Politica comercială -în condițiile economice de piață este ansamblul de măsuri și norme legislative promovate de

stat pentru reglementarea relațiilor sale comerciale cu străinpătatea.

Principalele componente a politicii comerciale :
 Politica schimbului de mărfuri
 Politica schimbului de servicii
 Politica de ocupare a forței de muncă pe plan internațional
 Politica fiscală la export și import
 Politica valutară
 Politica de cooperare industrială internațională
 Politica de administrație comercială în domeniul
Principalele componente sunt primele 3 (de bază fiind schimbul de mărfuri,apoi politica de serrvicii și ocupare
internațională a forței de muncă)
Celelalte componente au funcții complementare.
 Aplicarea de taxe fiscale și impozite la export și import
 Instruirea tarifului vamal și administrarea taxelor vamale la import
 Reglementări valutare
 Adoptări de măsuri pentru facilitarea cooperării industriale internaționale
 Instruirea controlului și supravegherea structurilor administrative participante la comerțul exterior.
Obiectivele politicii comerciale
Determinate de potențialul economic, mărimea teritoriului, numărul de locuitori, poziția georafică, evoluția
economiei naționale, precum și conjunctura pieții internaționale .
Se disting :
a) Controlul importului -obiectivul principal al politicii convenționale. Pe calea importului se pot introduce în
cicuitul reconomic național bunuri și servicii deficitare sau cu o competitivitate tehnică sau comercială
superioară.Dar este important ca schimburile cu străinătatea să fie coordonat și controlat pentru a proteja
producția națională de concurența străină,cînd aceasta tinde să aducă prejudiciu intereselor naționale . Politica
chibzuită de import duce la diversificarea ofertei interne
b) Promovarea exportului.
Dacă importul este scopul, exportul este mijlocul prin care se procură valuta necesară plății importului.
Promovarea politicii comerciale la export constă în asigurarea și lărgirea accesului produselor naționale pe pițile
externe.
c) Coordonarea exportului și importului de capital.
Statul trebuie să ducă o politică judicioasă a mișcărilor de capital, sunt perioade și domenii cînd se simte nevoia
atragerii de capital străin și altele în care capitalul nașional să fie plasat în afara țării. Statul supraveghează și
controlează destinația și structura importului de capital.
d) Coordonarea creditelor.
Statul acordă sau primește credite guvernamentale în funcție de necesități și posibilități în relație cu diverse state
și organizații internaționale statale ce dețin importante resurse valutare, urmăresc să acorde credite
guvernamentale, condiționînd să se utilizeze pentru cumpărarea bunurilor de investiții sau de alte produse de pe
piața sa națională, spriginînd producătorul autohton. Majoritatea creditelor atrase să fie destinate produselor și
investițiilor
e) Sprijinirea sectorului terțiar.
(se are în vedere dezvoltarea turismului, telecomunicațiilor, a transporturilor băncilor)
f) Controlul importului și exportului, de forță de muncă.
Prin convenții internaționale, statul urmărește și reglementează exportul și importul de forță de muncă, limitînd
și controlînd afluxul de mînă de lucru pe teritoriul național și asigură condiții normale de lucru peste hotare
g) Asigurarea schimbului balanței plăților externe
Asigurarea echilibrului balanței plății externe trebuie privită în dinamica procesului economic.Atragerea
resurselor externe de dezvoltare determină cu deficit ce se acoperă prin credite sau import de capital.Daca
resursele sunt alocate și utilizate eficient, se echilibrează balanța plăților externe, dacă nu datoria externă crește
ce are consecințe negative asupra creșterii econimiei țării.
Princiile ale politicii comerciale
1. Principiile cauzei națiunii celei mai favorizate
Țările care convin să introducă în relațiile lor comerciale bilaterale se angajează să facă scutiri sau reduceri de
taxe vamale, impozite și alte taxe
Tipuri de clauze. (prevedere,dispoziție)
 Bilaterală-părțile reciproc o aplică condiționat sau necondiționat
 Unilaterală-una din parțile se angajează sa o aplice, în beneficiu celelaltei părți
 Multilaterală-cînd mai multe părți se angajează să o aplice
 Condiționată- cînd avantajele acordate unui stat terț sunt acordate și statului partener, dacă se primește
din partea acestuia anumite conpensații.
 Necondiționată-cînd avantajul acordat unui stat terț se extinde automat și necondiționat în relații cu
noul stat partener.
 Generală-pentru toate țările semnatare
 Specială-numai la anumite sectoare.
2. Regimul juridic național
,,Principiul posibilităților egale” pentru fiecare parte semnatară, deoarece țările respective trebuie sa aibă
aproximativ nivele egale economice
3. Principiu nedescriminării
Deversificarea relațiilor economice cu toate statele lumii în condiții de egalitate, echitate și avantaje reciproce.
4. Principiu reciprocității
Orice înțelegere interstatală trebuie să se soldeze cu avantaje pentru toate părțile secundare. (în unele cazuri,
țărilor ce sunt în curs de dezvoltare ei se acordă înlesnire ce nu se bazează pe reciprocitate.)
5. Principiu regimului preferențial
Se bazează pe relațiile între statul dezvoltat ți cel în curs de dezvoltare (s-a născut în cadrul lucrărilor
UNCIAAD ) Țările dezvolatate se angajează să acorde țărilor în curs de dezvoltare semnatare, concesii? tariful
sau (cedare, renunțare) la altă natură pentru a facilita pătrunderea în mod lor pe piețile țărilor dezvoltate.
6. Principiu neadmiterii concurenții neloiale.
Se condamnă dumping-ul (vînzarea de mărfuri mai ieftin decat pe piața națională pe a acapara piețe noi)
7. Principiu transparenței măsurilor de politică comercială
Toate reglementările, deciziile juridice și administrative și legile cu aplicabilitate generală prind comerțul,
precum și acordurile comerciale trebuie publicate pentru informarea guvernelor și cercurilor de afacere.
Covenții comerciale interstatale
Convenții comerciale interstatale sunt instrumente de politică guvernamentală prin care statele semnatare își
reglamentează relații comerciale, bazat pe interes reciproc.
Se disting mai multe tipuri de convenții comerciale cu diferite denumiri ca: Acorduri, Tratate, Protocoale,
Aranjamente, memorandumuri, etc. . Cel mai des utilizat este denumirea de Acord.
Menționăm tipurile de acorduri esențiale:
1. Acordul privind schimbul de mărfuri- convenție guvernamentală, prin care se instituie un cadru
juridic, bilateral sau multilateral referitor la schimburi de mărfuri pe o perioadă determinată (1-5 ani).
Guvernele se angajează să permită exportul și importul acestora pot să conțină niveluri limită
cantitativ sau valoric
2. Acordul de cleaning(compensație financiară globală) -acord internguvernamental se stabileste
mecanismul de compensație financiară globală intre firmele din statele semnatare în lipsa lichiditate
valutară.
3. Acordul de transporturi și expediții internaționale-convenția comercială, stabilește acord juridic
interguvernamental de sprijin și încurajare a transporturilor străine în tranzit pe teritoriul național.
4. Acordul cooperării industriale -clauzele referitoare la sprijinul internguvernamental acordat
producătorilor industriali din țările seemnatare ,în domeniul investițiilor industrile și producția de
mașini, utilaje, instalații și alte produse, admiterea și sprijinirea investițiilor străine pe teritoriul
național.
5. Acordul între comisii mixte Guvernamentale-între diferite state se instituie și funcționează
comisii mixte internguvernamentale cu structură diverificată, diferite domenii. Se întrunește o dată
 sau două ori pe an pentru a face corectari.
6. Acordul privind concesiunile teritoriale -fizeaxă cadrul juridic prin care firmele interesate din
statele secundare sînt autorizate să încheie contracte de concesiune teritorială unde se specifică
obligațiile și condițiile de cooperare pentru teritoriul concesionat . (Concesiunea dreptul de a explota
diferite servicii publice sau bunuri a statului)
7. Acordul pentru scutirea de dubla impunere - impozitul pe venit se face doar o dată, de obicei în
țara de origine .
8. Acordul de cooperare tehnico-stiințifică -cooperarea tehnico-stiințifică în domenii și interese
comune în părțile secundare

Exportul este destinat să procure valuta necesară importului.Deci în circuitul mondial de bunuri și servicii,
exportul este mijlocul iar importul-scopul. Politica comercială dusă de un stat reprezintă un tot unitar, măsurile
de promovare a exportului nu pot fi dispersate de cele vizînd reglementarea impozitului.Ideal ar fi ca atît
exportul cît și importul să fie liberalizate, dar aceasta este departe de a fi atins pentru că statele au diferite nivele
de dezvoltare. Fiecare stat caută să-și protejeze producția națională și să-și angajeze propria forță de muncă.
Invazia de mărfuri străine ar duce la reducerea sau dispariția exportului ceea ce ar duce și la autodizolvarea
importului prin lipsa mijloacelor de plată ce sunt create în mare majoritate din export. Ceea ce ar duce la sarăcie
și înapoiere.
I. La export
1. Subvențiile - sau subsidii, finanțări directe din bugetul statului pentru producători ce exportă, ce sînt
afectate temporar de concurență, ușurată de scăderea subnivelul prețului cost. Multe ori statul este
suspectat de politica de dumping, deoarece trebuie să fie făcute subvențiie comuflate.
2. Primele de export- tot din bugetul național, atunci cînd cererea externă este fermă iar oferta
insuficientă, pentru sporirea exportului. Dacă subsidiile sînt menite pentru acoperirea costurilor de
producție, atunci primele sunt pentru a spori exportul.
3. Protejarea prețurilor la exportul de poduse agricole
Statul se implică în reglarea producției unor sectoare agricole unde se înregistrează supraproducție.
Statul preia surplusul de produse în folosurile proprii și îi plătește fiermierului ca să-și reducă
suprafața pe care se cultivă produsul dat.
4. Restricționarea exportului - o măsură radicală, aplicată de stat pentru restricționarea sau chiar
interzicerea pe o perioadă limitată sau nelimitată la unele produse ce sunt insuficiente pe piața
internă.(sau introducerea taxelor vamale )
5. Stimularea exportului prin măsuri de politică fiscală
a)Reducerea sau scutirea de impozite
b)Restituirea impozitelor la diferite etape de prelucrare a produsului pentru export
c)Scutirea de taxe pe valoarea adăugată
6. Stimularea exportului prin măsuri de politică volutară
a)Devalorizarea monedei naționale
b)Instituirea la export de cursuri de schimb diferențiate de produs
II. La import
1. Măsuri de politica vamală
a)Instituirea prin conveții intestatale a cauzei națiunii celei mai favorizate și a regimului juridic
național .
b)Instituirea sistemului drawback (importatorilor de materii prime și materile li se restituie taxele
vamale dacă demonstrează că nu a mai fost produs finit destinat exportului)
c)Practicarea sistemului “admisiunea temporară ”(scutirea de taxe vamale a produselor întrate
temporar pe teritoriul național .
d)Importul în zone libere sau porturi libere (Scutirea de taxe vamale atîta timp cît se află în zonele
respecive)
2. Măsuri de politică voluntară
Prin politica valutară statul urmărește restricționarea importului .
a)Devalorizarea și revalorizarea monedei naționale
b)Instituirea de cursuri de schimb valutar deferențiate în raport cu cursul oficial
3. Măsuri de politică fiscală
a)Taxa pe valoarea adaugată -TVA (TVA mărește prețul de cost a produsului și poate opri impozitul )
b)Acize-taxe mărite pentru a opri importul
c)Taxe de prelevare-taxe la nivel ridicat pentru a ocroti producția autohtonă
d)Impozite descriminatorii-taxe mult mai mari pentru produsele străie decît pentru cele autohtone
4. Măsuri de politică administrativă
a) - Fixarea de norme tehnice neîntîlnite pe plan internațional ce nu pot fi îndeplinite
- Fixarea normelor de ambalare și condiționare a mărfurilor greu de transportat
- Efectuarea de formalități vamale complicate
b) Stabilirea limitelor importului sau instituirea licența lor de import(autorizații eliberate de ministerele
de comeț sau camerele de comerț)
c) Predarea valutei provenite din export (Statul impune exportatorii să-i vîndă valuta achiziționată
deoarece mulți exportatori ascund sumele reale și le depozitează in banci straine )
III. Controlul mișcării creditului și capitalului în domeniul investițiilor
1.Controlul creditelor în valută pentru investiții interne
2.Controlul importului și exportului de capital pentru investiții în străinătate .
IV. Ocrotirea guvernamentală a exportului și importului de servicii
V. Ocrotirea guvernamentală a exportului și importului de forță de muncă statul
trebuie să supravegheze și să controleze exportul și importul de forță de muncă.