Circulatia monetara in spatiul actual al

Romaniei in epoca veche

SCURTÃ PREZENTARE A CIRCULATIEI MONETARE ÎN SPATIUL NOSTRU

Moneda (lat. moneta) este o bucata de metal, de obicei circulara, cu o greutate si o

compozitie fixa (aliaj), ambele garantate de autoritatea emitenta, fie ea un dinast sau un
oras, al carui nume figureaza, de obicei, pe moneda. Primele monede s-au realizat
prin turnare în tipare. Moneda se obtine de obicei prin batere sau stantare, procedeu care
presupune imprimarea pe aversul si reversul unei pastile monetare, obitinuta prin turnare
si încalzita, a imginilor a doua stante, numite matrita si patrita. Garantii monedelor
grecesti erau magistratii monetari care erau alesi pe timp de un an si a caror monograma
figureaza pe moneda. La Roma moneda era garantata de tres viri monetales, trei
magistrati care erau alesi pe o perioada de doi ani.

Cea mai veche moneda este cunoscuta din Lydia (regiunea Ionia, din Asia Mica) si
dateaza din sec. 7. Moneda avea o forma ovala si era realizata din electrum (aur aliat cu
argint). În jur de 600 au aparut monede si în Grecia: Aegina (emblema broasca testoasa),
Athena (emblema bufnita) si Corint. Unitatea monetara era drahma, moneda din argint
care era egala cu 1/100 dintr-o mina. Ea avea ca multiplii didrahma si tetradrahma, iar ca
submultiplii obolul egal cu 1/6 din drahma, diobolul si triobolul. Moneda din aur se
numea stater si era echivalentul a doua drahme. S-au batut si distateri si tetrastateri. Tot
din aur au fost emisi hemistateri egali cu o drahma.

MONEDELE CEATILOR GRECESTI

Cele mai vechi monede emise în spatiul nostru au fost batute de cetatea Histria, la
jumatatea sec. al V-lea a. Chr. Sunt monede din argint (didrahme), de 7-8 grame, care
poarta pe avers doua capete de tineri (dioscuri), iar pe revers imaginea emblematica a
orasului, un vultur pe un delfin si inscriptia ISTR(I). Ca monede divizionare se foloseau
monede de argint de 1 gr. sau monede de bronz, care au pe avers o roata cu 4 spite.
Iconografia monedelor histriene se va schimba în sec. al IV-lea, când pe avers va aparea
chipul unei divinitati: Apollo, Dyonisos, Demetra sau Hermes si când se emite doar
moneda din bronz. Activitatea monetara a Histriei înceteaza în sec. I, în conditiile
cuceririi romane. Din sec. al II-lea, in vremea lui Antoninus Pius (138-161), cetatea îsi
reia activitatea monetara, dar emite doar moneda din bronz, aliniata de aceasta dat|a
sistemului ponderal roman. Emisiunile monetare histriene inceteaza în perioada de criza a
sec. al III p. Chr., pe vremea împaratului Gordian al III-lea (238-244), criza mult agravata
de atacurile gotilor.

Dupa 350 începe sa bata monede si Callatis. Sunt drahme de etalon eginetic. Monedele au
pe avers capul lui Herakles, iar pe revers inscriptia Kallat si spicul de grâu care este
emblema orasului. Alte monede sunt cele de bronz care au pe avers chipurile unor zei:
Demeter, Dionysos, Apollo, Hermes, Athena, Artemis. În sec. al III-lea se emit stateri de
aur si tetradrahme din argint dupa modele Alexandru cel Mare. Exista si câteva emisiuni
monetare de pe vremea lui Nero (54-68), dar monetaria romana începe tot pe vremea lui
Antoninus Pius si este reprezentata de monede din bronz. Activitatea monetara înceteaza
pe vremea lui Filip Arabul (244-249).

Tomis-ul este ultimul care emite moneda, în jur de 260 a. Chr. , folosind initial moneda
histriana. Toate emisiunile monetare au fost din bronz. Doar în sec I a. Chr., când orasul a
devenit aliat al lui regelui Mithridates VI Eupator, s-au batut stateri de aur cu numele
Lisimah. Emblematic pentru oras este un vultur cu cununa de iedera. Sub ocupatie
romana, se bate moneda de pe vremea lui Augstus (27a. Chr.-14 p. Chr) si pâna pe
vremea lui Filip Arabul, în cantitati mult mai mari decât ale celorlalte orase de pe litoralul
românesc.

În spatiul nostru au circulat si monede emise de Thassos (insula în Egeea, cunoscuta prin
rezervele de aur si argint), care au pe avers capul lui Dionysos, iar pe revers pe Herakles
cu maciuca si pielea leului din Nemeea , Apollonia Illyrica, colonie greceasca de la
Marea Adriatica ( a nu se confunda cu Apollonia Pontica din Bulgaria) care au pe avers o
vaca care alapteaza un vitel si Dyrrachium (tot de la Adriatica) care au aceeasi
reprezentare pe avers.

MONEDE DACICE SI GETICE

În sec. IV a. Chr., Filip al II-lea si Alexadru cel Mare emit moneda din aur si argint
(stateri si tetradrahme). De mentionat ca au existat si foarte multe emisiuni postume ale
acestora.
Începând din sec. al IV-lea a. Chr., pe teritoriul actual al României începe s| circule
moneda macedoneana emisa de Filip al II-lea (382-336), Alexandru Macedon (336-323)
si Filip al III-lea Arrhideus (323-317). Pornind de la modele macedonene, la începutul
sec. al III-lea, se bat primele monede autohtone, care copiaza fidel modelele macedonene,
drept pentru care au fost denumite copii barbare. Ca model au servit mai ales monedele
emise de Filip al II-lea, care aveau pe avers capul lui Zeus, iar pe revers un calaret. Destul
de frecvente sunt si copiile dupa tetradrahmele emise de orasul Larissa din Thessalia, care
aveau pe avers capul dublu al lui Ianus, iar pe revers calaretul, ca si copiile dupa
tetradrahmele Macedoniei Prima, care aveau pe avers chipul zeitei Artemis. Autohtonii
au batut exclusiv monede din argint. Emisiunile timpurii (250-150 a. Chr.) au un titlu
foarte ridicat, de 900/1000, ulterior acesta scade, mai ales de la jumatatea sec. al II-lea a.
Chr., ajungându-se în sec. I la monede care aveau mai multa arama decât argint sau care
erau doar argintate. Din punct de vedere iconografic, se observa o degradare în timp.
Daca primele modele sunt copii foarte fidele, ulterior (150-70 a. Chr.) se tinde spre o
schematizare excesiva. Ultimele emisiuni monetare sunt si foarte subtiri, si curbate. Se
numesc monede skiphate. Greutatea monedelor autohtone se pare ca nu a fost
întâmplatoare. Ele par a fi cat de cat aliniate sistemului ponderal macedonean. Cele mai
multe piese au greutati cuprinse între 12-15 grame si au fost denumite conventional
tetradrahme, altele sunt mai mici, de doar 5-8 grame (didrahmele). Denumirea este
conventionala. Constantin Preda a determinat mai multe tipuri monetare care, crede
el, pot fi expresia existentei mai multor triburi sau uniuni de triburi. Pentru centrul
Munteniei a fost identificat tipul Vârteju- Bucuresti, pentru Oltenia Aninoasa-Dobresti,
pentru sudul Moldovei Inotesti-Racoasa, pentru NE Munteniei Dumbraveni.
Caracteristice perioadei târzii din Transilvania sunt monedele skiphate. Pe vremea lui
Burebista, în jur de 70 . Chr., dispar monedele de tip macedonean, fenomen care este
legat de unificarea triburilor si întemeierea unui stat centralizat care avea nevoie de o
moneda unica. Dupa Burebista, cel mai probabil între 43-42 sau 31-29 a. Chr. se emit
celebrele monede de tip Koson, din aur, care copiaza denarii republicani romani emisi de
Brutus. E putin probabil ca acestea sa fi fost utilizate in schimburile comerciale.

MONEDELE REPUBLICANE ROMANE

Cea mai importanta moneda romana este din

argint si se numeste denar. El exist| înca din
perioada republicana, începand a fi batut probabil
pe la 211-210 a. Chr. Pe aversul monedei se afla
efigia Romei, cu coif, iar pe revers biga sau
quadriga. Capul lui Caesar este primul chip uman
care se bate pe moneda romana în 44 a. Chr. Greutatea standard a denarului a fost
stabilita la 3,9 grame, adica 1/84 dintr-o libra. Emisiunile de moneda de aur sunt destul
de rare, dintre acestea putand fi mentionate emisiunile lui Silla si Pompei. Caesar a batut
pentru prima data un aureus de 8,19 grame, un aureus fiind egal cu 25 de denari si
reprezentând 1/40 dintr-o libra. Din bronz se bat sestertius, dupondius si asul.

Ca moneda unica, dupa unificarea realizata de Burebista, a fost ales denarul

republican roman din argint, care începuse sa circule înca înainte de anul 100 a. Chr. în
spatiul nostru. La Tilisca (jud. Sibiu) a fost descoperit un atelier monetar în care s-au
gasit 14 matrite de denari republicani romani, dovada ca, pe vremea lui Burebista, s-au
facut copii fidele dupa moneda republicana romana, copii care, de cele mai multe ori, nu
pot fi deosebite de originale. În paralel cu productiile autohtone circula si moneda
originala. Se cunosc circa 200 de tezaure de denari romani republicani, care însumeaza
aproximativ 25.000 de piese, cantitate impresionanta care depaseste ca numar chiar zone
aflate deja sub ocupatie romana. Acest lucru se datoreaza, desigur, faptului ca multe sunt
copii autohtone. De altfel se cunosc matrite si din alte parti, de la Brasov, Poiana,
Ludestii de Jos.

MONEDA IMPERIALA ROMANA

Moneda de aur si argint este batuta de împarati, iar cea de bronz de Senat. Moneda
imperiala romana este rara pâna la Nero (54- 68 p. Chr.) si Vespasian (69-79 p. Chr.), deci
apare în a doua jum|tatea sec. 1 e.n., fiind mai frecventa în Dobrogea si pe linia Dunarii.
Nero face în anul 63 p. Chr. o reforma monetara si depreciaza moneda de argint care are
de acum incolo doar 3,4 grame, deci doar 1/96 dintr-o libra. Dupa cucerirea Daciei,
circula mai ales monede de bronz (asul, dupondius, tripondius) si argint (denari). Moneda
de aur (aureus), de la Constantin I numita solidus, este foarte rara. În perioada de criza a
sec. al III-lea inflatia este evidenta si este dublata de cresterea numarului de oficine care
emit moneda. Între 246-256, se emite moneda provinciala cu înscrisul Provincia Dacia,
menita se compenseze lipsa monedei de bronz imperiale. Tot ca urmare a crizei, decade
denarul, care se depreciaza in mod vizibil, drept pentru care împaratul Caracalla (197-217
p. Chr.) introduce o noua moneda din argint numita antoninian, care are un titlu initial
destul scazut, de doar de 500/1000. Ulterior, titlul acestei monede va scadea neîntrerupt,
ajungând la 20/1000 pe vremea lui Claudius II (268-270). Moneda romana imperiala a
circulat si în afara granitelor provinciei,in zonele locuite de dacii liberi, dovada fiind
tezaurele monetare descoperite în Moldova sau Muntenia. Dupa retragerea aureliana se
constata o micsorare a cantitatii de moneda, dar si o pregnanta tendinta de tezaurizare, o
consecinta a nesigurantei din vremea primilor migratori. Sub Diocletian (284-305), se
face o reforma monetara, în 294, care introduce în locul antoninianului o noua moneda,
follis-ul, care are cam 30/1000 argint si este argintat. O noua reforma monetara va face
Anastasius I (431-518), în 498, de la care se poate vorbi deja de monede bizantine.

BIBLIOGRAFIE: