Inovația este considerată, în general, ca motorul principal al creșterii economice în economia

globală de astăzi. Prin introducerea în practică a inovațiilor se pot obține produse cu caracteristici
de calitate îmbunătățite, servicii de calitate superioară, procese de producție noi, mai eficiente și
mai curate (ecologice), modele îmbunătățite ale sistemului de management al afacerilor, metode
moderne de management al forței de muncă etc. Există multiple motivații ale întreprinderilor și
organizațiilor pentru a inova, între care: creșterea cotei de piață, cucerirea de noi piețe, ameliorarea
calității produselor, lărgirea gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea
impactului asupra mediului etc. Inovația este indisolubil legată de creativitate. Inovarea și
creativitatea sunt procese care se intercondiționează, deoarece găsirea soluției la problemele ce
apar într-un proces de inovare necesită creativitate.
Fiindcă inovația înseamnă creștere și supraviețuire, aceasta reprezintă instrumental specific al
sistemului antreprenorial. Inovația reprezintă procesul permanent de căutare a schimbării,
reacționarea adecvată la această schimbare și exploatarea acesteia ca pe o ocazie, astfel spus,
inovația reprezintă un mijloc.
Inovația a primit mai multe definiții elaborate de către diverși autori, câteva dintre acestea fiind:
Aptitudinea de a produce soluții noi, capacitatea de a introduce în lume un lucru nou, capacitatea
de a crea idei și produse originale, de a releva dimensiuni necunoscute ale fenomenelor, dar și
soluții de rezolvare a problemelor. (M. Moldoveanu, E. Dobrescu)
Crearea și promovarea susținută a noului prin adoptarea și aplicarea perseverentă a unor activități
inovatoare, axate pe pregătirea și producerea schimbărilor. ( C. Russu)
Principalul element definitoriu al creativității este generarea de idei noi. Inovarea, în schimb,
se caracterizează atât pentru apariția de idei noi cât și prin efectuarea de schimbări pe baza acestora.
Inovația vizează introducerea invenției în practica social. Se are în vedere nu numai reușita
tehnologică, dar și reușita economică, industrial, comercială, social și culturală. Respectivul proces
este de o mai lungă durată, are un caracter interactiv, care implică mult mai mulți actori având
cunoștințe complementare și, cel mai adesea, suferă multe adaptări înainte de a devein un succes.
Inovația care are la bază cunoștințe noi, are nevoie de cea mai are durată de pregătire. Există o
perioadă lungă de timp între apariția noilor cunoștințe și momentul aplicării lor în tehnologie. Până
când noua tehnologie devine produs, process sau serviciu pe piață trece o perioadă de timp destul
de lung.
Inovarea sistematică începe cu analiza surselor de noi oportunități de inovare. Drucker,Peter
(1985) susține că există o serie de surse de inovare,interne și externe firmei.Ca surse interne de
inovare ale firmei sau industriei pot fi considerate:
 Evenimentul neașteptat. Orice succes comercial neașteptat trebuie exploatat de firmă într-
o oportunitate de inovare, prin elaborarea unei noi variante de produs sau a unui nou produs
care va fi lansat ca viitoare generație.
 Neconcordanțe între așteptări și rezultate sau între presupuneri și realități pot crea
oportunități pentru inovare.
 Necesitățile proceselor: îmbunătățirile proceselor pot crea noi oportunități.De
exemplu,inventarea linotipului a permis să se tipărească mari cantități de ziare, cu eficiență
ridicată în mass media.
 Schimbări în industrie și în piață: creșterea cererii pe piață sau creșterea industriei deschid
noi oportunități de lansare a unor procese de inovare. Dintre sursele externe ale firmei (în
mediul social și intelectual) fac parte:
 Schimbările demografice în populație, de exemplu în distribuția pe grupe de vârstă, în
educație, în ocupații etc. sunt oportunități pentru preocupările inovative ale antreprenorilor.
 Schimbări în percepție. Înțelegerea percepțiilor clienților asupra produselor firmelor
constituie cheia pentru exploatarea oportunităților.
 Noi cunoștințe din categoriile invențiilor, brevetelor, know-how etc.vor aduce oportunități
de noi produse sau piețe. Managerii trebuie să analizeze toate aceste surse de noi
oportunități.
Joẽl Broustail și Frédéric Fréry au propus alte surse importante pentru inovare,cum sunt
furnizorii și clienții, transferul tehnologic de la un sector industrial la altul sau între ramuri
industriale diferite, cererile pieței. Nu trebuie să fie ignorate alte surse și metode de colectare a
informațiilor și ideilor inovative, ca de exemplu, concurenții, personalul curent al firmei,partenerii
de afaceri informații obținute de departamentul Marketing etc
Activitățile de inovare sunt acțiunile cu caracter științific, tehnologic, organizațional, financiar
și comercial care participă toate la materializarea inovațiilor și implementarea acestora[5].
Activitățile de inovare includ, de asemenea, și cercetarea-dezvoltarea care nu este legată direct de
elaborarea unei inovații specifice, dar care urmărește acumularea unor noi cunoștințe în mecanică,
cinematică, electromagnetism sau termodinamică, ce vor fi necesare în proiectarea unor sisteme
tehnice inovative moderne.Procesul de inovare include o serie de activități care nu au caracter de
cercetare-dezvoltare, cum sunt fazele ulterioare de producție și distribuție a noilor
produse,instruirea personalului în privința noilor procese, activități de implementare a inovațiilor,
de exemplu noi metode de marketing sau noi metode organizaționale.
 Inovațiile au fost clasificate în patru categorii printre care se enumară: 1) inovația de produs;
2) inovația de proces; 3) inovația de marketing; 4) inovația organizațională.
"O inovație este implementarea unui produs nou sau îmbunătățit semnificativ (un bun sau
serviciu), sau a unui proces, a unei metode noi de marketing, sau a unei metode de organizare noi
în practica afacerilor, în organizarea locurilor de muncă sau în relațiile externe". Cerința minimă
pentru o inovație este aceea că produsul, procesul, metoda de marketing sau metoda de organizare
trebuie să fie noi (sau semnificativ îmbunătățite) pentru firmă.
O inovație de produs este "introducerea unui bun sau serviciu care sunt noi sau îmbunătățite
semnificativ în ceea ce privește caracteristicile lor sau utilizările intenționate". Acestea includ
îmbunătățiri semnificative ale specificațiilor tehnice,componentelor și materialelor, ale software-
ului încorporat, ale atitudinii prietenoase față de utilizatori sau ale altor caracteristici funcționale.
Inovațiile de produs pot utiliza noi cunoștințe sau tehnologii, sau se pot baza pe noi utilizări sau
combinații ale cunoștințelor și tehnologiilor existente. Termenul produs se folosește pentru a
acoperi atât bunuri cât și servicii.
Inovația de proces este implementarea unei metode noi sau îmbunătățite semnificativ de producție
(de exemplu noi procedee de fabricație sau fluxuri tehnologice) sau unei metode noi de livrare.
Aceasta include schimbări semnificative în tehnici, echipamente tehnologice și/sau ale software-
ului. Rezultatul inovării de proces trebuie să fie semnificativ în ceea ce privește: nivelul producției,
calitatea produselor sau reducerea costurilor de producție și distribuție.
Inovația de marketing este implementarea unei noi metode de marketing care implică schimbări
semnificative ale designului produsului sau ale ambalajului, noi metode de vânzare, de plasare a
produsului, de promovare a produsului sau în privința politicii de prețuri. Inovațiile de marketing
au scopul de a satisface mai bine necesitățile clienților, urmăresc deschiderea de noi piețe sau o
poziționare nouă a produselor firmei pe piață, cu obiectivul de a crește vânzările firmei.
Inovația organizațională este implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri
ale firmei, în organizarea locurilor de muncă sau în relațiile externe ale firmei. O astfel de inovație
urmărește creșterea performanțelor firmei prin reducerea costurilor administrative sau ale
tranzacțiilor, îmbunătățirea satisfacției la locurile de muncă (și astfel a productivității forței de
muncă) sau reducerea costurilor de aprovizionare. Acest tip de inovare pare acum să ofere soluții
pentru o dezvoltare organizațională mai durabilă și mai greu de imitat de către competitori.
O inovație este ceva original, nou și important - în orice domeniu – care pătrunde într- o piață sau
societate.
Principiul inovării este acela de a crea noi produse/servicii sau de a îmbunătăți produsele/serviciile
existente.Astfel că, inovarea coexistă cu schimbarea și creativitatea și creația în același timp. Este
nevoie de creativitate pentru a produce inovare, iar doar un mediu adaptabil la schimbare poate
permite aceasta. De asemenea, și exigențele clienților au devenit din ce în ce mai ridicate pe baza
scăderii ciclului de viață al produsului și al varietății de opțiuni prezentate pe piață.
Inovația a fost cea care a stat la baza schimbărilor apărute în decursul multor ani, ea este cea
datorită căreia lumea s-a schimbat semnificativ. Odată cu trecerea timpului a avut loc și apariția
multor inovații, de asemenea, acest proces se manifestă și în present. Există multe produse/servicii
care s-au modificat cu trecerea timpului, unele puțin, pe când altele radical. Unele dintre acestea
sunt : telefonul mobil, computerul, fierul de călcat, aparatul de fotografiat.
Istoria telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariția primelor telefoane mobile,
dezvoltarea și evoluția acestora, trecând prin diverse forme, de la stațiile de emisie-recepție,
utilizate la autovehicule, până la telefoanele celulare moderne.
La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor
de poliție și altor vehicule similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea
nu puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la
rețeaua de telefonie fixă clasică și nu erau dotate cu numere pentru apelare.
Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaș pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de
la Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel
S. Engel, șeful direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs, fiind prima convorbire cu un telefon
mobil.Era vorba de un telefon Motorola DynaTAC. Primul telefon mobil de pe piața americană a
fost Motorola DynaTAC 8000 X, care a primit aprobarea în 1983. Destul de redus ca dimensiuni
pentru acea epocă, acest tip de telefon, considerat primul telefon mobil veritabil, a fost dezvoltat
cu portul substanțial al lui M. Cooper și a necesitat costuri de cercetare de peste 100 milioane de
dolari. Primul telefon mobil care putea face trecerea de la o arie celulară la alta a fost comercializat
de Bell Labs în 1984. Astfel, telefoanele încep să se micșoreze, iar aria lor de acoperire să se
mărească. În anii '80 are loc o dezvoltare susținută a telefoniei mobile. Apar rețele celulare cu o
multitudine de stații-bază având asigurat și protocoluil aferent de trecere de la o celulă la alta, fără
întreruperea convorbirii. În 1987, numărul de abonați americani depășește un milion.
Prin anii '90 este lansată a doua generație (2G), care era bazată pe sistemele GSM (Global
System for Mobile Communication), IS-116 ("TDMA"), IS-95 ("CDMA"), iDEN și PDC. Sistemul
de telefonie 2G este pus în practică pentru prima dată în Finlanda, în 1991, prin rețeaua de tip
GSM Radiolinja (astăzi Elisa), fondată la 19 septembrie 1988.
De data aceasta, transmisia se realiza în mod digital. Dispăreau interferențele, iar conectarea cu
rețeaua era mai rapidă.
Telefoanele devin tot mai mici și portabile (greutatea cuprinsă între 100 și 200 grame devine
standard), mai eficiente energetic, iar popularitatea lor crește, devenind tot mai ieftine. Industria
telefonului mobil ia amploare. Acest lucru se datorează diverselor inovații tehnologice, atât în
domeniul electronicii (miniaturizarea și creșterea eficienței componentelor), cât și al
acumulatorilor. De asemenea, creșterea numărului de antene ale rețelei celulare conduce la
scăderea puterii și energiei necesare unui telefon mobil.
Pe lângă reducerea dimensiunii telefoanelor, mai era necesară și armonizarea frecvențelor de lucru
din spațiul european cu cele din America.
Noi servicii oferite de a doua generație de telefoane:
 mesajul SMS: această nouă variantă de comunicare pur textuală a fost introdusă pentru
prima dată în 1993 în Finlanda. În curând SMS-ul devine un mod de comunicare preferat
de tineret. Și astăzi, în multe spații comerciale este preferată utilizarea mesajului scris în
locul apelului vocal.
 accesul la fișiere multimedia prin intermediul telefonului. Un astfel de exemplu îl
constituie Finlanda, unde rețeaua Radiolinja oferea posibilitatea descărcărilor
("download") a tonurilor de apel dorite, și aceasta începând cu anul 1998.
 transmiterea de reclame promoționale: lucru realizat pentru prima dată în 2000,
în Finlanda;
 realizarea de plăți comerciale pentru utilități, pionieratul având loc în Norvegia anului
1999;
 Internet prin i-Mode, anul 1999, Japonia (prin NTT DoCoMo).
Prima astfel de rețea, sub formă de test a fost introdusă în mai 2001, în Japonia (NTT
DoCoMo),lansarea comercială având loc în același an la 1 octombrie.
Viteza de transmisie este mai mare, la fel și capacitatea rețelei și calitatea serviciior oferite, care
devin tot mai diversificate.
În 2002 generația a treia este lansată și în SUA și Coreea de Sud, țări urmate la scurt timp de Marea
Britanie și Italia.
La sfârșitul anului 2007 existau aproape 200 de milioane de abonați ai rețelelor 3G. În același an
venitul adus de serviciile 3G depășea 120 milioane de dolari.
Introducerea comercială a generației următoare, a patra, numită "4G",urmărește ca transmisiile
multimedia să fie net superioare, fiind executate în modul numit "streaming media",prin care
informația multimedia este transmisă prompt și cu fidelitate.
Tehnologia telefoniei mobile se află în plină evoluție. Aceasta constă atât în creșterea numărului
de abonați și de posesori de telefoane, cât și în creșterea numărului de servicii și opțiuni realizabile
cu ajutorul telefonului, bazate pe Internet și GPS, cum ar fi ghidaj pietoni (de ex., cum ajung de
aici la Parcul Carol?), informații locale (unde e cel mai apropiat dentist?), sistem de plată
(portmoneu electronic), modalitate de acces securizat în zone speciale și multe altele.
 La inceputurile sale, computerul avea dimensiuni impresionante, ocupand o incapere
intreaga, iar astazi el incape in palma unui copil.
Deceniu dupa deceniu, au existat multe etape care au marcat traseul inovator ce a condus la
performantele tehnologice si aspectul computerului de azi:
1940 - apare primul computer, denumit pe scurt CNC (Complex Number Calculator), proiectat de
catre cercetatorul american George Robert Stibitz si finalizat in cadrul Bell Telephone
Laboratories;
1941 - apare noul Z3 computer/Bombe, construit de catre inginerul german Konrad Zuse si utilizat
la decriptarea comunicatiilor militare naziste;
1942 - profesorul John Vincet Atanasoff, impreuna cu un absolvent al Iowa State College, pe
numele sau Cliff Berry, au creat sistemul ABC (Atanasoff-Berry Computer);
1944 - are loc inaugurarea Harvard Mark-1/Colossus - un calculator enorm, dimensionat si
pozitionat intr-o incapere intreaga, utilizat ca si primul in scopuri legate de razboiul cu Germania;
1946 - aparitia ENIAC/AVIDAC, computerul imbunatatit, care lucra de 1.000 de ori mai rapid
decat comtemporanii sai;
1950 - ERA 1101/SEAC/Pilot ACE devine primul computer comercial;
1954 - IBM creeaza primul sau computer, denumit IBM 701;
1958 - Japonia lanseaza si ea primul sau computer, denumit NEAC 1101;
1960 - anul realizarii primului minicomputer: DEC PDP-1;
1964 - IBM System 360 devine prima familie de sase computere compatibile, cu 40 de sisteme
periferice, capabile sa lucreze impreuna;
1968 - anul crearii si lansarii in spatiu a computerului Apollo Guidance Computer, de pe Apollo
7;
1975 - MITS Altair/Tandem-16 devine primul computer bazat pe un microprocesor Intel 8080,
creat pentru procesarea de tranzactii online;
1976 - Steve Wozniak proiecteaza Apple I, pe care il vinde mai tarziu lui Steve Jobs;
1979 - Atari 400 si 800 sunt primele calculatoare care dispun de optiuni pentru jocuri;
1983 - Apple Lisa este primul computer cu o grafica special creata pentru interfata utilizatorului;
1985 - apare Comodor Amiga 1000, vandut cu 1.295 dolari (fara monitor), la vremea respectiva,
care a demonstrat ca poate depasi capacitatile audio si video ale contemporanilor sai;
1988 - NeXT este primul computer care avea incorporat un driver pentru inmagazinarea de date
optice si un limbaj adecvat, menit sa simplifice programarea;
1993 - apare P5 Pentium, lansat de Intel, cu versiunile sale de 60 si 66 MHz;
1995 - Sony creeaza PlayStation, care s-a vandut la vremea respectiva in peste 100 milioane de
exemplare;
1999 - Apare PowerMac G4/AMD Athlon 750 MHz;
2001 - Mac OSX/Windows XP/Linux 2.4.0 isi face simtita prezenta, cu noua sa tripla versiune
operativa;
2002 - RIM lanseaza primul smarthphone BlackBerry;
2005 - Intel si AMD elaboreaza primul lor dual-core 64-bit, in timp ce Microsoft creeaza primul
Xbox 360;
2007 - Apple lanseaza primul iPhone;
2010 - Acelasi Apple creeaza primul iPad, computerul tableta care realizeaza hibridul ideal intre
un smartphone si un laptop.
Putem menționa că tehnologia continua sa demonstreze un ritm impresionant de transformari si
perfectionari, menit sa introduca optiuni tot mai avansate si mai inovatoare in functionalitatea,
designul si operativitatea computerelor.
Un fier de călcat este o unealtă folosită la netezirea prin apăsare a materialelor textile.
Operația de călcare desface legăturile dintre moleculele lungi ale fibrelor țesăturilor. Fibrele sunt
îndreptate datorită greutății fierului de călcat, iar prin răcire rămân în noua formă. Unele materiale,
ca bumbacul necesită un aport de apă ca legăturile să poată fi desfăcute.
Invenția fierului de călcat modern are două episoade importante. Primul model funcțional de fier
de călcat a fost inventat de către Henry W. Seeley, în 1882. Pe atunci, un astfel de fier de călcat
nu avea inclus un termostat, pentru reglarea temperaturii. Această problemă a fost rezolvată
aproape 40 de ani mai târziu, în 1920.
Al doilea episod important în evoluția fierului de călcat electric este invenția modelului cu aburi.
Acesta a apărut în 1926, când compania de curățare Eldec a comercializat primul model de fier de
călcat destinat utilizatorilor casnici. Din păcate, acesta nu s-a bucurat de succes pe piață.
În cele din urmă, brevetul pentru fierul de călcat electric, cu aburi a fost acordat lui Max Skolnik,
în 1934. Debutul celui de-al doilea război mondial a dus la întârzierea succesului fierului de călcat
pe piață. De aceea, abia în a doua jumătate a anilor 40 a dus la comercializarea în masă a modelului
creat de Steam-O-Matic Corporation, pe baza brevetului lui Max Skolnik.
De atunci, acest aparat azi atât de banal, numit fier de călcat, a cunoscut noi îmbunătățiri. Talpa
acestuia a trecut prin numeroase etape. De la materiale precum fierul și aluminiul, fierul de călcat
de astăzi a ajuns să bucure utilizatorii cu dotări precum talpă cu înveliș din teflon, ceramică, funcție
de reglare a temperaturii, aburire automată și, poate cel mai important, haine cu adevărat netede.
Aparatul foto este un obiect indispensabil în zilele noastre, fie că îl folosim doar la
evenimentele importante din viața noastră și în vacanțe sau îl folosim pentru că suntem pasionați
de fotografie. Aparatul de fotografiat a avut nevoie de mai bine de 200 de ani pentru a deveni
ceea ce este astăzi.
Înca din vremea lui Aristotel (384-322) s-a vorbit de așa-numita „cameră obscură”, acesta
observând că dacă se realiza o gaură într-o cutie, pe peretele opus acestuia se va forma o imagine.
De aici, rezultă că, camera obscură era o încăpere într-o clădire și că imaginea putea fi vazută doar
de cei ce se aflau în interior.
Din 1826 datează cea mai veche fotografie care a supraviețuit zilelor noastre: „View from the
window at Le Gras”, realizată de către francezul Joseph Nicéphore Niépce.
Finalul anului 1903 aduce însă primul sistem color, denumit Autochrome Lumiere, care se realiza
cu ajutorul a 3 plăci fotografice alb-negru cu substanțe cromatice sensibile doar la culorile roșu,
verde și albastru , care se suprapuneau și rezulta o fotografie color transparentă.
Tot în anii 1900, Leica lansează primul aparat foto. Acestea erau compacte, ușoare și cu un design
destul de modern. Aparatele Leica au devenit populare destul de repede.
În 1934 este lansat primul aparat foto Canon.
În 1936, apare și primul aparat foto de la Olympus-Semi Olympus, iar după mai bine de zece
ani, în 1948, va apărea primul aparat foto Nikon (Nikon I) dar și primul Fuji (Fujica Six) și
Hasselblad.
1949 este anul în care apare primul aparat Polaroid destinat publicului larg. Denumit Land
Camera, după numele inventatorului său, Edwin Land.
1975 este un alt an remarcabil în istoria fotografiei și a aparatelor de fotografiat , fiind momentul
în care KODAK a realizat prima cameră foto care înregistra imagini alb-negru pe o casetă cu bandă
magnetică.
În 1976 Canon lansează Canon AE-1, prima cameră cu mecanism digital de măsurare a expunerii,
iar în 1986 Kodak anunță dezvoltarea primului senzor din lume de 1 megapixel – senzor suficient
de mic pentru a funcționa într-un aparat foto portabil.
În 1988 Fuji lansează Fuji DS-1P, prima cameră foto digitală care salva imaginile pe carduri de
memorie.
Însă după 1990 aparatele foto au evoluat din ce în ce mai mult și într-un final au ajuns la forma în
care sunt astăzi.
 Concluzie

Inovația reprezintă procesul permanent de căutare a schimbării, capacitatea de a introduce în

lume un lucru nou. Astfel, în concluzie, pot afirma că de-a lungul anilor, datorită creativității
umane, tehnologiilor, cunoștințelor, necesităților consumatorilor și a modificării cerințelor pieții
a avut loc o dezvoltare a tehnologiilor și a tuturor lucrurilor necesare omului.
Cu trecerea timpului, fiecare produs a suportat schimbări semnificative, care au condus la
modernizarea și dezvoltarea mai rapidă a societății. Oamenii s-au adaptat puțin mai greu, însă
această evoluție a ficilitat viața acestora.
 Bibliografie

1. DEX online-Dicționarul explicativ al limbii române

2.