referinţă.
Raportul dintre PNB nominal şi PNB real este denumit deflatorul PNB. Acesta măsoară
schimbarea medie a preţurilor bunurilor materiale şi tarifelor serviciilor produse într-un an şi se
utilizează pentru a determina modificările reale intervenite în producţie. Aceste modificări sunt
surprinse cel mai bine de indicele preţurilor bunurilor de consum (indicele costului vieţii).

10
 PNB poate fi mai mare sau mai mic decât PIB, în funcţie de soldul pozitiv sau negativ
(± SVAB) dintre VAB obţinută de agenţii economici naţionali în străinătate şi VAB obţinută de
agenţii economici străini în interiorul unei ţări (PNB = PIB ± SVAB). Dacă acest indicator este
evaluat pe baza preţurilor pieţei, denumit şi PNB nominal, el oglindeşte oferta naţională, iar
dacă se calculează pe baza fluxului de cheltuieli ale naţiunii, apare ca indicator al cererii
agregate. Atât PIB, cât şi PNB nu oferă, totuşi, imaginea producţiei finale nete, deoarece includ
şi alocaţia pentru consumul de capital fix, respectiv amortizările (A).

3.3.4.Produsul național net (PNN)

PNN reprezintă expresia bănească a valorii adăugate nete obţinute de agenţii economici
naţionali, atât pe teritoriul ţării, cât şi în afara acesteia şi se determină prin scăderea din PNB a
amortizării capitalului fix (A), folosindu-se formula:

PNN = PNB - A

PNN se mai poate calcula adăugând la PIN soldul, pozitiv sau negativ, (± SVAN) dintre
VAN obţinută de agenţii economici naţionali în străinătate şi VAN obţinută de agenţii economici
străini pe teritoriul unei ţări astfel:
PNN = PIN ± SVAN
Dacă PNN este evaluat la preţurile factorilor, atunci el reflectă venitul naţional.

3.3.5.Produsul global brut (PGB)

PGB reprezintă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor cu caracter marfar sau nemarfar,
create în subsistemele economiei naţionale, într-o perioadă determinată, de regulă, un an.
Deoarece, pe fluxul productiv real, bunurile şi serviciile parcurg diferite faze de prelucrare,este
necesară evitarea înregistrării repetate şi acumulării în PGB a consumului intermediar.
Drept urmare, ca expresie a rezultatelor macroeconomice, PGB se poate calcula în trei
moduri:
a) prin însumarea consumului intermediar cu valoarea producţiei finale, adică a
producţiei ajunsă în ultimul stadiu al circuitului economic şi care este destinată
consumului final (metoda de producţie);
b) prin însumarea consumului intermediar cu elemente ce reprezintă remunerarea
factorilor de producţie, amortizarea capitalului fix şi impozitele indirecte (metoda
valorii adăugate);
c) prin însumarea consumului intermediar cu valoarea consumului final exprimat prin
cheltuielile făcute de toţi agenţii economici pentru consum final şi pentru formarea
brută a capitalului (metoda utilizării finale).

11
3.3.6.Venitul național (VN)
VN sintetizează veniturile obţinute de către proprietarii factorilor de producţie prin care
se recompensează aportul acestora la producerea bunurilor materiale şi serviciilor.
VN poate fi considerat şi ca indicator ce exprimă veniturile din muncă şi din proprietate
care decurg din producţia bunurilor economice. De asemenea, el refectă şi utilizarea veniturilor
pentru cumpărarea de produse şi servicii de consum şi pentru economisire.
Ţinând seama de cheltuielile agenţilor economici, determinarea venitului naţional
porneşte de la PNB evaluat la preţurile pieţei (PNBPP) din care se scad alocaţiile pentru consumul
de capital fix (amortizarea), precum şi impozitele indirecte (Iind) şi se adaugă subvenţiile de
exploatare (Se). La acelaşi rezultat se ajunge şi prin scăderea din PNB, exprimat în preţurile
factorilor (PNBPFP), a alocaţiilor pentru consumul de capital fix (A).

VN = PNBpp − A – Iind + Se VN = PNBPFP − Amortizarea

Se poate aprecia că venitul naţional exprimă veniturile factorilor de producţie, adică

veniturile provenite din munca angajaţilor, cele provenite din activitatea de întreprinzător şi cele
din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorilor adăugate nete create de factorii de producţie
naţionali în interiorul ţării şi în alte ţări. Adică, în venitul naţional se includ: salarii, rente,
profituri, dobânzi nete (diferenţa dintre dobânzile încasate şi dobânzile plătite), toate aceste
venituri fiind supuse impozitării directe.
De precizat, că orice ţară efectuează o serie de plăţi către străinătate, plăţi ce nu sunt
legate de activitatea de producţie (transferuri curente privind: cotizaţii la organisme
internaţionale, ajutoare, daune, penalizări, taxe etc.) şi, totodată, încasează plăţi efectuate de
străinătate către ea, astfel că venitul naţional creat trebuie corectat cu soldul încasărilor şi plăţilor
în raport cu străinătatea, numit şi soldul transferurilor curente cu străinătatea (STCS).

Venitul naţional disponibil (VND) :

VND = VN ± STCS

În funcţie de acest sold, VND poate fi mai mare sau mai mic decât VN. Dacă din VND se
scad veniturile ce nu revin populaţiei (contribuţia pentru asigurări sociale, profiturile
nedistribuite, impozitele pe profit) şi se adaugă veniturile populaţiei care provin din transferuri
(pensii, ajutoate, burse, alocaţii etc.), se obţine venitul personal al populaţiei (menajelor) -
VPM. Dacă din venitul personal al menajelor se deduc impozitele şi taxele plătite de populaţie,

12
se obţine venitul disponibil al menajelor - VDM, indicator ce exprimă posibilităţile populaţiei
pentru consum (C) şi economii (E).
Sporirea venitului naţional, ca expresie a creşterii şi dezvoltării economice este
condiţionată de doi factori:
a) creşterea volumului factorilor de producţie;
b) creşterea productivităţii factorilor de producţie.

4.Principalii indicatori în România pentru ultimii 20 de ani

4.1.Diferența dintre nominal și real
Economia reală reprezintă acele fluxuri de bunuri și servicii antrenate de producția,
circulația și utilizarea acestora într-un cadru instituțional dat.
Economia nominală reprezintă acele fluxuri monetare ce însoțesc inevitabil fluxurile
reale de bunuri și servicii în cadrul circuitului economic.
Cele două interacționează în mod permanent punându-și astfel amprenta asupra stării
sistemului economic din perioada respectivă.
Pentru perioada de tranziție pe care a parcurs-o România dupã 1989, impactul procesului
de transformãri instituționale s-a concretizat în existența unui sistem economic slab structurat, cu
comportamente economice contradictorii și instabile. Aceste comportamente sunt descrise de
eficiența slabă a noilor mecanisme de piață introduse în viața economică reală, caracterul
contradictoriu și înstabil al agenților economici noi și vechi, eventuala implicare excesivă și
uneori pe contrasens a factorului politic în procesele de alocare și distribuție a resurselor.
Considerându-se PIB pentru o analiză în termeni nominali și reali, se pot constata
următoarele două definiții :
1. PIB-ul în termeni nominali (PIBnom) exprimă vânzãrile finale de bunuri economice la
prețurile perioadei pentru care se face estimarea, numite și prețuri curente. O creștere a
PIB-ului nominal poate proveni din sporirea fie a prețurilor, fie a producției finale.
2. PIB-ul în termeni reali (PIBreal) exprimã aceleași vânzãri finale de bunuri și servicii
ale unei perioade, dar în prețurile dintr-un an de bazã, predeterminat, numite prețuri
constante. Sporirea valorii PIB-ului real corespunde creșterilor înregistrate în rezultatele
producției fizice finale.
Efectele modificãrilor producției fizice finale și cele ale modificãrilor prețurilor asupra
evoluției vieții economice pot fi evidențiate prin distincția dintre PIB nominal și PIBreal.
Pe baza diferențierii dintre PIB nominal și PIBreal se poate determina deflatorul care se
calculează ca raport între PIB nominal și PIBreal care este un mod de a mãsura nivelul general al
prețurilor bunurilor economice finale luate în calculul acestor indicatori agregați.

13
 Rata de creștere a deflatorului PIB-ului poate servi ca mãsurã a inflației într-o economie.
Rata de creștere a deflatorului PIB este egalã cu rata de creștere a PIB nominal minus rata de
creștere a PIB real. Potrivit acestei metodologii, în anul de bazã ales, ca predeterminat, PIB în
termeni nominali este egal cu PIB în termeni reali, ceea ce înseamnã cã deflatorul PIB-ului este
egal cu unitatea.
Deflatorul PIB-ului este considerat ca reprezentând o medie a tuturor prețurilor bunurilor
economice finale, exprimate în activitãți monetare, unde fiecare dintre prețuri este condiționat de
ponderea produsului respectiv în PIB, ce variazã de-a lungul anilor.
O mãsurã alternativã a inflației se bazeazã pe o medie a prețurilor cu pondere fixã,
denumitã indicele prețurilor. Un exemplu, în acest sens, este indicele prețurilor de consum
(IPC), ce se bazeazã pe un coș alcãtuit din produse consumate de cãtre un „cetãțean obișnuit“,
unde cantitatea din fiecare produs sau categorie de produse va determina ponderea prețurilor
respective.

4.2.Indicele prețurilor (IPC)

Se consideră următoarele valori ale indicelui prețurilor :

Tabel1 :Valorile Indicelui Prețurilor cu bază fixă anul 1990

ANUL IPC Bază Fixă
(%)
1990 100,00
1991 270,2
1992 838,8
1993 2987
1994 7071,9
1995 9353,4
1996 12983,4
1997 33076,9
1998 52624,2
1999 76728
2000 111767,1
2001 150290,7
2002 184162,1
2003 212291,0
2004 237504,5
2005 258912,1
2006 275900,37
2007 289245,5
2008 311949,4
2009 329380,3
2010 349450,2
Sursa:https://statistici.insse.ro/ipc/?page=ipca1&lang=ro
14
 Se poate realiza și o reprezentare grafică cu ajutorul Excelului a evoluției indicelui
prețurilor bunurilor de consum cu bază fixă anul 1990 pentru perioada 1990-2010 :

Evoluția indicelui prețurilor cu bază fixă a bunurilor de consum în România în 1990-2010

Evolutia IPC baza fixa in Romania

1990-2010
400000

350000

300000
IPC cu baza fixa %

250000

200000

150000

100000

50000

0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010

Figura 1

4.3.PIB real și PIB nominal în perioada 1990-2010

Deflaționarea lui PIB nominal se poate face prin utilizarea unui indice de prețuri de tip
Paasche. Acest indice se obține indirect din relația de sistem dintre indicele valorii IV (indicele
PIB nominal) , indicele volumului fizic Iq (de tip Laspeyres) și indicele prețurilor IP.
PIB real se obține raportând PIB nominal din perioada curentă la indicele prețurilor :
PIB* = PIB / IP
Astfel, pornind de la elementele de utilizare finală ce formează PIB, PIB real se poate
determina după formula:
PIB* = CP* + CA* + FBC* + EXN*
Deflatorul PIB (D) se calculează ca raport între PIB nominal și PIB real iar rata inflației
se calculează în funcție de deflator după formula:
RI = D% - 100%.

15
 Pentru a determina dinamica lui PIB real, se va realiza raportul dintre PIB real determinat
în perioada curentă și PIB nominal din perioada anterioară, după formula:
𝑃𝐼𝐵∗
𝐼1/0 = PIB1* / PIB0

PIB nominal exprimat în milioane lei în România pentru perioada 1990-2010, calculat
prin metoda cheltuielilor se poate găsi în tabelul următor:

Tabel2 :Valoarea PIB nominală prin metoda cheltuielilor în perioada 1990-2010

Chelt. Export
Anul PIBnom Chelt. Private
Guvern.
Investitii nete
net
1990 85,8 56,5 11,4 26,0 -8,1
1991 220,4 133,9 33,4 61,8 -8,7
1992 602,9 378,1 86,1 189,4 -50,7
1993 2003,6 1276,3 247,3 579,6 -99,6
1994 4977,3 3160,1 685,2 1234,8 -102,8
1995 7213,6 4878,5 987,7 1751,0 -403,7
1996 10892,0 7566,6 1427,4 2816,0 -918,0
1997 25292,6 18762,0 3100,0 5217,1 -1786,6
1998 37379,8 31092,3 2654,6 6633,4 -3000,4
1999 55191,4 44987,4 4324,5 8385,2 -2505,7
2000 80984,6 62402,4 7185,0 15689,8 -4292,6
2001 117945,8 92177,3 8554,4 26186,2 -8972,1
2002 152017,0 116895,7 10223,1 33446,1 -8547,9
2003 197427,6 149395,8 19422,9 43370,2 -14761,3
2004 247368,0 191499,0 19555,6 58551,4 -22238,0
2005 288954,6 226928,7 24109,4 67286,6 -29370,1
2006 344650,6 268441,3 26426,3 91188,3 -41405,3
2007 416006,8 313223,3 31713,7 128858,7 -57788,9
2008 514654,0 381063,0 39809,2 160896,2 -67114,4
2009 491273,7 357069,3 40204,2 123191,8 -29191,6
2010 513640,8 314564,4 36927,3 135920,6 -27702,2
Sursa:http://www.insse.ro/

16
 Astfel se pot face următoarele constatări grafice referitoare la evoluția României în
perioada 1990-2010, ținând seama de elemente constituente ale PIB-ului:
-Exportul net

Evoluția exportului net în România în perioada 1990-2010

10000

0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
-10000

-20000

-30000 Anul

-40000 Exportul net

-50000

-60000

-70000

-80000

Figura 2.

Exportul net se calculează ca diferență între valoarea exporturilor și cea a importurilor,

faptul că rezultatul este negativ însemnând că cifra importurilor depășește cu mult cea a
exporturilor. Conform graficului, în perioada 1990-2000, diferența dintre cele două nu era foarte
mare, însă odată cu anul 2003, importurile au crescut semnificativ față de exporturi, anul 2009
fiind singurul care reprezintă excepția în această creștere a importurilor, în acest an realizându-se
o creștere semnificativă a exporturilor, urmată de o scădere mai mică în anul 2010.

-Cheltuielile private

Cheltuielile private sau consumul privat reprezintă cea mai mare componentă a PIB,
reprezentând cheltuielile gospodăriilor în economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în : bunuri
durabile, bunuri perisabile și servicii, cheltuieli precum hrană, chirie, bijuterii.

17
Evoluția consumului privat în România în perioada 1990-2010
450000

400000

350000

300000

250000
Anul
200000
Chelt private
150000

100000

50000

0
1992
1990
1991

1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
Figura 3

Se poate observa conform acestui grafic că, odată cu trecerea la economia de piață,
consumul privat de bucuri a crescut în România, anul 2008 reprezentând apogeul din punct de
vedere al cheltuielilor realizate de consumatori, pentru ca din anul 2009 (odată cu criza
economică) acest consum privat să înceapă să scadă.
Una din problemele de actualitate ale Guvernului român este faptul că încasează jumătate
din sumele pe care ar trebui să le colecteze din TVA și nu reușește să găsească soluții pentru a
combate evaziunea, preferând taxarea mai împovărătoare a veniturilor existente.
Raportul dintre încasările bugetului din taxa pe valoarea adăugată (TVA) şi consumul
privat, cu alte cuvinte, rata implicită de taxare, este de 10-12%, demonstrând că circa jumătate
din bunurile şi serviciile vândute în România eludează plata taxei. Concluzia se desprinde atât
dintr-o analiză a Comisiei Europene referitoare la sumele colectate de bugetele statelor membre,
cât şi dintr-un document al Consiliului Fiscal.

18
-PIB nominal

Evoluția produsul intern brut nominal în România în perioada 1990-2010

600000

500000

400000

300000 Anul
PIB nominal
200000

100000

0
1996

2006
1990
1991
1992
1993
1994
1995

1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005

2007
2008
2009
2010
Figura 4

Conform acestei reprezentări grafice, se poate constata faptul că, odată cu trecerea de la o
economie de comandă, planificată centralizat ce s-a dovedit ineficientă, la o economie de piață, a
reprezentat pentru anii 1990-1993 un produs intern brut aproape egal, pentru ca acesta să crească
progresiv de la an la an, apogeul fiind reprezentat din nou de anul 2008 (de asemenea, anul în
care cheltuielile private au fost maxime pentru intervalul de timp 1990-2010). Anul 2009 a
însemnat o scădere în valoarea PIB-ului nominal, cu toate că în acest an au crescut cu 10%
impozitele pentru activitățile agricole, în acest an se oprea o sumă de 15,2 mld lei din
impozitarea veniturilor din salarii și pensii iar spre deosebire de anul 2008, microîntreprinderile
cotizează la stat cu 85% mai mult decât în 2008. Anul 2010 a reprezentat o urcare în creșterea
PIB-ului nominal, ajungând la aproape valoarea celui din 2008. Aceasta se datorează creșterii
exportului net (a crescut exportul) și investițiilor nete, cheltuielile private și cele guvernamentale
scăzând.

19
5.Bibliografie
1) http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2010/A2ro_11_2010.pdf

2) http://www.sgg.ro/docs/File/SGG/acte_normative/MO-907.pdf

3) http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2009/bsp_12.pdf

4) http://www.insse.ro/cms/rw/pages/arhivaBuletine2009.ro.do

5) http://www.bnr.ro/Buletinul-lunar-al-BCE-3222.aspx

6) http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3043

7) https://statistici.insse.ro/ipc/

8)http://www.insse.ro/cms/rw/pages/comunicate/pib.ro.do;jsessionid=0a02458c30d550d7fda54c
dc43fab67a95089cf660cf.e38QbxeSahyTbi0Se0

9)http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/jumatate-din-consumul-privat-ocoleste-tva-
142523.html

10)http://www.zf.ro/zf-24/proiectul-de-buget-pe-2009-cititi-aici-principalele-prevederi-3846981/

11) Macroeconomie – Prof.Univ. Dr. Ioan Eugen Tiganescu, Prof. Univ. Dr. Mihail Daniel
Roman – Editura ASE, 2001

12) Macroeconomie – Modele statice și dinamice de comportament – Stelian Stancu, Nora

Mihail – Editura Economica, 2009

13) Interacțiunea real – nominal în dinamica economiei românești – Gheorghe H. Popescu,

Elvira Nica

14) Macroeconomie –suport de curs – Lect. Univ. Dr. Daniel Toba – Universitatea din Craiova

20