O lacrima pe obraz mi se prelinge

Si un suspin adanc inima imi frange

Sa traiesti mereu cu gandul la ce a fost
Si ce-ai pierdut si ce ai putut sa faci
In taccerea nopti cand genele nu pot inchide
Gandurile ma poarta catre tine
As vrea sa stiu ca iti este bine
Astazi cartea eu am terminat
Sufletul de- o grea povara s-a eliberat
Dar,tot ce am facut nu e destul
Mai am o gramada de cuvinte sa iti spun
Ma gandesc acuma ca intr-o carte o viata nu poti s-o pui
Si cat ai vrea si te-ai chinui
Durerea inimi nu poti usor sa o transpui
Dar, multumita sunt ca cel putin
O incercare am facut sa pun pe o hartie
Tot ce am crezut ca e mai bun
Si din cuvinte din inima pornite
Un dialog sa am cu cel care mi-a fost drag
Dar,din dialog a devenit un simplu monolog
Poate celui caruia i-am scris
Imi va raspunde poate doar in vis

40