2016 - 2017 1

AHE aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea

catalogului: proprietarilor, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie
informaţii și fotografii în vederea documentării istoricului proprietăților ce fac obiectul
catalogului.

Rugăm persoanele care sesizează erori în textele ori referințele unora dintre
imobile ori care se află în posesia unor date relevante pentru o mai
bună documentare a acestora, să ne contacteze la adresa: rodica.chiriches@artmark.ro.
Mulțumiri anticipate!

Abrevieri surse documentare:

arghirculina.blogspot.ro (AC); Corina Iliescu, Muzeograf, “Muzicianul Constantin Not-
tara”, https://no14plusminus.ro/2015/10/10/muzicianul-constantin-c-nottara/ (CI);
www.vremeanoua.ro (VN); www.monumenteuitate.org (MU); www.e-architecture.ro
(EA); www.cjarges.ro/documents/214221/283087/Boieri_manastiri_proprietari_vin_
Leordeni.pdf/74b2c64c-37c3-4619-b99d-23dd3d146195 (EAM); www.valceaturistica.
ro (VT); www. vrosulescu.blogspot.ro/2016/11/constanta.html (VR)

Texte română
Iulian Pleștiu
Corectură texte engleză
Anca Floștoiu, Rodica Chiricheș
Fotografii
Cristina Budușan (Artlight Concept), Alexandru Iacob (Reptilianul)
Design grafic, DTP Primăvară 2018
Veronica Dănilă

www.artmarkhistoricalestate.ro

© 2018 Artmark Historical Estate Aceasta este o selecție din portofoliul AHE disponibil pentru vânzare.
Pentru detalii și informații suplimentare cu privire la proprietățile din catalog,
Nicio parte din acest catalog nu poate fi precum și cu privire la alte proprietăți:
reprodusă sau transmisă în niciun mod,
Rodica Chiricheș
sub nicio formă fără consimțământul
scris al deținătorilor de copyright. rodica.chiriches@artmark.ro / 0040 756 163 080

2 3
 AHE aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea
catalogului: proprietarilor, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie
informaţii și fotografii în vederea documentării istoricului proprietăților ce fac obiectul
catalogului.

Rugăm persoanele care sesizează erori în textele ori referințele unora dintre
imobile ori care se află în posesia unor date relevante pentru o mai
bună documentare a acestora, să ne contacteze la adresa: rodica.chiriches@artmark.ro.
Mulțumiri anticipate!

Abrevieri surse documentare:

arghirculina.blogspot.ro (AC); Corina Iliescu, Muzeograf, “Muzicianul Constantin Not-
tara”, https://no14plusminus.ro/2015/10/10/muzicianul-constantin-c-nottara/ (CI);
www.vremeanoua.ro (VN); www.monumenteuitate.org (MU); www.e-architecture.ro
(EA); www.cjarges.ro/documents/214221/283087/Boieri_manastiri_proprietari_vin_
Leordeni.pdf/74b2c64c-37c3-4619-b99d-23dd3d146195 (EAM); www.valceaturistica.
ro (VT); www. vrosulescu.blogspot.ro/2016/11/constanta.html (VR)

Texte română
Iulian Pleștiu
Corectură texte engleză
Anca Floștoiu, Rodica Chiricheș
Fotografii
Cristina Budușan (Artlight Concept), Alexandru Iacob (Reptilianul)
Design grafic, DTP Primăvară 2018
Veronica Dănilă

www.artmarkhistoricalestate.ro

© 2018 Artmark Historical Estate Aceasta este o selecție din portofoliul AHE disponibil pentru vânzare.
Pentru detalii și informații suplimentare cu privire la proprietățile din catalog,
Nicio parte din acest catalog nu poate fi precum și cu privire la alte proprietăți:
reprodusă sau transmisă în niciun mod,
Rodica Chiricheș
sub nicio formă fără consimțământul
scris al deținătorilor de copyright. rodica.chiriches@artmark.ro / 0040 756 163 080

2 3
 Rafinat. Exclusivist. Discret. Artmark Historical Estate este portalul către cele mai spectaculo-
ase reședințe istorice și artistice din România, care vă susține în pasiunea de a aprecia timpul
și valorile autentice. Iar noi vă ajutăm să redescoperiți că, pentru dumneavoastră, frumosul nu
este un lux. Este o necesitate.
Refined. Exclusive. Discret. Artmark Historical Estate is the portal to the most spectacular
historic and artistic residencies in Romania, which supports your passion to appreciate the au-
thentic values. And we help you rediscover that for you, beauty is not a luxury. It is a necessity.
COMPANIA
De la fondarea Casei de licitații în 2008, Artmark s-a constituit în scurt timp drept unul dintre
cei mai importanți promotori ai artei românești de patrimoniu și contemporane, precum și
o forță motrică a pieței de bunuri artistice și istorice românești, contribuind la conturarea
și impulsionarea dezvoltării acesteia spre cotele integrate ale pieței internaționale de artă.
Reputația de actor esențial al pieței de artă a fost consolidată prin profesionalism, stabilitate
și responsabilitate, câștigând astfel încrederea și suportul tuturor celor care s-au regăsit în
viziunea pe care se fundamentează activitatea Artmark.
COMPANY
Since the founding of the auction house in 2008, Artmark shortly established itself as one of
the leading promoters of Romanian heritage and contemporary art, a driving force of artistic
and historical goods for Romanian market, helping to shape and accelerate its development
towards the international art market. The reputation of crucial player in the art market has
been strengthened through professionalism, stability and responsibility, earning the trust
and the support of all those who found themselves in the vision on which the activity of
Artmark lies.
HISTORICAL ESTATE
Din vastul portfoliu de proiecte Artmark s-a creat divizia Historical Estate, sub deviza “Unique
Homes for the Connoisseur of Life”. Pentru prima oară în România, după modelul marilor
Case internaționale de licitații, Artmark Historical Estate oferă accesul iubitorilor de frumos
la acest segment special de piață, dedicat proprietăților istorice și artistice precum palate,
cetăți, conace și vile vechi de secole, repere în Registrul Monumentelor Istorice. Experiența
anterioară în tranzacții cu valori mari a operelor de patrimoniu și competențele în reglaje fine
ne recomandă drept soluția ideală pentru toți pasionații de adevărate bijuterii arhitecturale
reprezentative pentru spațiul românesc.
HISTORICAL ESTATE
From the vast portfolio of Artmark projects, the Historical Estate division was created, with
the motto “Unique Homes for the Connoisseur of Life”. For the first time in Romania, follow-
ing the model of large international consultancy real estate companies, Artmark Historical
Estate provides access to this particular segment of the market, dedicated to the historical
and artistic properties: palaces, castles, fortresses, mansions and villas that are centu-
ries-old, all these being regarded as landmarks in the Register of Historical Monuments. Our
previous experience with transactions that concern works of high value, as well as our fine
tuning skills in heritage recommend us as the ideal solution for all lovers of true architectur-
al jewels representative for Romania.
4 5
CUPRINS / TABLE OF CONTENTS
București / Bucharest
Vila Aurel Mincu, stil Neoromânesc cu influențe bizantine, arh. Arghir Culina / Aurel Mincu
Villa, Neo-Romanian style with Byzantine influences, arch. Arghir Culina.........................8
Boutique Hotel Vila Arte / Boutique Hotel Vila Arte..........................................................28
Casa Horowitz, micul palat din Dorobanți / Horowitz House, the little palace
in Dorobanți....................................................................................................................32
Băcănia și Casele Nae Petrescu / Nae Petrescu Old Grocery Store and Houses.................38
Casa Halfon, symbol al istoriei sistemului bancar Românesc / Halfon House, a symbol
of the history of the Romanian banking system .............................................................40
Casa Bancherului Nicolae Iarca / The House of the Banker Nicolae Iarca..........................44
Casa în stil Eclectic, arh. Constantin Fink / Eclectic House, arch. Constantin Fink............50
Casa actorului Constantin I. Nottara / The House of the actor Constantin I. Nottara........60
Casa Ecaterinei Procopie Dumitrescu / The House of Ecaterina Procopie Dumitrescu.....66
Penthouse-ul ‘’Lia Cerkez’’ / The Penthouse ‘’Lia Cerkez’’..............................................80
Casa negustorului Nicolae Hlebnikian / The House of merchant Nicolae Hlebnikian........86
Casa armenească din strada Inocenței / The Armenian House on the Innocence street...94
Casa Dimitrie Bolintineanu / Dimitrie Bolintineanu House...............................................98
Casa în stil Neoromănesc târziu, pictată de Francisc Vodak The House in Late
Neo-Romanian style, painted by Francisc Vodak...........................................................104
Casa General Constantin D. Nicolescu / General Constantin D. Nicolescu House.............114
Blocul interbelic de pe str. Occidentului / The interwar building on
the Occidentului street...................................................................................................124
Domeniul conacului Bujoiu, proiect de dezvoltare / Bujoiu Manor Domain,
development project.......................................................................................................128
Muntenia și Oltenia / Muntenia and Oltenia
Vila și Domeniul arh. Paul Smărăndescu / The Domain and Villa of
arch. Paul Smărăndescu.................................................................................................138
Castelul Dărăscu din Viforâta / Dărăscu-Enigărescu Castle in Viforâta...........................152
Conacul Golescu - Gussi / Golescu – Gussi Manor..........................................................162
Vila Art Nouveau de pe Valea Lotrului / The Art Nouveau Villa on Lotru Valley.................170
Constanța
Casa Lescovar / Lescovar House.....................................................................................182
Casa Adam Cotula, demnitar al Înaltului Comisariat Român
din Constantinopol / The House of Adam Cotula, dignitary of the Romanian High
Commissariat in Constantinople....................................................................................188
Casa Neoromânească din strada Bolintineanu / The Neo-Romanian House
on Bolintineanu street...................................................................................................194
Casa Brâncovenească din strada Titulescu / The Villa on Titulescu
street (Brâncoveanu Style)............................................................................................200
Transilvania
Castelul Haller, reședința de vară a grofilor în sec. XVI-XIX / Haller Castle, the counts’
summer retreat between the Sixteenth and Nineteenth centuries................................204
Castelul contelui Sámuel Teleki, Cancelar al Transilvaniei (1791-1822) /Castle of Count
Samuel Teleki, chancellor of Transylvania (1791-1822)..................................................208
Banat
Domeniul și Palatul Mocioni-Teleki, “Micul Trianon” de pe Valea Mureșului / The Domain
and Mocioni-Teleki Palace, “Little Trianon” on the Mures Valley...................................216
Complex turistic “Peştera Izbucul Păstrăvăriei” / The touristic complex “Peştera de la Iz-
bucul Păstrăvăriei”........................................................................................................226
Moldova
Castelul Cantacuzino - Ghica Deleni, mărturia uneia dintre cele mai vechi curți boierești
ale Moldovei / Cantacuzino–Ghica Deleni Castle, testimony of one of the oldest boyar
courts of Moldavia.........................................................................................................240
Conacul Dimachi-Arghiropol / Dimachi-Arghiropol Manor............................................248
6
Harta Bucureștiului de maiorul Dimitrie Papazoglu, 1871 BUCUREȘTI 7
 VILA AUREL MINCU, STIL NEOROMÂNESC CU INFLUENȚE BIZANTINE,
ARH. ARGHIR CULINA / AUREL MINCU VILLA, NEO-ROMANIAN STYLE
WITH BYZANTINE INFLUENCES, ARCH. ARGHIR CULINA
Adresa / Address:
b-dul Dacia nr. 60, sector 2, București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 845 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 927 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 773 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 250 mp/sqm
Structură: D+P+1E+M/Floors: SB+GF+1F+A
Camere/Rooms: 24, Băi/Baths: 6
Construcții anexe/Outbuildings: Corp B, 290 mp, S+D+P+1E+M și
foișor 12 mp / Building B, 290 sqm, B+SB+1F+A and Gazebo 12 sqm
Anul construcției/Construction year: 1918
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-18527
ID proprietate/Property ID: B15AHE-B
8 9
Preț de pornire / Starting price: 3.400.000 €
Estimare / Estimate: 3.800.000 - 4.200.000 €
anii ‘20, sursă: EA
anii ‘20, sursă: EA
Reședință istorică cu elemente arhitecturale deosebite, situată
în zona parcului Ioanid, pe b-dul Dacia, cunoscută ca zonă
rezidențială de lux a Bucureștiului, unde la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul secolului XX au fost construite o serie de
imobile, azi înscrise în Lista Monumentelor Istorice, care mai apoi
au devenit sedii de ambasade, consulate sau reprezentanțe ale
unor companii de renume. Elementele de arhitectură medievală
românească se îmbină cu stilul Neoromânesc oferindu-i un aer
domnesc, grație binecunoscutului arhitect Arghir Culina, ce a
proiectat casa în anul 1918 la cererea lui Aurel Mincu.
Silueta grandioasă a imobilului este îndulcită de dantelăria
ancadramentelor, a frizelor, a cartuşelor şi a altor elemente
decorative atent compuse în aspectul faţadelor. Clădirea, într-o
stare perfectă de conservare, preia și elemente decorative ale
stilului Bizantin, având o serie de ferestre în arc cu verande pe
toate laturile. Interiorul este de asemenea copleșitor, începând
cu intrarea monumentală, pereții placați cu lemn masiv sculptat,
tavanele pictate și ornate cu lemn. Ancadramentul intrării este
continuat de trei ferestre cu arce-acoladă care se sprijină pe
coloane neoromâneşti.
Salonul de onoare, împodobit cu coloane din marmură și tavan
decorat cu muluri aurite, oferă o priveliște panoramică și asigură
accesul către toate camerele de la parter. În partea din spate
a reședinței principale (corpul A) se află o replică la scară mai
mică, corpul B, care în perioada interbelică avea destinația de
reședință a personalului auxiliar. Corpul B păstrează aceeași notă
arhitecturală dulce, cu ancadramente dantelate și alte elemente
neoromânești cu influențe bizantine. În curtea frumos amenajată
descoperim și un foișor construit în același stil, parte a întregului
ansamblu, un loc ideal pentru a citi o carte și a servi un ceai. (AC)
The charming mansion with remarkable architectural details can
be found on the Dacia Boulevard, in the area of the Ioanid park,
known as one of the luxury areas in Bucharest. Many buildings
built there between the late nineteenth century and the early
twentieth century can be found today in the List of Historical
Monuments. Most of them became nowadays embassies,
consulates or the offices of well-known companies. The Medieval
Romanian style is melded with the Neo-Romanian style endowing
a royal splendor, thanks to the well-known architect, Arghir
Culina, the one who designed the house in 1910 at the request of
Aurel Mincu.
The grandeur of the building’s silhouette is sweetly augmented
by the lacery of the window frames along with all the carefully
placed decorations of the facades. The building is perfectly
preserved and it includes elements from the Byzantine style
as well, having a series of arched windows with verandas on
all sides. The inside is also overwhelming starting with the
monumental entrance and continued by the massive wood
carved walls and the painted ceilings. The frame of the entrance
is followed by three arched windows that are supported by Neo-
Romanian columns.
The honor gathering room is decorated with marble columns
with the ceiling in gold plating which offers a panoramic view and
provides access to all the rooms on the ground floor. Behind the
main residence there is a smaller scale replica, building B, which
in the interwar period served as the residence of the auxiliary
staff. The building respects the same architectural standards as
described before. In the courtyard there is a gazebo built in the
same style being an ideal place to read a book and enjoy a tea.
(AC)
10 11
12 13
14 15
16 17
18 19
20 21
22 23
24 25
26 27
 BOUTIQUE HOTEL VILA ARTE
Adresa / Address:
str. Vasile Lascăr nr. 78, sector 2, București
zona / area Armenească
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 184 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 370 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 287 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 125 mp/sqm
Structură: S+P+1E+M/Floors: B+GF+1F+A
Camere/Rooms: 9, Băi/Baths: 9
Anul construcției/Construction year: 1890
ID proprietate/Property ID: B21AHE-NC
28
Preț de pornire / Starting price: 700.000 €
Estimare / Estimate: 800.000 - 1.000.000 €
1900, sursă: arhiva Hotăranu
În preajma lui 1900, cochetul cartier din jurul intersecției străzilor
Vasile Lascăr cu Maria Rosetti, vibra prin construcțiile ce începeau
să definească aspectul contemporan al locului. Vasile Lascăr, o
stradă de poveste, intitulată odinioară strada Teilor (vezi planul
Papassoglu din 1875), cunoștea la intersecția cu Sf. Spiridon
(actuala stradă Maria Rosetti) ridicarea unei clădiri cu istorie.
Imobilul de față, cu o vechime de mai bine de 120 de ani, era
construit la sfârșitul secolului al XIX-lea și intra în 1898 în
posesia prosperei familii Maria și lt. col. Ioan Dumitrescu. Casa
avea să găzduiască în primele decade ale secolului XX celebra
farmacie a lui Gheorghe Hotăranu, una dintre cele mai vechi
din București, care în 1925 se muta în noul imobil imediat lipit.
Chiar dacă reședința avea să își schimbe înfățișarea și funcția
(astăzi Boutique Hotel Vila Arte), trecând prin perioadele de
transformare ale Bucureștiului (cele două războaie mondiale,
incendii, bombardamente, demolările din perioada comunistă),
ea amintește încă de farmecul de odinioară al Bucureștiului Belle
Époque.
Încărcată de istorie, Vila Arte a trecut de-a lungul timpului prin
mai multe transformări. De la statutul inițial de locuință, la
sfârșitul sec. XIX, trece la cel de farmacie, apoi de restaurant și, în
urma unor investiții majore de consolidare și renovare, din anul
2009 se transformă în boutique hotel Vila Arte.
Acum, în spatele fațadei din secolul al XIX-lea, eleganța trecutului
este armonios îmbinată cu inovația de ultimă generație.
“Vila Arte Boutique Hotel” a reușit să devină un centru
expozițional pentru tinerii artiști români și un punct de întâlnire
pentru iubitorii de artă și design. Chiar de la intrare, ești îmbrățișat
de lobby-ul de marmură albă către scările ce se îndreaptă
maiestuos înspre acoperișul de sticlă de la etajul al doilea. Înainte
de a ajunge în cameră, sunteți invitat la o fuziune subtilă de
design pur.
Hotelul dispune de 7 camere, fiecare din ele fiind personalizată
prin design, oferind astfel o ambianță de înalt rafinament. Toate
camerele au pat king-size de tip platformă, aer condiționat,
încuietori electronice și seifuri, TV cu ecran plat cu cablu, telefon,
acces gratuit la internet Wi-Fi și minibar.
Ca un nivel suplimentar de protecție, “Vila Arte Boutique Hotel”
are sistem de supraveghere și alarmă 24/7.
Printre serviciile oferite se disting următoarele:
- transport de la aeroport
- sală de conferințe
- saună și sală de fitness
- servicii de masaj la cerere
- organizare de excursii
- spălare-călcare îmbrăcăminte
- mic dejun cu alimente bio și dietetice
- control individual al climatizării
Pachetul de vânzare cuprinde imobilul cu toate dotările și
societatea ce administrează brand-ul Vila Arte.
Near the 1900s, the stylish neighbourhood marked by the
junction of the two streets, Vasile Lascăr and Maria Rosetti,
shimmered through constructions that began to define the
contemporary appearance of the area. Vasile Lascăr, a street full
of stories once named ‘Teilor’ Street, which means the street of
the lime trees, (see the Papassoglu Plan of 1875), received a new
building at the intersection with St. Spiridon street (nowadays
Maria Rosetti Street).
The property having a history of more than 120 years, was built
at the end of the nineteenth century and was owned by one
of the prosperous families of the time, Maria and Lieutenant
Colonel Ioan Dumitrescu in 1898. The house would host in the
first decades of the twentieth century the famous pharmacy of
Gheorghe Hotăranu, one of the oldest in Bucharest, which in
1925 moved into a new building next to this one. Even though
the residence would change its appearance and function (today
being Boutique Hotel Vila Arte) going through the periods
of transformation of Bucharest (the two world wars, fires,
bombings, demolitions from the communist period), it still
reminds us of the former charm of the Belle Époque.
Having a rich history the villa kept the charm of the pre-war
period even if as time went by it faced various changes. From
being a residence, it developed into a pharmacy and later a
restaurant. In 2009, after some consistent investments and
consolidation works it became the boutique hotel Vila Arte. Today,
behind the nineteenth century facade, history meets the latest
innovations. “Vila Arte Boutique Hotel” became the exhibition
place for the young Romanian artists and a meeting point for
all the art and design lovers. From the entrance, the cosy white
marble leads you to the stairs which take you straight to the glass
roof from the second floor. On the way, the design emboldens a
refined air.
The hotel has 7 rooms, each one being personalized from an
architectural point of view for a quiet and elegant milieu. All the
rooms have king -sized beds, air conditioning, electric keys and
safe boxes, TV, phone, Wi-Fi and minibar.
“Vila Arte Boutique Hotel” has a surveillance and alarm system
24/7.
Among the services:
- transfer from the airport
- conference room
- gym
- massage upon request
- organized visiting tours
- washing – ironing clothes
- sauna and gym
- eco-friendly breakfast
- individual control of the heating
The price includes the building along all the facilities and the
society which administrates the Vila Arte brand.
29
30 31
 CASA HOROWITZ, MICUL PALAT DIN DOROBANȚI /
HOROWITZ HOUSE, THE LITTLE PALACE IN DOROBANȚI
Adresa / Address:
sector 1, București
zona / area Statuia Aviatorilor - Dorobanți, “Capitale”
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 1.228 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 1.850 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 1.467 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 573 mp/sqm
Structură: S+P+1E+M/Floors: B+GF+1F+A
Camere/Rooms: 20
Construcții anexe/Outbuildings: Garaj 118,80 mp / Garage 118,80 sqm
Anul construcției/Construction year: 1946
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-19325
ID proprietate/Property ID: B19AHE-AS-B
32
Preț la cerere / Price upon request
Preț închiriere / Rental price: 20.000 euro
Zona cuprinsă între Bulevardul Aviatorilor și Calea Dorobanți –
cunoscută sub numele de „Capitale” – reprezintă în Bucureștiul
zilelor noastre o adevărată călătorie în timp. Cartier select, cu
multe case foarte bine conservate și restaurate, ridicate cu
precădere în perioada interbelică, oferă privitorului ocazia să
vadă vile construite în prima jumătate a secolului XX, cu adevărat
splendide. Amenajată cu scopul de a găzdui mai ales ambasade
și reședințe de ambasadori, zona Capitalelor a păstrat un parfum
aparte, elitist.
Casele spectaculoase de aici apar în urma parcelării proprietății
familiei Filipescu, la început de secol XX, cartierul având o
dezvoltare oarecum similară cu zona Ioanid. Cei care doreau
să-și achiziționeze un lot în parcul Filipescu pentru a ridica o
construcție erau nevoiți să respecte niște reguli stricte, printre
care înălțimea clădirii nu trebuia să depășească 13 m. Respectând
aceste reguli, astăzi ne bucurăm de un cartier cu străzi și trotuare
largi și vegetație bogată.
Casa Horowitz a fost construită între anii 1946 – 1948 și a trecut
printr-un amplu proces de consolidare și restaurare în anul
2008, păstrându-se elementele decorative, parchetul și parte
din mobilierul original. Vila este compusă din 2 corpuri în oglindă,
lipite și cu acces interior între ele.
Structura de rezistență este din zidărie de cărămidă. Finisajele
interioare sunt superioare, cu pereți placați cu stucaturi, profile
și ancadramente florale. Tăbliile ușilor sunt placate cu elemente
sculptate din lemn. Fațada este realizată din similipiatră cu asize
mari, ancadramente in jurul ferestrelor, metope și basoreliefuri
din piatră.
În 1950 a fost naționalizată, iar începând cu anul 1954 acolo a
funcționat pentru o perioadă Legația Statelor Unite ale Americii
devenită ambasadă la 1 iunie 1964.
The area between the two boulevards, Aviatorilor and Dorobanți
marks the zone where the streets are named after capital cities
and it provides in present time Bucharest an opportunity to time
travel. The exclusive neighbourhood hosts many houses which
were built mostly during the interwar period and are very well
preserved and restored today. The ‘’zone of the capitals’’, as it
is named, provides the general public the opportunity to marvel
at splendid villas built in the first half of the twentieth century. It
has been built with a specific purpose, namely, to accommodate
embassies and ambassadors’ residences, and it still shelters an
exquisite glow.
The dazzling houses from this area are born in consequence of
the division of the property of Filipescu family in early twentieth
century, the neighbourhood having a similar development as
the Ioanid area. Those who were willing to buy a parcel of the
Filipescu park in order to build a house there had to obey a
few strict rules, for example, the height of the building was not
supposed to surpass 13 m. Due to these rules, today we can revel
in a green neighbourhood with large sidewalks and streets.
The Horowitz House was built between 1946-1948 and it has been
consolidated and restored in 2008, preserving the decorations,
the floor and part of the furniture. The villa is composed of two
mirrored buildings, next to each other and with internal access.
The structure is made out of brick masonry. Inside, we can find
overwhelming features, the walls are coated with stucco and
blossom frames around the doors and windows. The doors are
marked by sculpted elements in the wood. The facades are made
out of reconstituted stone, better known as ‘’similipierre’’, and
there are frames, metopes and stone bas-relief sculptures.
In 1950 it has been nationalized and starting with 1954 it hosted
for a period of time the American Legation in Bucharest which
was elevated to the Embassy status on June 1, 1964.
33
34 35
 Băcănia și Casele Nae Petrescu /
NAE PETRESCU OLD GROCERY STORE AND HOUSES
Adresa / Address:
str. Plantelor 56 - 58, sector 2, București
zona / area Foișorul de Foc
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 805 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 1,248 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 899 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 625 mp/sqm
Structură: P+1E/Floors: GF+1F
Camere/Rooms: 30
Băi/Baths: 8
Construcții anexe/Outbuildings: la parterul imobilului sunt
2 spații comerciale, de 74 mp și 38 mp suprafețe utile / there are
2 commercial spaces on the ground floor, of 74,2 sqm and 37,73
sqm usable area
Anul construcției/Construction year: 1889
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-19393
ID proprietate/Property ID: B08AHE-B
36
Preț de pornire / Starting price: 760.000 €
Estimare / Estimate: 900.000 - 1.200.000 €
cca. 1900, sursă: arhiva familiei
Strada Plantelor reprezintă astăzi, ca acum mai bine de 100 de
ani, una dintre cele mai fermecătoare zone ale Bucureștiului
“autentic”. Făcând legătura între Mântuleasa și Popa Nan, strada
punctează una dintre cele mai importante zone ale vechiului
București, zonă ce prindea viață în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. Pe această stradă aveau să trăiască artiști, comercianți,
avocați și doctori care vor aduce zonei autenticitatea unui oraș în
plină dezvoltare. Nici marea istorie nu ocolește Strada Plantelor,
aici, la nr. 9, fiind ultima reședință a poetului Mihai Eminescu,
ce înceta din viață în sanatoriul “Caritatea” pe 15 iunie 1889.
Cu doar 6 zile înainte de dispariția marelui poet, istoria mică, a
bucureșteanului de rând, se intersecta cu destinul orașului. Nae
Petrescu, fost angajat al lui Dumitru Bragadiru, unde probabil
învățase meseria distilatului, cumpăra de la Primăria Bucureștiului
un teren la “răspântia stradelor” Plantelor, Traian și Stupinei.
Cu 2845 de lei Petrescu devenea proprietar a circa 284 de mp
care vor adăposti în anii ce veneau atât afacerea lui Nae Petrescu
- Băcănia, cât și reședința familiei sale. Atât cofetăria, cât și
distileria, alături de celelalte produse pe care le comercializa îi
creșteau afacerea către 1900, an în care Nae Petrescu finaliza
lucrările la imobilul care ocupa numerele 56 și 58 ale străzii
Plantelor. Casa va rămâne în familie după decesul lui Nae Petrescu
(1922), trecând în moștenirea celor doi copii, Nicu și Atanasie.
Afacerea avea și ea să rămână în familie până la instaurarea
regimului comunist, moment în care atât prăvălia, cât și reședința
familiei erau naționalizate.
Plantelor Street represents today, like it did with more than 100
years ago, one of the most charming areas of the “authentic”
Bucharest. Making the connection between Mântuleasa and Popa
Nan, the streets mark one on the most important areas of the
old Bucharest, area that came to life in the second half of the
nineteenth century. On this street were to live artists, traders,
lawyers and doctors who brought to the area the authenticity of a
town in full development. The big history passes also by Plantelor
street, here, at no. 9, being the last residence of the poet Mihai
Eminescu, who died in the sanatorium “Caritatea” on 15th of
June 1889. With only 6 days before the disappearance of the big
poet, the small history of the ordinary Bucharest inhabitant met
the city’s destiny. Nae Petrescu, former employee of Dumitru
Bragadiru, where he probably learnt the profession of distillation,
bought from the city hall of Bucharest a land “at the road
junction of the streets” Plantelor, Traian and Stupinei. With 2845
lei Petrescu became the owner of around 284 square meters that
were about to shelter in the years to come the business of Nae
Petrescu – the Grocery shop, as also the residence of his family.
The confectionery as also the distillery, together with the other
traded products were increasing the business towards 1900, year
in which Nae Petrescu was finalizing the works at the building
having the numbers 56 and 58 of the Plantelor street. The house
will remain the family’s property after the death of Nae Petrescu
(1922), passing in the legacy of his children, Nicu and Atanasie.
The house will remain the family’s property after the death of
Nae Petrescu (1922), passing in the legacy of his children, Nicu
and Atanasie, along the business, until the installation of the
communist regime, when the ownership of both, the shop and
the family’s residence, were transferred to the State.
37
38 39
 CASA HALFON, SIMBOL AL ISTORIEI SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC /
HALFON HOUSE, SYMBOL OF THE HISTORY OF THE ROMANIAN
BANKING SYSTEM
Adresa / Address:
str. Lipscani nr. 26, sector 3, București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 458 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 2.592 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 2.020 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 432 mp/sqm
Structură: S+P+3E+M/Floors: B+GF+3F+A
Camere/Rooms: 24, Băi/Baths: 6
Construcții anexe/Outbuildings: Imobil ‘’la gri” cu fațada restaurată,
open space pe fiecare nivel. / Open space on each floor
Anul construcției/Construction year: 1884
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-19024
ID proprietate/Property ID: B16AHE-B
40
Preț de pornire / Starting price: 5.000.000 €
Estimare / Estimate: 5.500.000 - 6.000.000 €
anii ‘20, sursă: colecția
Constantin Prisecaru
Lipscanii sunt fără îndoială unul dintre cele mai fermecătoare
locuri din București, fiind o zonă extrem de atractivă încă din
Evul Mediu. Unind vechiul centru comercial al Bucureștiului, și
anume Marile piețe și hale din zona Unirii cu Podul Mogoșoaiei
(Calea Victoriei) și Calea Moșilor, zona definită de Strada Lipscani
a devenit la începutul secolului al XIX-lea cel mai important
centru de negustorie al Țării Românești. Lipscănia, drept principal
negoț, avea să înflorească pe celebra uliță, negustorii de mătăsuri,
postavuri, stofe și pânzeturi fiind fără îndoială atracția străzii.
Evoluția financiară și arhitecturală a zonei puncta către finalul
secolului al XIX -lea drept două puncte de reper pentru Strada
Lipscani, fiind mărginită, mai mult sau mai puțin exact de Sediul
Băncii Naționale și de micuțul cartier bancar înspre Calea Victoriei
și Piața și Biserica Sf. Gheorghe Nou în capătul dinspre Calea
Moșilor. În acest melanj arhitectural și economic-bancar intră
în scenă importanta familie Halfon. Când vorbim de începuturile
capitalismului românesc nu putem să nu menționăm aportul
imens pe care l-a avut factorul evreiesc, o comunitate intrinsec
legată de domeniul bancar românesc. Cele mai importante
nume care definesc totodată domeniul bancar românesc, cât și
comunitatea sefardă își fac apariția în spațiul public românesc
la începutul secolului al XIX-lea, iar unul dintre aceștia a fost
Solomon Halfon, care, alături de frații Elias, Manoach sau
Marmorosch, avea să creeze sistemul bancar privat românesc.
Solomon Halfon (1790-1862), înaintașul dinastiei Halfon din
București (membrii ai familiei aveau să ajungă atât în Paris, cât și
în S.U.A.), a condus o vreme comunitatea sefardă din București,
a sprijinit revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor și a acordat
statului valah și mai apoi României împrumuturi care au ridicat
economia țării (în 1836 împrumuta Valahia cu 2.860 de galbeni
și 90.090 lei aur). A avut trei fii, Avram, Iosif si Nissim, care la
rândul lor au continuat și dezvoltat dinastia bancherilor Halfon,
dar și evoluția sistemului bancar românesc. Probabil terenul pe
care avea să fie ridicată clădirea Halfon intra în posesia familie
în timpul vieții patriarhului familiei, însă cert este că imobilul era
ridicat în 1884 de către nepoții acestuia, Moise și Solomon (fii lui
Nissim Halfon). Momentul nu era întâmplător, anul 1884 punctând
și momentul începerii lucrărilor la Palatul Băncii Naționale, la mai
puțin de 30 de metrii distanță, în deja celebră intersecție Lipscani
cu Smârdan. Clădirea avea să intre în circuitul tipic Lipscanilor,
oferind în timp sedii unor diverse instituții sau afaceri comerciale.
Spre exemplu, către sfârșitul perioadei interbelice, în 1938, Casa
Halfon găzduia 3 instituții (Asociația Funcționarilor de Bancă,
Asociația Funcționarilor din Industrii Petrol și întreprinderi Anexe,
Federația Sindicat de Funcționari Particulari din România) și 4
afaceri, de la mobilă la decorațiuni florale (Herzog Peter & Co,
Agenția Româna Hachette, Kriegsmann Jilor și Parma). Astăzi,
această clădire emblematică este proaspăt consolidată, reabilitată
și restaurată la standarde ultramoderne, reconfigurând și definind
noua înfățișare a Străzii Lipscani și, alături de alte proiecte ca
Palatul Chrissoveloni sau imobilele ce găzduiesc H&M sau Glow să
introducă strada într-o nouă etapă evolutivă.
Lipscani is undoubtedly one of the most attractive and charming
places in Bucharest today, and it has been since the Middle
Ages. It unites the old commercial centre of Bucharest, namely
the great markets in the Unirii area with the Mogoșoaia Bridge
(today Calea Victoriei street) and Calea Moșilor, the street of the
old merchants. The area defined by the Lipscani street became
in the early years of the twentieth century the most important
trade centre of the country (back then Wallachia). The trade
would flourish on the famous street, silk, baize, fabric and other
clothes being its main attraction. The financial and architectural
development of the area marked towards the end of the
nineteenth century two landmarks for the Lipscani Street, being
more or less bordered by the headquarters of the National Bank
having next to it the small banking district towards Calea Victoriei
and, on the other side, the Saint George Church and square in
the extremity of the Calea Moșilor street. In this context we find
the important Halfon family. When speaking of the beginnings
of Romanian capitalism, we cannot forget to mention the huge
contribution that the Jewish factor had, a community related
to the Romanian banking sector. The most important names
that define this sector as well as the Sephardic community
appear in the public space at the beginning of the nineteenth
century. One of them was Solomon Halfon, who, together with
Elias and Manoach (or Marmorosch), the two siblings, created
the Romanian private banking system. Solomon Halfon (1790-
1862), the forerunner of the Halfon dynasty in Bucharest (the
family members travelled to both Paris and the US), ruled for
some time the Sephardic community there. He supported the
Revolution of 1848 and the Union of the Principalities, granting, to
the Wallachian state and later to Romania, loans that raised the
country’s economy. He had three sons, Avram, Iosif and Nissim,
who continued and developed the dynasty of the Halfon bankers,
but also the evolution of the Romanian banking system. In 1884
Moise and Solomon (the sons of Nissim), Halfon’s grandchildren
built the Halfon house. It was not a casual moment since in 1884
the building of the National Bank Palace started as well, less
than 30 meters away, in the already famous junction of the two
streets, Lipscani and Smârdan. The building entered the typical
Lipscan trail, offering in time offices for various institutions or
commercial businesses. For example, by the end of the interwar
period, in 1938, the Halfon House hosted 3 institutions (the
Bankers ‘Association, the Association of Petroleum Industry
Officials and Associates, the Federation of Romanian Private
Employees’ Unions) and 4 businesses, from furniture to floral
decorations (Herzog Peter & Co, the Romanian Hachette Agency,
Kriegsmann Jilor and Parma). Today, this outstanding building
is newly consolidated and restored at the highest standards,
reconfiguring and defining the new look of the Lipscani Street.
Along other projects such as the Chrissoveloni Palace or the H &
M and Glow headquarters, the House introduces the street into a
new evolutionary stage.
41
 înainte de restaurare

înainte de restaurare

42 43
 CASA BANCHERULUI NICOLAE IARCA /
THE HOUSE OF BANKER NICOLAE IARCA
Adresa / Address:
Splaiul Independenței nr. 80, sector 5, București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 526 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 496 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 400 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 161 mp/sqm
Structură: D+P+1E+Foișor/Floors: SB+GF+1F+Watchtower
Camere/Rooms: 8, Băi/Baths: 3
Construcții anexe/Outbuildings: garaj 44 mp / Garage 44 sqm
Anul construcției/Construction year: 1923
ID proprietate/Property ID: B17AHE-B
44
Preț de pornire / Starting price: 620.000 €
Estimare / Estimate: 750.000 - 900.000 €
Istoria Bucureștiului este inevitabil legată de relația acestuia
cu râul Dâmbovița, cursul de apă fiind un necesar al dezvoltării
comunităților umane încă de la începuturile ei. În cazul specific
al capitalei, râul avea să reprezinte o sursă de apă (potabilă sau
casnică) și o zonă importantă de dezvoltare economică.
Relația orașului cu râul Dâmbovița are diverse episoade
“romantice”, fiind cunoscut pitorescul mahalalelor bucureștene
apărute de-a lungul cursului inițial. Sistematizarea și terasarea
succesivă a râului începeau însă abia în timpul domniei lui
Alexandru Ioan Cuza, pentru ca cele mai importante acțiuni de
modernizare din secolul al XIX-lea să aibă loc în urma proiectului
de amenajare a lui Grigore Cerchez, în anii 1880-1889, când
cursul era regularizat și erau construite podurile de piatră și cele
de metal. După acest proces de sistematizare apar și principalele
clădiri edificii ale Splaiului Independenței (nume luat după anul
1878), operațiuni ce transformau decisiv cele două maluri ale
Dâmboviței. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului XX, Splaiul
Dâmboviței ajungea la înfățișarea de astăzi (cursul, malurile
întărite, cursul subteran și podurile).
Zona cea mai importantă de interes urban a fost evident cea
situată între Cotroceni și Halele Centrale (Unirea), loc pe care apar
atât cartiere rezidențiale cât și sedii ale unor instituții (Palatul
Justiției, Palatul Senatului, Institute de cercetare). Astfel apare
și casa Nicolae Iarca, ridicată în anul 1923 pe malul nordic al
Dâmboviței, în apropierea Podului Hașdeu, în zona delimitată
construcțiilor rezidențiale. Aici, vis-a-vis de clădirile Facultăților
de Științe (Institutului de Chimie Teoretică, Institutele Victor
Babeș și Cantacuzino), bancherul Nicolae Iarca îl contracta pe
arhitectul Gheorghe Simotta (1891-1979) pentru ridicarea unei
vile-reședință, cu vedere spre cocheta albie a Dâmboviței. Vila
nu doar completa promenada splaiului, ce cunoștea deja câteva
imobile inedite (ex. Casa Pompiliu Eliade), ci echilibra urbanistic
malul rezidențial al Dâmboviței. Ridicată în stilul binecunoscut
al lui Simotta, și anume în cel al grupării Neoromânești, vila se
individualizează prin tipicul turn mansardat, oferindu-i un aspect
monumental. Poziționată încă de la ridicare într-un cartier select,
casa Nicolae Iarca se regăsește astăzi în preajma unor edificii
importante ale Bucureștiului, de la Piața și Parcul Operei, la Parcul
Izvor și Palatul Parlamentului.
Nicolae Iarca a fost Director al Băncii Generale a Țării Românești
în perioada 1931 – 1936, numit în funcție de către Principele Jean
Callimachi. (EA)
The history of Bucharest is inevitably connected to the river
Dâmbovița, which has been an essential contributor to the
development of the society from the beginning. In the peculiar
case of the capital city, Bucharest, the river was a source of water
(drinking or regular usage) and an important area for economic
progress.
The river’s management and structuring started during the reign
of Alexandru Ioan Cuza and the most important evolution actions
of the nineteenth century took place between 1880 and 1889. It
followed in consequence to the arrangement project belonging
to Grigore Cerchez, when the watercourse has been controlled
and when the stone and metal bridges were built. After this
process, the main buildings start to appear on the street called
Splaiul Independenței (today’s name dating back to 1878). The
new constructions were crucial in the development of the river
banks. Later, in the second half of the twentieth century, the
street of the river started to look like what we can see today, the
canal, strengthened river banks, underground aqueduct and the
bridges.
The most important area, from an urban point of view, was
located between Cotroceni and Halele Centrale (the Union square)
where we can find residential neighborhoods and administrative
institutions such as, the Palace of Justice, the Senate and
research institutes. This is how the house of Nicolae Iarca
appears, in 1923, on the northern bank of the river, close to the
Hașdeu bridge. Here, on the opposite side of the Science Faculties
(the Chemistry Institute, and Victor Babeș and Cantacuzino
Institutes) the banker Nicolae Iarca hired the architect Gheorghe
Simotta (1891-1979) in order to build a villa with a view of the
chic river bank for him. The house follows the style of the street
along other peculiar buildings (such as the Pompiliu Eliade
House). It was built in the well-known style of the architect, the
Neo-Romanian style, having a unique attic tower which grants a
monumental appearance. Located in an exquisite neighbourhood,
the house is in the proximity of other noteworthy buildings, such
as the National Opera House, the Izvor park, and the Palace of
Parliament.
Nicolae Iarca was the director of the National Bank of Romania
between 1931 and 1936, appointed by Prince Jean Callimachi. (EA)
45
46 47
48 49
 Casă în stil Eclectic, arh. Constantin Fink /
ECLECTIC HOUSE, ARCH. CONSTANTIN FINK
Adresa / Address:
B-dul Lascăr Catargiu nr. 34, sector 1, București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 297 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 608 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 471 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 176 mp/sqm
Structură: S+P+Mz+1E+M/Floors: B+GF+Mz+1F+A
Camere/Rooms: 12, Băi/Baths: 5
Anul construcției/Construction year: 1898
ID proprietate/Property ID: B18AHE-B
50
Preț de pornire / Starting price: 1.300.000 €
Estimare / Estimate: 1.500.000 - 1.800.000 €
1908, sursă: colecția Constantin Prisecaru
Bulevardul Lascăr Catargiu lua ființă la sfârșitul secolului al XIX-lea
(1894), concomitent cu marile proiecte administrative ce duceau
la modernizarea Bucureștiului. Concepută ca o arteră princi-
pală Nord-Sud sub conducerea primarului Nicolae Filipescu, cu
menirea de a lega Piața Victoriei (acel “Capul Podului”) și centrul
orașului (Piața Sfântul Gheorghe), strada va purta inițial numele de
Bulevardul Colței, luând numele celui mai important așezământ
pe care bulevardul îl traversa. În fapt, această mare arteră avea să
cunoască o împărțire triplă, datorată proiectării piețelor Romană
și Universității (fostă I.C. Brătianu), iar B-dul Lascăr Catargiu să fie
prima parte, cea rezidențială, de lux.
După 1895, când sunt realizate majoritatea parcelărilor, în-
cep să fie ridicate primele imobile pe tânărul bulevard, trans-
formând strada într-o adevărată promenadă. Încep să apară
case rezidențiale, imobile fastuoase, mici palate chiar, ce
caracterizează această mică parte dintr-un oraș efervescent, în
plină modernizare. La mijlocul bulevardului, la intersecția cu str.
Clopotarii Vechi, la vechile nr. 46-48 (astăzi 32-34), erau ridicate
în jurul anului 1898 două imobile în oglindă, sub conducerea arhi-
tectului Constantin Fink. Acesta ridica o casă-reședință, pe două
niveluri, într-un stil Eclectic, tipic sfârșitului de sec. XIX, onorând
comanda primului proprietar, inginerul G.A. Popovici.
Casa se integra excelent (și încă se integrează) în stilul oricum
eclectic al bulevardului care cunoștea o selecție excepțională
delimitată la nord de Palatul Sturdza din Piața Victoriei și casele
neoromânești în stil Mincu din Piața Romană, la sud. Executarea
arhitecturală trebuie să fie una de top, având în vedere că artera
cunoștea operele celor mai importanți arhitecți români: Spiridon
Cegăneanu, I.D. Berindey sau Petre Antonescu. În plus, casa aflată
astăzi la nr. 34 (și sora de la nr. 32), se regăsește printre primele
construcții de pe Bulevard, parcela fiind inexistentă înainte de
1895 și are și o trăsătură inedită, fiind construită la intersecția
cu str. Clopotarii Vechi, oferindu-i o deschidere arhitecturală
specială. Imobilul va cunoaște o istorie destul de liniștită până la
naționalizarea din 1950. Rămânea în familia primului proprietar,
fiind moștenită de fiul lui G. A. Popovici, Gheorghe, și ulterior, prin
succesiune, de fiica Marieta.
Casa de la numărul 34 a fost recent restaurată, dispunând de
finisaje moderne dar în același timp păstrând toate elementele
arhitecturale originale.
Până în acest moment a găzduit chiriași cu nume importante din
lumea modei însă poate avea pe viitor destinație de reprezen-
tanță, restaurant sau expoziție de artă.
Disponibilă și la închiriere la prețul de 9.000 euro/lună.
1905, sursă: colecția Constantin Prisecaru
Lascăr Catargiu Boulevard was built at the end of the nineteenth
century (1894), simultaneously with the big administrative proj-
ects meant for the modernization of the capital. Designed as a
main North-South road under the rule of Nicolae Filipescu, mayor
of that time, it was supposed to link Victory Square (back then,
Capul Podului) with the city centre (Saint George Square). Initially,
the street was called Colței boulevard, after the most important
building that it crossed, namely, Colțea Hospital. In time, this long
road was divided in three due to the construction of another two
squares (the Roman and University squares). The first of the three
parts, comprising the luxury residential area, became Lascăr
Catargiu Boulevard.
After 1895, the first buildings start to appear on the brand-new
boulevard making it an ideal esplanade for pedestrians. Resi-
dences, lavish buildings, even small palaces characterize this
narrow area in a jolly developing city. In the middle point of
the boulevard, at the junction with Clopotarii Vechi street, two
buildings were built in the year 1898 under the supervision of
architect Constantin Fink. He built the two-level mansion in an
Eclectic style, typical for the late nineteenth century honouring
the request of the first owner, engineer G.A. Popovici.
The house followed perfectly the trend of the eclectic boulevard
known for an exquisite selection starting with the Sturdza Palace
in the North and the Neo-Romanian houses in the South. The
architectural features had to be in line with the highest ranks
since there were located the masterpieces of the most import-
ant Romanian architects: Spiridon Cegăneanu, I.D. Berindey and
Petre Antonescu. Besides, the villa was one of the first built on the
boulevard and has a unique trait due to the aperture created by
the junction with the Clopotarii Vechi street.
The history of the mansion was peaceful until the nationalization
in 1950. It belonged to the first owner, inherited then by his son,
Gheorghe, and afterwards, by the daughter, Marieta.
Today, we can find the villa at number 34. It has been recently
restored with modern techniques maintaining the original archi-
tectural elements.
Until this moment, it hosted famous tenants from the world of
fashion, however, it can be an ideal place for a restaurant or an
art gallery.
It can be rented as well at the price of 9.000 euro/month.
51
52 53
54 55
56 57
58 59
 CASA ACTORULUI C. I. NOTTARA /
THE HOUSE OF THE ACTOR CONSTANTIN I. NOTTARA
Adresa / Address:
b-dul Dacia nr. 105, sector 2, București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 192 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 678 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 433 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 129 mp/sqm
Structură: D+P+3E/Floors: SB+GF+3F
Camere/Rooms: 18, Băi/Baths: 11
Anul construcției/Construction year: 1931
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-18550
ID proprietate/Property ID: B23AHE-B
60
Preț de pornire / Starting price: 750.000 €
Estimare / Estimate: 900.000 - 1.200.000 €
C.I. Nottara în “Luceafărul”, C.I. Nottara, cca. 1910, sursă:
cca. 1910, sursă: colecția Constantin colecția Constantin Prisecaru
Prisecaru
Descendent al unei vechi familii bizantine de origine greacă,
Constantin I. Nottara (1859-1935) a fost fără îndoială una din-
tre marile personalități ale teatrului românesc, fiind un actor
desăvârșit și un pedagog excelent. A studiat la Conservatorul de
Artă Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris.
S-a remarcat în roluri importante din teatrul Shakespearean pre-
cum Lear și Hamlet sau Shylock, în bătrânul medic din „Medicul în
dilemă” de Shaw, în Vlaicu din „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila,
Ion din „Năpasta” de Ion L. Caragiale și în alte roluri importante
din acele vremuri.
Sub mantaua lui avea să apară generația interbelică a unor artiști
ca Tony Bulandra, Ion Manolescu, Maria Ventura sau Maria Filotti.
Spre sfârșitul carierei, după o viață dedicată teatrului românesc,
colegii din Sindicatul Artiştilor Dramatici şi Lirici donau o sumă
importantă în fondul ridicării unei case maestrului Nottara.
Așadar, în 1931, în zona cu cele mai multe monumente de arhi-
tectură din București, pe Bulevardul Dacia, era ridicat “Căminul
Nottara” ce avea să devină ultima reședință a lui Constantin I.
Nottara, dar și locuință a fiului acestuia, marele compozitor Con-
stantin C. Nottara (1890 – 1951).
Acesta din urmă își incepea studiile muzicale la Conservatorul de
Muzică și Declamație, avându-i profesori pe D. G. Kiriac, Alfon-
so Castaldi și Robert Klenck. La vârsta de 17 ani studiază la Paris
vioara cu George Enescu și Berthelier, avându-i ca profesori de
compoziție pe Dufay și Thodou. În anul 1914 devine prim-violonist
al Orchestrei din Charlottenburg, iar din anul 1918 revine în țară ca
violonist al Filarmonicii și profesor la Conservator. A fost unul din-
tre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români, iar în
anul 1929 devenea fondatorul Orchestrei Municipiului București.
“Căminul Nottara”, ridicat în plină perioadă modernistă în arhi-
tectura bucureșteană, a fost construit într-un stil funcțional, de
sorginte Art Deco, integrându-se perfect în arhitectura eclectică a
întregului bulevard.
În anul 1956, în memoria celor doi mari artiști, la initițiati-
va doamnei Anna Nottara soția lui C.C. Nottara, a fost deschis
pentru public Muzeul Memorial C.I și C.C. Nottara care avea să
funcționeze în imobil până în anul 2016. (CI)
C.I. Nottara în “Regele Lear”,
cca. 1910, sursă: colecția Constantin
Prisecaru
Descendant of an ancient Byzantine family of Greek origin, Con-
stantin I. Nottara (1859-1935) was without doubt one of the great
personalities of the Romanian theatre being an accomplished
actor and an excellent educator. He studied at the
Conservatory for Dramatic Arts in Bucharest and at the Ode-
on Theatre in Paris. He was renowned for important roles such
as Lear and Hamlet from Shakespeare’s play or Shylock, in the
Doctor’s Dilemma by Shaw, Vlaicu in “Vlaicu Vodă” by Alexandru
Davila, Ion from “Năpasta” by Ion L. Caragiale and other notable
ones in those times.
The famous artists of the interwar period developed under his ae-
gis, names such as Tony Bulandra, Ion Manolescu, Maria Ventura
or Maria Filotti. At the end of his career, after a life spent for the
Romanian theatre, his colleagues from the Union of Drama and
Lyric Artists donated an important sum during the fund raising for
building a house for master Nottara.
In 1931, on Boulevard Dacia, the area that hosts most of the
architectural monuments in Bucharest, the “Nottara House” was
built, which became the last residence of Constantin I. Nottara,
but also the dwelling of his son, Constantin C. Nottara (1890 –
1951), the great composer.
Young Nottara studied at the Music Conservatory having D. G.
Kiriac, Alfonso Castaldi and Robert Klenck as professors. At the
age of seventeen, he started studying violin in Paris along George
Enescu and Berthelier under the guidance of professors Dufay
and Thodou. In 1914 he will play the first violin in the Charlotten-
burg Orchestra and in 1918 he returns in Romania as violinist of
the Philharmonic but also professor at the Conservatory. He was
one of the founding fathers of the Romanian Composers Society
and in 1929 he founded the Bucharest Orchestra.
The building constructed during the modern period in Bucharest,
was built in a functional style, namely Art Deco, fitting perfectly
the eclectic architecture of the entire boulevard.
In 1956 the C. I. and C. C. Memorial Museum was opened for the
public in memory of the two great artists, at the initiative of Anna
Nottara, the wife of C.C. Nottara. The house hosted the museum
until 2016. (CI)
61
 sursă: arhiva foto a Muzeului Memorial C.I și C.C. Nottara (1956 - 2016)

62 63
64 65
 Casa Ecaterinei Procopie Dumitrescu /
THE HOUSE OF ECATERINA PROCOPIE DUMITRESCU
Adresa / Address:
str. Bocșa, sector 2, București
zona / area Armenească
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 876 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 1,055 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 786 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 343 mp/sqm
Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F
Camere/Rooms: 21
Băi/Baths: 7
Construcții anexe/Outbuildings: Chioșc de vară, 26 mp / Summer
kioask, 26 sqm
Anul construcției/Construction year: sfârșitul sec. XIX /
late nineteenth century
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-18177
ID proprietate/Property ID: B10AHE-B
66
Preț de pornire / Starting price: 2.800.000 €
Estimare / Estimate: 3.500.000 - 4.000.000 €
Reședință de lux cu superbe elemente arhitecturale, situată în
zona istorică Armenească, la confluența străzilor Logofăt Luca
Stroici și Speranței, acolo unde s-a aflat prima locuință a lui Mihai
Eminescu după sosirea în București.
În Bucureștiul secolului al XVII-lea se forma mahalaua
Armenească din ateliere meșteșugărești, prăvălii și cârciumi, toate
frumos clădite în jurul Bisericii Armenești, aducând în capitală
mărfurile, bucatele și cultura etniei ce a dat numele zonei.
Casa noastră a aparținut Ecaterinei Procopie Dumitrescu, fiică de
doctor și soția primarului Procopie Ioan Dumitrescu, fost jurist,
politician român liberal și primar al Bucureștiului în perioadele
aprilie 1901 - noiembrie 1902 și februarie 1910 - ianuarie 1911.
În 1877 - 1878, pe când România era angajată în Războiul de
Independență, capitala nu a avut un primar, locul acestuia fiind
luat de un ajutor de primar, în persoana aceluiași Procopie I.
Dumitrescu. A urmat studii în Drept la Paris, din 1870 intrând în
magistratură, unde a rămas doar șase ani, pentru a se dedica apoi
carierei politice. La începutul carierei sale a fost prefect al Poliției
Capitalei, în 1876 – 1877. Pentru activitatea sa a fost decorat
Comandor al Ordinului național “Steaua României”.
Casa are 21 de camere, terasă interioară de vară și dispune de
curte liberă de aproximativ 500 mp. Pe lângă parfumul specific
al zonei, aspectul exterior de conac boieresc se împletește cu
rafinamentul elementelor arhitecturale de la interior, impecabil
restaurate. Începând de la pereții placați cu lemn masiv sculptat
și tapetați cu mătase, la ușile și ferestrele monumentale, până
la vitraliile decorate cu blazoane, totul ne poartă în vremurile
strălucite ale Bucureștiului din perioada Belle Epoque. Grădina din
jurul casei, inundată în verdeață, cu fântână arteziană și foișor,
îmbie la relaxare, aproape dar în același timp departe de agitația
metropolei.
Luxurious residence with superb architectural elements, located
in the Armenească historical area, at the confluence of Logofat
Luca Stroici and Speranței streets, where Mihai Eminescu’s first
home was located after his arrival in Bucharest.
In the Bucharest of the seventeenth century, the Armenească
suburb was formed from craft workshops, stalls and alehouses,
all beautifully built around the Armenească Church, bringing
into the capital the goods, the eatables and the culture of the
ethnicity that gave the name of the area.
Our house belonged to Ecaterina Procopie Dumitrescu, doctor’s
daughter and wife of the mayor Procopie Ioan Dumitrescu, former
lawyer, liberal Romanian politician and mayor of Bucharest in
the period of April 1901 - November 1902 and February 1910 -
January 1911. Betwwen 1877 - 1878, while Romania was involved
in the War of Independence, the capital did not have a mayor, his
place being taken by a mayor’s deputy, in the person of the same
Procopie I. Dumitrescu.
He studied law in Paris and since 1870 he entered the magistracy,
where he stayed only six years devoting himself to the political
career afterwards. At the beginning of his career he was the
prefect of the Capital Police, in 1876 - 1877. For his activity he was
decorated Commander of the National Order “Steaua României”.
The house has 21 rooms, an interior summer terrace and has
a courtyard of approximately 500 sqm. Besides the specific
fragrance of the area, the exterior appearance of the mansion
is blended with the refinement of the interior architectural
elements, impeccably restrained. Starting from the walls carved
with massive wood and silk wallpaper, from the monumental
doors and windows, to the stained glass windows, everything
takes us in the brilliant times of Bucharest during the Belle
Epoque. The garden around the house, flooded in greenery, with
an artesian fountain and gazebo, invites to relaxation, close but
at the same time away from the agitation of the metropolis.
67
68 69
70 71
72 73
74 75
76 77
78 79
 Penthouse-ul “Lia Cerkez”
Adresa / Address:
b-dul Nicolae Bălcescu nr. 9, sector 1, București
vizavi de Hotel Intercontinental / in front of
the Intercontinental Hotel
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață construită/Built area: 177 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 136 mp/sqm
Structură: etaj 9/Floors: 9th floor
Camere/Rooms: 4
Băi/Baths: 3
Construcții anexe/Outbuildings: boxă la subsol de 6,35 mp/
Storage in the basement, 6,35 sqm
Anul construcției/Construction year: 1935
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-18104
ID proprietate/Property ID: B12AHE-B
80
Preț de pornire / Starting price: 320.000 €
Estimare / Estimate: 400.000 - 500.000 €
Bulevardul I.C. Brătianu, anii ‘30,
sursă: colecția Constantin Prisecaru
Cel mai mare ansamblu de locuințe proiectat în stil Art Deco de
arhitectul Jean Monda (1900-1987) era finalizat în anul 1935 pe
actualul bulevard Nicolae Bălcescu 9 (fost Ionel Brătianu), lângă
biserica Enei, vizavi de Hotel Intercontinental.
Ansamblul, monument istoric, compus din trei corpuri de clădire
după modelul berlinez Bauhaus, este organizat în jurul unei curți
de “de onoare“ de formă dreptunghiulară și dispune de trei intrări.
Apartamentul de tip penthouse a fost proiectat și construit pentru
Lia Cerkez și este situat în corpul central al ansamblului, la etajul
9, cu o panoramă deosebită către Hotelul Intercontinental, Teatrul
Național și Piața Universității. Dispune de două terase, una de 21
mp cu vedere către bulevard și cealaltă de 20 mp cu vedere către
cinematograful Scala și Piața Romană.
Apartamentul a fost renovat în totalitate, cu instalații electrice
și sanitare moderne, încălzire în pardoseală și prin convectoare
electrice Radialight, cu programarea temperaturii în fiecare
încăpere, două boilere, băile și salonul dinspre terasa principală
placate cu marmură. Tavanele și pereții au fost izolate termic
cu materiale de calitate superioară păstrând în același timp
aspectul istoric și artistic al apartamentului; parchetul din lemn
masiv a fost recondiționat impecabil, împreună cu pardoseala din
marmură cu motive florale din salonul de recepție.
Apartamentul păstrează încă farmecul anilor ’30 și îmbie la
relaxare în fața șemineului din camera de zi în zilele friguroase
sau pe terasă admirând forfota peisajului urban de la înălțime, în
zilele călduroase de vară. Un penthouse rafinat, amplasat în inima
Bucureștiului, la kilometrul 0.
The largest residential complex designed in Art Deco style by the
architect Jean Monda (1900-1987) was completed in 1935 on the
current Nicolae Balcescu Avenue 9 (formerly Ionel Bratianu) near
Enei Church, in front of the Intercontinental Hotel.
The residential complex, a historic monument, made up of three
berlinese Bauhaus buildings, is organized around an “honor“
courtyard of rectangular shape and has three entrances. The
penthouse apartment was designed and built for Lia Cerkez
and is located in the central building of the complex, on the 9th
floor, with a special panorama to the Intercontinental Hotel, the
National Theater and the University Square. It has two terraces,
one of 21 sqm overlooking the avenue and the other of 20 sqm
overlooking the Scala cinema and the Romana Square.
The apartment was completely renovated, with modern electrical
and sanitary facilities, underfloor heating and with Radialight
electrical convectors, with temperature programming in each
room, two boilers, the bathrooms and the salon from the main
terrace covered with marble. The ceilings and walls have been
thermally insulated with high-quality materials while preserving
in the same time the historical and artistic appearance of the
apartment; the sturdy wood flooring has been impeccably
restored along with marble flooring with floral motifs from the
reception hall.
The apartment still retains the charm of the 1930s and welcomes
for relaxation in front of the fireplace in the living room during the
cold days or on the terrace, admiring the to-and-fro of the urban
landscape from the height during the hot summer days. A refined
penthouse, located in the heart of Bucharest, at kilometer 0.
81
82 83
84 85
 CASA NEGUSTORULUI NICOLAE HLEBNIKIAN /
THE HOUSE OF MERCHANT NICOLAE HLEBNIKIAN
Adresa / Address:
str. Aleea Alexandru nr. 5, sector 1, București
zona / area Dorobanți, “Capitale”
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 1.405 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 2.805 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 1.520 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 678 mp/sqm
Structură: S+P+2E+M/Floors: B+GF+2F+A
Camere/Rooms: 31, Băi/Baths: 15
Construcții anexe: garaj 312 mp, magazie 8 mp,
adăpost antiatomic 6 mp / garage 312 sqm, storage 8 sqm,
fallout shelter 6 sqm
Anul construcției/Construction year: 1940
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-17959
ID proprietate/Property ID: B-24AHE-B
86
Preț de pornire / Starting price: 5.200.000 €
Estimare / Estimate: 6.000.000 - 6.500.000 €
Considerat ca fiind cartierul aristocratic de elită al Bucureștiului,
cuprins între bulevardul Aviatorilor și Calea Dorobanți, cartierul
Dorobanți “Capitale” reprezintă în zilele noastre o adevărată
călătorie în timp. Cartier select, destinat elitelor culturale și
diplomatice occidentale, cu multe case foarte bine conservate
și restaurate, oferă privitorului ocazia să vadă adevărate opere
arhitecturale construite în prima jumătate a secolului XX.
Amenajat și protejat cu scopul de a găzdui mai ales ambasade și
reședințe de ambasadori, cartierul Capitalelor a păstrat un parfum
aparte, elitist.
Casele spectaculoase, cu personalitate, din zona Capitale – Aleea
Alexandru, apar în urma parcelării proprietății familiei Filipescu,
la început de secol XX, cartierul cunoscând o dezvoltare oarecum
similară cu zona Ioanid. Cei care doreau să-și cumpere un lot de
teren în parcul Filipescu pentru a ridica o construcție erau nevoiți
să respecte reguli foarte stricte, printre care cel mai important
era ca înălțimea clădirii să nu depășească 13 m. Grație respectării
acelor reguli, astăzi ne putem bucura de un cartier aerisit, cochet,
cu străzi și trotuare largi și vegetație bogată.
Vila a fost construită în perioada 1938 - 1940 după planurile
arhitectului David I. Aurel pentru Nicolae Hlebnikian, proprietarul
fabricii de textile Hlebnikian și coproprietar al Postăvăriei Române.
În 1950 a fost naționalizată, iar începând cu anul 1954 în imobil a
funcționat până în anul 2005 Corpul diplomatic al Marii Britanii.
În acest moment se află într-un amplu proces de restaurare
a fațadei, cu păstrarea tuturor elementelor de arhitectură,
proces ce se va finaliza în primăvara 2018. De asemenea, există
autorizație de construire valabilă și pentru amenajările interioare,
cu ajutorul căreia viitorii proprietari pot personaliza interiorul
casei. Vila, cu o suprafață de peste 2.800 mp construiți, dispune
de saloane și camere cu suprafețe generoase pentru orice tip de
activitate, e prevăzută cu lift, adăpost antiatomic și multe spații
anexe.
The area between the two boulevards, Aviatorilor and Dorobanți
marks the zone where the streets are named after capital cities
and it provides in present time Bucharest an opportunity to time
travel. The exclusive neighbourhood hosts many houses which
were built mostly during the interwar period and are very well
preserved and restored today. The ‘’zone of the capitals’’, as it
is named, provides the general public the opportunity to marvel
at splendid villas built in the first half of the twentieth century. It
has been built with a specific purpose, namely, to accommodate
embassies and ambassadors’ residences, and it still shelters an
exquisite glow.
The dazzling houses from this area are born in consequence of
the division of the property of Filipescu family in early twentieth
century, the neighbourhood having a similar development as
the Ioanid area. Those who were willing to buy a parcel of the
Filipescu park in order to build a house there had to obey a
few strict rules, for example, the height of the building was not
supposed to surpass 13 m. Due to these rules, today we can revel
in a green neighbourhood with large sidewalks and streets.
The villa was built between 1938 and 1940 according to the plans
of architect David I. Aurel for Nicolae Hlebnikian, the owner of
the Hlebnikian textile factory and co-owner of the company
‘Postăvăria Română’. It was nationalized by the communist
regime in 1950, and between 1954 and 2005 the diplomatic corps
of United Kingdom functioned there.
Today, the building is in the process of being restored. The
façade will be renovated maintaining the peculiar architectural
elements. The process will be completed in the spring of 2018.
Furthermore, the property has a valid construction permit for
interior fittings, with which future owners can customize the
interior of the house. The villa, with an area of over 2.800 square
meters comprises salons and rooms with generous surfaces for
any type of activity or functionality. It has also an elevator, a
fallout shelter and many adjoining spaces.
87
88 89
90 91
92 93
 CASA ARMENEASCĂ DIN STRADA INOCENȚEI /
THE ARMENIAN HOUSE ON THE INNOCENCE STREET
Adresa / Address:
str. Inocenței nr. 1, sector 2, București
zona /area Armenească
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 406 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 720 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 510 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 200 mp/sqm
Structură: S+P+1E+Pod/Floors: B+GF+1F+A
Camere/Rooms: 10, Băi/Baths: 4
Anul construcției/Construction year: 1908
ID proprietate/Property ID: B22AHE-NC
94
Preț de pornire / Starting price: 640.000 €
Estimare / Estimate: 750.000 - 900.000 €
În leagănul Armeneascăi, între Biserica Armenilor și Biserica Popa
Rusu, găsim o stradă cu un nume special - Inocenței. Cartier
de poveste al Bucureștiului, cartierul Armenesc are o istorie
de mai bine de patru secole, fiind intrinsec legat de ridicarea
primei biserici din lemn de la 1638, dar mai ales de comunitatea
de negustori armeni care aveau să definească nu doar una din
“mahalalele” Bucureștiului, ci chiar ADN-ul orașului. Astăzi zona
cuprinsă între străzile Armand Călinescu, Popa Petre, Spătarilor și
bdul Carol este definită de o anumită atmosferă, ea fiind “iertată”
de sistematizările comuniste. Așa regăsim spre exemplu, la
numărul 1 de pe mica străduță ce leagă str. Armand Călinescu de
str. Popa Rusu, o fărâmă din Bucureștiul de odinioară, modern,
solemn, construit după o estetică tipică lui 1900.
Ridicată în jurul anului 1908, vila păstrează aceleași caracteristici
ca acum mai bine de un secol. Pe o suprafață de 200 de mp era
ridicată o vilă impozantă, cu fațade la două străzi (Inocenței -
principală; Speranței - secundară), iar în cei 720 de mp construiți
descoperim 20 de camere amenajate în parterul, etajul și
mansarda imobilului. Istoria zbuciumată a Bucureștiului nu avea
să ocolească casa armenească din Inocenței 1, ea fiind înscrisă
pe lista imobilelor naționalizate la data de 20.04.1950, fiind
retrocedată proprietarilor inițiali în anii postrevoluționari.
Randări proiect fațade (în sensul acelor de ceasornic):
fațadă sudică, estică, vestică
Between the Armenian Church and Popa Rusu Church one can
find a street with a peculiar name, Innocence. A landmark
district in Bucharest, the Armenian neighbourhood has a
history of almost four centuries being intrinsically linked to the
construction of the first wooden church in 1638 and foremost to
the community of Armenian merchants that defined not only one
of the Bucharest’s ‘slum’ areas but ultimately the DNA of the city.
Today, the area between Carol boulevard and Armand Călinescu,
Popa Petre and Spătarilor streets is defined by a certain charm
being ‘forgiven’ by the communist systematizations. This is why
we find at number 1 on the little alley that links Armand Călinescu
and Popa Rusu streets, a fragment of the former Bucharest,
modern and solemn built after the typical aesthetics of 1900.
The villa was built in 1908 and it retains the same characteristics
as one century ago. On an area of 200 square meters an
impressive villa was designed with facades on two streets
(Innocence or ‘Inocenței’ – main street and Hope or ‘Speranței’-
the secondary street), and in the 720 built square meters we
discover 20 rooms distributed in the floors and attic of the
building. The tumultuous history of Bucharest did not bypass
the Armenian house at 1 Innocence street, being listed among
the nationalized buildings on April 20, 1950 and returned to the
original owners within the post-revolutionary years.
95
96 97
 CASA DIMITRIE BOLINTINEANU / DIMITRIE BOLINTINEANU HOUSE
Adresa / Address:
str. Negustori nr. 16, sector 2, București
zona / area Piața Rosetti
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 1.124 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 700 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 592 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 291 mp/sqm
Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A
Camere/Rooms: 20, Băi/Baths: 6
Construcții anexe/Outbuildings: 80 mp/sqm
Anul construcției/Construction year: mijlocul sec. XIX /
mid nineteenth century
Cod LMI / LMI code: B-II-m-B-19284
ID proprietate/Property ID: B20AHE-B
98
Preț de pornire / Starting price: 950.000 €
Estimare / Estimate: 1.200.000 - 1.500.000 €
Dimitrie Bolintineanu,
cca. 1860, sursă: arhiva publică
Una dintre cele mai frumoase case încărcate de istorie, de la mij-
locul secolului XIX, este casa din strada Negustori în care Dimitrie
Bolintineanu a locuit în ultimii ani ai vieții.
Împrejmuită de o grădină amenajată cu trandafiri și brazi, cu alei
ce șerpuiesc armonios, casa încă păstrează farmecul din trecut.
La interior te întâmpină uși masive cu geamuri din cristal, camere
înalte și luminoase decorate cu stucaturi dantelate. Fiecare pas îți
lasă senzația unei călătorii în timp, în vremurile poetului.
Scriitor, om politic, Dimitrie Bolintineanu este primul autor al unui
roman scris în tara noastră, „Manoil. Roman naţional“.
Revoluționar la 1848, exilat circa 10 ani, apropiat și colaborator al
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, fiind ministru al Cultelor (1863
-1864) și membru al Consiliului de Stat până în 1866, Bolintineanu
avea să își trăiască ultimii ani în cartierul Mântuleasa, în vila de pe
strada Negustori 16, perioadă ce marca retragerea acestuia din
viața publică.
Strada Negustori se găsește într-una dintre cele mai vechi zone
ale Capitalei, aflându-se în “inima” Bucureștiului. Făcând parte
din zona mai largă Mântuleasa - Armenească - Moșilor, strada
poartă numele celebrei mahalale a Negustorilor, nume dat evident
de ocupația celor ce locuiau în această arie în secolele trecute.
De altfel, mahalaua era atestată documentar încă din a doua
jumătate a secolului al XVII-lea (1669), regăsindu-se ulterior în
documente ale Bisericii Negustori sau în alte atestări legate de
mahalalele din Culoarea de Negru (vechiul sistem administrativ).
Imobilul de la nr. 16, astăzi monument de la clasa B, ne întoarce în
timp în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când întrea-
ga zonă se moderniza prin construirea unor reședințe importante
și impozante. Faptul că zona a scăpat de sistematizările comu-
niste poate fi lesne de reconstruit imaginar, înfățișarea de astăzi
fiind destul de aproape de realitatea anilor 1860-1920.
Farmecul casei și al cartierului Mântuleasa ne amintesc și astăzi
de una dintre cele mai speciale zone ale Bucureștiului profund,
Bucureștiul copilăriei lui Ștefan Luchian sau al anilor de școală ai
lui Mircea Eliade.
One of the most beautiful houses with a rich history from the
second half of the nineteenth century, is the house in which
Dimitrie Bolintineanu lived the last years of his life. Surrounded
by a well-arranged garden with roses and pines, having alleys
that encircle the house in harmony, the charm of the past can
be scented here. Inside, the massive doors are welcoming you
with their crystal windows along the tall and brightened rooms
decorated with lacy stucco. Each step inspires a journey back in
the time of the poet. Writer and politician, Dimitrie Bolintineanu
became the first novelist of the country when ‘Manoil. Roman
national’ was published.
He was part of the Revolution in 1848 and exiled for almost 10
years. Close to prince Alexandru Ioan Cuza, he was the minister
of Culture between 1863 -1864 and part of the State Council until
1866. Bolintineanu lived the last part of his life in the Mântuleasa
neighbourhood, in the vila located on the Negustori street. That
period marked his withdrawal from the public life.
Negustori street can be found in one of the oldest areas of the
capital, located in the ‘heart of Bucharest. Part of the larger area
Mântuleasa - Armenească – Moșilor, the street is named after
the well-known neighborhood of the merchants (Negustorilor). It
was documented starting with the second half of the seventeenth
century (1669), according to some documents of the Merchants’
Church and some related to the neighborhoods from the Black
Colour (old administrative system). The property is a class B his-
torical monument, recorded in the national heritage sites list of
Romania. It was built in the second half of the nineteenth century
when the area has been developed and modernized through the
construction of significant and imposing residences. The fact that
the area escaped the communist systematization can be easily
deducted from the guise which is similar to the reality between
the 1860-1920.
The charm of the house and of the neighbourhood reminds us
even today of one of the most special parts of the profound Bu-
charest, that of Stefan Luchian’s childhood or of the school years
of Mircea Eliade.
99
100 101
102 103
 Casa în stil neoromânesc târziu, pictată de Francisc Vodak /
LATE NEO-ROMANIAN STYLE HOUSE, PAINTED BY FRANCISC VODAK
Adresa / Address:
str. Făinari nr. 1, sector 2, București
zona / area Moșilor - Obor
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 606 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 2,497 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 1,997 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 544 mp/sqm
Structură: S+D+P+2E/Floors: S+D+P+2E
Camere/Rooms: 65
Băi/Baths: 11
Anul construcției/Construction year: începutul sec. XX /
Early nineteenth Century
ID proprietate/Property ID: B14AHE-NC
104
Preț de pornire / Starting price: 2.150.000 €
Estimare / Estimate: 2.500.000 - 3.000.000 €
Amplasat într-o zonă istorică a capitalei, unde la început de
secol XIX se afla locul de întâlnire al negustorilor de cereale și al
meșteșugarilor, imobilul a fost construit cu destinația de locuință,
fiind organizat cu spații funcționale potrivite unei reședințe.
Arhitectural, el poate fi încadrat ca o construcție specifică
începutului de sec. XX, remarcându-se reflexe târzii ale stilului
Neoromânesc cu accente eclectice.
La fațadă, sub sageac, pe aproape toată lungimea clădirii, se
păstrează un registru lat de aproxiativ un metru de frescă, tipic
neoclasic, reprezentând medalioane de zeități înconjurate cu
motive florale, printre care se pot observa și flori de dovleac,
reminiscențe ale decorațiunilor brâncovenești.
Intrarea principală cu cele două scări de onoare, dispuse lateral,
cuprinde în evantai holul supraînălțat. Arhitectura sec. XIX și a
începutului de sec. XX acordă o importanță deosebită acestui gen
de intrare monumentală.
‘’Baldachinul’’ din lemn, eclectic, cu elemente de catapeteasmă,
combinate cu vagi aluzii heraldice, ,,agățat’’ peste scări, continuă
rezolvarea holului de acces, iar scara de acces către nivelul
superior este mascată printr-un front spart cu trei arce.
În ceea ce privește decorațiunile interioare, se remarcă sala de
protocol de la parter, cu un tavan casetat spre laturile camerei,
pe care este calată o pictură (ulei pe zid) cu nimfe și îngerași de
factură neoromantică, semnată de Francisc Vodak și datată 1920.
Pictorul Francisc Vodak este semnatarul multor decorații murale
din locuințe bucureștene între anii 1920-1930
Holul etajului prezintă tavanul decorat cu ghirlande compuse din
frunze de laur și rozete cu frunze de acant iar fosta sufragerie,
tavanul casetat și decorații cu fructe și viță de vie. Deosebită este
și încăperea cu bovidou de deasupra intrării principale, cu plafonul
său în stil rococo.
Întregul imobil este format din două corpuri de clădire: Corpul A,
cu subsol, demisol, parter, hochparter, etaj și mansardă locuibilă;
Corpul B, cu subsol2, subsol1, parter, etaj, etaj2.
Imobilul este amplasat la intersecția străzii Făinari cu strada
Episcop Radu (Calea Moșilor), are trei fațade stradale și o fațadă
calcan către limita de proprietate.
Cele doua corpuri de clădire au fost construite în etape diferite,
fiind separate cu rost de lucru (dilatare-tasare) și printr-o zonă de
curte interioară. Imobilul dispune de 4 căi de acces din trei străzi.
În prezent ambele corpuri de clădire au funcțiune de birouri.
Located in a historical area of the capital city, meeting point
for grain merchants and craftsmen at the beginning of the 19th
century, the building was built to be a dwelling, with houserooms
fitted for a residence. Its architecture is specific for a building
from the end of the nineteenth century and the beginning of the
twentieth, being remarked reflections of the late Neo-Romanian
style with eclectic touches.
On the facade, right under the cornice and on almost the entire
length of the building, a broad register of approximately one
meter of fresco is preserved, characteristic for Neoclassicism.
Medallions picturing deities surrendered by floral patterns among
which one can notice pumpkin blossoms are the reminiscences of
the decorations belonging to Brâncoveanu style.
The main entrance with the two staircases of honor on the sides,
includes the upraised hall in the shape of a fan. The architecture
of the nineteenth century and beginning of twentieth gives great
importance to this kind of monumental entrance.
‘’The canopy’’ made of wood, eclectic, with iconostasis touches
and combined with vague heraldic hints, is “fixed’’ over the
staircase continues the access hall, and the staircase giving
access to the upper floor is concealed by a broken front foreseen
with three arches.
Regarding the interior decoration one can notice the protocol
room from the ground floor with a ceiling divided to the sides of
the room, one can find a painting (oil on wall) with fairies and
angels of Neo-Romantic style, signed by Francisc Vodak and
dated 1920. The painter Francisc Vodak is the signatory of many
mural decorations from Bucharest houses between 1920-1930.
The hall of the first floor presents the ceiling decorated with
wreath made of laurel leaves and rosettes with acanthus leaves
and the former living room has its divided ceiling decorated with
fruits and grapevine.
The room with oriel window above the main entrance is also
special, with its rococo ceiling.
The entire building is made of two corps: Building A, with
basement, semi-basement, ground floor, hochparterre, first
floor, attic; Building B with basement 2, basement 1, ground floor,
first floor, second floor.
The building is located at the crossroad of Făinari street with
Episcop Radu street (Calea Moșilor) and has three street facades
and a blind wall facade towards the border of the property.
The two buildings were built in different stages being separated
by a working joint (dilatation-settlement) and by a courtyard. The
building has 4 access ways from 3 streets.
At the moment both buildings host offices.
105
106 107
108 109
110 111
112 113
 palatul Constantin D. Nicolescu /
GENERAL CONSTANTIN D. NICOLESCU HOUSE
Adresa / Address:
str. Știrbei Vodă, sector 1, București
zona / area Cișmigiu
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 523 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 1.150 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 852 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 373 mp/sqm
Structură: S+P+1E+M/Floors: B+GF+1F+A
Camere/Rooms: 16
Băi/Baths: 8
Anul construcției/Construction year: 1890
ID proprietate/Property ID: B09AHE-NC
114
Preț de pornire / Starting price: 1.590.000 €
Estimare / Estimate: 1.800.000 - 2.200.000 €
Constantin D. Nicolescu (Costica Niculescu cum îl numeau
prietenii), a fost ofițer de cavalerie cu gradul de general de
corp de armată, fost secretar general, subsecretar de Stat,
ministru secretar de stat în departamentul Apărării Naționale
între anii 1938-1940, apoi ministru de război, comandant
militar al capitalei, comandant al corpului 5 de armată în timpul
războiului, apoi, după 23 august 1944 Șeful Casei Militare Regale
pâna în decembrie 1947, decorat cu ordinul ‘’Mihai Viteazul’’,
cu ‘’ Coroana României’’ Mari Ofițeri și Mari Cruci, cu ‘’Serviciul
Credincios’’ Mare Ofițer, cu ‘’Steaua României’’ cu spade Mari
Ofițeri și cu multe alte ordine și medalii primite în primul și al
doilea război mondial și, în final, deținut politic timp de șapte ani
în pușcăriile comuniste.
“Într-o noapte a anului 1948, trezit din somn, am văzut casa
împresurată de agenți și pe tatăl nostru gata de drum, îmbrăcat în
haine groase și cu o bocceluță în mâna. Ne-a sărutat pe toți și a
plecat lăsând fratelui meu, care nu împlinise încă vârsta de 10 ani,
sarcina de a rămâne capul familiei în lipsa lui”, mărturisește dr.
Șerban C. Nicolescu, fiul generalului.
“Soarta familiei mele după arestarea tatălui nostru a fost identică
cu a multora sub regimul comunist. A urmat evacuarea din casă
și aruncarea noastră pe drumuri. Sub sloganul nerușinat al luptei
de clasă a urmat prigoana în școli, neprimirea la liceu, apoi la
facultate, apoi la serviciu. O familie întreaga formata din trei copii
a fost lăsată fără niciun mijloc de subzistență și a supraviețuit din
vânzarea bunurilor în cumplitul Talcioc, la Consignație sau direct
celor care se înavuțeau sub comunism.”
După șapte ani de pușcărie, din bărbatul înalt, falnic, impunător,
rămăsese o epavă.
A fost un om desavârșit, cu o educație aleasă și un suflet de o
sensibilitate deosebită. Și-a iubit cu ardoare patria și neamul,
respectându-și juramântul de credința fața de Drapel și Rege,
dat la începutul carierei sale militare. A refuzat să plece din țara
cu suita regală, fiind convins că nimic nu-i se va putea imputa
în activitatea sa de 40 de ani, timp în care și-a slujit cu credință
Țara.
Caracter intransigent și demn, care a prețuit onoarea hainei
militare, a preferat, după ieșirea din pușcărie, la aproape 70 de
ani, sa ducă o existență umilă de vânzător pe stradă de loz în plic,
apoi de vânzător de loto-pronosport, decât să ceară vreun favor
regimului comunist.
In 1956, generalul Constantin Nicolescu, a scris, la un an de la
ieșirea din temniță, lucrarea memorialistică “Calvarul Neamului
Românesc”. A scris tot ce a trăit și a simtit în toți acești ani,
după care a sigilat tot și a ascuns. Orgoliul i-a dictat să nu facă
cunoscute familiei patimile sale, pentru a nu fi compătimit.
Manuscrisul a stat ascuns aproape 20 de ani, după care paginile
sale amenințate de umezeală au fost recopiate, sigilate și din nou
ascunse, supraviețuind pâna azi.
General – colonel Constantin D. Nicolescu, “Calvarul Neamului
Românesc după 23 August 1944”, Editura Ramida București, 1993.
Constantin D. Nicolescu (Costica Niculescu as his friends were
calling him), was a cavalry officer with the rank of general of
Army Corps, former Secretary General, Undersecretary of State,
Minister Secretary of State in the Department of National Defense
between 1938-1940, then Minister of war, military commander
of the capital, commander of the 5th Army Corps during the war,
then, after 23rd of August 1944, the Head of the Royal Military
House until December 1947, decorated with the Order “Mihai
Viteazul”, with the “Crown of Romania” Great Officers and Great
Crosses, with the” Faithful Service “, the Great Officer, with the”
Star of Romania “with the sword Great Officers and with many
other orders and medals received in World War I and World War II,
and finally a political prisoner for seven years in the communist
jails.
“One night in 1948, awakened from sleep, I saw the house
surrounded by agents and our father ready for the road, dressed
in thick clothes and with a ragbag in his hand. He kissed us all
and left leaving to my brother, who had not yet reached the age
of 10, the task of remaining the head of the family in his absence,
“confesses Dr. Serban C. Nicolescu, the son of the general.
“The fate of my family after the arrest of our father was identical
to the one of many others under the communist regime. It
followed the evacuation from our house and our throwing on the
roads. Under the shameless slogan of class struggle followed the
persecution in schools, the refusal to attend high school, then
college, then to work. An entire family of three children was left
without any means of subsistence, and survived from selling the
goods in the terrible Flea market, to the Consignment, or directly
to those who were getting rich under communism.”
After seven years of jail, from the tall, strong, imposing man, he
remained a wreck.
He was a perfect man with a high education and a soul of special
sensitivity. He sincerely loved his homeland and the nation,
respecting his oath of faith towards the Flag and the King, given
at the beginning of his military career. He refused to leave the
country with the royal suite, being convinced that nothing could
be imputed to him in his 40 years’ activity, during which he
faithfully served his country.
Intransigent and dignified character, who valued the honor of
the military garment, he preferred after getting out of prison, at
nearly 70 years old, to lead a humble existence of street seller of
lottery tickets and then of the lottery – sweepstakes, rather than
asking for some favor to the communist regime.
In 1956, General Constantin Nicolescu wrote, one year after
leaving the prison, the memorial work “Calvary of the Romanian
Nation”. He wrote everything he had lived and felt in all these
years, and then he sealed everything and hid it. The pride dictated
to him not to make known to his family his inurement, in order
not to be compassionate. The manuscript stood hidden for nearly
20 years, after which its pages threatened by moisture were
recopied, sealed and hidden again, surviving until today.
General – Colonel Constantin D. Nicolescu, Calvary of the
Romanian Nation after 23rd of August 1944, Ramida București
Publishing house, 1993.
115
116 117
118 119
120 121
122 123
 Blocul interbelic de pe Occidentului /
THE INTERWAR BUILDING ON THE OCCIDENTULUI STREET
Adresa / Address:
str. Occidentului nr. 34, sector 1, București
zona / area Buzești
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 250 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 650 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 512 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 144 mp/sqm
Structură: Dp+Sp+P+2E+M/Floors: SBp+Bp+GF+2F+A
Camere/Rooms: 18
Băi/Baths: 9
Construcții anexe/Outbuildings: magazie 8,17 mp / shed 8,17 sqm
Anul construcției/Construction year: 1929
ID proprietate/Property ID: B13AHE-NC
124
Preț de pornire / Starting price: 450.000 €
Estimare / Estimate: 550.000 - 650.000 €
Legând Calea Victoriei de strada Buzești, la o distanță de 500 m de
Piața Victoriei, strada Occidentului a captat tot mai mult în ultimii
ani interesul dezvoltatorilor imobiliari, rezultatul fiind apariția
unor complexe rezidențiale moderne, într-o zonă istorică care
încă păstrează aspectul arhitectural antebelic.
Din categoria imobilelor construite în stil Art Deco pe strada
Occidentului se numără și blocul nostru; structurat pe cinci nivele,
cu o suprafață construită desfășurată de 650 mp, imobilul poate fi
o bună investiție prin reabilitarea lui și crearea de apartamente în
scopul vânzării sau închirierii.
Din punct de vedere al structurii de rezistență, imobilul este în
stare bună, așa cum o dovedește expertiza tehnică efectuată în
anul 2008. De asemenea, există un proiect de concept realizat
în scopul transformării imobilului în clădire de birouri, proiect ce
face parte din documentația clădirii și care poate fi pusă la dis-
poziția celor interesați.
Linking Calea Victoriei to Buzeşti Street, at a distance of 500 m
from Victoriei Square, the Occidentului Street has captured more
and more the attention of real estate developers in the recent
years. This phenomenon resulted in the emergence of modern
residential complexes in a historical area that still preserves the
pre-war architectural elements.
Among the Art Deco style buildings on the Occidentului street we
also include our property; structured on five levels, with a built
area of 650 sqm, it can be a good investment if rehabilitated for
the creation of apartments for sale or renting.
From the point of view of the structure of resistance, the building
is in good condition, as evidenced by the technical expertise
carried out in 2008. Also, there is a concept project designed to
transform the property into an office building. The project is part
of the property’s documentation and can be made available to
those interested in it.
125
126 127
 DOMENIUL CONACULUI BUJOIU, PROIECT DE DEZVOLTARE /
BUJOIU MANOR DOMAIN, DEVELOPMENT PROJECT
Adresa / Address: Baloteşti, Ilfov
20 km faţă de Bucureşti
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 1,70 ha
Suprafață construită/Built area: 994 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 331 mp/sqm
Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A
Camere/Rooms: 16
Anul construcției/Construction year: 1910-1932
Cod LMI / LMI code: IF-II-m-B-15261
ID proprietate/Property ID: IF02AHE-B
128
Preț de pornire / Starting price: 790.000 €
Estimare / Estimate: 1.000.000 - 1.200.000 €
cca. 1932, sursă: colecția Narcis Dorin Ion
Istoria conacului Ion Bujoiu începea cu câțiva ani înainte ca acesta
să o achiziționeze. Comandă a lui Ion Luca Niculescu, membru
al unei familii liberale de comercianți și industriași bucureșteni,
conacul era ridicat după planurile arhitectului Statie Ciortan,
reprezentant important al stilului neoromânesc în primele decenii
ale secolului XX. Construit de antepriza Peternelli, pe trei niveluri,
conacul domina prin logiile frontale, dar mai ales prin turnul scării
principale.
În 1926, conacul intra în posesia lui Ion Bujoiu (1894-1956).
Bujoiu a fost inginer stagiar la Câmpina, la Soc. “Steaua Română”,
unde a funcţionat până în 1922, când este numit director
general al societății “Lupeni”, apoi la Soc. “Petroşani” (până
în 1945). Din momentul intrării la Soc. “Petroşani” a început
marea lui activitate de organizator. Cariera politică avea să îl
propulseze în fruntea guvernării, succedându-se între 1937 și
1939 prin ministerul Industriei și Comerțului și cel al Economiei.
A purtat o serie de funcții importante în domeniul industrial
ca vicepreşedinte al UGIR (Uniunea Generală a Inginerilor din
România), preşedinte al Asociaţiei industriilor metalurgice şi
miniere sau membru în Consiliul Superior de Mine.
Conacul, după achiziționarea de către familia Ana Ștefănescu și
Ion Bujoiu, a intra în jurul anului 1932 într-un proces de mo-
dernizare și transformare. Logia cea mare de la nivelul inferior
era închisă, ajungând la aspectul de astăzi, iar turnul central își
modifica și el din configurația inițială, pierzând foișorul închis.
Ultimul aport arhitectural adus împrejurimilor a fost realizat în
1943, când cei doi soți ctitoreau biserica din Preoțești.
Instaurarea regimului comunist avea să destrame viața lui Bujoiu,
fiind condamnat într-un proces alături de Auschnitt, Gheorghe
Manu, Horia Măcellariu sau Nicolae Pătraşcu la muncă silnică pe
viață. Ion Bujoiu se stingea din viață în spitalul închisorii Văcărești,
pe 20 mai 1956.
Întins pe o suprafață de 17.000 mp, la 15 km de București
spre nord, domeniul industriașului Bujoiu din Balotești poate
căpăta alte valențe prin reabilitarea frumosului conac în stil
Neoromânesc și dezvoltarea unui complex rezidențial în jurul
acestuia.
Delimitând 5.500 mp de parc cu conacul ca și element central,
proiectul vizează un număr de 11 vile, fiecare cu cca. 800 mp de
teren, construite într-un stil arhitectural tradițional, armonios și
în consonanță cu stilul conacului.
Dezvoltarea și atractivitatea zonei de nord a Bucureștiului pentru
investiții imobiliare și de agrement au făcut posibile proiecte
precum Edenland Park, aflat la 4 km de domeniul Bujoiu sau
complexul Therme, binecunoscutul water park din Balotești, la 3
km de domeniul nostru.
Ion Bujoiu Manor’s history started a few years before he actually
purchased it. Commissioned by Ion Luca Niculescu, member of
a liberal family of merchants and industrialists from Bucharest,
the mansion was built based on architect Statie Ciortan’s plans,
a chief specialist in the Neo-Romanian style in the early decades
of the 20th century. Built by the Peternelli enterprise, the three-
level mansion is strikingly grandiose due to its front loggias and
especially to the main staircase tower.
In 1926, the manor becomes Ion Bujoiu’s property. Bujoiu was
a trainee engineer in Câmpina, at Steaua Română Company,
where he worked until 1922, when he was appointed manager of
Lupeni Company, and later on manager of Petroșani Company
(until 1945). His notable planning activities started the moment
he began working at Petroșani Company. His political career
would propel him to the forefront of the government, where he
worked for the Ministry of Industry and Trade and the Ministry
of Economy between 1937 and 1939. He held several important
positions in the industrial field, such as Vice President of UGIR
(General Union of Engineers of Romania), President of the
Association of metallurgical and mining industries, and member
of the Superior Council of Mines. Around 1932, after being
purchased by Ana Ștefănescu and Ion Bujoiu, the manor entered
a modernization and transformation process. The biggest loggia
from the lower level was closed and given the form it has today,
and the central tower was modified as well, as the closed gazebo
was removed. The last architectural contribution brought to the
surrounding area was noted in 1943, when the couple founded
the Preoțești Church.
The Communist regime destroyed Bujoiu’s life, as he was
sentenced to hard labor for life, alongside others such as
Auschnitt, Gheorghe Manu, Horia Măcellariu and Nicolae
Pătraşcu. Ion Bujoiu died in the Văcărești prison hospital in 1956.
Spread over an area of 17,000 sqm, 15 km from Bucharest
towards the North in Baloteşti, the domain which belonged to
industrialist Bujoiu can get another perspective by rehabilitating
the beautiful Neo-Romanian manor and developing a residential
complex around it.
By framing the 5,500 sqm of park with the manor as a central
element, the project consists of 11 villas, each with approx. 800
sqm of land, built in a traditional architectural style, harmonious
and in line with the style of the manor.
The development and the charm of Bucharest’s northern area
for real estate and leisure investments made possible projects
such as Edenland Park, 4 km from the Bujoiu area or the Therme
complex, the well-known water park in Baloteşti, 3 km from our
domain.
129
130 131
132 133
 Imagini 3D ale proiectului pe care vi-l propunem, realizate de biroul
de arhitectură Prodid SRL, prin persoana reputatului arhitect Șerban
Sturdza. / 3D images of the project that we suggest, created by the
famous architect Şerban Sturdza (from Prodid SRL).

134 135
 Hartă a Valahiei de Gerard Mercator, gravată și colorată
manual de Guijelmus Bleau, cca. 1630

MUNTENIA ȘI
136
OLTENIA 137
 Vila și Domeniul arh. Paul Smărăndescu /
THE DOMAIN AND VILLA OF ARCH. PAUL SMĂRĂNDESCU
Adresa / Address:
str. Theodor Aman nr. 19, str. Coștilei nr. 21-25, Sinaia,
pe Furnica, 120 km față de București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 9.089 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 741 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 488 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 188 mp/sqm
Structură: D1+D2+P+2E+M/Floors: SB1+SB2+GF+2F+A
Camere/Rooms: 20
Băi/Baths: 5
Construcții anexe/Outbuildings: Casa mică, P+1E, 100 mp /
Small house, GF+1F, 100 sqm
Anul construcției/Construction year: 1915
ID proprietate/Property ID: PH04AHE-NC
138
Preț de pornire / Starting price: 850.000 €
Estimare / Estimate: 1.000.000 - 1.200.000 €
anii ‘30,
sursă: arhiva familiei
Proprietate cu multiple valențe, Domeniul Smărăndescu este
situat în cea mai atractivă și elitistă zonă rezidențială a Sinaiei,
Furnica.
Pe lângă vila celebrului arhitect, valoarea domeniului este dată de
terenul de peste 9.000 mp, cu zone împădurite și altele virane,
pretabile dezvoltării de noi construcții, eventual al unui complex
turistic.
Deschiderea terenului la strada Coștilei este de 50 m, iar platourile
pretabile construirii însumează cca 2300 mp, cu acces atât din
strada Coștilei, cât și din strada Theodor Aman.
Celor interesați de dezvoltarea armonioasă a unui complex
turistic pe domeniul Smărăndescu le putem pune la dispoziție
o propunere de proiect de arhitectură. Vila istorică Paul
Smărăndescu, cabane de lemn în pădurea domeniului, vile în
același stil arhitectural pe platouri și cu deschidere la strada
Coștilei, teren de tenis și alte facilități, îmbinate armonios, pot
face din domeniul Smărăndescu un complex turistic cu un farmec
aparte și, în același timp, un business de succes.
Din punct de vedere juridic și ca ofertă de vânzare, domeniul este
structurat în două părți :
1. Teren împădurit și cu platouri, în suprafată de 7779 mp,
împreună cu vila Smărăndescu (partea din stânga a imobilului) în
suprafață construită totală de 457 mp și Casa Mică, de 100 mp,
formează un pachet cu prețul minim de vânzare de 500.000 euro.
2. Teren parțial împădurit de 1310 mp, cu Vila Săvulescu (partea
din dreapta a imobilului) , în suprafață de 284 mp, formează un
pachet cu prețul minim de vânzare de 350.000 euro.
Arhitectul Smărăndescu și cumnatul său, inginerul Săvulescu, au
construit această frumoasă vilă ca un imobil comun, dar există
posibilitatea separării celor 2 corpuri, deși funcțional, fie în scop
de reședință, fie în scop turistic, păstrarea unității vilei aduce
certe avantaje.
“Cu siguranță însă, cel mai legat sufletește de Sinaia a fost Paul
Smărăndescu, unul dintre cei mai prolifici arhitecți de la începutul
secolului al XX-lea, titular a peste 120 de proiecte, arhitect-șef al
orașului Sinaia și autor al primului Plan Director de Sistematizare
al comunei Sinaia, aprobat de primărie în 1933, împreună
cu Regulamentul de Construcții și Alinieri. În anul 1913, Paul
Smărăndescu construiește prima dintre cele 10 vile proiectate
în Sinaia, avându-l ca antreprenor pe Vladimir Bortnowski.
Este începutul unei îndelungate și fructuoase colaborări între
cei doi, într-o vreme în care noțiunea de echipă, de la zidar la
antreprenor, de la arhitect la tâmplar, avea o altă semnificație și
când respectul față de meserie o făcea să fie, într-adevăr, brățară
de aur.
Fiind o prezență constantă, în 1915 își construiește la Sinaia,
împreună cu cumnatul său, propria casă. Îl găsim în 1938, în
atelierul său din mansardă, cel decorat cu lambriu și mobilier din
brad, executat de tâmplarul Gheorghe Gătej, desenând planurile,
stranele și mobilierul pentru biserica Sfântul Ilie, denumită mai
târziu Catedrala Bucegilor, proiect donat de arhitect comunității,
așa cum a făcut și cu planurile pentru piața orașului.
Prin atitudinea sa față de arhitectură, dar și prin dragostea și
respectul față de oraș, Paul Smărăndescu a fost o adevărată
binecuvântare, putând fi considerat și azi „arhitectul Sinaiei.”
Arhitect Dan Manea, “Sinaia – Orașul Elitelor. Arhitectură și
Istorie”, București 2016, pp 102-103.
Located in the most attractive residential area in Sinaia, namely
Furnica, the Smărăndescu domain is a property with multiple
development possibilities.
Besides the villa which belonged to the famous architect, the
value of the domain lies in the land of over 9.000 sqm as well. The
land has forest and greenfield areas, proper for the construction
of new buildings, perhaps a tourist compound.
The land area next to the Coștilei street has an opening distance
of 50 m and the greenfield area which would be suitable for new
buildings has a total of 2.300 sqm with access from both Coștilei
and Theodor Aman streets.
For those who would be interested in building a tourist
compound on the Smărăndescu domain, we can provide an
architectural project proposal. Paul Smărăndescu historical villa,
wood cottages in the forest of the domain, villas with similar
architecture on the greenfield area with opening towards the
Coștilei street, tennis court and other facilities can convert the
domain in a charming tourist compound and, at the same time,
in a successful business.
From a judicial point of view the domain is structured in two
parts, having, thus, two selling offers:
1.The forest and greenfield area of 7.779 sqm, along the
Smărăndescu villa (the left part of the building) with a built area
of 457 sqm, and the small house of 100 sqm form a package with
the starting price of 500.000 euro.
2.The afforested area of 1.310 sqm, along the Săvulescu villa (the
right part of the building) with a built area of 284 sqm, form a
package with the starting price of 350.000 euro.
Smărăndescu architect and his brother-in-law, engineer
Săvulescu, built this beautiful villa as a shared property, but
the possibility of separating the two wings exists. However,
for functional purposes, regardless if touristic or residential,
maintaining the unity of the building brings certain advantages.
“Certainly, the most affectionate soul of Sinaia was Paul
Smărăndescu, one of the most prolific architects at the beginning
of the twentieth century, the owner of over 120 projects,
the chief architect of Sinaia town and the author of the first
Systematization Directing Plan of Sinaia, approved by the city hall
in 1933, together with the Buildings and Alignment Regulations. In
1913, Paul Smărăndescu builds the first of the 10 villas projected
in Sinaia, with Vladimir Bortnowski as an entrepreneur. It is
the beginning of a long and fruitful collaboration between the
two, at a time when the notion of team, from the mason to the
entrepreneur, from the architect to the carpenter, had another
meaning, and when the respect for the profession made it be,
indeed, a handful of gold.
Being a constant presence, in 1915 he builds his own house in
Sinaia together with his brother-in-law. We find him in 1938, in
his attic studio, the one decorated with wainscot and fir furniture,
made by the carpenter Gheorghe Gătej, drawing the plans, the
choirs and the furniture for Sfântul Ilie church, later named
Bucegi Cathedral, a project donated by the architect to the
community, so as he did with the plans for the city square.
By his attitude to architecture, but also by his love and respect for
the city, Paul Smărăndescu was a real blessing therefore he can
be considered even today “the architect of Sinaia”. “
Arhitect Dan Manea, “Sinaia – Orașul Elitelor. Arhitectură și
Istorie”, București 2016, pp 102-103.
139
140 141
142 143
144 145
146 147
148 149
150 151
 CASTELUL DĂRĂSCU DIN VIFORÂTA /
DĂRĂSCU-ENIGĂRESCU CASTLE IN VIFORÂTA
Adresa / Address: Viforâta, Dâmbovița
5 km faţă de Târgovişte, 84 km faţă de Bucureşti
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 4.450 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 549 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 284 mp/sqm
Structură: S+P+1E/Floors: B+GF+1F
Camere/Rooms: 11
Anul construcției/Construction year: 1890-1910
Cod LMI / LMI code: DB-II-m-B-17762
ID proprietate/Property ID: DB01AHE-B
152
Preț de pornire / Starting price: 210.000 €
Estimare / Estimate: 350.000 - 400.000 €
anii ‘30, sursă: arhiva familiei
Dezvoltarea localității Viforâta este strâns legată de ctitorirea
în nordul orașului Târgoviște, astăzi la doar 5 km distanță, a
Mânăstirii Viforâta. În urmă cu aproximativ 500 de ani era atestată
ctitoria lui Vlad Vodă al V-lea (1530), pentru ca la un secol distanță
mânăstirea să fie rectitorită de Matei Basarab. În timp, micul sat
ce s-a dezvoltat la poalele Mânăstirii, înspre Târgoviște, avea
să poarte în el tradiția meșteșugărească a țesutului, atrăgând
totodată un număr însemnat de personalități ale culturii
românești prin pitorescul specific zonei.
Castelul Dărăscu-Enigărescu a fost construit pe culmea
nord-vestică a dealurilor Târgoviștei, pe drumul de acces spre
Mânăstirea Viforâta, fiind finalizat la comanda familiei Dărăscu
în 1910, la peste 20 de ani de la inițierea construcției. Cu o
istorie încețoșată, proprietatea avea să scape de naționalizare,
chiar dacă a activat la un moment dat drept sediu al C.A.P-ului
local, intrând în perioada 1975-1977 în proprietatea lui Octav
Enigărescu. Om de o vastă cultură, bariton, om de radio, actor,
profesor de canto și director al Operei Bucureștene (1969-1971),
Octav Enigărescu a apreciat imediat calitățile arhitecturale ale
micului castel.
Dispusă pe o structură terasată, construcția se înalță pe două
niveluri, prezentând totodată și o pivniță înaltă ce se desfășoară
pe întreaga amprentă a clădirii. Punctul central al reședinței este
indiscutabil forma turnului central, ce amintește de tipologia
donjonul medieval, structura camerelor fiind astfel influențată de
forma circulară. Clădirea avea să fie consolidată de către familia
Enigărescu, care se îngrijește de întreținerea castelului, întărind
structura cu bârne de oțel, în cursul anului 1988.
The development of the Viforâta village is closely linked to
the construction of the Viforâta Monastery, 5 km North of
Târgoviște City. According to official records, Voda Vlad V
founded the monastery about 500 years ago (1530), and the
process was repeated a century later by Matei Basarab. Over
time, the small village established at the foot of the monastery,
towards Târgoviște, developed the textile craft tradition, and
started attracting a large number of high-profile members of
the Romanian cultural scene with its undeniably picturesque
qualities.
The Dărăscu-Enigărescu Castle was built on top of a hill
northwest of Târgoviște, and the access road to the Viforâta
monastery was completed on the command of the Dărăscu
family in 1910, 20 years after the construction began. With a
blurred history, the property would escape nationalization, even
though, at some point, it did serve as the headquarters of the
local Agricultural Production Cooperative. Afterwards, between
1975 and 1977, it was owned by Octav Enigărescu. A man of
vast culture, baritone, radio man, actor, music professor and
director of the Bucharest Opera (1969-1971), Octav Enigărescu
immediately appreciated the architectural qualities of the small
castle.
Based on a terraced structure, the construction has two levels,
and a high basement that covers the entire footprint of the
building. The focus of the residence is indisputably the shape of
its central tower, reminiscent of the medieval keep typology,
the circular shape of which also influences the structure of the
rooms. The building was strengthened by the Enigărescu family,
who took care of the maintenance of the castle and reinforced
the structure with steel beams in 1988.
153
154 155
156 157
158 159
160 161
 CONACUL GOLESCU - GUSSI / GOLESCU - GUSSI MANOR
Adresa / Address: loc. Leordeni, jud. Argeș
26 km de Pitești, 100 km de București
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 15,61 ha
Suprafață construită/Built area: 1.350 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 692 mp/sqm
Structură: S+P+1E+Foișoare/Floors: B+GF+1F+Watchtower
Construcții anexe: 1.012 mp clădiri anexe; domeniul este alcătuit
din 10 ha pădure, 4.097 ha teren arabil extravilan și 1.508 mp
teren curți construcții / 1.012 sqm annexes; the Estate consists of
10 ha of forest, 4.097 ha arable land and 1.508 sqm of buildings
and adjoining areas.
Anul construcției/Construction year: 1927
Cod LMI / LMI code: AG-II-a-B-13719
ID proprietate/Property ID: AG04AHE-B
162
Preț de pornire / Starting price: 275.000 €
Estimare / Estimate: 400.000 - 500.000 €
În lunga istorie a Leordenilor, localitate atestată la 18 mai 1526 de
către voievodul Radu de la Afumaţi, regăsim elemente extraordin-
are din istoria și evoluția societății românești și a marilor familii
nobiliare ce au conturat-o. Fief al unor importante vițe boierești -
Leurdenii, Băleanu, Golescu, Lahovary sau Kretzulescu, Leordenii
(toponim preluat de leurdă și continuat și popularizat de marii
boieri Leurdeni) aveau să cuprindă impunătoare reședințe și do-
menii boierești, demne de puterea și renumele posesorilor. Unul
dintre ultimii mari moșieri al Leordenilor avea să fie Nicolae Kret-
zulescu (Crețulescu) (1812-1900), membru fondator al Academiei
Române, dar mai ales politician liberal, prim-ministru în trei rân-
duri. Descendent prin Iordache Kretzulescu al lui Constantin Brân-
coveanu și moștenitor al Leurdenilor, N. Kretzulescu își va construi
la Leordeni o moșie impresionantă, lăsată zestre în proporție mare
fiicei Anna, căsătorită Lahovary. În aceeași perioadă în care Kret-
zulescu începea să își orânduiască moșiile apărea în scenă Nicolae
(Nae) Gussi (1830-1901), administrator al averii familiei Golescu
- și ei boieri cu ștate vechi în Leordeni. După 1880, Gussi devine
proprietar, deținând însemnatele moșii ale Goleștilor învecinate cu
terenurile fostului prim-ministru. Aversiunea dintre Kretzulescu și
Gussi avea să ajungă de notorietate, luptele economice dintre cei
doi având apogeu chiar o serie de procese de la sfârșitul secolului
al XIX-lea. Varietatea terenurilor (arabile, viticole, silvice) care de-
fineau moșiile Leordenilor aveau să evolueze în timp prin diversele
reforme agrare, legi de împroprietărire sau expropriere, moșteniri
sau succesiuni, pentru ca în perioada interbelică să cunoască
ultimele două mari familii latifundiare. Familia Gussi (Alexandru,
Traian, Paul și Elena) și familia Lahovary (prin Anna) dețineau
împreuna cca. 550 ha, plus alte 100 ha viticol, în fapt urmașii lui
Nicolae Kretzulescu și ai lui Nae Gussi.
Moșia Golescu-Gussi cunoștea o evoluție importantă în cele circa
două secole de istorie. Prima variantă a conacului era ridicată
de familia Golescu, probabil în timpul vieții lui Iordache Golescu,
cel care ridica și Biserica Golescu aflată în vecinătatea dome-
niului. Ulterior, după ce Nicolae Gussi intra în posesia moșiei
Golescu, proprietatea avea să se schimbe, pentru ca după 1900,
Alexandru Gussi (1864-1947) să transforme atât conacul cât și
întregul domeniu. De altfel, Alexandru, magistrat și om politic,
cu o activitate importantă în baroul și prefectura Muscel, avea să
își dedice o bună parte din carieră și viață modernizării locurilor
natale. Stăpânind vechea casă a Goleştilor, Alexandru a refă-
cut-o în perioada 1938-1939, devenind o construcție cu adevărat
monumentală, alături de dependințele moșiei. După 1949 întregul
domeniu era naționalizat, pentru ca ulterior să intre în uzul
unor diverse instituții comuniste (sediu “Sovrom Petrol”, IAS și
finalmente Primăria). (EAM; Anuarul “Socec” al României-Mari,
1924-1925)
In the long history of the Leordeni, a village which was first doc-
umented in 18th of May 1526 by the voievode (local prince) Radu
de la Afumaţi, we can find extraordinary specificities from the
evolution of the Romanian society along the great noble families
which shaped it. Leordeni, cornerstone of important dynasties
– Leurdenii, Băleanu, Golescu, Lahovary or Kretzulescu – was
home to imposing residences and domains corresponding to the
great power and reputation of their owners. One of the last great
lords in Leordeni was Nicolae Kretzulescu (Crețulescu) (1812-
1900) founding father of the Romanian Academy and a stated
liberal appointed Prime Minister three times. Nicolae Kretzules-
cu, Constantin Brâncoveanu and Iordache Kretzulescu’s heir of
Leordeni, built an impressive estate which later has been inher-
ited by his daughter, Anna, who married Lahovary. At the same
time Kretzulescu was managing his estates, Nicolae (Nae) Gussi
(1830-1901), appeared on the scenery as administrator of the
Golescu family’s fortune – another great family in Leordeni. After
1880, Gussi becomes the owner of the Golescu estates which
were neighbouring those belonging to the Prime Minister. The
hostility between Kretzulescu and Gussi was notorious, and the
economic struggles between them both culminated in a series of
lawsuits at the end of the nineteenth century. The variety of lands
(arable, vineyards, forests) defining the estates of the Leordeni
would evolve over time through various agrarian reforms, landing
or expropriation laws, inheritances, or successions. And in the
interwar period these testified the last two great families. The
Gussi family (Alexandru, Traian, Paul and Elena) and the Lahovary
family (through Anna) held together approximately 550 ha, plus
another 100 ha of vineyards. They were in fact the descendants of
Nicholas Kretzulescu and Nae Gussi.
The Golescu-Gussi estate evolved notably through the two cen-
turies of history. The first version of the manor was built by the
Golescu family, probably during the life of Iordache Golescu, who
also built the Golescu Church in the proximity of the estate. Sub-
sequently, after Nicolae Gussi’s ownership, the property changed,
so that after 1900, Alexandru Gussi (1864-1947) revolutionized
the manor and the entire estate. In fact, Alexandru, a magistrate
and a politician with an important activity in the Muscel Bar
and Prefecture, would devote much of his career and life to the
modernization of his native lands. Owning the old house of the
Golesti, Alexander rebuilt it between 1938-1939, making it a truly
monumental construction. After 1949, the entire domain was na-
tionalized and had different functionalities serving the communist
institutions (the office of “Sovrom Petrol”, IAS and the City Hall).
(EAM; Anuarul “Socec” al României-Mari, 1924-1925)
163
 Frații Golescu, foto Duschek, cca. 1860,
sursă: colecția Constantin Prisecaru

Familia Gussi pe terasa conacului

sursă: Enciclopedia Argeșului și Muscelului

Casa Golescu transformată de Alexandru Gussi,

cca 1900, sursa: Enciclopedia Argeșului și Muscelului

Nicolae Cretzulescu cca. 1903,

sursă: colecția Constantin Prisecaru

anii ‘30, sursă: arhiva familiei

Iordache Golescu cca. 1890,

sursă: arhiva publică

164 165
166 167
168 169
 Vila art nouveau de pe Valea Lotrului /
THE ART NOUVEAU VILLA ON LOTRU VALLEY
Adresa / Address:
str. Lotrului nr. 20, Brezoi, Vâlcea
30 km de Râmnicu Vâlcea, 60 km de Sibiu
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 882 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 338 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 297 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 247 mp/sqm
Structură: S+P/Floors: B+GF
Camere/Rooms: 9
Băi/Baths: 1
Construcții anexe/Outbuildings: magazii 108 mp / warehouses
108 sqm
Anul construcției/Construction year: 1905
ID proprietate/Property ID: VL04AHE-NC
170
Preț de pornire / Starting price: 175.000 €
Estimare / Estimate: 250.000 - 300.000 €
Brezoi, 1924,
sursă: colecția Constantin Prisecaru
Vila noastră, situată în centru orașului Brezoi, în fața parcului și
cu perspectivă spre Vârful Țurțudanului, a fost construită în anul
1905 și se remarcă prin elementele specifice stilului Art Nouveau,
ce îi conferă un dinamism aparte. În ceea ce privește decorațiunile
murale interioare, acestea respectă stilul, cu motive inspirate din
natură.
Legenda amintește ca printre primii care au sălășluit aici, în valea
„lotrilor” (hoților) au fost cetele de haiduci ce se ascundeau în
adâncul pădurii la adăpostul cetinei de brad sau la umbra fagului,
unde după un „jaf la drumul mare”, undeva jos în trecătoarea
Oltului, sau dincolo peste creasta muntelui, se afundau aici pentru
împărțirea prăzii și pentru a o ascunde în adâncurile peșterilor și
grotelor din această regiune.
Valea Lotrului începe în dreptul orășelului Brezoi, la confluența
dintre Lotru și Olt. Ca sa ajungi aici, trebuie să parcurgi minunata
Vale a Oltului, fie că vii dinspre Sibiu sau dinspre Râmnicu-Vâlcea.
Brezoiul este un mic și pitoresc oraș de munte, cu circa 7000 de
locuitori, situat la o altitudine de 400 m și la o distanță de 200 km
de București, 70 km de Sibiu, 30 km de Rm. Vâlcea. El constituie
punctul de plecare pentru numeroase trasee turistice ce străbat
munții Lotrului, Căpățânii și masivul Cozia. De asemenea, Brezoiul
este o excelenta «bază» de plecare în călătorii mai lungi spre
vechile burguri transilvane sau spre mânăstirile Olteniei.
Orașul este înconjurat de păduri și văi în care sunt răspândite sate
sau locuințe sezoniere – așa numitele «odăi» care păstrează încă
izul arhaic al vieții țăranilor din zona montană și submontană.
În păduri pot fi întâlnite frecvent toate speciile de vânat mare de
la noi din țară: urs, lup, mistreț, cerb, căprior, capra neagră, râs.
Lacurile de acumulare și văile adiacente sunt populate cu speciile
de pești specifice apelor de munte ce pot face deliciul unor partide
de pescuit.
Clima generoasă, montană, cu aerul curat, lipsită de vânturi
puternice, de zile caniculare, sau de geruri năprasnice, constituie
un foarte bun remediu împotriva surmenajului și stresului
cotidian. Putem găsi zone cu microclimat aparte, ce nu s-a
schimbat de mii de ani. Flora, foarte variată, abundă în specii rare
sau unice. Floarea de colț o găsim aici la cea mai joasă altitudine
din Europa (500 de metri). (VT)
The Villa is located in the centre of the city of Brezoi, in front
of the park with a view of the Țurțudanu peak. It was built in
1905 and it is an outstanding example of the Art Nouveau style.
The inside mural decorations comply with the style with nature
inspired motifs.
Legend tells that among the first people who arrived in the Lotru
Valley were the outlaws and the highwaymen from the early
modern period who found shelter in the middle of the forest
hidden under the branches of either coniferous or deciduous
trees. The name of the valley actually comes from the archaic
word for thief, namely ”lotru” in Romanian. They used to hide
there in order to split the takings and store them in the caves of
the area.
The Lotru Valley starts past the city of Brezoi, at the junction of
the Lotru and Olt rivers. In order to get there, you have to cross
the spectacular Valley of the Olt, regardless if you arrive from
Sibiu or from Râmnicu-Vâlcea. Brezoi is a small mountain city
having around 7000 inhabitants. It is located at 400 m height.
The distance from Bucharest is 200 km, 60 km from Sibiu and 30
km from Râmnicu-Vâlcea. Many well known tourist trails towards
Lotrului and Căpățânii mountains start there. The city can also be
a starting point for longer routes towards the old Transylvanian
towns or towards the monasteries in the Oltenia region.
Diverse forests and valleys surround the city and one can find
seasonal accommodation here – the so-called « odăi », in
Romanian, chambers which maintain the archaic legacy and
folklore of the mountain area. The local forest is inhabited by all
the wild animals that live in Romania, namely, bear, wolf, wild
boar, deer, chamois, bobcat.
The mountain climate, with fresh air lacks strong winds, chilly
or extremely warm days and can be a good remedy against
daily stress.The flora is rich and diverse. It is the place where the
Edelweiss grows at the lowest height in Europe (500 m). (VT)
171
172 173
174 175
176 177
178 179
 CONSTANȚA
constanța
Abraham Ortelius, Pontus Euxinus, Șoală flamandă, Amsterdam, 1590, DPE

180 181
 Casa Lescovar / Lescovar House
Adresa / Address:
str. Cristea Georgescu nr. 6, Constanța
în centrul istoric, lângă Cazino / in the Old City,
near the Casino
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 500 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 1.080 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 797 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 270 mp/sqm
Structură: S+P+2E/Floors: B+GF+2F
Camere/Rooms: 23
Băi/Baths: 7
Anul construcției/Construction year: 1913 - 1914
ID proprietate/Property ID: CT09AHE-AS-NC
182
Preț de pornire / Starting price: 1.500.000 €
Estimare / Estimate: 1.750.000 - 2.000.000 €
1914, sursă: „Constanța 1878-1928 Spectacolul mo-
dernității târzii”, Doina Păuleanu
Aflată în inima peninsulei, în centrul economic, administrativ
și turistic al perioadei de modernizare a Constanței, vila de pe
strada Cristea Georgescu reprezintă o altă dovadă a moderni-
tății debordante de care dădea dovadă orașul de la malul Mării
Negre în prima jumătate a secolului al XX-lea. Supranumită Casa
Lescovar, imobilul poartă numele primului proprietar și al marelui
antreprenor Francisc Lescovar, membru de seamă al “breslei”
constructorilor din Constanța anilor 1900-1920. Numele său este
legat atât de ridicarea unor edificii rezidențiale (Zambaccian), dar
mai ales de contribuții la modernizarea orașului: consolidarea
malului, ridicarea primului stabiliment al Colegiului Mircea cel
Bătrân, construirea Tribunalului (inițiat Palat Regal) ș.a. În ceea
ce privește reședința proprie ridicată în preajma anilor 1913-
1914, amplasamentul imobilului ne oferă date despre statutul
constructorului, clădirea aflându-se între Hotel Palace și Cazino.
Colaborarea cu arhitectul E.P. Goué - care lucrase la Hotelul Palace
- continua și în cazul propriei reședințe, pe care o proiectează cu
subsol, parter și două etaje. Stilul eclectic este grăitor pentru un
imobil realizat dintr-un melanj de maniere ce diferă de la o fațadă
la alta. Recuzita neoclasică este îmbinată pe alocuri cu un stil
monumental sau art nouveau, produsul final fiind o vilă impre-
sionantă și reprezentativă pentru zona rezidențială post-1900 din
centrul Constanței.
Doina Păuleanu, “Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii
târzii”, Vol. II, Editura ARCADE, pp. 296-297.
Situated in the heart of the peninsula, in the economic, adminis-
trative and touristic center of the modernization period of Con-
stanta, the villa on Cristea Georgescu Street represents another
proof of the overflowing modernity of which the city from the
shore of the Black Sea was giving evidence in the first half of the
twentieth century. Surnamed the House Lescovar, the building
bears the name of the first owner and of the great entrepreneur
Francisc Lescovar, important member of the builders’ “guild”
from Constanta of the years 1900-1920. His name is related to
the construction of some residential buildings (Zambaccian),
but especially to the contributions brought to modernize the
city: the consolidation of the bank, the construction of the first
establishment of Mircea cel Bătrân College, the construction of
the Courthouse (initially the Royal Palace). Regarding his own
residence built around the years 1913-1914, the location of the
building gives us data on the status of the builder, the building
being located between Hotel Palace and the Casino. The collabo-
ration with the architect E.P. Goué - who had worked at the Hotel
Palace - continues also for his own residence, that he designs
with basement, ground floor and two floors. The Eclectic style is
eloquent for a building made by a mixture of manners differing
from one facade to another. The Neoclassical accessories are
sometimes combined with a monumental style or with Art Nou-
veau, the final product being an impressive villa, representative
for the post-1900 residential area in the center of Constanta.
Doina Păuleanu, “Constanţa 1878-1928 Spectacolul modernităţii
târzii”, Vol. II, Editura ARCADE, pp. 296-297.
183
184 185
186 187
 Casa Adam Cotula, demnitar al Înaltului Comisariat Român
din Constantinopol / THE HOUSE OF ADAM COTULA, DIGNITARY OF
THE ROMANIAN HIGH COMMISSARIAT IN CONSTANTINOPLE
Adresa / Address:
str. Ion Theodorescu Valahu nr. 8, Constanța
în centrul istoric, lângă Cazino / in the Old City, near the
Casino
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 324 mp/sqm Vânătorilor, reședința are două niveluri, fiind acomodată inițial cu
Suprafață construită/Built area: 488 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 351 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 153 mp/sqm
Structură: S+P+1E+M/Floors: B+GF+1F+A
Camere/Rooms: 6
Băi/Baths: 4
Construcții anexe/Outbuildings: foișor 20 mp /
Summer kiosk, 20 sqm
Anul construcției/Construction year: începutul sec. XX /
early 20th century
ID proprietate/Property ID: CT11AHE-AS-NC
188
Preț de pornire / Starting price: 550.000 €
Estimare / Estimate: 650.000 - 800.000 €
anii ‘60, VR
Construită în zona istorică a Constanței, în Peninsulă, Casa Cotula
punctează perfect stilul și gustul arhitectural din epocă al proti-
pendadei Constănțene. Aici se construia, la începutul secolului XX,
într-un stil eclectic, cu infuzii neoclasice, imobilul de față. Ridicată
în preajma Cazinoului, în spatele Bulevardului Regina Elisabe-
ta și aproape de Catedrala Sfinții Petru și Pavel, pe fosta stradă
vedere spre mare, astăzi obturată de construcțiile ridicate în timp.
Probabil prim-proprietar al imobilului, Adam Cotula vindea prin-
tr-un împuternicit casa în anul 1922, conform actului de vânzare
din data de 16 iunie, obținând suma consistentă de 700.000 de
lei. Cotula, macedoromân educat în Constantinopol ca bursier al
statului român, era la acea oră demnitar în cadrul Comisariatului
României la Constantinopol, definind în bună măsura tipologia
rezidentului peninsular de început de secol XX - diplomați, juriști,
oameni politici sau antreprenori. Astăzi, casa aflată pe str. Ion
Theodorescu Valahu nr. 8 (fostă Vânătorilor 6) este consolidată,
restaurată și finisată la standarde înalte, fiind o reședință ideală.
Built in the historical area of Constanța, in the peninsula, the
Cotula House points out perfectly the style and taste of the era’s
aristocracy in the city. It was built at the beginning of the twenti-
eth century in an Eclectic style with Neoclassical touches. Found
in the proximity of the Casino, behind Queen Elizabeth boule-
vard and close to Saint Peter and Paul Cathedral, on the former
Vânătorilor street, the residence has two levels and it had initially
a sea view that in time got obstructed by the new buildings.
Adam Cotula was perhaps the first owner of the house. He sold it
by proxy for 700.000 lei (Romanian currency) in 1922 according
to a purchase agreement registered on 16th of June that year.
Cotula, was educated in Constantinople with a scholarship from
the Romanian state. Later, he became dignitary of the Romanian
High Commissariat in Constantinople illustrating the profile of
the peninsula residents in the beginning of the twentieth century
who were either diplomats, lawyers, politicians of entrepreneurs.
Today, the house is located at 8 Ion Theodorescu Valahu street,
(former 6 Vânătorilor). It has been consolidated and restored at
the highest standards becoming an ideal residence.
189
190 191
192 193
 Casa neoromânească din strada Bolintineanu /
THE NEO-ROMANIAN HOUSE ON BOLINTINEANU STREET
Adresa / Address:
str. Dimitrie Bolintineanu nr. 27B, Constanța
în centrul orașului / in the heart of the city
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 220 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 300 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 237 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 146 mp/sqm
Structură: S+P+1E+Pod/Floors: B+GF+1F+A
Camere/Rooms: 10
Băi/Baths: 2 casa amintește de atmosfera interbelică într-o variantă adusă
Anul construcției/Construction year: 1940
ID proprietate/Property ID: CT10AHE-AS-NC
194
Preț de pornire / Starting price: 390.000 €
Estimare / Estimate: 450.000 - 550.000 €
Vechea Strada Bolintineanu, ce își păstrează numele încă de la în-
ceputurile modernizării Constanței, se regăsește în zona centrală
a Constanței de azi, între Bulevardele Mamaia și Tomis. Așa cum
o regăsim în indexul orașului din 1924, Bolintineanu lega strada
Scarlat Vârnav (astăzi Răscoalei 1907) cu Bulevardul Regina Maria
(actualul Mamaia), fiind una din arterele rezidențiale ce definesc
astăzi această zonă a Constanței. Aflată în vecinătatea Colegiului
Pedagogic de pe Strada Răscoalei 1907, dar și a Bisericii Adormirea
Maicii Domnului, cât și în preajma fostei Grădini Publice a Con-
stanței, strada și casele ridicate acolo făceau parte dintr-o zonă
rezidențială în continuă creștere, fiind definite și de un nivel de
trai ridicat. Acest aspect este evidențiat și de casa de la nr. 27B,
ridicată în 1940 aproape de intersecția străzii Bolintineanu cu
Bulevardul Mamaia. Construit în stilul neo-românesc târziu, stil
încă la modă pentru reședințele clasei de mijloc în prima perioadă
a secolului XX, imobilul este ridicat pe o structură de cărămidă,
tipică perioadei și zonei. Renovată și finisată în 2009 și cu o fațadă
recondiționată în conformitate cu normele Ministerului Culturii,
în contemporaneitate, îmbogățind estetic una dintre străduțele
cochete ale Constanței.
The old Bolintineanu Street, which retains its name since the be-
ginning of the modernization of Constanta, is located in the cen-
tral area between Mamaia and Tomis Avenues. As we find it in the
city index from 1924, Bolintineanu was linking the Scarlat Vârnav
street (in the present called Răscoalei 1907) with Regina Maria
Avenue (the current Mamaia), being one of the residential streets
that define today this area of Constanta. Located in the vicinity
of the Pedagogical College on Răscoalei 1907 Street, as well as
close to the Adormirea Maicii Domnului Church, and the former
Public Garden of Constanța, the street and the houses built there
were part of a growing residential area, being defined by high
living standards. This aspect is also evidenced by the house at no.
27B, built in 1940 close to the intersection of Bolintineanu Street
with Mamaia Avenue. Built in the late Neo-Romanian style, still
fashionable for middle class residences in the first period of the
20th century, the building is built on a brick structure, typical for
the period and the area. Renovated and finished in 2009 and with
a refurbished façade in accordance with the Ministry of Culture’s
norms, the house reminds of the interwar atmosphere in a con-
temporary style, enriching aesthetically one of the chic streets of
Constanța.
195
196 197
198 199
 CASA BRÂNCOVENEASCĂ DIN STRADA TITULESCU /
THE VILLA ON TITULESCU STREET (BRÂNCOVEANU STYLE)
Adresa / Address:
str. Nicolae Titulescu nr. 3, Constanța
în centrul istoric, la 50 m de Piața Ovidiu
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 114 mp/sqm
Suprafață construită/Built area: 478 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 298 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 99 mp/sqm
Structură: D+P+2E+T+Pod/Floors: SB+GF+2F+T+A
Camere/Rooms: 9, Băi/Baths: 4
Anul construcției/Construction year: 1925
ID proprietate/Property ID: CT12AHE-NC
200
Preț de pornire/Starting price/Starting price: 400.000 €
Estimare / Estimate: 500.000 - 600.000 €
1930, sursă: colecția Constantin Prisecaru
Constanța veche, cu a ei Peninsulă istorică, umplută de povești și
de trecutul unui oraș extraordinar, ni se relevă astăzi prin bogăția
arhitecturală și eclectismul urbanistic. Piața Ovidiu - fosta Piață
a Independenței, exact ca un nucleu, a polarizat în jurul ei și a
coordonat dezvoltarea și sistematizarea străzilor ce împânzesc
Peninsula. Strada Nicolae Titulescu, chiar dacă astăzi are capătul
dinspre Piață ascuns de un rând de blocuri ridicate în perioada
comunistă, odinioară făcea legătura între forul central și bu-
levardul Elisabeta. Modernizarea zonei începea către sfârșitul
secolului al XIX-lea, pentru ca, după 1910-1920, străzile dintre
Piața centrală și Port să fie sistematizate. Pe Strada Titulescu (în
interbelic str. Lascăr Catargiu), la numărul 3, descoperim o vilă în
stil Neoromânesc ridicată în anii 1920. Aflată în proximitatea Pieței
Ovidiu, clădirea pare să fie ridicată după finalizarea lucrărilor la
Palatul Comunal (1922, astăzi Muzeul de Istorie Națională și Arhe-
ologie), amintind de stilul Neoromânesc (Neobrâncovenesc) atât
de pregnant al palatului.
De altfel, arhitectul de atunci, Victor Ștefănescu, devenise “arhi-
tectul de casă” al Constanței, supervizând diverse alte proiecte
importante: Muzeul de Geologie din București; Palatul Artelor din
Parcul Carol, clădirea Muzeului “Ion Jalea” sau chiar Moscheea
Carol I din Constanța. Putem presupune că Ștefănescu ar fi putut
fi implicat și în proiectarea clădirii de față, ea fiind totuși evident
integrată planului urbanistic definit de Moschee și actualul Muzeu
de Istorie. Fotografiile de epocă ne înfățișează Vila Neoromânească
drept capăt de perspectivă al fostei străzi Lascăr Catargiu, calca-
nul vestic al imobilului fiind deseori reprodus în vederile vremii.
Imobilul se regăsește în imediata apropiere a unor clădiri em-
blematice a Constanței Peninsulare ca Hôtel d’Angleterre (”Regi-
na”/”Intim”), Cabaretul Britannia cu Hotel Metropol, Geamia Carol
I, Biserica ”Sf. Anton de Padova” a parohiei romano-catolice din
Constanţa şi Catedrala Arhiepiscopală “Sf. Petru şi Pavel”.
Doina Păuleanu, “Constanța aventura unui proiect European”,
editura Ex Ponto, 2003
Doina Păuleanu, “Constanța 1878-1928 Spectacolul modernității
târzii” -volumul I și II, editura Arcade, 2005.
The old Constanța, with its historic peninsula, filled with stories
and the past of an extraordinary city, is revealed to us today
through its architectural richness and the urban eclecticism.
Ovidiu Square - the former Independence Square, just like a
cornerstone, gathered around and coordinated the development
and systematization of the streets that span the Peninsula. Even
if today the end of Nicolae Titulescu street towards the Square
is hidden by a row of buildings built during the communist era,
it once used to connect the central building to Elisabeth Boule-
vard. The modernization of the area began towards the end of the
nineteenth century, so that, after 1910-1920, the streets between
the Central Square and the Port were systematized.
On Titulescu Street (former Lascăr Catargiu Street in the interwar
period), we find a Neo-Romanian villa built in the 1920s. Locat-
ed in the proximity of the Ovidiu Square, the building seems to
have been built after the completion of the communal palace
(1922, today the palace hosts the Museum of National History and
Archaeology), due to the fact it reminds of the Neo-Romanian
style (Neobrâncovenesc) so eloquent in the palace. In fact, the
architect who designed the palace, Victor Ştefănescu, became
Constanța’s “house architect”, supervising various other import-
ant projects: the Museum of Geology in Bucharest; The Palace of
Arts in Carol Park, “Ion Jalea” Museum or even the Mosque “Carol
I” in Constanta. We can assume that Ştefănescu could have been
involved in the design of the present building, which is obviously
integrated in the urban plan defined by the Mosque and the cur-
rent Museum of History.
The vintage photographs depict the Neo-Romanian Villa as a
perspective of the former Lascăr Catargiu Street, the western part
of the building being often reproduced in the postcards of that
time. The house is located in the proximity of some emblematic
buildings of the Peninsula, such as Hôtel d’Angleterre, Cabaret
Britannia with Metropol Hotel, Carol I Mosque, Saint Anthony of
Padua Church under the Roman - Catholic Parish of Constanța
and “St. Peter and Paul” Cathedral.
Doina Păuleanu, “Constanța aventura unui proiect European”, Ex
Ponto Publishing House, 2003
Doina Păuleanu, “Constanța 1878-1928 Spectacolul modernității
târzii” - I and II volume, Arcade Publishing House, 2005.
201
 “Principatul Transilvaniei în fiecare din popoarele, casele și regiunile sale...”,
Johann Baptist Homann, Nuremberg, 1723

202
TRANSILVANIA 203
 CASTELUL HALLER, REȘEDINȚA DE VARĂ A GROFILOR ÎN SEC. XVI - XIX /
HALLER CASTLE, THE COUNTS’ SUMMER RETREAT BETWEEN THE SIXTEENTH
AND NINETEENTH CENTURIES
Adresa / Address:
sat Mihai Viteazu, comuna Saschiz, jud. Mureș
25 km faţă de Sighișoara, 90 km faţă de Brașov
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 3,08 ha
Suprafață construită/Built area: 535 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 285 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 375 mp/sqm
Structură: D+P/Floors: SB+GF
Construcții anexe/Outbuildings: 708 mp/sqm
Anul construcției/Construction year: sec. XVI-XVIII /
16th - 18th Centuries
Cod LMI / LMI code: MS-II-m-A-15724
ID proprietate/Property ID: MS02AHE-AS-A
204
Preț de pornire / Starting price: 49.000 €
Estimare / Estimate: 80.000 - 100.000 €
Sigiliul Grofului Ion Haller 1731,
„Isten segedelmével udvaromat megépítettem... Történelmi
családok kastélyai Erdélyben” - Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt
Ștefan Haller (1591 - 1657) Ignațiu Haller (1794- 1870)
“După cum și numele precizează, castelul a fost una din
reședinţele importantei familii nobiliare Haller. Castelul Haller din
Mihai Viteazu, se află chiar la intrarea în localitate. Date istorice
nu am putut găsi foarte multe, dar se presupune că acest castel
datează din secolul XVI. Din relatările unor localnici se pare că
locuinţa a fost folosită ca reședinţă de vară.
După cel de-al Doilea Război Mondial acesta a fost naţionalizat şi
pană în 1989, aici a funcţionat sediul C.A.P.-ului. Un fermier din
localitate a cumpărat după revoluţie întreaga proprietate, fără să
ştie la acea oră adevărata sa valoare.
Despre Castelul Haller arhivele pastrează prea puține date, aflăm
însă informațiile din relatările unor localnici precum Moș Culiţă:
“Bunicul meu nu mi-a povestit prea multe despre grofi. Aceştia
nu stăteau tot anul aici, iar când veneau, nu prea ieşeau în lume.
Din cate îmi amintesc, aveau mai multe domenii, iar aici veneau
când voiau linişte. De asta nici nu aveau mai multe slugi... Asta era
casa bătrânei baronese, mama lui Gabor”. (n.r. Gabor Haller)
“Era doar o poveste ce mi-o zicea moşul mereu. Odată, au venit
nişte tâlhari, să fure de la conac. Noroc că era el aici, că atunci
grofoaia era singură. I-a alungat vitejeşte”.
Dar şi grofii au fost generoşi cu el. “Altfel crezi că mai stăteam eu
în casa asta, în curte de castel?“
Din relatările localnicilor reiese că grofii foloseau castelul ca
reședință pentru recreere și veneau aici mai ales vara cu diferite
ocazii. Din nefericire măreţia castelului s-a pierdut odată cu
negura timpului, iar în prezent nu a rămas decât o ruină care te
întâmpină la intrarea în localitate.’’
Florentina Călugăr, “Monografia comunei Saschiz’’, Editura NICO,
Târgu Mureș, 2012, p. 29.
Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt, “Isten segedelmével udvaromat
megépítettem... Történelmi családok kastélyai Erdélyben’’,
Gutenberg, Miercurea Ciuc, 2015, pp. 249-252.
MU
Gabriel Haller (1717 - 1784)
As the name states, the castle was one of the residences of the
Haller noble family. The castle is located at the entrance of the
village. We were not able to find a lot of historical data; however,
the castle was built in the sixteenth century. From the accounts
of some locals we found out that it was a summer house.
After the Second World War it has been nationalised and until
1989 it operated as a “C.A.P.”, or kolkhoz (Agriculture Cooperation
for Production during the collectivization of agriculture). After
the Revolution of 1989, a farmer has bought the domain without
knowing, at that time, its true value.
The archives don’t say much about the Haller Castle, however,
some information survived through the locals, of whom we must
mention the old-man Culiţă: ‘’My grandfather has not told me a
lot about the Counts. They did not live here during the year and
when they did come, they were staying in. As far as I remember,
they had various domains, and they came here only when they
wanted a quiet retreat. That is one of the reason why they did
not have so many servants. … This house belonged to the old
Baroness, Gabor’s mother’’ (Gabor Haller).
“There was a story that he used to tell me. Once, some thieves
came to rob the manor. Fortunately, my grandfather was there,
because otherwise it would have been the Baroness alone.
He bravely chased them away. The counts were generous
with him as well. Otherwise, how could you imagine me being
accommodated in this house, at court?’’
Unfortunately, the grandeur of the castle faded away, and
nowadays only its ruins are waiting for you at the entrance of the
village.
Saschiz village Monography, NICO Publishing House, Târgu Mureș,
2012, p.29
Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt, ‘’Ișten segedelmével udvaromat
megépítettem... Történelmi családok kastélyai Erdélyben’’,
Gutenberg Publishing House, Miercurea Ciuc, 2015, pp. 249-252.
MU
205
206 207
 CASTELUL CONTELUI SÁMUEL TELEKI CANCELAR AL TRANSILVANIEI
(1791-1822) / CASTLE OF COUNT SAMUEL TELEKI, CHANCELLOR
OF TRANSYLVANIA (1791-1822)
Adresa / Address: Dumbrăvioara, Mureş
15 km faţă de Târgu Mureş
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 49,20 ha
Suprafață construită/Built area: 2010 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 1232 mp/sqm
Structură: D+P+M/Floors: SB+GF+A
Camere/Rooms: 40
Preț/mp/Price/sqm: 95 €
Construcții anexe/Outbuildings: 2727 mp/sqm
Anul construcției/Construction year: 1769/1912
Cod LMI / LMI code: MS-II-m-A-15663
ID proprietate/Property ID: MS01AHE-AS-A
208
Preț de pornire / Starting price: 650.000 €
Estimare: 800.000 - 1.000.000 €
cca. 1850, sursa: arhiva familiei Teleki
Teleki Samu (1845-1916), explorator în Africa, „Isten segedelmével
udvaromat megépítettem... Történelmi családok kastélyai Erdély-
ben” - Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt
Castelul Teleki este una dintre cele mai fastuoase clădiri lăsate
moștenire peisajului ardelenesc de către familia de nobili Teleki.
Sámuel Teleki, cancelarul Transilvaniei în perioada 1791-1822,
fondatorul „Bibliotecii Teleki” din Târgu Mureș și unul dintre cei
mai bogați oameni din regiune, începe construcția castelului
din Dumbrăvioara (Sáromberke în limba maghiară) la sfârșitul
secolului al XVIII-lea. Construcția ajunge la finalizare în anul 1912,
sub îndrumarea nepotului său Teleki Samu. Cele șapte corpuri de
clădiri care formează castelul sunt dispuse în plan în formă de
U, oferind un spațiu larg atât în partea frontală, cât și în spatele
construcției. Porțiunea din spate era renumită pentru parcul
dendrologic în stil britanic, heleșteul și terenul de călărie, unde
oaspeți prestigioși, precum regele Eduard al VII-lea al Marii Britanii
sau regele bulgar Ferdinand I, se antrenau pentru diverse turniruri
la care participau.
Deși a debutat în stilul baroc, în prezent castelul este fidel stilului
neobaroc. Povestea arhitecturală a castelului este, în mare parte,
rezultatul ideilor inovatoare a nobililor Teleki, în urma călătoriilor
acestora în Țările Occidentale, dar și în expedițiile africane ale
ultimului reprezentant al familiei. De asemenea, interioarele sunt
inundate cu detalii baroce luxuriante, îmbinându-se armonios cu
mici accente rococo, fiecare cameră fiind specifică unui anume
rang. Partea etajată a clădirii a fost mansardată și monopolizată
de aristrocrații Teleki, parterul fiind destinat slujitorilor. În trecut,
podelele se defineau prin marmură colorată, fiind acoperite de
covoare persane. Spectacolul sălilor era accentuat de mobila rară
decorată somptuos îmbinând mai multe stiluri: baroc, rococo
sau renascentist, iar fiecare cameră beneficia de un model unic
de sobă. În peisajul „telekian” se mai adaugă și o impresionantă
colecție de cărți rare (aduse în țară prin prisma călătoriilor în
occident), antichități de valoare, tablouri, porțelanuri decorative,
arme și trofee.
După cel de-al Doilea Război Mondial, întreg patrimoniul grofilor
Teleki a fost distrus, după care a urmat naţionalizarea, clădirea
fiind transformată într-un liceu agricol, liceu care funcţionează şi
astăzi.
În apropierea castelului se află Biserica Reformată medievală a
satului, construită de același Sámuel Teleki, unde de altfel este
înmormântat, alături de alți 15 membrii ai familiei sale. Monu-
mentul funerar este un obiectiv impunător, demn de rangul înalt
ce-l purta familia nobiliară.
Samuel Teleki (1739-1822), „Isten segedelmével udvaromat
megépítettem... Történelmi családok kastélyai Erdélyben” -
Bicsok Zoltán, Orbán Zsolt
The Teleki Castle is one of the most gorgeous buildings inherit-
ed by the Transylvanian landscape from the noble family Teleki.
Samuel Teleki, chancellor of Transylvania between 1791-1822,
founder of the “the Teleki Library” in Târgu Mureș and one of the
richest men in the region, began the construction of the castle in
Dumbrăvioara (Sáromberke in Hungarian) at the end of the eigh-
teenth century. The construction reaches completion in 1912, un-
der the guidance of his nephew, Teleki Samu. The seven buildings
that constitute the castle are arranged in the U-plane, providing
a large area on both the front and the back of the building. The
back part was famous for British style dendrological park, the
pond and horse riding field, where prestigious guests such as King
Edward VII of Great Britain or Bulgarian King Ferdinand I, trained
to participate in various tournaments.
Although started in baroque style, the castle is now true to the
Neo-Baroque style. The architectural story of the castle is largely
the result of the innovative ideas that the nobles from the Teleki
family, brought back after their journeys in Western countries,
but also from the African expeditions of the last representative
of the family. Also, the interiors are flooded with lush baroque
details, blending harmoniously with small rococo accents, each
room is specific to a particular rank. Near the castle there is
located the medieval Reformed Church of the village, built by the
same Samuel Teleki, actually where he is buried, along with other
15 members of his family. The tomb is grandiose, worthy of his
high rank.
209
 1916, colecția Constantin Prisecaru

Interioare, cca. 1930, MU

1930, colecția Constantin Prisecaru

210 211
212 213
 Harta “Stărei Drumurilor”, Automobil Club Regal România,
cu reclame la Luboil și la “benzina albastră” Ethyl Unirea”, anii 1930

BANAT
214 215
 Domeniul și Palatul Mocioni-Teleki, “Micul Trianon” de pe
Valea Mureșului / THE MOCIONI - TELEKI PALACE AND DOMAIN, THE
“LITTLE TRIANON” ON THE MURES VALLEY
Adresa / Address:
Căpâlnaș, Birchiș, Arad
5 km față de Castelul regal de la Săvârșin,
90 km față de Arad
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 85,6 ha
Suprafață construită/Built area: 2,033 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 1.500 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 700 mp/sqm
Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F
Camere/Rooms: 24
Băi/Baths: 5
Construcții anexe/Outbuildings: 1.302 mp clădiri anexe aferente
Palatului; domeniul este alcătuit din 8,6 ha de parc dendrologic în
jurul Palatului, 25,90 ha de pădure, 38,81 ha de fâneață împădu-
rită și 12,30 ha de teren arabil / 1.302 sqm annexes. The domain
consists of 8.6 hectares of arboretum park around the Palace,
25,90 ha of forest, 38,81 ha of forested meadows and 12,30 ha of
arable land
Anul construcției/Construction year: 1876-1879
Cod LMI / LMI code: AR-II-a-A-00594
ID proprietate/Property ID: AR03AHE-A
216
Preț de pornire / Starting price: 1.100.000 €
Estimare / Estimate: 1.500.000 - 2.000.000 €
1908, sursă: colecția Constantin Prisecaru
Exponent al moștenirii arhitecturale lăsate în zona Banatului de
către familia nobiliară aromână Mocioni, ansamblul din Căpâlnaș
vorbește și astăzi despre bunăstarea și importanța acestei
mari familii. Palatul, element-cheie compozițional a întregului
ansamblu, este unul dintre primele proiecte ale arhitectului
vienez Otto Wagner. Proiectată cu eleganță, după modelul Micului
Trianon din Versailles, clădirea palatului este pusă în evidență
de parcul dendrologic înconjurător și este deservită de diferitele
anexe, constituind astfel ansamblul Mocioni din Căpâlnaș, unul
dintre cele mai remarcabile ansambluri nobiliare de secol XIX din
spațiul extraurban românesc.
Aflată în inima parcului de 8 ha, impunătoarea siluetă a palatului
se remarcă din spațiul public ca fiind capul de perspectivă al
aparatului de acces - o frumoasă alee mărginită cu copaci.
Marcând prima etapă de creație a lui Otto Wagner - cea
premergătoare perioadei proiectelor în stil Secession ce vor
consacra opera arhitectului vienez - palatul Mocioni este
construit într-un spirit clasicizant, de factură eclectică, fiind
inspirat de modelul Micului Trianon din Versailles. Volumul clădirii
este gândit într-o manieră caracteristică epocii și spațiului
de dezvoltare a acestui program arhitectural, fiind compact și
impunător, însă nu lipsit de grație. Atributele arhitecturale ale
palatului sunt tipic clasice – axialitate, simetrie, ritm, registre,
ierarhizare - fiind utilizate pentru a vorbi despre statutul nobiliar
al proprietarilor.
Logica constructivă interioară a palatului are în centrul schemei
funcționale sala bibliotecii, ce găzduia una dintre cele mai
valoroase biblioteci private ale Imperiului Austro-Ungar. Această
sală este amplasată în centrul de greutate a planului nivelului
de călcare al construcției și este acoperită, la nivelul etajului și
al șarpantei, cu două luminatoare suprapuse, ce îi garantează
necesarul de lumină naturală. La parter, biblioteca este precedată,
înspre accesul principal, de un salon de onoare, iar înspre accesul
dinspre parc, de nodul de circulație verticală, dominată de o scară
impresionantă. La etaj, deasupra sălii bibliotecii și în jurul primului
luminator, se dezvoltă o cursivă, ce deservește diversele saloane
perimetrale.
Din punct de vedere al tratării interiorului, se observă o atenție
deosebită acordată acestuia. Astfel se remarcă jocul de culori al
finisajelor, calitatea materialelor folosite, bogăția elementelor
decorative și subtilitatea plastică a accesoriilor. Cele câteva
corpuri de iluminat, mobilierul din lemn masiv și șemineele ce
încă se mai conservă, atestă imaginea somptuoasă a locuirii
nobiliare din epoca sa de apogeu.
Parcul, accesoriu indispensabil al locuirii nobiliare extraurbane
moderne, este amenajat în jurul palatului, atât cu rolul de a
pune în evidență palatul ca obiect arhitectural dominant, cât și
pentru a completa funcția de loisir a acestor ansambluri. Parcul
dendrologic al familiei Mocioni din Căpâlnaș este compus din
articularea ingenioasă a două zone cu caracter peisagistic distinct.
Prima, o grădină semipublică de factură neoclasică, armonizată
cu stilul arhitectural al palatului, este dezvoltată în imediata
apropiere a acestuia și este constituită din doua curți de onoare
ce preced accesele principale în construcție, plantate cu arbori de
esență rară.
A doua zonă, cu caracter privat și proiectată într-un stil romantic,
prezintă o vegetație abundentă, alei sinuoase și un părău
amenajat și se află departe de spațiul public, unde găzduiește
monumentele funerare ale familiei Telek. (MU)
An exponent of the architectural heritage left in the Banat area
by the noble Macedonian Rumanian Mocioni family, the Căpâlnaș
ensemble still talks today about the well-being and importance
of this great family. The palace, a key component of the whole
ensemble, is one of the first projects of the Viennese architect
Otto Wagner. Designed with elegance, following the model of
the Little Trianon in Versailles, the palace building is highlighted
by the surrounding arboretum park and is served by the various
annexes, forming thus the Mocioni ensemble of Căpâlnăş, one of
the most remarkable noble ensembles of the nineteenth century
in the Romanian extra-urban space.
Located in the heart of the 8-hectares park, the imposing
silhouette of the palace stands out from the public space as
being the perspective head of access - a beautiful alley bordered
by trees. Marking the first stage of Otto Wagner’s creation -
the precursor period of the Secession style projects - that will
consecrate the work of the Viennese architect - the Mocioni
palace is built in a classicist eclectic spirit, inspired by the
Little Trianon model of Versailles. The volume of the building is
designed in a manner that is characteristic of the era and space
of development of this architectural program, being compact and
impressive, but not without grace. The architectural attributes of
the palace are typically classical - axiality, symmetry, rhythm,
registers, hierarchy - being used to talk about the noble status of
the owners.
The interior constructive logic of the palace has at the functional
scheme centre the library’s hall, which hosted one of the most
valuable private libraries of the Austro-Hungarian Empire.
This room is located at the centre of gravity of the level of the
building’s ironing level and is covered, at the level of the floor
and the roof, with two overlapping lights, which guarantee the
need for natural light. At the ground floor, the library is preceded
towards the main access by an honour hall and at the access
from the park, by the vertical circulation node, dominated by
an impressive staircase. Upstairs, above the library’s room and
around the first light well, there is a coursive that serves the
various perimeter lounges.
From the point of view of treating the interior, a particular
attention is paid to it. It is to be noticed the finishing’s colours
play, the quality of the materials used, the richness of the
decorative elements and the plastic subtlety of the accessories.
The few lighting fixtures, the solid wood furniture and the still-
preserved fireplaces attest the sumptuous image of the noble
residence from its apogee era.
The park, an indispensable accessory for the modern extra-
urban noble residence, is enhanced around the palace, both with
the role of emphasizing the palace as a dominant architectural
object, as well as completing the loisir function of these
ensembles. The arboretum park of the Mocioni family in Căpâlnăş
is composed from the ingenious articulation of two distinct
landscaping areas. First, a semi-public garden of neoclassic
feature, harmonized with the architectural style of the palace, is
developed in its immediate vicinity and consists of two courtyards
of honour that precede the main accesses in the building, planted
with rare essences trees.
The second area, with a private character and designed in a
romantic style, features abundant vegetation, sinuous alleys and
a landscaped brook, and is far from the public space where it
houses the funerary monuments of the Teleki family. (MU)
217
 Domeniul Căpâlnaș a intrat în posesia familiei Mocioni în 1853,
când a fost achiziţionat de către Ioan Mocioni de Foen de la familia
Zichy, contra sumei de 260.000 florini. Palatul va fi construit
abia între 1876-1879, sub patronajul Ecaterinei Mocioni – fiica lui
Ioan Mocioni de Foen - și a soțului său, Mihai Mocioni. Planurile
palatului au fost întocmite în 1867 de arhitectul vienez Otto
Wagner, iar de execuţia lucrărilor s-a ocupat, cel mai probabil,
arhitectul Kallina Mór, responsabil şi de cripta familiei Mocioni,
construită pe domeniul din Foeni.
Domeniul va fi moștenit de către fii lui Mihai şi ai Ecaterinei
Mocioni, Eugen și Alexandru Mocioni. Palatul va fi locuit de către
Eugen Mocioni și familia sa – soția sa, Therezia Horvath, și cei
cinci copii – în timp ce fratele său, Alexandru, va locui în palatul
din Birchiș. Cu o educaţie aleasă, pasionați de muzica clasică,
cei doi fraţi vor organiza în reședința de la Căpâlnaș numeroase
evenimente muzicale. Theodor Botiş, autorul Monografiei familiei
Mocioni, aminteşte: „În castelul din Căpălnaş, unde locuia
familia lui Eugen Mocioni, distracţia zilnică şi aproape unică era
muzica. În zilele de recepţie se executau adevărate concerte de
muzică clasică, întrebuinţându-se cele două piane de salon. Dar
concertele căpătau strălucire artistică mai ales datorită stăpânei
casei, ‹‹Cocoana Terezia›› a cărei voce, frumos colorată şi bine
cultivată, fermeca pe oaspeţi. De altfel, întreaga personalitate a
acestei femei avea un farmec de neuitat.”
După moartea subită a lui Eugen Mocioni, în 1901, Alexandru
Mocioni va lua în grijă văduva şi cei cinci copii minori ai fratelui
său, de care se va ocupa până la moartea sa, în 1909.
Palatul de la Căpâlnaş va fi locuit apoi de Therezia Mocioni şi de
fiica sa, Ecaterina Mocioni (1883-1959?), împreună cu soţul său,
contele Jenő (Eugen) Teleki (1881-1947). Cei doi vor avea doi copii,
o fată care va muri într-un accident tragic, la vârsta de doar 3 ani
și un fiu, Eugen „Bubi” Teleki.
În anii 30, domeniul de la Căpâlnaş va fi vizitat de călătorul englez
Patrick Leigh Fermour, în cadrul faimoasei sale călătorii prin
Europa. Acesta va include o amplă descriere a atmosferei de la
palat şi a familiei contelui Teleki în Between the Woods and the
Water, cartea pe care o va scrie câteva decenii mai târziu. Patrick
Leigh Fermour aminteşte aici, alături de numeroasele cărţi rare
din biblioteca palatului, şi colecţia de fluturi a contelui Teleki, de
altfel un entomolog pasionat.
Contele Teleki a murit în 1947 şi a fost înmormântat în parcul
palatului, alături de fiica sa. Câteva luni mai târziu, odată cu
venirea regimului comunist, întreg domeniul va fi naționalizat,
iar familiei i se va interzice să vizitete domeniul şi mormintele.
Atât biblioteca palatului cât şi colecţia de fluturi a contelui au fost
distruse. Palatul a fost golit și transformat în unitate medicală,
care funcţionează şi în prezent. Domeniul a fost retrocedat în anii
2000 moștenitorilor contelui Teleki. (MU)
218
Căpâlnaş Domain came into the possession of the Mocioni family
in 1853 when it was purchased by Ioan Mocioni de Foen from
the Zichy family for 260,000 florins. The palace will be built only
between 1876-1879 under the patronage of Ecaterina Mocioni
- the daughter of Ioan Mocioni de Foen - and of her husband,
Mihai Mocioni. The palace’s plans were drawn up in 1867 by the
Viennese architect Otto Wagner, and the architect Kallina Mór
was most likely responsible of the works execution but also of the
Mocioni family’s crypt, built on the Foeni field.
The domain will be inherited by the sons of Mihai and Ecaterina
Mocioni, Eugen and Alexandru Mocioni. The palace will be
inhabited by Eugen Mocioni and his family - his wife, Therezia
Horvath, and his five children - while his brother, Alexandru, will
live in the Birchiș Palace. With a chosen education, found of the
classical music, the two brothers will organize many musical
events in Capalnâş’s residence. Theodor Botiş, the author of the
Mocioni family Monograph, reminds: “In the Căpălnaş Castle,
where Eugen Mocioni’s family lived, the daily and almost unique
entertainment was the music. On the reception days, classical
music concerts were performed, using the two saloon pianos.
But the concerts were particularly glamorous thanks to the Lady
of the house, “ Cocoana Theresia”, whose beautiful, colorful and
well-groomed voice enchanted the guests. In fact the whole
personality of this woman had an unforgettable charm”.
After the sudden death of Eugen Mocioni in 1901, Alexander
Mocioni will take care of the widow and his five brothers’ minor
children, whom he will have in charge until his death in 1909.
The palace from Căpâlnaş will then be inhabited by Therezia
Mocioni and his daughter, Ecaterina Mocioni (1883-1959?),
together with his husband, count Jenő (Eugen) Teleki (1881-
1947). The two will have two children, a girl who will die in a tragic
accident at the age of only three, and a son, Eugen “Bubi” Teleki.
In the 30’s, Căpâlnaş domain will be visited by the English traveler
Patrick Leigh Fermour, on his famous journey across Europe. He
will include an ample description of the atmosphere of the palace
and of the count Teleki’s family in Between the Woods and the
Water, the book that he will write a few decades later. Patrick
Leigh Fermour recalls here, along with the numerous rare books
in the palace library, also the count Teleki’s butterflies collection,
a passionate entomologist.
Count Teleki died in 1947 and was buried in the palace’s park
with his daughter. A few months later, with the coming of the
communist regime, the whole domain will be nationalized and
the family will be forbidden to visit the domain and the graves.
Both the library of the palace and the Count’s butterflies’
collection were destroyed. The palace was emptied and turned
into a medical unit, which is still functioning today. The domain
was retroceded in 2000 to Count Teleki’s heirs. (MU)
219
220 221
222 223
224 225
 Complex turistic “Peștera de la Izbucul Păstrăvăriei” /
THE TOURISTIC COMPLEX “PEŞTERA DE LA IZBUCUL PĂSTRĂVĂRIEI”
Adresa / Address:
Căprioara, Săvârșin, Arad
5 km față de Castelul Regal de la Săvârșin,
75 km față de Arad
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 2,15 ha
Suprafață construită/Built area: 570 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 450 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 220 mp/sqm
Structură: D+P+1E+Pod/Floors: SB+GF+1F+A
Camere/Rooms: 9
Băi/Baths: 8
Construcții anexe/Outbuildings: 5 căsuțe de lemn a câte o cameră
fiecare cu baie proprie, 3 lacuri de pescuit, piscină exterioară,
teren de sport, saună finlandeză pe lemne, loc de joacă pentru
copii, 3 locuri amenajate pentru grill și foc de tabară, foișor pe lac
/ 5 wooden houses with one room and a private bathroom each, 3
fishing lakes, outdoor pool, sport ground, Finnish sauna on wood,
playground for children, 3 places for grill and campfire, pavilion on
the lake
Anul construcției/Construction year: 2007
ID proprietate/Property ID: AR03AHE
226
Preț de pornire / Starting price: 590.000 €
Estimare / Estimate: 750.000 - 1.000.000 €
Un complex turistic de excepție situat la poalele munților
Săvârșinului, în apropierea Castelului Regal, într-un cadru natural
mirific.
Zona cu păduri aproape neatinse, cu rezervații naturale traversate
de râuri cu ape limpezi, cu numeroase castele și peste 20 de
cetăți si mănăstiri, precum cetatea de piatră Șiria (sec. XIV), cu
statut de cetate regală, cetatea Agriș (sec. XV), cetatea Ineului
(sec. XVII), ruinele fortăreței Tăuț (sec. XII), castelul Mocioni-Teleki
din Căpâlnaș, Mănăstirea Hodoș-Bodrog ș.a.
Din punct de vedere economic, complexul turistic se află într-una
dintre cele mai dezvoltate regiuni din România.
Complexul se întinde pe 2,15 hectare de teren și este format din
cabană structurată pe D+P+M în suprafață totală de 572 mp, 5
căsuțe de vacanță din lemn cu dormitor, baie si terasă proprie,
teren de sport multifuncțional cu instalație nocturnă, alee de
alergare și pentru biciclete, traseu pitonat pentru alpinism, trei
lacuri pentru pescuit cu alimentare gravitațională populate cu
crap, caras, știucă, clean si roșioară, izvor de apă plată, peștera
vie “Izbucul Păstrăvăriei‘’, cu formațiuni calcaroase în dezvoltare
și lac de acumulare.
‘’Izbucul Păstrăvăriei” dispune de 18-20 locuri de cazare, cramă și
sală pentru conferințe.
De la complex se pot organiza vânători la toate speciile de vânat,
cu gonași din zonă, fiind situat în localitatea Căprioara care
face parte din Ocolul Silvic Valea Mare, cel mai bogat în vânat
din partea de vest a țării. Anual se vânează aproximativ 250 de
mistreți. Vânatul mare - urși și cerbi, este de asemenea prezent în
împrejurimi.
Vânatul se poate prepara în spațiul special amenajat din incinta
domeniului.
Vara pot fi desfășurate următoarele activități :
Pescuit la crap, caras, știucă, clean si roșioara pe bălțile din
complex și la păstrăv pe Valea Troasului;
Baie în piscină în aer liber și saună umedă cu rocă vulcanică;
Tenis de masă și biliard;
Loc de joacă special amenajat pentru copii;
Trasee de alpinism, cu 3 grade de dificultate, în incinta
complexului;
Paintball;
Tenis, volei sau minifotbal pe terenul special amenajat;
Plimbări cu barca pe iazurile proprii;
Excursii şi drumeţii la Castelul Regelui Mihai de la Săvârşin, la
cătunul Bulza – degustare de miere, la lacul de la Căpâlnaş. Un alt
punct de atracție al zonei este vizitarea peșterilor din împrejurimi,
în număr de 11, printre care Peștera Sinesie și Peștera lui Duțu.
Iarna, complexul oferă:
Patinaj pe lacurile din complex;
Pescuit la copcă;
Ski pentru începători și săniuș.
“Izbucul Păstrăvăriei” are un imens potențial de exploatare și
extindere, în scop privat, pentru o reședință de poveste sau în
scop turistic, pentru un business de succes.
An exceptional tourist complex located at the foot of Săvârșin
Mountains, near the Royal Castle, in a wonderful natural setting.
The area with nearly untouched forests, with natural reserves
crossed by clear water rivers, with numerous castles and over
20 citadels and monasteries, such as Șiria stone fortress (XIVth
century), with statute of royal fortress, the fortress of Agriş (XVth
century), the fortress Ineului (XVIIth century), the ruins of the Tăuţ
Fortress (XIIth century), the Mocioni-Teleki Castle in Căpâlnăş, the
Hodoş-Bodrog Monastery and others.
From the economic point of view, the tourist complex is located in
one of the most developed regions of Romania.
The complex stretches on 2.15 hectares of land and consists of a
cottage structured on SB+GF+A with a total area of 572 sqm, 5
wooden holiday cottages with a bedroom, bathroom and private
terrace, multipurpose sports ground with nocturnal installation,
running and bicycle alley, pitted mountaineering route, three
gravity feeding lakes for fishing filled with carp, crucian, pike,
clean and red, water spring, living cave “ Izbucul Păstrăvăriei”
with calcareous formations in development and storage lake.
“Izbucul Păstrăvăriei” has 18-20 accommodation places, a wine
cellar and a conference room.
From the complex, hunting can be organized for all hunt species,
with coursers in the area, being located in Căprioara which is
part of the Valea Mare Forest District, the richest in hunting in
the western part of the country. Annually, around 250 wild boars
are hunted. Large hunt - bears and deer is also present in the
surroundings.
Hunting can be prepared in the specially arranged area inside the
domain.
In the summer, the following activities can be carried out:
Carp, crucian, pike, clean and red fishing on the ponds of the
complex and trout on Valea Troasului;
Bath in outdoor pool and wet sauna with volcanic rock;
Table tennis and billiard;
Playground specially designed for children;
Climbing routes with 3 degrees of difficulty within the complex;
Paintball;
Tennis, volleyball or mini football on the specially arranged court/
pitch;
Boat trips on their own ponds;
Excursions and hiking at King Michael’s Castle from Săvârşin,
Bulza village - honey tasting, at Căpâlnaş Lake. Another
attraction point of the area is visiting the surrounding caves in
number of 11, including the Sinesie Cave and the Duțu Cave.
In winter, the complex offers:
Skating on the lakes of the complex;
Ice fishing;
Ski for beginners and sledge.
“Izbucul Păstrăvăriei” has a huge potential of exploitation and
expansion, for private purposes, for a tale residence or for tourism
purposes, for a successful business.
227
228 229
230 231
232 233
234 235
236 237
 Hartă a Moldovei în vremea lui Petru Rareș,
Viena, cca. 1550

238
MOLDOVA 239
 CASTELUL CANTACUZINO - GHICA DELENI MĂRTURIA UNEIA DINTRE CELE MAI VECHI
CURȚI BOIEREȘTI ALE MOLDOVEI / CANTACUZINO–GHICA DELENI CASTLE, TESTIMONY
OF ONE OF THE OLDEST BOYAR COURTS OF MOLDAVIA
Adresa / Address: Deleni, Iaşi
44 km faţă de Botoşani, 79 km faţă de Iaşi
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 4,23 ha
Suprafață construită/Built area: 2.230 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 1.115 mp/sqm
Structură: D+P+1E/Floors: SB+GF+1F
Camere/Rooms: 36
Băi/Baths: 2
Băi parțiale/Unfinished baths: 10
Construcții anexe/Outbuildings: 1.585 mp/sqm
Anul construcției/Construction year: 1730-1810
Cod LMI / LMI code: IS-II-a-A-04146
ID proprietate/Property ID: IS01AHE-A
240
Preț de pornire/Starting price/Starting price: 500.000 €
Estimare / Estimate: 1.500.000 - 1.900.000 €
cca. 1934, sursă colecția Narcis Dorin Ion
Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni este unul dintre castelele
cele mai reprezentative ale Moldovei. Prima clădire din actualul
ansamblu arhitectural a fost biserica, ridicată în anul 1669, în
apropierea unei curţi boiereşti, probabil dintre cele mai vechi din
voievodat. După căsătoria Mariei Cantacuzino, în anul 1778, cu
Constantin Ghica, moşia intră în posesia familiei Ghica-Deleni.
Lucrările de reamenajare efectuate de aceștia au dat ansamblului
configurația actuală. Astfel, până în anul 1802, au fost executate
lucrări de restaurare şi extindere, a fost construit zidul de incintă
din piatră, pentru ca mai apoi, la început de secol XX, castelul să
fie reamenajat după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti.
Castelul posedă spații ample și luminoase - încăperi, saloane,
holuri - dispuse la parter, etaj, și demisol. În timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, timp de doi ani, în castelul din Deleni au
fost încartiruite trupe sovietice.
După naţionalizare, clădirea a găzduit Căminul cultural din Deleni,
devenind ulterior unitate medicală preventivă, destinaţie pe care
o are şi azi. (RFA, MU)
The Cantacuzino-Ghica Castle from Deleni is one of the most
representative castles of Moldova. The first building of the current
architectural ensemble was the church erected in 1669, near
a boyars court, probably the oldest in the principality. After the
marriage of Maria Cantacuzino in 1778, with Constantin Ghica,
the estate goes under the possession of Ghica-Deleni family.
Refurbishment works carried out by them gave the ensemble the
current configuration. Thus, until 1802, were executed restoration
and expansion works, the inner wall of stone was built, and,
afterwards, at the beginning of the twentieth century, the castle
was rearranged by architect Nicolae Ghika-Budesti.
The castle has large and bright spaces - rooms, lounges, lobbies -
arranged downstairs, first floor and basement. During the Second
World War for a period of two years, the castle was garrisoned by
Soviet troops.
After nationalization, the building hosted the cultural house of
Deleni, subsequently becoming a preventive medical unit, and still
has this use today. (RFA, MU)
241
 1934, sursă colecția Narcis Dorin Ion

242 243
244 245
246 247
 CONACUL DIMACHI-ARGHIROPOL / DIMACHI-ARGHIROPOL MANOR
Adresa / Address:
Gugești, Vaslui
25 km faţă de Vaslui, 60 km față de Iași
Detalii proprietate/Property details:
Suprafață teren/Land area: 18 ha
Suprafață construită/Built area: 600 mp/sqm
Suprafață utilă/Usable area: 500 mp/sqm
Amprentă la sol/Footprint: 300 mp/sqm
Structură: P+1E/Floors: GF+1F
Camere/Rooms: 10
Băi/Baths: 2
Construcții anexe/Outbuildings: Domeniul este alcătuit din 1,45
ha teren ca și curte a conacului și 16,55 ha teren agricol. În curtea
conacului se află beciuri și ruine ale zidului de incintă, monu-
mente istorice / the domain consists of 1.45 ha of land as a yard
of the manor and 16.55 ha of agricultural land. In the yard of the
manor there are cellars and ruins of the enclosure wall, historical
monuments.
Anul construcției/Construction year: sec. XVIII-XIX / 18th - 19th
Centuries
Cod LMI / LMI code: VS-II-m-B-06805
ID proprietate/Property ID: VS01AHE-B
248
Preț de pornire / Starting price: 60.000 €
Estimare / Estimate: 100.000 - 150.000 €
anii ‘30, sursă: arhiva familiei
Povestea conacului din Gugești începe în secolul al XVIII-lea, când
marele vornic Nicolae Dimachi și soția sa, Pulcheria Miclescu, au
construit o reședință de familie, dar și Biserica „Sfântul Nicolae”.
Ulterior, o moștenitoare a familiei Dimachi s-a căsătorit cu un
grec, Pericle Arghiropol, profesor universitar la Facultatea de Drept
din Atena. „A fost un moment istoric în care relația greci-turci
era tensionată și a trebuit să plece de acolo. Ca să estompeze
eventualele urmăriri ale turcilor, s-a căsătorit cu străbunica mea,
vară bunã cu Elena Cuza. Îmi pare nespus de rău că nu am reușit
să aflu mai multe despre străbunicul meu. Nu avem fotografii, nu
îi știu chipul si îmi pare asa de rău… Am căutat informații despre
el prin arhive la Vaslui, la Iași, la București, dar nimic. Tot sper că
voi găsi ceva într-un document, pe o listă de profesori. Trebuie
să găsesc ceva, pentru că nu era o familie oarecare”, spunea,
cu speranță, Rodica Radu, strănepoata profesorului Pericle
Arghiropol.
Pe vremea comunismului, conacul a funcționat ca sediul al CAP-
ului. Însă înainte de asta, în clădire a fost un liceu sătesc cu regim
de internat, dar și o grădiniță.
În momentul de față, clădirea se află într-o stare avansată
de degradare. „Conacul nu arăta așa. Mai avea un nivel și era
înconjurat de un zid de incintă, care au fost distruse. Etajul doi s-a
dărâmat la cutremurul acela mare din ’40. Eu sunt bucuroasă că
am mai găsit măcar trei cărămizi în picioare. Jos, la parter, sunt
cinci camere, la etaj tot încă atâtea și la nivelul doi, care a căzut la
cutremur, tot atâtea erau. Nu îmi dau seama dacă o fi avut pereți
pictați. Nu am putut să restaurăm conacul asa cum ne-am fi
dorit, pentru că eu am iesit la pensie în 1999, soțul meu, în 1992.
Doar am igienizat și mi-am împlinit visul vieții mele, acela de a mă
muta aici”, povestea Rodica Radu. (VN)
The story of the mansion of Gugesti starts in the eighteenth
century, when Nicolae Dimachi, the great master of ceremonies,
and his wife, Pulcheria Miclescu, built a family residence, and
the church “St. Nicholas”. Later, a heiress of Dimachi family
married a Greek, Pericle Arghiropol, professor at the Faculty of
Law of Athens. “It was a historical moment when the relationship
between Greeks and Turks was tense, thus he had to leave that
place. In order to diminish a possible Turkish pursuit, he married
my great grandmother, Elena Cuza’s cousin. I am terribly sorry
that I couldn’t find out more about my great grandfather. We
don’t have any pictures of him, I don’t know how he looked like
and I’m terribly sorry...I’ve been looking for some information
about him through archives in Vaslui, Iasi, Bucharest, but without
any luck. I still hope that I will find something in a document at
some point, on a list with the names of the professors. There
should be something, they were no ordinary family”, was saying,
hopefully, Rodica Radu, great granddaughter of Professor Pericle
Arghiropol.
Under communism, the mansion operated as a ‘’C.A.P.’’, or
kolkhoz (Agriculture Cooperation for Production during the
collectivization of agriculture). But, before that, the building was
a boarding high school of the village, as well as a kindergarten.
Nowadays, the building is in a worsening condition. “The mansion
wasn’t like this. There was a second floor and it was surrounded
by a wall, both were destroyed. The second floor collapsed after
that big earthquake in the 1940s. There are five rooms on the
ground floor, five more on the first floor; on the second floor
there were five but they fell apart after the earthquake. I could
not figure out if the walls were painted. We couldn’t restore the
mansion as we would have wanted to due to the fact that I retired
in 1999 and my husband in 1992. However, we sanitized it and I
made my dream come true by moving here”, said Rodica Radu.
(VN)
249
250 251
252 253
 Proprietăți vândute / sold properties*
(2017, SELECȚIE) CONACUL BOIERESC CIOCEANU, STIL NEOROMÂNESC
str. A.I.Cuza nr. 172, comuna Reviga, judeţ Ialomiţa,110 km faţă de Bucureşti
CASA CU FARMACIE GHEORGHE HOTĂRANU
str. Vasile Lascăr nr. 76, sector 2, București, zona Armenească

Cabana costeanu/ hotel central semenic

Parcul Național Semenic - Cheile Carașului, Caraș-Severin
VILA CU PLATANI DIN COTROCENI
str. Doctor Joseph Lister, Bucureşti

CASA RACOVIȚĂ, “MICUL TRIANON”

b-dul Carol I nr. 26, oraș Iași, județ Iași, în zona Copou, vizavi de Universitatea Al. I. Cuza

Conacul olga și nicolae greceanu

Măldăreşti, Vâlcea

HOTELUL D’ANGLETERRE / REGINA / INTIM -

EMINESCU LA CONSTANȚA, 1882
CASA BRÂNCOVENEASCĂ DR. VASILE GRIGORESCU str. Nicolae Titulescu nr. 9, oraş Constanța, județ Constanța, în centrul istoric, la 200 m de Piața Ovidiu
str. Paris, sector 1, București, zona Piața Victoriei - Dorobanți, “Capitale”

*Proprietate vândută desemnează imobilul pentru care s-a încheiat licitația, cu desemnarea câștigătorului; în unele cazuri,
proprietatea se află în proces de finalizare a vânzării, fără a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
254 255
 ASOCIAȚI / ASSOCIATES
Broker: Dan Caraiani, Constanța
Broker: Horia Hălmagi, Brașov
Broker: Zoltan Nemes, Harghita
Broker: Cătălin Prichici, București
256
PAŞII DE URMAT ÎN ACHIZIŢIONAREA UNUI IMOBIL DIN PORTOFOLIUL ARTMARK HISTORICAL ESTATE
1. Se înaintează o scrisoare de intenţie, prin intermediul site-ului www.artmarkhistori-
calestate.ro/contacts, în atenţia Constantin Prisecaru, CEO Artmark Historical Estate, cu
privire la proprietăţile de interes;
2. Se organizează vizionarea imobilului/imobilelor, data fiind convenită cu minim 7 zile în
prealabil;
3. Se achiziţionează dosarul cuprinzând documentaţia aferentă imobilului: acte de pro-
prietate, cadastru imobiliar, planuri, documentar fotografic și alte documente disponibile:
rapoarte de evaluare, documente de arhivă, studii de restaurare etc., în copie;
4. Se înaintează oferta fermă de cumpărare, sub semnatură privată, in termen de maxim
30 de zile de la data vizionării;
5. Odată cu oferta de cumpărare se depune o garanţie de participare la licitaţie, în valoare
de 10% din suma ofertată;
6. La data limită de depunere a ofertelor iniţiale, se inştiinţează ofertanţii asupra numărului
de oferte depuse pâna la acel moment şi valoarea ofertei maxime, acordându-se posibili-
tatea revizuirii acestora in termen de 48 de ore;
7. La expirarea termenului de revizuire, acestea se centralizează și se face publică oferta
cea mai mare. Odată cu comunicarea către ofertantul adjudecatar, se stabileste data de
perfectare a antecontractului sau a contractului de vânzare-cumpărare, în termen de
max.10 zile de la inştiinţarea de câştigare a licitaţiei;
8. Semnarea contractului de vânzare-cumpărare este condiționată de răspunsul
Ministerului Culturii privind dreptul de preemțiune al Statului la cumpărare;
9. În cazul neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare din cauze ce nu țin de voința
părților, respectiv a promitenților vânzător și cumpărător, toate sumele plătite cu titlu de
avans se vor restitui integral promitentului cumpărător.
STEPS TO PURCHASE A HISTORICAL BUILDING FROM ARTMARK HISTORICAL ESTATE PORTFOLIO
1. A letter of intent shall be submitted via the website www.artmarkhistoricalestate.ro/
contacts, mail or fax, to the attention of Constantin Prisecaru, CEO Artmark Historical
Estate, on the properties of interest;
2. The viewing of the building/ buildings is organized, the date being agreed upon at least 7
days in advance;
3. The file with the estate documentation is acquired: property deeds, real estate cadaster
plans, documentary photography and other docments available: evaluation reports, archi-
val documents, restoration projects etc., enclosure copies of documents;
4. The binding offer to purchase is made, under private signature, within 30- 90 days after
the viewing of the estate;
5. Along with the purchase offer, a letter of quarantee is submitted to tender, worth 10%
of the offer;
6. At the closing date for submission of initial bids, tenderers are informed of the number
of bids submitted up to that point and the maximum bid value, allowing for the possibility
of reviewing them within 48 hours;
7. At the expiry date of the review, they are centralized and the highest offer is made pub-
lic. With the winning bidder notification to the tenderer, the date for the completion of the
contract of sale is established within maximum 10 days after the notification of winning
the auction;
8. Signing the contract of sale is conditioned by the response of the Ministry of Culture,
regarding the Right of First Refusal of the State;
9. In case of not closing the contract of sale, due to causes not related to the parties’
intentions, the promissory seller and buyer respectively, all sums paid as an advance shall
be repaid in full to the the promissory buyer.
257
 Design, furniture & lighting
Leonida 9—11, Bucharest

0747 053 468 / 0747 053 467

www.moir.ro / office@moir.ro

258 259
260 261
 O BIJUTERIE DE PATRIMONIU
APROAPE DE BUCUREȘTI
Conacul Manasia, o bijuterie de patrimoniu unică în peisajul Bărăganului - inclusă în Ansamblul Conacului
Hagianoff, își revendică gloria de altădată prin crearea cadrului perfect pentru experiențe sofisticate și
memorabile, adaptate mediului social contemporan. Grija desăvârșită acordată fiecărui detaliu,
saloanele conacului, crama sau parcul Domeniului Manasia sunt reinventate și adaptate nevoilor oricărei
organizații, companii sau persoane în căutarea spațiului ideal pentru desfășurarea unui eveniment social,
262 corporatist sau privat. www.domeniulmanasia.ro 263
264 265
266 267
268 269
 Bucureștiul este singura capitală europeană care nu-și cunoaște
în detaliu riscurile și urgențele, numărul imobilelor, numărul
imobilelor aflate în pericol, numărul imobilelor valoroase,
calitatea construcțiilor recente și care nu are nicio viziune despre
dezvoltarea viitoare a orașului.

ARCEN a demarat în martie 2017 proiectul Catalog București –

primul inventar complet al tuturor imobilelor de pe toate străzile
din toate cele 98 de zone protejate ale capitalei. Ca să
inventariem peste 15.000 de clădiri avem nevoie de ajutorul tău.

Susține proiectul:

www.catalogbucuresti.info

#catalogbucuresti
270 271
 AHE aduce mulţumiri celor care au contribuit la realizarea
catalogului: proprietarilor, colecționarilor și instituțiilor care ne-au pus la dispoziţie
informaţii și fotografii în vederea documentării istoricului proprietăților ce fac obiectul
catalogului.

Rugăm persoanele care sesizează erori în textele ori referințele unora dintre
imobile ori care se află în posesia unor date relevante pentru o mai
bună documentare a acestora, să ne contacteze la adresa: rodica.chiriches@artmark.ro.
Mulțumiri anticipate!

Abrevieri surse documentare:

arghirculina.blogspot.ro (AC); Corina Iliescu, Muzeograf, “Muzicianul Constantin Not-
tara”, https://no14plusminus.ro/2015/10/10/muzicianul-constantin-c-nottara/ (CI);
www.vremeanoua.ro (VN); www.monumenteuitate.org (MU); www.e-architecture.ro
(EA); www.cjarges.ro/documents/214221/283087/Boieri_manastiri_proprietari_vin_
Leordeni.pdf/74b2c64c-37c3-4619-b99d-23dd3d146195 (EAM); www.valceaturistica.
ro (VT); www. vrosulescu.blogspot.ro/2016/11/constanta.html (VR)

Texte română
Iulian Pleștiu
Corectură texte engleză
Anca Floștoiu, Rodica Chiricheș
Fotografii
Cristina Budușan (Artlight Concept), Alexandru Iacob (Reptilianul)
Design grafic, DTP Primăvară 2018
Veronica Dănilă

www.artmarkhistoricalestate.ro

© 2018 Artmark Historical Estate Aceasta este o selecție din portofoliul AHE disponibil pentru vânzare.
Pentru detalii și informații suplimentare cu privire la proprietățile din catalog,
Nicio parte din acest catalog nu poate fi precum și cu privire la alte proprietăți:
reprodusă sau transmisă în niciun mod,
Rodica Chiricheș
sub nicio formă fără consimțământul
scris al deținătorilor de copyright. rodica.chiriches@artmark.ro / 0040 756 163 080

2 3
1