Apa

-schema lecţiei-

Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri:

 sub formă de apă sărată (oceane şi mări);
 sub formă de apă dulce în stare solidă (în calotele polare, gheţari, aisberguri, zăpadă,
grindină, ninsoare);
 sub formă de apă dulce lichidă (ape curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide, ploi, şi
ape freatice sau subterane);
 sub formă gazoasă, alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditatea
acestuia.
Efecte ale poluării apei:
 efecte negative pentru plante, animale, păsări;
 formarea ploilor acide;
 topirea ghețarilor;
 formarea efectului de seră;
 apariția unor boli: febră tifoidă, holeră, hepatită, giardia, dureri de cap, ameţeli,
insomnie, oboseala, greață.
Măsuri împotriva poluării apei:
 construirea de baraje;
 epurarea apelor reziduale;
 construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor si reziduurilor, pentru a
împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă;
 execuţia lucrărilor de îndiguire şi de construire a unor baraje.

Balta
-schema-

Balta este o întindere de apă stătătoare, mai mică decât lacul, cu vegetaţie şi faună specifice.
Vegetaţia cuprinde:
 plante de apă – la suprafaţă (mătasea broaştei, nuferi albi/ galbeni)
- în apă, total scufundate (alge, ciuma apei, peniţa-vâsc de apă-,
cosorul)
 plante ce cresc pe malul/în apropierea apei (irişi, bulbuc de apă, ciulinii de baltă,
pipirig, trestie, stuf, salcie, arin, papură)
Fauna: diferite specii de peşti (ştiuca, crap, ţipar, roşioară, somn), broaşte, şerpi, şopârle,
insecte (libelule, ţânţari, paianjeni), păsări (lişiţe, stârci, egrete, berze, raţe sălbatice).
Importanţa: pescuit, materie primă pt fabricarea hârtiei, confecţionarea obiectelor/
mobilierului din paie, etc.
Ciclul de viaţă la animale
-schema lecţiei-

Toate animalele sunt organisme vii care se nasc, se hrănesc, cresc şi se dezvoltă, se
înmulţesc şi mor. Reluarea periodică a principalelor etape ale vieţii formează ciclul de viaţă al
animalelor.
Durata ciclului de viaţă diferă foarte mult de la animal la animal:
 animale sălbatice: broasca ţestoasă şi crocodilul (peste 300 ani), ştiuca (100 ani),
elefanţii (50-75 ani), cimpanzeul şi gorila (50-60 ani);
 animale domestice: măgarul (50 ani), calul (30 ani), vaca (25 ani), porcul (15 ani),
pisica (12 ani);
  păsări: şoim (100 ani), papagali (140 ani), lebăda (150 ani), gâsca (40 ani), porumbel
(30 ani);
 insectele efemere – 1 zi.
Ciclul de viaţă la oameni
-schema lecţiei-

De la naştere şi până la vârsta adultă, omul creşte şi se dezvoltă. Perioadele de creştere şi de

dezvoltare fizică şi psihică de la naştere şi până la moarte formează ciclul de viaţă la oameni.
Stadiile de dezvoltare ale omului de-a lungul vieţii sunt:
 prima copilărie (0-7 ani) ce cuprinde etapele de nou-născut, sugar, antepreşcolar şi
preşcolar;
 vârsta micii şcolarităţi (6/7- 10/11ani);
 pubertatea (10-14 ani);
 adolescenţa (14-18 ani);
 tinereţea (18-35 ani);
 maturitatea(35-65 ani);
 bătrâneţea (peste 65 ani).
Ciclul de viaţă la plante
- schema lecţiei-

Plantele sunt organisme vii care de-a lungul vieţii parcurg mai multe etape: naştere, creştere
şi dezvoltare, înmulţire şi moarte.
Etapele străbătute de plantă de la starea de sămânţă până la formarea de noi seminţe, ce vor
da naştere altor plante, formează ciclul de viaţă al unei plante.
În funcţie de durata ciclului de viaţă, plantele se împart în:
 plante anuale, ce au ciclul de viaţă de 1 an (mazăre, fasole, porumb, grâu etc.);
 plante bianuale, ce au ciclul de viaţă de 2 ani (varza, sfecla de zahăr, morcovul
etc.) ;
 plante perene, ce au ciclul de viaţă de mai mulţi ani (ghiocelul, laleaua, arborii etc.).
Combustibilii
-schema-

Definiţie: Combustibilii sunt substanţe care prin ardere degajă căldură.

Calităţile unui combustibil veritabil:
 temperatura de aprindere să fie coborâtă;
 temperatura de combustie (ardere) să fie cât mai ridicată;
 arderea să fie întreţinută.
Clasificarea combustililor:
a) după starea lor de agregare:
 combustibili solizi: lemn, celuloză, cărbune etc.;
 combustibili lichizi: petrol (ţiţei), benzină, motorină, petrol lampant, alcool, acetona
etc.;
 combustibili gazoşi: gazul metan, gazul de sondă, oxigenul (e considerat un veritabil
combustibil), hidrogenul etc.
b) după modul de obţinere:
 combustibili naturali: lemnul, petrolul, cărbunele, gazul de sondă, oxigenul;
 combustibili artificiali: benzina (prin rafinarea petrolului), motorina, alcoolul, etc.
Trebuie să consumăm combustibilii în mod raţional!
Trebuie să avem grijă cum ne comportăm faţă de combustibili (se pot aprinde uşor, pot apărea
incendii, intoxicaţii etc.)!
Dicţionar: combustibili volatili= care se evaporă foarte repede.
 Echilibru şi cântărire
- schema lecţiei-

Cantitatea de substanţă pe care o conţine un corp se numeşte masa acelui corp.

Unitatea principală de măsură a masei corpurilor este kilogramul (kg).
Pentru măsurarea masei corpurilor se folosesc instrumente precum: balanţa sau cântarul (cu
arc, electronic). Cu acestea se cântăresc corpurile.
Două corpuri sunt in ehilibru pe o balanţă cu braţe egale dacă au aceeaşi masă.
Descrierea balanţei

 2 braţe
 2 talere
 bara orizontală
 suportul balanţei
 acul indicator
 scala

Etapele măsurării masei unui corp cu ajutorul unei balanţe cu braţe egale:
1) se aşează corpul de cântărit pe unul din talere;
2) pe celălalt se aşează mase marcate până ce balanţa se află în echilibru, adică bara este în poziţie
orizontală;
3) se însumează valorile înscrise pe masele marcate, obţinându-se masa corpului de cântărit.

Factori care determină mişcarea corpurilor

-schema lecţiei-

Mişcarea unui corp este determinată de acţiunea unei forţe.

Acestea pot fi: - forţa de împingere;
-forţa de tragere;
- forţa gravitaţiei.
Forţa gravitaţională sau greutatea este forţa de atracţie pe care o are Pământul asupra
corpurilor. Ea a fost descoperită de Isac Newton.
Atracţia gravitaţională exercitată de Soare “obligă” Pământul şi celelalte planete să se
învârtă în jurul său.
În spaţiu, obiectele se află în imponderabilitate, adică nu mai au greutate fiindcă asupra lor
nu mai acţionează forţa de gravitaţie.

Grădina
-schema-

Este un mediu de viaţă realizat de om cu scopul de:

- a se hrăni (grădina de legume, livada);
- înfrumuseţare (grădini ornamentale, parcuri);
- protecţie (grădini botanice şi zoologice).
În grădini se cultivă: legume, zarzavatri, pomi fructiferi, plante ornamentale etc. Acestea pot fi:
anuale, bienale sau perene.
Lucrări necesare: arat, fertilizat, semănat, plivit, irigat, stropit, recoltat.
De la plante omul poate consuma: rădăcina, tulpina, frunza, fructul, seminţele, florile.
În grădini există insecte şi păsări:
- folositoare (buburuza, fluturele, albina,pajanenul, râma, flturii, diferite păsări);
- dăunătoare (gândacul de Colorado, fluturele alb al verzei, păduchii de plante, greierele,
lăcusta, cârtiţa, coropişniţa, limaxul- melcl fără cochilie).
Lemnul
-schiţa-

Pădurile reprezintă podoaba Planetei, ocupând în prezent aproximativ 1/3 din suprafaţa
terestră, dar din cauza defrişărilor necontrolate, această suprafaţă este în continuă scădere.
Rolul pădurii:
 protecţie: - adăpost pt. animale;
- previne eroziunea solului;
 sursă de materii prime: lemn, răşini, fructe, seminţe etc;
 turistic: pt. odihnă şi relaxare.
Lemnul- ca materie primă
Cea mai valoroasă parte a arborelui din punct de vedere economic este buşteanul.
Din buşteni se obţin: cherestea, scânduri, dulapi, rigle, şipci, furnire etc.
Foloase:
 în constrcţii;
 în industria mobilei;
 în industria hârtiei şi a celulozei;
 în artă: sculpturi, instrumente muzicale;
 jucării;
 obiecte de uz casnic: războaie de ţesut, butoaie, căruţe, unelte, lăzi pt zestre, cozi pt unelte
(în gospodăriile populare);
 obiecte decorative: icoane, candelabre, vaye etc .
Lemnul este o materie primă naturală, epuizabilă. De aceea trebuie folosit cu măsură.

Mişcare şi repaus
-schema lecţiei-

Schimbarea poziţiei a două corpuri, unul faţă de altul, este cauzată de mişcarea acestora.
Un corp se află în stare de repaus dacă acesta are aceeaşi poziţie faţă de un alt corp de
referinţă (reper).
Un corp se află în stare de mişcare dacă acesta îşi schimbă poziţia faţă de un alt corp de
referinţă (reper).
Minereurile
-schema-
Definiţie:
Acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, unul
sau mai multe anumite metale sau combinaţii ale acestora.
Caracteristici:
• în stare naturală metalele sunt solide, cu excepţia mercurului care este lichid;
• au culori diferite;
• sunt bune conducătoare de căldură şi electricitate;
• au desităţi diferite;
 • sunt insolubile în apă.
Clasificare:
 metale feroase (care conţin fier);
 metale neferoase (care nu conţin fier).
1. Fierul - este un metal de culoare gri-argintie, cu un punct de topire ridicat (1538ºC), şi o
largă
răspândire în natură;
2. Fonta - este un aliaj al fierului, de culoare neagră-cenuşie, cu densitate mare şi foarte
uşor de
spart;
3. Oţelul- este un aliaj ce conţine ca elemente principale fierul şi carbonul, are culoare
albă-
cenusie si nu se sparge când este lovit;
4. Aluminiul - se găseşte în minereurile de bauxită, silicaţi sau oxizi;
- e folosit în industria aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un
material uşor şi rezistent;
5. Cuprul (numit şi aramă)- este un metal de culoare roşcată, foarte bun conducător de
electricitate şi căldură;
6. Bronzul - este un aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb, etc., mai dur şi mai rezistent
decât
cuprul, având numeroase întrebuinţări tehnice;
7. Plumbul - este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Datorită
densitaţii ridicate, plumbul şi-a găsit utilizarea la protecţia contra radiaţiei
ionizante.
8. Metale nobile: aur, argint, platina
Omul şi mediul înconjurător
-schema lecţiei-

Mediul înconjurător cuprinde totalitatea elementelor:

 naturale (apă, aer, sol, vegetaţie, faună, om);
 create de om (aşezări omeneşti, fabrici, reţele de transport feroviar/ rutier etc).
Încă de la apariţia sa, Omul s-a folosit de mediul înconjurător pentru:
 a-şi stâmpăra foamea şi setea;
 a-şi construi adăpost;
 a produce bunuri;
 a explora bogăţiile solului şi ale subsolului.
Pentru a-şi satisface dorinţa de confort, Omul a înlocuit treptat mediul natural de viaţă cu cel creat.
Prin acţiunile sale, însă, a creat multiple dezechilibre în natură. De aceea, ocrotirea mediului
înconjurător trebuie
Pădurea
-schema -

Pădurea = mediu de viaţă natural, terestru, complex şi variat, în care vegetaţia naturală
(flora) şi animalele sălbatice (fauna) vieţuiesc fără ajutorul omului.

Felul :
1. Păduri de foioase (arbori cu frunza căzătoare), care cresc la câmpie, deal şi la poalele munţilor,
până la o altitudine de 1300 m şi formate din:
 arbori: stejar, fag, frasin, arţar, ulm, mesteacăn, carpen, ulmul de munte, tei si paltin de
campie etc ;
  arbuşti : măceşul, porumbarul, socul, cornul, murul, alunul, feriga, mătrăguna etc ;
 plante mici: ghiocelul, vioreaua, toporaşii, lăcrămioara, romaniţa, brebenelul etc;
 animale: insecte (rădasca, inelarul, croitorul lemnului de stejar), melci, paianjeni,
brotăcelul, şopârla, ciocănitoarea, cucul, pupăza, guguştiucul, veveriţa, ariciul, vulpea, lupul,
căprioara
2. Paduri de conifere (arbori cu frunze permanente-florile lor au forma de con), care ocupă zonele
de munte , de la altitudini de 1200m până la altitudini de 1800m
 arbori: molidul, bradul, pinul, zada, zambrul;
 arbuşti: zmeurul, afinul, merisorul, coacăzul de munte;
 plante de sol: ferigi, ciuperci, muşchi, licheni;
 animale : insecte(viespea, omida păroasă, cariul molidului, ciocănitoarea, mierla, piţigoiul
de brădet, forfecuţa, cocoşul de munte, şoparla de munte, veveriţa, jderul, şoarecele vărgat,
ursul, cerbul, râsul şi pisica sălbatică.

Importanţa pădurilor :
 împrospătează aerul ;
 fixează solul ;
 micşorează puterea vânturilor ;
 loc pentru recreere ;
 lemnul lor e folosit pentru diverse obiecte, dar şi ca şi combustibil ;
 în pădure cresc şi unele plante medicinale.
Relaţii de hrănire
-schema-
Între fiinţele care trăiesc într-un anumit spaţiu se stabilesc numeroase relaţii care pot fi
permanente sau temporare, obligatorii sau întâmplătoare, favorabile sau nefavorabile.
Cele mai importante relaţii sunt cele care se stabilesc între organismele vii în legătură cu
modul de procuurare a hranei.
Între organismele care trăiesc într-un anumit spaţiu se pot stabili relaţii de:
 concurenţă- între două vieţuitoare care consumă aceeaşi hrană;
 neutralitate- cele două fiinţe nu se afectează unul pe altul în privinţa hranei;
 pradă- unul dintre organisme se hrăneşte cu celălalt;
 parasitism – unul dintre vieţuitoare se hrăneşte pe seama celeilalte.
Rocile
-schema-

Clasificarea rocilor:
 eruptive (provenite din solidificarea magmei): granit, andezit, bazalt;
 sedimentare: sare, cărbune, nisip, pietriş, ţiţei, argilă, calcar, gips, travertine etc. ;
 metamorfice (rezultate prin transformarea unor roci datorită presiunii şi temperaturii
ridicate): marmură, şisturi cristaline, ardezie.
Utilizări ale:
 rocilor eruptive: ca piatră de construcţii pentru fundaţii, socluri, pavaje, borduri, trepte pt.
scări, plăci pt. pardoseală, pietre funerare;
 rocilor sedimentare:
 sarea- pt. tratarea bolilor aparatului respirator, medicamente, vopsele, consum;
 cărbunii (huilă, antracit, cărbune brun, turbă) – producerea energiei electrice şi
termice;
 ţiţeiul(de sondă)→petrol→benzină, motorină;
 calcar, gips, travertin: în zidărie, pt. fabricarea cimentului, varului, pt. decoraţiuni,
placarea faţadelor, monumentelor;
 gips- mulaje pt. sculpturi, în ortopedie;
  nisip, pietriş, balastru – prepararea betoanelor, mortarului, pietrirea drumurilor;
 rocilor metamorfice:
 marmura(albă, cenuşie, roşie, verde): pardoseli, monumente, coloane, scări etc.;
 ardezia: acoperişuri, monumente.
 Soarele şi planetele din Sistemul nostru solar
 - schema lecţiei-

 Sistemul solar este un ansamblu de corpuri cereşti care nu au lumină proprie şi se mişcă
în jurul unei stele.
 Soarele este steaua Sistemului nostru solar.
 Planetele din Sistemul nostru solar sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn,
Uranus, Neptun. Pluto şi-a pierdut statul de planetă în 2006, intrând în rândul
piticelor(planetelor pitice), alături de Ceres, Haumea, MakeMake şi Eris.
 Viaţă există doar pe Pământ, datorită poziţiei sale faţă de Soare.
 Toate planetele se mişcă în jurul Soarelui şi în jurul axei lor, astfel luând naştere ziua şi
noaptea şi anotimpurile.
 Planetele pot avea sateliţi naturali – corpuri cereşti care se mişcă în jurul planetelor. Luna
este satelitul natural al Pământului.
 Oamenii au creat sateliţi artificiali .

Solul
-schema lecţiei-

Solul este:
 stratul de la suprafaţa pământului, în care plantele îşi înfig rădăcinile şi de unde îşi iau apa şi
substanţele hrănitoare;
 partea superioară, afânată a pământului;
 într-un continuu proces de formare şi evoluţie;
 asigură condiţii prielnice pentru viaţa plantelor, a animalelor subterane şi
microorganismelor.
S-a format:
 prin fărâmiţarea rocilor, datorită îngheţului, dezgheţului, ploii şi a vântului;
 prin alterarea (putrezirea) şi descompunerea:plantelor, animalelor, excrementelor animalelor
(cernoziom).
Tipuri de sol:
 negru - cernoziom;
 argilos;
 calcaros;
 mlăştinos – cu exces de umiditate;
 nisipos.
Solurile pot fi:
 permeabile şi/sau afânate (s. negre şi nisipoase);
 impermeabile (s. argiloase şi calcaroase);
 fertile sau nefertile.
Solul ca resursă:
 mediu de viaţă pentru plante şi animalele;
 ca materie primă: argila galbenă (lut), argila albă, nisipul cuarţos;
 pentru tratarea unor boli, în cosmetică (nămol, argilă);
 Surse de lumină. Comportamentul luminii
- schema lecţiei-

Lumina este o formă de energie. Corpurile care produc şi răspândesc lumină se numesc surse
sau izvoare de lumină. Acestea pot fi:
 naturale: Soarele, stelele, fulgerele, lava unui vulcan, licuricii, unii peşti;
 artificiale: becul, tubul cu neon, focul, lumânarea, televizorul...
După felul în care sunt străbătute de lumină, corpurile sunt:
 transparente (permit trecerea luminii prin ele);
 opace (nu lasă lumina să treacă);
 translucide (lumina pătrunde parţial).
Lumina se transmite întotdeauna în linie dreaptă.
Lumina naturală este lumină albă. Ea este compusă din şapte culori: roşu, oranj, galben, verde,
albastru, indigo şi violet – culorile curcubeului.
Culoarea unui obiect este lumina pe care acesta o reflectă şi care ajunge la ochiul nostru.
Transformări ale corprilor şi materialelor
-schema lecţiei-

Transformarea materialelor sau a corpurilor poartă denumirea de fenomene. Fenomenele

sunt de două feluri:
 care nu modifică proprietăţile şi compoziţia materialele: topirea gheţii, dizolvarea sării,
evaporarea apei etc.;
 care produc modificări: arderea, ruperea, coacerea, ruginirea, alterarea.
Alterarea – degradarea unor substanţe sau bunuri;
-are ca rezultat putrefacţia sau putrezirea;
- e favorizată de temparaturile ridicate;
- consumarea alimentelor alterarte provoacă toxiinfecţii alimentare;
Ruginirea – acoperirea metalelor cu o substanţă brun-roşcată, sfărâmicioasă;
- distruge piesele din metal;
se previne prin ungerea cu ulei/ grăsime, vopsire, grunduire, lăcuire
Volumul corpurilor
-schema lecţiei-

Porţiunea din spaţiu ocupată de un corp reprezintă volumul corpului.

Volumul corpurilor:
a) solide – se află pe baza măsurării dimensiunilor lor (lungimea, lăţimea, înălţimea) sau cu
ajutorul unor vase gradate;
- se exprimă în metri cubi (m3)
b) lichide – se măsoară cu ajutorul unor vase gradate ;
- unitatea principală de măsură lichidelor este litrul (1dm3=1l).
Multiplii litrului: dal, hl, kl;
Submultiplii litrului: ml, cl, dl.