1 Revisto muzeelor

1 77 s1monumentelor
6

http://patrimoniu.gov.ro
CONSILIUL CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

revista muzeelor si monumentelor

~ .

- - - - - - - - - Nr. 1. 1977 - - - - - - - - -

---------ANUL XLVI---------

http://patrimoniu.gov.ro
COPERTA .I. Peştera el e la Pesca ri (Gaura Chindi ei II). Zo na de trece r e
clin ga le ria ma rc 111 ga leria mi că und e se află pozitivu/ unei palme,
sli/i :area siluetei umane, a păsării ş i a lte semne .
COPERTA a I V-a. Peştera ele la Pesca ri (Gaura Ch indi ei li) - de taliu;
veci ere par! i a l ă a peretelui de no.rd- es t.

Prezen t~1irea grafică : Gheorghe Matei.

http://patrimoniu.gov.ro
 STUDII
CETATEA ROMANĂ DE LA SLAVA RUSĂ (LIBIDA ?). CERCETĂRILE
AEROFOTOGRAFICE ŞI APĂRAREA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC
AL. S.
0.1. Studiul de faţă constituie o unitate structurală
a unui program mai vast şi de lungă durată de cercetăr i
a upra topografiei antice, romane ş i romano-bizantine,
a teri toriului de azi al Dobrogei. Acest program v izeazf1
investigarea progresivă a centrelor urbane ş i militare
- creaţi i prin excelenţă caracteristice civ iliz aţie i romane
ş i focare de propagare ş i în.treţinere a romanităţii în
mediul getic autohton -, a reţelei rutiere - adevăra tă
s tructură portantă a oricărei provincii romane - şi a
marilor sisteme militare defensive. Finalitatea îndepăr­
tată ~~ ace. tor efortmi este r estituirea unei imagini -
cît mai complete în ansamblu ş i cît mai exacte în detalii -
a repartiţiei teritoriale a obiectivelor arheologice, altfel
spus, stabilirea coordonatelor esenţiale ale ocupării ş i
organizării teritoriului amintit în etapele succesive ale
celor aproape şapte secole de istorie romană.
Realizarea obiectivelor enunţate este inseparab ilă de
elaborarea primelor elemente ale unei cartografii arheo-
logice exacte - deziderat dintotdeauna al arheologiei
ş i istoriei vechi româneşti. O forma provinciae realizată
cu mijloacele perfecţionate ale cartografiei moderne ş i
beneficiind de experi enţe remarcabile în investigarea
topografiei antice a altor arii ale lumii greco-romane -
între care ne mărginim a cita ca exemple realizările
pentru Britannia 1, Forma Italiae 2 ş i activitatea desfă­
şurată de D. Adameşteanu la conducerea Aerofototecii
arheologice 3 pentru Italia, sau recenta serie Ancient Greelc
Gities 4 pentru Grecia - reprezintă nu numai o necesi-
tate de mult res im ţită pentru atîtea aspecte ale cercetăr ii
istoriei vechi, dar înainte de orice, un instrument indis-
pensabil al apărăr ii patrimoniului arheologic naţional.
Desfăşurarea cercetărilor noastre încearcă să răspundă
în acelaş i t imp atît unor ex igenţe de ordin ştiinţific gene-
ral, cît ş i unora, adesea prioritare, de ordin practic.
0.2. Primele studii 5 din aceas tă serie au abordat în
mod deliberat acele centre urbane, unele de prim ă impor-
1 De men\.ion at ca rtogra fia arheologică ed ita t ă de Orclnance S urvey
şi prospecţiunile ae rofoto gra fice sistematice d csrnş uratc de Aerial Commil-
tee a l U niv ers ităţii din Ca mbridge.
2 Scrie d e publi caţ ii iniţiată tocă de G. Lugli şi reluată , lntr-o form ă
nou ă, din anii ' 60. Editată d e Institutul de topografic antică a l U ni vers ită ţii
din Roma.
3 P rima instituţie creată pentru o utilizare operativă şi sistematică
a prospecţiunilor ae rofoto grafice ln activitatea de protejare a patrimoniu-
lui ar heo lo gic ; un prim instrument al aces tei activităţi a fost 1-Iarla zon elor
arheologice ale Ila/i ei (30 foi la scara 1 : 200 000), coeditată tn 1968 de
Direcţia Gen e ral ă pcnlru Antichităţi şi Arte Frumoase şi de Touring Club- ul
itali a n. Cf. D. Adameşte a nu , Un nuo110 uf'{icio delia llirezione Generale
a/le A nli chi/â c Belle Arii : L ' Aero{ololeca , „ Boli: delia Soc. Ital. di Foto-
grammetr ia c Topografia", 1961, nr. 2, p. 1 - 10; idem, I .a (otografia aerea
e /a <lef'ini zionc delie zone archeologiche: proposte ed impegni, Roma, Co nsi-
glio Nazionale delie Hicerche, 1963; idem, !\'oia per una caria delie zon e
archeo/ogi che, Actes du Co lloquc lnternaliona l d ' Archcologie Afrienne,
Paris, 1964, p. 283 - 288; idem , Con lribHlion of' /h e Archaeo/ogica/ „Aero-
plwtoleca" of'//1 e M ini slry of' Educa/ion Io /he Solu/ion of' Problems o{ Ancienl
Topography in llaly , Tenth Congress of Internat. Soc. of Photogrammelry,
Lisboa , Scptcmb cr, 1964.
4 Elaborali'\ de echipa condusă de N. Doxiadis tnceplnd din 1971.
5 Al. S. Ştefan , Troesmis. Cons idera fii topografi ce, „BM l ", XL, 1971 ,
4, p. 4:1-52; idem, NotJiodwwm. Slucliu de {olo-inlerprelare arheologică,
„BMl" , XLII, 1973, 1, p. 1-14.
http://patrimoniu.gov.ro
ŞTEFAN
"Nu exlsti\ grlj1\ de trecut îi\ri\ n nslgurn terenurile nllsolut uecesnre
eereeti\rll lui ş i mult> pe vremuri n înflorll o vl11!1\, 1•11re e iuee1111tul
neeleln de uzi şi tem e lln· ei"
,J. Amlrleşescu, 11'29
tanţă, răm ase pînă acum în afara cercetărilor arheologice
active ş i din această cauz ă foarte puţin cunoscute. Fie
că nu au făcut niciodată obiectul unor exp lorări sistema-
tice, fie că săpăturil e au fo st de mică amploare, fie că
r ezultatele cercetăr ilor mai vechi - uneori de un volum
relativ important, precmn la, Troesmis ş i Ax iopolis -
sînt pierdute, inedite sau produse doar parţ; i al ş i în chip
nes atisfăcător, aceste centre sînt prezente în cele m ai
mul te cazuri în circuitul general al studiilor de antich i-
tate doar prin puţine descoperiri întîmplătoare din aria,
lor, în special prin documentele cpigrafice care lumin ează
mai direct aspecte limitate ş i disparate ale istoriei lor,
de obicei timpurii. Informaţiile cele mai s ărace sînt fără
excepţie cele de natură topografico-arheologi că, reduse
de cele mai multe ori la semnalările sumare, cu valoare
de însemnări de călătorie, ale perioadei de început a ar-
heologiei româneşti.
În totalitatea obiectivelor arheologice romane pînă
acum reperate, ponderea acestor centre încă necercetate
este deosebit de importantă. E suficient a aminti numi:ti
că între cele circa 30 de staţiuni fortificate localizate pe
frontiera militară a Dunării, între Duro ·torum ş i Deltă,
doar Oapidava, Dinogetia ş i, mai recent, Noviodunum,
Beroe ş i Sacidava au beneficiat de săpături sistematice
publicate în chip satisfăcător, că între cele cinci centre
din interior doar două - IDmetum ş i Tropaeum Traiani
- sînt în această s ituaţie, fără a mai considera centrele de
pe limita maritimă a provinciei sau nenumăratele obiec-
tive ale spaţiului rural, a căror explorare e abia la înce-
puturi. E ste evident că absenţa din procesul cercetăr ii
a acestor numeroase staţiuni este de natură s ă determine
serioase limitări în imaginea evolu ţiei generale a provin-
ciei cu care se operează în prezent.
Vizînd în mod programatic tocmai această sferă încă
nevalorificată a patrimoniului arheologic naţional, stu-
diile de topografie antică şi fotografie aer iană urmăresc
să suplinească lacunele ş i limitele obiective ale capacităţii
prezente a cercetărilor arheologice ş i să le devanseze ri t -
mul specific lent. Restituind pentru fiecare nou centru
, investigat un maximum de informaţii materiale actual-
mente accesibil, aceste studii sînt apte să furnizeze încă
din această etapă perspective noi şi repere de ordin mai
general, care să contribuie la o reconstituire mai bogată
şi mai echilibrată decît pînă acum a istoriei antice a
Dobrogei 6 •
0.3. Un alt obiectiv de primă importanţă urmărit
în studiul centrelor urbane este constituit de efortul con-
secvent de a trata fiecare oraş în parte ca un ansamblu
complex incluzînd nu numai aria fortificată, dar şi locui -
rile periferice, necropolele, căile de acces ş i microzom~
afererJtă ; toate detaliile topografice, oricît de importante
în sine, sînt reconsiderate în această persp ect ivă şi rein-
6 /clem , Rechercl1es de plwlo-inlerprt!lalion archeo/ogiqu e sur le lim es
de la Scyl/Jie 1\1/ineure rl /'epoque c/11 flas-Empire, Actcs du 1x- e Co ngres
International d'Eludes s ur Ies Frontit'res Romaines, Bucurcşli-Kiiln,
1974, p. 95 - 108.

l. ST E l. A F NE HA l A CU L U P A CAP l 'J'OLI NJ\ , D ESCOPE Hl T A
L A S LA VA R USA (C LI ŞEU MLIZEU L D E AR H E OLOG IE 1 I CON-
S T AN ŢA).
tegrate a.nsamblului căruia i-au apal'(.inuL ş i diferitelor
orizont uri cronologice ale acestuia . Modul a. tfel definit
de a bordare a materi ei nu priveş te numa i. obiec Livele
pu ţin cunoRcu te amin tite înainte, ci ş i p e acelea pentru
care cerce tăril e arh eologice a n fumizat o ca.nt.i tate m ai
mare de informaţ ii . Am opera t o a.Rtfel de an aliz ă, limi -
ta tă p en tru momentla perimetrul mban,pentru Histria -
cel mai îndelung ş i m a i a mplu ·ercetat oraş an tic din
Dobrogea ş i din R omânia - pent rn ca.re de. coperirilc
da t.ora.te fo tografiei aeriene ~ i reinterpretarea datelor
cunoscu te a u du8 la recorn'\ Lituire~t un ei r emar cabile ,·is-
tematiz ări urbanistice .,i a varia telor etape trn.verRate
de-a lungul iRtoriei s~tlc roma ne 7 •
Stabilirea unor astfel de do c umentaţ ii uniforme mt
mod de realizare pentru t oate centrele m·bane ş i militare
~ le ~cy thie i Minor, complete a tî t .·ub aRpectul informa ţiei
istonco- arheologice exist ente cît ş i în cc priveşte reconsi-
derar ea detaliată a problemelor de teren , va face po8ibile
studii de t ipologie a siturilor, a organiz ării mbanistice, a
fortificaţiilor nu n urnai în limitele provinciei, dar ~ i la
~iy~lul unor zone istorico-geogr afice m ai largi. D e altfel,
mJ ţierea unor demersuri de cer cetare de ace t gen asupra
oraşelor e nece. ar ă pen tru ~t determina progrese mai
substanţ.ia.le în studiul fenomenului urban în civilizaţia
roman ă şi acestor n ecesităţ i în cearcă să le răspundă consti-
t ui.rea Oomitetul11i Intern aţ ional a l C'etă ~ilor A ntice (OIOA)
ş i activitatea sa de ordin m etodoloaic s.
0.4. Metoda. u tilizată în cerce tările noa.stre, verifi ca t ă
cu succes în sLmlier ea Ri stcrrmti că a altor r egiuni ale
I mperiului rom an , Re întem ei a.z ă pe ci r ecenza re exba uR-
7 Id em , Ce rcel ă ri aero/'olograf'i ce pri vind lopcgraf'ia urban ă a J/i slri ei.
I. l :'poca rom a n ă (.w!c. I - 111 e. n .), „ H l\'I J\ l-.M li\" , :X Ll IT , 1974 , 2, p. 39 - 51 ;
11 . J,poca roman ă lîrzie (sec. 111 - 1 \/ e. n .). „ RMM - l l A " , XLIV, 19 75 , 2,
p .51 - 62; i JJ. Epoca ro m a n ă lîrz i e (sec . f\ ' - \'11 e. 11 .), „ HMM-J\ll A" ,
X LV, 1976, 1, p. 43 - 51.
8 Co ns li Luil l n 1969 s u b p a lronaj 111 A social ic i 111 l c rna I iona Ic de A rheo-
log ie Clasicii.
http://patrimoniu.gov.ro
ti:ră a informaţiilor existente pentru fiecare obiectiv,
rem terpret a te sub aspect topogr afic, ş i pe un ·tudiu com-
pl~mentar fo arte amănunţi t a l terenului. Elementul dina -
mic al aces t~r cercetări e oferi t de obicei în chip prepon-
derent ele mterpret a r·ea fotografiilor aeriene; Rtudiul
p ar~lel al t.uturor acoperirilor aeri ene ex istente pentru
R taţmnea viz a tă îngădui e nu numai o înţeleaere mai
V. b
a d mea, a car acterelor zonei, a r aporturilor între diferitele
~omp?nen te ese ~ ţ ia l e ale ei ş i prin aceas ta a raţiunilor
fun cţ10nale a.le mserării unei a~ez ăl'i în mediul n a tural
da r face posibilă, în urma elimin ării xuccesiv e a in terven~
ţ iitor po. t an t ice, i· stituirca fidelă si directă a liniilor
0
p ei a jului antic . Fotografia aeriană oferă de asemen mL
o 1magme .· 1ntet1ca a. upra unor obiective arheoloaice
' ' • ' V ' '
?ricît. de întinRe, în ca.re detalii rămase dispa ra te ca fiind
mreg1 tra te la sol unul cîte unul sînt reintegrate wrni
ansamblu cocrnnt în car e î ş i recap ătă locul ·i cărora le
pot fi definite în consecmţ. ă semnifica \;ia ş i fu~ cţia .
. ~pvort:,11. pr~~c ip a~ a l st~1dii~or de foto -interpretare arhe-
ologica sta m sa 111 pnmul nnd 1Il r evela rea unor monumente
· '.'l'u . urme subterane altfel inv izibile, pe car e mijloacele
l~m1tate ale yr~. p e~ţ, innilor t rndiţ ionale nu le puteau se-
siza . E xpreR ut hna la a acestor cercetări Re materi a liz ea.z ă
în reconstituirea pentru fiecare centru urban a unor
planuri cu valoa re me tl'ică cunoscută care fiaw·eaz ă îu
pozi ţi e exa tă toa te elementele Ri Rtn {c turilc a nt ice a tît
0
cele ~Ln Lerior cuno. c u t:e, cele reperat.e ht sol cît Ri cele
deduse numai din foto -interpretare. ' ·
~· ~ · ~cznl tatele unor ~Lstfel de tudii de topografie
ant1ca .·1nt ap te . să fmnizeze o serie ele avanta je ma jore
::" ·pectelor prnc t1 cc a le cercetării arheologice şi iRtorice,
in aenerc.
. o .~. 1 . :U!l prim cî~t ig priveşte aspectul practic al
m v~s t1 ga~ 1e 1 a rh eologice, proiectarea ş i desfăşm area săp ă­
ti:i.nlor, ca_r01:a le e pusă la di spoziţ;ic o util ă b ază de por-
~lll'e constitmt~ de„m1 plan exact, direct utilizabil p e teren
m cazul rest 1tuţ11lor pia.no-altimetrice la scar ă fo a rte
mare, r ealizate p c cele fotogramme trică , de felul celei
P.re.zen Eat e i~ . acest studiu. Beneficii însemna te sint po-
s ~b~~e ~n pn'.' m ţa randa mentului cercetării şi a a.ccele-
r arn r1tmulm de ob ţin ere a datelor importante în mă­
,·ura în care de.·coperiril e ş i precizările datora te f~to arafi ei
aeriene permit orien tarea "i a mplasarea. exactă în °t;eren
a . ăp ă t.urilor în pun ctele ch eie, eliminînd căutările cu
i·czu~tat l'l:egati'." ş i .a ~L1 cînd economii corespunz ătoare
ue t imp ş 1 de mvest1ţ11 .
. 0. 5.2 . .Avanta je esen ţiale .fot ş i cele de ordin calita-
t iv ,. r eferitoare ht. ~tabilirea , înainte de în ceperea săp ă­
t unlor, a con cep ţ1e1 generale a explorării unui obiectiv
~a di ·tribuirea teritorială ş i prngramar ea în perspectivă
mdeltmgată a eforturilor cercetării. Aceste avan taje decura
în. primul i:înd din împrejurarea că datorită datelor preli~
m~are as1gm ate de fo to-in terpretarea arh eologi că si de
r einterpretarea informa ţiilor anterior cunoscu te, o ~stfel
de c~rcetare de butea.z ă avînd prefigmată - uneori într-o
marn eră destul de amănunţită - imaain ea de ansamblu
a obiectivului său. E evident că în a~eastă situatie cel'-
c~tă:_rii îi po~.te fi ~s~gurată ~ evoluţie organică, judicioasă
ş 1 ca poate fi cu t 1ta de a r a mîne o succesiune de inveR ti-
gaţii de detaliu cu finalităţi imedia t e, nu întotdeauna
coordona te ş i deseori divergente, care pierd uneori din
veder e scopmile ma jore ş i din care o imaaine 0 de ansamblu
a obiectivului e anevoie de r ecompus. E ste de altfel o
cerinţă stringentă p entru cer cetarea arh eologică româ.-
nea.scă aceea. de a „e r ealiza ş i a ·e aeneraliza cît ma i
curîncl, cel puţin p entru staţiunile de în°tindere mai ma re
st~dii .Pr~liminare ~omplexe şi adîncite asupra fiecărui
obiect1v m parte, m vederea asigtll'ării unei conoept'i'i
unitare a cercetării pentru t oate fazele şi det aliile ei ca'.re
să e~imin e deficien ţe organizatorice cu implicaţii îh do-
m enml r ezultat elor şt iin ţifice . în etap a ac t.uală a dezvol-
tării generale a disciplinei arheologice este necesar ca
în ~ep erea explorării propriu -zise, prin săp ăt uri , a ori cărui
o~:necti~ .de p;·opor ţi~ mai importan te ·ă fie precedată
ş 1 cond1~10n.a. La de ~ts 1 g ur~re}t unui număr de cerinţe ele-
men tar e, dmtre care pnma este r ealiza rea un ei docu-
mentaţii topometrice la s cară fo arte m are a întregii sta-
ţiuni ~ i a zonelor aferente, constituind nu numai martorul
unei s ituaţii a t erenului pe care săpăturile o fac să disp ară,
ci ş i baza tutlU'or operaţiunilor de înregistr are pe toată
durata săp ăturilor. O altă cerinţă indispensabilă este acee~1
a elab orării unui sistem de referin ţă unita r, obligatoriu
pentru întreaga suprafaţă a obiectivului ş i pentru toate
etapele cercetării ş i care as igură legăturn ş i comparab ili-
tatea inv est ig aţiilor locale.
0.6. O finalitate imedi ată, absolut prioritară, a stu-
diilor de topografie antică ş i fotografie aerianr1 priveşte
însăşi ex i sten ţa ş i integritatea obiectivelor patrimoniului
arheologic n aţ ional. în condiţiile actuale ale unei dinami ci
teritoriale cu o amploare şi un ritm fără precedent, de
altfel în progresie continuă, majoritatea covîrşitoare a
zonelor arheologice din ţară io;e află în s ituaţ i a de a nu
dispune de o do cumentaţie oricît de 1;umară privind exten-
siunea lor real ă .
Fotografia aeriană este aptă nu numa i de a r evela,
un ceas ma i devreme, obiective pînă acum n ecunoscute
ş i de a le as igura astfel protecţ ia, dar poate servi la elabo-
rarea operativă a unor proiecte de rezervaţ ii arheologice,
exprimate în delimitări precise p e planuri ş i pe teren,
pentru to::1.te zonele a dieologice deja reperate.
„„„
1.0. Zona arhe ologică de la Slava Uu ă constit uie un
c::1.z tipic pen trn seria de mari obiective romane de pe
teritoriul Dobrogei rămase în afara circuitului cercetă ­
rilor arheologice sistematice. D eş i repera t ă încă de la fi-
nele secolului t recu t ş i remarcată de atun ci prin întinde-
rea puţin obişnuită ş i prin poziţia ei stra tegică deo sebită,
cetatea în discutie este actualmente unul din centrele
urbane cele ma i puţin cunoscute şi se află mereu în situa-
ţia de a nu figura decît ca s implă menţiun e, cu cîteva
cuvinte sau cîteva rînduri, în sintezele ş i în lucrările cu
caracter general priviIJd iio;toria veche a Dobrogei 9 • Deoarece
documentaţ ia săp ăttJ.l'ilor de mică a mploare pn1Cticate
aici, la intervale foarte mari în timp, este - cu o s ingmă
excepţie - integra l pi erdută, datele de ordin arheologic
se redu c la consemnar ea a cîtorva descoperiri mărunte ş i
unor sonda je ş i că s-au desfăşurat în 1885, datorită unei
menţiuni p ăstrate în arhiva ~a 13 •
1.1.3. Primele date de natură topografică generală
privind cetatea de la Slava Unsă a u fost înregistrate în
contextul activităţii de recunoaştere ş i primă inventariere
a princip ~1lelor obiective arheologice din Dobrogea, im-
primată de Gr. Tocilescu, directorul Muzeului Naţional
de Antichităţ.i, ş i realiz ată în special prin campaniile de
cercetări de teren desfăşurate de către f . Polonic. Acestn,
a vizitat locul în toamna anului 1897, în cadrul unei ex-
cursii În zona m a i puţ. in cercetată de centru-nord fL pro-
vinciei ş i, deş i sumare, informaţ; iil e cons~mnate cu ace~Lstă
ocazie au constituit . cea dintîi analiză directă, cu încer-
carea de identificare a liniilor ma ri ale topografiei a nsam-
blului de la Slava Uusă . Raportul mp.nuscris 14 adresat
lui Gr. Tocilescu semnala ex i sten ţa la yest de localitatea
actuală a ruinelor unui mar e oraş, numtp cetatea H aradoc,
ap ărat cu „ziduri şi turnuri colosale" ş i cuprinzînd va-
lea pîrîului Slava ş i o înălţime de 150 m:la sud. P. Polonic
nota forma generală a fortificaţiilor ca ~propiată de aceea,
a unui pătrat, dimensiunile - măsuraţe în p aşi ş i trans-
formate în metri - ale laturilor (de ' sud: 435 m; de
est : 403 m; de nord: 343 m. ; de vest : 591 m), un număr
d e 30 de t urnuri, pe care le bănuia, după forma terenului,
exterioare incintei ş i rottmde, asemăinătoare celor a le
incintei cetăţ ii Tropaeum Tra ifmi, R,aportul era în so ţ it
de o schiţă de s ituaţ i e a fortificaţiilor 15 , care constituie
imaginea cea ma i apropia. tă de r ea,litate de care se dispune
pînă în prezent pentm rLceastă importantă cetate. În
ciuda caracterului ei sch ematic (fig. 2) ~ i a valorii
metrice cu totul aprox imf1t ive, ea constituie un document
topografi c de certă utilitate, în măsma în care înregistra
terenul încă integra l liber de co n strucţ ii ş i culturi mo-
derne ş i monumentul într-o star e de conservare incom-
parabil ma i bună decît cea, prezentă, dat fiind că P. Po-
13 I. Barnca, DID, II, Bucureş ti , 1968 , p. 42li.
14 Rapor/11/ asupra ce rce l ălo rllor din Dobrogea pe linia Cara nasuf'-Ba ba-
dar; , 1l noi e mbri e 1897, ln Arhiva Gr. Tocil esc u, mss. 5 1:11, f. :38; 43;
id em, Ce l ă /i din inleriornl Dobro,qei , Arhiva person a l(1 P. Po loni c, r. mss.
7, Ca iet 4, f. ::14 - 36, la B.A .R.S.R.
15 Arhiva pt•rsonal ii P. Po lonic, l. Va ria , r. t!:i:l/l.

a unor relatări sumare privind aspectul general al zonei

către începutul secolului nostru. M ~1terialul epigrafie recu-
2. SC HrŢ Ă A CETĂ ŢI I DF p POLON re , D UPĂ LIN D ES EN INED rT
perat pîn ă acu m este extrem de sărac şi , în consecinţă, DIN 1897.
numele antic al aşezării, presupus încă de V. P â rvan a
fi Ibida amintită de Procopius 10 , ş i recent corectat în
Libida, Libidum sau Libidina de A. Aricescu 11 , rămîne
deocamdată o ipoteză foa rte verosimilă, în aşteptarea
unei confirmări epigrafice certe.
1.1.1. Necuprinsă în călătoria arheologică a lui E.
Desjardins, cetatea intră în circuitul ştiinţific în 1875,
prin publicarea unei in scripţii refolosite în zidul de apă­
r are a .
1.1.2. Pl'imele săpături practicate la Slava R,u ă,
în anii imediat următori Independenţei, au aparţinut lui
D. Butculescu. Despre cercetările acestui pionier al a rheo-
logiei româneşti nu ş tim însă decît că a u avut caracterul

9 R. Vulpe, lli sloire an cienn e de la Dobroudja , Bu c ur eş ti , 19c38, p. 170,

305, 335 ; I stori a. Români ei, I , Bucureşti , 1960, p. 601 , 613; R. Vulpe,
I. Barnea, Din istoria Dobrogei, ll, Bucureşti, 1968, p. 158, 226, 293, 426,
476; R. f'lor escu, Giliei arheologic al Dobrogei, Bucureş ti 1968, p. 87. În
articolul !biela , semnat de G. Bordenache, din Enciclopedia dell'arte anti ca
c/a ss ica e orientale , se indică ln mod eron nt o suprafaţă a ce tăţii de circa
10 ori mai mică <l ecit cca r ea l ă („una .wperf'ici e di circa du e el/ari e mezzo")
lO V. Pârva n, Cela/ea Ulmelum , I , „ AARMST' ', s. II, t. XXXIV,
811c11reşli, 19ll - 1912, p. 578, n . :~.
11 Despre numele aşezării anl.ice de la Sla11a Ru să, „ BMI' ', XL, 1971,

3, p. 58-60, cu lntrcaga bibliografie anterioară a acestei restituiri; d e

adăugat ipoteza lui R. Vulpe, Hisloire ancienne de la Dobroudja, p. :.14 1,
n. 1, după care BmG'.Lvov din !\"ol . Hpiscop. ar putea fi o coruptelă de la
Ibicla (sau Troesmis); cf'. A. Aricescu, Conlribulions epigraphiqu es â l'ide11 -
lif"icati o11 de qu elques loponym es de Scylbia Minor, Aktcn des VI. Interna t.
Kon gr, flir gricch . u. lat. E pi graphik, Milnchcn, 1973, p. 548 - 549.
12 Chri st, Weickum's Jn schrif'len Sammluny aus cler Turkei, „S itzun-

gsber. cler philosoph .-philolog . 11 . hist. Klasse cler k.b. Akad. cler Wissen-
schaftcn zu Miin chen", 1875, Bd. I, H. I, 1875, p . 95, nr. 29: „Gmbimcl!rif'I
. . . i11 S/a1Ja, J ;; l<m. ll'CSl/ich 11on Babadag aus elen aliem F eslungsmauern
( l\i.~iini iissar)''.

http://patrimoniu.gov.ro

3. SCH I ŢĂ DU !',\ H. NETZ II AMMEH , 1908.
. . -
H . GA .JE W S l<A , 1974.
Joni nota ex i s ten ţa unor tumu ri păs t.rînd în că pîn ă Ia
5 m d in el evaţi a zidur ilol' rn .
Aceste info1·matii succinte da r pret ioa e aveau . ă
rămin ă inedi te, spr ' deo ebiTe de a lte de' cr iel'i „i p la nur i
topogrnfice a,Je a ltor centre rom~1n e datorate lu i P. Polo-
n ic, a re a u fo t inelu e - uneori cu min im e mod i fică ri
d in p a rtea lu i Gr . Tocile. cu - în JJ1onurnente epigraf'ioe
ş-i sculpturale ale JJ1uzeulu•i Naţi onal de A ntiohi tăţi sau in
JJ'o1J.illes et reoherohes aroheologiques en Rournanie. Datori tă,
de.· igur , lipsei unol' de coperiri cp igrnfice m a i com;iRtente
care să ofe re date is torice d irec te m a i import ante p riv ind
v ia ţ. a. o ra~ u l u i - P. Polon ic nu recuperase de la loc uiLor i
decît 5 inRc l'ipt.ii cu v aloa re do cum enLară mode. tă 1 7 -
16 P . Po lo ni c, /?aport . . . , f . '.l8 .
17 Ibidem , f. 48.
•„ . , , '".
4. S CH I ŢĂ :~u B LICAT A DE n. NE T ZllA MME H, l!J L8.
Gr. Tocile cu . -a li mi tat la men ţ ionarea ident if icări i cetăţi i ,
în tr-o comun icar e la Acf-tdemia Rom ân ă privind rezul-
tatele p rogr amul ni de cei·cetări de t opograif ie an t i că p e
ca.re îl in it iaRe ls .
1.1.4. OetaL a a fo s t v izi tată î n iunie 1908 de R. etz-
h a mmer , care a publicat tm an m a i t îrziu o de ·cl'ier e
.· urnară a for tif i a p iJor 19 , fără a fum iza informa~ ii supli-
m en tare în r aport cu cele cuJe e de P . Polonic, căru ia îi
datora de a ltfel nu numa i ·emnala rea cetăţii , dm' ş i planul
fo lo. it p e teren in v izitare::ti ru in elor 20. Sch i ~a de plan
publi ca t ă de R. Ne tzhammer cu aceea.;i ocazie 21 (fig. 3)
es te cu cert itud ine o copie ::ti p lanulu i lu i P . Polonic, do-
vadă iden titatea d imensiunilor la Lmilor ; micile diferen ţe
car e se man i festă in cazul propor ţ i ilor unora uin tr e t ur-
nlli' i ;i al formei celor de la poarta de est ·înt mult m ::tii pro-
bab il de ordin ·trict grafic decit reznJ tatuJ un ei in terpre-
tări diferite a monumen tului. Singurele date noi privesc
progrc::;ia distru()'eri i ruin elor prin exploatair ea, m a ivă a
__,.. pietrei din zidul ele i n c intă de către localnici ş i prin in„ta-
lar ea intr e t imp a unei mo ri de ap ă în zona por ţii de es t 2 ~ .
1.1. 5. N eobosit ce rcetător al t opograf iei ::tin t ice a
Dob rogei septentr ionale 23 , O. 1\foi il atr ă ()'ea a ten ţ ia în
1909 asupra r u inelor ace ·tei „ ce tăţ i form ida bile", din
car e publica unele des oper il'i monetar e t 4 .
1.1.6. S ăp ătmi de am ator au fo t efoctu a Le de loco-
Lenent ul bulO'ar Iconomof, în t impul primului război
mondial, asupra unei b asilici din interiorul cetăţii . Sin-
gurele date în priv in ~a ace. t ui monumen t , are prin t ipul
de plan e pîn ă. a.c um unic in Dobrogea, au Cost îm egiRtrate
1 N oi cc r cel ă r i as up ra top ografi ci a nt i ce a lJo broge i . C:om 1111 i ca(i un e
{ăc 111 ll 111 şe<lin (a de l a 5 iun i e i 898 a Academ i ei Jlom li n e. Cior na c 11 p 11n c la j11I
co 11111 n iciirii c IJiis trală 1n A rhi va G r . To cil esc u , 111 ss. 5 1:12 , I'. 89 r .
i o A us Jl 11m ii 11i e11 , vo i. J, Ei ns icd c ln, 1909, p . :J85 - :.l9 1.
20 i bidem , p. :rno.
21 i bidem , p. :.l87.
2 2 ibidem , p . :.l88; :rn 1.
23 C{. sc r ia d e n rli co lc clin :i nii 1905 - 1908 111 „Co n vo r b iri lilc rnrc"
ş i d in 1909 - 19 11 i n „ B CM l" .
2 4 C. Mo is il , ./ )i11 l csr111rul a r /t eol ogi c al Dobrogei l . O n o u ă diplom ă
mililară ro 1rw11 ă, „ 13C M I", lf , 3, iuli c -se plc mbr i ·1909, p. 113 - 114 ; idem ,
Nlo11.el e ş i t eza u r e mon cl are, „ 13 S NH ", X I Cf, nr. 27, in n ua ri c - m a r li c , 19 16,
(>. 42, nr , 6:1.
http://patrimoniu.gov.ro
de H. NeLzhi'limmcr 25 , aflat pentru a doua oară la, Slava
H u 1-1ă, în ma,i 191 , chiar în zilele dezgropării basilicii.
O HC hi ţ.ă, c u LoLul ::; umară a cetăţi i e publicată clin nou 26
îu 1-1copul localizării aproximative a basilicii (fig. 4) .
1.1. 7. V. Pârvan va fi CLmoscut, fără îndoială, direct
această arie urbană, ale ăre i rol ş i poziţie . pecifice îi
a,pă l'cau cu claritate încă clin 1911, cleterminînclu-1 i:;ă, o
în ca,dreze în categori a a,parte a cetăţ ilor ele pe Jinii'li inte-
rio ară a Dobrogei 27 • R arele ~ i fom'te concisele referiri
ca,re ::;e întîlnesc în lucrăril e lui V. Pârvan, fie la dimen-
sitmile remarcabile ale cetă\,ii, fie la, caracterul ş i atribui-
l'ea c r onolog i că a, forLifi caţiilor , la poziţia ei privilegia, Lă
în rapo rt cu ::;i::;temul rutier al provinciei 28 i:;au la po::;ibili-
tatea, ca numele ~mti c ::;ă, fi foflt Ibida 29 si la structura
pl'Ob}tbil O'eti că a ~tCestui topon im, În concordanţă CU
caracLeruJ geti al ţ inutu lui 30, fie, în fine, la locul ora~ului
în admin istraţia eclesiasti că a Scythiei Minor 31 , dove-
desc toate nu numai definirea foarte precisă a ~tcestui
ccntrn urbRin, clar şi imp orta nţa particulară pe care i- a
acordat-o marele învăţat.
Dacă în Rin ul 1911, anul în mue V. Pârvan ini\,ia pri-
mele sale săpătmi ::;h;tematice în Dobrogea urmărind
20 H. Nc lz hn111111 c1', Oi c cliri slli c/1cn J\ l/crl ii mcr cler Dobrndsc/1a, Buka-
rcsl , 1918, p. J 54 - 156.
26 Jbiclem , p. 154 , fi g. 57.
27 V. Pâ r \'an, „ Bu lclinul oficial ni Minislcrului Instruc\iun ii ş i a l
Cui Leior" , XV , 19J I , l 5 nuv ., p. 4;30 sq. ; cf'. V. P f1rva 11 , Coresponclcn(â ş i acl c,
Bucu r cş li , l!l?:l , p. 13:!.
2 s Cclalea Ulm elwn, 1. p. 578 : „o ce/a le e:rce p(io11al ele mare - cea
mai 1nscmna lâ <lin. /oal e cele cunoscute în. interiorul J)obrog ei - · ş i ca rr,
fireş t e, a /'os l - precum reiese ş i clinlr-o pi a tr ă mi/iar<l di11 a11u/ 237, g!lsi l ă
aici - şi p un ciul de in/ers ec(i e al tuturor <lrnmuri/or clin Nordul prouinciei",
G. CETATEA OE LA S l.J\ VA H USĂ. F OTOGFIJ\ FIE J\El1 IJ\ NĂ D IN
l!l53.
c('. şi n:i tcl c 3 ş i '1; idem, lnc Jpu!urile vie(ii roma:i.e la Gurile Dw1ârii , Bucu -
re/ Li , I 92:>, p. l 71. : „ uria ş a I bida, cea ele cloLLâ:eci .~ i ci nci de hectare, în mij-
locul celui mai f'r w nos fi nul al Dobrogei , la Slava Rnseascâ, slc!plnind I re-
cerea pe loale căile c:1re duc spre nu11 i re ori spre Mare".
20 G/'. .mpra , nota 10.
30 idem , Getica, B u c u1 "şti, 1926, p. 230.
31 idem, NLLove consiclera:ion i sul vesco11:1 lo delia Scizia !Vli rwre, „Ren~
cliconti de lia Po n t. Accad.~Ro 1P . di Arc heo l. ", vo i. li, 1924 , p. 130.
http://patrimoniu.gov.ro
tocmai problemele istorice n,le liniei axia,le, alegerea sa
s-a oprit asupra cetăţii Ulmetum, mai mică ~i mai uşor
de cer cetat 3 ~, ceLa,tea de la Slava Ru.·ă nu a lipsit în
programul amplu de explorări arheologice desfăşurat după
război cu a.jutoml echipei sale de elevi ~i colaboratori.
în acest program, în care problemele oraşelor O'reco-ro-
m<tne ele pe coa::;tă beneficiau, în afara şantier ului-şcoa lă
funcţionînd la Hi.·tria din 1914-, ele deschiderea săpăturilor
de la Callatis ş i a celor, temporare, ele la Tomi, ia r sta-
ţiunile frontierei malului Dunării începeau a fi cercetate
prin instalarea şantierului stab il de la Cap iclav~t, cetatea
de la Slava Rusă urma să adauge alLe r eper e celor ob-
~inute la U lmetum pentru recon::;tit uirna istoriei oraşelor
fortificate clin centrul DobroO'ei, prin iniţierea exploră­
rilor clin 1926. Din nefericire, cercetările clei:;făşurate aici
de G. G. Mateei:;cuşi care para fifost concentratecupre-
că d ere as upra incintei 33 s-au Limitat la o singură campa-
nie cu rezultatele rămase total necuno::;cute în urma dispa-
ri ţ iei prematme a au torului lor 34 •
1.1.8. Cele mai recente cercetăr i de teren .·-a,u produs în
1953 ş i au fost efectuate de un 1:mbcolectiv a l şant ierului
Hi ·tria 35 care a vizitat ruin ele, a adunat diferite cle::;co-
periri mărunte de suprafaţă ş i de la locuitori ş i a practicat
trei i:;oncla je de mici dimensiuni în afara cetăţii, la nord
„i hi, vest ele ea, fără ca raportul publicat ·ă le precizeze
altfel decît foarte vag amplasar ea 36 .
1.1.9. Exclufliv clin dorinţa, ca, do:mrul momentelor ele
interes pentru această cetate să fie complet, aminLim
cele cîteva pa.' a je care o prive::;c, in cluse ele cercetătoarea
32 C/'. nola 27.
7. L'O TOGHJ\l ' IE AEHIJ\NĂ D IN l!l6 9.
33 G/'. R . Vulpe , op. cil „ p. 335.
34 idem , ln amintirea lui G. G. Ma leescu, „A nnlc lc 'I ob rogc i", XI ,
19cl0, ra se. 1- 2, p . 125. O in advc rlc n\:'I la l. Bnrnca , loc . cil „ ca re pla-
sează accs lc săpă luri î n J9 20.
35 „SCl Y", V , 1954, 1-2, p! 110 - 1l2 ş i fi g. 34 - 35, p. 11 4 ş i 36,
p . 115.
~ 6 Ibidem , p. 1 l 2.
poloneză H. Gajewska într-o lucrare recentă, cu un titlu
pe cît de amb i ţios, pe atî.t de puţin sprijinit de conţinut 37 .
Deşi a avut acces la manuscl'i ·ele lui P . Polonic ş i la arti-
colul Slava Rusă, de asemenea inedit, al Repertoriului
Arheologic 38 - căro ra, de altfel le este întru totul tri-
butară ca do cumentri ţ.i e - ~ i a cunoscut direct ş i obiec-
tivul, prezentarea topografică, 39 ş i planul publicat 40
de H. Gajewska constituie, în ntport cu sursele de in-
formaţ-,ie amintite, un regres considera bil, egalat doar de
C<L r~wterul confuz ş i eronat al v iziunii ::;ale a upra istoriei
generale a Scythiei Minor 41 •
1.2. Monumentele ep igrafice pîn ă azi cunoscute c~L
provenind din cetatea de la Slava Rusă sînt neaşteptat
de puţin e în raport cu mărimea aşez ării ş i cu amploarea
distrugerilor operate în timp, în speciaÎ asupra zidmilor
de apărare tîrzii care au trebuit s ă conţin ă numeroase
astfel de monumente refolosite şi din care, de altfel, fac
parte majoritatea documentelor salvate. Valoarea infor-
maţiilor cuprinse în cele aproxirna11iv 12 inscripţii de la
Slava Rusă - aproape tmtte fragmentare ş i cu doar
două excepţii de caracter funerar - este ş i ea scăzută .
Prima insc ripţi e cuno scută , azi dispărută, este cea train-
scri să de Weickum în deceniul al optulea al secolului
trecut 42 .
În decembrie 1897 P. Polonic ::;emmda si el cinci in-
scrip ţii fun erare fragmentare aflate în curţiie locuitorilor,
fără a oferi în raportul către Gr. Tocilescu alte amănunte
în privinţa lor 43 . E probabil totu ş i că cele două inscrip ţii
publicate curînd dup ă aceea de Gr. Tocile ·cu 44 au făcut
parte din acest lot, ca ş i fragmentul de in scrip ţie făcut
cuno ·cu t mai r ecent de D. Tudor 45 , în ca,re caz celelalte
două piese trebuie ' ă fie cuprinse, din lip ·ă de notaţii
preci e în momentul descoperirii, în seria de fragmente
cu provenienţă incertă păstrate în colecţ iile MNA. Des-
coperiri întîmplătoare din ultimele decenii au mai adău­
gat cîteva documente ace. tui fond încă sărac : piatra de
mormînt a lui Q. Marcius Quadratus 46 , a lui Valerius
Valens, decorată cu Lupa capitolina 47 , două fragmente
încă inedite 48 , toate păstrate la Mtlzeul de arheologie din
C onstan ţa, ş i două inscripţii funerare cu nume tracice,
aflate acum la Muzeul din Tulcea 49 . Mai sînt de men-
37 Top ogra phi c des /'orli{ica lions romaincs w Dobroudja , Wrocla v-
Warszawa , 1974 , 168 p.
38 Redactat de I. Barnca, ln mss. la lnstilulul de a rheo lo gic din Bu cu-
reşli .
39 Op. cil., p. 1:1:J - 131f ş i Ca lalogu e, p. 157 - 158. După H. G. aria
forlifi ca lă joasă era „le plus 11raisemblab/emcn.I recla n.gulairc'', rcs lrln -
glndu-se doar la spaţiul delimitat la sud de plrlul Slava, ia r la nord ele la tura
d e nord a fortifica\.iilor (tolală co nfuzi e între lat uril e de nord , s ud ş i est ;
suprafa\.a totală a oraşului aprecială a rbilra r la 140 OOO m2 ) şi unită „par
Ic mur nord" (in rea li la te lat ura d e ves t a incinlei) cu cca de-a doua co m-
pon e nlă a wnci, cca ele pc i mi lţim ea el e la suci , definită ca „/'orl -ciladc/l c",
„{orl crr.ssc", „pelit posle de garde", „au plan le plus 11raise111blab/em e11/
rccla11r1ulaire" (in ciuda un ei suprafeţe--c:l c circa :~ ha şi a un ei form e cil se
poa le el e alipi ce). Pentru H.G . Slava cs lc „l' un e des rares rivi eres na11iya-
bles de la L>obrnudia" ş i aceasta , lmpreună cu dimensiunile ce tăţii , „parais-
senl lemoiflner qu e 1bida {ul un e agglo111 cralion citadin e {orlif'iec" ( !) ; c
drept că plriul ln di sc uţi e este unul din c urs uril e d e apă dobro gene c u deb il
pe rma nent , dar oricin e a s la l pe ma lul să u ! ş i poale cu g reu ima gina nav i-
garea ln apele sa le, chiar c u o rnonoxilă d e ga ba rit minim.
40 Op. cil. , , p. 82 , fi g. 26: com para\ ia c hi a r nu1m1i eu schiţa lui P.
Poloni c (fig. 2) ne dispens ează el e orice co mentariu .
41 Ne propun em să revenim cu a llă ocazie as upra accslci lu c rări.
42
C{. supra , nota 1 şi C IL , 111 , 7523.
4 3 Raport . . . , f. 4:1.
44 Fouil/es el recherclles arc/1eo/ogiqucs c11 J?oumani e, Bucureşti, 1 !lOO,
p. :W8 , nr. 34 = „H TAF", V, JX , 1903, p. 60 , nr. 89 = CIL, III , 14 443
şi Fouil/es el recherciles . . . , p. 208, nr. :13 = „ RI A i'' ', V, JX , 1903 ,
p. 60, nr. 88 = C IL , li! , 14444 ; p entru loca lizarea lor c/'. E. Doru\.iu ,
Precizări topografice despr e un ele inscripţii dobrogene, „SC TV", XV , 1964,
1, p. 132, nr. 6.
45
1nscrip(U romane in edite din O/lcni a ş i Dobrogea, „ MCA" , I( 1956,
p. 594 - 595, nr. 73 şi p. 578, fi g. 4a. .
46 A. Hiidulcscu , In sc ripţii in edite din Do brogea, „SC IV" , X IV, 1963,
1, p . 9\J - 100, nr. 17 ş i idem , ln culegerea No i monumente epigra{ice din
Scylhia Minor, Cons ta n\;a , 1964 , p. 168 - 17 1, nr. 17 şi fi g. 17, p . 170. Pentru
o lectur ă diferilă c{. A. Aricescu, ari. cil. , „ BMI ", XL, 1971 , 3, p. 60.
47
C{. R. Vulpe , DID, II , 1\J68, fi g. 1, p. 293. Vezi ima gin ea d e la fi g. 1
p entru care mulţumim tov. Adrian Rădulescu, directorul Muzeului ele
arheolo gic din Constanţa; textul in sc ripţi ei este !ncii inedil.
48
C{. A . Aricescu , ari . cil „ „ BM I" , XL, 1971, 3, p. 58 ş i nota 22.
49 V. H . Ba um a n, !\'ole epigraf'ice; „SC IV" , 22, 1971 , 4, p. 594 - 595,
nr. 2 ş ip. 595 - 597, nr. 3; c{. şi A . Aricescu, Adno t ă ri ep igra{i ce , „SC IV",
24, 1973, 1, p. 116 - 117.
http://patrimoniu.gov.ro
ţ,ionat un miliariu din anul 237 50 ş i o inscrip ţ ie cursivă
greacă din sec. VI, incizată pe o ţiglă 51 .
1.3. Descoperirile monetare acumulate pînă în pre-
zent din ruinele cetăţii nu sînt nici ele prea numeroase
ş i n-au beneficiat decît de semn alări sumare. Se cunosc
pîn ă acum un tezaur de drahme de argint de la Lysima,ch 52 ,
monede din vremea Antoninilor 63 , din secolul al treilea 54 ,
şi ntonede romano-bizantine, în special din secolul al
Vl-lea (Justinian, Justin al Ii-lea ş i Mauricius Tiberius 65 ).
Monedele recuperate de n'oi recent acop eră mai bine întreg
·ecolul al IV-lea56.
...
.. „
2.0. Fotografiile aeriene avute la di spo zi ţ ie pentru
zona în studiu nu au avut nici de acm1stă dată valoarea
unor documente aerofotografice realizate anume în vede-
r ea prospecţiunii arheologice, ci aparţin unor zboruri cu
finalitate cartografică. Ca ş i pînă acum, această împreju-
r are este de natură să impună anumite limite rezulta-
telor cercetării noastre ş i de a l ăsa loc liber unor îmbogă ­
ţiri ş i precizări viitoare, pe care fotografii aeriene special
efectuate pentru cercetările arheologice le vor putea
furniza cu certitudine. Aceste~L vor trebui să ohserve
întreaga metodologie pusă la punct pentru acest t ip de
prospecţiuni : alegerea momentelor optime din an şi din
zi pentru aerofotografiere, urmărind cele mai favorabile
in ciden ţe ale ilumin'ării solare în vederea ev idenţ ierii,
prin efecte de umbră, a detaliilor de microrelief, alegerea
ş i combinarea tipurilor de peliculă fotografică (alb-negru,
color, fals-color etc.) ş i a filtrelor optice co resp unz ătoa re
dominantei cromatice a solului ş i a vegetaţiei, îmbim1rea
fotografiilor aeriene ver t icale cu cele oblice ş i asigmarea
unei v~uiaţii de cote de aerofotografiere care să îmbrăţi­
şez e to ată seria de perspective ş i de grade de precizie
a detaliilor necesare studiului. Numai în acest mod posi-
bilităţile prospecţiunilor aerofotografice pot fi exploatate
pînă la capăt ş i pot oferi un maximum de date cercetării
arh eologice, eliminînd cota de h asard ş i limitele care sînt
prezente în s ituaţ i a unor zboruri realizate în alte scopuri.
Fotografiile aeriene ut ilizate aparţin toate unor aco-
periri aeriene verticale realizate între 1953 ş i 1969, în
momente ş i la scări de zbor diferite. D eş i scara a două
din tre aceste documente - zborurile din 1953 (fig. 6)
ş i 1969 (fig. 7) - este destul de mică (1 : 25. OOO ş i, res-
pectiv, 1: 33.000), neîngăduind decît observaţii generale
asupra ~111samblului aşez ării antice şi, în primul rînd,
asupra fortificaţiilor, fără a se putea coborî la nivelul
unor detalii topografice interioare, acest neajuns este
compensat în cazul fotografiilor din 1953 de avanta jul
conservării viziunii libere a unor importan te porţiuni d.in
suprafaţa cetăţ,ii, acoperite în anii imediat mmători de
casele şi uliţele periferiei nord-vesticealocalităţii act ua le .
Cea mai utilă p entru foto-interpretarea arheolo gică
este fotografia aeriană la scara de zbor de 1 : 10.000
(fig. 12). Imaginea este extrem de clară ş i cu o bună ilu-
minare în orele de la sfîrş itul dimineţ;ii, a căre i in c idenţă,
50 Gr. Tocilescu , „ AEM0" , X l , 1887, p. :18, nr. 4:.J = CJI., 111, 7612,
lin gă Ciamurlia d e Sus, und e fu sese adusă din ruinele unui castru roman
din apropiere de Ca mena. V. Pârvan , U/m elwn , 1, p. 578 şi nota 4 afirmă că
miliarul proven ea din cclalea el e la Sla va.
01 Produsă numai foto grafi a, „SC IV" , V, 1954, 1- :.J , p. 11 5, fi g. 36.
52 C. Moisil, Mo n cle ş i tezaure mon etare, .,BSNR", X II , nr. 27, ianuarie-
ma rli e , 191 6, p. 42, nr. 63.
63 Idem , Din lesa urnl arheo/of1ic al Dobrogei. I. O nou ă di plom ă mi/i-
lar ă roman ă , „BCM I" , 11 , 1909, 3, p . 11 4.
54 „SC JV" , V, 1954 , 1 - 2, p. 112.
00 Ibidem ; c{. ş i C. Moisil , ari. cil . la nota 29.
&6 În iunie 1973 Siclor Ccrno gor , care a preda t ln 1965 - 1966 o monedă
de aur Muzeului d e arh eolo gie din Co nstanţ a , ne-a clona t urm ă toar e l e
mon ede d e bronz cul ese de copiii să i din dărlmăturile turnului JJ: 1.Histria
- Seplimius Seve rus ; 2. Co nsta ntius II Caesa r , a . 330 - 335; 3. Co nstan -
tius II , a. :H8 - 354; 4. Constantius II , a . :~54 - 36 1 ; 5. Iustin lf, a . 568 /9.
in aug ust 1976 un membru a l ace l e iaşi familii ş i P. Jspas ne-a u mai donat
alte patru m1911 cd e d e bronz: 6. Constantin cel Mare , a. 330 - 335; 7. Gra-
tianus , a. 383; 8. Theodosius I , a . 383 ; 9. Justi n II, a . 573 /4. Identificarea
monede lor aparţ.ine colegului Gh . Poenaru Bordea , ca r e Ic va publica !n
mod complet şi care va găsi a ici mulţumiril e noas tre.
~. LATURA DE VEST.
9, TURNUL 3 - POARTA DE VEST!
ehiar dacă nu e propice să producă indiciile revclatoa,rc
~Lle microreliefurilor, prezin tă avantajul elimin ării ma-
rilor zon e ele umbră . Un a8pcct limitativ e constituit
de maturitatea deplină a covorului vegetal în momentul
aerofotografierii, ceea ce exclude po8ibilitatea observării
directe a porţ;iunii de ·tul de în t inse din obiectiv, acope-
rită de pădure, grădini ş i culturi agricole.
Fenomenele revelatoare de structuri ;mtice exploa-
taLe în studiul stereoscopic . înt în mă · mă preponderentă
acele~t ce s-ar putea numi „de di::;trugere". Fotografiile
<teriene înrcgistre~tză fidel întrea,g:-t gamă a formelor de
demantelare s istematică la care zidurile cetăţ ii au fost
supuse permanent, niai aleR în ultimul secol: porţiuni
de ziduri ce mai pă::;trează ceva din elevaţ ie pesLe nivelul
actual al sblului, altele pe care demantelarea le-a egalizat
cu terenul, porţiuni în care extracţi a pietrei se face în
şanţ sau care au fost dezafectate în adîncime pentru a
permite ar ături mecanizate. Demantelarea a fost întot-
deauna mai putenii că în privinţa paramentelor,constituite
din blocuri regulate, ale incintei; dacă la sol masa de
moloz ş i 'fărîmătmi de piatră se prezintă ca amorfă,
fotografiile aeriene vertica.le permit o restituire suficient
de exactă a t r aseelor ş i a formelor zidurilor distruse.
Planul zonei arh eologice de la Slava Rusă pe car e-l
prezentăm (fig. 13) a fost restituit pe cale fotogrammetrică
dup ă ultimul zbor amintit. Fondul cartogr afic al acesteia,
la scara 1 : 2 OOO, cu ech idistanţa curbelor de nivel de
0. 5. m, figurînd toate detaliile de planimetrie ş i ni'vel-
ment ş i dublat de profile pe direcţiile cele mai semnifi-
cative pentru relief, a fo st realizat de echipa de specialişti
a Atelierului de stereorestituţie condns de ing. Stoica Radu,
de la IGFCOT. Pe acest fond am putut asiO'ura - cu
aceeaş i aparatură de mare precizie - fixarea metrică
riguros exactă a datelor de topografie ant ică pe care le-am
obţinut prin foto-interpretarea arheolo gică. Alături de
docume:Qtaţia similară, elab orată în ,aceeaşi formulă de
colaborare interdisciplinară, pentru aria Ul'bană a cetă !;ii
Histria 57, planul oraşului de la Slava Rusă reprezintă
07 Al. S. Ş te fan , art. cil., „ RMM-MIA", XL III, 1974 , 2, p. 43, fi g. 3.
http://patrimoniu.gov.ro
10 CURT INA D , DISTRUSĂ DE ARĂTUR I I TURNUL 4.
11. VEDERE GENE RALĂ A LAT RTLOR DE VEST I DE NORD
nu numa,i un prim exemplu de cartografie modernă în
arheologia românească, dar ş i prima aplicaţie la arheo-
logie a procedeelor· fotogrammetriei, 1:-1 noi '.in ţară 0s.
În funcţie de limitele şi calit ăţ,ile, t recute în _reviRtă
mai sus, ale fot;ografiilor aeriene existente pină în prezent,
foto-interpretarea ş i ob ervaţi ile amănunţite ş i rnpetate
de teren care au verificat-o şi, în unele locusi, au comple-
tat-o, au fUI'nizat importante ach iziţii pentru topografia
cetăţi i de la Slava Rusă; acestea privesc în special forti-
ficaţiile ·i prezentarea lor în detaliu se face u1 cele ce
urmeaz ă 69
•
2.1. Incinţ>a mare
2.1 .1. Latura de 1;est (fig. 13 ~i 8 - 11).
0-urtina A. Exccptînd extremitatea meridională, în prn-
nun ţată, declivitate de la sud spre nord, care e apa renLă
datorită explo atării recente a pietrei din emplecton (fig.
25), cea mai marn parte a tra, eului nu mai păstrează nici
un rest la suprafaţa olului, nivelat în zona traversată
de un drum de pămînt şi acoperi tă de con ·trucţii, grădini
ş i cul turi. Ca şi pentru curtina B, linia substrucţiilor
su"bterane e precizată de coloraţ ia diferită, a solului şi
de p erturbaţiile pe care masa de zidărie d.in adîncime le
produce în vegetaţia care o suprapune; acestea se mani-
festă printr-o linie de culoare mai înch isă pe fotografia
aeriană de la fig. 12 ş i, dimpotrivă, de culoare mai des-
chis ă pe fotografiile de la fig. 6 şi 7.
Turm1.l 1. Foto-interpretarea nu poate aduce în ace. t
caz - datorită suprapunerilor moderne amintite - nici
o altă precizare în afara ex istenţei unei anomalii de micro-
&s Asupm aspecte lor t ehni ce ale acestor a pli ca \ii vor fi dale detalii
de căt r e ing. Stoica Radu în publicat:ia ştii npfi că a Com itetu lui român
de fo lo gram mctrie, co mitet că rui a li datorăm , încă de la co ns li lui rea sa
(1970), un ma re ajntor ln desfă ş urar ea cercelărilor no ast re .
Transcrierea planului zon ei arheologice de la 'lava R u s~1 ne apa r\.in c.
0 9 O primă prezentare s um a r ă a descoperirilor de la Slava Rusă a
fo sl făc ută ln 1972, la al IX-lea Co ngres a l F ronti erelor Ro ma ne, cf'. art.
cit. la nota 6, p. 104 - 105 ş i pl. 21 - 22, dezvoltată apoi l ntr-o co muni -
ca re la Insti tutul de arh eo lo gie din Bucureşti , la 12. IV. 1975 ş i la
al JX-lea Congres al Fro nti erelor Romane de la Szekesfeherv !ir ,R.P. Unga
r ă , la 30. V III. 1976.
relief, care nu depăşe~te 1 m îuă,J~imc ş i e îmegi::;trat~L de
re ·tituţi a al timetrică. Acea::;Lă localiza,re e <lis iguraLă ~LLîL
de ritmul general a l implantă rii tLu·nu1·iJor 1-) i de lllJJ O'ime:-li
medie a ciutinelor, cîL şi de faptul că P. Polonic înregii-;-
Lra.se a ici ruinele - pe vr emea S<L H\ir ă în'Uoia,J ă încă, v izi-
bile - ale unui tlU'n. Pentru forma lui n u avem îm;ă
nici un indiciu acum ; împrej 11rnrea că. in ~chi t<L I ui P.
Polonic, prelmLlă ş i de R. Netzlrnmmer (fig. 2 ş i 3), ern
m~Lrcat a ici un t urn semicircula,r nu n e oferă nici o cer ti-
t udine în acest ::;ens, deoarece am con::;tat:-Lt că Îll cel puţin
tr ei cazmi (cf. infra t urnurile 4, 6, 8) contururile desenate
în ace t document nu corei-; pun d formei reale a tUJ·n urilor.
Am prefentt toLu~i pe planul no,·trn, în mod ipotetic, ,·ă,
1:.! . FOTOGRAFIE AERIANĂ DIN l!JG!l.
10
http://patrimoniu.gov.ro
Iigură.m t urnlll l ca rectangular, avînd în vedere alter-
nan~a pe1foctă a t ipurilor de tlU'nuri c:-tre i:» înLîlne~te
pentru tot re::;tu.l laturii de vest.
Curtina B . Dema,nLelaLă pînă ::; ub cota, acL ua l:':t, a Lcrenului,
linia ei, care continu ă oricnta,re~L c iu tinei A, <L fm.;t fix:aL~
pe p la.n în ace l a,ş i mod.
Poarta de vest. O m :olire <Lnom<Llie, v izi b ilă. pc fotogrnfiilc
aer iene în pLmctul în care pîrîul Slava în Len;ecLează. linia
incintei, co resptmde di::;pozitivului a e::;tei por\,i princi-
p:-Lle a laturii.
1'urnul 2 . e prez inLă C<t un detaliu pozitiv de microrelief,
marc:-Lt 1-) i de CLu·bclc de n ivel ale ·tereor estitu\1ici, aflat
azi h'\i s ud de pMu ~i în contact direct cu acesLa•. Fotognt-
 fia p ăstreaz ă urma diferitelor r ă ·coliri p rodu ·e în aicest
loc cu ocazia, demol ării. pr ogresive a, turnului, aicoperit
acum cu vegetaţ i e m ăruntă .
Turnul 3 ap are ca o movil ă de d ărî mătmi rămase p e loc
dup ă exploatarea pietrei ş i a, fost afectait ş i de eroziunea,
apelor pîrîului, cRir e a, dezgolit conglomeratul empl ect o-
nul ui laturii de sud (fig. 9).
Sensibila proeminen ~ă spre vest în r aport cu linin,
incintei r1i am belor turmui le ais igură un t ip de p lf1n simil a,r
cu cel al por ţii sep ten t rionale.
Curtina C, deş i în cea, m }ti maire pair te e rasă pî nă la, su-
prafaţa ..·olu lui, }tre trase ul în întregime as igu rnt p rin
banda a,Jbi ci oasă cu l ăţime constaintă, conturată cla,r ş i
fără în t reruperi pe fotografia aieria n ă ş i vizibil ă "i p e
teren către extrerni taitea, ei de nord. Jumătatea, de sud
este afectaită de lucrările agricole, fiind in clusă în t r- o
p}trcel ă în perm anenţă ai rată, iar porţ iunea cen tra l ă e
tot m a,i adînc distruRă de circuh ~ia p e drumul de p ămîn t
care se l ărgeşte ş i se rnmifică toc m~ti deasupra zidului .
Segmentul de la, nord de acest drum , c ru ţat de ai rături,
cî ştigă progresiv în î n ăl ţime , a jll11gîn d la punct ul d e in-
serţie a tm n ului 4 ht o în ălţime de circa 2,5 m faţă de
terenul î ncon jurător, ceea ce impli că o co tă de p f1is trare
corespu nzătoare m ăcar p en t ru empl ecton , dacă nu ş i
pent ru a::; izele d e pa.ramen t .
Perfect lini a ră, curt ina, în di ::;cuţ; ic se ~tbaite cu cîteva
grade spre nord-vest în raport cu orien tairea curt inei p re-
cedente, ceea ce determină o p o zi ţi e uşo r retrasă a, por ţ ii
de vest faţă de cutt inelc :;;i turnurile ca.re o încadreaz ă.
T itrnu l 4. Ruin ele, poate m a.i bine p ăstmte , sîn t in cluse
înt r-un mont icul îna lt de circa, 2,5 m . U rmă rir ea, în ste-
reoscopie a latmilor de vest ş i de nord, care, deş i în t re-
rupte de răscolirile mod em e, apar linia re ş i indi că o form ă
rectangular ă p en tru acest turn , în con traRt cu desenul
lui P . Poloni c (fig. 2) 60.
Curtina D reprezin tă p a rtea cea m ai gr av distrusă a
laturii de vest (fig. 10) ; p e m a i mul t de dou ă t reimi din
lungime, puterni ca structlm71i a fort i f icaţ i ei <li fos t sistem a-
t ic dez agregată pîn ă la cel puţ; in 30 - 40 cm 8ub suprafa ţ;~1i
terenului, p en tru a p e ·m ite a r ăturile cu tr actorul p e
marca tarfa care se ex tinde în in teriorul cetăţ ii . E pro-
babil că distrugerea a a juns a,ici la nivelul substrucţ iilor,
din care ~tr ăturilc con tinuă să smulgă blocuri ce po t f i
v ăzute în braz:de, de o par te ş i de alta a liniei incin tei.
Singw'ul t ron son ca.re are şa,n se , ă fi e conservat cu cîteva
asize p este ni velul F'.Oclului se ftfl ă în ult imii metri spre
nord a i cur t inei, în punctul în care in cinta, încep e să urce
pe pan ta impracti cabil ă pen tru arături m ecanizate ş i
pe care s-ft desfăşura,t d oar extrager ea, ob i şnui tă a pietrei
d.i n zid. Fotografi a aeri an ă ev iden ţi az ă urma R l ab ă, de
culoare deschisă ş i i ntermiten tă a a.cestei curt in e d istruRe
care de. cric, în ~1insamblu, o ~1ibatere im1rcată, de circa
20 gra,de spr e nord- est faţă de curt ina p receden tă ; tran -
zi\;ia de la orien tarea curt inei O la aceea a curt inelor E
ş i F se reali'z ea z ă de fapt printr-un prim punct de fl exiune
mai p ron unţ,ată la con tactul cu t urnul 4 ş i p rintr-o a
domt deplasar e, do a,r d e cîteva grade, ca,r e , e produce la
mijlocul curt inei.
1'itrnul 5. Plasat la p iciorul pan tei pe care o urcă urm ă­
t oarele dou ă curt ine, este proeminent ş i cu fron tul r otun -
jit.
Curtina E con t inuă linia segment ului nord ic al curt i-
nei preceden te ş i urmă reşte în clina \;ia p u ţ in imp orta,ntft
a t eren ului.
T urn1.tl 6. F ace p ar te din seri.a t urnurilor rectangulaire,
mai puţin ieş ite în afară, d ar m a i la rgi.
Curtina F taie cmbele de nivel ale unei p an te mult ma i
pronun ţate , cî şt igînd în 60 m de desfăşurare 7 m în alt i-
tudine.
'l'itrnul 7, d e colţ , d e o m asivi tate re mar cabil ă, o cup ă
punct;ul cel mai înalt în raport cu toate celelalte elemente
GO Urm at ş i ele H. Nc lzha mm er , v . fi g. 3, E acl evărn l că pc a mb e le
schi\.c turnul a rc dim e nsiuni ma i mi c i cl cclt ce le a l ă tu ra le, ceea cc a r cores-
pund e dife r e nţ e i rea le el e lun gim e în a x în t re Lurnuril c clreplnn ghiul arc ş i
ce le cu frontul rotunjit , a ces tea clin urm ă a va nsincl mai mult el e la faţa
incintei.
11
http://patrimoniu.gov.ro
a le incintei din p a rtea de jos a oraşului ; un larg front
circular se articuleaz ă ht curt inele F ş i G prin două
laturi rectilinii - v izibile p e fo t ografi a aeri an ă - , p er-
p endi culare fiecare p e curt ina p e care se sprijin ă .
2.1.2. L atura de nord. A re o orien tare gen eral ă est-
vest ş i în chide un front de 340 m (fig. 11 ş i 14).
Curtina G p ăstreaz ă constan t cotf1 în alt ă a t urnului de
colţ; . În exterior, p e to ată lungimea ei, e fo a rte bine con-
8ervată platforma b ermei, a cărei limi tă spre şan ţ nn
depăşeşte pro e minen ţa, t urnurilor.
T ·urnul 8 a re a,ceeaş i formă rectangul ară, ca ş i t.urnurile
4 ş i 6.
Curtina H, perfect .colini ară cu preceden ta ş i în mare
la n,ceeaş i co tă, are de asemenea b erma p ăs trntă.
T urnul 9. Aşezat în punctul în ca.re incin ta începe să
cob oare spre terenul pla,n, fo to-interpretarea, îi preciz eaz ă
planul în formă de U .
Curtina I. Print r-o frîn gere spre interior car e se produce
în treimea d e est, as igur ă t recerea la pozi\;ia m ai re tras ă
spre sud a jlllnă tăţii orien taile a laturii de vest; pe p a r-
cursul ei se face ş i tranzi ţ i a de nivel între curt inele îna lte,
G ş i H, ş i celelalte de la est, prin tr-o pan tă pronun ţată
(9 m de d enivela re la 50 m liniari a i cur tinei).
T urnu l 10. E ste plasat către sfîrş i tul p a ntei. Avînd
aceeaş i formă cu t urnul 9, est e primul care întrerupe
al tern an ţa d es ăvîrş i tă a celor dou ă t ipuri de plan a le
t urn urilor, resp ec tată de la poa rta de v est pîn ă în acest
punct. Coridorul de in t rare în turn era prevăzut cu o
bol tă de căr ămizi întîlni tă de localnici cu cîţiva ani în
urm ă cu ocazia săp ăturilor de ex tntgere a pietrei în
această zon ă; bolta, se afl ă la circa 50 cm adîn cime de la
suprafaţa actual ă a solului, ceea ce pl aseaz ă nivelul de
căl care corespunz ător intrării în turn la circa 2,5 m adîn-
cime.
Curtina J . Coboar ă ult imii metri a i p an tei ş i e adînc
dez a.fec tată de traseul drumului de ţară care o t raver-
sea z ă . Pa,ram en t ul interior, r ecent demontat, era con sti-
tui t din bloch ete de calcar rect angulare de dimen siuni va-
ri ab ile - în m edie 30 cm ; o imagine indirectă a acestui
p a ram ent poate fi avut ă prin intermediul ga rdului c ătre
s tra.dă ail curţ ii lui S. Cemogor, con strui t în în tregime
cu pietre din curt ina a, min t i tă .
Poarta de nord. T urnurile 11 şi 12 sî n t, ca ş i cele pre-
ceden te, lungi ş i cu fron tul semi circular prezentîndu-se
azi ca dou ă mov ile de d ărîmături acoperite de vegetaţ i e .
Răscoliri din var a anului 1976 a u dezgoli t col ţul de sud-
est a l m1imer ei interioare a t urnului 12.
Curtina K se desfăşo ară în teren plan.
1-'urnu l 13. J.;a fel de m rtRiv ca ş i turnul de col ţ 7; ş i a1c1
t udiul stereoscopic prec iz eaz ă că nu e vorba de un t urn
p erfect cil'C ular, ci cu un plan care comportă două laturi
drep te, p erpendicula re p e curt inele a.l ăturate . Turnul e
destul de grav afectat de extragerea pîn ă la o dată re-
centă a pietrei; în cm sul acestei opera ţ;iuni ar fi fost
întîlni te, dup ă rel atările m embrilor go spod ă ri ei învecin ate,
t rep tele din lesp ezi m ari ale unei scări .
2.1.3. L atura de est e, te , împreun ă cu cea sud- es tică ,
p ar tea din incintă cel m a i gra v di strusă de con s trucţiil e
r ecen te ale satului.
Curtinele L, M ş i N pînă la a lbi <t actua lă a Slavei au avut
d e suferi t nu numai distrugeril e de dem an telare constatate
pretu t indeni - în acea tă par te sigur ma i grave da tori tă
a,propierii de sat - d a r m a i ales p e acelea profunde deter-
min ate de construirea în anii '50 a unui sir de case si de
apairi ţia unei uli ţe al cărei p at este co~ stit;uit de în suş i
corpul zidului de in cin tă , sumar nivelat la suprafaţă spre
a p ermite circuaţia de căru ţe ş i t ractoa re (fig. 15 ) 61 •
Î n plus, curt in a L este traversată obli c, în jum ătatea
nordică, de o al tă uli ţă .
Ci Co incid enţa p e rfec tă a uli\.e lor rece nte c u traseul in cintei, ce se
v e rifi că pe ntru inlreaga l at ur ă d e es t ş i o par te a ce lei el e suci , se e xpli că
prin fa ptul că l n mom entul p a r ce l ă rii zon ei cetă ţii mas ivul el e pielrărie
a l zidului , la lel e circa :1 m ş i obstacol p cntrn orice tip d e cultură ag ri co l ă,
a fo s t h'\sa t in afa ra !olurilor ; od a lă cu exlind c rca loc uirii , acest hat ele o
l ă pm c d eos e bită a de venit uliţa ga la pava tă ş i a determinat şi alini erea
caselor.
 13. PLAN L CETĂŢII DE LA SLAVA R U SĂ.

Turnul 14 ,în întregime invizibil astăzi, este. desigur serfos

afectat j de fundaţiile caselor care-l suprapun ; poziţia
lui e demascată încă de conturul curbefor de nivel.
Turnul 15 se află în perimetrul go spodăriei lui Feclis Maca-
rov ş i e parţia.l suprapus de clădiri . ObP.eJvaţii asupra
unor detalii vizibile dau unele indicii privind tehnica de
construcţie, tipul de plan şi dimensiunile :
, 1 - în centrul curţii, imediat în spatele porţii de la
stradă, e viz ibilă partea superioară a extra.dosului bolţii
coridorului de intrare în turn. Construită din cărămizi
de m ari dimensiuni (fig. 16), ea atestă din nou soluţia,
tehnică întîlnită la intrarea turnului 10, precizează apro-
ximativ adîncimea la care se află nivelul de calcare al
pragului - ş i, implicit, al zonei învecinate din interiorul
cetăţii - , ş i fixează pe linia cărămizii verticale, cu func-
ţie de cheie de boltă, axul intrării ş i foarte proba.b il al
turnului;
2 - construirea în coltul de sud-vest al curtii a unei
m aga zii 62 cu beci a dus la dezvelirea colţului de sud-vest
al camerei interioare a turn'ului. Actualmente doi dintre
pereţii beciului sînt constituiţi, pe o adîncime de 2 ro, de
faţa zidări ei antice, cu aceeaşi structură întîlnită la para-
mentul interior al curinei J. Distan ta între axul boltii
şi acest colţ cunoscut al turnului este' de 5,95 ro, ceea ce
dă o lărgime totală a camerei interioare de circa 12 ro;
presupunînd pentru latm·i o grosime între 2,50 ro -
3 ro, oricum de minimum 2,5 m, se ajunge la o lărgime
exterioară a turnului 15 de cel puţin 17 m şi se asigură
astfel existenţa unui plan de tip rectangular (fig. 17).
Curtina N e · distrusă în adîncime în punct ul în care e
traversată de albia pîrîului, nu numai de eroziunea aJ>elor,
dar şi de instalaţiile morii de apă ce a funcţionat în acest
punct de la începutul secolului pînă în anii '50 63 •
(
I „
Poarta de est. Turnurile 16 şi 17. Amplasamentul porţii se I
distinge clar pe fotogra.fi a aeriană din 1953 - dată la
care terenul era încă liber de constructii - imediat la sud
de pîrîu şi e marcat şi de desfăşurarea curbelor de nivel
pe restituţia după fotografiile din 1969 ; o bună parte
a curţii actuale are ca pava j suprafaţa demantelată
uniform a zidurilor antice. Forma turnurilor ne rămîne
necuno scută şi indicaţiile schiţei lui P. Polonic, care le-a
desenat rotunde, sînt de privit cu rezerve 64 ; dacă le-am
figurat în acelaşi mod, e mai mult datorită existenţei
acestui tip de turn în dispozitivul celorlalte două porţi .
Curtina O se retrage cu circa 17° spre interior în raport cu
orientarea comună a curtinelor L, M, N, determinînd
o poziţie avansată a porţii faţă de ansamblul acestei
laturi a fortificaţiilor .
Turnul 18 se plasează în zona intersecţiei uliţelor, mai
prohab il la nord de ea, aşa cum indică microrelieful ;
forma lui ne e necunoscută 65 •
Curtinele P, R, S păstrează orientarea celei precedente
şi sînt urmărite de traseul unei uliţe (fig. 18).
Turnurile 19 şi 20 au o poziţie asigurată de imaginea aero-
fotografică, reperabilă de altfel şi pe teren. Dimensiunile
notabile ale masei de dărîmături care înconjură turnul 19,
comparabile cu cele ale turnului 15, ar îndreptăţi presupu-
nerea unui plan rectangular ceea ce ar conferi acestei
părţi a laturii o structură simetrică din punctul de vedere
al formei turnurilor.
Turnul de colţ 21. Cu formă comună celorlalte două tur-
nuri de colţ, se pl asează în exteriorul cotiturii uliţei. 51111 l11i
2.1.4. Latitra de sud-est. Cu un traseu liniar, închide
perimetrul fortificat la înălţimea dominantă din sud-ves-
tul oraşului, formînd un unghi de 120° cu ultimele curtine
ale laturii de est.
~ {?L]IBIDI?
100 200m
6Z Nu apare pe fotografi ile aer iene ş i pe p la nul restituit deoarece
construcţia s-a făcut în 1970.
63 P e fotografia aeriană din 1953 casa morii ma i apare lncă; stăvilarul
era încă în funcţie , deoarece în amont cursul Slavei, încetinit, se despărţea
fata·int1rpr1t1r1 ll. S. 'TEFAI
în două a lbii.
6 4 C{. observaţiile de la 2.1.1. Turnul 1
1t1r1arestit1tie LI. F. C. I. T~
'
65
Apelu l la documentele Polonic-Netzhammer e inutil, deoarece aces-
tea nu figureaz ă decît două turnuri intre poarta de est şi turnul d e col ţ .
de sud-est. http://patrimoniu.gov.ro
14. VEDE R E PARŢI A L Ă A LAT U H I l D E NO HD .
Oiir tina 1' :'li turnul 22 , în specia l, sînt complet rase de
a,c tiv itatea, modern ă, dar vizibile pe fotogmfot aeri an ă
din 1953 ~ i Res izabile p ar ţia l pe cele mai recen te.
T iwnu l central 23, de form ă rectan gulară ş i turnul 24,
a lun o·it ş i cu fron t 8emicircula r, fac fo arte prob abil ă o
organizar e . imet ri că „i p en t ru aceai:;t ă latur):'L ,'Ctută , pre-
văzu tă do a r c u t rei t urnuri l;\ i Jip. ită de po ar tă majoră .
Curtina X , cea m a i .lun gă a in cintei (80 m) urcă , în a doua
jumăta,te a t ra eului , pan ta des Lui de n.ccentuată a dea-
lului (denivelare de 18 m p e o di stan ţă d e 4fi m).
2. 1. 5. F ap t ul că a mbele ext remi tăţ i meridiona le a.le
ln.t ru·ilot· de vest ş i d e 1:md-est urcă pe pan tele în ălţimii
de la ud-ves tul ornRului face in con te.·ta bil ă constatarea
că ş i acea · tă form ă de relief dominan tă era in c lu.·ă în marea
in cin tă de. cri să pin ă acum. Cotele max ime la care pot
fi atestate cele două ex tremităţ i îna lte a le curt inelor
A ş i X indi că în mare nivelul d e la care trebuia .-ă por-
n ească Lra. eul de în chid.ere a l cen turii d efensive în j1uul
în ăl ţ imii ş i e ma i mult d.ecît probabil ca aceRt tr aReu să
fi fo ·t foarte ~Lpropi~Lt , dacă nu id en t ic, cu cel al for t i-
ficaţ iilor con sta ta te efectiv în1prejmul dealului , d a,r care
apa rţ in un ei epoci posterioa re (ct fr1,jr a, 2. 3 ).
2.2. Considerapi generale
Studiul fo tografiilor aerien e de la Slava Rusă ne-a
pu s în faţa unui a din t re cele ma i impre.- ion an te centre
urb ~m e roman e d e la Dun ărea d e J os , e videnţiind un ele
trăsături sp ecifice care îl di8ting net de celela lte cetăţi
ale prov in ciei.
2.2.l. O primă tr ăsăt ură d e e x cep ţ i e e conflt i t ui tă d e
suprafaţa perimetrului in tramuran ; cele aproape 24 ha
o a.,ază pe ·primul loc în t re cetăţile din interiorul Dobrogei
ş i în tre cele ma i m ari a le regiunii (fig. 20).
2.2.2. R ema1· abil ~1 e8te ş i coruplexi tatelL formelor d e
r elief exploatl'lite de ace.- t ora~ . Cetatea de la. Slava RuRă
este ·ing urn care in clude, în aceeaş i Rtrnct ură defom; i vă,
două elemen te geomorfologice total deosebi te ~ i între
c~Lre tranzi(,ia, se face brusc : o zon ă pl an ă de fund de vale,
egaliz ată prin eroziune ş i aluviuni , ş i o forma ţiun e foarte
înaltă, cu substrat <le ro că . Multe tlin in stalaţ iile urbane
ale provinciei adap teaz ă în :copuri defen .·ive cali tă (; i
ale terenului , da r au o conJi gu raţi e mult mai s implă .
La Tropaeum Tl'aiani , oraşul oc up~L ş i el o pl atformă înal-
t):'L izolată prin p an te promrnţ,ate de depresiunile în con-
jurăto are, d a r fo r tifi caţ i a urm ăre .. te . tri ct limi ta supe-
rio ară a platoului ş i nu include organi c ni ci una din zonele
de locuire extra muranc joase; anexa for tifi ca tă de la
sud-est - adăugată - , care în tr -adev ăr coboară ş i în-
chide o u prafa ţ,ă mi că la piciorul în ă l(. imii, era di ctată
de raţ iuni p riori tare a le a.păr ării rezei·v elo1· <le ap ă a le
orn<ului, a.„a cum a m în cer cat să d emonstn\m 66 • Ulme-
t um a re o p o zi ţ, i e de teren plan , chia l' d acă două dintre
laturile in cintei valorifi că rnp turn unei rav in ări profunde.
Dint re a.· ezările tub a.ne de co ~Lstă doa r cele d e la Capul
Dolojma1i (Ar ga.rnurn ~ ) Hft bada.g, Enisala ._ i Torni exploa-
Gli J\ p1!d11 cle/ecelllfii T r opa eum Traiani , „ BMI" , '.\I.I , 1!)72, :I , 1>. 50 - 5 1.
14
http://patrimoniu.gov.ro
15. LAT U RA D E ES T ; CU RTIN E LE L Ş I M Sll PRAPl SE DE TRA-
SEU L N E ! ULITE .
teaz ă pozi ţ ii înalte ale ltnor promontorii ale falezei, făr}1
a in clude în să în for t ifi caţ ii .; i zonele joase aferen te . Si tua-
t,ii întrucîtva apropia te prezin tă ma jorita tea s taţî unilor
ii mes-ului d.1rnărean , care au căutat sistematic poziţii
domin ante a.'upra fluv iului ş i, în măs m·a posibilului,
chia r :1supra in teriorului, polarizînd dezvol tă ri de locuire
urb an ă în jurul lor, d ar fortifi caţiil e cu zid d ~ in c intă
se limitează hL în ăl t imi, în timp ce cartierele JOa e au
rămas oraşe de.'chi 'e, apăra te numa i în a numite epoci
cu vahu·i de p ămîn t ş i şan ţuri.
2 2.3. În afara exi sten ţei marii în ăl ţ imi, cu aspec t de
acropole, în cuprinsul .'ă u, Libida es te, de asemenea,
singurul oraş care comporta prezenţa unui curs d e apă
în interioml spaţ iului fort ificat. Acest element pu ţ in
obişnui t în peisajul urban ai Dun ării d e Jos implica o
, erie d e amemiâă ri ş i · oluţii constructive în primul rîrid
în cele două puncte în care albia pîrîului era traversată
d e zidul d e in cintă, ş i care t re buia u în acest caz nu numa i
să, a ·igure pro tecţ ia de eroziune, în special în perioadele
<le <lebit sporit , d a r să ş i men ţin ă in vulnerabile ~.i.ces te
d eschideri obliga torii. Lucrări speciale • înt d e presupus
~ i în intel"iorul ora. ului: îndiguil'i, poduri în relaţ i e cu
a rterele de c ircula ţi e ş i o organiza re a ca n a liz ării - măca 1·
a apelor de ploa ie - către ace8t colector n atm·al.
2.2.4. D efinitorii pentru ftnsamblul urb an sînt elemen-
t ele care d ecurg din ana liza for t ifi ca ţ;iilor.
a.. Cetatea ocupa în t reaga l ărg ime a albiei ma jore a Sla-
vei, ba rînd ace.-t importan t coridor de circulaţ ie în punc-
t ul de deschidere spre o vale prin c ipal ă; cetatea e dis-
pusă ttansversa l pe aces t coridor şi sistemul de fortifica(;ii
se sprijină pe malurile d e în ăl ţ ime diferi tă ale acestuia .
Î nchiderea v ăii se face prin dou ă la tmi lungi, cu o desfă­
şurare aproape iden t i că : 440 m la tura de vest ş i 44fi m
la,tm·a de eRt. Cea din t îi e impl a n tată direct a tît pe coas ta
abrup tă a în ălţimii d e la ,·ud cît .' i pe pan ta mai redusă
din ceala ltă pa rte a v ăii ; latura d e est e in sta.l a tă într-o
poziţi e avansat ă în teren d eschis ş i l egă tm·a cu cele două
în ălţ imi rămase în spate se face prin intermediul la turilor
Rcmte de nord .; i de s1id-est. Latura d e nord foloseşte
pen tru o pa rte a. trase ului o co a mă în alt ă, para l e l ă cu te-
r asa . epten trion al ă a văii, cu care făcu: e foa c·te probabil
corp comun ş i d e care a fost separa tă prin denivelar ea
a rtifi c i ală c rea tă în fa ţ;a in cintei. Cu to ată dispunerea
obli că a laturii d e sud-est, care face l egătura cu pintenul
în ă l ţ imii, ş i cu toate minorele n eregulari tă ţi in traseul
celorlalte b.turi, forma genera lă a cetăţ ii . joase tinde sprn
a fi un rectangul.
b. Turnmile cu cer titudine preciza te ale in cintei se împa rt
după di.. pozi ţ i a planului în trei t ipuri : 1 - t nrmui d e
col ~ cu un a mplu front circular articul a t prin două scurte
1a tmi rectilinii la curtinele care compun trngbiul ş i fa ţă
de care sîn t p erpendicula re ; spre interior camera t urnului
e incbi să de o la tură care t aie unghiul ş i face l egă tura între
curtine ; 2 - t urnuri cu baza pe incintă de circa 10 m, cu
frontul semicircula r· ş i cu o :proe millenţă totală de cir-
ca 12 m de la faţa, exterioa,ră a, zidului dea.părare; 3 - tu1·-
 foarte probabil, pentrn o buu~L parte a, h1iturii de sud-c. t 67 •
Ace8t <tspect, care vine s ă ad<tUO'e incă un element ap::iirte
cetăţii de la Slav;;i, Rm;ă, c.·te poate de mttură 1:1ă expli ee
într-o oarec;;ue măsură lu.ngimea excepţio na.l ă <li cu r t inelor.
2.3. Incinta rcstrînsă de 1rn înălţ. im c
2.3.1 . Studiul ::;tereoscop ic a l fotograJ'ii lor aeriene,
care înreg istrează cel mai f idel ulLim::ii fo rmă de func\,io-
na,re a, in cin te i, ,.., dux ht precizarea următo<uel or obser-
vaţii în p l'iv in\,a fortificctţiilor de pe în~lţimea din sucl-
ve::iLul onMmlui :
a. - tel'mi~ a,\ iile înalLe <1ile eurLinelur iuei11 Lei mari xî nt
dez<:tfectatc în pune Lele de con tact cu zidul de in c intă
ul'mărit pe documentele aerofotografi ce în jurul înăl ­
ţ, im ii în di:-;cu ţie. Con.' L<
tL<H·ea e vafa bi l ăi <ttît pcntrn
extremiLa,te<t meridional~t <li eur Lin ei A, clar e mult
mai ev ident~t î n privinţ,a, 'u rLinei X, ~.., c~rei linie e între-

JG. CĂH.ĂM IZI DIN EXTRADOSUL ARCULU r I NTRĂH.11 ÎN TUR - 17. T HN U L J 5 - iNCEl1CARE DE RECONST IT LJ IHE A PLi\:--1 LU l
NUL 15 LA SUPRAl'ATA SOLULU J.

nut·i recLangul aire, avan1:1înd circa, 10 m d e la in c inLă, pe

care au o bază de circa 18 m.
E1:;tc de ob8ervat în primul rînd preferin\,a pentm cel
de-al doilea t ip de turn în com;tit uirea, dispozitivului
defon1:1iv al porţilor. Re1m1irc1:1ibilă e1:;te însă mei i <tles alLer-
nan\kt regulată a celui de-al doilea ş i <tl treilea tip d e turn
de-a lun gul fortificaţiilor . As igu rată pînă a,c um peutrn
dou ă treimi din latura de ve1:1t, pentru jumăt~tteai ve1:1Lic~1i
a celei de nord, pentru jumătatea nordi că a latu rii de e1:;t
ş i pentru latura de sud-est, această a lLermin \, ă imre a, fi
fo ·t re8pectată destul de consecvent pentm tot trni'\eu l
in cintei; excepţ i::i, ::iig ur atestată în cazul tmnului 10
poaLe fi explicată prin ex i 1:1tenţa lLUei pante rmti pronun-
ţate, pe c::-tre era mai indicată din punct de vedere cons-
tructiv implantarea rLUui turn cu o d esfăşura re mai mică
în sensul pan tei.
c. Puţin obişnu i tă este de1:1f~1işurn,rea curLin elor - gencrn l ă
pen tm toate laturile - V<triind în Lrc cirmt 36 m ( ·urt imt N)
ş i circa 80 m (curtina X). Între cele 22 de curt in e, mq.jori-
tatea 1:m valori ridi cate : 4 au lun..,.iJnea de 60 m (curtinele
A, B, D, G), o lungime înt1·c 50 ş i 60 m (curti-
nele E, P, H, L, O, P, R, 'l') ş i 8 între 40 ş i 50 m (curti-
nele O, I, J, K, M, S, U, V), ceea cc d ă o mediegenera.lă
apreciab ilă. de 50 m pentru lungimea curt inelor.
2.2.5. L·ucrări defensive s·uplimentare: şanţiwile. O
secven \;ă comp letă '" eleme ntelor di:-;pozitivului defen:-;iv
po1:tte fi reconst i t uiLă în fa\,a curtin elor G ş i H da,to ri tă
al terării li mitate a con'f:igurn\;iei ant ice a Lerenului. A:;<t
cmn spuneam, dcpre8ilmmt care sepm·ă a,zi înăltimea,
pc mtre i'\e de1:;făşoa, ră cele două c urt iu e, de corpu.I prornon-
Lo rirtlui de la nord, ei,;Le, foarte probabil, în întregime
rezult<ttul unei operaţiuni a,·tificiaile, u1rnărind ::;ă anuleze
ex i::;Lcnţa unei pante dominante în fa~~" zidurilor şi :-;ă
creeze un mpor t de înă l ţimi ş i ob::itacole favontb ilc <tp~t­
rării. Primul clement al ace8tei amenajări e:-;tc be:ma,
pă1:1tratj'i. a zi pe o lă,ţ imc de 10 - 11 m, în hiţ;i, căre i<t 1:1c
eonservă profilul primului „anţ, cu o denivelare actuct l ~
de 2 pînă ht 3 m l'a, \,ă de phttforma bel'mei ş i c,trc e folo::;it
în f;1iţa c urtin ei G de trn:-;eu l unui drnm ;wt;ual de părnînL.
Ex i 1:1tenţi:\i unui a l doilei:\i şan\, ei'\LC revelaLă de foto..,.rnfot
aeria,n ă; am1insat la 35 - 40 m ele la incintă, el poaLe fi
mmărit de la extremiia.tea, septentrion 3ilă a cul' t in ei F, rnpLă de LI.li I urn urieDlaiL eu frontul cMrn vale (fig. 21);
înconjurînd turnul de col ţ 7 pînă în dreptul c LU·tin ei J. l> - îuă l ţirnen, e1:1tc xeparnLă de in tcrioml oraşului din
În zonele joase în care ·e desfă~oară re::itul inci ntei. nu se cîmpie d e un zid de apărnre a,l căru i Lrn8eu neînLrerupt
imti păsLl'ează nici o mmă a ace8tor ~an\; ur i , nivelate de e vizibil pe fotogrnl' iil e a,crienc înLre lin ia c urtine i A .;i
aluv iuni repetate şi acoperi te de culturi. tlll·nul care dczafecLcază curLina X.
Prezenţa pîrîului ~ i configuraţ i<t genernl ă a zonei fac Este ais igurntă a::itfel ex isten\1a,, in cea ma.i recentă
fază de via\,ă a ora.:;nllu, a unei centu1·i de fortificaţ ii
fo<trte veros imil ă utilizarea apelor acestuia pentrn umplc-
repliaLe exclw.;i v pc înăl\,ime ~ i care preia funcţi ile marii
rmL şan \. m·ilor cetăţii pe cea mai mare p;ute a traseului
in cinte, dezafectate în acc::;t mom ent.
lor ; raportul act ual a l cotelor ju tifică ::iiceastă prc::;upu-
nerc pentru cea mai mare parte a laturii de vest, unde
~tpa putea ajLrnge fără dificultăţi de la mijlocul curtin ei 6 7 Evc nlu a liLalca unei el c Yicri lola lc a cursu lui ele apă l n cx lc riorul
in cinte i, prin faţ a la turii de norei , ni se parc ele exc lu s nu numai elatorilă
A pînă în apropierea turn ului 6, pentru întreaga latură 1năl\ării te ren ului c u ci r ca 10 m 111 zona Lurnul11i 7, da r mai a les prin abscn\.a
de est, pentru extr emitatea orientală a laturii de nord şi, or i căro r urm e ale lu c r ă ril or imporla nlc pc care le-ar fi implicatopcrapunca.

15

http://patrimoniu.gov.ro
 2.3.2. Foto-interpretarea, completată de ob erva(;iile
la sol, ne-a permis fixarea desfăşmării acestei incinte
tîrzii şi localizarea unora d in tre elementele sale defen-
sive.
Turnul I, de plan rectangular, este reperab il numai pe
fotografi ile aeriene - datori tă co lo raţiei diverse a ierb ii
care-i acoperă structmile azi total nivelate - ş i întrernpe
lin ia ascendentă a curtinei A a incintei mari.
Curtina a se d istinge fie ca detaliu de m icrnreli ef, fie prin
amprentă lăsată de demantelare (fig. 22). Se compune d in
Turnul III este, ca ş i pr ecedentul, îngust ş i cu front semi-
circular.
Curtina c, în prelungi ·ea ultimului segment al curtinei b,
descr ie o flexiune de eîţiva metri spre interior la extremi-
Laitea vei:;t ică .
Turniil IV, d ispus în centrul laturii , este de plan rectan-
gular.
Curtinele d şi e încadrează turnul V, pr oeminent, ş i
urcă oblic panta, cîşt igînd 10 m în înăl ţime.
'1 1.1,rnul VI are acelaş i t ip de plan în tîln it la t urnurile de
1

mai mul te segmente care- i as i gură adaptarea la configu- col ţ ale incintei mari.
raţia coastei pe care ci rcul ă, cu unele sch i mbări de cotă,
între curbele de n ivel de 65 şi 70 m. În ciuda trai:;eului 20 . CETĂŢ I LE LIN.IE I DEFENSIVE I NTER IOARE

18. LAT U RA DE ES"J - C RTI ELE R, S URM .\ R ITE DE O U L I TĂ . --

,_

(.,_..->-
,.,_.......
-A
"' - LIBIDA

;:
\
\
c

.c

~
l_ I
r >\ ~

~ .„
'l:l

lung (220 m) n u ex ii:;tă deocamdată n ici un indiciu pentrn

„„ •
' ....... -
./
vreun turn. Extremitatea de sud-eRt a, acestei cmtille
ar e rolul de a rezolva unghiu l ~~sc u ţ, i t <11 înăl ~i m ii 1$i tre-
- --~ VL METVM
cerea între latur ile de nord-est şi de i:; ud-est ale incintei.
Constituie baza pentrn turnul 11, orientat în ftmc~ ie de
axu l ere ·tei şi destinat a apăra cele dou ă puncte de frîn-
gere a liniei zidulu i.
' l

-- -
'· "'
t
Curtina b e compusă diu trni segmente, dintre are cel de
est, care păstreaz ă orientarea extremi tăţii curtinei pr e- ......
ceden te, se articulează la cel de vest, mai retra.,
printr-un tronson de cîţiva metri. .
.„
, .......4. A ~

1 11->
19. SCH EMA LOCALIZĂRI I SI OR I ENTĂR JC FO"l'OGR 1H J ILOH
TERESTRE (F IG. 10- 16, 18, 22 - 27 ).

- ·- •
• li

c
~
...... -
c

• „-c / TRO PAEVM

• „ „
- T RAIANI

„ A A IA -• .. ~

c ~
c '
'\
c ''\
c '\ AB'RIT TVS

: =
''I
••
c
I ••
„ i
c ••
I
_l
- -- -
_.IL.
Ul
•V „ ~

ă J. 1) 1110 5 1)0 m

16

http://patrimoniu.gov.ro
 La,tura de imd-vest a fortificaţ iei urcă perpendicular
pe curb ele d e nivel pînă pe vîrful dealului, extremităţile
rwînd o diferenţ ă de nivel de 30 ro. Trase ul, acoperit d e
pădure , este p erfect vizibil fa, sol. Curtin a inferioară (f)
es te adîo c distrusă d e extragerea fo arte recentă a pietrei
(fig. 27), ca ş i ruinele titrn u,lui VII, „ingurnl identificabil
pe aceas tă la tmă . D a tă fiind configura ţia pantelor, uni cul
a,cces ma jor în interiorul fort ăreţe i nu e de căuta t; decît
pe această latură ~ i e po::; ibil ca turnul V .ll flă fi făcut
pa rte din ::; isternul porţii.
1'urni1l Y.lll, ul t imul reperabil, e plasat în punctul cel
mai îmtlt al d ealului, dominînd întregul sistem al fortifi-
ca ţiilor oraşului ~ i avînd o bun ă vizibilitate asupra zonei
înconjm"Moare, limita t ă doar spre ::;ud-vest de-a doua,
creaistă , ma i în altă cu circa 30 rn. M:;tsa d ărîrnăturilor,
de proporţii excepţionale , „· ugereaz ă forma circulară pe
car~ o indicau .; i P . Polonic ş i R. Netzb ammer la în eputul
Recolu lui.
Din aces t punct zidul î ş i schimb ă direc ţi a cu circa
27° spre nord-nord-veR t ş i poa te Ji mmărit coborînd o
p::i,ntă rapidă pîn ă la marginea p ădmii, d e unde e frînge
spre est pen t m a as igurf\i în chiderea fortifica ţie i la turnul I.
E ste po sibil ă exi s tenţa ş i a altor tt1rnuri în flifara celor
prezen tait e, even t mtl la col\;ul d e nord-v est.
2.3.3. Latura de sud-es t a fortificaţ1i e i r estrînse (fig.
23) prezintă a,celea,~ i trei tipuri de plan la turnuri - ş i
dimensiLrni similar e în cadrnl fiecărui tip - ca ş i fortifi-
caţi a, mare ; aispectul orga,niza t al dispunerii turnurilbr
de-a lungul a,ces tui fron t es te conferit în primul riod de
po7;iţ ia centml ă a, uni cului turn recta,ngular. Singur·fli
dif.eren ţă no tabil ă - care nu e lip sită d e interes - în
r aport cu incinta, m rtr e se ma,nifes tă în privinţa ritmului
mult mai strîns al tur:~rnrilor, care face ca, nici una din
curt ine să nu dep ăşească 35 m, în ciuda un ei pan te foa,rte
abrupte ş i cu o denivelare între 15 .;i 20 m în faţa a,cestei
h turi .
· 2. 3.4. P aintele foa,rte abmpte din interiorul fortăreţe i
erau 01·ganizflite în t erase ş i fotografi a aeri an ă din 1969
lasă să se vad ă cîteva linii flile aces tora în partea de sud
a spa, ţiului fortifi cat.
2. 4. P rezen tarea cerce tări.lor topografice d e la Slava
Rusă se în ch eie cu emnalar ea d escoperirii ruin elor unei
con struc ţii de dimen siuni r edu e (circa 15 x 20 m), în-
conjm·rttă d e un şan ţ, p e v îrful celui d e-al doil ea deal
de la sud-ves t de cetaite (fig. 24). Fot ografia aeriană nu
nee d e nici o utilitat e î.n restituirea mai exac tă a planului,
datori tă p ădmii dese care mascheaz ă total t erenul; în
privin~a, fun cţi ei nu e nici o îndoial ă că avem de-a face
cu un mic fort de observa ţ; i e care, d a torită în ălţimii
(158,5 m), asigura o supravegh ere p erfectă asupra întregii
regiuni. Datarea e oferită de fac tura tirzie a cărămizilor,
ţigl elor ş i olan elor folm;i te, împreun ă cu pia tra,, la corn;trui -
rea lui.
~. Consiclcrniii i. lorice
3.1. O primă problemă care se pune în l egă tură cu
interpret aire::i, i R tori c ă, a da, telor furniza te de foto-în terpre-
tarea airb e olog i că p entru ace. t mare omş este aceea,
~. cronologiei ş i a.n ume stabilil'e:t unor prec iz ăi ri
data,re ab s olută pentru cele două fortifi ca ţ ii a căror :poziţi e
cronol ogicrt r e ln, tivăi e ·te d eja as i gura tă (of. supra 2.3.1.)
Un indiciu de ordin genera l es te con 8titui t de monumen-
tele epigrafi ce datind din Rccolul II ş i din prima jumătate
a secolului următor, u t ilizfli te ca spoli a în corpul fort ifi -
caţiilor. Ace. te documente desemn ează mijlocul ·ecolului
al III-I.ea ca terrrl/inus post quem ş i, excluzînd IJerioada înde-
Junga U't de criz ă, militară ş i politică deosebit d e grea la
Dnn:\rea de joR, momentul de ridicar e a ::i mplei cent uri
defensive de la, S lava Rusă n -a, putnt să se pla,seze decît;
în con tex tul m a rilor eforturi constructive a.Ie epocii tetmr-
bi lor, a lui Li ciniu ş i Const::i.n tin cel Mare.
O afare data,re eR te îm ă sus ţinut ă în mod mult mai
concludent <le aparten enţa deplin ă a acestor fortifi caţ1 ii la
canoanele noii arhit·ectm·i militareRtructurate în decursul
http://patrimoniu.gov.ro
aces tei epoci. Intuită de P . Polonic p e b aza presupusei ase-
mănări cu elementele cunoscute ale cetăţii Tropaeum
Traiani 68 , afirmată de V. P ârvan 69 , aceas tă încadrare
d e Jrntură tipologică este azi confirma tă de posibilita t ea
comp ară rii directe fli unor d eta lii mul t ma i. precis cunoscu te
cu flilte monumente cercet ate ş i d ata te ale acestei epoci.
Comp araţia nu trebuie op erată la nivelul planurilor de
a,n amblu, care sîn t supuse în totd eaiuna n eces i tăţilor
d e adapta re ht condiţiile loca,le oferite de teren ş i la fun c-
ţiile Rpecifice determinante p entru fiecare în p m'te. Impor-
tai nt ă este în primul rînd iden t ita tea t ipurilor d e plan
aile tm·nuri lor, dimensiLrnile asemăn ăto are ş i, uneori,
maniera imilară d e organiza,re a lor pe segmente d elimi-
t a te ale zidurilor de ap ărare prin care marea incintă de
la Slava Rus ă î ş i găseşte cele ma i apropiate p aralele în
cons truc ţiile defen sive r ealizate în pragul secolului al
IV-lea d e-a lungul frontierei dun ărene , la Capidav a,
Troesmis, Dinogetia,, Noviodunum, da r ma,i ales în incin-
t ele urbane ale cent relor din interiorul provinciil.or,
'I'ropaeum Tra iani ş i Abrittus.
3.2. Atribuirea aces tei cetă, ţi epocii tet rarbo -constan-
tiniene oferă p0 ·ibilita tea, un ei evaluări mai exacte a
inten s ităţii politicii de urbaniza re des făşmai te de autori-
tatea imperială la în ceputul epocii romano-bizan tin e în
provincia, nou c reată Scythia Minor. Cu suprafaţa d e
aproape 24 ha - aproape de două ori mai mare d ecît
Tropa,eum Traiani - , cu impres ionainta centură d e for ti-
fi ca\,ji desfăşurîndu-Re p e up. traseu total d e circa, 2000 ro,
care se adaptează ş i exploa teaz ă în mod optim cele m ai
va1fate forme de relief, cetr~tea d e la Slava, RuRă adaugă
oraşe l or romane ma i bine cunoscute pin ăi acum ale pro-
vinciei unul dintre exemplele cele m a, i r emarcabile. Cu
trăsă turil e care sint proprii pozi ţ ie i saile nai turale - inclu-
d er ea în ă lţimii, car e va fi polarizat d esigm în prima faz ă
fun c\1ia unuia din centrele monumen tale, ş i exis ten ţa
cm ului de apă - cît ş i prin maniera fo arte logică de
implanta,re a incintei, în bunrt parte definitorie pent ru
structura sp a ţiului urba,n, realizarea strict materi~1l ă a
acestui oraş provine în chip vizibil din tr -o concep ţ ie de
sistematiza,re urb ani st ică în egală m ăsură ori g inail ă ş i
generoasă , care presupune ş i p entru spaţiul, încă, necLIDOR-
cut, intramuran ex i stenţa, unor monumente t ot atît d e
r ea,l izate.
Gs l/aporl . . . , f. 43 r.; idem , Ce l ă (i . . . , f. 35 r.: „ C r ed c1'î aceste
turnuri , judecind du pli forma ruin elor în ter en , si ni r o/und e ş i eş il e în a{ar li
din zidul in conjur ă/or, ca acel ea cc se gă sesc la ce /al ea de la A damc/i ss i ".
6o U lm etum , l , p . 578, n . 3: „ . . . pulem comla/a că de {api a ce a s tă
ce/al e prez int ă /oal e caracler el c sp ecifi ce ('o r/i{ica(ii/or /1r : ii (c u ziduril e ş i
l11rn11rile a celui timp )''.
21. ZONA l U R NU L U f li -DETALI U AL F OTO GRAF IE I A ER IENE
D E LA F J G. 12.
de
17

22. VEDEHE A CETAT ll ÎNALTE Ş I A C l ' HTINEI a,
P e de a l tă parte, dimen itwile ex cepţion a le ale ora. tLlui
evid enţiază nu numa i prez en ţa a ici a uneia dintre colecti-
vită ţiletnbane cele m;ti num eroase ale provinciei da r si
o vitalita te economi că deo.·ebi tă, ce e de ex tiu s ş i 'ta zon~t
ruml ă aferen tă .
În fin e, cons tat~tl'ile ll.e ma i sm;, care vin s~t i:;e adauO'e
celor mai de mult cunoRcute pentru rea li zădl e imil a~c
de ht Tropaeum Tra,ia,ni, Torni l:'la u Hifltri a , aduc un p lus
de argumente p entrn a recon1;idera aRpec tele cali tative
ale marilor eforturi con structive ale pet'ioadei Diocletia n-
Constantin în Scy thia lVIinol'. Pin ă ~tc um aceas tă ac tivi-
t ate, recunoscută fără ex cepţii ca fiind de propor ţii con-
sidera bile, ap ărea preponderent ca o op eră de res ta urare
a dezas trelor crizei . ecolului al III- iea, limi tată în specia l
ht n eces ită ţ; i militar e ~i con s ideni tă, în genere, la, un nivel
inferior în raport cu momen tul de aom e atin s în praO'ul
veacului al III-lea. Noi le elemen te adm;e în di 1;;cuţi e în ~ep
• ă ptmă ma i bin e în lumin ă ş i pen trn această provincie
de grani ţă apol'tul ma jor ._ i origin al al perioadei tetral'ho-
con ·tantiniene în domeniul dezv ol tă rii m·banistice monu-
m entale ş i, implicit , a stm cturii socia l-economice cores-
punzătoare .
3.3. Da tarea realiz ării in cintei mari de la Slava Ru, ă
în răs timpul Diocletian-Constantin cel Mare n e pun e în
si tua ţ; ia de a putea reconsidera într -o pet\ pect ivă nou ă,
întTeaga evoluţi e a liniei fortifi cat e intcrimt1·e nord-: ud
a Scythiei Minor 10 .
liui V. P;\,rvan îi revine meri tul de a fi defini t, în că
din 1911, exis ten ţa acestei linii în epoca rnman ă tîrzie,
în cadrînd centrele fortificate care o j ;i lon eaz ă într-o cate-
gorie de sin e s tătătoare , cu caractere apar te 11 , pe care
a că uta t . ă le precizeze prin valorificarea ·ăp ăturilor
anterioare de La Tropaeum Traiani .· i prin cercetă l'il e
proprii de la U lmetum. Lipsa pîn ă în prezent a altor cer-
ce tări asupra fortific;iţiilor din intel'ior a făcut c~t proble-
m ele liniei ll.efen. ive in termediare să ră mîn ă foa rte pu ţin
cunoscute, îmegistrîndu -se în mod general pent ru întreaga
epocă roman ă t îrzie exi stenţ;i unor preo cup ă ri pentru
apărare}t ei. Fort ificar ea t impuri e a cetăţii Tropa eum
apărea în tm cîtva ca un elemen t izolat ş i o activitate i. -
tema ti că vizînd linia in di sc u ţ i e nu era evid en tă decît
pentru domnia lui Justinian, dator i t~t men ţ ion ării ei
exprese la Procopiu 72 •
· .Adăugîndu-se inform a ţiilor explicite a le inscrip\;iei
ina ugurale din 316 de l a Tropaeum Tra ia,ni 7 3 ~·i datării.
7 0 P e ntru o prim ă a bord a r e a a ces te i probl e m e , c{. Al. '. Ş t e fa n , art.
cil . la nota Ci , p. 105 sq.
71 Coresp ondet1(d ş i a ct e, Bu c ureş ti , 197:1 , p. 1;33: „ . . . J) o se am ă
de ce/elfi 111 in ferioru/ pratJin ci ei , fl e o lini e ce ai' împ ci r(i - o longitudinal 111
două pcir(i aproape ega l e. D eş i cu un ca r acl er mifitcir esc d e., /11/ de pro111111fal ,
ca ş i cel e de p e malul Dun ă rii , prin a şe:a re a tor gco!Jrafi cci ş i p rin 11n el e îm p r e-
jurări ca ract eri sti ce, el e trebuiesc gm p at e a pa rt e. C un oa şt e m n um a i ci1:ci
din acesl ea : J) tingcl salul lli sar/1c, în rnd11l n obrogei ; 2) /în gd A damr/i ss i ;
J ) lîngă slafia Mircea Vodă ; d) 11ngcl satul Pant e/irn onul d e Sus ş i 5) ling <l
satul SlatJa ru sea scd în jude ţul Tulcea . Aceste toate a11 î11d acela ş i caract er
d e cel d(i de inl erior , cu o semnifica (l e deosebil<l . . . "; idem , U /rn e/11rn , f ,
p. 576 sq
12 D e a ed/{„ TV, 1 ; c{. n. Vu lpe, 1/isloire anci enn e de la 1Jobro11dja ,
p. 170; 304 - 305; 332 sq.; I. Barnca , D l D , 11 , p. 420 - 421.
13 C/I. , III , t :37:J4.
18
http://patrimoniu.gov.ro
în ~ceeaş i ~po că a amplelor fortifica ţii ale cetă ţii .Abrittus
- 1!1 J\~o es 1a Secunda , dar p e acelaş i drum vita l pentru
capitala- , recunoaşterea unei cronologii similare pentru
marea .in ~ i:ită de la Slava Rusă, ridi cată ş i ea ad conf'irman-
dam l11:i1,t1,.s tttţelarn, e de n atu1·ă a degaja importanta
concluzie 1 st on că a for t ifi cării întregii linii a drumului
central încă de la începutul epocii romano-b izantine .
.Astfel, con ti t ui!'ea acestei căi de ro cadă a t ît p entru
fron t iera dunăreană cît ş i pent ru cea m ari t imă ap a re ca
efect a l unei con cep ţii uni tare ş i se încadrează în progra-
mul complex de reforme milit;we ini\,iate în Scythia
Minor de Diocletian ş i de,·ăvîrş i te de Liciniu ş i Constantin.
„ . 3.4 . . onform interpretării datelor oferite de fo togra-
folc aen ene (s1,1,p ra 2.3.1.), cronologia relativă a incintei
de p e înălVim.e e..·te as i g ura tă în . ensul pos teriori tă ţii în
raport cu mcmta mare. FDtografia aeri an ă evidenţi ază
~ ·tfel ~ermenii extre~i a i ~v olu ţ iei îndelungate a oraşului
m J?en .oada ~·om ~n.o - b 1 zantm ă : marmi fortifi ca ţi e, conce-
pu ta ş1 realizata, m pragul veacului al IV-lea şi forma
considerabil r edu ă a incin tei apelind ht re ur~el e defen-
sive naturale ale în ă lţimii, în care oraşul s-a apărat pînă
ht abandonarea ;'a în ctu·sul secolului a l VII-lea. Preci-
za,l'ea momentului de ridic;we a acest eia din urm ă nu este
deo camdată po s ibil ă ş i nu Re pot enunţa decît conj ecturi
care . · ă facă ap el hi condiFile general-i. torice ale regiunii.
Singuru l fapt cert este consta,tarea exi s tenţei în form e
deplin urbane a oraşului de jos pîn ă la o da tă foart e t îr-
zie în . ecolul <tl VI-l ea. Această s iguran ţă e furnizată
de unicul obi ect iv monumen tal, de inter es public cuno,· -
cut pîn ă acum în interioru l Rău, care este o ma re 'basilică
creş tină - una dintre cele ma i mari din întreaO'a provin-
cie- , cu t r ei nave, decorată cu un moza ic p~licrom 14
ş i cu coloane şi capiteluri din marmură îngrijit lucra.te 1s'.
D atorită atestării a trei a.bside corespunzînd celor trei
mwe - ceea, ce con ·tituie un deta liu de pl~tn deo camdată
singular în arhi tect ura reli g io asă a provinciei - momen-
tul de con stmcţ i e a bas ilicii a fo. t considerat posterior
domniei lui Ju, tinian, poat e chiar către anul 580, în fun c-
ţ i e de anumite inovaţii ap ărute în lit urgie în a l treilea
sfert al secolului ş i care r eclama u a bsidele lat er ale 76 •
Ridicarea ex novo la o da tă aşa de tirzie a unei construc ţii
de propor ţ iile ş i h~ nivelul de r ealizare care ne-au fo ·t
t ransmise apare deo camda tă ex cep ţ ional ă în raport cu
de ·coperiril e de pîn ă acum în limi tele provinciei, dar chiar
d~tcă am admite un momen t de construc ţie anterior p entru
an amblu ş i num ~ti adăuga rea celor dou ă abside în epoca
în di cu ţi e, p rez en ţ;i lor nu constit uie ma i puţin o dovadă
p en t m o vi aţă normal ă în interiorul zidurilor mari.
.Acest ei rnărtul'ii de natură arh eologi că i-ar core. punde
ş i calificarea drep t TioAtc; folo s ită p entru Scythia Minor
doar în cazul Ibidei de către Procopius ş i car e s-ar regă ·i
pen t ru anii 586- 587 ş i Ia Theophylact Simocatta , în itua-
ţ ia în care localizarea toponimului ant ic la, Sla va Ru să
•-ar adeveri. În asemenea eventualita te, funcţ ionarea
t îrzie a bas ilicii ar putea fi un argument pent rn a con idera
că re taurarea op erată în vremea lui Justinian, a testată
deProcopius, s-a aplicat a. upra incintei mari ş i c ă închiderea
fortifica, ~i e i pe înăl ţ,im e ş i abandonarea ap ărării oraşului
de jo• nu •-au produs decît în ul t imii ani de vi a ţă ~ti aşe­
z ării. Indi ferent de d~ttarea ab solu tă, nu est e de exclus
o e volu ţ i e ma i lungă, comportînd o fază i ntermediară,
în care incinta înal tă , cu ro lul de fortifi ca ţi e de rez erv ă ,
să fi coexistat cu cea ma re, în că în funcţ i e , ca a bia apoi
legă turil e să fie t ăi ate .
3.5. E greu de imagina t nivelul excepţional de dezvol-
tare pe care l-a cunoscut oraş ul la început ul •ecolului
a l IV-lea ca efect exclusiv al unui act de fondare p e t eren
li ber ş i e mult ma i probabil că a foRt justificat de o evo-
lu ţ i e coreHpnnz~t toare ş i destul de îndelungată în seco-
74 FI. Nc lzh a rnm c r , op. cil. la noln 25; idem , Di e altchrisl/i c/le f( irclien-
provin z Skylhi en (Tomi s). Sirena Ruticiana , Za g re b , 1924 , 1). 407 - 408.
70 l. Barnca , J?oman - by: anlin e basi/i ca e di sco vered in Dobrogea belween
1948 - 1.958, „ D ac ia", .S„ li , 1958, p. ~! 4 6 - :1 47 ş i fi g . 12, p. :14 8.
' 6 Jdcn1 , l\'o uvelfes co n sideralion s sur fes ba ., ifiqu es chrOienn es <le Dobrou -
dja , „ Da c ia", XI - X II , 194 5 - 194 7, p. 227 ; 2:1:J - 234 ; idem , JJ!D, li ,
1 \J6 8, p . 47Ci ; i<lem , M o1111menli pa l eocrisfiani <lei/a Sci zia Minore, X V l I I
Co rso cli c11/111ra suii ' a ri e rave1111ale r bi za ntina , Have nna , 1971 , p . :rn.

ele Principatului. E flte posibil - aşa cum ar indica-o
descoperirea a ici ft unui tezaur de mon ede de la Ly imah 77
ş i a unor dov ezi de locuire în La 'l'ene 78 - ca aşe zarea
rom ană · ă fi avut ca nucleu un opp'iditm getic, i> ituaţi e
frecv entă, pentru geneza multor alte centre din Dobrogea.
C ondi ţiil e natura le favo ra,bile, poziţia avanta,joa,să la un
important nod de m·tere economice ş i militare a le pro-
v inciei sîut de natură a explica o dezvoltare rapidă ş i
pl'ivileg i ată a aces tei aşez ări al d't rei inter es militar a
t rebuit , ă dev ină din ce în ce mai marcat începînd din
anii incursiunii costobocilor, da,r mai ales în secolul a l
III-lea, dup ă cum o dov edesc lu crările de r efacere a
dt·um11lui în zon ă 79 • E firef\c a presupune că spre mijlocul
ecolului ex ista a ici o destul de importantă aglomerare
urbană , poate fort ifi cată , spre a ajunge, numa i cinci
decenii ma i tîrziu la i eş irea din criz ă , unul din cele ma,i
populate centre urbane din interiorul provinciei.
.!I. Proiectul de 1·ezerva\.ie arheologică Slava Ilus ă şi
problemele generale ale a1lărării zonelor arheologice
4.0. Avatarurile din ultimul secol ale importantului
perimetru a.rheologic de la Slava Rusă sînt în bună mă­
sură comune majori tă~i i ob iectivelor rămase în afara
circuit ului cercetării ş i lipsite, perioade îndelungate, de
orice formă de protecţ i e efect ivă din partea inst i tuţ iil o i·
arheologice.
D eşi r eperate de acum o sută de ani ş i intrate în ev i-
denta Muzeului Naţiomtl de Ant ichită\,i - cu o delimi-
tare' destul de preci ă a ext ensiunii ei generale - , la
numa i cît;iva ani dup ă promulgar ea Legii monumentelor
din 1892; distruger ea vestigiilor a progre ·at neîntrerupt
în special prin ex tracţ ia sistematică a pietrei din zidm·i.
în această priv inţă con tatările lui P. Polonic din1897 80
se rep etă neschimbate în 1908 81 ş i 1953 82 , aşa încît acele
portiuni din ziduri pe care P . Polonic le vedea înălţîn­
du-se c u 5 m deasupra solului sînt astăzi di spărute cu
desăvîrş ire . Săpătm ile din 1885, 1918 ş i 1926, răma, e
deschise, neîns oţite de consolidări sau măca,r de paz ă ,
n-au făcut decît Ră acceler eze procesul de deteriora,r e a
monumentului. Cele mai grave intervenţ ii aveau să fie
adu , e însă ele expansiunea necontrolată a lo ca,Jităţ ii
actuale asupra ariei urbane antice, fenomen început
acum cîteva decenii, dar amplificat în sp ecial din deceniul
al şaselea , în ciuda legis laţ ie i de protecţie a monume~t elor.
Comparaţi a între fotografiil e aeriene din 1953 ş 1 196~
arată că în acest interv al s-au ridicat circa 25 construcţ u
noi ş i s-au trasat ma i multe uliţe , între car e una a distru_s
sensibil latlll'a de est, cu toate că în 1955 a ap ărut H.C.M.
m. 661 privind p ăstrarea ş i folosirea monumentelor de
c ultmă , cu di spozi ţ ii am ănunţite în privin ţa zonelor
; 7 C. .Moi sil , ari . cil ., „ BSNH ", XIII , nr. 27, 19JG, p . 42 , n. G:l.
78 „SC CV ", V, 1954, l - 2, p . 112.
79 C IL , llT, l:l 7:l4 .
so Raporl . . . , r. 4;·1 : „ /111i11 ele /11m11rilor . . . seruesc a ~ / ăz i locui-
tori/or dr epl ca ri e r ă de piatrii" .
81 H . Nc Lzh a mm cr , A us U11111iini cn, T, p. 388.
82 SC IV" V 1954· 1 - 2 p 11 0: S -all consta/ al mari stri căc iuni
produs e'"de po1;ulafiu loca /ă, ca/e .~apă ir;~onli11iw zidurile şi l1.1murile
0
j'orlif'ica/i ei antice, sco/Îrl(/ piatra ş i morlarul pentru nevoile sale"
19
http://patrimoniu.gov.ro
23 . CETA T EA Î NALT A - LAT UHA DE SUD-EST.
arh eologice ş i însoţ i te de o li stă în care cetatea de la
lava Rusă era dec l a,rat ă expres monument <le arheologie,
e drept fi:\,J'i:'t o delimitare ter itor i a l ă, prec i Ră 83 •
4.1. D eteriorarea progres i vă a cetă\;ii de la Slava
ş i a alt or situri afl ate în aceeaş i s i tua~i e se e xpli c~t priJ1
ins ufi c i enţa structurilor admini Htrat ive înve,· tite cu răs­
punder ea a.pli cării legilor monumentelor din 1892, 1913
ş i 1919 ş i mai ales prin a.ceea căi, în cazul .:pecifica,I monu-
m entelor şi zonelor arheologice, car e sînt entit ăţ i terito-
ria le, nici o protecţ i e nu e operantă fără o delimita r e pe
ter en ş i fără o stab ilire a r egimului juridi , i de fo losinţă
p entru fiecare în parte. H.C.M. a mintită, din 19fl5 a însem-
nat un consid erabil progres în dezvoltar ea leg i slaţ i ei mo-
numen telor, atît prih prevederil e mult mai amănunţite
şi precizarea r ăspunder ilor, cît ş i prin li. ta,-an exă, con-
f\t it uind o primă inventarier e a principalelor co mponente
ale zestr ei arheologice n aţ i onal e . D ar, p e de o parte,
caracterul centralizat a l institu ţ iilor av înd a proteja
patrimoniul arheologic, confrunta.te cu amploar ea ş i
diversitatea problem elor din întreg cuprinsul ţă.rii ş i
ma i ales cu dinamica teri tori a l ă a dezvol tării economice,
cantonarea prioritară 111 sfera cercetării şt iin ţ ifice ş i o
preocupare ins ufi c i en tă p entru ~i:p ectel e practice ale
ap ăr ării Ritm ilor ~Hl dus la o ,·eri e de prejudicii pentru
numeroase obiective a rheologice. Pe de al tă p ar te, carac-
terul sumar al loca liz ă rilor din li stă, care nu a fost upli-
nit ulterior prin documenta (,ii topometrice e:xa,cte, a IJer-
mis expans iuni dif.\tructive recente af\upra zonelor apă­
rate de lege, aşa cum s-a verifi cat la Slava Ru ,· ă 84 •
4.2. Condiţ iile pentru o <tpărare efect ivă a patrimo-
niului arheologic, nu numa i a celui mobil clar ş i. a z ăcă­
mintelor arheologice încă necercetate, au fo st r eate de
Le(l"ea nr. 63 /197 4 a ocrotirii patrimoniului cultural naţional ,
în burma căreia, a fost structm at un sisLem irn;titu~i onal
cuprinzînd atît organisme centrale - Comi i,; ia centrală
de stat a patrimoniului cultural n aţ ional ş i Direcţ i.a pa-
trimon iului cult ural naţ i ona, I - cît ş i orO'ane ter itor iale
- Oficiile jude ţ;ene p entru patrimoniu l cult m al naţ ional 85
- în care, lJentru prima dată, ex i fltă în fiecare jud eţ al
ţării o funcţ ie califi cată , sp ec i alizată p entru r ez erv a~ iil e
arh eologice. D e ase menea, pentru prima dată , toate
zonele de interes a,rheologic din ţară sînt înreg istrate ş i
analizate în m od uniform înt r-un i.·tem de ev idenţă
comun 86 , car e urm ăreşte nu numa i aspectele de interes
83 U sta monumentelor de cullul'!r (le pe teritori ul R. 11.11„ Bu c ur cş Li ,
.195G, p . 4, nr. 21: » l'e tJ(l fca Sla vei , la vest ele sal - r11.in ele „Cel ă (ii F etei",
z i să. .~ i „ f(i zi/ Jlis sar" (< ( de fapt, Lrad11 ce 1·ca Loponimului tu r cc:c es t e
„Cetatea Hoş i e" - info rm a ţi e /\ nea G hi a \.ii).
84 Pentru o siLua\ i c simil arii , la Novi odu11u111 , cf . Al. S. Ş Lcl'n n , „ HM l",
XL I I, 1973, 1, p . l tl.
8u cr. J. Op ri ş , Ofi ciile pentr11. patrimoniul cultural na/ional ,orga11isme
de mare i mp o rlan( ă în politi ca de oe roii re a pat ri man i u/1.11· cultural , „ HMlV!-
M l i\", XLV , 19 7G, 2, p. 92 - 9:~.
ea Proiecl penlni ra(iona /i :;area sislcnwlui de e vide ntă dill acti vitatea
mu :r1:lor , CC ES , DPCN , 197() (intra L 111 v i goa r e în a ce la ş i nn , prin aprobn -
r ca el e cf1trc Comis ia ce ntrală d e sLaL a paLr i111 oni11 lui culLu ra l n aţ ion a l
~i el e cii Lre Comisia g uv e rn a m c nLa l ă p ·nlru rapon ali zn r ea siste111ului ele
cviel en\ :'\ clin 11nil:1pl e soci alisle ele sLa L), p. tJ7 - 48.
 VEDERE A CE T A'f ll ÎNALTE Ş I A VÎHFULU I C
OBSEHVATrE.
documentar strict şt iin \;ific, i torico-arh eologic, dair ş i
pe cele de ordin practic, legaite de stair ea de conservaire
a, fiecărui sit, de mă ·urile aictive de protejar e, cercetare,
restaiuraire şi va,Jorificaire muzei.'tică şi turi Rt i că; îme-
O'istmreai exaictă pe documente cairtogrâfice e:,;te obliga-
tori e.
4.3. Documentaţ ia ob(,inută, prin ::;tudiul fotograf iilor
:-teriene pentru cetate~t de la, Slaiva Hmă permite elaibo-
m rea, proiectului de protejair e a, aicestui important ob i.ec-
t iv, proiect cair e, încercînd să răspundă cerinţ;elor .Legii
nr. 63 /1 97 4, urmăreşte în primul rînd asigumrea i ntegr ităţ ii
monumentelor ş i depunerilor arheologice în forma de
păstrare actual ă în vederea cercetării lor integrale în
viitor, dar ş i mena.jarea de aicum - cînd ace:-;t lucru este
încă realizab il - a, po::; i b ili tăţ il or de punere în valoar e
în pernpectivă a airiei monumen ta,Je ce va rezulta, în urma
srtpăturilor.
4.3.1. Rezervaţia ar heolog'ică definil'i1Jă (fig. 28,1) tre-
buie ă cuprindă întreg perimetrul fort ificat şi o fîş i e
exterio ară car e să a.coper e cel puţ, in supra.faţ;a, ocupată
de valuri le ş i ş~tnţuril e defensive. În interiorul rezerva\;iei
"e impun o seri e de m ăsm·i :
- interzicer ea or i cărei noi con, tru cţ ii, cele ex i. tenLe
26 . ClJHT I NA J.
rămînîrnl la forma ~wt u ală, urmînd ca, în perspect i vă înde-
lungatrt interioml rezervaţ i ei ::;ă fie elibemt progresiv
de locuire, printr-o res i:-;temaitizare judi c i oasă a, ~tceste i
perifer ii a satului ;
- sistarea c i1·culai ţ ie i vehiculelor pe uli ţele care supm-
puu zidul de apărare, accesul aicestora în interi orul cetăţ ii
fiind permi::; numa,i prin punc1,cle de pe laiturai de vest în
caire Rtructurile păstmte aile incintei sînt 8Uficient de adînci ;
- sistairea airătm·ilor mccain izate; ut ilizaireai pentru
agricultură, în mod tempomr, a, teren ului va, fi permisă
numai în zone preci::; determinaite, în forme ş i cu culturi
cair e nu pot a,fectai în adîncime depunerile arhelogice.
4.3.2. Rezervaţ'ia arheologfră temporară (fig. 28,2) e
qcst in ată a, proteja, o zonă, ma i J airgă în caire eRte foarte
20
http://patrimoniu.gov.ro
25. CUHT JNI\ A , l"': \:THEM l TATEA SUD ICA.
probabil ă concentrar ea unor elemente f ireşt i în orbi ta
unui mare ora,ş : locuiri periferice, cimitire, drumuri etc.
Regimul aicestei zone rămîne pînă la epuizarea cercetărilor
identic cu cel ail rezervaiţiei definitive. După efectuairea
săpăturilor a.rh eologice, în func~ie de caracterul monumen-
telor r ezultaite, unele por\1iuni pot fi incluse în rezerva\;ia
def ini t iv ă . În totalitatea ei, zona de rezerv aiţie temporară
va păstra, chiar în caizul verif icării aibsenţe i unor monu-
mente sa,u depuneri airheologice, regimu l de zon ă de pro-
tecţ; i e.
4.3.3. Zona de protecţ'ie (fig. 29,3) . Orice utilizar e saiu
lucrare în această zon ă se vor face cu a,v izul ş i ::;ub supm-
vegherea O.J.P.C.N. ş i D.P.C.N., a.tît pentru ccrcetair eai
ş i r ecuperarea, eventualelor ve 't igii arheologice, cît ş i
pentru ~Ls i gumrea pentru vii tor, în forme co respunz ătoa­
r e, a, unor perspective ne tînj enite aisupra monumentelor,
a, accesului la, ele, a, spaţ iului necesair pentru valorificairea
depli nă a, lor p rin a,m enaij ări muzeistice ş i t uri tice. E
nece ar ca zona, de protec\,ie să fie ext insă spre est pînă
la drumul na,ţ;ionail , deoairece în aiceai:;tă parte se va plasa
n,tît a,ccesul maijor către cetaite, cît ş i perRpectiva princi-
pail ă aisupm ei.
4.3.4. Rezervaţia de pe'isaj (fig. 29,4-). Avînd în vedere
27 . Clî HT I NA f .
şam;a, con serv ării pm<1 azi a, zonei în ca,1·e se ins erează
cet<ttea, în forme ap roaipe neschimbate fayă de peis~tjul
aintic, e pos i bilă pă. tmrea 8a în cont inuaire, fără schimb ări
esenyiai.l e şi fără int ervenţ ii moderne impo1fantc, porind
în acest fel forţa, evomttoaire a aicP.stui anRamblu, în :-;pecia,!
în momentlll în care ruinele cetăţ, ii vor fi degajate.
4.,4, Posibili tă ti de valodîicarc
în ciuda, distr:ugerilor îmegistrate, con::;tatăril e H'tcute
în d iferite puncte a,le cetăţ ii asigură ex i stenţa, unor por-
ţ iu n i a,Je i:;tructm·ilor, caire odată degajate, vor avea cu
certitudine o valoare monumental ă, deoseb i tă. Ne gîndim
în primul rînd Ja, inc i ntă ş i la masivele ei turnlll'i, care în
numeroai. e puncte pă8tr eaz ă încă o înăl ţ i me de cel puţ; in
2,5 - 3 m. M ăcair d ouă clintre t urnuri - 10 ş i ][) - con-
 „

.•
••• •••••• • ••
•• ••••••
•

•
•••
•
•••
•
•••
•••
••
..
•
••
.•
.
•
••
.•••
.•
•

„„
"•. "•
..... t ••••·
2 ••••••

:rn. CF TAT E A LIBIDA - S LAVA H USĂ. PRO IECT DE REZERVA- 1 - L I MITA REZERVAT IE l ARl-IEOI.OG ICE DEF IN ITIVE; 2 - Ll~II ­
TIE AR I lEOLO G I CĂ . TA REZERVAŢIE I ARHEOLOG ICE TEMPORARE

."erv ă, încă, int~Lcte coridoarele de int rare

cu arcele de eă.ră­
midă de dea upra, ceea ce la 'l 'ropaeum Traian i, de pildă,
nu e mai întîlneşte la nici unul dintre t urnUl'i. În ce
pr iveşte interiorul cetăţii, informaţiile oferite de săten i ,
confirmate de verificăr i directe, dau speranţa ca majorţ­
tatea con ·trucţ iilor ă ai bă o tare de păstrare r elativ
bună, datorită stratului protector, de circa 1 - 1,5 m
grosime, al aluviun ilor depuse de pîrîul Slava.
Cetatea de La Slava Rusă va con ·t itui cu s i guranţă.
în v iitor una dintre cele mai vaste ş i mai impresionante
arii monumentale ale epocii romane din Dobrogea; ceea
ce aparţine însă prezentului e te as igurarea tuturor măsu­
rilor de protecţ ie, îndeajun întîrziate, ce i se cuvin.
H.ESUME
Celle c lucl e f:i il parlie cl' 1111 progra111111e ele r ec herc hes sys lc ma liqu es
cl 'arc hco logic acri enn e se proposant d'abonlir <l 11n c co nn a issa n cc app ro-
foneli e el e Ia lopogrnp hi c el cs cc nlrcs urba ins romains el e Scy//1ia Nli nor el
rJc fournir rnpiclcmenl Ies moyc ns pour Ie ur prolection rec il e.
I.c sile ele lava Rusa , dans Ic cc nlrc- norcl de la Dobroucljt;-{forl pro-
bablemcnt l bida de Procopc , /J e a edi f'i cii .~ . IV, 7, 110111 co rri gc rccc111111 enl
c n l.ibida }, re pere des Ic sicclc passc, n'Clail co nnu qnc par des a ncienn cs
reco nnai ssa nccs (v . fi g. 2 - <I) e l p a r des cl ceo 11ver tcs epigraphiqu cs et
1111111i s111 atiq ucs assez pcu nomhrc uses. L'c lucl e des photographics acricnnes
realisccs entrc 1!!53 e l 19fi9 (v. fi g. 6, 7, 12) el Ies ve rifi calio ns rcitcr •cs s ur
place ont permis ele rcstituer cl ' un e ma ni ere lrcs precise l' im age des forti-
fi ca lions , qui a e tc fixcc s ur le s upport exact d'un pl a n <\ 1 : 200) reali sc
pa r Ie procede p hotogra mm ctriqu e (fi g. 13).

21

http://patrimoniu.gov.ro
 0 500
....----~--
~--~-- ......-.:.;;...„„„„...
Al. S. Ste fan
:i.9. PHOIECTAI. iVI ĂSUH ll.OH DE PHO TEJAHE A ZONC: I Al11lEOLO-
G ICE DE LA SLAVA HLSĂ . J - H EZE l'WATIE AHHEOLOGICĂ
1. ' un c d es plu s g ranclcs villcs de la provincc (prcsquc 2'l hcc larcs ;
v. fi ". :W) e l ln sc ul e qui a il Clc travc rsec par un c rivi ere , Libicla se di s-
tin g uc anssi pa r la co rn pl cx ilc d es nnilcs d e reli c C qu 'c ll e ulili sa il: occu -
p:rnt avec la p lus g ra nd e parlic d e sa s upc rfi cic Ic fond p la t d ' un c vallcc , on
pourrail la dCfinir llll e Viil e d e pbin c , lll Ris c li c Cng lolJa il ega lclll Cllt llll C
co llin c linule d e 70 lll. fl e l' anal ysc d es ' Îc lll ClllS de l'c nce intc SC dcgagcnl
qu c lqu •s aspccls qui so nl dcfiniloir cs po ur cct cnscmbl c:
- 1. es cOLcs occid enta l (fi g. 8 , !l , 10. 11 ) e l ori e nta l ( Ci g .1 5, 18) co up cnl
Lrnn svc rsa lcmc nl I:\ va ll cc, se devc loppa nl s nr des Lraces qu as i rccli ligncs.
- Le celle o rcl(fig. 11 , 1 l)ex ploilc d J nssa moili e occidentale Ic bord ha ut
d e la pr emi ere lerrassc d e la va ll cc. li ne de ni vc ll a lion importa nte a e le
crc nscc a u pi cd de la mura ill e afin el e crccr un rapport d es ha ulc nrs favora -
hlc :i la clC fcnsc ; o n p cut co nsta lc r cn f,1ce des co urtin cs G e l Z Ic profil
:1sscz hi cn co nse r ve el e la he rm e e l cl' un premier fo ssc, tanclis qnc la t ra ce
d ' un seco ncl foss(', plus c loignc, est rc velec pJ r la pholographic ac ri c1111 c
(fi g . .1 '..! , I :l).
-- La prcse ncc ele la ri v iere i mpliqu a il no n sc 11lcmcnt des nmcnn gcmenls
spec ia11 x nux cl c ux points oii la mnra illc lravc rsa il so n lit e l ~\ l'inleri c ur
el e la viile , 111 a is a uss i la possibilit.c qu c Ies fo sses d es coles Onest, Est e l ,
p .i ul-Clre , Suci , aic nl e le rcmplis cl'cau s ur la maj curc partie ele le ur parco urs.
- Sclon lcur pl a n , Ies Lours ele l' cncc intc apparticnncnl il l rois ly p cs:
1°-lours cl 'a ng lc lr \s pui ssa nlcs cn fer :\ cheva l ; 2° - lours ii la basc cl 'c n viron
10 111 , cn s'.l illi e accusec (c n v iron 12 m) p a r rap por l a la face el e 1' 1mci e1•tc
el a u fronl a rroncli ; 3° - loms rcc lan g ul a ires en sa ill ic cl ' en v iron 10 m sur
en viron 18 m d e la rgc ur . A nolcr la p rCfcncc pour Ic scco ncl lypc dans la
clc\fense cl ~s portcs el l' a l tcrnan cc asscz rcgu li crc el e cc l ypc avcc Ic lroi sicme
Ic lo11 g el e c ha qu c cole.
- A r c1na rqu cr la long ucur pcu com mun c d es co urli nes, qui va el e 36 lll
(co urtln c M) t\ 80 m (co urlinc X) el ciont la lll oye nn c s'e lcvc ~i 50 m .
- 'Ma lgrc Ies irrcg u la riles dans Ic tra ce des co les occidental c t ori enta l
ct la clispos ilion <lu cole Sucl- l ~ st, qui se rabattc s ur la haulcur, on pc ul
sa isir la Lcnclcncc v isibl c polii' la v iil e bassc el e s' in scrirc d a ns un rcct:rnglc.
- Le fail qn c Ies cx lremi lcs des co urlin cs A ct X a rrivcnl assez h:rnt s ur
Ies p cnlcs ele la co llin c offrc la ccrlilucl c qu c ce ll e-c i Ctait cnli crcmcnt
ccrn cc pa r la mc 111 c cnce inlc quc la viil e bassc.
L' exarn cn des phologra phi cs a cri cnn cs :.i rc vcle l'cxi stc ncc cl ' un c
for lifi ca li o n qui , da ns la cl ernirr e ph nc d e vie d e la cil e, n'e nlourail plus
q uc la ha uteur , cn la sepa ra nl du r cs lc el e la viile; ele plus - co mm c on le
vo i t dans Ic cas el e la lom I I, qui clesa ff cc tait la li gnc el e la co urlin e X
montant el e la pla in c (fi g. 2 1) - ii n'y avn it plus ele li a iso n or ga nique
enlre Ies cl eux cnce intes . I.a muraill c ha utc, ci ont le tra ce a e le enli crcm ent
prec ise, c\la i t ciotce ele lours aya nt Ies mcn1 es form cs e l dilll ension s quc
22
http://patrimoniu.gov.ro
1000M 1 ••••••
2 „••
DEF I N !T l \IĂ: 2 -11 FZERVATIE AHl!EOJ~ OGIC.1.i\ T D I POHAHĂ;
:3 - ZONĂ DE PROTECTIE ; 4 - HEZERVATIE DE PEISA.J.
cd Ies el e la pl 1in e , ltl ais plus rapproch c •s, a u ~ uncdcs co urlin cs ne dcpassa 11 i
35 111 (fig. 13 ,23). da ns Ic cas du co le Sucl- l ~ s l . l.'cmpl accmc n l d e l' uniq uc
porte ne pouva il se p l:icc r, vu la co n fi gura lion du te rmin , qu c dan s la
pa rti c bassc du cOle Sucl -Oucst. li t•st lt rc mar qu e r aussi l'c;-.. isle nce d ' un e
Lrcs puissanlc tour circulairc , placcc a u poinl Ic plus ha ul d e la viil e e l
ciont la fon c lion el e poste cl ' obscr va li on c la i t doubl cc p:tr un pdil forlin
occ upa nl Ic so 111111e l ele la co llin c c ncorc plu s ha utc du S ucl-O ucsl.
Ccs nou vc lles clonn ecs pcrmcllcnl a uss i ele rcslil uc r Ies granclcs li g11 cs
el e l'e volulion hi s loriqu e el e celle v iil e.
- I. 'e•cclio11 ele 1:1 gra nd e cn cc inlc se pl ace a l',c poquc des gra ncl s eforts oo n-
s lru clifs d es ann ecs des TCLrarqucs, ele L.icinh.ts e l el e Co ns tan tin Ic Crancl ,
clala li on ass urcc non sc11 lc111 cnt par Ic ma te ri ei e pi graphiqu e d es 11 °- 111• s .
ulili sc :\ sa co ns lru c lion ltl a is a uss i pa r Ic plan des lours e l par la mani ere
cir lc ur agc nc em cnl s ur l'c ncicnlc . Par111i Ies n omhrc ux para ll cles avcc
Ies Corlificalions d e celle epoquc au Ras- Danubc , Ies c lc mc nls Ies p lu s
rapprochcs se rc trouvenl dan s Ies encci ntes des cc nlrcs ele l' inlcri c ur
Tropae um Traiani c t Abrillus. Ccci nss ur c qu c d es Ic se u ii du I\" " s. la
vo ie Noviodunum - - "!Vla rc ia nopo lis, co n stituant la voie ele ro cade ti la
foi s pour Ic lim es cl a nubi cn ct. polii' la fronti ere lillora lc c la il clcj ;i,
puissamcnl forlifi ce.
- On ne sa urait s' cxpliqu e r Ic ni vca u exccpli onn c l el e cl cvc lopp crn cnl
allc inl pa r la v iil e a u I\."" s. sa ns acl rn ellre un c cvo luli on a nlcri c ur c asscz
lon g uc e l asscz importa nte clurant Ic H a ut-E mpi rc , qui a c u, lrcs proln -
blemcnl , pour noyau un opp idwn get iquc .
- I. a fortifi ca li on rcs lrcinlc a la co llin c cloil reccvu ir un c clala li on asscz
tardive. ~leme si prcmi crcmcnl c li c n'Cla it qu'un c forlifi ca lion el e resc r vc ,
coex ista nt avcc la gra nd e cncc intc, polii' n e coupcr qu c plus larei la li a iso11
directe avec ce ll e-c i, cc qui est sur c' est quc la ci le hassc a con tinu e cl ' cx islcr
dans d es fonncs pl cin cment urhai nes j usq u'it I' ext reme fin du V 1° sicc lc.
L' uniqu c construclio11 mo num en ta le cle gagee ~i l'inlcri c ur d e la v iile es l
1:11 e gra nd e has iliqu c ch rc li cnn e a trois nc rs , ri c hcmcnt ci coree, qui •n
rai so n el e scs troi s absiclcs cl eva it fonctionn c r vers 580, e poq uc <\ la qu c lle
apparaissail ce lle innovalion dans Ic pl a n des cg li scs.
Les prccisions d ' orclre topo gra phiqu c fourni cs pa r la pho lo- inlcrprc-
la lion archcolo giqu c font po ss ib lc l'c labo ra lion cl ' un progra111m e el e rn es u-
rcs co ncretcs e l ra picl es polii' la protec tion ac ti ve ele cc gra ncl sile.
l. c projel prcsenle Ctah lil , ii pa rt la zone clefinilivcmcnl protcgcc , co uvra nl
l'es pacc forlifi e, Ies va llurn s e l Ies fosses, un e rcse r vc lemporairc plus lnr gc
cn vigucur jusqu ' :i l'acheve mcnl d es cxp lora li ons a rcheo logiqu es, un c
zone el e protec li on cl cs tinee ~\ ass urcr Ies persp eclives c t Ies accrs librcs su r
la cite e t l'espacc necessaire a la mise cn valetu· du sile (mu scc, a mc nagements
tourisliques) ain si qu ' un e rcservc ele paysage (v. fi g. 28, 2tl).
ART A RUPESTRĂ DIN PEŞTERA GAURA CHINDIEI,
(JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN)
--------------VASILE
în anul 1971, cu ocazia efectuării săpătm ilor din aşe­
za,rea de tip Schela Oladovei de la Alibeg, comuna Pesca,ri,
jud. a,raşi-Severin, s-au cercetat peşterile mici, greu a,cce-
sibile, de pe valea Dunării. Printre ~westea se numără
şi cele două de pe „Rolul" Ch indiei, denumite de localnici
găuri le Chindiei. Peştera ma,re a fost denumită de noi
convenţ ional Gaura Chindiei I iar cea, mică Ga,ura,
Chindiei II. Peştera mare se ob servă, din şo ' mt, i:u cea
mică, fiind situată în peretele genunei de ::;ub gura peş­
terii mari. e ' te ascun ·ă, v izit~ttorul nebănuind că mai jos
ar mai putea fi alta. Acce.·ul este ceva mai jos de peştera
mare. trecîndu-se cu oarecari riscuri peste un cot
al prăpastiei. Întrarea este masca.tă de o vegetaţie
abundentă ce se dezvoltă în cond i ţii optime din cauza
şuviţei de apă care se prelinge din interiol' (fiO'. 1). Din
această cauză a rămas cunoscută - ş i probaibil aşai a fost
ş i pe ·te milenii - numai de cîţiva localnici care îşi aveau
sălaşe le în aprop iere. Odinioară intrarea i !-le închidea, cu
crăc i şi mărăcini. Unul dintre cei care o c uno şte~Lu ş i o
foloseau în primi ani de după al doilea război mondial,
a închis-o cu un gard de lemn cu portiţă şi lacă.t.
În anul 1972, cînd s-au efectmLt sondajele în interiorul
peşterii mari, s-a cercetat mai amănunţi t ş i peştera mică,
fotografiindu-se })icturile obJo;ervate cu un an înainte.
în cursul lunii octombrie a aceluiaşi an ·-a procedat
la ridicarea ei în plan, la copierea, picturilor, precum şi la
o nouă fotogra,fi.ere. La acea ·tă ac!;iune, pe lîngă arhitec-
ta Anişoara Sion, desenatorul art istic Epure A rgeş, foto-
graful N . Scarlat, au mai luat parte ş i geologu l V. Glăvan,
care s-a preocupat de problema formării peşterii, şi so~ii
Irina şi Cantemir R iş cuţia pentru copierea şi studiul
pozitivelor de mîini şi degete de pc pereţi .
Aceste peşteri se i:; ituează în acea, porţiune din defileul
Dunării din zomL „Porţilor de Fier" sau „clisură", cu-
l'IG . I. VEDERE GENERALĂ A PERETELU I CALCAROS lN CAl1E
SE OBSERVĂ PEŞTERA GAURA CHlND IE I I. lEŞTERA GAUflA
http://patrimoniu.gov.ro
COMUNA PESCARI
BORONEANŢ--------------
noscută în Jiterat LLra geogrnficrL sub denumirea de strîm-
tma Pcscari-Alibeg. în acest subscctor Dunărea ·e îngus-
tează, pînă la 450 - 470 m, iair de o parte ş i de alta c
ridică abrupturi cu înăl~imi de peste 100 - 120 m, formate
din calcare j urasi e şi cretacice ş i de o fişic de roci erup-
t ive p:-tleozoice 1 . Se află la o înălţime de ap roximativ
80-100 m. faţă de oglinda, apei şi sînt arnte pe o linie de
diaclază şi stratificaţie. S-au format sub acţiunea a dou~
izvoare carntice. Aport mare în modelare l-au avut Ş L
apele de infiltraţie ~ . Este posibil să se fi constituit r:;ub
acţiunea aceloraşi izvoare amîndouă, dar în etape dife-
rite, tavanul şi pere~ii interiori ai peşterii cu pictmi sînt
acoperiţi cu un strat subţire din pal'ticule fi.ne de carbonat
de ca.Iciu. Numai în stînga intrării, scurgerile parietale
sînt mai bogate.
Intrarea în peştem mică ~tre lăFmea de 2,75 m. şi
1,70 m înălţime. De aici se pătrunde în peştera propnu-
ziHă care Jo;e compune dintr-o g~tl er ic principală de cca.
60 m~. Acc:-tstni , e continuă Rpre fund cu nişte cotloane
CM'C uneori ·e închid printr-un fel de perete cortină şi
cîteva blocuri mari de piatră prăbuşite din tava,n. În
partea centrală ::L galeriei se găseau înfipţ,i nişte ţăruşi
cu trei crăci în care ·e punea drobul de sare pentru ani-
1mtle (fig. 2) . A ·tfel peştera este ş i un monument etno-
gmfic.
în inLerior CKte înLuneric, cu cxcep!;i::t după-amiezii,
între orele 15 şi asfin!,iLul soarelui, cînd ace ·t~t, Lrecînd
peRte cre::;tele c:-tlcarnase de la est ş i .·ud-est, pătrunde
direut pe pereţii de nord şi nord-est din interior, pc care
l * * * „ (;eogrnl'ia Vă ii Dunării Ro111âneşli ", Edilura Academici R .S.
Ho111 â nia , Bucu r cş li , 1!l69 , p . :!80 - 283.
2 Acesle cons idcra\ii ne -au rosl rormul ale de călrc coleg ul V. Clăva n .
CLJINDrnL 11 NU SE OBSERVĂ . LOC U L EI ESTE ~11\RCAT CU
sAGEATA
23
 sînt ş i majoritatea picturilor 3 . Di'lir urme de pictură
>înt pe toţ i pereţii. Fiind înalt, t<wanul nu <t putut fi pictat,
nu i:t scăpat însă preocupă.rii , <leoa,recc pc <mumiLc por-
\,iuni He păsLrcază pete de formă c irc uhtră, făcuLe prin
a rnncm·e cu bulgări de a.rg il ă roşie (fig. 3 ).
Toate moLivele sînt re<tliza,tc în culoare ro„· ie. MaLcri:-t
prim ă e a rO'ila roş i e, de mai m uite nmtn ţc; ::;c grtKcştc atît
în i:nteriorul cît ,; i în cxLeriorul peşterii prim;ă în breci<t
în care esLe ·c lllp ti:ttă peştera. Vop>eaua a fosL folm1ită
aşa cum Re găRea în mttură, fără a suferi vr eo prepa.ntrc
::;peci ală, cum <tr fi a,me::;tecul cu gră::; imi.
Pictura s-i:t păi-;tmt în chip v;u iat în fun ·ţi> de tex-
t ura rocii ş i loc. În porţiunile de perete unde prelinO'erea
<tpei e::;te mai in tensă, ş i acea::;tH, poaite varia de la cîţiva
centimeLri li:t cîţiva centimetri , s-adegrndat par\,ial sau Lotal.
În unele locuri producînclu-se derocări s-a di .· trui-; ş i
pictma. În parLea, de joi:; a fo st dh:;tru:ă de animale prin
frecar e cu cor·pul. În an umi te locuri, în funcţie ele circu-
DIN INT ER IOR , CU N L DINTRE ŢĂRUŞII
FOLOS IT! PENTRU FI XAREA DROBULUI DE
SARE

PLAN lL PESTER I! GARA CHI DIEI 11 ; 1"1ARCAREA C LI -

NIE lNTRERUPTĂ REPREZ I T Ă ZONA BOGAT ACOPERITĂ
CU PJCT HI.
FIG. :J . l' ORT i llNE DIN TA VAN PE CARE SE PĂSTREAZĂ PUNCTE
MARI DE VOP 'E .' \ .

htţi<t curenţ ilor in ter iori, s-au dcpu::;, în KLntt mai groK
sau mai s ub ţi1·e, cri.·tale fin e de C<tlciu caire <tu aicoperi t
şi decorul. Porţiuni ma,i mici de perete cu decor a,u foi-;t
acoperite de o ciup ercţ"t verd e, îngreuind si:w. făcînd
impo sibil ă citirei:t.
În cîmpul expunerii , moLivele ::;e întretaie ş i se RUprapmi.
Poate unele să fi fo::;t chi<tr şters inten\,iona,t i-;prc a se
putea, face altele pentru că nu toţ i pereţii pute<tu fi pic-
Laţ i cu aceeaş i uşurinţă ş i nici nu erau la fel de bine lumi-
naţi. În cîteva împrejurări parcă intenţionat ·-a căutat
un loc ma,i ascuns pentru a fi pictat.
Întrînd în peşteră, în dreapta, .·e ob.·ervă un gr up de
semnături de dată recentă, cu caracter e httine. Deasupra,
într-un loc gr eu de urcat, ·cris parcă pentru a nu putea
3 Probabil că datorit ă ilumin ă rii peşter ii , cinci soa re le a jun ge la „ chin -
di e" să fi primit d enumir ea ele Gă uril e C hindi ei.

24

http://patrimoniu.gov.ro
fi şters, se găseşte un text cu caractere slavone, în pa,rte
deteriorat de apele de prelingere (fig. 4). Urmează o
zonă pu(,in prielnică decorării, dar :-;înt prezento, totuşi,
un rrrup restl'îns de .·emne (fig. 5) ş i apoi zona, cea, ma i
bine luminată în ca,re sînt masate cele mai multe motive
(fig. 7, 9- 10). în continuare, d~L torită configuraţiei pere-
ţ; ilor peşterii, de::;enele sînt mai pu\1ine ca ş i în cotlm:mele
din col ţul de nord-eHt. În col ţ ul de sud-vest, nu se ob ·ervă
decît ra.re pete de culmne roşie; la, fel ş i pe peretele de
ve st . .A.dăugăm în să obs erv aţ ia că pe acest perete depu-
nerea de cristale fine do cuarţ a putut acoperi culoa,rea.
Motivele întîlnite pot fi categorisite după cum ur-
me~Lză : 1. naturalist scbematiza,te, în ca,re ar intra păs[L­
l'ile, elementele florale; 2. semne ş i ·im boluri, r edate sin-
gular, în cuplu sau în grupări; 3. elemente de alfabet
chirilic, slavon ş i latin; 4. impre::;iuni de mîini şi degete.
In acea s tă cla,sificare, categoriilor li s-a, acordat în
primul rînd valoarea de studiu. Prima cat ecrorie prin în-
FlG . 5. DETi\l.lU DE PE PERETl ~ LE DE NORD-EST PE Ci\RE
SE /\FLĂ Pi\TRAT L CU P UN CTE Ş r /\I.TE SEMNE .
să. i natura, sa are şi valo;ue de ·im bol. S-a,u folo::;it ter-
menele de :-;ernne ş i ::;imboluri, a,co rdîncl semn elor va,loare
de însemnări, dar ţ inîndu- ::;e ·eama că în concep~ i a oa-
menilor prei::;torici, diferenţa, dintre însemna,re ş i simbol
e::;te greu de făcut. Dacă se va dovedi că o pa,rte dintre
aceste .·emne pot fi socotite elemente ale vreunui alfa-
bet străvechi, a::;upra categori ·irii lor desigur că vom reveni.
Suma totală a celor care au putut fi citite , e ridică la,
circa 425, da,r cel puţin tot atîtea sînt şterse, neputîn-
du-se opera cu ele.
Păsările e întîlnesc în reda,re clară de patru ori.
Primele două se a,flă p e peretele de nord-est în panoul
central. Altele două sînt în cotloanele dinspre fund. Ace1:1-
tea din m'ffiă se deosebesc de primele ş i ca manieră de
execuţie . Numai una dintre cele din fundul peşterii se
păs trează aproape integral. Are gîtul şi capul redate prin-
tr-un semn de întrebare. Aripile , înt desfăşurate ş i dese-
25
http://patrimoniu.gov.ro
I
F.IG. 6. DETi\l.I U DE PE PERETELE DE NORD-EST lN CARE SE
OBSERVĂ O COMB INAŢI E DE TR! UNG l-l l lJR I Ş I O LJNJE VĂLURI-
TĂ, PROBABIL O VIPERA.
na,te prin linii pa.rnlele ce e înscriu într-un tr'iunghi cu
vîrful în jos. Picioarele sîn t redate prin două linii în formă
de sem iparanteză. Ghiare nu se ob1:1ervă (fig. 21). Din cea,
ele-a, doua lipsesc doar gîtul (fig. 19) ş i capul. Aripile
desfăşurate sînt sugerate mai simplu, numa,i prin trei
liniuţe para lele, iar corpul este obţinut din întretăierea
Liniilor gîtul ui, ~1ripilor ş i picioarelor, care so termină
prin ghiare. La celelalte două, artistu l a fo st preocupat
d e redarea părţilor corpului. La prima dintre acestea,
ca.pul este a l cătu i t dintr-un cerc cu punct la mijloc, iar
corpul dintr-un trun chi de con ovalizat. Capul se leagă
de gît printr-o linie . ·c urtă şi groasă . De o parte şi de a,lta
a trunchiului de con se arti c ulează aripile, aduse pe lîngă
corp, al cătu ite de două motive în ,·căr i ţă . Sub corp se
ob::;erv ă şase linii scurte care <Lr r eprezenta coada şi pi-
cioarele (fig. 7). La cea ele-a doua, din ace<Lstă categorie,
capul este alcătuit tot de un cerc ~L cărui delimitare, infe-
rioară ::;orveşte şi la delimitarea, p~Lrţii superioare a cor-
pului. P~Lrtea ::;a, inferio ară e,·te redată printr-o linie în
semicerc. Pe conturul capului ::;e ob1:1e 1·v ă ochii şi ciocul.
Ohi~w de l<L niv elul c:-tpulu i pomeKc a ripile înfăţişate des-
făşurat prin t r ei Liniu ţe uşor înclina,te. Picioarele porne:-;c
din partea de jo:-; a, corpului, terminîndu-se printr-o linie
cc cade înclinat h b ~Lza Jiniei picioru lui (fig. 7, 8 ).
Ace<tstă man i eră de tratare deo.'ebită a, fiecărei grnpc
de pă::;~Lri poate fi pu::;ă p e Reama intent,iei de a r eda specii
diferite, dar tot atît de probabilă poa,te fi apartenenţa lor
la, p erioade i 'Lorice diferite. Un fapt cert este că au fost
făcute de către un ini ţ ia, t; <Ll desenului.
AtribuirmL a,ce1:1tor reprezentări de păsări unor a,nume
::;pecii este greu de făcut. Totuşi cu prudenţa cuven i tă
ne permitem a, emi te părerea, că cele co ::;e află în cot loa-
nele peretelui din nord ar putea, fi vulturi, iar cele de ]Je
peretele de nord-e::;t bufni\;e sau lilieci. Printre motivele
şterse ::;înt două ::;a,u trei care, cu ri c, nir puLea fi atribui te
păsărilor.
Reprezentări de păsări se cuno::;c încă din p~deoliticul
superior AstfeI, la J.Ja::;caL1x (Dordogne), o pas ăre ~Lpa.rc
4•
~Ll ăturea ele bizon . .Ap~Lrţ in, după A. Leroi-Gourhan, mag-
clalenianul ui (perioad~L IV) 5 • La Troi1:1 Freres (Ariege)
sînt bufniţe de zăpadă gra.v~Lte - atribui te de Ori stia.n
Zervo::; aurignacianului 6 , iar Ja, Puy de Lacan (Oorreze),
o pasă,r e gravată pe un bloc de piatră proba,bil din rnag-
clailenian 7 • La Troi s Freres se întîlnesc păsări sculptate
pe un fra,gm ent de ba ·ton 8 • Mai sînt şi altele, ca de exem-
plu La Mas d'Azil (Ariege) 9, Isturitz (Bassc Pirenees) 10 •
4 Cris li a n Zc r vos , L 'arl de /'epoqu e <lu renn e en Franc e, Paris, 1!l5\J,
p. '.'2.
0 Anclrc 1.c rui -Go urli a n , Prchisloire de /'ort occidenla/ , Pa ri s, 1965,
fi g. 74.
u Cr is ti an Zervos, op. cil ., p. 157, fi g. 77 ; i\ . 1.c roi - Gourhan , op . cil .,
p. :J97, fi g. 626.
7 A. Lcroi - Gourha11 , op. cil., p. 373, fi g. '163 . ; Cr. Zcrvos , op. cil .
p. 361, fi g. 397 .
s Cr. Zcrvos, op. ci l., p. 303, fig. 2\J3, :~\J4 .
0 Pao lo Graziosi , J.' arle de/l 'anlica e a
delia Pietro, Flore n\a, 1956,
pi. 35.
10 idem , pi. ti2.
FIG. 7. PARTE DIN PERETELE DE NORD-EST PE CARE SE AFLĂ
DOUĂ PĂSĂR I : CEA CU ARIPJLE DESFĂSURATE SUS S! CEA CU
ARIPILE STR!NSE P E LINGĂ CORP lN DREAPTA LA. MJJLOC;
BRĂD U TJ , FIG U RA DJN LIN.II lNCÎRLJGATE ACOPERITĂ lN
PARTEA DE .JOS DE O PATĂ lNTENSĂ DE CULOARE; DIVERSE
SEMNE-S I.MBOL Ş l ClTEVA LITERE CH IRILI CE.
F IG. O. PERETELE DE NORD -EST , PARTE A CU BRĂD U TI Ş I
CRUCEA B !Zi\ NT I NĂ. SE POT OBSEH.VA FLEMENTE ŞTERSE DIN
PICTURA MAI VECHE.
Î.ntr-o formă apropi<ttă :,;e intîlneşte
printre picturile
din peştera Mă<YlU'<t din Bulgaria 15 • Motive în arbore în
reprezentările rupestre se gă::;esc şi în alte părţi, datate
în epoca metalelor (ex. Ai lbon-J.Jentilleres, Franţa etc.) 16 •
Tot în această categorie putem încadra o figlU'ă ce se
apropie c::t formă de potirul florii de crin (fig. 20).
Se întîlneşte de două ori. De forma potirului se aprop ie
şi motivul compus din două semisp irale, ale căror capete
prelungite se ancorează p e o linie dreaptă orizontală, de
la cxtremită(, ile căreia pare a porni, în jos, cîte o altă
linie dreaptă (fig. 33). Un asemenc~L motiv este pictat
15 E . i\ nati , op. cil„ p. 101 , fi g. G5.
16 .J . Cornbicr, L'art rupestre sc; /11!111aliq1.1.c dans le midi de la !•rn ncc
el Ies Alp cs occidenlules, El ucl es prc lii stor iqucs :J, 1072, p. 07, fi g. 47.
l'L G. 10. lMPRE S IUN l DE DEGETE, CÎTEVA SEMNE-S IMBOL Ş I
CAHACTERE CHIRILICE.

FIG. 8. DETALIU - PASĂRE/\ MARE DE sus DE PE PErm

TELE DE NORD-EST .

Păsări 8Chematizate ~Lpar şi pe ceramica neolitică

de tip Vinfa 11 • Între pictu1·ile din peştera Mi-ligura din
nord-ve::;tul Bulgariei, acest motiv ocupă un loc destul
de imporLant 12 • Păsările constituie motiv de ornamen-
tare în culturile epocii bronzului, pe ceram i că. Repre-
zentarea lor e.·te frecvent întîlnită pc diverse manifestări
de artă din perioade istorice.
Motivul în brăduţ se întîlneşte de şapte ori redat
8incrm·, iar de a lte două ori în pereche. PrezinLă întot-
dea,una o linie vertic~Llă spre care converg linii înclinate
închipuind nervurile (fier. 7, 9, 10). Poate o variantă a
lui o con8tituie un , emn compus dintr-o linie mai lungă
tăiată de alte trei perpendiculare mai curte (fig. 5).
Interesant e.·te faptul că în redare singulară sau pereche,
motrvul e termină uneori într-.u n cerc. În c\otzu l redării
în pereche un brădu~ parc a porni tot dintr-un cer (fig. 9).
în altă împrejurare, redat singular, porneşte din vîrful
unui unghi.
Cea mai veche dovadă despre motivul în arbore o
avem tot din paleoliticul superior occidental 13 • Mai
aproape de acestea ·înt însă (ca manieră de reprezentare)
modelele de pe ceramica neolitică de tip Vinea-Turdaş 14 ,
şi apo i de pe ceramica culturilor din epocile bronzului
şi fierului, trecînd astfel în perioada istorică.

11 Marto11 Roskn , n;e Sammlung Torma Szof'i a , Clu j, l!Ml , pi. CX ,

2, 12, CXXXVI, 9, 14.; J . Makkay, Th e laic .nco/illlic Tordos Cro 11 p of'
Sings, tabe l A :.l:.l /6 - 8, p. 15.
1 2 E mm a nuel Anali , Magura la Cave , Bul garia , Bo ll e llino dcl Ce nlro
Ca nwno , di Stucli Preistor ici " , voi. V 1, 197 1, p. 98 , fig. 59 ; Lcszek Gajewski,
Jaskinia Magura v. S la rcj P ian in e, „ Acta i\rch. Co rp " , 1!l6S , X, 1, 2,
p. 235, fi g. 2. Ma ni era 1n ca re sl nt făcute accs lc p ăsă ri eslc î n să cu to lui deo-
seb it ă. De allfe l şi ca specie par a fi cl coscbile. Seamănă mai mull ci ~ nişl c
s truţi , poate cocori.
13 A . Leroi -G ourhan , op. cil„ p. 45 4, fi g. 782 c.
1 1 M. Roska , op. cit., pi. CXXVJI I, 10 ; J . Makkay, op. cil ., p . 41 , 22,
A. 26, 33.

26

http://patrimoniu.gov.ro
1: 1c . 11 . SEi\ INE - S IMBOL URJDE P EPE R E T E LE DE TR E CER E DI N
G ALERIE 1 COTLOA E.
Fii-(. 12. G R UPAH EA D E 'E MNE DE LA THE CE R E A Dl
1N COTLOANE . CE RC L Dl ST1 N GA S S PAR E A N U APARTIN E
GRUPULLI J l·Tl l\: D MA L ŞT E H S Ş I DE ALTA. ' l.! i\ 1'" 1'}„
FJC . 1:3. PO Z ITIV D E M! NĂ, SE 11 E-
FOHMi\ D E PA S °. R E, CU P LATE.
GALE RIE
în figurn1(iia mo t ivelor 8Înt cîteva car? sug~reaz ă
stilizarea ·ilu ctci uman e. imbolul este ob ţ mut dmt r-o
linie ver t i ca l ă, uneori îngro şată în p ar teai superio ar~ ,
ce se întretai e, c u o linie dreaptă orizont a l ă ; la ex tremi-
tăţi acea' ta 8~ pr~lunge~te !n jo8 c u o linie l~Ş~r !ncl~nat~
spre exterior, m stmga, 1air m clreapta1 Lot o lm1e mclmata
8pre interior, a l'Lic ulîndu-se apoi a l tă linie ce cot eş te
xpre exterior, l ă8înd impresi<t unui picior flect<: t (fii?- 13).
Apare în p er ech e. A minteş te 8ilueta statuetelor dm lut
fără braţe (fig. 13 ). Prezin tă asemăn ări ma i ale8 ·u fi -
gum de la t. J ean D'Arvery 18 • V . • •

Un alt ul este a lcătui t dintr-un ·ere ta1a L de o lm 1e

p pere~ ii un eia dintre p eşterile de la Badisco din. Ita!ia ,
în car P. Gni zim; i vede o compon ent ă 8ch ema t1zata a
corpului uman 17 • ercetările din. ~cca8 Lă.. p e~ teră ate~tă
ul'me borrate de locuire din neoltt 1cul m1JLO ·rn, 1-rnpcnor
ş i eneolitic. . . .
.A doua caLcO'orie de mot ive o co11st1tU1 e Remnele ş 1
Rimbolurilc. Fa;em acca8tă deoRebire întruclt semnele
not :weH1 sensul m;ii r estrînR de .· impl ă însemnare, p e
··în d ::; imbolul în corp orează o î ntreagă încărcă tură de
Hernni.l'icaţ ii m;,i o-ico-reliCTioase S<W arti.·tice: În ace.l'.'1~ Lă
cate(Tori
0
He î ncorporeaz ă clementele cru 1forrne (fond
cele mai n um croa8e - CC<li 55 ) (fig. !J - 7, 9 - 12), cercul
cu varian tele ·::iile (cu punct, b'<lirat, p endune ulaiL, încad1:at
de dou ă linii ver t ic::iile) (fig. 9 - 10, 12), elementele unghrn-
hue (fi·"· 6, 9, 1 2, 17 , 1 ), semi cerc ul (simplu Hau barat)
(fi g. 7, 10, 1 ), triunghi'uril (8imple sau u nif~~ cî te) c'l?°:ă
1 1
V
v er t ical ă care în p~u tmt s up erioară prezintă un fel de
coamă, sub car e sînt dou ă linii p amlele ver t icale, tă i ate
la teral de cîte o linie scur tă orizonta lă (fig. 17). La P cyroL
în sud-es tul Franţei ,·e ~Lflă una a ·c mănă toa:rc, din e1)oca
m c t~Ll elor rn. N umărul lor este mult m a i m arc „1 nu
socotim că e8te cazul a le pomeni pe t mit c deoar ece,
r edarea e.·Lc în gen eral apropi ată. Ma.i asemănă ţo are înt
în săi c le din Oltenia , de la Pîrc~labu, des '?per1te. de re-
gretat ul proJ. O. S. N icol ăiex c u-.E lop şor. mt vdatat e_ d~
au t or tot din epoca m etalelor, a ~ir a u o ~t!La mam era
de , t iliza rc ş i fiîn t făc ute în cărbun e io_
. în pla n ce ntra l, p e p anoul princip::iil a l p eret e!ui de nord-
e8 t ·e afl ă o f i O' ură ale cărei xernnifi ca~ i c ş i desen ·înt-.
greu de descifrat. Se compune din m;ti mul~e linii ver t i-
cale luno·i întretrtiate de linioa re sc urte onzontale car e
fie art i uleazăi în tr-o manier i-li biz<t t 'ăi în::iiin te de a se pierd e
într-o pa tă mare de vopxea ro ş ie (f ig . .7). Pri. vi tă ma i ~ Len t ,
p <tta m arc ro.,·ie p are a fi fo .'t f ăcu tă rnLen ~ 1omt L de ·meva
care v oia să H1copere o figmă. cc nu a pi ă ·u t (poate un
demon). F elul um 8C combin ă liniile fi ITmii n e aminteş te
de un a oarec um asem ăn ă to are din p cş tem .M ăgura ~ 1
ş i de mul Le a ltele din p erioad~t m e ta l ?lo~._ • .
în cat eCYOJfa ximbolurilor, ·ele ma r t mere 8m L cru cile

hli vîd ) oTupatc cîte t rei (fig. 7), paitra tu ( w. 7 , mia
Himplă 'c:erti cal ă '<lill orizont<tlă) (fig. 10), .linia văilurită,
elemen t de form ai liter ei S 8au Z (.fiCT. 10, 1 4 ). Exi 8 tă
unele c::iirc ai u o a l că tuire ma i ehbora tă C<li prezentai·e
(Ţra. f.i că aivînd o ::;emnifi ea~ i e m agico -relig io<tsă prec i să,
cum ::iir' J' i Smtr ele (fi CT. 1 5) ; un segm ent d e b· an d av d u;pu
O '
(cu m~ii m~lte variante) (fig. 5, 7, ~ ' ~4) ş i p~li "'o.~ul st e-
lat (p ent~igrnma , a u .' Leaua c u cmc1 col ~~n) (fig. 16)-
E st foa rte p oxibil ca între ace ·Lea să existe o relaţ i e
de contemporaneitate. .
El meiatele de a lfa bet 8ÎDt cu c<:uacter c slav one, clu-
sa V

ril ice ş i la tine. Cele chirilice se în tîlnesc p e p eret le de

verti c::iil prezintă haşuri în p artea s up erioară ş i linii para-
lele orizontale în cea iruerioară (fig. 21), apoi un fntgment
de ba1ndăi la tăi ( brî u) în r et1ea, dreptuno'hiul a l cătuit din
nouă puncte diHpu ·e în t r ei ş iruri p a ralele (fig. 5). AccHtea
a u incontcxtabil valoare imbolică . N u n e vom oc upa
ele f iecare din ace t ea1, men ţ ion ăm însăi fapt ul că multe
s nn o c î ncă din p aleoli t icul uperior, epipaleoli t ic sau
neolit ic. Asupta celor ma i emnificative vom ma i reveni
în ursul discuţ i ei. D ar nu sînt numa i acest ea.
DeoHebit ni ·c p ar e imbolul r ealizat dintr-o linie
ver tical:'li clreaptă , 8prc car e cobo'ară pînă la jumă tate ,
de o p ar te ş i de a lta, latura unui unghi, cu vîrful în ·u ·,
o b ~inîndu-, e o p asăre stilizată (fig. 13).
1 7 P. C ra ziosi, l e p illure preislori ch e delte arolle cli P or/o Boclisco e. S.
Cesa re, „ Hc nd ico nl! de lia r lasse di scicn ze morali , s lori c hc c fil olo gichc"
scri a Vili, vo i. XXV I, 2, 1\! 7 1, p . 4, pi . V. fi g. 1.
nord-ext în apropier e<t crucii biz~wt ine , cu bra ţe egale.
înt re ace8te;i sînt unele (Trupate ca „ BP(l1) Mb " (fig. 10,
25, 29). ,·au HJ111. (fig. 29). Li tera a t rei::ii din ;p~·ima
CTJ'Upare eR t c parţ ial ş tear.'ă dar u m a re probab1htate
~ fo st 11. Altele sînt 8au şter ·e parţial a u disp ara t e, deşi
ini ţ ial p ar ·ă f i alcătui t un cuvîn t .
ele ·Javone alcătui ·c cu s i CTu ran ~ă un t ext. A Io ·t
seri p e un loc alel:l, în dreap ta intrării, dispu · p e m a i
18 .J. Co rnbi cr , op . cil „ p. :J7, fi g. 64.
19 idem , p. 37, fi g. 4 .
20 C. S . i col ăcsc u - P lop şo r , S11r /' A ri r1111eslre d e 1'01/eni e, IPE I<,
1966- J\)6 9, 22, pi. 26 , 1, 3. L' nc lc as m ă n ă ri prczinlă ş i silu c lclc um a ne
s lili zalc d e pc s lln cil e clin preajm a lac ului Sira d e la izvoare le fll~viulu~
Jeni se i. De a semenea, fi guri s tiliza Le slnl cunoscute la s firş itul glaciarului
ln zon a fra n co -ca nlab ri că.
21 E. An a li , op . cil „ p. 89, fi g. 4 1.

27

http://patrimoniu.gov.ro
FIG. 14 . POZITIVE POLIGO UL

l' I(; , .1 7. ST ll . IZA H E LJ .\IA NA ~ I c;nul'AHEA D l ~ SEMNE DJN

FI G . 15. S IJ\ ll:lO I. SO l.i\ll , ÎN DnEAPTi\ I. I 1
11 Vl ·: HTIC:ALI ~,
COTLOA NE.
ZG(Hfi\TE .
J'JG . 18. GH l Jl'A H" COTI .O .
multe ş iruri (He obHm·v~t ;w um Ş<t pte) . Textul cHte a ltera.t
de apele de p1'olin°·ere. olcga 1h1ria, C omşa, care He ocupă
do descifrarc<t ~;a, , ne-a, exprima,t p ă !'Crea, c{t a r putea, fi
vorba, tlo un text rcli o'io8.
Cu canwtcrc btino sînt HCl'i Kc cu cărbu 11 0 n urn e de
bărbaţ. i .·au ue fa milii c~11·e 8e h1 t îl11 eHc ,, i ac um î11 ·o-
mună . În prca.jma 101· :-;e ~t t'lă, da,ta de 1846, :-; 'l'i.·ă c u cifre
arabe, şi un ş ir de numere seri :-;e stîngaci de la l ht
înt ş i num 8Cri Hc c u creion negru, ş i data.te după
1946.
Po~tt' mod ul c um HÎIJ t di 8Ll'ibuitc rep rezentă.ril e pc
pereţi oferă, ş i criterii de dn.ta,re.
În par te<t che<tptă sub motivul so im·, dar p este o
pictură ma,i veche, şteanir1 par(,iaJ, Re aJl ă p(ttru linii
zgiriatc în poziţ,ie vertica l ă, i<tr lîngă fi ecare din acc8tca,
jo1-1, în pa,rtca 1-1tîngă tie <tflă cîtc o liIJie scurtr1, tot verti-
•al ă pa.rnlelă, (fig. 11)). Pe peretele de nord- ·t, în ~tp 1·opi erea motivelor, dRică ş i în alte împrejurări i'\emnelc nu ~tu fo:-;t
petei tn<tri de vop1-1ea ro şie, s ' (tflă zgî ri ată în 8tînc:l , cuplate.
litera .A, ia,r puţ, in ma,i departe numărul 24. Se suprapun Sînt ş i grupări de cîte trei l':emne dar e8te greu de t;p u.·
peste urmele de pi ·tmă. da,că a u fost ini ţi al făcute aşa sau d<tcă sînt 1-1 upmpuneri
După. cum a,m mai arăta, t, un număr dintre semne ·an (fig. 12, 18). înt îm;ă g rnp ări de mai multe semne car e
Rimboluri apar împerecheate (cuplate). Sînt mRisate în prin al ·ă tuire cît ş i prin :-;til da u certit udine că a u fo ·t
zona de t recere din galeri a mare în otloane, dar e întî l- iniţ; ial realizate Rişa cum 1-1înt ş i acum.
ne ' c ş i pe peretele de nord-est, cît şi în cotloane. Sînt O astfel de grupare întîlnim în ap1·opicrea petei ma,ri
împerecheate: cercul tăi at cu linia ver tical ă, săO'ca, ta cu de pc peretele de nord-est, cătrn podeaua peşterii. .Alte
vîrful în ·ut; c u cruceRi dreRiptă SRiU ră turnată, crucea două ·înt în cotloane, în loclll'i întunecoase. Sînt a,l · ă­
răsturnată, ş i triunghiul cu săgeatRi şi semnul în formă d tu ite din elemente unghiulare, cruciforme, linii drepte
pasăre (fig. 11, 13). În două împrejurări ş i bmzii ap a r· sau vălurite, linii c urbe. Într-o sinO'lli'ă grupare apare ~ i
pereche (fig. 19) . Uneori între ace te motive e interpun cercul. emnele din grup ăr i numai în cîteva cazuTi se
puncte. Nu ne putem da seama, datorită suprapunerii întîlne c şi în împerecheri, iar atun ci cînd se întîlnes ,

28

http://patrimoniu.gov.ro
 au o grafie diferită (fig. 12, 11, 18). Faptul acesta ne face
să credem că au fost făcute în perioade istorice diferite.
Deoarece cele din grupări sînt mai elaborat alcătuite şi
se fliseamănă cu un seri,·, credem că este firesc a le ocoti
mai noi decît semnele împerechea,te, care par a se lega,
mai mult de tradiţia prei. torică europeană . Cît de vechi
sîut grupările este greu de spus, pentru că, semnele de
care e face uz, alcătuirea lor, se întîlnesc în scrierea line-
fliră veche şi în toate scrierile derivate sau înrudite cu
fliceasta, dar i:;e cunosc şi în paleolitic. Pot fi texte care
cu oi:;teneala spec iali şt ii.or vor fi dezlegate.
De pozitivele de mîini ş i degete nu no ocupăm în mod
special, ele fiind prezentaLe de către dr. Cantemir Rişcuţia,
Irina Rişcuţia : „Impresiunile palmare rupestre din peş­
tera GaUTa Chindiei, comuna Pescari (judeţ.ul Ca,raş­
Severin) ", articol publicat în continuare.
FIG . 19. PASĂREA DIN COTLON CĂREIA Îl LJPSEŞTE CAPUL.
F IG. 20. PERECHE DE BRĂDUTL CEL DIN DHEAPTA AHE ÎN
vJRr UN CERC IAR CEL DIN STINGA PAHE SĂ AIBĂ LA BAZĂ
TOT UN CEHC. ÎN ST1NGA LOH l N SEMN ÎN FOHMA POTTHULl r
DE CR IN.
29
http://patrimoniu.gov.ro
Înainte de a face şi alte consideraţii asupra acestor'
descoperiri, credem potrivit a arăta că în cursul anului
1973 s-a efectuat în interiorul galeriei mari, la intrare,
un mic sondaj de :J x 1,50 m care a mers pînă la 1,96 m
adîncime, fără a atinge patul stîncos a l peşterii, din cauza
unor mari blocuri de piatră prăbuşite din tavan (fig. 32).
S-a constatat, între O ş i 0,10 m un strat de pămînt
negru, în care s-au găsit cîteva fragmente ceramice feu-
daile, apoi pînă la 0,60 rn un strat roşca,t cu multe frag-
mente de roci cailcairoai:;e, derocaite, care uneori s-a,u
alterat sa.u dezagregat într-o m<trnă calca.roaHă. a lb ă .
De la, 0,60 m pînă la 1,96 m urmează o depunere argi-
loasă compactă de culoar e brun-ro~cată, în care maiteriai-
lul derocat creşte gi·adat în cantitate şi dimen::;iune pe
măsură ce profilul se adînceşte. În cadrul acestei depuneri
pînă la 1,10 m apar fragmenLe ceram ice, oaHe <le an imale.
FrG. 2l. PASĂREA CU CAPUL ÎN SEMN DE ÎNTHEBARF. AVÎND
ÎN DHEAPTA MOTJVUL lN SCĂH IŢĂ . '
în 197 4 s-a făcut un sondaj de 4 x 3 m în exterior, Ia.
intrare care a merH pînă la o adîncime de 2,10 m, dar
care nu a adus date noi.
Fragmentele ceramice sînt în general foarte mici,
a.t ipice ş i rulate. Unele sînt făcute dintr-o pastă cu mult
nisip sau cuarţ piRat. Au cuJoa.rea, brună. între acestea,,
mai <leoHebit ei:;te un fragment de buză (proba.bi! de Rtra,-
chin ă) omarnentat pe muchia exterioar;':'t cu sLrinri încli-
nate, <liHptrne în ş ir, iar ),mb :1,cesLa. llll brîu a,l veola t
(fig. 28). Un alt fragment, provenind clin corpul. unui vai:;,
prezintă un orrntment din brîu în relief alveolat.
Alte fnigmente, mai puţine la, număr, ::;înt Hwute
dintl'-o pai:;tă mai fină de culoa.re neagră. Două dintr·e
acestea sînt; ornamenta.te cu inciz ii adînci în benzi pa.m-
iele haşmate şi umplute cu vopi:;ca, alb[t (fig. 27). Aparţin,
clup ă părerea lui S. Morintz ş i E. MoHca,lu, l1alli:;ta,t;tnlui
mijlociu (proba.bi! cuJLm·a Basarabi).
Sub adîncime~t de 1,10 m nu a,u mai a.părut decît
fragmente de oase sau oase înt;rcgi de bos, ca.pra rupi-
capra sau ibex, nTsus arctos eLc.
Men(iionăm de asemenea că în 1972 H-au făcut să­
pături ş i în Gaura Ch indiei I (peştera ma.re de deasupra),
în care cele mai vechi urme de locuim par a, fi din neolit;ic
sau epoca metalelor, pei:;te ca.re Re suprapun cele din
perioada prefeu<la.l[t sau feudală. Ma.terialele arheologice
găs ite sînt foarte puţine şi cu totul atipice ca .·ă ne poată
oferi criterii de încadrnre mai precii:;e depozitelor.

FIG. 22. SJ MBOL ÎN FORMĂ DE PASĂI E G HAVAT PE O PIESĂ
DIN CO LŢ DE MISTHEŢ DE LA ICOANA (CAZANELE MICI).
FIG. 23. PARTE DIN PERETELE DE ORD-EST, ZONA BRECIEI
PE CARJ_., SE AFLĂ PĂTRATUL DIN PUNCTE, MOT!VUL SERPEN-
TffORM PRECUM Ş I ALTE MOTJVE GEOMETR ICE.
.Astfel ·ăpăturile arheologice din cele două peşteri
dau certitudinea că peştera a fo t frecventată în epocile
fierului, prefeudală sau feudală. De. altfel, ch iar la picioa-
rele abrupt lllui, în care e află peşterile, Re află locuiri
din epocile fierului, romană Lirzic, feudală timpurie încît
era de presupus că a fost cnnoscntă de către purtătorii
acestora.
Un alt fapt cert este că în mileniul al VII-lea sau al
VI-lea î.e.n., locuitorii aşezării epipaleolitice de tip
Schela Cladovei de la .Alibeg, aflată la cîteva sute de
metri aval, au cunoscut peştera şi au frecventat-o, do-
vadă stînd bucăţile de argilă roşie (folosită drept colo-
30
http://patrimoniu.gov.ro
rant) găsite în tratul de cultură, care provin din depozi-
tul natural din peşteră . .Adăugăm că simbolul în formă
de pasăre tilizată, întîlnit pe pereţii peşterii, ·e găi:;e ·te
la Icoana (cultur<t Sclrnla Cladov0i), gravn,t pe Tm răzui ­
tor din colţ de mi treţ (fig. 22). Foarte probabil că şi
ailte elemente, din bogata motivistică a culturii Schela
Cladovei, au fost pictate de către purtătorii acm;tci cul-
t mi. Între acestea, în primul rînd trebuie să fi fo ·t moti-
v ul în scăriţă, în reţea, apoi cîteva dintr motive.le ungh iu-
Ja.re, cercul ce constitui e unul din elementele de bază ale
decorului în această cu ltură 22 , ca, de altfel si linia vă.Lu­
rită care în cazul peşterii în discuţie putînd. reprezenta
o viperă. Teama de viperă putea să insp ire un a ·emenea
motiv ma.i a.Ies că a popula.t şi odinioară stîncări ile care
învecinea.ză peştera. La. a.cea.sta facem ob serva.~ia, că
mo<iul cum sînt combinate liniile (sintaxa lor) şi motivele
sînt specifice culturii Schela Cladovei şi. provinciilor
Meditera.nei în general, la. sfîrşit nl pa.leoliticului superior
ş i în neolitic. în cazu l zonei Porţilor de Fier, şi poate
întregii. zone montane şi intramont~tne a, Ba.lcanilor, se
FIG. 2~.. S IMBOL UL ÎN 170HMA DE PASĂRE , ALĂT R l DE ACELA
ÎN SĂGEATĂ..
FIG. 25. PARTE DIN PANOUL DE NORD-EST PE CARE SE OB-
SERVĂ PERECHEA DE BRĂDUŢ[ Şl CUV1NTLIL BP(H) Mb
poate observa o persistenţă a tradiţiilor cultural-a.i'ti.stice
de la sfîrş itul paleoliticului care s-au r transmis epocii
noi a pietrei 2 3 .
Ch iar şi cele două păsări de pe pel'eţ,ii cotloanelor din
fundul peşterii (fig. 20, 21), credem că trebuie raportate
la tradiţiile din această pel'ioadă. EHte adevărat că printre
documentele de piatră de la Lepenski Vir nu >e a.flă decît
22 V. BoroncanL Noi dale despre cele mai vechi manifestări ele arlă
plastică pe teritoriul Romcl11ici, „ ludii ş i cerceli!ri de islo ria a rlei", 19, 1,
1972, p. 112, fi g. 3/5; p. 113, fi g. 4. 1.
23 V. BoroneanL Reclterclws arclleolor1iq1ies sur la c11/111re Scite/a Cla-
do11ei de la zone des „,Porles de Fer", Dacia , XV 11 , 197:1, p. 5 - 10
 o amuletă car e ar putea fi interpt'etată ca fiind o pasăre
t ilizată deoarece prezintă aripioare 24 • Stilul geometric
în care este realizată - ca de altfel toate piesele de Ja
Lepensk i Vir - se apropie însă foarte mult de Gaura
Chindiei. Dacă este să acceptăm şi influenţe mediteraneene,
~ttunc i , în primul rînd, intr ă în discuţie motivele întîlnite
pe picturile mumle din sanctuarele din nivelul VII, deh
Chatal Huyuk din Anatolia ('6150 î.e.n.), unde păsările,
în speţ;ă v ulturii, reprezintă elementul dominant 25 • 'J;ot
aici, în acelaşi nivel, sînt ş i ::tilte bune exemple de folo-
sire a elementelor geometrice pictate şi tot cu roşu, pe,
ş i împrejurul zeiţei cu rnîinile ridicate 26 • Pasă rea cu ari-
pile desfăşurate de pe peretele de nord-est (fig. 8) îşi
găseşte mai degrabă ::malogie la uestra, efiora fi.el
Oa ·tillo, în perioada metalelor ~ • 7

Pe un vas de la, Hacilar se întîlneşte chiar un motiv

uman ma,sculin, redus prin tilizare la o săgeată cu vîrf
în sus 28 • Ni se oferă pri lejul astfel de a ad uce în di scuţ ie
problema semnelor. A. Leroi-Gourhan, ocupîndu-se de
arta paleoliticului superior, constată că pe pereţii peş­
terilor din zona, Frnnco-Cantabrică sînt o erie de semne-
simboluri: cerc, t riunghi, pătrat, linii drepte simple ·au
duble, săgeţ i, semne cruciforme, elemente în reţea, pc
care le cons ideră, simboluri sexuale 29 • Unele dintre aces-
tea continuă de-a, lungul ep ipaleoli t icului, apo i în neolitic,
cînd cunosc o nouă ş i l argă folosire pe cera mi că, ş i cl1 iar
în epocile bronzului ş i fierului. Spre aceast~t tradiţie
veche eu rop eană credem că este cazul .·ă ne îndrepLăm
a. tenţia cînd este vo rba de descoperiri anLerioar e migra-
ţ; iilor ziRe indoeuropene ş i clin care s-a alimentaL tot spa.-
ţi ul circummed iteranean de-a lungul ep ipalcoliticului ş i
neoli ticului, nefiind cazul să apelăm la Orientul Apropiat FI G. 26 - '27. FRAGMENTE CERAMfCE DIN PEŞTERA - G'AURA
r;au Mijlociu pGntru a găR i rădăc i ni l e unor atari manife;:;- CH INDIE! ll ORNAMENTATE CU MOTIVE GEOMETf\ ICE IN C I-
tări 30 • ZATE, UMPLUTE CU CULOARE ALBA.
1: 1c. 28. FRAGMENT D l BI ZA UNU I VAS, ORNAMENTAT CU
Este int eresantă prezenţa cercului în vîrful brăduţului, BR!U Al.VEOJ.AT Ş I INC IZII OBLICE .
ceea ce poate da valoare de simbol uman figurii, ca,
mod de exprimare transfigurată, alegor i că a unei concepţ ii ,
de inteO'rar e a principiului vieţii, fenomenului cosmic, ceea
ce de fapt se întîlneşte, i în alte domenii de manife ·tare : Fig. 29. VEDERE PAHŢ IAL Ă A PERETELUI DE NORD-EST.
balade, basme, legende, rnotivistica cer amicii , cu ătm· ile
covoarelor etc; ca matrice de stil proprie spaţ iului bal-
cano-danubi::m 31 . Motivul solar, deşi e cunoscut în re-
prezentări încă din neoliticul eurnpean 32 , în cazul nostru
înclinăm a crede că aparţine epocii metalelor împreună
cu acel motiv bizar din linii şi linioar e care e pierd în
pata roşie (fig. 7). în epoca bronzu lui final acea tă re-
prezentare poate fi con iderată chiar ca un element
t ipic (fos il ă directoare) deoar ce e întîlne~ te pe o arie
mare de răfipîndire atît în p artea mediteraneană cît ş i
nordică a continentului 33 • Este posibil ca ş i unele ·emne
sau grupări de semne să apar ţină tot e1Jocii metalelor.

24
Dragos lav Srcjov ic, J.epe11ski \fi r , Bcograd , 1969, p. 100, fi g. 37.
26
James Mc llaart, \fil/es primiliues d'Asie M ineure Paris- Bruxe ll es,
1969, p. 90, fi g. 62 ; p. 91, fi g. 65.
26 Idem , p. 99, fi g. 83.
27 lforbc rt Kiihn , Di e Jle /sbilder I':uropas, S tuttga rt , 1952, p. ll.6,
fig. 91.
2
s .J . Melaart, op. cil ., p. 110, fi g. 95 .
29 A. Leroi- Gour han , op . cil. , p . 101 - 110 ; 453 - 456. Re m a r că m fap-
tu l că pe o l ampă de pi a tr ă , ele la La Madeline , sl ut grava te se mn e icl enti cc
cu cele clin peşteră. (Fr. Bourclier, Prchistoirc de J'rnnce , Pa ris , 1967,
p. 287' fi g. 9)
ao Este tot atlt ele posibil să aparpnă şi neoliti c ul. Datorită fa ptului
că aces te motiv e s!nt mai fr ecvente in epoca metalelor, ci nci c un osc o ex te n-
sie pc întreaga E ura sie el e la Pacific ln A ll an ti c, c rede m că a1· putea apnr-
pnc acestei e po ci. Pc te ritoriul \ ă rii noastre un probab il mo ti v so la r se
cunoaşte de la Plrcă l a h11 , in d C'scope riri Ic 1ui C. S. N i co l ăesc u - P l opşor,
loc . cil .
a1 J. Makkay, op. cil „ p . 43, fi g. :30 A , 9.
32
Lucian Blaga, T rilogia cu.llurii , Ori zont .~i stil , B u c ur eş ti , 1964, p.
105 - 115; Mircea E li a_?e , Traile d'ltisloir e d es r eligion s, Payot, Paris , 1964 ,
p. 21; V. BoroncanL Apropos <111 caracl cre magico-religi eu x des ex press ions
arli sliques de l' cp ipa/eolil/1iq11e d euelopp e dan s Ic S u.d-Ouesl de la Hou.mani e ,
ln Va lca moni ca Sy mposium , 72 ; Les Rcli g ions ele la Prc histoir c „ Valca -
moni ca" , Ila Iia , 1975 , p. l J 3.
3 :i H . Kuhn , Z11r Problemalik cler Fc/sbilder , „Ab ha nlun ge n dc r Sac hsi-
schcn Akaclcrnic cl er \\ isscnschal'tcn w L e ipzig", 5·1 , l , 1962; G. Isc tti ,
N11ov e ri clierclte .rnlle incisioni li nea ri di monle Bego , „ Hivista di S tu rli
Liguri", XXIV , :J - 4 , 1358, p. 207 ; C. Co nti , ,,lncisioni rup eslri di N/0 11/e
Be110, Borclighcra , 1972 ; LI . Toppcr, F elsbilder aus der S iidspilze Spaniens,
Mad ricl cr Millcilnn gcn, 16, 1975, p . 25 - 56.

31

http://patrimoniu.gov.ro

f'JG . :10. S IMB OL UMAN STILIZAT D I N PEŞTERA TROU DE LA
FE\.LAZ (SA VOIE) D JN EPOCA METALELOR
Par a fi foarte apropiate de unele din inscrip ţ iil e de pe
obiecte în scri erea cypro-arha i că , sa,u cypro-mino i că
(700 - 475 î.e.n.), descendente ele însele din scrierea
lineară 34 • Da i· aceste semne care apar din ce în ce ma i
frecvent pe ceramica, dac i că, r edate izolat, în p ereche
sau grupăr i , pun o probl emă deosebit de importantă.
pentru t recutul istoric al ţi'trii noastre ş i anume aceea n,
cuno aşterii şi fo losirii lor de către daci. E le nu puteau
fi luate decît d in fondu l linear tîrziu mediteranean. Fo-
losirea lor în paralel cu elemente ale a.lfabetului grec ş i
latin dă cer t itudine faptului că erau cunoscute înain te
de pătrunderea acestora ş i a,u fost utilizate de ini ţ i aţ; i
34 O. Masson , J.es inscrip li ons cl111priol es s11// abiq11 es, Paris, 196 1, p.
43 - 45 ; E . Masson, C11prominoi ca, „S tudia în i\ledite rra nca n Archa eology" ,
XXX I, 21974 ; Â rn c Furnma rk , A. ~l'ab/ el (rom ll a!Jia-Triada (Struclurc
and Fun c tion), „ 0 .puscul a Romana " , XI , 1976, p. 1 - 21.
F IG . 3 1. SEMNELE P ICTAT E D E LA MIRMEl<. ION (l.H IMEEA) ,
HEPREZENTlND PROBAB IL O FOHM U LĂ C REŞTINĂ AVÎND
ACEEAŞl GRA FI E CA CEA D IN PEŞTERĂ .
32
http://patrimoniu.gov.ro
locali în întocmirea ră,boaj elor sau în probleme de cult 35 •
Interesant este că ele continuă să fie utilizate în perioada
de forma.re a poporului român ş i în feudalismul t impuriu
fi ind direct legate de etno geneză ş i de popoarele care au
intrn.t în cont~wt cu ~tceF>ta . Credem că greş it au fo st
atribuite numa i unora d in aceF>te popoare 3 6 •
Am arătat mai înainte că p e plafonul p eşterii se află
nişte pete (puncte mai mari) de culoare de formă circu-
ht ră (fig. 3 ). Ş i a ·emenea motive î ş i găsesc antecedente
numai în paleoliticul Ruperior. La Peche Merle, Gargas,
Castillo acompani a,z ă negativele de mîini 37 , dar aceasta
nu înseamnă că în Peştera Cli mente II apar ţin acestei
epoci. E le sînt oricum m a i tîrzii.
Tot în paleoliticul ·uperior se cunosc primele f iguri
natura liste făcute din puncte colorate 38 . Dar Rînt din
această per i mtdă ş i figuri geo metrice, pătratul la B idon 39 ,
ca.re trec ş i în art~t postpaleolitică (Mas d'Azi l 40 , Trdu
de la Feclaz 41 etc). La Trou de la. Fecl a~, datînd din epoca
metalelor, apare o Rt ilizare a. siluetei umane, oferind
poate un a lt indiciu de contemporaneita.t e 42 (fig. 30).
Pentagra ma ş i crucea bizantină îşi găsesc ase m ăna.re
cu cele de la Baisarabi43 d in Dobrogea, de la Slon 44 (jud.
Prahova,), D i tr ău 45 (jud. Mureş) ş i din alte lo calităţ i.
Există între a,cestea, ş i cele citate unele deosebiri. Se
întîlne "c pe cer amica de la D inogeţ i a sau din alte părţi
a,Je ba,zinului dunărea,n ce d atează, din p erioaida prefeu-
dală sa,u feudal ă de început. Da,r originea lor este mult ma,i
veche. Crucea, zi să bizaintină est e cuno. c ută î n că din
36 Din u V. nosc tli , ln. prioin(a un or semn e gra{i ce (o/osil e de geto-daci.
Co muni ca re la ln st itutul ele A rh eolog ic la 3 d ece mbri e 1975 , la colocviul
priv ind isto ri a ge to- da cilor.
36
l <iem ; D . Csa llon y, Raoassira sos Emlekek a /\arpa/ M enclenceben,
A. Ny iregy haz i. losa Anclrns mu sc11111 Ev konyve, X 11 - X l V, 1972, p .
o
o o
o o o o o o
FIG. 32. PHOF IL UL DE NORD-EST AL SECTJ UN IT I, DIN 197:1;
l - DEP UNERE NEAGHĂ-CENUŞ I E, D .I N EPOCA FE U DALĂ;
2 - DEPlJNEHE GALBEN-ROŞCATĂ CU B UCĂTELE DE ARG IL Ă
DEROCATĂ l N CARE SE AF L Ă RARE FHAGMENTE CERAM CCE
D IN EPOCA FIEH U LlJI ; 3 - DbP UNEHE DE CULOAHE HOŞCATĂ
STER IL Ă ARHEOLOG IC; 4 - DEPUNERE HOŞCATĂ BOGATĂ
lN MATER IAL CLA ST IC Ş l N IS IP; 5 - DEP UNE HE HOŞCATĂ
BOGATĂ l N MATEH IA L CLAST IC l N CARE SE AF L Ă DOAR OASE
DE AN IMALE; 6 - BOLOVAN I ; 7 - DUNGA DE ARS U HĂ CU
FRAGMENTE CE HAM ICE D IN EPOCA l A F IERU LU I, CU LT URA
BASAHAB L; 8 - S TÎ NCĂ.
1:15 - 160. Au torul su s\in c c:'\ aces t sis tem d e scr iere ş i nota re n fo st
foa rte r ăs plnclit fiind ne voie ca abo lirea sa să se facă printr- un d ecret
d a t de Şte fa n I la cere rea pnpc i S il ves tru pc la a nul 1000 l nloc uindu -1
c u scr ierea la tin iL E vid ent că la creş tin a r e, popu ln (ia m ag hi a r ă nu putea
nvca o scri e re dcşti nii ci popu la\ia s upu sii poate c hi a r d e rit bizantin.
" 7 A Leroi -Go nrh an , op. cil „ p. 103 , fi g. 60.
38 Id em , fi g. 66.
:io .I . Co mbi er, I .a (;ro /le li p einlures <ie l a TN e du U on ci JJ idon (Ard ec he).
„E tud es prc hi s loriqu cs" , a, 1972, p . 7, fig. fi.
40 Cr . Zer vos, op. ci l ., p . 44 1, fi g. 567 , 569.
41 Pi erre A irol es, J ea n Loui s Porte , No u oel abri li p ei n lur es de l 'tige
des met au .t. J.e Tro11 <le l a F ee/a: (Savoic). „ E tucles prc hi stor iqu cs", 3,
1972, p . 12 - 19, fi g . 4. V
0
42 A ici npare ş i un semn ln form ă ele cruce r ăst urn ata care este 1n cl u-
bitabi l o si lu etă uman ii , ceea cc ne face ş i rn a i mu lt să c rede m că se mn e le
sl nt el e fa pt simboluri. O bi ceiul ele a rea liza fi guri d in puncte es te cun oscut
ş i 'în redarea in c i zată ln arta pnri cta l ă, trecl nd c hi a r 1n epoca i sto ri că.
4 3 r. Barn ea , l ' r ed11oril elni e w er!eni a o komeni/1pamia lnikah11 JJasara hi,
Da cia " , V !, 1962 , p . 29:3 - 311.
" 44 1\1 . Co m şa , Di e JJ11/gari sc/I' Jl errscha(I Nor<il ich des n ona 11 , „ Dacia " ,
I V, 1960, p . :195 - 422 .
4& l s t va n Kovacs , A T oszokl el oi s=iklakor czo/ol ek, „ Do lgozato k " ,
Cluj , V, 191 ,1, p. 229 - 265.
 neoliticul vechi european 46 iar poligonul stelat (penta-
grama) este utilizat de şcoala pitagoreică greacă 47 • în
legăturr1 cu aceasta este de menţionat faptul că la Gaura
Chindiei II pe un panou apar, alăturat crucii bizantine,
un Z şi un semn în forma literei T cu piciorul termin~t
printr-o buclă întoarsă (fig. 14). Aceste semne, în aceeaş i
grafie, sînt pictate pe un fragment de amforă din colonia
: grecească Mirmekion din Crimeea (este posibil ca pe
amfo ră să fi existat şi crucea) datată cu monedele giudice
în sec . XIV 48 (fig. 31). Astfel emitem ipoteza că cele dju
peşteră s-ar putea data în jurul acestei date deşi în t ra-
diţia balcanică ex istau mai demult.
Elementele de alfabet ch il'ilic şi slavon puteau fi
oricînd scrise în perioada cînd erau folosite în zonă.
în concluzie, picturile de care ne-am ocupat sînt făcute
într-un loc tăinuit, caracter pe care îl au de altfel toate
peşterile cu picturi indiferent de epocă. Dacă ne ferim
de a-i acorda peşterii cu picturi caracter de sanctuar
preistoric ne s imţ im totuşi obligaţi să subliniem că ele
ex istă într-un loc car e oricui îi inspiră teama, ia,r odată,
int rat se simte în nesigm·anţă.
Credem că cei ce le-au făcut - coborîndu-ne cu înţe­
legerea în istorie - au avut convingerea că reprezentîn-
du-le prin efectul magic, vor fi protejaţi. Nu puteau fi
decit opera oamenilor care pe durata mileniilor au locuit-o
măcar temporar, dar suficient timp ca să se fi acomodat
cu teama şi întunericul. Poate cei mai noi să fi fost st i-
mulaţi de operele înaintaşilor, să se fi in, pirat din tradi-
ţ;iile vechi, îmbogăţindu-le cu experi enţa, ş i concepţ i a
epocii lor, adăugînd sau renunţînd la unele dintre motive.
O problemă deosebită pun înseşi grupările de semne,
în special cele cu caracter e slavone, cit şi cele două semne
care acompan iază crucea, hiza,ntină. Textul biblic cu men-
ţionarea numelui prooro01,1,l11,i Isaia (vezi art icolul colegei
Maria Comşa din acest număr) ş i numeroasele cruci bizan-
tine presupun prezenţa, în acest loc a, unui om cît de cît
iniţi at care nu putea fi d~cît un călugăr schivnic după
cum crede Maria Comşa. In legătlll'ă cu acest fapt tre-
buie să menţionăm sesizarea făcută de către J. Darrouzes 411 ,
anume că într-o scrisoar·e, aflată în colecţ i a Bibliotecii
Academiei Române din Bucureşti, un că lugăr , pe nume
Hierothee, se plînge patriarhului Constantinopolului,
Teodosios, că „am fost aruncaţi din mănăstirea patriarhi-
cească ca un gun01:" . Etajul superior al mănăstirii a fost
dat unui bărbat semeţ, lipsit de smerenie „un barbar de
neam sc·it, venit d'in munţii cei înalţ·i dela rîul Physon-
Dunărea, numit Istru". Acestui călugăr barbar îi face un
portret satiric; „văzîndu-l nu a·1: putea spune dacă este
robitl l·w1: Hn:stos. Poartă 1,1,n 7âton de fier, încălţăr·i de fier,
1m cola'n de f'ier la gît". Lanţul colier-u.lu·i zornă·1:e asurz1:tor
cînd scititl se mişcă, se înclină sait se plimbă la ora c'ine·i ".
„1n piept poartă o cmce de aramă strălucind ca auritl (sait
împodobită c1,1, aur)". Poartă „o p ·1:ele de oaie tăbăC'ită care
asmmde probaln:l un litp ". Ochii lui „vestiton>i sufletttl11ii"
sînt t ulburi. E „Ups·it cu tot1,1,l de cultu,ră" şi nu ştie nici
măcar „ru.găciunea recomandată de Hristos creşt1:nilor
pe care nu o 1:gnoră nfo-1: porcar-i1: n1:01: boari·i " (e vorba de
„Tatăl nostru") 50 •
Nu se poate afi rm ~t că barbarul scit descris de călu­
gărul bizantin este cel care a locuit peştera ; se opune ş i
datarea (probabilă şi ea) diferită a textului studiat de
M. Comşa , între sfîrş itul sec. X (după 995) şi prima jumă­
tate a sec. XI, ş i cea a scrisorii adresate patriarhului
Rir Teodosios care a păstorit între 1179 şi 1183.
•6 J. Makkay , op. cil„ p. 39, fi g. 21 A
47 I. Barnea, !Jtielques co11sidera lions s11r Ies inscriplions chreli enn cs
de la Scylilie Mineure , „Dac ia " , l , 1\!57, p. 274.
48 V.F. Gaiduchevici, Rascopki Mirmekia '' l!JJ ,i - 19 38 - gg. „Mate -
rial! i lss ledova ni a po a rch eo lo g ii SSSR", 25, 1\J52, p. 180, fi g. 8:!. lnfor-
maţ.i a ne-a fost furnizată de M. Sîmpetru de la In stit utul de arheologic
căruia li mulţumim ş i pc această cale.
4 9 J. Darrouzes, Un recuil epislolaire du X II -e siccle, A. cad~mi e !1011-
maine. Cod, G r. 508, „Rc vue des Etudes Byzantines; :10, 1972, p. 199 - 2:30.
50 Textul scrisorii (B.A.R., Gr. 508, p. 136 - 138) a fost tradus din
greceşte de către colegul Nicolae Şerban Tanaşoca de la ln s titulul de Ce r-
cclări Sud-Est E uropene, deoa rece ln ar ticolul lui .J. Darrouzes nu este
tradus. Mulţumim colegului N. Ş. Tanaşoca alît pentru tradu cere cit şi
pentru a mabililatca pe care a av ut-o ele a ne sesiza exislen\a scrisorii,
precum ş i lucrării lui .J. Darrouzes.
33
http://patrimoniu.gov.ro
Scrisoarea confirm ă ex istenţa la , Dunărea de Jos
a unor localnici, preoţi sau călu gări , puţin agreaţi şi
denigraţi de tagma monahicească greco-b izant ină . Faptul
că scitul provine din munţii cei înalţi de la. Dunăre merită
să fie totuşi lm1t în considerare mai ales că peştera a putut
funcţ iona ca sch it poate cu întreruperi din secolul al X-lea.
pînă în secolul al XIV-lea după cum par a confirma cele
două ·ernne car e acompania.zrt crucm1 bizantină. Promova-
rea unui băştinaş din zona Porţilor de Fier, cheia celei
mai importante a.rtere de na:vigaţie şi punct strate()'ic al
Emopei de S-E, trebuie înţ;eleasă ca un episod mărunt
în lupta pentru Ruprerna, ţ i e între biserica răsăritului şi
cea a apusului. . ·
Este foarte veros imil să. fi fo ·t român aşa cum arată
Maria Comşa, deoarece el nu ştie să folosească semnele
alfabetului ·Javon, nes tăpînind nici limba iar faptul că
îl ~~n~~eşte s~it, te~w~n. c,u ?are sînt pomeniţi băşti­
~a,ş u ş1 m alte ,1mpreJnrar1, 111 izvoarele bizantine, poa,te
f i un argument 111 favoarea a.cestei păreri. Astfel pon.te nu
este întîmplătoare prezenţa. în zonă a unor rn'onumente
religioase cum ar fi biserica de la Dubova, Iîngă peştera
Veterani, la locul numit· Ţîrchevişte, constru i tă în ·eco-
luJ al XIII-lea, în picioare încă în sec. XV s1 , biserica
de la Drobeta-Turnu Severin din cetate 52 , cam din aceeaşi
vreme, mănăstirea. Vodiţa 53 ş i poate chiar Mraconia 54.
Suprapunerea de motive nu este un caz sinO'ular ·
se 'm t'1Ineş t e 'm t·oate peşterile
· " mai'
care au fst locu ite
I
I
FIG. 3:l . MOTIV REPHEZENTÎND PHOBAB JL O FIGURĂ UMANĂ
SC:I;EMATIZATĂ.
îndelungat sau în perioade istorice diferite. Această si-
tuaţie este foarte de::; întîtnită în peşterile franco-canta-
brice - din reprezentările din Sa,hara - chiar şi de la
Măgura în Bulgarirt. Exemplul cel mai elocvent în acest
sens ni-l oferă bisericile ş i mănăstirile în care se întîlnesc
rmti multe rînduri de picturi; pentru a le putea vedea pe
cele mai vechi trebu ie srt trecem peste cele mai noi.
Esenţialul în cazul reprezentărilor din peştera Gaura
Chindiei II este că ele ex i stă şi că sînt singurele cunosc'ute
în ţară Ja noi în culoare roş ie avînd un caracter aparte
faţă de alte descoperiri de artă rupestră, nu numai prin
motivistică ci ş i prin maniera în care sînt realizMe sâu
felul cum ·e comb in ă elementele sale, că provin dintr-o
zonă care s-a arătat prielnică unor astfel de manifestări
încă din mileniul al XI-lea î.e.n., iar datoria noastră
cea, dintîi este să le păstrăm, să le apărăm, să le a,co rdăm
întîia noastră grijă.
01 Dinu V. Roselli, O a .~ e :are romiinească din /!eacuri/e X II - XVJJI
în cuprin sul cel ă(ii regale Pel/1. Forli/'ica(iile de la Veteran i , I. „Drobe la "
1976, p. 152. Une le date ne-a u f'osl comunicate verbal.
52 M. Davidescu , J\1onumenle istorice din 0 1/ enia , Ilucurcşli, 1964 ,
p. 25.
63 G h. I. Canlacuzino, Probleme ale cror11;logi ei rnin elor /ii slei Mllncls-
liri Vodi fa. SCIV, :·l, 22, 1971 , p . 469 - 477.
04 Săpă tmilc e fect uale d e Dinu V. Rosetti. Mulţumim n eo bositului
prof. Dinu V. Rosetti pentrn preţioasele informa\ii furnizate.
 RE SUME
En 1971, on a localise la grot tc :\ pcinturcs rou ges dite „ Gaura Chin-
di ei" , situee da ns Ies parois en calca ire jurass ique et cretace du dii.file danu-
bien des Portes de Fer, da ns le perimetre de la co mmun e Pesca ri du depar-
tcment de Ca ras-Seve rin . Ce lte grolte se co mpose d' une ga h•.ri e d'environ
60 met res ca rres, prolongee ve rs l' intcd cur du mass if pa r p lusi curs recoins.
Ce so nt Jes paro is de ces recoins, a insi que la parois nord -est de la ga lerie
propremcnt-dile qui so nt recouvertes de pcinturcs. Le restc de la g rottc
ne porlc que des rarcs traccs ele pcinlures el so n pia fond es l ma rque ele grancls
points peint~ cn rougc . Cc ux qui Ies unt p eintcs trouvaicnt lcur couleur
1\ l' inter icur mcrne ele la grolte . Diverses ca uscs, ct , cil tout premier li e u,
Ies ca ux dcgou linant Ic lon g des parois ont cl'facc Cil pa rli e Ies pcinturcs.
Les peinlures rcspcctives se rall gcllt da ns plusieurs ca lt\go ri cs: na luralis-
les-sc hema ti sccs , cnglobant Ies oisea ux ct certa ins clcmenls flora ux:
signcs et symboles, rcproduits soit isoles , soil clcux par deux ou groupes;
elcmcnls des alphabcls cyri lliqu c el latin ; imprcss ions ele la rnain ou des
cloi gts. Deux oiseaux, peints dan s Ies rcco ins , onl lcurs silhouet tcs reali -
sees avec des li gnes, allors quc deux a ulr efs peints sur la paroi
norei -est rcvelcnt l' usagc des clements du ecrele pour Ies cleta ils de lcur
analomic . Les rn o tifs fl oraux , en branchc ele sapin - donc chcv ronncs
- a ppara issc nl parfois clcux par clcux: da ns cc rtai ns cas un ecrele Ies
surmon tc ; ii y a aussi qu c lqucs fi gurcs analogucs a la co up e cl' une fl cur
de lis. Le groupe des signes et des sy mbol cs es l lres ri chc : Ies clernents
cruciformes preclo111incnt, ainsi quc Ies cercles (harrcs, t\ pecloncule , avec
un point). Parmi Ies a ulres signes el sy rnbol es, :i relenir Ies li gnes droites ,
zigzagantes o u onclulecs , Ies lria nglcs , Ies angles , Ies ear rcs , Ies points.
Quelqucs- uns so nt plus clahores, Lcls Ies motifs solaires, Ies bancles cu
n\seau ou t\ hac hurcs. Les signcs el sy mbol cs couplcs posenl un probleme
special: on y voit, par exe mpl e, le ecrele banc co up lc avcc la li gne vcrlica lc
la fleche avec la poinle clirigee vers le haulav ec la croix clroitc ou rcnvcrsee.
la croix rcnvcrscc avcc Ic triangle , la fl ec he el Ic signc cn form e cl 'oisea u.
On co nsta lc un e clifl'erence de sly lc e l cl'clcmenls cnlrc ces couplcs ele
signcs el sy mboles d' un c parte, e l Ies groupcs rlc signcs el sy mboles d'a ulrc
part : certains signes, utilises dans le premier cas , n'a pparaissent plus
da ns le cle uxiem e cas. C' cst ce qui nous incite a consiclfrer Ies gro upes
des signes ct sy mboles co mm e apparlenant i\ un c pcriocl c ullcrieurc ; ils
dcvaient fort probab lement constituer un e so rtc d'ecrilure. La question
qui se posc ,\ lcur suj et est s' ils ne se rattachcnt pas :\ l'ccriturc lint\aire
a nci cnne . No lons aussi la croix byza nliu c avcc scs bras ele lo ngueur egal
et le polygo nc etoilc (pcntagrn111111c). On ape r~'o it , cn outre , qu elques
mols ecrits cn caractcrcs cyrilliqucs el un texte slavon ccril en liaut de la
paroi droitc ele l'c ntrcc clar1'! lcq uc l Ma ri a C om şa a idenlifie Ies mots.
prophet c Jsa ia. Les elemcnls de l'a lphabet la lin so nl represc nt es par des
signatures mod crn cs. Sur Jos parois de la gro ltc , Ies signcs se croi scnl el
se supcrposcnt.
Un so nclage effec lu c ,\ l' inlcrieur n'a pu allcindre Ic so l vicrgc ele la
gro ltc: ii a mi s au jour des co uchcs d'cpoquc feoda le et du J-lallstatt. li
serait donc :\ supposer qu c ccrtai nes des pcintures rclevces sur Ies parois
cloivent le ur etre att ribu ces. Les oiseaux el Ies molifs s ly liscs pourraient
appartenira la cui ture de Sc he la Ctaclovei, car ils offrenl des analogics avcc
Ies motifs gravcs sur Ies cornes ele cerviclcs ou sur !'os, proprcs t\ celte
culturc. lls sont cga lcmen l apparcntcs aux motifs tailles dan s Ies pi erres
ele Lepenski Vir (Yougos lavie). Les homm es ele la cultu re de Sc he la Claclovei
connaissaient celle gro ttc, car un c habila tion d'Alibcgconlcnait plusieurs
blocs ele peinture rou ge, provenant ele cet endroit. E nfin , on retrouve sur
un e piece el' Icoa na , confeclionnee dans un e clCfense el e sanglier. le motif
el e l'oisea u sty lisc. Ccs sig nes et symbo les incliquenl le sexe - Ic sexe co mm e
concept et non necessaircrnenl li c au reg nc humai n . li s'agit cl ' 1111 c tradilion
du paleolithiqu~ supericur curopce n. Ce symbolismc sera transmis pa r
cliffcrcntes voies a ux t\poqucs ull t\ri eurcs, jusqu':\ l'âge hi sloriquc , en
la nt qu 'elemcnts anhisloricprcs. Mcme si l'on ne sa urait trop insister sur
Ies elcmcnts cl'cpoq uc chreli cnn e, ii convicnt ele constater qu ' ils se sonl
nourris ele l'a nci cnne traclilion . Pour cc qui est du tex l e slavon el des
mots en caraclcrcs cyrilliqucs , on nll'cncl 1•ncor c Ic point ele vne des s pccin-
lisl es c n celle ma li crc.

IMPRESIUNILE PALMARE RUPEST RE DIN P EŞTERA GAURA CHINDIEI,

COMUNA PESCARI (JUDEŢ UL CARAŞ-SEVERI N)
Dr. C. RIŞC,UŢIA, IRINA RIŞCUŢIA

Peretele de nord-est al peşterii Gaura Chindiei sau ori tocmai această valoar e extre mă este semnifi cat iv ă
Gaura Mică - cum o numesc localnicii - prezintă, ală­ tipologic.
turi de numeroasele desene rupestre, ce au făcut obiectul Indicele mîinii de 53,2 arntă că persoana care a rea.-
unor comun i cări de arheologie, ş i o serie de impresiuni lizat ace te impresiuni palmare ~L fost h·iperbrachfohefră,
palmare urna.ne, realiza.te „pozitiv ", cu ocru roşu. Ele ad i că a posedat extremităţi palmare scurte ş i late. Ra-
au fo st imprimate, prin apăsf1re~L pe suprafaţa })eretelui portate la dimensiunile popuh1ţ ie i de as tăzi, impresiunile
stîncos, a palmei drepte acoperite cu un strat de ocru corespund mărimii mîinii unui adolescent de 12 - 15 ani
roşu. Impresiunile provin după toate indiciile metrice de sex masculin, cu talia de 147 - 150 cm a,u unei femei
ş i morfologice, de la o s ingură persoană. cu talia de 153.
Datorită modului de imprimare ş i cond i ţ iilor de relief Asupra vechirn·i i acestor impresiuni, indiciile morfo-
ale peretelui stîncii, impresiunile sînt ineg,tle între ele, logice nu ne spun mult, o ana liză microstartigrafică a
ca formă ş i dimensiuni, dar această diver ·itate nu estom- peliculei de ocru imprimate ar putea contribui la datare.
pează trăsătu l'il e comune ce ne îndreptăţesc s ă le atribuim Totuşi morfologia acestor mîini se leagă de prezenţa pe
pe toate unei singme persoane. Ele oferă, cu inerentele culoarul Porţilor de Fier a unor populaţii epipa leolitice,
lacune datorite imperfecţiunilor de imprimare, un an- cromagnoide, brachimorfe. Dacă impresiunile provin de
samblu morfologic relativ uni tfw, după cum rezultă la un individ ~Lp~Lrţinînd ch iar acelor populaţii sau de
din tabloul ce urmează : la un altul ce a făcut parte dintr-o populftţie mari tîrzie,
derivată prin microevoluţie locală din vechii epipalolitici
Lung.
Li\\. mii - a i Văii Dunării, rămîne încă de stabilit. Caracterul bra-
nii Mela- Lungimea clcgelelor chimol'f s-a perpetuat ş i hL populaţiile „alpine" de mai
mlinii (Phalangion-dactyl) mm
car paic
Mina
(Intcsly-
rad ialc tirziu, din areal11l dunărean, astfel încît numai acest
linn Dac- indiciu răm îne in:rnficient pentru o încadrare tipologică
Mclacar- - ·-·-
ty lion III)
pale ulna- ş i cronologică. O datare cu alte mijloace metodologice
mm
re mm l II
I
111
I
LV V
I l se impune, deoarece în peştern Gaura Chindiei interesu l
principal a l unei asemenea datări se l eagă în primul rînd
de importanţa desenelor rupestre.
Nr. 1 dr. 16 7,5 6,6 7,5 8 7 6
Nr. 2 dr. 15,5 8,5 6,2 6,6 8,2 8 6
• Mu l\.trrnim arheo logului V. Boroneau\ ca re ne-a solicilal 1>a rli cipa-
Nr. 3 dr. 7,3 8,5 8 6 rea la cercetarea ele teren şi efectuarea prczc nlci cxpcrlize a nlropologicc.
8,7 6,6 8,2 8,1 7,6 8
~: 1
N r. 4 15,5 1 R. Ma rtin u. K. Saller, L e/lrbu c/I der Anl11ropo /o{ji e in S ystematisclier

N r. 5 14,8 7,6 6,8 8,4 6,5 5 Dars/e/lung , 1962, (; . Fischer, Stull garl.
2 W. M. Krogman, 7'/Je J/11man Skclelon in Forensi e Med icin e, 1962,
Nr. 6 dr. 7 8 7,2 6,2
Ch. Thomas I 11bl. Springficlcl, li 1. U.S.A.
" Dr, C. Rişcuţ. i a et lri11 a Rişcuţia, Elude anll1ropo/ogiq11 e d es em-
Media / 15,45 I 8,07 I 6,931 7,401 s,20/ 7 331 6,2
'
preinles /Jumain es de la grol/e Cirnlui-Jzbuc , Livre du Ccntc nai rc E. G.
Racoviţa , 1868 - 1968, Ed. Acad. R.S.R.
Indicele mîinii = 5,22 (hiperbrachicheir) ZUSAMMENl' ASSUNG
Me nsc/Jli c/Je J/andabdriicke aus des J/o/Jl e r.a11ra C hindi ei , r.em eindt! Pe.w:ari
în acest tablou au fost trecute datele brute ale măRu­ J<reis Ca ra ş Severin
Die 1-Janclabclrilckc a us cler 1-lohl e Ga ura Chindi ei , starnmcn von
rătorilor car e se ~Lpropie mult de dimensiunile reale f1le cincr juge ndli chen Pcrson , ocler von cin er Frau. Der 1-Ja nsindex (5,22)
palmei (după cum ne-am convins dintr-o lucrare s imil ară , deulel au[ l lypcrbrachycheillic, cin , mit grosscr Wahrscheinlichkeit lok al
efectuată de noi în peştera Citu·ului-Izbuc) ş i se compen- cromagnider, oder s p ă lcr „ alpinoider" Zug. Funde aus elen E pipalăolilhi­
sează, stati tic, în aşa fel încît rned1:a valorilor ne dă ima- kurn des Gebictes cler Eiscrnen Torcn enlh a llen Skclettreste mit cleulli-
chcn cromagnidcn Merkmalen . Ob cler l-l ess tc ll er clicser l-Jancl:1bclriicke
ginea unei palme relativ armonioase morfologic. aus j ener cpipalăolithi sch e n , oclcr aus ciner ne urcn „a lpinoiclcn " Bevol-
De altfel, valoarea extremă a indicelui mîinii nu ar kcnrng stamrnl, miisslc noch aur Grund cincr Dat.icrnng fcsl gcslc lll wcr-
putea fi mult modificatfL de eventmtle erori de imprimare, clen.

34:

http://patrimoniu.gov.ro
 INSCRIPTIA CHIRILICĂ DIN PEŞTERA GAURA CHINDIEI, COMUNA
, PESCARI (JUDEŢUi CARAŞ-SEVERIN)
MARIA
Inscripţia scrisa m ca,rnctere chirilice se află pe pere-
tele de nord-est, în dreapta intrării . Ea a fost pi ctată cu
ocru pe partea sup erioară a a,cestui perete de st încă , ceea
ce dovedeşte că a fost scrisă cu un anumit , cop. Ea constă
din nou ă rînduri inegale deoar ece scrisul urmează supra-
faţa mai netedă a stîncii pe car e a fost pi ctată (fig. 1) 1 .
Din primul rînd s-au păHtrat numai două li ter e P
ş i O. în rindul al doilea la începutul rîndului He află li te-
ra tJ mai ştearsă şi răsturnată. Urmează, apo i un Hpa \;iu
gol, după care sînt scrise liter ele J 2A. În rîndul a,J t reilea
se disting literele I.A, deasupra lui .A fiind un semn 8an un
rest de li teră .
După un spaţiu liber, în care au putut int ra trei •au
patru li tere, UTmează silaba PI, în continua re un spaţ iu
gol de circa o li teră ş i ~Lpo i literele EOI. Rîndul al patrulea
începe cu un 3 de dimensiuni aproape duble faţă de cele-
lalte litere. Se cont inu ă cu un spaţ iu gol mai mare, apo i
literele EA, un spaţiu gol, cît ar încape o li teră, după care
sînt literele IhE, ult imele două în ligatură . Rîndul al
cincilea începe cu litera o turnată de partea inferioară a
literei 3 din rîndul anterior. După un spaţiu gol urmea,ză
un r est de literă pe care nu ~Lm putut-o restabili. După
un alt spaţiu gol de circa o lit eră apaii·e Ib3, apo i din nou
un spaţiu gol şi literele TIOPI. Literele de la, începutul
rîndului al şaselea nu s-au păstrat, deasupra uneia din
ele aflîndu-se o linie orizonta,l ă . Urmează un .A în liga-
tură se p are cu A apo i o literă care de asemenea nu e c lară ,
suprapusă de o linie aproape orizontală; un r est de literă
care nu a putut fi restabilită, apoi litera 3 sau eventua l
B, ş i B,I ultima de dimen iuni mai mici decît celelalte.
După un spaţiu gol în car e ar încăpefL o li teră, urmează lite-
rele IE3, ult ima de asemenea avînd aprox imativ numa,i
jumătat din dimensiunile celorla lte dou ă. După un spa-
ţiu gol ş i ceva mai sus sînt literele 2, B cu un punct alături,
urmat de litera q. Dedesubtul literei S pare a fi o sedilă,
iar deasupra s-au păstrat trei lin ioare, care eventual ar
putea r eda semnul ~ după un spaţ iu gol sînt literele
CARI.fi are înălţimea dublă faţă de celelalte două, I
de la sfîrş it aflîndu- se în partea sa, inferioară. Din rîndul
al şaptelea s-au păstrat doar literele \{ ( = Y) ş i L în
li gatură . E posibil ca litera fi, care are partea infer ioa,ră
în acest rînd şi liter a I apar ţinînd ş i acestui rînd, srL a ib ă
o semnificaţie şi în cuvîntul de a ici. începutul rîndului
al optulea lip seşte . S-au putut distinge o literă ~ destul
de complicat redată, apoi un spaţ iu gol cu literele E.A
suprapuse de o linie ondulată, apoi din nou un spa\;iu
gol, în car e încăpeau una sau două liter e, dup ă care ur-
mează literele n ş i I, sub prima fiind un punct au un
rest de literă, care nu a putut fi restabilită . La o distanţ~
de acestea, în continuare, se află li terele qo ş i încă o
literă , probabil un 2. La o oarecare distanţă de ulti ma
literă se af l ă un punct . Din rîndul al nouălea s-au păstrat,
aproximativ pe la mijlocului rîndului, două litere I de
grosimi diferite, Jîngă a doua păstrîndu-se un punct,
urmate de litera 8 (fig. 2 ş i 3 ). Spaţiile goale dintre
litere se datorează , CUI'gerilor de apă care au avut loc
în decursul secolelor în p eşteră, eventual şi unor desprin-
1 După măsurăto ril e f ăc ut e de Vasi Ic Boronea ni:, care a descoperit
acest obiec tiv, inscrip\.ia (porţi un ea sc ri s;'\) are înălţimea de ,49 cm, lm'\lj,i-
mca literelor medii fiind d e circa 5 cm .
35 ,
http://patrimoniu.gov.ro
COMŞA
deri din p eretele de stîncă , ceea ce face imposibil ă redarea
textului integral al inscrip1;iei.
Din părţile păstrate putem deduce că în rînduril e
1, 2 ş i începutul rîndului a,l t reilea era, seri;;; [TIPO]PO[H'.]
I2.AIA ( = proorocul Isaia).
Restul textului nu l-am putut descifra, decît în rîndul
a l cincilea unde se m ai pot distinge cuvintele I'll3 TIOPI
care ar putea însemna în t'impul, d'in vremea . În rîndurile
Ul'm ătoare era consemnată foa,rte proba,bil ş i o dată pe
car e din păcate nu am putut-o descifra.
în orice ca z expresia prooroct1,l I sa'ia ne dovedeşte că
avem de-a face cu o inscrip ţi e de caracter r eligios, peş­
tera fiind temporar folosită ca un l ăca,ş de cuJ1; 2 •
în imposibilitatea descifrării datei exacte a acestei
înscr i pţii vom încerca stabilirea datei pe baza a,nalizei
caracteri ticilor ep igrafice a le li ter elor (cf. tabelul cu
tipurile de litere păstrate, fig. 4).
Litera .A se întîlneşte atît într-o formă aprop iată de A
latin, cît ş i în forma caracteri st ică ch irili că a . P rima va-
riantă a literei .A, în forma unui .A latin, se cunoaşte încă
la Bucov, într-o i nscri pţi ie, datată în secolul al X-lea 3 ,
într-o inscrip1;ie ch irili că de pe biserica, rotundă (bapt i s ~
teriul) lui Simeon de Ja PreRlav, datată tot în secolul al
X-lea 4 , ca şi în inscrip1;ia lui Ivan Vladislav descoperită,
la B itolia, d atată în anul 1015-1016 5 •
Litera E. se întîlneşte în dou ă variante, prima apro-
pia,tă de forma li terei li din i nscripţia lui Ivan Vladislav
din Bitolia B.
În cazul în care în rîndul a,l şaptel ea avem de-a face
cu litera B, aceasta îşi găseşte o analogie foarte apropiată
la Bucov, într-o inscrip ţ ie datată în secolul al X-lea 7 •
Litera, E avînd o formă a,propi~ttă de E latin se întîl-
neşte începînd de pe la m ijlocul secolului al X-lea şi pînă
în prima jumătate a secolului al XIV-iea inclusiv 8 , astfel
încît ea nu poate servi p entru o datare mai strînsă.
Variantele li tere i 3, mai ale. primele două, par a fi de
asemenea timpurii.
2 Ace l aşi lu c ru 11 co nfirrnft şi un e le cruci descoper il e pc al\i p e r eţ i a i
p eşte ri i, el'. Vasi le Boroncan\, Pict urile din peşl era „Gaura Cliindi ei" ,
com uni ca re ţ inu Ut in cadrul sector ului de a rh eologic a epocii pa leo li tice
d e Ia ln stil utul de a rh eolo gic,
" lVL C hi ş v as i -Co rnşa , Si'i p i'i /11ril e de la ll11co11, Materia le, VI, 1959,
p, 5Ci!l, fi g. 2 /5.
4 Kr. lVLialev, C u.«eo nbaama 1fbp1rna b Tlp ec.rr.aa u 1-teuniuun anuepa.ffi -
u.een .Atamepua.n„ E'liJ1,eapc1>u npeu 1,efJ, C nucanue aa CJr,OOJ'tpc~·ama fPUJl,O-
Jr,Oeu.R., l, l, 1929, p . 115, fi g. 3.
5 Iord a n Zaimov, ./Jie Jn schrifl von Bilo/ja des I va n V /adi s/a 11 lm/ga-
ri scher selbstherrscher alllmlgarisches Denkma / aus dem .Jahre 1015 /1010
Sofi a, 1970, p. :15.
6
ibidem, p. 3Ci.
7 Maria C hi şvas i- Co m şa , op. cil „ p. 5Ci9, fi g. 2/Ci.
8 I. Barnea, Les monumen/s
rupes/res de Basara bi en Dobroudja,
Ca hi c rs a rchco logiques, X III , Paris , 19Ci2, p . 19Ci, fi g. 1:1 . Inscripţia c u
popa Aian , rinclu l a l pa trul ea de sus i n jos; G h. Mihă i l ă, ln scripfi i slave
vechi de la Basarabi. St udii ş i cercc lări de lin gv isli că, XV, Bucureşli 1964,
1, p. 42, fi g. 4, rindul al patrulea d e s us in jos, p. 48, fi g. 6 rînclu l a l treil ea
de sus ln jos ş i fi g. 7; Dam ian P. Bogdan, 1{06pufJ:>1ca1-tenaR. nafJnucb 942
eofJa, Roma nosl avica, I, Bucureşti, 1!)58, p. \)5, 111 inscripţia lui Mastici
de Ia Prcsl av, reprodusă după St. Sta nccv ~ i după Vera lva nova; S. O.
Viso\kii, i{a6HObopucMu JJafJnucy CoifM Iîyi'6cMol X i - X IV cm, V i ,
Mi :>1CnapofJ11uu aiae Maaucmio.

1
FI G. 1. PESCA RT , P EŞ T E HA „ GA URA CHI NDIEI "
li. JNSCRlP'fl A CHIHILI CA D E PE PE RE TE LE
DE N OH D-EST , ! N DH E APT A INTR A Rll.
FI G. 2. PE SCA RI , PESTE HA „G A RA Cf-U NDLE I"
li INSCR!P'fli\ CHIRILI CA (FOTO G RA FI AT A 1N
CEA MA I MA HE PAHTE) .
FI G. :1. PESC AH I, PEŞ TE H A „ GAU HA CHI N DIEI "
.>'
l 1. INSCH I PTI A CHIRILI CA (DESENU L NOSTH U).
FI G. 4. P E SCA HT , TIPOLO G IA LJTERE LOH DI N
JNSCHIPTIA CHCRILI CA DE OSCOPE RIT\ l N PEŞ-
T E RA „GA l lHA CHINDI E I" li.
Litera I în forma unui I latin, Jără punct deasupra,
>e întîlneş te începînd din anul 99f) ş i continuă ş i în seco-
''J
lul al X I -lea 9 •
Litera O în diferi te variante ar·e de a em enea o dumtă
mai lungă , a,stfel încî t aceste variante nu pot fi folo site
ca elem ente certe de datar e.
Litera P se î ntîlneşte atît în forma unui P latlin,
cît ş i într-o vari ant ă în care p artea inferio a ră a pi ciorului
pr ezintă o arcuire.
Litera 2 ar e două vari ante, una în form ă de 2 ş i
alta în formă de C h1itin. Ambele variante au o dumtă
lungă astfel încît nu pot serv i ca elemente de datar e 10 .
Litera 1,1 ( = q) î ş i găseşte analogii apropiat e Ja Varos
datată în anul 996 , în im;crip ţ ia lui I van Vladi>l av de [:::\,
Bit olia ş i în catedrnla Sf. Sofia de la. Ki ev u.
Litera. q are varia.nte apropia t e în irn;cripţ, i a de h1i
Mircea Vodă n, ca ş i în inscrip ţ i a lui Ivan Vladi slav de la.
Bit olia 1 3 •
L itera. .FI , a, căre i formă se distinge foarte clar, deo-
camdată nu are ana.logii în înscrip~iile din secolele X -
X I din zona, carp ato -balcani că. O form ă apropiată, dar
ca.re se deosebe„ te în ceea ce priveşte cleta.liile, se întîl-
n eş te în al nouălea. rînd al inscrip ţi e i de la Streisîngeorgiu
datată în anii 1313' - 1314 14 • Aceste deo ebiri se expli că
dup ă noi şi prin diferen ţe cronologice. Chipul în car e este
redată curbura p ărţii superi oare a acestei litere sea m ănă
cu curburn lit;er ei B de la, ]3ucov , ceen, ce ne face să con-
J<icv, l 9G8. p. G, 8, l O, 11 , J:l , 17, 19, 20, 24 - 27, 30 - 33, 39 ;
9 Jord a n Za im ov, op . cil . , pi. 5.
10 Jn scrip\i a d e la Mircea Vodă , d csc op e ril ă el e E uge n Com şa, c f.
ln SC LV , J, 2, Hl50, pi. clup ă p. 18; Da mian P . Bogda n, op. cil ., p. 89,
fi g. G; Ra du Popa , Slr ei sî 11georgi11 , ein Z eugnis rumilni scher Gescili c!il e
des 11 - 14 .Jahrl11u1derl s im Sudc11 Tra11 sil11anie11s, „ Dac ia", X X , HJ7G,
p . 18, fi g. 10.
11 Ibidem , p . 97, fi g. 11 , r!n d ul a l d oil ea ci· s us în jos; .Jord a n Z:1 i111 ov
op . cil ., p. fi2; S. O. V i so ţkii , op . cil . , p. G, J 7, 20, 24 - 25, 30 - '.J l .
12 Da mi a n P. Bogd a n , op . cil. , p. 89, fi g. G, rinclu I el e s us.
1a Jord a n Za imov , op. cil ., p. 52.
u Ra du PopJ, op . cil ., p . 48, fi g. 10.
36
http://patrimoniu.gov.ro
,, 4
rt t Ef) F
J}1
1
t l \ \ I II lf
.b o o o ()
nn
t. r
t .·~
·-. ~;:
:~:'
c
V
Li
fl
3
s iderăm acest tip a.l literei H cara teri tic p enLru se olul
al X-lea, aceeaş i formă con tinuînd even t ua.l ş i în ·ecolul
M
1nm ăt or.
Ţinî nd seama de ca.nict eristicile epigrafice a le liter elc·t·
car e alcătuieflc inscrip ţi a din p eş tera Gaura Chindiei II
de la P escari, credem că aceaflta poat e fi datată cu dest ul ă
certi tudine în ultimii ani a.i. secolului al X-lea. (dup ă anul
99!5) ş i în prima. jumătate a, secolului al X I -lea 15 •
Peştera a Rervit ca loc de cul t a.ici fiinrl. even tual un
>Chi t.
Chipul în c~1ire este H ri să in scrip ţ i a (forma liter elor,
n ep ăstra.rea cu s tricteţe a rîndu1·ilor et c) dovedeşte că
ea nu a.parţine unei anumi te şco li , ci a, fOfit HCri Ră de către
un om (even tua l călu găr) ma i simplu.
F a.ptul că în 1·îndul a,l cincilea semnul ta.re 1 e> te pui!
îna intea. como~me i ş i nu dup ă ca, ne ara tă că p ernoa.na
ca!'e a pictat inRcrip ţi a nu cuno ştea ortografia, în ~tmănun­
tele ei, ceea. ce ne face flă preHupunem că cel ca,rn a ·cri s-o
putea fi un român.
Inscrip ţi a. clin p eş t era Gni um Chindiei. II de la. P escari
a.re o import::mţă deo >ebi tă deoarece ea. se pla. eaz ă în
p erioada, de formare a, cneza. telor ş i voievodatelor vechi
romţweşti dovedind gmclul de cult ură la, ca.re au ajuns
aceste cneza.te ht sfîrş it;u I secol ni u i a,l X-lea ş i începutul
secolutui al X I -lea..
J NSC I. IPTIO N CYH ILL I QUE DEC O UVER TE DANS LA G ROTTE
„CAU HA C: HI NDl E L" H A P ESCAR! (OEP. DE C AHA Ş - SE V E HJ N )
HESUME
Dans la groll c „ Ga ura Chindi ei" J[ t\ Pesca ri , Vas il e Bo ron ca n ţ a
lrouvc 1111 c in sc ripli on :\ ca rac lcrcs cy rilliqu cs. Sclon l' opini on el e M.
Com ş a l' insc riplion , d 'a prcs Ies ca rac lcri s tiqu cs cpi graphiqu cs, pc ul ~t r c
cl a lcc :'t la fin du X-c s icc le (a prcs l'a nn c • 995) c t dan s la premi ere moilie
cl11 X le sicc lc. La g rott c da ns la qu e ll c il Cle Lrouvec l' insc riplion a se rvi
c n cc tcmps comm c li c u d e c ult e. E ll e l crn oig nc a ussi du ni vca n c ullu rc l
ci ' la pcriocl c d es kn czals e l v oi cvo da ls roum a ins a ncic ns.
10 l n aceeaş i v reme po l fi cl a Utl c clup ă noi ş i semn e le l n form ă d e c rn ci
nminlil c ma i s us, prec um ş i semn e le în fo rm ă el e pe nta gra me pi c lalc pc
ceilal\i pcrc \i , prczc nlale c11 oca zi a c omuni c~'i rii aminlilc rn ai sus la nola
2 el e Vasil e Boronca 1q .
 CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN OSTROVUL BANULUI-GOLU-
GURA VĂII (JUDEŢUL MEHEDINŢI)
M. DA VIDESCU
. Odată cu construq;ia Hidrocentralei de la Porţile de
Fier s-a, pus problema, găsirii modalităţ; ilor pentru ocro-
tirea monumentelor şi locurilor istorice ş i. arheologice din
zonă, pentru pă ·trarea acelor monumente care puteau
fi sa,lvate. Printre obiectivele ameninţ;ate direct era,u
a,şezările şi monumentele din Ostrovul Banului 1, insulă
cunoscută şi sub numele de insula „Golu" 2 • Acea, tă
in sulă a fo st destinată să furnizeze nisipul şi pi etrişul
necesar tur.nării betonului de la lucrăr ile hidrocentralei.
Pentru transportul bafastului s-ai construit o ins ta,laţic
de funicular ce era prevăzută cu doi stîlpi uriaşi din beton,
unul pe malul stîng al Dunării, iar altul pe capu l de vest
al ostrovului. Or tocmai în p~urtea de vest [1 insulei se
găseau ruinele unor monumente deşi cunoscute, necerce-
tate încă.
O. S. Nicolăescu-Plopşor, şeful Grupului de cercetări
complexe „Porţile de Fier", împreună cu noi, a trebuit
să depună eforturi ·usţinute pe lîngă conducerea şant ie­
rului cît şi pe lîngă Ministerul Energiei Electrice pentru
a muta pilonul funiculatului din immlă în afara, monu-
mentelor (foto 1).
în acest ostrov nelocuit şi aproape dispărut astăzi
din cauza excavaţ iilor de balast, se vedeau la suprnfaţă,
în capătul din ·pre vest, zidării masive din piatră cu mor-
tar, cărămidă, cioburi etc.
Primele informaţ ii despre fortificaţiil e din Ostrovul
Banului le avem de la Luiggi F erdinando DeMarsigli (165'8-
1730). Prin funcţia sa de colonel de geniu în armata prin-
ţului Eugeniu de Savoia,, care opera în zona aceasta a
Dunării, Ma,r, igli [1 avut po s ibilit~1tea să cunoască bine
topografia locurilor ş i să studieze în special monumentele
ce se găsesc din b elşug pe cele două maluri a,le Dunării.
Astfel, el a cerceta,t monumentele rom[1ne de pe ma lul
iugosla,v, bulgăresc şi românesc ftl Dunării. În timpul
războa i elor dintre Austria şi Turcia, dintre anii 1689 -
1691, cînd Austria ocupa Serbia ş i Bulgaria pînă ht Vidin
Marsigli a fo st îns ărcinat de au::;tri eci s ă lege un pod de
vase peste Dunăre. Stînd un timp destul de îndelungat
în această zonă, cca, trei ani, a studiat cu luare am inte
ruinele monumentelor din zonă. Curenţ ii repezi ~1 i Dunării,
precum şi lăţimea fluviului la Severin l-a împiedicat să
facă podul de vase, folo sind în schimb O::;trovul J:htnului
pentru scurtarea di::;tftnţe i ş i uşurarmt lucrărilor.
„O m'ilă în sus pe podul hl!i Traian, se află între altele
o 'insulă numită Banul, care este celebră pn:n liniUe Ş'i
întăn:turne de care se poate spune că e pl,1>nă de la un capăt
la altul", spune el. „R,idicătiir-i foarte înalte (a, a) şi şan­
ţiiri le (b, b, b) care comun'ică între ele, ta'ie ş-1: înconjoară
partea sup erioară Ş'i ceci ma-i lungă a a,ceste'i 'i nsule, astfel
încît fac parcă patru cart,1:ere (c, c, c, c) (pl. 1). Spre nord,
spune el în cont1:nuare, primele m>nci unghiur'i sînt apărate
de cinci turnur'i rotunde. La m'i}locul insule1:, o altă întări­
tură foarte ridicată (f, .f. plan) Ş'i la capăt iin tiirn (g) cu
răniăşiţele 1tnU'i Z'1:d (h) 3 •
La sfîrş itul secolului al X I X-lea, istoricul austri<tc
Kanitz vorbeşte în lucrăr ile s~tl e despre o mică fortăreaţă
romană, bine păstrată, avînd la col ţuri turnuri pătrate .
El s itu eaz ă mica fortăreaţă în dreptul , atului Gura, Văii
- la capătul vestic al insulei Oiplac - Ada (Ostrovul
Banului) 4 (plan 2) . .
1 D. Tudor şi colcclivul, Ce rceltl ri arileo logice în zo na uiilomlui lac
de ac111n11lare al llidrocc ntralci „' Por/il or d e Fi er", „ SC!V ", 2 , Lom . Hi,
1965, p . 395.
2
Vasile Dimilrcscu , No te asupra 11w11w11cnl elor, ruin elor şi locurilor
i11sc mna/ c istorice din jude/ul Me iledinfi , „ l~ cv ista pentru isto ri c, a rc hco-
logie şi filolo gic", a nul I, voi. I, p . l69 - l70 ; N. D . Spin ea nu , lJic/ionar
geografic al jude/ului M ciledin{i , Tipografia şi Fondcria de Litere, Thoma
Basilcscu, B11cureşli , 1894, p . 137.
a Lui gg i Fcrdinando D e Marsigli , DescriµLion du Danube, 11 , La I<ayc,
1744, p . 31.
4 F . Kanitz; Romische s/udien in S crbicn , ·wien , 1892, p. 35; Id em ,
Das Ho11igreich Serbien, voi. II, Leipzig, 1909, p. 494 .
37
http://patrimoniu.gov.ro
Despre fortificaţiile din Ostrovul Banului Teohari
An tone ·cu preciza că „ . . . zidul care s-a păstrat foarte
b-ine, are o gros,1>me de aproape 3 m Ş'I; formează un dreptunghi
c·u t1trnur'i 'i nterne la cele patru col,t1,1,r-1:" 5 (plan 3). Spre
deo:,;ebire de Ma,rsigli ş i K anitz ca,re socotesc ruinele
drept romane, Teohari Antonescu descrie grosimea zidu-
rilor arătînd că „pe aloci1,n: se văd în zid pătu.ri formate
d'1:n cărămiz1: mari romane care alt e rneaz ă 01;, 1;,n strat gros
de mortar". Făcînd analogie cu emplectonul de la pilele
podului lui Tra ian , f.Ltribuie a,cea,::;t[1 fortificaţie perioadei
lui Traian.
Singurul eare a făcut cerceti"Lri mai amănunţite în
anul 1931 a, fo st directorul Muzeului din Turnu Severin
- Al. Bărcăcilă. Ob serv [tţiile şi concuziile lui n-au văzut
însă lumina tiparului. D e la el ne-au rămas un plan mult
mai clar decît cele ridicate de înaintaşii săi ş i o sec \;iune
a şanţului de apărare '" fortificaţ; iei (plan 4,5) .
Din planul lui Bărcăcilă r eiese că avem de-a, face tot
cu o fortificaţie romană de formă triunghiulară avînd
în vîtfol ascuţit patru turnuri de planuri diferite. La baza,
t riunghiului (est) la mijlocul incintei, un turn pătrat, iar
hu colţul de sud-est un turn tot pătra t, pe cîn<ţ la colţul
de nord-est un turn de foTmă semicirculară. In partea
de ,· ud, în interiorul fortificaţi ei, , e ob servă un ş'anţ adîn~
de formă ov ~tlă. O fotografie (foto 2) făcută atunci înfă­
ţ i şează un fragm ent din incinta de . ud în care ::;e văd
pînă la o ~1Ilumită înălţime Şil'Ur i paralele de cărăm idă,
ş i mort[tr, iar deasupra, numai zidăr ie din pi atră. Din sec-
ţiunea făcută în pm'tea de vest ne dăm seama, că ::tivern
de-a face cu un dublu şan\; de apăraire.
Ou totul izolate în ostrovul din mijlocul Dunării,
a,ceste ruin e au atras, ca pest e tot, pe căutătorii de comori
care au deranja t depunerile arheologice şi a,u stricat mult
din zidăriile car e se mai păs trau. O contr ibu ţ i e substan-
ţ i al ă la demolarea ruinelor a avut-o şi . atul ce a dăinuit
în ostrov pînă în timpul Regulamentului Organic.
Cercetăr ile întreprinse în ~mul 1965, în mtdrul Grupului
de cercetări complexe de la „Porţile de Fier" au început
s ă, facă lumină şi să l ămure~tscă cel pu ţin p ~trţ; ia l v i aţ,a
acestor vestigii.
în primul rînd trebui<uU scoase la lumină ~tcesie ruin e
pentru ca de comun acord cu constructorii de la hidro-
centrală să se găsească soluţii de protejare a lor. A trebuit
. ă se facă defrişarea vegetaţ; iei luxuriante ce se găsea în
ostrov pentru a se vedea la suprafaţă urmele zidurilor,
apo i a fost trasată o secţiun e largă de 2 m în direcţia
est-ve::;t, pe toată ltmgim ~t (înălţimea) t riunghiului în
care se observa,u urme de zidărie.
Avînd cond i ţ ii propice pentru hrnnă şi apărare, o::;-
trovul a fo st locuit din cele mai vechi timpuri. Săpă­
turile din incinta fortificaţiilor <1iU sco hu ive~Llă re,·turi
de locuire d.in epoca neolitică şi hallstattiană 6 • Alte cer-
cetări făc ute în afara fortificaţiei de un ~ult colectiv de
lucru au dus la de::;coperirea acclomşi urme de viaţ,ă 7
,'au chia r mai vechi 8 • Cercetăr ile noastre au putut pre-
ciza două fortificaţii milita.re din două epoci diferite,
care se suprapun urm a lteia (plan 6).
În primul rînd este vorba de o cetate de formă triun-
ghiulară aşezată în partea de vest a ostrovului (forma
fiind determinat[t de conf iguraţ,ia terenului) avînd lun-
gimea. (înălţimea triunghiului) de 98 rn iar lăţ imea (baza)
de 108 m. Incinta a,ce tei fortificaţii ~t fo st construită
din pia, tră mare de rîu şi cărăm idă. Acest zid, de la fundaţie
6 Tcohari Anton esc u , Co l11111na Tra i ană , laşi , 1910, p. 67.
6 M. Davidcsc11 , De la n co li!i c la ev ul m ediu , „ Ramuri " , Cra iova,
1\J65, 1 o (15) , p . 21.
7 Se bastian Morinlz şi Pclrc Roman, Un 11011 grup ilallslallian Lim-
µurin în sud-ueslul României - Insul a ./Janu/ui , „SCIV'', Limp 20, nr . 3,
p. ~l9:l ; Pdre Roman - Vasil e BoroncanL Locuirea neolili că din Ostrovul
Banului , „ Drob e ta " 1, Hl74, p . 107.
8 Vasil e Boron ca nţ ; Epipaleo lilicul lîrziu, Atlasul co mpl ex Por\.il e
de F ier, E d. Ac. R.S.R„ p. 63.
 - T'.S X>CVlll
TAL\ 8

OESCRIDTION 1:0TO 1. O
lMPH EU N Ă
DU DANUBE. EL ECTRI CE DISCUTÎND TT
PAR . M~ LE [QMTE LOUÎ5 FrnNAND.
OE MAR516Li · OSf/lOVUl BANULUI
LA HAYE 1144. Sl CllUNl
PROFIL - ~IWll,iwi/e J. ~,

f I•

î
SCAPA /:15(}

".„,. 1..„ .... „„ •• „-1„.... .. 1 ~1-

SOC M" H o::-„ ••-~ Ol'• „.__ ...jc • .,.. .r•l'l'IC' ...
- B

2
PAG 49 FIG .~1R0M l 5HE !;1 UDlEN IN !IE.RBIEN F KANIT Z. WIE:..1\11e9 z.
4

·- • • •.......:.".!'" ..., ~;~J"-:~{.~~- ~

{;.1-i"9".-~M~~~J9ţl'f~Jn~ ~~":~i+.'ff
3 "' l .J„ /~· .•.._, L.C: A", •....
. :
:1. FOH TIFLCATLA Di i'\ OSTJWVU L BANl l L WPA JIANfJ5CR/JfJL LfJI Al fiARWVi !!/51
ll l1 1'1\ T E O l I Al:U AN T O NESCU
,·
„J --..L. ~. """"~~ . . . ._
I \

l·Wl'O 2. O ' T H O V U L BA N L I I NC I NT A D ES ' IJ

(.z ..
· : o
7
6

ca 0,50 - 0,70 m , m;te com1trui t din bolovanide rîup e ·t e

car e se suprapun ş iruri de ci\ r i\ midă . Gro. imea, Lui este
de 1 ,50 - 16!) m , ia,r îni\l ţ im e<L nu o pre.·upunem a, fi
fosL ma, i mar c de I) m, deoare ·e el a fo st disLrus aproap e
în îoLregime. Ace'1>s Lăi inc inLă llnn ăreşte m::tlul abrupt
a,L Dunării p e t r ei h1ituri , nord-ti ud ş i . v sL, din Jo în Joc
contmforturi p cnLru H, su s(,inc zidul (foto 3, phtn 7)
care, fiind aşezait chia r cle;.tsuprl'li malului, prin ::tlunecări
de ter en <lil' f:i fo i:;t în pericol de <li i-;e prăbu ş i. D e aiJtfel,
sistemul l'liCes ta, de cous t. rucţ i e u conLrnforturi indi că o
:-rnumită evolu~i e <li con s tru c ţ, iilor mi li t,a,r c ronmne. Pe
latunt ci ' est, n e;wîncl un obst ;.wol nattm1il de apă.n1ire,
a t rebuit s ă se s~Lp e un tlub lu ş::tn ţ destul de n.dînc (5,30 m
cel de ve t ş i 4,90 cel de est) ce t ă iai ostrovt:ll de la nord
la ud. În acest fel cetăţuia căp ăta o rezi s ten ţă destul de

http://patrimoniu.gov.ro
puternică. La col ţUTi avea tumuri ele formă semicil·cu-
larăi a căror fundaţie era din piatră.
Acest sistem ele construcţie cu turnuri în ~•r · de cerc
il găsim la Drobeta în fazele castrului ele hL , fîrşitul sec.
al III-lea 9 sau în tehn ica ele construcţie a Su cidavei 10 ,
fiind frecvent folo ·it în constrnc\;iile paleobizantine ele pc
malul drept al Dunării 11 • Planul acestei fortificaţii el:)te
a.·emănăto r cu al Suciclavci u dar mai a,lel:) cu forti~icaţ, i a,
paleobiza,ntin ă de la Bosman identificată de arh eologii
Iugoslavici cu „Ad-Scrofulas" 13 (plan 7).
Săpăturile ~tu avut un caracter r estrîns iar materi a-
lele arheologice, mai ales diversitatea acestora ele tu l
de mică. Cemmica, -a găsit in cantitate mult ma,i mare,
dar nici un vas întreg, ci numai fragmentară.. Ea se
poate îm.părţi în mai multe ca,tegorii.
1. Ceramica fină făcută dintr-un lut bine frărnîntat
ele culoare alb-gă.lbui sau de culoar e roşie . Fragmentele
ele culoa,re albă au pereţii subţiri, pe cînd cele ele culoar e
ro ş ie înt ceva ma i groase. Aceste fragmente provin de
la vase mici, ceşt i ·au cănuţe, cu corpul globular, buza
oblică în afară, iar cu marginea trasă spr e interior. Ca
decor, au pe umeri striuri paralele ce pornesc imediat
de sub buza vas ului (desen 1). Acea tă. categori e ceram ică
în cantitate mare o găs im frecvent în ·ecolul al II-lea
e.n., dar ea este şi în secolul al III-lea, H, sau chi~tr mai
tîrziu, dar cu o frecvenţă de8tnl de neînsemnată, aşa cum
se întî mplă şi în cazul nol:)tru.
2. Categoria vaselor mai mari, ma,i a,le8 urc i m~re de
culoare gă lbuie spre alb cu pereţi mai groşi şi făcuţi
dintr-o pastă de8tul de fină. Urcioar ele au gura în formă
de pîlnie, iar buza ·e term in ă c u o bandă îngroşată . Tor-
o Rad u F loresc u ; D ecopcriri noi la Drobela (Tumu cuerin ) şi Rc{or-
mcle 111i/ilare clin a doua jum ă lal e a secolului al I 11- /ea , „ Rcv. muzee lor"
11r. specia l, a nul J l, 1965, p . 435 - 1:16; ld c rn , Les Pliasses de con slruclion
du Cas lrum Drobela - Tr. Severin , S tucli en Zu De M ililiirgrn zcn Roms
\lorlrăgc Des li lnl ernaiona/ e111 Limcskongresscs ln. Su dde11/sch/a11d, 1!167.
Btihl a 11 Verlag Koln G rai. , p. 144; M. Daviclcscu , Oraş ul Drobeta ş i terito-
riul sdtt în sec . II - III e.n „ „Rcv. mu zee lor ş i monumcnlelor" 11r. 4,
l \J75 , p. 63.
10 D . T ud o r, Ollcnia romană , •d . a 111 -a , p. 200 ; Idem , S ucidava , E d .
Sc ri su l Român ·se, raiova , 1!l7•l , p. 7!l şi urm. ; Id em , Dacoromania l , 1\J73,
Freiburg - Mlinchen, p . 155 ş i urm .
1 1 A ncienn es Cullures du /Jj erclap 3, Beograd , 106!!, p . 78 - 170
12 O. Tudor ; O IP , p. 4:12 ; ldem , Su cidava , l\l7'1 , l'i g. 2U.
i a Vladimir Kondiu ; Bosman , Forl eresse rownain e el pa/eoby:anlin c,
A nci enncs Cutlurcs du Djcrdap :3, B cogra cl, 1969, p . 09.
H Gh eorghe Popii ian, Ceramica romană din Oll enia, Ed. Scrisu l Hom:î-
ncsc, Craiova , Hl7G , p. 106, pi. LV I, LV II.
FOTO 3. OSTHOVUL BAN ULUI , INCINTA ROMANA TÎHZ IE DE P E
LATllllA D E NORD.
39
http://patrimoniu.gov.ro
ţile sînt aplicate .'Ub buză ş i e sprijină pe umăr (desen 2).
Acest t ip ele m cior face parte din ce:ttegoria, amfor idioa-
nelor. }""orma lui ma,i mică. o gă.s im în .·eco lul al II-iea,
d}tl' ea reapare ş i în :-;ocolul al lV-lea, 15 încadrîndu-se în
t ipul 5 după Gh. Popilia,n 16 .
3. Cea, de-a treia categori e cerami că drn;coperită pro-
v ine de Ja, vase mari, cu corpul piriform, avînd C<L decor
caneluri îngu8te ş i mai dese ce pornesc de pc umărul
vasului pînă spre fundul lui (de8en 3). E le a u gîtul scurt
şi cilindric cu fundul rotund. Ace8t t ip el e amforă este
frecvent în Oltenia,, în straLuril e de culturi'1 roma,nă tîr-
zie, daLînd din sec. IV - VI c.n. 17 .
4. Categoria a p<1tm e8te cca a, v~tl:)elor mari de pro-
vizii sau tot a, amforelor. Unele 8Înt de culoare roşie, cu
lut bine frămîntat ş i bine a,rs. Sub buză ~•u ca, decor o
bandă lată ca,nelată care se îngustce:tză. din ce în ce mai
mult pc măsură ce îrntintează s:p1·e partea, inl erio ară a
vasului (desen 4). Tot din acea8tă c~•tegor i c fac parte ş i
amforele de culoa re cărăm izi e-gălbui e avînd ca decor
caneluri late în coaste (desen 4) . Altele au cai decor „triUI'i
adînci, dese ş i uşor văluri te (desen 5) . Şi acest t ip se înca-
drează în perioada -·ec. IV - VI a cemmicii romane tîrzii 18 •
5. Cea ele-a cince<t ce:ttegorie este reprezentată de
vase mari de culoa,re nea,gră-vînătă cu buza dreaptă şi
îngroşată sub formă de bordură (de8en 6 a) a.vînd pa,sta,
de bună calitate. Tot din această categorie a ceramicii
negre fac parte şi vasele de proporţii mijlocii cu corpul
globular, cu o toa,rtă sa u două trase din buza vasului , cu
o ca,nelură adîncită pe mijlocul torţii. Pereţii vaf\ului sînt
sub ţiri, avînd pe umeri caneluri fine ş i înguste (desen
6b) . Altele, de propor\;ii mai mici, au o dublă canelură
spre maro'inilc torţ ii, caneluri de8pă.rţite printr-un pinten
med ian.
Multe din fragmentele de <tmforă sînt decorate cu
cer curi din vopsea roşie. Unele apar izolat, altele sînt <t.,e-
zate într-o bandă continuă pe pîntecul a,mf:orei . Ace8te
cercuri sînt mai groase sau mai l:)Ubţ iJ:i (del:)en 7). Nu este
e:xclus ca cercurile desen<tte c u vopsea roşie 8ă reprezinte
semn e de olar. Tot semne de ol<Lr probabil sînt ş i cele de
formă rotundă (. igilii ~) descoperite pe două fragmente
de amforă (desen 8), u_n ul avînd cli<tmetr ul ele 3 m şi
forma mult alveo l ată, iar cel de-al doilea,, cli<tmetrul de
2 c.m. Ace ·Le sigilii }tu fost e:Lp licatc în pa.8ta, cr udă a, va-
sului . în afara conturului cercului - prin apăsare - nu
.'e mai distinge altceva.
Pe unele fragmente toL de amforă prin zgîi·iere, după
arder e, au fost 8Crise litere greceşti . Pe un fraament ·e
găsesc zgîriaLe literele din (de. enul 9 a) iar pe ~• ltul cea din
(desenul 9 b ). în a.ceste liLere grece„ t i se poate vedea pro-
babil o indi caţ, i e de capaciLate făcută. de proprietar spre
<t-i servi la măs111·ă.toare 19 . În rnm·ea cant it~LLe de ceram ică
fragmentară, un singnr cap<tc ele ~Lm l'oră, s-a, găs it înLreg
(de en 10). El ar , diametrul de cca 11 cm şi o formă
con i că cu un buton cilindric. AlLc frngmente ele capace
sînt confec~ ionatc dintr-o pastă neagră, pere\;ii oblici
terminîncln-8e cu o borduri'1, ia r lmrtea .· up er ioa,ră ·u un
buton cilindric (de8en 10 b) . Şi acC',·te t ipuri ele capace
e datează în sec. IV - V e.n. io .
Opai~ele descoperite l:)ÎnL în număr de Lrei, da,r n ici
unul nu · s-a descoperit înLreg. Primul, din lut cărăm iziu,
păl:)trează mai mult de jumătate dit1 partea super ioară;
bazinul e ·te rotund, uşor concav cu tm1I'ta în formă de
rulou. Lip8el:)C orrntrnentele (desen 11). e încadrea,ză
în ceram ica romană Lîrzie din fl1$COlul a l VI-lmt 21 • Al doifoa
op::ti ţ <tre bazinul alungit, iar discul mic şi rotund. Măr­
g init de im brîu în r elief, ce se cont inuă !:)pr e cioc, prezintă
1
16
° C. Pclo lesc11 şi Oclavian Onca ; i\lal eriale arlieologicc X , l 073, p. 12fi
Gh. Pop ii ia n, op. cil . , p. 103.
17 Oclavian Toropu , J/omanilal ea lîrzie .~i slrcl ro111 â11ii în Dacia T ra-
ic111ă snd -carpa li că , Ed. Scrisul Homâncsc, Cra io va , 1976, p. 51, fi g. 17 d;
D. T udor, OR 3 , fi g. 14 3, 5.
18 Oclavian Toropu, op. cil ., p. 52, ri g. 17, r. c. ; D. Tudor , op. ci/.
p. 143.
19 D. Tudor, Sucidava I \f, Malc ri a le arh eo logice l , 1953, p. 706.
2 0 Octavian Toropu ; op. cil , p. 50.
21 Co ns Lan lin Iconornu, Opai/e greco-romane , Muzeul arheologic, Dobro-
gea, 1!167, p . 15~ . fig. 202 .
 ' ···:~~~::.·~-~~ ~ :..
...::.:: ~ ·· .. .
.„„„.
.
• m
:.L CERAMICĂ CANELATĂ

2 . UHCLOARE

1. CERAMICĂ FI NĂ

4
4 . CERAMJCĂ CANELATĂ

1J

· CER.AMÎCI\ C.u ~1 uRi

AOiNCi ~.l vA~u ~iTE"'
Cb

6a

6. CEH.AMICĂ DE CULOARE NEAGH.Ă

5 VÎNĂTĂ

8. CERAMICĂ CU SEMNE DE OLAfi

\~,, 1111
' ' "I I Î I ,,,

"ll~'/11,,, ,,
,,-,,,„
11 - 12 OPA ITE

7. CERA MICĂ DECOHAT L VĂ CU CERCURI

DIN VOPSEA ROŞ I E
10 a b, CAPAC DE ANFORĂ

9b

- 9a c::~~ -
„ - - - -
CERAMICĂ CU I,ITEHE GRECEŞ Tr

40

http://patrimoniu.gov.ro
 051/lOVUL BANULUI
DtTALU GU~A PENJQU CAlo'UPA
(t'IRAM!/JJ P!C4NT}

CUP'rOARELE DE ARS CĂRĂMIDĂ

În timpul exp l orărilor noastre în inLeriornl c·clăt ii
pe bordura lată înclinaLă un ornament - ove - aproa.pe nu s-a găsit nici un cuptor ue a.r. · oale „au cărăm idă.. Firei>c
şters .
ent ca asemenea instahttii să. se găsca,scă în afarn fol'tifi-
Arn:;a este plată, de formă tr iun<YhiuJ ară decora, Lă
. fJorale (?cl:lenelc) . Datează din
b ' ~aţi ~i, ceea Ce S-~ C?Dfinnat doi î-IJJ1 i mai tîrziu, întîmpJătOI',
cu mo.trvc aceeaş i perioîtdă
rn t impul excavara osLrovului pentru bala::;t.
c 1~ prnnul • CelLu de-a,l treilea, şi el fragmentar, i se
22
u această oc<tzic , -a decoperit aproape int<:tetă in-
past~·a toarta în formă de cruce 23 , pie:-;ă ce s-a pierdut
st<t laţi<t de foc a două. cuptoare de ar,„ căr1midă. Ficmu.·c
m timpul reorganizării muzeului. imtahtţic era, făcută din cîte o platformă cu cîte doi1ă

OSTQOVUL BANULUI
CUPTOQ 111, <: 1
, _f'LA fli

ZID

----- ~ --------„-- -- -------. ----------- --9-- -~ -- --

- ~ ___ '!__ --~ --- ~----~ - - - __'!"____ - ~- - - -- - - - - - - --- -- - -~ -- -

----- ----- - -- - - - - - - ---- --- - - --- -- -- ------------ --- - - --

„ - „ „ - - o

-- --~-- -- - ~-- --- -~ - - - -- - -- - - -- -- - - --- _"!' _ - ~ - -~ - - ~ _!:!'_' --

FOTO 5. O ' TROY L BANULU I. CUPTORUL NR . 2, VEDEHE
GENERALĂ

----.-- ---.-- --- ~ --- - -;.-- --- ;,; -- -

--- ~- - - _--:_ __ - ~- - - -~ -- - _"! - -
------- -~- - - - ~ ----
__..._ --- ~ - - ~ - - ~ - -- ~
-. ---
--
--~ -·- ~--
g:uri de foc, avînd un ş ir de bolţi ee ::;e sprij inmtu în inte-
rior pc cîtc un picior median, iar Ja cxLer.ior pc pere ţii

~· .., --
---------- -- - -- -
22 Co nslanli11 Jco no111u ; op . cil „ p. 147, l'i g. 170 ; Oclavia11 Torop u ,
Romani/a/ca ... , p . 72 , fig . J 2 .
• 23 M. Daviclcscu , ./Je la neolitic la ev ul mediu , „ nammi ", Cra io va ,
1065, 10 (1 5) , p. 2 1 ; Idem Mo1111111enlc medi cl)a/c, Ed. Meridiane , Bucurcşli
J 060, p. 31.
0

~„OTO 6. OSTHOV L BAN U LUI. BOLTJLE CUPTOR LUI DUPĂ

J NLĂTURAREA DĂHÎMĂTURJLOR DIN FATA .

P!.41/<A
1111111
- GAll/J/NAfl DE cA!lĂMIDĂ
~ 6/fU/11 Ot Ali/ CALD

'SCARA I : 20

41

http://patrimoniu.gov.ro
cuptorului. Între bolţii era fixat sistemul de canale pentru
circulaţia cădurii. Dea.supra, printr-o placă perforată din
că,rămidă cMdnra din cuptor se trimitea spre exterior
unde se stivuia că,rămida crudă . Cele două cuptoa,r e sînt
aşezate Ja o di s tanţ;ă de 25 m unul de altul, fiind ampla-
sate pe latura. de sud a ostrovului. Locul ales sub mal
ferea cuptoar ele de vînturile puternice ce bat dinspre
vest şi nord. În felul acesta arderea era conskmtă . Pro-
babil că a ici s-au găsit un pămînt bun pentru f,rămîntat
cărămida şi apa car e era în apropier e. Cu toate acestea,
ca o măsură de prevedere împotriva curenţilor, cuptoa-
rele au fost săpate în malul ostrovului la o adîncime de
1,50 m.
Cuptorul nr. 1 : formă dreptunghiulară; lungime
4,60 m; lăţime 4 m; placă de reverberaţie 3,90 m lun-
gime ş i 3,60 m l ăţime. Orientat spre sud, avea şase rîn-
duri de bolţi în lungime, cu două guri de foc despărţite
printr-un picior median (foto 4). Deşi a fost acoperit
de vegetaţie, iar pînza de apă se găsea la mică adîncime,
fiind puţin stricat de lama buldozerului, se păstra destul
de bine. Cele două guri de apr indere a focului ş i alimentare
cu lemne în timpul procesului arderii sînt de formă semi -
c irculară, avînd înălţimea de 0,7 5 m. Faţă de deschiderea
bolţilor din interior, gurile sînt mai mici, eJe avînd în faţă
cîte o piatră masivă pe care se sprijineau capetele lem-
nelor introduse în cuptor. Pentru a nu l ăsa să intre curenţii
de aer în interior, care puteau influenţa procesul de ar-
dere, gurile cuptorului au fost prevăzute cu cîte o gardin ă
ce ieşea în afară la o di tanţă de 0,40 m. Înălţimea acestei
gardine era de 0,30 m. I,a gura de est, g<1rdina era distrusă ,
însă după urmele rămase s -~1 văzut că ea a existat. Tot
interiorul cuptorului a fost tencuit cu un strat gros de
pămînt de 10-12 cm pentru a nu lăsa căldura să se piardă.
SpaţiiJ e dintre ş irul de boJţ; i ce " u sţineau placa de rever-
beraţie şi întreaga greutate a cărăm izii aşezate pentru
ardere constituiau canale de c ircul aţ ie a căldurii, în număr
de şapte. Aşezate două cîte două paralel ş irmil e de bolţi
erau construite astfel : la mijloc un picior gros de 0,55 m,
la bază, din care pleacă spre dreapta şi stînga cele două
bolţi din cărăm idă, aşezate pe muchie şi în picioare una
lîngă alta, legate cu pămînt între ele ; spre exterior descăr­
car ea împingerilor de pe bolţi se făcea pe pereţ;ii exteriori ai
cuptorului.
SISTEMUL DE TRANSMITERE A C.ĂI,DURII ŞI
PLACA DE REVERBERAŢIE
Distanţ;a de 25 de cm ce exista între şirur ile de bolţi
era acoperită de către două sau trei cărăm izi puse în
picioare după care se lă,sa un interval de 10-12 cm. In-
tervalul era despărţit de o cărăm id ă pusă longitudinal
creîndu-se astfel două compartimente prin care i eşea
căldura (detaliu Ja cuptor 2). Atît peste şiru ril e ele bolţ, i
cît şi peste aceste interva,le cu deschizături 8-a aşezat
un strat de lut gros de 5 - 6 cm constituind o platformă.
Această platformă a fost perforată cu orificii circulare
în dreptul deschiderilor făcute de interspaţiile bolţilor.
l~a exterior, placa de reverbemţie se prezintă plană pe
toată supn1faţa cu şirnri parnlele de orificii (plan 8, cup-
tor 1) La aşezarea cărărn izilor crnde pe placă se ţ; inea
seama de aceste orificii l ăsîndu-le libere pentru c ir cu laţ; h1
căld urii printre şirm·i le de cărămizi. Dealtfel şirur ile de
cărăm idă crudă se aşezau numai deasupra bolţilq_r lă sînd
canale de circulaţie a, că ldmii libere pînă sus. Intreaga
masă de cărăm idă crudă la exterior era lutuită bine,
numai în partea sup erioară lăsîndu-se orificii pentru
evacuarea fumului.
Cuptorul nr. 2 este asemănător cu nr. 1. Nu i se mai
păstra gardina din faţă. Fiind mai mic decît primul,
avea numai cinci rîmluri de bolţi şi acelaşi sistem de t rans-
mitere a căldurii prin placa reverberativă. Pe placă, în
colţul de nord-vest, se mai păstra o îngrămădire de cără­
mizi provenită de la ultima ardere (foto 5,6) .
Gmile de foc conserv~1te destul de bine au suferit
unele deteriorări din cauza umezelii. Cărămida este aceeaş i.
Peste bolţi au fost aşezate două rînduri de cărămidă în
poziţie orizontală peste care s-a aşternut stratul de lu-
tuială gros de 5-6 cm pentru a fi făcută placa reverbera-
tivă (plan 8). în amestec cu cărăm ida căzută din pereţii
42
http://patrimoniu.gov.ro
din jur, s-au găsit cîteva fragmente ceramice de amforă
cu „coaste". Cele cîteva ciobmi nu pot să ne facă să cre-
dem că acest cuptor era folo sit pentru olărie. Galeriile
pentru aer cald sînt tot din cărămidă pusă pe muchie
sau în picioare. După cantitatea mare de cenuşă găsită
în faţa gurilor de foc ne-am putut da seama că au avut
o îndelungă întrebuinţare.
Cărămida de la cuptoare avea mai m.u lte dimensiuni :
40 x 30 x 6 cm ; 28 x 28 x 4 cm ; 30 X 14 X 7 cm;
37 x 39 x 4 cm ; 30 x 13 x 6 cm
Cuptoarele au servit la arderea cărămizii necesare
construcţiei cetăţi i datînd din aceeaş i perioadă. Ele
prezintă analogii cu cuptoarele de la Sarmizegetusa,
Romula sau Garvăn 24 •
Din analiza materialelor prezentate mai sus : ceramică,
tehnica de construcţie, planul fortificaţiei în care găs im
elemente suficiente din secolul al IV-lea pînă în secolul
~11 VI-lea precum şi o monedă de bronz de Ja împăratul
Tiberiu al II-lea Constantin (574 -578) 25 , putem spune
că fortificaţ;ia din Ostrovul Banului a fost constr uită
la sfîrşitul secolului al III-lea ş i începutul secolului al
IV-lea, perioadă de cînd datează şi castrul de la Gornea 26
sau refacerea castrului de h1 Drobeta . .Alături de castrul
de la Sip de pe malul drept al Dunării 2, 7 , avea rolul de a
supraveghea şi controla navigaţia în canalul de la Por-
ţile de Fier construit încă de pe timpul împăratului
Traian, în vederea stăv ilirii O'rupm·ilor sarm~1te ce veneau
din B~mat 28 •
Săpăturile nu au cos la iveală nici o inscripţie sau
vreo cărămidă cu ştampilă de aceea nu se ştie pînă în
momentul de faţă ce unităţi militare au construit cetatea
sau au staţionat aci.
După r etragerea administraţ i ei romane în sudul Dună­
rii, apărarea limesului dunărean era asigmată de către
armata Daciei Ripensis. Apărarea şi controlul fluviului
s-au împă1ţit între cele două legiuni strămutate din
Dacia : a V-a Macedonica cu sediul la Oesous, care supra-
veghea Dunărea de la gura Oltului pînă la Lom, şi a
XHI-a Gemina, care avea cartierul general la Ratiaria
si apăra teritoriul dintre Lom şi gma Oernei. La Pontes
~x ista o formaţ;iune a legiunii a XIIl-a Gemina 29 • Pro-
babil că un detaşament al acestei legiuni de la Pontes
staţ; iona şi apăra fortificaţia din Ostrovul Banului.
Rîndurile de faţă nu epuizează problemele puse de
fortificaţi~1 romană tîrzie din Ostrovul Banului. Viitoa~
rele săpături ce trebuie făcute pe o sc~1ră mult mai
mare vor aduce mult mai multe precizări. Cu alt prilej
vom prezenta si cea de-a doua fortificaţie din Ostrovul
Banului care d~tează din secolul al XIV-lea încetîndu-ş i
act iv itatea în secolul al XVI-lea.
HESUME
Les fou ill cs arclwologiqucs c rr ccl11ecs a11 co urs ele l'annce 1\)65 s ur
l'll c Ostrovul Banului , s itu ee c n racc clu barragc de la Hydrocc ntr:il c d es
Porles el e Fer, it G ur:i Văii, onl c u c u prc mil·r li cu Ic b ul ele m c llrc cn
cviclcnce Ies ruin cs cx istant sur celle !I c el de Ies ra ire protcge r par Ies
cons lru c le urs ele la h ydrocc ntral e. Ccs fouill cs onl precise quc l ' ll c a
etc habitcc au co urs ele la comm un e primitive , ainsi quc l' exislcncc el e
cleux fortifi cations d'cpoqu es diffcrc ntes. La premi ere Jortiricatio11 , ciont
s'occupe cel arlicle, es l d e facture romainc tardive , datanl depuis la fin
du 111-e me siccle jusqu' au Vl-cmc sicc lc. Son role Hait de survc ill cr la
ci rcu lali on des haleaux sur Ic Danubc, dans lu zone des calaraelcs , role
pa rlagc avcc la rorti fi cation de S ip , siluee s ur Ia rivc droilc du Da nub c.
Le systc me de conslruclion avec des tours c n arc el e ecre le es l lrouve
:'t Drobeta dans Ies plrnscs du casl rc de la fin du 111 -c m e si cc le Oli bicn
dans la lcch niqu e de co nstruction cili Sucidava, Cta nl souvenl ulilisc dans
Ies construc li ons pal coby zanlines de la rivc droitc du Danub c. Le plan
de celle rorlifi calio n rcssemb le a ce lu i ele Sucid ava, mais su r toul ~\ ce lui
de la fortificalion palcobyzantinc du Bosman , id entifi ce par Ies urch colo-
gues d e Y ugos la vic commc „Ad-Scroufulas" (plan 7).
24 Octavian Floca , Dacia IX - X, 1\!41 - 1944, p. 431 - 440; Gh. Popii ia n,
Două cuploa re de ars /igl e şi cărămizi descoperil e la Romu/a., „Rcv . muzeelor",
nr . 2, 1969, p. 167 - 169; ld e111, Ceramica roma n ă din Ollenia , Ed. Scri su l
H.omâncsc, Cmiova, 1976, p. 13!! - 145 ; G h. Ştefan, Un cuplor de ars
/iglă descop erii La Ciarvăn , „ SCIV", VIII , l - 4, 1957, p. :13!! - 345.
2° M. Davidescu , J\llo numenl e m edi eva le din T urnri Severin , Ed. Meri-
diane , Bucureşti, 196!!, p. 34, Idem, Drobela în secolul 1 V - Vil e. n„ „ Rev.
muzeelor şi monum cnlelor", nr. 1, 1976, p. 46 .
2s Nico lae G ud ea , I. Dragomir; Cără mid ă romană ClL tex/ cursiv din
sec. al J V-lea de La Ci or nea, „ Banatica" lll , Hcş i ţ. a , 1 \!75, p. 114.
21 Pctar Milosevic, Sip„ Forlăresse roumain e el palt!obizanlyn e, 111 e
- V I es. Ancienncs Cu ltures du Sje rdap , 3, Beograd, 1 !l6!l, p. 151.
2s „lsloria României" , I, p . 657 ş i urm.
20 „D. Tudor, OR3, p. 425; Octavian Toropu, Romani/al ea ... p. 20.
 ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMUL EDIFICIU AL MITROPOLIEI ŢĂRII ROMÂNEŞTI
DE LA ARGEŞ
GRIGORE IONESCU
'în vremea din lU'mă, cîţiva dintre vrednicii cercetă­
tor i a,i artei româneşti - printre care Emil Lăzărescu,
Răzvan Theodorescu, Pavel Chihaia, Ana Maria J\.fusi-
cescu - au susţinut şi şi-au dat străduinţa să demonstreze
că biserica domnească Sf. Niculae din Curtea de Argeş
a fost, de la început, concepută şi menită să fie sediu al
Mitropoliei. Emil Lăzărescu socoteşte că o biserică de
mărimea şi importanţa celei de la Argeş n-a putut fi o
cape l ă pentru Curtea modestă a voievozilor veacului al
XIV-lea 1 • Avînd în vedere şi ipoteza mai veche formu-
lată de N . Iorga, potrivit căreia locuinţa princiară -
„Curtea Argeşului" - ~tr fi fost „pe cea mai mare din
înălţimile ce se întîmpină" în localitate, adică pe culmea,
străjuită azi de ruina bisericii Sîn Nicoară, care, ea, ar
fi fo st capela acestei prime Curţi, ruinată încă de tim-
puriu si „ale cărei rămăşiţe au fost înlăturate" 2 , Emil
Lăzărescu nu şovăie să afirme categoric că biserica dom-
nească Sf. Niculae a fost mitropolia dintîi a ţării. De
a,ceeaşi părere este şi Răzvan Theodorescu, precizînd
că biserica în cauză „nu poate fi a unei curţi1: domneşt'i ci
a fost lăcaşul unei mitropolii - lăcaş pe care, dealtfel,
nim: nu avem unde să-l cătttăm în mod logic în altă parte
în oraşul anele'Î epoc'i " 3 • Ana Maria Musicescu, împărtă­
şind întru totul părerile lui Emil Lăzărescu şi ale lui
Răzvan Theodorescu, adaugă în sprijinul ipotezei că
biserica domnească a fost concepută ca sediu mitropolitan
şi iconografia picturii din absida altarului, anume reunirea
a două teme : Cortul Mărturiei (Ieşirea, 26, 27, 28 ),
Epistola lui Pavel către evrei (9, 1-6) şi Ofrandele repre-
zentanţ'ilor celor 21 triburi ale Israelultti, teme care, deşi
frecvente în Balcani (la Constantinopol, la Athos, în
Serbia), n-au căpătat nicăieri aspectul complex de la
Argeş; aceasta arată odată mai mult, împreună şi cu
prezenţa în nartex a soboarelor ecumenice figurate de
obicei în bisericile catedrale, că biserica domnească a fost
de la început mitropolie 4 • Mai mult d-sa se sprijină în
~Lrgumentaţie şi pe concluziile formulate pe baza unei com-
plexe ş i complicate analize a problemei celei dintîi mi-
tropolii a. 'Pării Româneşti făcută de Pavel Chihaia5 , a,na-
liză care, la un moment dat, m-a determinat şi pe mine
să afirm în lucrarea, întocmită în colaborare cu Ana Maria
Musicescu, că biserica domnească din Argeş a putut de-
veni pînă prin 1440 şi sediu al mitropoliei.
Cel care şi-a dat mai mult silinţa să demonstreze că
biserica domne~Lscă din Argeş a fost de la început cea
dintîi mitropoJie a ţării şi a influenţat în bună parte,
prin studiul său laborios, şi pe cei l alţi cercetători, este
Pavel Chihaia 6 • Primul argument pe care acest neobosit
cercetător îl invocă, în sprijinul problemei pe care şi-a
propus s-o demo.nstreze, este afirmaţia că N. Iorga -
„profund cunoscător al V'l:eţi'i medievale din ţările române"
a susţinu t - în Istoria bisericii româneşti şi a vieţii
religioase a românilor, I, Bucureşti, 1929, p. 37 -39, -
1 CL „ lslo ri a Arte lor P laslicc !n România", f, Bucurcşli, 19, p. 151 -
152.
2
N. Iorga, Istoria bisericii române.~li şi a vi e/ii religioase a românilor,
cd . ll, Bucureşti, 1928, p. 37 - 38.
3 Răzvan T heodorescu , Bizanţ , Balcani , Occident , la începutu/ cul-
turii medievale român eş ti (secolele X -XIV), Bucureşti, 1974, p. 285 - 286 ..
' Ana Maria Musicescu şi Grigore Ion escu, Biserica domnească din
Curtea de Argeş, Bucureşti, 1976, p. 12.
6 Pavel Chihaia, Din cetăţile de scaun ale Tării Româneşti, Bucurcşli,
1974, cap. III, p. 46 - 65.
6 Pavel Chihaia, idem.
43
http://patrimoniu.gov.ro
că pr imul lăcaş al mitropoliei a fost biserica Sf. Niculae
domnesc. Afirmaţ ia aceasta este însă o inadvertenţă.
Mai întîi, lucrarea c i tată a lui N. Iorga a fost editată
(este vorba de ediţia a II-a), în anul 1928, nu în 1929.
în al doilea rînd, nici în p. 37 -39 şi nici în alt loc,
N . Iorga nu face afirmaţia care i se atribuie. Aminteşte
desigur de biserica domnească precizînd că „ea a fost
înălţată de Basarab V odă care poate fi priv'it drept cel
dintî1: printre domn'i i care au împodob·it cu, bise1"ÎC'Î - se
înţelege de zid - pămîntul ţerilor noastre" şi că ea a fost
„menită nu atît pentrn orăşeni·i dfr1, Argeş ... sau pentrit
sătenii din împrejur·i mi, cît pentru îngroparea membrilor
d'ir1.astiei" 7 • Inadvertenţa · semnal ată la Pavel Chihaia
apare şi la Răzvan Theodorescu 8 •
Al doilea argument pe care se sprijină studiul lui
Pavel Chihaia este găsirea ~• două steme de piatră pro-
venind de la două turnuri -clopotniţe succesive ale
mănăstirii Argeş : una apar\;inînd lui Vlad Dracul
(1436-1442; 1443-1446), alta lui Neagoe Basarab,
care, ambii, „au ţ·inut să-ş1: însemne cele două ct?:tori'i suc-
cesive pe acelaşi loc cu plăci armonfole s·imbolice" 9 • Invo-
cînd faptu l că stema lui Vlad Dracul provenea de la clo-
potniţa care a fost ulterior înlocuită cu aceea a mănăstirii
lui Neagoe Bas~1rab şi că o astfel de stemă ~• avut şi
Radu cel ~fare încastrată pe zidul mănăstirii ridicate de
el, pe locul alte i ~L mai vechi, la Dealu şi că, în sfîrşit,
la fel au avut steme pe clădirile ridicate de ei şi unii
vo ievozi moldoveni din acea vreme, Pavel Chiha,ia con-
::;ideră că stema, lui Vlad Dracul voia i,;ă marcheze, ca şi
cea a lui Neagoe Basarab, nu o mă.runtă restaurare a, unei
mănăst iri mai vechi - deci care ar fi fost mitropoli~L
ţării - ci o zidire din temelii a întregii rnă,năstiri 10 • (Nu-
se înţelege de ce zidi1·ea din temelii a întregii mănăst iri
şi nu, eventual, numai a turnului.) De ~Lei se trece la o
concluzie căreia e greu să-i acordăm o adevărată temei-
nicie, anume că Vlad Dracul, ~1flîndu-se în anul 14;39
în fosta cetate de scaun, cu cîteva zile numai înainte de
sărbătoarea hramului bisericii - Adorm irea, Maicii Dom-
nului hram pe care 1-~1 preluat de la vechrn:L mitropolie
şi Nea,goe Basantb pentru măn(1stirea sa - era venit
anume să asiste, în ziua, de li) :wgust 1439, la sfinţirea
bisericii pe ca,re el ar fi zidit-o din nou „într-un moment
a l domniei lui care se leagă de o perioadă de pace şi de
alte înfăptuiri religioase" 11 ! Pe baz~L acestor com ideraţii
de circumstan\,ă P. Chihaia, ~•firmă că vechea mitropolie
de la Argeş, pe locul căreia şi-a zidit Neagoe în 1512 mănăs­
tire::• sa, a, fost o ctitorie nouă, precizează şi anul, din
1439, a lui Vlad Dracul, şi nu o clădire mai veche pe care
el a putut s-o restaureze şi să prindă pe turnul-clopotniţă,
restaurat, stema sa, aşa cumafăcut ulterior şi mmaşul său .
Admiţînd însă - ca ipoteză - că mitropolia Arge-
şului, pe care Neagoe Basarab a găsit-o dărîmată şi neîn-
7 N. Ior ga, op. cil„ p. 39.
8 Răzvan Thcodorescu, op. cil„ p. 285, nola 41.
9 Pa v, I Chihaia, op. cil„ p. 46.
10 Idem, p. 47. Pentru aceeaşi ipolcză , o ar gumc nta\ic la fel de pu\.in
convingătoare , sprijinită numai pe supoziţii , găsim la acelaşi autor ln
„De ux arrnoiries scuJptees appartenant aux voivodes Vlad Dracul et
Neagoe Basarab" ln Revuc rournaine d'histoire de !'art, I , 1946, p. 160-
163.
11 Pavel Chihaia, op. cil. , p . 47 .
tărită 12 ~ e ·te o fm:; Lă mănăstire mai veche pe care Vlad
Dnicul n umai a r estaurat-o, Pavel Chihaia îşi pune între-
barea ce i se p [Lrc că poa,te avea un răspuns concludent
în sprijinul ideii r:mJe, an ume : unde a funcţionat pînă
în 1439 mitropolia, într-un l ~tcaş afhtt p e acelaşi loc, care
~Lr fi vieţuit numai 80 de ani ! (de la 1359 pînă la 1439)
sau într-~tlLuJ - respectiv, zice d-sa în biserica domnească
Sf. N i col ae~ Dm· dacă e să ne mirăm de puţinătatea
anilor (80) cît <U fi vieţuiL mitropolia dintîi, atunci de ce
să nu n e rnir~Lm ş i de mult mai puţinii ani pe care i-a
tră i t ctitoria lui Vhid Dracul: -36 s:w, respectiv, 45 -
de la, 14-39 pînţL la 14 7 fJ, re8peet iv 1484 eînd [L fost dete-
riorată - ne-o ::;pune tot d-::;a- de unul din cutremurele
de la 14 7 5 sau 1484.
Dar p entru a - ş i întări ipotezele, P. Chilrnia, aduce ş i un
n.lt; argument, mult ma i complicat ; „porn'i nd de la afir-
rnaţfo ·1narelu'i savant" N . Iorga - probabil făcu tă în
al tă p[Lrte decît unde esLc emnalată la început - d-s~i
încen.r că ::;ă demonstr eze că p e Jocul unde a fost înălţată
b iserica lui Neagoe nu a existat anterior decît bierica
construită de Vlad Dracul sprijinindu-se de da ta aceasta
p e complicatul ş i foarte lungul proces al moşiei Flămîn­
z eşt i. Pe baza unei analize foarte laborioase dar şi greu
de urmărit, Pavel Chihaia crede că poate a junge la
concluzi ~L că Mitropolia p e care a găsit -o Neagoe dărîmată
şi neînt~Lrită a fost clădită după întemeierea în 1359 a
mit ropoliei Ungro-Vlahiei, [Ldică atunci cînd au fo st confe-
rite orăşenilor a.rgeşeni unele privilegii pentru compensarea
deposedării oraşului de jumăt<1te ( ~ ) din veniturile moşiei
Flămînzeşt i 13 •
Personal ' Ocotesc că toată argumentaţ i a din p. 47 -63
ale capitolului citat este obositor de lungă ş i cu prea
multe alterna.t ive p entru a putea aduce o lumină clară în
problema ce se vrea rezolvată.
D a,r să admitem că biserica fostă mitropolie, aflată
pe Jocul p e care Neagoe Basarab a ridicat în 1512 - 1517
m ănăst irea sa, a fost zidită din nou de Vlad Dracul la
1439. Rezul tă în ace~Lstă ipoteză, potrivit datelor furni-
zate de Pavel Chihaia că :
1. Prima mitropolie ~L ţării a fost biserica domnească
Sf. N iculae.
2. Mitropolia ş i-a avu t sediul în acea::;tă bi serică din
1359 pînă în 1439.
3 . La 1439, din voinţ,~L lui Vlad Dra.cul, mitropolia
s-a mutn.t în noua clădire zidi tă de el.
4. Vlad Dracul a avut motive serioase spre a face din
ctitori[L s<L o nouă mitropolie. (Vom arăta mai jos aceste
motive).
5. Mitropolia ~L funcţionat în acest nou lăcaş din 1439
pînă în 14 75 sau 1484, cînd aşezăm în tu l întreg a fo st
dărîm at în urma unui cutremur.
Faţă de aceste argumente se cade ::;ă punem şi noi
cîteva întrebări :
1. D acă biserica domnească Sf. Niculae a fost menită
de la început să fie sediu al mitropoliei, de ce s-a făcut
mutarea din acest m ăreţ lăcaş într-unul zidit la H39, care
cu greu am putea admite că l-ar fi putut egala, necum
întrece în m~Lre\,ie şi ~Lrtă p e cel vech i ~
- Iată m~ii întîi, motivele fumizate de P avel Chiha ia ,
p e care ne îngăduim să le ş i co m entăm :
a. „Mutarea m?:tropol-im: în acelaşi oraş se putea face
fără învO'l:rea Patriarln:e'i de la Constantinopol", dovadă
,,'mutarea mitropolie'i Moldove·i d·i n biserica Mfrăuţ'i în
b?:sen :ca Sf. Gheorghe din Stweava 14 • - Analogia este
însă lip sit ă de temei; mitropolia Sucevei a fo st mutată
fiindcă bi ·erica Mirăuţi, sediul ei, s-a năruit în urma unei
alu necări de teren;
b. <1il doilea motiv : „prest1:g·iul . de care avea nevoie
not1,a etUon:e a lU'i V lad Dracul în tripla e'i semmjicaţ'ie,
funerară, dinast·ică ş·i cnwiată ( ~ !). Ea trebuia să devie
biserica cea ma·i însemnată a ţări'i c·u im mare răsunet în
12 Cf. lnscrip\.i a el e pc faţada bise ricii lui Neagoe ~ i afirma\ia lui
Gnvril Prolu l, martor ocular la sfi n\jrca bise ri cii măn ăs lirii lui Neagoe
Basarab.
.ta Pavel Chihaia, op. cil „ p. 4 7 - 63.
11 Pavel Chi ha ia , op . cil„ p . 62 .
44
http://patrimoniu.gov.ro
lumea cred1:nc-ioşilor 15 " ! ! - Ca şi cînd biserica domnească ,
atît de impunătoare şi bogat împodobită cu picturi de mare
valoare nu ar fi fost semnificat ivă şi nu ar fi avut, pe
lîngă calitatea ei de primă mitropolie - (cum o crede
Pavel Chihaia şi de care Vlad Dracul ar fi avut curajul
şi orgoliul s-o deposedeze) - şi pe aceea de a fi multi-
funerară şi dinast ică;
c. a l treilea motiv : moşia Flămînzeşti, proprieta,tea
oraşului. „Mitropol,ia - adică biserica domnească Sf.
Niculae - avea în stăpînire de mai multă vreme satele
I aşi'i, Prăvăleni·i Ş'i Cornetul . Pentru înzestrarea ct,itoriei
sale Vlad Dracul ar fi trebtât să exproprieze f1:e p e oră­
şen-i (pe care totuţ;i se parc că i-a expropriat de vreme
ce le-a luat moşia Flămînze~ti), ffo pe bo'ieri'i care îi erai1,
part'izani convinşi, fi e Mitropolia (adică biser ica domneas-
că) . Des1:gur că nfoi i1,na dfri aceste alternat'ive nu 'i s-a
părut f erfoită şi atunci soluţ'ia care ,; s-a ·1
:mpus a fost de
a înălţa ct1:toria sa la rang de bis erică mUropolitană
pentru ca să poată căpăta (n.a. : deposeda legal de moşi­
ile ei !), vechia m'itropolie" (adică biserica domn ească
Sf. Niculae) 16 ;
d. al patrulea motiv : data sfinţirii b'iseriC'ii (15 at1,gi1,st
1439), care arată că Vlad Dracul a înăl,tat acest monument
în primi'i ani de domnie pentru ca să-i adăpostească mor-
mîntul ( !) 17 • - De aici ar fi decurs motivul, expus mai
sus sub lit. b. ~ ! ;
e. ~LI cincilea motiv, pe lingă alte cîteva pe mtr e nu
cred că e cazul să le m~1 i amintesc, ar fi acela că „ Vlad
Dracttl, cavaler al ord1:nului Dragonului , a ţinut să dea o
replică în timp predecesorului său Alexandru Aldea,
subliniind prin zidirea monumentului său funerar - bise-
rfoa cea mai însemnată în Arge1~, lîngă reşedinţa vechilor
Basarabi - legăturile spir·ituale cu această veche aş ezare
voievodală" 18 !( !) În sfîr şit, alte cîteva întrebări :
2. De ce a fost mutată mitropolia într-un nou lăcaş
tocmai atunci cînd Curtea domnească îşi avea deja reşe­
dinţa la Tîrgovişte, în timp ce fosta reşedinţă argeşeană
şi biserica domnească se găseau fără s tăpîn ? .
3. Suprimarea cali tăţii esenţ iale pe care ar fi avut-o
bi ·erica domnească (aceea de mitropolie) nu a reprezenta t
mai degrabă un dispreţ, decît o cin ·tire în raport cu „le-
găturile spirituale pe care Vlad Dracul a ţinut să le a ib ă,
cum ni se spune, cu vechea aşezare voievodală ~
4. Dacă mitropolia a fost mutată într-o cl ădire nouă
în 1439, clădire care n-a durat decît 36 -45 de ani, unde
a funcţionat mitropolia din 1475 -1484 şi pînă în 1[)20
cînd s-a mutat la Tîrgovişte ~
5. Faptul că noua clădire s-a năruit la numa i 36 -45
de ani de la zidire nu ne îndreptăţeşte să presupunem că
Vlad Dracul, dacă are vreo legătură cu vechea mitropolie,
n-a fost decît un restaurator care n-a putut totuş i să redea
clădirii trăinic ia ei originară ~
Apreciez cum se cuvine ş i foarte lăudabil efortul
pe care P~wel Chihaia l-a depus într-o cercetare p e
care altcineva cu greu ar fi putut-o întreprinde ; soco-
tesc totuşi că problema nu e rezolvată şi că are încă multe
necunoscute.
Personal, nu văd de ce Argeşul n-ar fi putut ave<.i o a
doua bi serică în afara celei de la curtea domnească ş i
tot atît de vech e, dacă nu chiar mai veche, dedicată mi-
tropoliei, chiar dacă această mitropolie, ri s ipită între Limp,
ar fi fost mult mai mică, aşa cum este, de pildă , mitro-
poli~1 veche din Atena.
Ţin să adaug că din punct de vedere al arhi tecturii
(a.l evoluţiei arhitecturii în ~~ara Român ească), faptul că
biserica domnea.scă din CU!'tea de Argeş a fo st sau nu
sediu al mitropoliei nu are nici o importanţă. Problema
care se cere precizată şi analizată p e baze temeinice e::;te
de ordin pur istoric. Revine deci istoricilor ă o mai ana.-
lizeze dacă socotesc acest lucru necesar.
16 id em , p. 61 .
16 id em , p . 61 - 62 .
17 Pave l Chihaia, op. cil „ p . 60 .
1s Jdem.
 BISERICA DOMNEASCĂ DIN CÎMPULUNG · O NOUĂ IPOTEZĂ•'•
VASILE DRĂGUŢ
Deşi dispărută cu multe secole în urmă, fiind cunosc u tă
numai pe cale documentară şi prin intermediul unei cerce-
tări arheo logice, al cărei jurnal de săpătu ră a, răma,R multă
vreme nepublicat, Biserica Domnească din Oîmpulung,
în care au foRt înmormîntaţi Basarab I „întemeietorul"
şi urmaşul său N icolae Alexandru, i-a pasionat de-a lungul
t impului pe cercetători, ipotezele emise în legăt ură cu
data construcţ ie i ş i t ipul arhi tectonic fiind dintre cele mai
controversate.
Ştirile despre începutul acestui monument sînt puţine
ş i. în mare măsură învăluite în ceaţa legendelor.
Vechile cronici ale ţării atribuie înălţarea bisericii din
Cîmpulung întemeietorului de ţară, acelui legendar Radu
Negm vo ievod. lată ce spune în acest sens Letopiseţul
Cantacuzinesc : „Iar cînd au fost la cursul anilor de la
Adam 6798(2190), fiind în +'ara Ungurească un voievod
ce l-aii, chemat Radii,l N egn,,l Vofovod, mare herţeg pre
Almaş şi pre l!'ăgăraş, rădicatu-s-ati, de acolo 01,1, toată casa lui
19'i mi, m1tlţ·ime de noroade : rumîm:, papistaş1: , saşi de tot
felhtl de oamer111:, pogorîndii,-se pre apa D·îmbov'iţ·i>i:, începu,t-
au a face ţară noao" .
„lntî'i aii, făcut oraşii,l ce-i zic Oîmpu Lung. Acolo aii,
făcitt şi o biserfoă mare ş·i .frumoasă Ş 'i înaltă . De acolo,
a1t descălecat la Argeş Ş'i iar a1t făcu,t oraş mare ş1: şi-ai1,
pits scaimul de domnie, .făcînd curţi de p-iatră ş1: case dom.-
neşt'i ş-i o b·iserică mare şi f1tm.oasă" 1 •
lâ\, rîndul său, nron icarul Radu Popescu notează astfel
evenimentele legate de începuturile bisericii din Oîmpulnng
„Oi dar, Raditl Vo~ă s-a aşăzat în cătăva vreme în Oîmpul
Lungu 1mde ş·i mănăstfre .frwmoasă şi mare a1t .făcut. După
ace-ia s-aii, dits la Argeş, de aii, .făcitt scaunul acolo, .făcînd
curţ'i domneşti şi b1:serica care şi pînă astăzi iaste" 2•
Oă biserica din Oîmpulung era una dintre cele mai
vechi biserici ale Ţării Romf1ueşti se poate deduce din
faptul că în anu l 1351-1352 era înmormîntat într-însa
Basarab I „îatemeietorul". Această ştire este implicată
în celebr ul sgrafit din biserica domnească Sf. Nicolae
din Curtea de Argeş, sgrafit descoperit în anul 1920 cu
prilejul restaură1ilor picturilor murale: în anul 6860
(-1351-.1352) la Oîmpu Lung a mu,rit marele Basarab
Vo1:evod 3 • În aceeaş i biserică era înmormîntat în anul
1364 voievodul N icolae Alexandru, a căru i lespede de
rnormînt se păstrează pe vechiul loc 4 •
* P rezentul art icol a f ăc ut obiectul un e i co municări la sesiun ea şliin­
\ifică a Dirnc\.ici Patrimoniului Cultural Na \.ional , 28 ianuarie 1977,
i Letopiseţul Ca ntacuzincsc, ln Cron icari munteni , cd i\ia Mihail G re-
go rian , Bucureşli, voi. 1, 1961 , p . 83 - 84.
2 Radu Popescu , Jsloriil e domnilor Tcirii Numîn eş/i, ln Cronicar i mun-
ten i , cdi ~i a Mihail G rego rian, Bucureşti, voi. I, 1961, p . 228.
3 Descoperirea a fosl făcută de pi cto rul resta urato r D. Norocea.
Pc baza acestui sgrnfil zg1riat cu un cloţ de că rămid ă p e tencuiala um edă ,
toţi cercetătorii au fost de acord că ln anul 1351 - 1352 construcţia
bisericii din Curtea de Argeş e ra term inală ş i se lucra la finisarea t encui e-
lilor inte rioare . De curlnd, a rh eo logul Nicuşor Constantinescu a reluat
discu\ ia asupra monumentului propunlnd modifi carea cronologici (N.
45
http://patrimoniu.gov.ro
Mai multe documente din e~o lele XVII-XVIII îl
indică p e voievodul N icohte A l exa:rţdru pa ctitor, frecventa
referire la această calitate părînd a demonstra o impor-
tantă refacere a monumentului din timpul său 5 •
În secolul al XVII-lea, datorită tr icăciunilor prici-
nuite de un puternic cutremur întîmplat în anul 1628
şi ca, urmare a unui incendiu , b i.·erica, împreună cu între-
gul ansan1blu mănăstiresc, a fost refăcută de căt re Matei
Basarab, la anu l 1635-1636. Într-un hrisov datat 27
noiembrie 1640, voievodul Matei Basarab arată că mănăs­
tirea a fost biserică de mir „d in de scălecata ţăr ii " ş i că,
dup ă atîţ ia ani, fiind „ocolită de atîtea crăpăt1,1,n: de cittre-
murele pămîntulU'I: , surpatu-s-au pîn la ternei, de atl stătnt
piat'ra grămadă 7 ani" 6 • Nici biserica înă,l\;ată de Matei
Basarab nu a av u t o . o::ntă prea bună, pentru că, zdrun-
c in ată fiind din temelii de marele cutremur din 1802,
ea ~t fost închi l' ă pentru cult în an ii 1819 - 1826, fiind apoi
refăcută pe vechile s~tl e fundaţii <le către Dimitrie Gh ica
voievod, în f.to ii 1827 -1832 7 • Deşi refacerea b isericii
s-a făcut pe vechile temelii, cu întrebuinţ;area materiale-
lor de con"truc ţie recuperate din dă.rîmă,turi, înfăţişarea
actmtlnlui monument este departe de a exprima vreo legă­
tură formală cu ceea ce trebuie ~ă ne imaginăm că a fost
cîndva ctitoria lui Matei voievod. Expresia stîngace şi
nein sp irată a volumelor a.rhitectonice trădează acea epocă
de confuz ie art i Rtică din primele decenii ale veac ului
Constantinescu , Curt ea dom n ca.~câ din A rge ş, probl em e de r;ene: â ş i evol11/ie,
ln „ Buletinul Monumentelor Is tor ice " , :t !J7J , 11r. :~ . p. 14 - 2:3) Po rnind
111 sens inve rs, d e la datarea picturilor murale , penlrn care folos e ş t e inscriJJ-
\ia tablonlui votiv din mios din ca re r ez ult ă dl donatorul dccoratit' i inlc-
rioare a fost Vlaicu Vodă, la an ul t:Hi9, N. Co nstan lin cscu presupune dl
biserica s-a clădit cil pu\in înainte , 1n vre rn ea ace lui aşi voievod , ca argu-
ment fiind invoca lă inscript.ia sgî ri a l ă pc lcnc uial a proaspătă. Aparent
lo g ică , lnlăn\· uir ca de ipoteze propuse s uf e r ă de un vici11 csc n\ ial ele infor-
mare : în ev ul med iu tencuielile ele frescă nu se ex ecuta u dirnct pe z id ă ria
ele roşu. Dimpotriv ă , constructorii terminau integra l partea ca re Ic revenea ,
inc lusiv finisajul provizoriu , cu lenc11ieli bine sclivisite care permitea u o
bună folo sire a lă caş ul11i pln ă la momcnlul decorării cu picturi mural e.
La toate mon11m e nte le clin Moldova şi clin Tara Românească , p1nă ln seco-
lul a l XVI-iea inclusiv, s ub stratul ele pictură ln fr escă poate fi identifi-
cată existent.a tencuielilor de finisaj datorate co ns lrnclorilor. Faptul cil
sgrafitul el e la Argeş a fos l excc ul at c11 un c l oţ ele ciirămiclă dovcdeşlc
preze n\a e f ec tiv ă a constr11ctorilor ln edifi ci11 ; clacă tencuiala 1n discut ic
ar fi fost aşternută el e zugravi , nimic nu i-ar fi împied icat s:i picteze in -
scrip\ia . Aşadar, credem că sgrafilul care consem n ează stingerea lui Basa-
rab I este contemporan cu ·evenimentul şi a Jost executat tocmai sub im-
presia mor\ii voievodului \ ă rii (ln l cgăt 11r ă c11 fini sa j e le inte ri oare rea lizate
de constru ctori a se vedea ş i a rli co lul lui Şlcfan Ba l ş , Restaurarea bisericii
din l/ă zboi eni , jud. Neam/, 1n „ Monumcnlc is lori ce ş i d e a rtă ", 1975,
nr. 2, p . 65 - 71).
4 Prezentări a m ă nunţite a le acestei pietre ln Virgil Vălilşianu, hloria
ariei feudal e în { ă ri/ e român e, Bue11reşli , 1959, p. :137 - :!'18; Pavel Chih a ia,
Din ce lă/i/ e de scaun ale Tcirii Româneşti, B u c ure ş ti , 1974 , p. 212 - 2 19.
5 P. Chihaia, op. cil„ p . 2 15 - 2 16, nota 44.
6
Nicolae Stoicesc11 , Bib liografia l oca lil ă{il o r şi m on11111en lelor {ewlale
din Rcmânia, I, Tara Rcmc'.1;rnscă, YOI. 1, Cra iova, 1970, p . 255.
7 N . Stoicecu , op. cil „ ['. Hi:'I.
al XIX-lea, cînd posibilităţile de expresie ale artei de
tradiţie medievală fuseseră epuizate, iar asimilarea unor
noi formule constructive de inspiraţie occidentală întîm-
pina numeroase dificultăţi.
Introducerea dispărutei biserici din Cîmpulung în
circuitul ştiinţific se datorează lui Virgil Drăghiceanu
care a efectuat o cercetare arheologică între 27 august
- 7 octombrie 1924. Din nefericire, V. Drăghiceanu nu ~L
pus la dispoziţ;ia opiniei de specialitate decît un releveu,
publicat de N . Ohika-Budeşti, în 1927. În lipsa unor date
suplimentare cu privire la tehnica de construcţie şi la
materialele rezultate din săpături, acest releveu a fost
singm·lll document pe care, vreme de cîteva decenii, s-au
construi t diverse ipoteze în l egătură cu dat~L de construcţie,
cu semn ificaţia şi chiar cu evoluţia monumentului dispă­
rut.
Publicînd releveul bisericii domneşti din Cîmpulung
jn a sa lucrare Evoluţ'ia arhitectm„1>i în M unten'ia, N. Ghika-
Budeşti îl însoţea de un comentariu plin de contradicţii •
Pe de o parte aprecia că ar fi vorba despre cel mai vechi
monument din Muntenia, pe de altă parte atribui~L con-
strucţ ia monumentului lui Nicolae Alexandru. ~rot Ghika-
Budeşti a avansat, primul, ipoteza că ne-am afla în faţa
unei biserici de plan „romanic" şi mai departe, remarcînd
asemănarea cu biserica Sf. Nicolae din R.ădăuţi, considera
că edificiul a fost construit din piatră.
Cîteva decenii mai tîrziu, în monumentala lucrare
Istor,1:a artm: feudale 'În ţările române, profesorul Virgil Vătă­
şianu atribuia fundaţiile dispărutei biserici secolului
a l XIII-lea, edificarea ei fiind pusă pe seama coloniş­
tilor saşi. în acel aş i timp, era contestată valabilitatea
planului publicat pe motiv că ar sfida „orice logică şi
analogie" . Se presupunea, aşadar , că la mijloc este vorba
despre o eronată sau incompletă relevare a monumentului
şi că, în orice caz, între timp o reconstrucţie ar fi avut ca
urmare separarea pronaosului de restul spaţ iului liturghie,
tot unei reconstrucţii datorîndu-se ş i soluţ ia „f9rţată" şi
„inadecvată" a altarului 9 •
R.eluînd discuţia a, ·upra misteriosului monument, Pavel
Chihaia a propus o amendare a releveului publicat de
V. Drăghiceanu, şi, ca urmare a modificării unor cote
presupuse greşite, el emite~1 îndrăzneaţa ipot eză că pise-
rica dintîi, datînd din secolul a l XIV-iea, ar fi fost de
tipul „cruce greacă înscrisă" 10 •
Ulterior, prof. Grigore Ionescu a con, iderat că dispo-
ziţia planimetrică a bisericii din Cîmpulung poate fi
acceptată ca atare, în lumina releveului publicat. R.espin-
gînd ipoteza anterior am intită, a prof. V. Vătăşianu, era
adm i să posibilitatea construirii edificiului dintru început
ca biserică ortodoxă, prin adaptarea la nevoile specifice
de cult a unui tip de plan considerat în continuare c~L
„romanic" . R. eţin înd asemănarea de principiu cu biserica
Sf. Nicolae din R.ădăuţi, prof. Grigore Ionescu imaginează
astfel compoziţia monumentului : „încăperea pr'incipală,
naosul, era despărţit ditpă modelul major'ităţ1:i b'iseriC'ilor
roman-ice din Trans'ilvarâa în trei nave prin intermediul
a două ;'liruri de stîlp'i. Peste navele laterale care ,era'U pe
jumătate ma'i îngitste decît nava med'iană, ex'i stau tribune
sau mai degrabă pseudotr,ibune, la care se ajungea printr-o
scară spirală ce se găsea în colţul d'inspre nord-ve~t al pronao-
s1.t lu'i"11.
Comentînd acelaşi monument în cadrul Isto'riei artelor
plastice în România, R.ăzvan Theodorescu scria: „Con-
struită ca bazUică ce deser'vea 01.tltitl romano-catol'ic în seco-
lul XIII Ş'1: restructurată în secolul XIV, potriv'it neces'ită­
ţilor cultuale ortodoxe . . . edificiul ale că?'ui urme au fost
descoperite sub actuala biserică a mînăstfr'i 'i N egrn V odă
8 N. Ghika-Budeşti , E1JOL11{ia arltileclurii în Mun tenia, I, în „Bul eti-
nul Comisiunii Monumentelor istorice", 1927, p, G.
9 V. Vălăşianu, op. cil„ p. 1:10 - 131.
10 P. Ch ilrnia, Dale în l egă lurâ cu biserica 11ec/1ii curţi domn eşli din
Cîmp11 /unr1, in „Biserica Ortodoxă Română", 1961 , nr. 9 - 10.
11 Grigore Ionescu, Istoria arltilec/11rii ln Român ia , I, Bucureşti,
19G3, p. 118 ~ 119.
http://patrimoniu.gov.ro
din Cîmpulung, avea în orice caz puternice elemente de
factură occidentală. Faptul este evident dacă judecăm după
absida poligonală atît la interior cît Ş'i la exterior şi dup4
planul naosului împărţit în trei nave separate între ele prin
două şiruri de stîlpi, modalitate folosită la construcţ'iil11
religioase romanice de peste munţi. Monumentul de la
Cîmpttlung se înscrie astfel printre rezultantele celuilalt
curent cultural activ în :f.'ara Românească în secolul XIV,
cel occidental, romanico-gotic, propagat pr'in meşteri'i con-
stru.ctori trans1:lvăneni ca Ş'i prin colonişt1:i saşi stab'il-iţi
în prfrwipalele centre ale noului stat" 12 •
par jocul ipotezelor nu se opreşte aici.
In anul 1972, într-un articol consacrat bisericii din
R.ădăuţi ş i dispărutei biserici din Cîmpulung, prof. V. Vătă­
şi anu revine asupra propriei sale poziţii, menţionate
mai sus, şi, referindu-se la actul de danie al lui Nicolae
Alexfmdru mL şi la existenţa mormîntului aceluiaşi voie-
vod în propria ctitorie, consideră că planul publicat de
8 V. Drăghiceanu poate fi acceptat ca atare. În continuare,
se precizează că nu poate fi vorba despre un edifici u de
inspiraţie romanică ci despre o biserică derivată din arhi-
tectura gotică, avînd ca model corul-hală cu deambulato1·,
în acest sens fiind făcute comparaţii cu biserica.. ev~:aglie­
li că din Sebeş-Alba, al cărei cor a fost. construit în anu
1361-1382 şi cu corul Bisericii Negre d1n Braşov, care
datează din ultimile dece.llii ale secoluL.ti al XIV-lea. Dar
întrucît referirea la monumentele transilvănene se do-
vedea neîndestulătoare pentru a explica o înlănţuire cau-
zală, ele fiind mai tîrzii decît monumentul cîmpulungeau,
se recurge în articolul amintit la cîteva exemple din
Austria : biserica abaţ ială din St. La,mbrecht datată
1330-1309, capela de pelerinaj din Ens (1325- ?) şi la
biserica de pelerinaj din Pollauberg (1339?) 13 •
Între timp, Pavel Chihaia, aprofundînd cu scrupulu-
zitate cercetă,rile asupra monumentului, a reuşit să co-
boare sub pardoseala bisericii actuale prin trapele care
fuseseră rezervate de către V. Drăghiceanu şi să verific~,
în anul 1964, că măsurătorile publicate erau corectfl ş i
că releveul, în ansamblul lui, nu suporta amendamentele
IH'opuse. Ca atare, Pavel Chihaia a revenit asupra ·tezei
publicate în 1961 şi, după o prealabilă examinare a ipo-
tezelor existente, a optat pentru punctul de vedere expri-
mat de prof. Gr. Ionescu în sensul că ar fi vorba despre
un monument construit după modele occidentale, în'
folosul unei comunităţi ortodoxe, ctitorul prezumtiv al
monumentului fiind Nicolae Alexandru 14 •
Ultima luare de poziţie la care ne vom referi apa rţ; ine
lui R.ăzvan Theodorescu, find conţinută în recenta sa
lucrare Un milen'iu de artă la Dunărea de Jos. Potrivit
opiniei acestui autor, biserica din Cîmpulung ar fi „cel
din urmă lăcaş din seria monumentelor cu funcţie de capelă
feudală în '.f.'ara Românească a veacului întemâeri'i " 15 •
Ea ar fi fost iniţial „unul d'intre locur'ile de rugăciune ale
clerului catol'1:c", avînd „planul unui monument romanico-
gotic de felul celor înălţate în secolele XIII ş i XIV în
1.'ransilva,nia", „ulter'ior fiind transformată în b'1:ser'ică orto-
doxă a curţ'i'i lui Basarab I", de unde aspectul hibrid, de
compromis dintre o biserică ortodoxă şi o bazili.că occi-
dentală 16 •
R.evenind asupra ipotezelor exprimate anterior este
timpul să constatăm o întreagă suită de inadvertenţe.
Surprinde în primul rînd raportarea expresă la arhitec-
tura romanică, deşi partea de răsărit a monumentului,
cu traseu poligonal, nu are nimic de-a face cu modelele
romanice binecunoscute din Transilvania, ca să nu mai
12
Hăz.van Theodorcscu şi Radu Florcsc11, A rta pe leriloriu l Ro1mî-
niei de la mijlocul seco/11l11i al V l-lea plnă 111 primele decenii ale secolului
al X IV-i ea, in „ Istoria artelor plastice în Homi\nia' ', l , Bucureşti, 19G8,
p, 109 - 110,
13 Virgil Vătăşianu , Probleme pritJin<l arltilec/ura Mol<lo11ei şi a Tării
Romuneşli <lin secolul al XIV- i ea, ln „B ul etinu l Monumentelor istorice",
1972, nr. 2, p. G0 - 62.
14 Pavel Chihaia, Din celă/ile de scaun ale Tării Româneşli, Bucureşti,
1974, p. 205 - 212.
16 Răzvan Theodorescu, U n mileniu de artă la Dunărea de Jos, Bucu-
rcşli, 1976, p. 165.
16 Ibi<lem, p. lGG.
46
 li li li
,_ _ _ _ _ 13,06

li li li

•
• FIG. 1. B l SEH l Ci\ DOl\IN"ASCĂ D IN Cfall L ING , RELEVEllL
FLJNUATllLOH (O U i Ă \ '. DHĂGH l CEA TU).
FIG. 2. BAZ ILI CA S I'. ŞTE l ·J\N D IN J<ASTOR IA (DUPĂ N. MOl 1TSO -
PO U LOS) .
FIG . :1 . BJ\Z JL! CJ\ S I' . ŞTEf.'AN DIN 1<ASTOH IA, P I.A N (DUPĂ N.
MOLITSOI OU LOS)
FIG . I. B IS lrn lCA 130C0110DICA L.JEVISl<A , SEC'f ll 1NE l .ONG ITU-
D !NA I. A Ş I PI.AN CONFORM FORMELOR IN ITIA l. E ; l ' LTER IOR
l\ IONl ' l\ IENT ll l. A l' OST Al\ 11 LlFICAT PR IN ADA UG IH I Sl 'CCFS lVE
(D l l PĂ A. DER01(0)
FIC. f>. I ISl ~ R I CA llODIClllTRIA A l\ I ĂNĂSTIH ll AH: DICO-
3 VHONTOCH ION; SEC'f ll ' NE LONCITUD I NALĂ Ş I PI.A 1 (DUPĂ
C. MANGO) .

- ZiDURi ÎNLĂTURATE Q_ ====='~(im .

„ ...................=-i'"'
'
5

4.7

http://patrimoniu.gov.ro

c ităm a,Jte zone ei1ropene specifice pentru înflorirea, a,ces-
tu i stil. N econcordan ~a s tilistică ş i cronologică a fost
observată cu jus teţ;e de către prof. V. Vătăşianu în arti-
colul citat, da,r, t r ebuie să a,r:"ttă.m că raportarea,' Ja a,rhi-
tectura, got i că, a,şa, c um este p1·opu::;ă de domnia, sa nu
este deloc sa, ti sfăcătoare, întrncît modelele tra11Rilv:"t~ene
care po~ fi hm te în ,discu (,ie, :1.cele co.ruri-h }Ll ă de la Sebeş­
Alba ş i Bmşov, smt mult poster1oa,re monumentului
cîmpulungean analizat. Pe de altă parte, nu avem nici
un ternei i::;toric pentru a demonstra ex i s tenţa unor leo-ă­
turi !1e~n ij lo?ite .într~e arh itectu rn Ţării Româneşti b ş i
Austria m pnma .JUmatate a Recolulu1 a,l XIV-iea,, trecînd
peste teritoriul 'J' rans ilvan iei care nu cunoaşte asemeDmL
legă.t uri 17 •
Da.că e;.;te să urmă.rim realităţ il e istorice, atunci un
model got ic a,r fi putut să fie preluat numai din ~rrans il­
van ia veciJJă., cu care, neces}trmente, coloni şt ii sa,ş i se
afla.u în nemijlocite reia. ţ ii ş i, în a.ce, t caz, ar tl'ebui s:"L
a,vem în vedere tipuri de monumente mL acelea, ca.re în
prim~L jum ătate a, secolului f.Ll XIV-lea, începeau să fie
r idica,te h Sibiu Rau la, S ighi şoa.m. Dar, întrucît nici unul
dintre a,cextc monumente nu prezintă o di spoziţie pla,ni-
Inetrică asemănătoare cu Biserica, Dorruiească din
Cîrnpulung, , e conturer.tz:"L tot nia.i clar· dificultatea, ra,por-
tă.rii ~Lcestui edificiu Ja, med iul catolic trnnsilvă.nea.11.
Această ob .·erva,ţie este just ifi ca,tă ş i de faptul că bisericile
construite în folo sul sa,ş ilor catolici din Cîmpulung pre-
zenta,u, fără echivoc planimetrii de t ip occidenta,l care
nu se regăse8C la, ctitoria, Ba,sa,ra,bilor din acelaş i ornş.
Astfel, biserica, fostei mănăst iri fmnciscaaie - Cloas-
l:•~ rul - avu sese un pla.n bazilical cu o absidă centrnÎă
ş i dou;;-L a,bs ide latera.le, ceea, ce arată că aparţ inea arhi tec-
turii romanice18 • Pe de altă pa,rte, bi serica pa,rohială Sf.
facob cel Mare - a, Bărilpei - era de tip sa,Jă, cu a,bsidă
poligon ală proptită cu contraforţi. Atît di1:>poziţia, plani-
metrică cît ş i materialul arheo logic recuperat de la ttces t
monument indică ex i stenţa unui monument gotic, con-
struit ante 1300, a,n. în ca.re a ici era înmormîntat comitele
Laurenţiu, a d rui lespede funerară se păstrează 19 •
A şadar, ctitorii ]fasarabi n,veau la di spoziţie două
modele de ~Lrh i tect ură roma,nică ş i got i că cb iar în cetate~L
17 D e a ltfe l, prof. V. Vătăşia nu ses izl nd difi c ullă! il c unor cxp lica\.ii
cauzale pentru l eg ăturil e a rtisti ce româno-auslriacc .ln secolul al XLV-lea
afirmă: „ f>e ce ca lc s-a rca/ i :at con/ac/111 în arhi/eclura austriacă nlmîne
încă o e niym ă ... " (a rti col citai , p. 62). în co ntinu a re, pentru a fi găs ită ,
lotuşi , o ex pli ca\ie sl nl invocate înrudirile Basa ra ln ştilor c u ra mii ii cato lice,
clar tot uu af'li\m cum a putut ajunge la sudul Carp a\.ilor un şantier austriac.
18 Cercct~1 ril e a rh eolo gice ef ec tu ale la C loa şte r , ln J !l24, au fo st pu -
blica le sumar ş i f ă ră un plan ele sit ua ne, cu ma rcarc:1 ves ti giilor. Rcpuem ,
lotuşi , obs c rva\i a că partea d e r ăsă rit a bisericii „este foarle ruinată, încîl
abia se pol di sli nrte curburil e absidiol elor care flan c h ează marea absidă cen-
tral ă". (V irgil Dră g hic ea nu , D espre mănlislirea C împulunrt. Un document
inedit : jurnalul săpă l11rilor f'licutc de Comisia m onu m entelor is/oricel n l!l2'1·,
ln „ Biserica Ortodoxă Românft", 1964, nr . 3- 4, p. 328 - 329).
rn Ş te fan Balş, Jlcslaurarea Hclră/i e i clin Cîmpul1111y, ln „Monumente
istorice : studii ş i lu c rări d e resta urare", Bucureşti, 1969, 1>. 7 - 17.
48
http://patrimoniu.gov.ro
FIG. Ci. ÎNCERCARE D E RECONST!TUIRE A BISERfCII DOMNEŞTI
DIN CÎMPULUNG ÎN VARTANTA UNE C BAZILICI CU TFUBUNĂ
PE LAT U HA VESTICĂ SI FĂRĂ CUPOLĂ.
FfG. 7. FOTOGHAFIE DE CAROL POPP DE SZATHMĂHY ÎNFĂTI·
S iND BlSEHICA SĂH INDAH DIN BllCUREŞTI (AZI DTSPĂHUTĂ) ;
VEDEHE DIN INTERIOH , DE OBSERVAT DISPOZITIA
BAZILICALĂ ~
lor de ,·ca.un, şi, deşi ar fi putut prelua cu uşurinţă un
asemenea tip de monument, după cum, de. t ul de lesne
le-ar fi fo st să se inspire din formele unui lăcaş catolic
din Transilvania,, după cum :e constată, a,ceasta, nu s-a
întîmphtt.
N ici ipotez}L a,vansa,tă de Hăzvan Theodorescu nu
este mai convingătoare, întrucît da,că se acceptă. o evo-
lu ţ i e a monumentului în secolele XIII-XIV, a,tunci
este greu de înţeles de ce, odată cu adaptarea. presu~ms~i
biserici catolice la ex igenţele de cult a le noilor ct1tor1,
nu s-a mers ma,i departe în sen ·ul conferu·ii unei configu-
raţii planimetrice de tip ortodox, pentru a se. evita formele
forţ;a,te şi „hibride".
M~Li aproaipe de adevăr, atunci cînd cons ideră că monu-
m entul a fo st ridic~Lt de la, început în folo sul populaţiei
ortodoxe, este, credem, prof. Gr. Ionescu care acordă,
totuşi, un rol mult mai important, decît bănuim a, fi fo t,
constructorilor occidentali, raportînd în continuare edifi-
ciul cîmpulungean la modelele transilvănene, „romanice".
Da.că o luno-ă bucată de timp controversele a,supra
dispărutei ct ito~' ii ba.sambe apăreau ca justificate, în
lipsa unei baze de discuţ; ie c u·c umstanţiate, odată cu publi-
car ea, în anul 1964, a raportului de săpături, ele apar
în mare măsură ca s urprinz ătoare . într-adevăr, în anul
1964, Virgil Drăghicea,nu ~ 0 publica, în sfîrşit?. jnrn~ lul
săpătlU'ilor efectuate înainte cu patru decenu, pumnd
la dispozi ţ ia, cercetător ilor cîtev}L elemente de o extremă
importanţă pentru interpretarea monumentului în dis~u­
ţ, i e . Se preciza în primul rînd că fundaţiile au fo st construite
din bol.ovani şi că stîlpii din naos erau ri~ica: ţ; i deasul?ra
unei platforme-radier, consolid~1tă cu grmz1 de 11te.iar
avînd sec ţ; iunea, de 30 cm. Pardoselile originale de cără­
midă a,u fo st surprinse în mai multe locuri şi s-a putut
verifica,, între a,ltele, că. atît zidul despărţitor cît ş i t urnul
scării au fo, t construite oda,tă cu întregul monument,
în interiorul turnului fimd surprinse fragmente din vechea
pardoseal ă . Un alt element deoseb it de important este de
ordin stratigrafic, precizmdu-se că sub fundaţ; iile ~di~i­
ciului din secolul al XIV-lea nu a mai fost găsit mmic,
constructorii înălţ;înd edificiul pe solul viu. În sfîrşit, de
o extrem ă importanţă este faptul că în zidurile de fun-
daţ;ie au fo t găsite canalele l ăsate de grinzile de lemn
macerate de-a lungul timpului.
E ste un loc comun în literatura de specialitate fap-
tul că. t ehnica, de cons trucţie cu grinzi de lemn îngropate
în masa de zid ărie este t ipic bizantină ~ 1 ş i nu e lipsit de
importanţă să subliniem a, ici că cu ocazia lu crărilor de
cerceta,re şi restaumre a monumentelor medievale din
~rrans ilv~1llia, Ja nici unul dintre edificiile romanice ş i
gotice nu a fo st întîlnit acest procedeu 22 • Rezultă de
aici că originm1 ctitoriei Basarabilor de la Cîmpulung tre-
buie căut~Ltă într-un a,lt mediu decît cel romanic sau gotic.
Pare ciudat faptul că dispoziţia b ~1zilicală a monumen-
t ului cîmpulungean i-a împins pe cei mai mult;i cerce-
tători către modele occidentale. Pare ciudat, şt iut fiind
că planul bazilical a fo st cunoscut şi utilizat de arhitec-
t um bizantină încă din epoca formării sale, exemplele
ex istente în ·p}Lţiul Peninsulei J3a,lcanice fiind deosebit
de numeroase.
Evident cr1 pentru di scuţia de faţă simpla evocare a
unor bazilici bizantine foa.rte îndepărtate în t imp nu ar fi
20 V. D r ăgh ic ea nu , arti col ci/al .
21 Au guste Choisy precizează în moci ex pres: „Zidurile bi zantin e se
dife re nţia ză de cele ale arilileclurii occidentale printr-o particulari/ale a că re i
origine coboară îtt cele mai vechi timpuri ale ariliteclurii: cele mai mul/e
prezinlâ, asemen ea zidurilor miceni ene, yrin zi şi lra11erse de lemn încorporate
în masa lor" (A. Choisy, lli.~ lori e de /'arhil ecture, I f, Paris, l!JG4 , p. 11).
22 Bazalii p e num eroase cerce lt'iri personale, această co nstatare a fost
lnl!'\rilă ele a rh. Şte fan Balş , care a restaurat mai inuite monumente lran-
silvi\nene şi ciir uia li mulţum esc ş i cu acest prilej.
http://patrimoniu.gov.ro
concludentă, întrucît ar fi lips ită tocm~t i de acea înlăn­
ţuire cauzail ă, într-un context istoric determinat, pe care,
în mod obligatoriu, cercetătorul de istoria artei trebuie
să o urmărească . V om ob erva că în secolele XII - XIII
- XIV în P eninsula B alcanică au fost con t rnite mai multe
bazilici, inter e,·ul p entru acest t ip de monument fiind
datorat în m ar e rnă::mră unor ctitori care, ca formaţi e, se
situau la întîlnirea dintre Bizanţ; ş i Occident.
Fmir te Rem.u ifica,t ive pentru d i scuţia de faţă sînt bazi-
lic il e de la Kastor ia (Grecia) . Vom menţioim în primul
rînd bazilica Sf. Ştefan 23 car e a fost înăl ţată ca monument
de cm·te, car acteri st ice fiind ut ilizarea stîlpilor dintre
nav e: ex i stenţ,a unei tr ibune vestice, p·cicum şi a unor
p .'cudotribune laterale, adică aşa cum se prezintă, în
mod justifimtt, încercarea de reconstit uire spaţială propusă
de prof. Gr. Ionescu pentru monumentul din Cîmpulung.
Dar bazilica de la Kftstoria este, totuş i, prea, depăr­
tată în t imp de edificiul în di scuţie . Mai important este
faptu l că în primele decenii ale secolului al XIV-lea se
impune în arhitectura, balcan i că un tip de lăcaş de cult
cm·e reuneşte parti cularităţile unei bazilici cu cele ale unei
b iserici c1·uce greacă în.'cri să .
în Serb ia,, r egele JVJ iliut in construht în anul 1307 bise-
ri ca Hogorodica J_,jeviska, o b azili că cu patru perechi de
stîlpi ş i cupolă centrală ~~ . Două decenii mai t îrziu
r egele Ştefan Uros III conl'truia la Deean i un impo-
zant monument, de fapt o ba,zili că cu cinci nave şi
cnpol ă pe naos (1327 -1375) 25 •
încă ş i ma i semnificat ivă pentru di scuţia de faţă este
biRerica Hodighitria cons truită în anu l 1310 de căt re
egumen ul P<thom io::;, pentru mănăst ireft Afendico-Vron-
tochion de la Mistra, în deRpotatul Moreei. Acest monument
se prezintă ca o feri c it ă sint ez ă între planul bazica l ş i cel
cruce greacă în scri Rft. Practic, partea i nferioară est e trn-
ta t ă ca o bazi li că, pentru ca, în partea superioară, edi-
ficiul să ·e dezvolte cu tribun ă pe latm a de vest ş i tri-
bune laterale, totu l fiind încununat de un As istem de bol-
t ire, derivat din cm cea greacă înscri să. In studiul său
monografic consacrat arhitecturii bizantine, cercetătorul
Cyril Mango subliniază că biserica Hodigbitria este deo-
seb it de importantă pentru că t ipul arh itectonic pe care
ea 1-ft realizat pentru prima oară a devenit prin excelenţă
caracteristic, fiind modelul aşa -numitului „tip Mistra" 26 •
Coroborînd datele arh eologice cu privire la tehnica de
construcţ i e de tradi ţ i e bizant ină cu faptu l că, în prima
jumătate a secolului al XIV-lea, în Peninsula Balcan ică
existau m::ti multe ş i foarte reprezenta.tive monumente
care cumulau aspectul de bazilică cu cel de bi seri că greacă
în scri să , cr edem a nu fi departe de adevăr atunci cind
afirm ăm că di spăruta bi seri că domnească din Cîmpulung
nu poate fi exp li cată prin der iv~tre din modele occidentale
ci, dimpotrivă, prin folo sirea mmi prototip bizantino-
ba.lcanic.
Căt re o ~tRemenea concluzie conduc nu numai puţ i ne le
date de ordin a rh eologic ş i elementele de analogie ci ş i
cîteva aspecte deosebit de importante pentru configmaţ i ~t
po li t i co -reli g io asă a Ţării Româneşti din vr emea primilqr
Ba arab i. Este un fapt prea binecunoscut că primii
Basarab i au făcut t;oate efortmile pentru a as igura inde-
pendenţ.a Ţării Româneşt i, opunîndu-se cu energie pre-
tenţiilor de hegemonie pe care încă le mai man ifesta r egfl,-
t ul feudal maghiar. Un important instrument pentru
af irm~t rea indepen d enţ e i a, fost în condi ţ iil e de atunci şi
religia ortodoxă pe car e Basarab ii o contrapuneau proze-
lit ismu lui catolic devenit arm ă în mîinile regatului apos-
tolic. N u trebuie si1 uit ăm că în anuJ 1359, cînd lua fiinţă
mitropolia Tării Româneşti, se recunoştea o stare de fapt
pentru că Iachin t de Vicina se instalase cu mai mulţi
2a N. C. Moulsopou los , Pouil/es a la /1asi/iqu e d e St . Achi/lee, Sa lonic,
1!!72, p. :121 ; id em, !<as/oria , Sa lon ic, 1974, p. 469 - 470.
24 A. Dcroko , J\llo1111m enla /11 a i d ekora li 11na a rilil eklura 11 srednje11e-
ko1111oj S rb iji , Be lgrad , 1962, p . 127 - 128 ; H l ; D urrl e Bosko vic Arllileklurq
sreclnjeg veka, Be lgra d , 1967, p. 140 ; Geo r ges Baskovic, I .'arl m edi eval en
Serbi e el en f\ f accclo in e, Belgrad , f.d ., p. 15 - 1.6 . D e observat că biserica
Bogorod ica L jeviska reia ca pla n basili ca Sf. Sofi a d in Olnida (s ec. I X - X)',
evo luţja fiind lnsă dife rită
2° A. Dero ko , op. cil . p. 77 - 89; Georges Bos ko vic, op. ci/ „ p. 1:1.
2t,_Cyril Ma ngo, A r chilcllura bizantina , Homa, 1974 , p . 286.
' .1., ~· .,
50
http://patrimoniu.gov.ro
ani înainte la Cm tea de Argeş 27 • Recunoa şt erea „de
jure" a mitropoliei Ţării Româneşti consfinţea , prin
urmare, un act de autoritate lo ca l ă care ne dovedeşte
preocuparea ş i energia cu car e Nicolae Alexandru a asi-
gurat ţării sale o dep lină autonom ie biseri cească 28 •
Ştiind că b iserica domnească Sf. Nicolae din Curt ea de
Argeş, caire era gata co n struită în 1351 - 1352, constitu ie
prin arhi tectma sa o concretizare a o ri entării religioase
ş i artistice către modelele bizant ino-balcan ice, avem un
temei în plus pentru a cons idera, că ş i di spăruta ctitorie
de la Cîmpulung se prevala tot de un prototip bizantin.
Alături de aceste argumente, care privesc conjunctura
politică ~t timpului, t rebuie să mai a.vem în vedere şi
a ltele, deosebit de importan te pe p lan artistic. Dacă cti-
toria Basarabilor de la Cîmpulung, care avea ş i ra ngul
de necropolă domnească , ar f i fost un monument de
s int eză bizantino-gotică , trebuie să acceptăm cu neceR i-
tate că în deceniile următoare această s intez ă s-ar fi
repercutat într-un fel sau altul la monumentele care an
fo st construite în Ţara Românească. Or, trebuie să obser -
văm că nici ht Curtea de Argeş , n ici la Cozia, n ici la Cot·-
meana, nu poate fi in vocată o urmă a unei ~1semenea
sinteze. Dimpotrivă, este semnificativ pentm ftrhitectura
Ţării Român eşt i din secolele X IV - XV un fenomen rle
totală respingere a modelelor furnizate de arhitectura,
gotică, arhit ectură car e va fi fo st cons ide ra. tă la vremea
ei instrument al catolicismului ş i , prin fteeasta , arm ă a
politicii maghiare de expansiune fa sudul Carpaţ ilor.
Ipo teza pe care o prezentăm ma i a.re o con,_ ec inţi'i,
sed ucătoare pentru di scu ţ iil e privind arta veche romtt-
n ească ş i ~mume : dacă acceptăm crt biserica domn ească
din Cîmpulung a fost o bazi li că cu c upol ă, în l egătu ră cu
acest prototip mai lesne poate fi explicată ş i ex istenţa
bazilici i cu cupole de la Sărindar din Bucurn ş t i , ctitorie
a lui Matei Basarab 29 • Şt ii nd că Matei Basm·ab a refăcut
biserica din Cîmpulung ş i că tot lui îi este atribuit ă ş i
r efacerea bisericii Sărindar, se poate accept;a, fo losirea
r.tceluiaş i tip arh itectonic ca.re, ca nec ropolă a primilor
Basarabi, se va fi bucura t de o rea l ă autoritate 30 •
27 Că Nicola e A lexandru fus ese co nsecven t ln efo rturil e sale de a
asigura Ţă rii Homâneşti o s tatornică l egăt ur ă c u Co nsla nlinopolul , rezulUi
cu clarita te din h otă rlr ea sinodului patria rhi e i ec um eni ce, clin mai 135\J.
În partea introdu ct iv ă a holl"lrlrii se pr eciz ea z ă că Ni co lae A lexa ndru „a
ce rut nu numai odală , ci ln r epeta te rlncluri , prin scrisori le sa le înfiinţarea
mitropoli ei", „ pentru ca re lu cru a şi chemat c u cltva timp inainte pc prea
s finţitul mitropolit a l Vicinei , ca re este ln a propi e rea sa " . (G h . r. l\ Joi sesc u,
St. Lupaş , Al. Fi l ipaşcu , I storia bi se ri cii român e, I, Bucur cş li , 1957, p. 148).
2s În lumina acestor acte c u profunde impli ca ţii politi ce , rela\:ii le de
ru denie cu familii catoli ce înce tează să mai a ib ă vreo va loare probato ri e
(vezi nota 17).
29 Crislian Moisesc u, U n mo1111111enl /111 c11.re8l can dispărnl - biseri ca
m<ln ăs lirii Sârindar, ln „ Monumenle istorice ş i el e a rl ă", I !l7G, nr. 2, p.
58 - !il.
30 Desene le ca re lnso\esc prezentul a rli co l a u fost rea li zate ele Adria na
Mihai. P r ec iză m că încercarea ele r eco nsli lui re propu să el e autor co nstit ui e
un simplu exe rci\.iu 111 inten\.ia de a demonstra că pe funclaţ. iil e dispărutei
biserici din Clmpulung se poale ridica o baz ili ci"\ de lip hiza nlin. Nu tre-
lrni e exc lu să ni ci posibilila lca, fr ecve nt ă in co nslruc\.ii , ca lnlre traseul
fund a ţiil o r a lisidc lor ş i ce l a l zidurilor in e l e vaţi e să 1111 fi fost o p e rfloc lă
conco r danţă. Pe fund a ţiil e releva te, nbsicla pr i ncipală ar fi putut avea
spr e interior un tra se u curb , ceea ce nr confe ri reconslruc\i ei un plus ele
co ncorclan\ :I cu mode le le bizantine.
R ESUME
Dans la viile el e Ci mpulun g, anci cnn e rcside nce ele la Valachie , ii y e ul
un e cg lise voivodale ou furent inhumes Ies prin ccs Hasarnb1er „ întemeieto-
rul " - le fondat eur de l'Etat va laqu e - ( + U51 - 52) ct N ico lae A lexan-
dru . Decouverlcs au co urs des fo uill cs a rcheo logiques de 1924 , Ies foncla-
lions d e ladite eg lisc rcvele n t un e disposition de plan de lype basilical ,
,\ ce tte cliffcrcnce prcs qu c, se co nform a nt aux bcsoins du cu lte orthodoxc,
l' cspace inlcri e ur est co mpar tim ente c n nao s ct pronaos, Ies res lcs cl' un
esca li e r cn colimac;on incliquant qu e ce cl crn icr Ha it sunnonle cl' un c
tribun e. La plupart des chercheurs qui se so nt occupcs el e !'edifice disparu
urent cl'a vis qu e le pla n basi li ca l peul s' cx pliqucr par des influ ences el e
l'a rchitectu re roma ne 0 11 go lhiqu c vc hi cul ces par Ies co lo ns d'originc saxo-
nn e de C!mpulun g.
E n reprena nl la discuss io n a utor d u monu lncnl , l' a utc ur consta te q ue
la tehniq uc ele co nstru cti o n s'avere typiquc1n ent byzanli11 e: poutres c11
IJois enfoui es da ns la masse el e mac;onn cri e. li a llire en mcmc lcmps l'a tt:en-
ti on sur le fait q ue Ic pla n basilica l appa raît so uv ent dans l'a rchitcc lurc
byzantine, j ouissa nl meme d' unc cer lai ne a uloritc a u X IV siecle, lorsq u'on
Ic relrouv c cn combinaison avec la croix grequ e insc rite . E nfin , aya nl passc
e n revu e Ies aspcc ts d'o rclrc politiq ue el rcli gic ux - caracterisliqn cs pour
l'cpoqu e respccli ve cta nt Ies re lalions cnlre la Va lac hi e et Co nstan tinopl e
- l'aute ur co nclut que l'cg lise voivoda le de Ctrnpulun g Ctait un e basilique
tic ly pe byza nlin .
 VECHI ICOANE ROMÂNEŞTI DIN TRANSILVANIA (SECOLELE XV-XVI)
- - - - - - - - - - - - - - - - D r . MARIUS PORUMB

Studii incidenta, le cu car ac ter ir:;toric general au mono-

grafic au ontr ibui t la cunoaşterea, unor valoroase icoane s.
din patrimoniul atît de bogat a l art ei româneş Li din Tran-
silvania . În genera,J, cer etarea lor ,·-a limitn,t la comu11i-
ca,rea nnor inscriptii de <lonare, care nu nt reori cnprinden,u
~ i numele a ut orului 1 .
Ce l'ce Lăril e întreprirn;e în ulLimii a.ni la diferite monu -
mente ~ i c olecţ ii <lin Tran r:; ilvan ia ş i l\lla,ra, mur eş au SCOk
la, lumină un număr important <le icoane nec unoscute,
cc dat ează din secolele XV şi X VI. D eoarece pînă în
prezenL icoane ap arţ.inînd acestor veacm·i se cuno şteau
q.
doar în mi că m ă ' W'ă, în r:; Ludierea „i da.tarea lor s-a folo sit
metoda compamtiv[t. în general icoana a fo , t , tudiată
izoht, fă ră a ,·e avea în vedere celelalte capitole ::tle ::trt ei
medievale, ca de pi ldă p icLnra murR.lă, mini::i,tnrn, argin- \ .
....
tăria, broderia, sculptura în lemn ,; i pi atră . SLudiile com- .... .
·'\,~Timişoara
parative pot scoa t e în ev idenţiă elemente comune ale
compoziţiei . au orn::tmenticii, ca.re în ciuda t ehnicii deo-
.'7 ~..
seb ite contribuie ht o datare cît ma i rea li s tă. t:.. '\
Între cele ma i vechi icoane transi lvănene Re R itu ea ză. FIG . 1. I-I ARTACU l , O CA LIT ĂT IL.1::. DJN TRANS if. VANTA ÎNC A~ E
'l'n'ptim,1,l De'ÎS'ÎS de la, Muzl'ul Brukenlhal din Sibiu cc SE GĂSESC JCOJ\N E DIN SEC. XV - XV I.
pl'ovine probabil din i;mdnl TnmRi lvani ei 2 • De ma ri di- F IG. 2. TRIPTICUL DEJ J S. MUZEU i. B H U l<E 1 THA f ., S IBIL .
PROVI NE DIN SU D UL THANSl l.VANJE r. zur:nAV ANON l ~f .
SECOL U L Al. XV-L EA .
1 Nicola• Iorga , Sc ri so ri ş i im cripfii ardelen e .~ i mar r; 11111r e.~en e, voi.
f- 1I, Bucureşti , 1906 ; Ioan B! rl ca , ]ns emn ări din biseri cile Mara 11111reş u/11i ,
Bucureşti , 1909 ; Pc baza unor publi ca\ ii a nLerioa r c clin di ve rse pe riodi ce
mensiuni 3 , el eHte sculpt at în pa,rt ea Hup erio ară în fornrn,
npare ln J92G lu c rarea l11i , Lc fan M e l cş, Zugravii biseri cilor romlln e, în unui coronament t riungl1iular, decorat cu fi uroane, a.'e-
„ An11arul Co mi siei Monumenlclor Js lori cc , Secţ.ia p c11L r11 Transi lvania ," l , m ănătoar e unor crini st iliza ţi, aspectul general avînct

http://patrimoniu.gov.ro
evidente con ta minări cu a mbianţa, arLis tică o cciden tală
din ecolele XIV - XV. P anoul cen tral îl infă~i.,ează p e
I sus t ronînd într-un monumental jilţ în h erniei lu asime-
tric 4 , în coHtum de î mpărat bizanLin 5 , ~wînd în dreap ta
şi în stînga , p e cele două voleuri, pe sfînt ul Ioan Boteză ­
torul şi F ecioar a Mari a . Maica Domnului po a rt~L o tunică
lungă vi ~ ini e, garni sită Ja poale, mîneci şi în faţă cu benzi
lat de broderi e cu p erle ş i pieLre preţ;io ase, iar c~tpul
îi este înfăşma t înt r -un m esal alb, peste are o coroan ă ,
avînd fl euroa,ne în form ă <le palm etă , este î mpodobită
cu perl e 6 • P e voleul din dreapta ap are Ioan BoLeză torul
îmbră at în t unica din păr de cămilă , p est e care o mant ie
cade în faldmi lar gi 8ubliniate de t iv ul alb. imburile
Ma riei .; i lui Ioan folo se c ca ornamen t vrejul de Hemi -
palmete, l aitmot iv al pic tmii murale tran ::; il vă n o n o din
::;ecolele XIV - XV. În aceaH tă formă îl întîlnirn fa, D ensuR
ş i CriRcior, da r ş i in pictura mw-ală din Moldova H firş iLului
de v eac X V 7 • Fondul panoului cenLrn.J c. 'Le decorat cu
vrejuri în t ortocheate, u frm1ze sLil iz~tte ce d.erivă din
palmete ş i flori cu corolă ro tundă cu opt petale. Motivul
este a emă n ător decorului de fond. a,l ferecăt urii Evan-
gheliarului din F elea , ce datează de ht s fîr~ itul veacului
J 92G - 1928, p . 1- 170, că rni a i se a duce o compl c la r c în I 9:l2 : Ş Lda n M c l cş,
Nole despre : 11gra11ii biseri ci/or romtln c, S ibiu , l9:l2. Ma i poa l e fi :11ninlili\
ş i lucrarea d e sin Le z ă Nico lae Ior ga, Les arls min eu rs en R o1111w 11ie, B u c urcş li ,
1934 , prec um ş i s ludiil c ş i a rli coh!l c publi cnle d e A Lan as ie Popa privind
o scri e d e bise ri c i d e le mn Lrnn s ilv ă nl'll C : ALan asie I opa , Bi seri ci veclti de
lemn din A rdeal , l n „ A nuarul Comisi e i Monum e nle lor lslorice, Sec(ia
pe nLru Tran silva ni a", 111 , 1930 - 1931 ; A L:rnasie Popa , B ise rici rle lemn
cli11 A rdeal , i n „ Anuarnl Comi sie i Monum c nlc lor I s tori ce, Sec\ ia pcnlru
Tran sil va ni a" , IV 1932 - 1938.
2 Tripli c ul D e isis clin palrimoniul Mu ze ului Bruk c ntha l din S ibiu ,
in v . nr. 2H:l (G7H) a fos l ca la lo ga l ca prove nind el e la Slrnb illa ~I c S us
( ?). Tripli c ul a fi gurat ln ex poziţi a Pagini ele arl ă in cilinal e Tran silvani ei ,
or ga nizală ln 1968 d e Muze ul d e a rlă ni R .S. 1 orn â ni a, fiind e lich c la l cn
ap a rţinlnd secol e lor XVll - XVlll. D e c 11ri11d a fo s t rcs La 11ral ln A l e li e rul
Muze ului d e arl:l a l n .S. Rorn â nia .
3 Di111 c 11siu11il c tripti c ului slnl : panoul cc11Lral 11 2 X G0 ,5 c m ; a ripa
s tin gă 97 x :~o c m ; aripa clrcapl ă 108 x 29,5 c rn .
4 C ompoziţi a in care Isus ·s l e aş c zaL lnlr- u11 lron ln he mi c ic lu as irn c-
lric cs l c d es folo s il ă î n pi c lura bizantin ă,a lll ln a mbianţa b a lca ni că cil ş i
1n cca a icon a rilor ruşi c u precăd e r e in secol e le X IV - XV . V c; .i Vojislav
Dj11ric, Ic on es ele Y 11goslavie, Bcog rad, l9GI , p . 11 ·1, fi g. 4G; V. I. A11Lonova ,
N.E . Mn c va , J( ala/og dre1m ern sskoi jivopisi , Mosco va, HI G3 , p . 94. - 95,
fi g. 46, p. l 15, fi g . 64.
G Jsus cslc îmbrăca t î n luni ca imp c ri n l ă bi zanlin ă d e c 11loa r r. v i ş ini e ,
s lr1n să c u o c c nlur ă Ia lă ln jurul la li c i. Tuni ca l a r gă cs l c Li v ilă c 11 o band ă
I a lă cl ccorală c u pe rle la poa le, mlncci ş i git. în pi cioa r e poarlă in că q ă mint e
d e purpur ă, iar pe cap tichi e de p e rl e. Pe ntru cos lurnul biza nlin d e a ces l
tip , d a tind clin secol e le X IV - XV , vezi Corin a Nicolesc u, I storia coslu11111-
lui în Tă ril e nomtm e, E d . ş lHn\ifi că, Bu c ur cş li , 1970, pi. C il , C ltI ; el e
a se m en ea A ndre G raba r , La p einlt1re byzanlin e, S l<JI A , Ge ne va, 1953,
p . 184.
6 P c nlru cos lumul feminin clin secol e le X IV - X V vezi Co rin a N ico-
lescu , Op . cil „ p . 99, 167 ş i fi g . 23, 68; Vasil e Dr ăg u !., !'i c/ura murală din
Tran silva nia , E d . Nleridia ne , Bu c ur cş li , 1970, fi g . 8, 9.
1 Vari a nla care c r e pr c z c nlal ă în icoa na noaslr ă se poale ved ea î n
n a os ul Voron c \ului , pic la l c ur1nd clup ă 1488. Vezi NL. A. J\111 siccscu, Con.~ i -
FIG. 3. DETA Lll DI N ICOA A I SUS P AN T OCR ATOR . BI SE RJ CA
F . .ILEOH GH E Dl LUP.A, J UD . ALB A. ZlJG HAV L T H !PTl-
CUL U I D E l S I S . SECOLU L A l X V-L EA .
FIG . 4. D E TAL IU DECORA T IV Dl FRESC A BI SE HICll DI N
C HI SC IOR. l NCE P U T U L SECOL U L U l AL ' V-L EA.
52
http://patrimoniu.gov.ro
Fl G. 5 . TfH P TLCU L D E ISIS. DETALI U N IMB S J7. IOAN B O TE Z Ă-
TO RU L .
al XV-lea 8 . F ondul în rnlief al celor două ~tripi lateral e
se deo eb e.; tc d cel al pa noului ccnLm l, ar t istul folosind
în acoRte C<tzLui e<t mo tiv decorativ p ă Lra Lul în car e se
înRcrie un patrufoi sLiliza L, d.ecor folo Hit ~ i d ferecă t.uril c
de aro·int ale UUOl' icoa ne b ~tlCH, ni ce uin secolul al XIV-lea 9,
dnr ş i în pi Lma mura.J.ă din T rnnsilvnnia 10 .
De ht zugrnvul ce ~L pic btt trip t icul D eii,; i · al Muzeului
Hrukentlrn l ne-au ma i 1 ·ă nrn · şi <tl te d.ouăi lu ră ri : icoau;t
Sfî ntu lu'i I oa n Botezăto rnl 11 din bi ·crica mar:unurcşeani"t
din Budeşti ( J os<tn i), prncum ş i o i coană împărătească ,
reprezcntînd })e Isus P a,11tocrator ce He niflă în bi cl'Îcn
Sîîntul GJ1co1·gltc din fatllŞll (jud. A lbai ). E st e semnificativ
pen tru dnt:uea acesLor icoane fapt,ul căi ole ap a r ţ. in unor
monument e edific<tLe in veacul al X V-lea 1 2 • D acă b
icoana Sf întitlit'i I oan Botezătoritl din bi erica budeşteană,
tilul picturii aparţ in e a eluia.;i ar LiRL, la icoana biseri cii
<lin Lupşa nu putem xpw1e ~Lce l a,ş i lucru, deoare e o r e·-
Laurare din 1 08 a înlocuit vechea pictură. î n schimb
. -au p ă traL în bune co ndi ţ ii fondul ele aur cu moLiv ul
stilizat al p a trufoiului , iden t ic cu cel din Lrip tic, precum
Ri nimbul în r elief aidoma celui din icoana bude. t oană.
· ceRte elemente împreun ă cu cele de ordin picLÎiral ş i
cromat ic el uc la con luzia că zugr:owul 'l'r-ipticului De'isis
<t pi tat toa te trei lucrările, iar :;i,ria a.ctiv i Lăţ ii ale era
destul de mare, fiind. un a rt i t cunosc ut ~ i , preciat din
::; udul Tra.n ilvaniei ş i p î n ă în JVfaramurn„ 13.
Pers iste nţa Lradiţ; iilor artist ico bizan t ine, continuarea
unor legătmi mai vechi cu Ţara nomâneas ă p e o linie
a cendent ă , manife t a tc ş i in pictlU'a mm·al ă t ran ilvă­
neană , în t ilustra te de o icoan ă î mpărăteascrL din colec-
ţ; iil Arhiepiscopiei de Sibiu ş i Alba Iulia, provenită din
biserica de la Ţeln a , jud. Alba. Icoana M aica Domnulit'i
ou pruncul, de tipul Hodighitria 14 , are pe marrrini, repre-
zent~tţ i în picioar e, şase dint r e prooroci 1 5. Figm·a de o
nobil ă frumuseţe a Mariei este înJăşurată în a mplul map -
horion, t rata t in falduri geometrizate, cu blicmi ele culoare
de chi ă . P e braţul Ling ~tl F eciO<Lr ei, micul I sus, a„ezat
<Icra/ii asupra pi c/urii clin aliam/ s i na os ul V oron e/11/ui , în C ui/ura moldo-
1Je1teas că în epoca lui Şt efan cel M are, Bu c ur cş li , I 9G4, p . 3G3, fi g. 23. Pcntrn
monum e nlcle lrn nsilv ă n e n e a min Lile vez i Vas il e Dr lig u~ . op . cil „ fi g. 37,55.
8 Evan g he li a rul din F e leac a fos l fe r eca t el e lsac V is li c rni c ul „ pentru
milropoli a din F c lca c" in 1498. Fe r ccă lw·a d e a rg int r c prcz inli\ scena D c isis,
aşeza li\ i n lr i a rca d e, a vinci ln pa rlca up c ri oa r ă v rejuri vcgc La ic ascrn il n i\-
to a r c d ecorulu i el e fond a l p a noului ccnlral al lripli c ului el e la Mu ze ul
Bruke nlhal. Vez i N icol ae Iorga , Les arls minwrs en. R ouman.i t', I, Bu c ur cş li ,
1934 , p. 40, fi g. 27.
9
K . Wc ilz mann , M . C halzidnk is , K , i\•Ii a l ev , S. Ha doj c ic, Frii/lc
lko11 e11 , \\'i cn-i\ liin c hc n , 1965, fi g. 159, p . X C 11 I.
to Va sil e Dr ăg u ţ. , Pi ctu ra murală di n Tran si/llania , E d . Me ridi a ne,
B u c ur cş li , 19 70 . fi g. 37, 55.
11 în le gă lură c u dalarea icoa n e i m a ramun:şe n · ,·ez i Ma riu s Porumb,
\lcciliicocu w din ll lara mur cş (secolele X. V - XV /fi ), !n „ SC I A ", lom. 22 ,
1975 , p . 7,J, fi g. :l - 5; Id e m , l coa11 c din Maramureş, l ko n en au s tler M ara-
11111reş, P. cl . D aciu C luj - Nn poen, 1975, p. G- 7, fi g. l.
u C hi a r cl acă bi se ri ca el e le mn clin B u deş li ( Josa ni) cs l c o co ns lrn c\ ic
111 n i Ur zi '. clin ~ccolul a l XV I 1-lca, d ocum e nt ar . c mai P<'is lrca zi'i o sca m ă
el e ş liri d es pre ex is l c n\ a unui 111onum c nl mult m a i vec hi.
1 3 P oa l e nu es te o co in c id c n\:'I ni c i l'a pL11I că bi se ri c il e pc nlru ca re
lu c r eaz ă z ug ra v ul s1nl c titoriil e un or familii ro111 1' 11l' ş li nobiliare, cl cci a
unor oam e ni c 11 pnsibililil !i 111nle ri::il e , ca r e p11Lc::i 11 să - ş i pe n11iL:l să comand e
lu c r ă ri unui 111 cş le r c unosc 11l ş i ::i prec ia l.
14 I i111 c nsiu11il e icoa ne i 1H a ica D om11u/ui cu p r1111 c11I d e la T e in a , j11cl .
A lba s! nl : 89 X u11,5 ·m .
15 Pa rlcni • Pop, \ 'esligii m edi eva le clin sa/11/ T eina , j11cl. A lba, i n „A pu -
lum " (A nu a rul Muz e ului r g ional din Al ba Juli a) , X , 1972 , p . 759 - 76:1,
ca r e dalea z ă a ceas tă i co a n ă la mijlo c ul vcac ului ni X V 11- lca . Repreze n-
tar ea ln spirilul pi c lmii biza nlin e el e e po că p al colo g:'\, folo sirea 111olivului
scmipalm ' l e i la nimbul Ma ri e i, drapa jul gco rn c lri · :i i vcş minlc l o r impun
d a la r ea a ccs l c i pi c luri 1nlr-o e p ocă mull a nlc ri oa r :'I , ce l ma i lirziu 111 prim a
jurn ă lalc a seco lului a l X VI-iea.
 perioada domniei lui Ştefan cel Mare, întărite şi consoli-
date prin obţinerea de către domnul moldovean a unor
întin e domenii transilvănene, fapt ce a avut pe plan
eultUI'al-ar t istic efecte dintre cele mai însemnate. Ştefan
cel Mare va fi ctitorul bisericilor de piatră de la Feleac
şi Vad, devenite apoi re~·edin1;e episcopale ş i însemnate
centre de cultUI'ă şi artă rom ânea,scă . îil această perioadă
schimbul de arti şti dintre cele două ţări române este de o
intensitate remarcabilă . Dacă documentar avem mai pu-
ţine ştiri, ·tudiile comparative şi stili ·tice sînt în măsură
să confirme prezenţa unor zugravi veniţ i din Moldova ce
activează în Tran ilvania .
Reflex al relaţiilor artistice dintre ţ inuturile moldo-
ven eşti , i cele trans ilvănene sînt ş i două icoane din
biserica Sfîntul N icolae din Hunedoara, ce pl'Ovin de la
Mănăstirea Plosca din 'fara Haţegului 21 • Cele două icoane
reprezintă pe Ma·foa Domnului cu pruncu.l de tipul Hodi-
ghitria şi S.fîntul Nicolae. Maica Domnului cu pruncul 22
se decupează pe aurul cald al fondului, pe care litere
2 1 Marius Porumb, Zugravii ico nostas ului biseri cii S{înlului N icola e
dill Jlun edoarn , în Acla Nfusc i Napocen sis, X , 1973, p . 677 şi urm.; Mă n ăs­
lirca P losca a existat pinii în veacu l al XVIII- iea, fiind unul dintre ce le
11ni vec hi ce ntre mon as li cc clin :iccas lă parte a tăr i i. Se găsca !n a propierea

F JG. 6. MA I CA DOMNULUI CU PRUNCUL (DETALl ). BISERICA

SF. NICOLL\E D JN HUNEDOARA. PROV INE DE LA M ĂNĂSTIREA
PLO CL\, JUD. HUNEDOARA. GAVHIL JEHOMOMAHUL (ATRI-
BU !RE). SF!RŞ ITUL SEC . XV.

frontal, binecuvîntcază cu dreapta,, iar în mîna ,·Lîngă

ţine un volumen înfăşurat . Nimbul F ecioar ei rnproduce
vrejul cu semipalmete întîlnit î.n picturrt mural~t . din
Transilvania cu precădel'c în secolul al XV-lea. Imagmea
Hodighitriei de la Ţelna po:1ite fi pusă in l cgătmă cu icoana,
de hram a bisericii din Ostrovu Mare din Ţ~tra Haţegului,
operă a unui ar t i t din Ţara Româincască de pe la mij lo-
cul secolului al XV-lea 16 .
Unui meşter tntnsilvănean, acLiv la fîrşiLul veacului
al XV-lea sau începutul celui următor, îi datorăm o re-
prezentare a Mrticii Domnului cu pruncul, Hodighitria 17 ,
din biserica de lemn a satului Bica, jud. Cluj 18 .
Pe fo ndul de aur incizat cn pătrate, figurile reprezen-
tate poartă nimburi în r elief phtt. Feţele tratate cu Luşo
vigmoasc a,duc aminte de personaje din ::;cenele picţate
la biserica din Ori ·cior în prima jumătate a .·ecolulu1 a l
XV-lea 19. Gama cromatică restrînsă, avind accente 0 Ta-
fice, se impune ·prin ~trrnon i<t discretă, trădînd în acelaş i
t imp faptul că pictorul era un mmalist. Inscripţia scriE:ă
pe marginea superioară, u elega,nte litern chirilice ahm-
gite, indicind că r eprezentarea este Hodighitria, permit e
reliefare}t faptului că zuo-ravul era un om eul tivat, bun
cuno scăto l' a l iconogntfiei. Marginile icoanei înt împodo-
bite cu motivul frînghiei răsuc ite ş i eu ·butoni, ce au la
origine decorurile unor ferecătlU'i de ~trginL, adesea împo-
dobite cu emailuri, cc îmbrămm frecvent marginile şi F IG. 7. SFlNTUL N I COLAE. BLSERlCA SF. NICOLAE DIN H UNE-
fondul icoanelor bizantine sau sud-slave 20 . DOARA PROV JNE DE LA MĂNĂSTIHEA I LOSCA, JUD. HUNEDOA-
Ultimul pătrar a,l veacului al XV-lea repl'ezintă pentm RA. GAVH IL lEROMO AHUL (ATRIBUIRE). SFlRŞlTUL SEC. XV.
arta românească din Trans ilvan ift o etapă deoseb it de
importan tţt . Este epoca ,' trin clor rela1;ii cu Moldova d in Te ii uc ului , Ş lc fn 11 Mclcş , Măn ăs tiril e ro111â11cşli din Tran silvania şi Unga ria ,
Sibiu , l93!i, p. 102 ; Dieceza Lugoş11/ui, Şe 111ali s 111 istori c, Lu goj, 1903,
p. 452 - lf53, n e i n f onncază d cspn.: accaslă m:l n ăsli r c; pol ri vil un e i a drese
16 Asemănarea icoa ne i de la Teina cu icoa na de h ra m de la Oslrovu a ordin a riatului Ep iscopi ei uni le că lr e Tezaurariatu l regesc, ln 1820, J\.lănăs­
M.a rc, databilă în prima jum ă late a seco lului a l XV- iea ~ i alribu i tă z ugra - lir en P losca „longe anliquis es l quam caslmm llunyacli ense", şi ar fi fost
v ului Ştefa n de la Dens1 1 ş , co nlribui c la da ta rea lu crii rii a nalizate ele noi înz estrn l ă cu b unu ri ele că lrc fa milia Hun cdor cş l.ilor . Accaslă a firn1 a \.i c
!rt acel aş i veac. Vezi Vasi le Drăguţ, op . cil„ p. 47 - 48 , fi g. 48: „ . . . se haza pc o ce rce tar e cl in 1711 ş i a a llor clocumcnlc ma i vechi , ca re clin
1nlrcaga exec uţi e a Hodighitrici ele la Oslrov indi că s tilul ma lur a l p ic lurii p:!calc s-a u pierdut. Dinl.re dr \il c rilu a lc a le aces te i 111 ă n ăs liri se ma i
bizantine ele epoc ă pa l co l ogă , aşa cum poale fi inlîlnil ş i în picturil e de păsl r a u la î ncc pulul seco lului nostr u , l n biseri ca nc unil;I clin Hunedoara,
ma rc prestigiu ar li s ti c, care dccorcazii biseri ca domnească ele la Curt ea un Triod , despre care Şc m a tismul a minti t ma i sus a firm a că cslc di n veacu l
de Argeş " . a l X IV-lca; ico lac Lorga , Sc ri sori şi in scrip/ii ardelene şi maramureşene,
1 7 lcoana Ma ica Domnului cu prw1cul Hocl ighilria de la B ica cs lc ele voi. li , Bucurcşli 1906, p. 12.l , li n olcază ca un ma nuscris din veacul a l
form ă lrap czo ida l ă c11 baza nwi mi cii. D im ensiunil e lat uril or icoanei: XV-Jca , ia r o nolă ele pc una clin fil e li pom e n eş l c pc Tcromona lrnl Simon
lnăl\. irn ea 72 cm ; baza 54 c m ; partea s up e ri oară 59 cm ; gros im ea 4 c m . din 1ă n ăs lir ca l ca mţ „ ol Mo ldnvsca Zc ml c" . în '17!i2 Mănăstirea P losca
18 Actua la b i se ri că ele lemn clin Bica, co m. Nlăn ăst it" ni , jud . Clu j, cs lc dislrusă, c u ca re oca zi e s-a u ! n slrăi n al ş i icoa ne le sa lca junglnd la H un e-
dalează din secolu l al XV lll-lca. 1n aceas t ă localitat e a ex istat un monu - doara . ln l egăt ur ă c u aceasta vez i sc ri soar ea l eromonahnlui Nic hila de la
ment mult ma i vechi , ce purta ace l aş i hra m în ălţa r ea Domnu lui , sce n ă Mănăstirea P ri slop, ca re, lmprcună c u preol ul Lazăr din S iliv aş u el e S us,
r ep r eze nta tă ş i !n icoana ce ntr a l ă a tripticului din 1563 cc apa r\:in e bise- se plîngc episcop ului unit din Blaj pcnlru ! n s lră inar ca unor bunuri de la
ri cii. J ri slop ş i P losca: „ . . . aş i şde rea clopote, icoa n e, odăjdii ale Mănăstirii
10 Vezi fi gur il e pe rso najelor clin scena Adormirea l\llaic ii lJomnu/11 i Plosca ce se a{lă la biserica l !inidorii . . . " . Rezoluţia episcopului a fost
ele la biserica din Cr iscior reproduse la Vasil e Drăgu!, op. cil „ fi g. 30, 31 , 32. 1 n să: „Cîle se găs esc la biserica llinidorii să r ămîi e acolo în loc ";
20 O asemenea icoană, din prima jum ătate a secolului a l X III-lca, Iacob Radu, Jsloria vicaria lului greco-ca lo/i c al l!a(egului , Lugoj, 191 3,
esle reprodusă ele H.P. Ge rhard T/le World o{ ! con s, New Vork, Eva nslon , p . 375 - 376.
San Francisco, .Lonclon , 1971, p i. VIII. 22 Dimensiuni le icoa nei: 97 x 68 X 3 cm.

53

http://patrimoniu.gov.ro
F I G. 8. DETAL I D I N JCOA A S /o' . N I COLAh' DE LA PLO SCA. a lun git• cu eJ eo·anţă în ·c1·iu monoO'ramele Mariei ş i lui
FI G. 9. I ET/\ l.ll DI N T/\Bl.OLIL VOTIV DE L /\ BĂLINEŞTJ.
l i:,; u1-;. Ma.nLia vfoleL-bnmă :-L rnint eşLe de purpw·a picLmilor
b izan t ine. Pruncul I r:m · \.ine în min:- ·tîngă un vo lum
în [ăi;; L1rat, iar cu d r apta binccuvînLează. Man Lia strînHă
c u un b1·îu cade în boga.te fa,lduri, terminate în p liuri mo la-
t ic ş i rotunjit e. Drapajul a min te„ te de forme apropiate
<lin a mbianţa art i:ti că goL i că . Feţ.cle c:xprirn rL o ati Ludinc
ca lmă, ma i cont e mpl at i vă ş i umbrit ă de o uşoară tris-
te (.c la fari~, , în Limp cc pruncul p ri veşte xenin ş i uşor
minL t . Pc m~L rg iuil e icoan ei, bu:Luri reprczentînd proot·o ·ii
cu :-;irn boluri în rnîini 2 a.
Sfî ntnl icolae 24 'KLe reprezcnL:-tL bineeuvîntî nd, c u
evano'l1 cli <L bogH.L o rmune n tată în mina, ·Lîngă, îmbl'ăcat
în poli:Lavrion t raL<tt phtL, decorativ, fără l'e<fama, fa l-
durilor . Pernonajul m;te fJa,ncaL de Ma,ri a c u omoforul ş i
l KLLH c u cvauO'heli <:L.
Mei;;terul, care a pi ·LaL cele două icoa ne ce provin de la
l\l ă n ă.::;L i l'Ca P lm; a, nu -a ::;emuat, da r une le detali i dfa
pict ura, rnu ra l ă a b i:ericii din Bălin eşt i n e ]ndrepLă1;esc
::;ăi l anxă.m ipoteza un ei paterniLăţi comu no 25 .

2 a Pc \al ura sLJ n gă d e s us ln jos ~ l c l c h iscd cc ·u un ul c io r, Dav id c u

r hi vol ul , Ili c(?) c 11 un vo lt1 11 1c11 ci · sfilşu ral , l ~ zcc hi c l c u o p oarlă d e cc la l e,

Fig. 10. 11//1 / CA IJ0 11/ N L U I CU Pll UNCU /, ( DET/\l.I LI I J:.:COHA -
1\/ Al . N l ~IBUL U I ) . PROV I NE IJ I N l:HS l ~ R I C t\ D I N TEI. 1/\ , J D .
/\ L B/\ . SECO i. ' L i\ I, XV- LEA .
c; heli con c u un s ·111 de lin ă , Danii l ( ?) ; 111 pa rlcn drcaplii Sa moi i ( ?) cu
cădc lni( ă , So lo m o n c u co roan ft ş i vo lu111 c11 des l' ăş urnl , Isa ia c u un e l cş lc
de j ăra lc c, lercllli a ·11 baghcln iM lo ri lii , lacov c u scara ş i Za ha ri a c u 1111
sl'rş n ic. Vezi penlru ico nog ra fi e Vas il e G recu , Căr (i de pic/ urci biseri ccascâ
bl : a11 /l11â , Ce rn ii u\i , '1\l :1G, p. J:.l:.l - 13() şi 2 12 - 2 L:3 ş i f. D. Ş l cril n cs cu ,
l co11 ogra("ia ari ei bl za 11/l11 c şi a pi cillrii /(• tula/c ro111ri11eş ll , Ed. lc ridi ane ,
B11c11r eş li , ]()7:3 , p, 19cl - 195.
24 Di me nsiunil e icoa ne i Q0,5 x 65 X :J c 11 1.
20 Jsl orl a arie/or p/asl lce în l10111 tinia, vo i. 11 , E cl. ·~ 1 c r idia 11 e , B u c u rcşli ,

l\l70, dalează !n 168-1. „ ltt ("1111 c{l e de l coa11a împărcll e ască r epreze11li11<l scena
D eisis" şi cele două icoa ne d e la PI sca. Cori na ico lcscu , l coanc vechi rom ei-
F I G. li . FRONT I SP IC I U Dl l . I Tl l R( ;11rnm I . Dl ~ Li\ 1."ELEAC
( 118 1), BIBLlOTEr:. \ CENTR/\ l. t\. UN I VERS I TARĂ Cl. UJ - /\POCI\
l' I C: . 12 . CLJENAH DECORAT I V D I N P ICTURA .M U HALĂ /\ B I SE -

----.,,_..... -
H LCll DI CR I SC I OH. lNCEP TUL SECO L ULU I AL XV-LEA.

http://patrimoniu.gov.ro

F l G. 13 - 1'1. M ll / CA DOMNUL U I CU P!WNCU L (D E TALI U). BI SE -
R ICA DE L E MN DI N Bl CA, J UD . CL UJ . Z UG RAV ANONIM TRAN -
S ILV ĂNE A N. S FJR Ş lT UL SECOL U L U I AL X V- LE /\ , ÎN CE P UT UL
SE COL U L U I A L ' Vl -L E A.
FI G. 15. Mll f Cll JJOi\IJNULU l CU P R UNCUL (DE TALI U). BlSE -
nJ CA DE LEM N DIN U R l SIU DE .JOS, J UD . M U R EŞ . Z U GRAV
AN ON IM DE ŞCO AL Ă M O LDOV E N E A SCĂ . J 539 .
.A.1:1e mănă l'il e fra,pante între portret ele Sfintului Nico-
hie de la cele două biserici sîn t concludente, ia r imagine:ot
în .·emiprofil a lui I sus din icoana hunedorean ă n e duce
Ja, consta tarea un ei similitudini izbitoare în privinţrt
compunerii de.·enului cu iluet a lui I sus din t abloul votiv
de la B ălin eşti. În scena votivă ~tmintită , 8ilueta ş i ţ inuta
unuia dintre iuha,ngheli sînt apropi}ite de cele ale arh:m -
ghelului Mihail din icoana M aic-i·i Domn-ulu·i de ht Plosca.
Atribuirea, celor două icoane de la Plosca unui zugrav
care a pic tat ş i în Moldova este p e deplin pla uzibilă ,
socotind că în v eacul al X V-lea mai cunoaş te m ş i alte
relaţii cultmal-art i tice înt re ţinuturil e hunedorene ş i
cele moldoveneş ti 26 • .A.nalo<Yiile de detaliu 27 acordă po-
n eş li , E d . Meridi a ne, Bu c ur eş li , 19 71, p . 27, atribui e icoana S fînlului Nico -
la e clin biserica clin Hun edoa ra lui Constantin Zu gra ful ş i a nului 1654 , soco-
tind acea sl ă ico a n ă ca provenind clin Ţara Hom â n cas c ă din epo ca lui Ma le i
Basarab, „/'iind poale cel mai valoros exemplu din ac c a s l ă e pocă 11u numai
din Tramilvania , ci ş i <lin. ]'ara Român ea scă''. În realitate Consta nlin
Zugraful pictează la 1654 fr esca bise ri cii S f. N icola e clin Hun edo a ra împre-
un ă cu S tan , ia r sin gur Umpla (ln a ce l aş i a n) , ln ca re ce le dou ă icoan e d e la
Plosca a u fosl incluse a bi a !n vea c ul a l XVIII - iea. Cu ocazia acea sta partea
ele jos a ce lor două ico a ne a fost r e te zată.
z6 În Ţar a Haţ eg ului ş i a Hun edoarei sl nt cunoscute l cgăluril e c u
55
http://patrimoniu.gov.ro
sibilita,t ca, a tribuirii celor dourt icoane lui 0 (1,vril I ero-
monahul , automl pictlU·ii mlll'(Lle a cLitOl'iei JogoJiiitului
Tău tu de la, B ă lineş ti. Ca,litatea exccp\.ional,:'t :oi pictlll·ii
icoanelor, shire:-L de com;erv~tre d em;e bit ă <L Htra tnlui
pictural, demon1:1 trînd o t e m e ini că cunoai;; terc a, tehnicii,
elegant::Lgrafi e a, in. crip( ii lor, vin ş i ele în 1-l prijinuLt ·e1:1 tei
ipoteze. P oa t e nu î ntîrnplă tor un zugrav a,n1iuti t do dip-
t icul pomelnic de hi pro8comidia, bi .·ericii Sfîntul N icolae
din Hunedoar a , deci în aceeaş i zon ă cu Mănă::; ti re::t Plo8ca,
poart ă numele de Ermonah Ga,vril, me~t er ce 8C afl a în
fruntea unei echipe de pictori ca. Dr::i.gotin cel B:U rîn ,
Constantin ş i Simeon. Es te prob~tbil a,u t orul picturilor
murale din bi::;erica hun edorean ă , anterioare celor din
1654 ş i da tora te zugi·avilor Constant in ş i Stan 28 •
Se pune întrebarea, cînd a.u fost pict a t e cele două
icocw c de la Plosca, deo;.irece în func(;ie de picLtmt bi1:1e-
ricii din B ă lineşt i ele trebuie da tate la sfîr~itul ve::wului
al X V-le<i sau la începutul Hecolului unnăt01· 29 •
Analiza, a t entă a drap;.iju1 ui din unele scene de la
B ălineş Li duce ht con statarea, că ş i a,ici .·în t folo site fa,1-
durile învolbura te, r eprezentînd în sin e inconle1:> tahile
conta min ări cu pictura gotică 30 • Influen\ ele apusene cc
apar la B ălineş ti ne fac să credem in po8ibilitatea ca
I eromomLhul Gavril 8ă fi pic ta t înainte de acea.st ă bi1:1 e-
rică în Transilvania . .A.ccep tînd aceast ă ipot ez ă , pre::;u -
punem că perioadft ·~t de ac tiv itMe pc pă mîntul trn,n8il-
v ăne~tn a,l' fi înainte de 1504, adi că ht 8fir: itul veacului < )l
XV- le~L, ori cel ma,i tîrziu în primii ani ;.ii 1:1ecolului al X VI-
iea. . Oele două icoane de la ro-r ea Plosca. f1t ribuite lui
Gavril I eromon ahul, şi pmi te vechea pi ctură di 1;pă ru t ă, a
bil:le ricii Sf. Ni col::i,e din Hunedoara, sîn to parte din act iv i-
t<Ltea pe care aceRt valoros a rt i8t a avut-o în Tt·anHil v;.tni<l.
Int e rfe renţele artei bizantine cu m'la gotică 1;e m: Lni-
fo::; t ă nu numa i în cazul pictmii româ neşt i tnin 8 ilvăn ene .
Dov:-idă a, un ei H.ct ivi tăti însemna te <L a rti~tilor de forrmt-
~i e ortodox ă în Tni nsilvania acest ui veac e::> tc faptul, ce
în ap~tren(:ă pa re n e1:1emnilicativ, d't în nm i multo an::;am-
bluri de pic tmă O'O ti că KC 8itn te pr ezen ţa UDOl' meşt eri
româ ni, ::;au a, unor pictol'i influen\;a(,i de acel) tia . Dintre
pictmil e ce pre8 upun o a ta,re int erfere nţă î.n iconografie
l:l <LU motive decorative pot fi a1nin t ite fre,·ca capelei
din Hărman, da tind de pe ht mijlocul veacului al X V-
lea 31, o parte <L a.nsaml>lului pic tural de h M ălîn crav 32 ,
i:iau o parte a pi t1uilor de la Ghelinţ a , _Mugeni , S ighi şoara
ş i Biertan 33 • A.ceast ă înriurirc v a continua ~ i dincolo d e
limitele veacului a,l X V-lea, un exemplu r evelator în
acea,s tă direcţie fiind pictura ex terio ar ă <'li biHericii evan -
-l'vlulclova 111 că in accsl veac. Ni co lae Iorga , op . cil „ p . 12 1 ; lllircca P ăc ul'ar i u ,
JJi11 istoria / e9 ăt11rilo r bi se ri ceş ti ale 1'ran si/1Jani ci c11 N!oldova , î n „ Mitro-
poli a Moldove i şi S 11ccve i", X LIV , 1968, nr . 11 - 12 , p . 642 ş i urm . ; Nes lor
Vo rhiccscu , l?ela/ii /Ji ., c ri ceşli - c u/111ral c între M ăn lis lir e o Ne am/ ş i Tmn si/ -
1Ja11ia , din cele mai 11eclti timpuri pi 11<1 în preajma a1111/11i / .'l / 8, 'in „ Mi Lro polia
Moldove i ş i S11 cc vci " , XL 1\1, 1968 , nr . J I - 12 , p. 66'1. Vcac11lui a l X V- lea
li ap a rţin e şi c unosc uta fer ecă tur ă el e a rginl a 111 a nu scri s11lui lui Gav ril
li ri c el e la M ă 11 ă slir ea N ea mţ, cl i\ r11ilă de l.a\.c u Cincl ca, „ p!rcii lab" al
Ha\.cg11lui. Corina Ni col escu, A r9i11/<1ria lai că .~ i rctir;ioas<l î11 (rlri/e ru11ui11 e
(se c. X/ \/ - X JX ), Bu c ur eş li , l!Hi8, p. 272 , fi g. :>. li .
21 Ma riu s Po rumb , op. cil. , p. G8 l , no lc lc J 0 - 11 .
2 s Vezi J)i ece:o l . 11.90.~11/ui . Ş e mali s 111 istori c, Lu goj, J90:1, p. :1,19,
unci e cslc cl a l Lcx lul clipli cului po111 e lni c el e la Hun edoa ra : „ . . . :Luyravii
E romona c!t Gavril<l , Stari Dragolin , Constantin , Erei S im eon . . . ".
2 0 Mc n\. ionăm că în privin\.a cl n li\ rii pi c turilor el e la Bă li11 eş li i11Lc rvi11
o sc ri e el e contro ve rse. Sorin U lca , (iavril l eromona!t11./ , 011lor11/ /i·escclor
de la Bălin e şti , ln C u/tura 1110/<lov e n c a scă în lim;ml lui !;il ef'a11 cel /\ far e,
Bu c ur eşti , 1064, p. ,125 , su s ~i11 c pe baza 1111or rra[ilc cf1 pictu ra cli11 accas lă
bi se rică a fosl re a lizată în că 111 1493, d eş i pi sa ni a m c n\ion e·~ z ă lc rmin a rca
constru c\i c i a bia 111 1499 ; Vez i Jlepcrloriul 11101111.mcnlclor ş i obi eclclor de
art ă din U111p11l /ui Sl ef'an cel More, E d . Acad emi ci, Bu c ur cş li , I () 58, p. 172;
Virgil V ă l ăş ianu , lsloria ari ei {eudalc în ( ă ri/ e român e, voi . I, Ed. Acad emi -
ci, Bucur cş li , 1959, p . 825 , da Lcază fr esce le d e la B ă lin cş ti î nlr c J 504 - 15 11 .
3o Falduri el e a ces t ge n lnl11nim ln sce ne le l l ug ăc iun e a de pe 1111111/e/e
Nl rlslinilor , Io sif' din A rimall1ea la Pila l ş.a. , I. D . Ş lcrăn csc u , Ertli se ele
JJ li/in eşli , în „ Bul etinul Comisi •i 1\lonum cnle lor Jslori cc" , XXX VH , 19-1.4 ,
p . :39 sublinia că fi g uril e alun gile ş i dra periil e a mpl e, sublini a le el e tiv a lb ,
ele la B ă lin cş ti , amintesc el e m eş lc rii clin Tra nsilva nia.
31 Virgil Vătăş ianu , op. cil. , p. 768 , fi g. 730, 731, unci e l nl!lnim 111o li vul
d ecorativ a l scmipalm e le i bi za ntin e, ase m ă n ă tor cu ce l a l pi c lurilur mura le
clin bise ricil e rom â n c şli lra n s ilv ă n e n e al e accs lui V('ac.
3 2 Vasil e Dr ăg u\ , Co nsidera/ii asupra iconogrof'i ei pi ct1.1rilor murale
goli cc din Tran si111a11i a , !n „ B ul etinul Monum ente lor Tslori cc'', XXX I X ,
1970, nr . :1 , p. 22; La bise ri ca evan ghelici.\ din M ă lln c rav cs l c r cpr c z c nla l ă
lntr-o s ce nă A dormirea Mai cii Domrwlui ln va ri a nta i co no g r a fi că bi za nlin ă
d e tipul „ Koim esis".

FlG . 13 - 111. Mll ! CA DOMNULUI CU PRUNCUL (DETALIU). BISE -
RICA DE LE MN DIN B!CA , JUD . CL U.J . ZUGRAV ANONIM TRAN-
S IL.V ANEAN. SFJRŞ T TUL SECOLULU .l l\L XV-LEA , ÎNCEPUTUL
SE COL.UL U I AL XV l-LEA .
FIG . 15. M ll f Cll lJO i\dNULU f CU PRUNC UL (DETAL IU). BISE -
HJGA DE LEMN DIN RISIU DE .JOS, JUD . MUREŞ. ZUGRAV
ANONIM DE ŞCOALĂ MOLDOVEN EASCA. 15:39 .
Ai:;emănăl'ile frapante între portretele Sfîntului Nico-
lae de la cele două bi erici sint concludente, iar imagine:-:t
în i:;emiprofil a lui I sus din icoana hunedoreană ne duce
la constatarea unei similitudini izbitoare în privinţa
compunerii de ·enului cu ilueta lui Isus din tabloul votiv
de la Bălineşti. în scena votivă a,mintită, silueta ş i ţinuta
unuia dintre arha,ngbeli .·înt apropia,te de cele ale arh~tn ­
ghelului Mihail din icoana Ma1:ci·i DomnulU'i de la Plosca.
Atribuirea, celor două icoane de la Plosca unui zugrav
care a picta,t ş i în Moldova este pe deplin plauzibilă,
socotind că în veacul al XV-lea mai cunoaştem şi alte
rela ţii cultura,1-artistice între ţinuturil e hunedorene ş i
cele moldoveneşti 26 • Analorriile de detaliu 27 acordă po-
n e~ li , Ed. Meridian e, Bueur e şli , 1971 , p . 27, alribui e icoa na S fînlului Nico-
la e din biserica clin Hunedoara lui Co nslanlin Zugraful ş i anului 1654 , soco-
tind accaslă i coa n ă ca provenind clin Ţara Rom â n ească din epoca lui Malei
Basarab, „fiind poale cel mai 1!aloros exemplu clin accaslă e pocă 11u numai
din 1'ramilua11ia , ci ş i din ]'ara Român ească". În realitale Co nsta nlin
Zugraful piclează la 1654 fr esca bise ri cii Sf. N icola e clin Htmecloara împre-
un ă cu Sta n , ia r sin gur Lîmpla (1n ace l aş i an) , în ca re ce le două icoa ne d e la
Plosca a u fosl incluse ab ia în veacul a l XVIII - iea. C u ocazia aceasta partea
de jos a ce lor două icoane a fosl r e tezată.
z6 În Ţara Hriţe g ului ş i a Hunedoarei slnl c unoscute lc gă luril e cu
55
http://patrimoniu.gov.ro
sibilitatea, aLribuil'ii celor dou~L i oane lui G<1ivril I>ro-
monabu1, a.utorul pictrn·ii muntle a cLiLOl'iei J orrofătu lui
Tăutu de la, Bălineşti. Ca,litatea exccp(,iona1,:'t a pi ·tul'ii
icoanelor, stare<t de corn;erv~tre deo:-;e bită ;L HtraLnlui
pictural, demonstrind o t e m e ini că cunoa,şterc a, tehnicii,
eleganta grafie a in scrip( ii lor, v in şi ele în sprijinul ace:-;tci
ipoteze. Poate nu întîm11lător un zugrav ~m1inLit de dip-
t icul pomelnic ele la proscomidia bi sericii fîntul N icolae
din Hunedoara, deci în aceea.ş i zonă cu Mănă::;tirc<L Plosca,
poartă numele de Ermonah Gavril, meş ter ce se afl a în
fruntea unei echipe ele pictori ca DrarroLin cel Bătrî.n,
Con tantin ş i Simeon. E ·te prob~tbi1 autorul picturilOl'
murale din bi::;erica hunedoreană, anterioare elor din
1654 ş i datorate zugi·avilor Constantin ş i Stan 28 •
Se pune întrebarea cînd a,u fost pictate cele două,
icoa,ne de la P losca, deoa,rece în func(1ie de pic ttmt bise-
ricii din Rălineşti ele trebui e daLate la sfîrşitul veacului
al XV-1mti sau la începutul Hccolului unn ător 29 •
Analiza, atentă a drnp;1ijului clin unele s ·ene de l<t
Bălineşti duce la constatarea că ş i a ici sin t folo::;ite fa,1-
dlll'ile învolburate, r eprezenLînd în sin e incontestabile
conta min ări cu pictul'a gotică 30 . Influen\ ele apusene cc
apar la Bălineşti ne fac să credem în po ·ibilitatea ca
Ieromomthul Gavril să fi picLat înainte de această bii:;e-
rică în Trnnsilv~wia. Acccptînd această ipot eză, presu -
punem că perioada ·a, de ac tivitate pc pămînLul trnn::;il-
vănea,n < lil' fi îna,inte de 1504, ad ică ht sfî rşit u1 veacului al
XV-lea,, ori cel mai tirziu în primii ani ;ti i:;ecolului al XV I-
1ea„ Cele două icoane de la m -r ea Plo:-;ca. a tl'ibuiLe lui
Ua,vril I e romonahul, şi poate vechea pi ctură di spărută, a
biset'icii Sf. Nicola,e din Hunedoara, sî.n to pal'te din activi-
Lf1tm1i pc car e acest valoros a rt ist a avuL-o în Trarn;iJv;tni<l.
Interfore:nţ;el e artei bizantine cu airta goLică .·e m:H1i-
Jes tă nu numai in cazul picturii româ ne:;; ti Lran s il vănene .
Dovadă a un ei act ivi tăţ i în„ernnate ;t art iştilor de fonmt-
(,ie orLodoxă în Tntnsilvania aee:-;tui veac e:-; tc fa,pLul, ce
în ap~tren(:ă pare nesernnificaLiv, că în m;;ti multe ansflim-
bluri de pictură, <rotică, ::;e simte prezen\,a unor meş teri
români, ::;au a, unor pictori infJ uen\;a(,i ele ace:;;tia. Dintre
pictlll'ile ce presupun o ata,re int erl'erenţ:'ii in iconografi e
t>a u rnoLive decorative pot fi amin t ite fresca c:-:Lpelci
clin Hărman, datind ele pe la mijlocul veacul11i al XV-
lea 31 , o parte '" ansamblului pictW"al de h l\llălîncrav 32 ,
sau o pa,rte a pi ctlll'ilor de la Uhelin\a, Mugeni, S ighişmtira
şi Biertan 33 • .A.ceastă inrînrire va continua ş i dincolo d e
limitele veacului al XV-le;t, un exemplu r evela.to r în
această direcţie fiind pictLU'a exterio ară ;L bi:-; >ricii evan-
·Moldova 111că in accsl veac. Nico lae Ior ga , op. cit ., p. 121; Mircea Păc1m1riu ,
Din isloria l eg ălurilnr bi ser i ceş ti ale Transilvani ei c11 Moldova , î n „ Milro-
polia Mo ldove i ş i S 11ccvc i", XL IV , 1968, nr . 11 - 12 , p. 642 ş i 111·111 .; Ncslor
Vorlliccscu , Hela/ii /Jise ri ceşli - c1.1 /111ra l c între i\lănăslirea N1•am / ş i Trc111sil -
1w nia , di11 cele mai 11echi timpuri pî11ă în preajma annl11i / .'l / 8,'in „ 1\ lilropo lia
Moldove i ş i S 11ccvc i", XLIV, 1968 , nr . l l - 12, p. 66,1. Vcac1ilui a l XV- iea
li np a rţin c şi c unoscula fcrccăl11ră ele a rginl a 111annscri s1llui lui Gnv ril
Uri c el e la 'Măni\slirca Nea m\, dăr11ilă el e l. a \c u Cincl ca , „ p! r că lab " :ii
Ha\.cg11lui . Corina Nicol escu , A rginl<lria lai că .~ i rcligioaS1l în /rlri/e ron11ine
(sec. Xf\/ - XJX) , Bucurcşli , J!l(i8 , p. 272 , ri g. 2 11.
21 Marius Porumb, op. cil ., p . 68 1, nolc lc 10 - 11.
2 s Vezi Di ecc:a l . ngo~ 11l11i . Şema li sm istoric, Lugoj, J 903, p. :H9,
uncie cs lc dat Lcx lul clipli c1llui po111 e l11i c el e la Hun edoara: „ . . . L.11yra1!ii
Eromona ch Gav ril<l , Stari Dragolin. , Constantin , 1~·re i Simcon . . . ".
2D Me nţion ă m că 111 privinţa d a lării picl11rilor de la Bă li11 cş li inlc rvin
o se ri c d e co ntro ve rse. So rin U lca , Ga1!ril l cromo11ah11./ , autorul /i·cscclor
de la Băli n eş ti , în Cu/turn 111.o ldou c n c as că în. li1111ml lui Ş l c f'all. cel Mar e,
Bucur eşti , 1064, p. < 125 , s u s~ in c pe baza 11nor rra rilc di pi cl ur::i cli11 accuslă
biserică a fo sl rcalizală încă 1n 149:J, d eş i pisani a m c n\ionc ·~ză Lc rmin arca
construcţiei ab ia în 1499; Vezi 11cpcrlnriul monu.menlclor şi obiectelor de
artă din li111pul /11i Şl cf'an cel Marc, Ecl. Academi c i, Bucur cş li , 1958, p. 172 ;
Virgil Vălăş ianu , Istoria ari ei f'cudale în l ă ril e rom âne, voi . I, E d . Academi -
ci, Bucurcşli , 1959, p. 825, dalează frescele d e la B i\ lin e ~ti lnlr c 1504 - 15 11 .
3o Falduri el e acest ge n 1nl11nim ln scene le /lugăciwiea de pc Mu nlcle
Nliisli nilor , Iosif' din A rimall1ca la P ila l ş.a. , I. D. Ş lcfft11 csc u , Eglise de
Bllli11 eş li , ln „ B ul etinul Com isie i 1\lonurn cnle lor fs lori ce'', XXX\/ l f, .19'1.4 ,
p. 39 sublinia că fi g uril e alun gile ş i draperiil e a mpl e, sublini a Le ele tiv a lb,
d e la Bălincşti , am inlcsc ele m eş lcrii clin Transilvania.
31 Virgil Vălă ş i a nu , op. cil. , p. 768 , fi g. 730, 7:31, und e l nl!lnim mo li vu i
decorativ a l sc mip alm c le i bizantin e, as • m i\ n ă lor cu ce l al pi cl urilor mu ra le
clin bisericile rom frn eş li Lransilvi\ncn e ale accs lui veac .
32 Vasil e Drăgui, Co nsidera/ii asupra iconograf'iei picl1.1rilor murale
goti ce di11. Tran silva11ia , în „ B ul etinul Monum enlc lor !: Lor ice" , XXX I X ,
1970, nr . 3, p . 22 ; La bise ri ca cvan gll c licli clin îvlăl1ncrav csl' rcprczcnlală
într-o scenă Adormirea Maicii Domnului ln va ri a nla i conografică bizanlină
de tipul „ Koim csis".

F fG. 16. S FIN T UL N I CO L AE. BI SE RICA DE LE M DI N RI S IL
DE JO ', .J D. 'fURES. Z G RA V A NO I M DE SC OAL Ă lOLDOVE-
NF: A SCĂ. 1539. , .
ghe1ice din Dîrlo ·, oper ă <L unui zugrav format dincolo
de munţ i, în Moldova lui Petru Rareş 34 •
în ·ocolul al X V-lea a rta rom â,n ească din Trnnsilvania
este în epoc<t sa, de <'lipogcu rmti a les în pictura monumen-
aa La hi se ri cil e a 111i11Lile es l e inleresa nl d e remarcat „ i11lmdu.cer C11
în. compozi/i e a s/'in.l ei f eci oar e .~ i a sf'inlului I oan Bole:âloml , ca sf'in/i
inter ceso ri , p olri1Jil ca11 011u/ui i co n.ograf'i c bi zantin, cww scul în gen er al s11b
num el e de D ei si s" . Id em , p. 10.
a4 Va sil e Dr ăg u[, P i cturi murale exl er ioa r e din Transi/1Jania m e di evală,
17. TRI PT IC L D E LA AG ! RB ICIU. DE T ALI U CU NA Ş T E­
R EA LUI I SUS. ZUG R AV L TR I PTI CE LOR. 1555.
F I G. 18. T RIPTIC UL DE LA AG l RB ICJ . DE TALIU CU SF. D U-
MITR U. Z UG RAVU L TRIPT ICE LOR. 1555.
56
http://patrimoniu.gov.ro
tală , în cal'C a r t i ~ tii locali fămei:;c o i:;in t eză plin ă de ori-
ginalitat e. Din această epo că sîn t cuno sc u ţi ma i mulţ i
me.;teri care au pictat la bi ericile din Ţara Ha ţegului
sau Z ă rn,nd 35 , fără îndoial ă r ealizînd paralel cu decorul
mura l si un însernn a,t n um ăr de icoa,ne.
în 'clU'w l i:;ecolului a l X VI-lea si tua ţia populaţ;i ei
româ neşt i din Tran s ilv~LDi a se agravează . Ca urm are ac ti -
v itatea c ti tori ceai,;că scade i:; im ţ itor , comunit ăţ ile româ-
n eş ti avînd de înfruntat mari difi cultăţi chiar ş i pentru
în ălţ;area, unor modes te biserici de lemn. D :-'\itorită ace. tor·
împrejurări deosebite, relaţ iile şi schimburile cultlU'al-
a rt istice ale românilor tran ·ilvăneni cu celelalte două
ţ,ări rom ân eş ti se amplifică , primind noi val en ţe . E st e o
epo că în care domnitorii Moldovei ş i 1;ării Rom âne~ ti î ş i
:-Lduc un aport însemnat la construirea sau refacerea unor
monumente religioase, la, înze tmrea Joi' cu podoa be
:i picturi, că,r ţ i ·a,u alte obiect e neoe ·are.
Din acea tă p erioadă cunoa,ştem, de asemenea, ma i
mul ţ i m eşteri ce vin din Moldova pentru a picta în Tran-
silvania , ia r a lteori , înt aduse icoane de peste munţ i
pentru a împodobi cti toriil e tran silvănen e .
Unui zugrav moldovean i-a apar ţ inu t proba bi l pic-
t,urn icoa nei S fî nt'ul N 'foolae, a căre i ferecătură donată în
lfi31 de că tre episcopul Anar;tasie a l Vadului se ma i
pă ·trea.ză ş i azi în colecţ iil e Muzeului de art ă al R. S.
Rom â,nia 36 .
Tributare şcolilor de pi c lmă a icon:-L1·ilor moldoveni
din prima jum ătat e a veacului a,l XVI-lea ·înt ş i două
preţ ioaise icoane din biserica de lemn a satului Urisiu de
Jos, judeţul Mureş 37 • În tr-o stare de conservare excep-
ţiona lă, cele două icoa,ne sînt oper a acelui aş i zugrav ano-
nim, ce în cadr ează pictum 8a în bogatul decor sculpta t
al suportului. Icoana M aic'i·i Dornn:itlU'i cu pru ncul are pe
margini reprezenta ţi proorocii m esianici, iar cea de-~L doua,
i coan ă îl înfă,ţ; i şea,ză pe Sf întu l Nicolae în bust, înconjura t
de :cene mai irnpori:-tn te din v iaţa ·a as.
ln „ SC TA", Xlf, nr . 1, 1()65, p. 03 - 95 ; Id em , Pi c/ura murnlcl din Tran-
silvania m edi evală, B uc urc.5li , 1970, p . 68 - 70.
35 Id em , p. 16 - G6 .
3 6 In sc ripţi a ci • dona r e 111 lim ba s la v ouă se afl ă ln pa rlea ti c jos a fcr ec ă­
Lurii : „ + H11 găciu11 ca robu lui lui Dumneze u An as tasie s e Va d din l n ga-
ri a (ca re) a fercca l a c ea stă i co a n ă . Vl ea t 7039 (1531) luna m(a i) 15".
37 E uge ni a Grccca n11 , Tip olo!Jia biseri ci/or de /em11 din zona cenlrafci
a Tran silliani ei , l n „ Monum ente is lori cc. S tudii şi lucrări d e resta urare",
Direc ~ia Monumenle lor l s lori cc , Bu c ur eş ti , 106\l, p. 59- 66, aminte şl c
a c livita lea ma i multor 111 cş le ri zu gravi din monum c nle lc ce rceta te. Prinlre
icoa ne le reproduse se a fl :'i ş i icoan a Mai cii Domn11l11i c u prun cul de la Urisiu
d e .fo s.
38 l\fai ca Domnului cu pmn cu/ ( 11 5 x 00 cm) cs lc r c pr e z c nlală pîn ă
la brl11 avî nd 1111 maphorion r oş u- v i ş iniu. Prun c u l d e p e bra! ul slîn g al
Fecio a rei es te lmbr ăca l într-o tuni că a lb- gă lbui e cu m o tiv e flornl c stiliza te
Fig. 19. TR I PTICUL DE LA BlCA . DETAL IU CU A lUTANGl!EL UL I-IG. 20. TR IPTI CUL DE LA B ICA . DETALl U CU S f~. DU/\J JTJW
M IHA IL Ş I SF. NEDELlA . ZUGRAVUL TRIPTICELOR. 1563. ZUGR/\VU I. Tl'HPT LCELOR. 156:3.

în p;1.rtea <le jo;· a a,mbelor icmtne, înLr-un ca,dru a,numc din Urisiu, care probabil le-a, comand<tL penL1·u biserica,
de ·tinat, se ~tflă dol1ă in sc ripţii aproa,pe identice ca for - ·aLului sau a unei mănăsLiri din aprop i.ere 40 • Utilizarna,
mulare : „ + R1.1,g ă01>iinea robillui lu·i Dumnezeii, boieriil (p an) termenului de „pan" în înţelesul de boier, în in crip-
Luca d·in Un:siu şi a soţ·iei sale şi a, copi·ilor săi; li ăleat ţ iile celor două icoane, ne îndrea,ptă spre ipoteza c;OI, au-
7047 (1539), luna mar(l'ie) zile 10" 30 • Inscripţiile celor torul lor a venit din Moldova 41 •
doLtă icoane <rn o import~tnţă deoseb ită prin faptul că ele Icoanele de la Urisiu sînt pictate de un me~ Ler moldo-
notează a nul în car e a,u fo st pictate cele două lucrări, vean, concluzie ce rezultă din numeroasele simili tud ini
menţionînd în a,cclaşi timp că donaLorul este boierul Luca cu unele piese ce se păstrează în biserici ş i mănăstiri din
ţ inuturile vecine Transilvaniei 42 • Siluet<t amplă a M~triei
din prima icoană, modul cum tratează zugravul fe~ele,
şi blicu ri. de aur. Pc mar gini slnl proorocii intre care se remarcă David şi
Solomon !n costum e ele modă b i za ntin ă ş i 1n'i l ă rii apus ene. În co l ţuri l e
motivele ornamentale utilizate pentru decorarea veşmin­
superio are ale icoanei, ln mici arcade triloba te, este r epr eze ntată sce na telor se aseamănă cu cele din icoanele împărăteşti de ht
Buna ves tirii . Fo ndul esle de au r ln reli ef, iar nimburil e în for m ă el e „ co lac". Humor, datate în a doua jumătate a secolului al XVI-lea 43 •
S{î11lul N i col ae (115 X 82 crn ) apare fron ta l !n polistavrion, cu eva ng heli a Zugravul de la Humor este un artist mai talentat dccît
ş i binecuvinllncl ; pc ce h: două Jatcrnle, scene cl in via~a sa: Naşte r ea;
Nicolae ste dus la un d ască l ; J„stc hirotoni sil di aco n ; Nicolae este hiroto-
11isit preot ; Este hiroto ni sit arhi ere u : Nico lae se arnlă !n vis împăratului
40 Idem , p . 41.
Co nst antin ; Salv ează de la decapita re lrei I ă rb n\ i din Licia ; Se arată l n
tcmni~ă la trei b ă rbaţ i ; Mi l ui eş te trei fe te afo unui nob il scă p ăta t , salvl n- 41 1n Moldova secolelor XV - X VI !nt!lnim te nn en ul ele pa11 ! n s •nsul
clu-le de la proslitu\:ie; Sa lv ează o corabie ele la na ufra giu ; Go n eş te di a- ele boier. C ită m ca exemplu pisania bise ri cii ele la A r bo re, publicată rl('
vol ul dintr-un om ; P ri s tăv ir ea (moa rtea). În cele dou ă co l ţuri s uperi oare, R epertoriul monumenli'lor şi obiecte/or din /impui /u ( Ş t efan cel J\llar e, E d.
!neaciraţi !n arce t rilobate , apar sf. Vas ile cel Marc şi Ioan G ură ele Aur. Academ ici, Bucureşti , 1!)58, p . 184 .
Referitor la a lte clelalii şi co mentarii vez i Marius Po rumb , I coanele moldo- 42 Vezi Nico la e Io rga, Vec hea arl ă moldove n ească in fi nulul l\'e am(ului ,

veneşl i ale bise r icii de l emn din U ri siu de Jos . jud. Mureş, !n „ Studia Un iver- !n „ Buletinul Comisiei Mon um ente lor Istorice" , XXXII, 1939, rase. 99.
silali s Babeş- Bolyai SeriesHistoria", ra se. 2, 1973, p, 37 - 42. 43 Jsloria artelor plaslice în România, voi. I, Ed. Meridia ne, Bucureşt i ,

au Vezi una dintre ins crip ţ. ii reprodusă ln articolul citat mai sus. 1968, p. 141.

57

http://patrimoniu.gov.ro
 MA I CA DOMNULUI CU PRUNCUL (DE -
TALIU) . BISERICA SF. N ICOLAE DIN ŞC H E ll BRA-
ŞOVULU !. ZUGHAV ANONIM. 1504.
FIG . 2 1. MAICA DOMNULUI CU PRUNCUL Ş I S 11'lBOL UR JL E
PA TJJVJJLOR. (DETALIU). BISERICA SF. NICOLAE D IN ŞC ll E H
BRAŞOVULUI. !COA NĂ ATHIBU!TĂ LU I ANDREA HITZOS (H JCO)
DIN CAND JA AU l NU ! PICTOR Dl ANTURAJUL SĂU. A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI AL XV I- LEA .
:oiutorul icoanelor de h1. U t·il:i iu de Jos, dar în princ1p1u
ce i i:loi pictori fac P<Lrte din }Lcelal-)i c urnnL ;ut isLic, un
„academil:im posL biz;;wtin", combinaL cunumero<tl:ie elemen-
te de detaliu r enascenti::;te.
'urent ului moldovene ·c-trn nl:iilvăne;;in din veacul ;;il
XVI-lea i r:;e inLegrează mai multe icoane pict<Lte de un
me~ter, c;ue a ."tt1diaL de8igm· în Moldov~L. Din ţ; inuLuriJ e
moldovene el }L t recut în Tnin:-;ilvani~t, un prim popal:i
făcî ndu - 1 în JVfanimureş, unde ::ie pare că a piet;;it o tî mplă
penLru l>i::ieric<L din Bude.;ti ( u san i), din carc ·e m :oii
păsLrează două icoaJJe prăznie<trc, Naşterea lui I~;u„ ş i
întîrnpinarea Domn ului, precum ş i o a t reia icoa ni'ii re-
prezentînd-o pe M ucen*L Parn::;chiv<t 44 • • Un volumen der:;fă~urat, simbol al po1·~ilor raiului este
O marc importanţă pentrn i:-;toria vechii picLut·i rom â-
ne„Li prezintă doui'ii LripLice pictate de aeela:;; i zugrav
anonim, cc-.;i continua act ivit:-LLea KHi itinemntă în 1555
hi Agîrbiciu, ia r în H>63 Ja Bica 4 5.
•rripticul închifl de la Agîrbiciu 46 r epr ezint::\, în parLea
l:itîngă pe Sfînt'itl Dwm'itru, iar în drea,pta pc Sfîn·t ul
Gheorghe. Cei doi ::;finţ i miliLari ::;e c:ouacterizează printr-o
tratar e monumentală, asemănătoare picturii murale, spr e
deosebire de interiorul tripticului, trataL mai caligraf ic,
dar eviden t de aceeaşi mînă, fapt e<tre îndreptă\,e~te ipo-
tez<L că autorul t ripti cului ~L fol:it ş i zugrav de pictură
monumentală.
1~rip t icul del:ichis înfăţ; i~e;;iz ă pc <Uipa s tîngă Goborî-
rea la iad, iar în partea inforio:-uă pe Sfîntli Dwm:inecă
şi Sfîntul Nicolae. A ripa dreaptă are î.n partea super ioară
Naşterea, r eprezenta re iconograf ică . foarte apropiată do
cea a tript icului de la Bica, dar ş i de cea a icoanei prăznicar
41 Marius Por umb , I coa n e ale wwi zugrau anonim din veacul al X\! / -/ea,
111 „ Acta :Musei Napocc nsis", VII , 1070, p. 575 - 584.
46 T ripti cu l de fa Bica a purtat o inscrip~i c din 1563, di spărută, co 111u -
11icată de Atanasie Popa , Triptic e lran silvan e ortodoxe , ln „ Mitropolia
Banatului" , a nul XIV, nr . 1 - 3, p. 51.
46 Dimensiunile tripticului de la Agirb ici u : icoa na ce ntr a l ă 89 x
x 75 cm ; ca natu l din dreapta 89 x 37 cm ; canatul din sll n ga 88,5 x
X 38 cm.
58
http://patrimoniu.gov.ro
FJG . 23. CHUCEA DE ICONOSTAS DE LA B fSER ICA LU T MIHAI
V lTEAZ U L DJN. OCNA SIBIULU I (DETAL ll). CCA 1600.
F IG. 24 - 25. ; UJOB.i\IJIREA MAIC II DOMNULU f (DETALIU).
BJ 'EH ICA DE LEMN DJN ADĂ , JUD. CL J. ZUGRAV ANO rn1 .
SECOLUL AL XV I -LEA.
de hL Budei$Li (Su:,;ani). Sub scena, Naşteri'i apm· Sfînt'ul
Vasile ~ i Sfînta Paraschiva. în centrul compozi\.iei diu
icoa na centml ă este a:;;ezaLă M:-ui:-t pe catafalc, avînd îu
jlll'ul ci apo„t,olii, dintre care îl <l.istingem po PeLru la
C<tp ul defunctei cu un ·fe:;rnic în .mîmi dreaptă, iar la
picioare Pavel cuprinzindu-i-le în sernn de venera1;ie.
în partea de jos a catafalcului Legenda lui Iehorâas. Dea-
supra ~f<triei, în mandorlă, ap are Crist P ·ychophor,
înconjurat de cele îngercşLi. În parlmt ::;up erioară a man-
dorlei se a.flă Maria aRezată înLr-o :::;foră r:;u · ţ, inuLă de Ra:::;e
îngeri în zbor, im· pe fondul ele aur ::ie văd cei doil:ipre~ece
<Lpo::;Loli 1n mici bărci, ce ~LU prorn în formă de cap de lup .
ţ. inut de doi îngeri, compoziţ.ie cc aminteşte de picturile
exterioare ale Moldovei nordice 47 • în imrLea inferioară
<L icoanei centrnle se [tflă inl:icripţ ia de donarc r:;c risă în
s hwonă : „ + Această icoană a făcut-o robul lu'i Ditmnezeu
Domma şi Ştefltt (Ştefu) d'i n A gîrb'1:01:tt şi pentru sufletiil liâ
Ş '1: pentru sufletul e'i şi pentrii sufletul cop'iilor şi pentru
siifletul părinţ'ilor să fie spre pom,enfre. Ş1: a înch·i nat
această icoană a hrarnuliti Adormin>i JJI ctic·â DornnitlU?:.
Yăleat 7063 (1555) săvîrşită"4B .
Cel de-a doilea t riptic provine din l.Jiscrica de lemn a
satului Dica. Pe exteriorul aripilor sînt înfăţişate în pairtea
s uperioară , cenele Goborîrea la fod ş i Naşterea lu'i Isus,
im· în registrul inferior arghanghelul JJI,ihail, sfînta Ne-
del'1:a, )J{ ucen;iţa Parasclâva ş i arhanghelttl Ga'vril. Inte-
riorul aripilor îi reprezintă pe Sfîntitl Dumiitru şi Sfîntitl
Gheorghe în picioare, punerea în pagină fiind s imilară cu
cea din tripticul de la Agîrbiciu, dar f iITurile mai alungite,
pictate cu mai multă fin eţe ş i tratate mai caligrafic.
47 Virg il Viilăşianu , l'i clura mura/11
din 1wrilul 11.lol<lovei , Ed. i'vlcricli-
a ne, 1974 , p. 25, fi g. 2 1.
B u c ur eş ti ,
as Marius Porumb , op. cil ., p . 583. [nscrip\.ia a rost publi ca tă pentru
prim u oară de l'iorca lVfureş a nu , Biserici ş i preo/i ~in protopopiatul ortodox
al C lujului , Cluj, 1940, p. 11. , clar ln mod g r cşil . ln articolul lui Ata nasie
Popa , cita t ma i sus, se publică de ase menea accas lă insc ri p \.ie, preluată
ins{1 de la Florea M ur eşa nu .
 Icoana centrală reprezen tu1d _l nălţarea lui: I sits 49 a,re un
fond de aur cu mot ive geometrice incizate sub forma unor
romburi ş i cruciuli ţe amint ind de ~tcelaş i mot iv, dar în
relief folosit la icoanele de la Urisiu de Jos în 1539. În
vîrful com pozi ţi e i piramidale se găseşte I sus, t ronîod
în mijlocul unor cercuri concentri ce, susţinute de îngeri
în zbor. în dreapta ş i în stînga, ub forma unor masche-
roane stilizat ·, apar Soarele ş i Luna . În partea de jos,
într-un „peisaj" de pomi înfloriţi, apostolii sînt grupaţ i
în jurul Mariei. Se rem}1rcă ş i a ici acee~tş i formă a fizio-
nomiilor, prototip uş or de r ecunoscut în toate lu crările
meşterului ce a pictat icoanele de la Budeşti-Agîrbiciu­
Bica.
Analogiile stilistice confirmă fapt ul că meşterul ··-a
format în centrele ar t istice rtle Moldovei 50 • Zugr:-wul
acestui grup de icoane a fost şi meşter muralist, ceea ce se
poate constata mai ales în prima parte a activităţii,
adi că la lucrăr il e sale din biserica din Budeşt i (icoana
mucen iţa Paraschiva) ş i din Agîrbiciu (friza de sf inţ i).
Evident că în faza Bica meşterul a evoluat, abordînd
co mpozi\iii mai echilibrate, cunoscînd mai bine tehnica
icoanelor. Faptul că artistul cuno aşte bine iconografia,
pînă în cele ma i mici amănunte, pre ·upune că el este de
formaţie monahală. In scrip ţiil e scrise într-o elegantă
grafie, corect, cu intercalări şi suprapuneri, arată că zu-
gnwul era un om cultivat p entru epoca sa.
Tot de p e la mijlocu l veacului al XVI-lea datează
o icoan ă, ce se găseşte într-o colecţi e elveţian ă 51 , de pro-
venienţă din ţările române, probabil din Transilvania 52 ,
i coană ce a figurat al ături de alte lucrăr i într-o mare
expo ziţi e organizată de Muzeul R~tth ht Geneva în 1968 53 •
Icoana ce reprezintă Botezul lwi Isits 54 se l eagă int im de
pictura cretană a veacului a,l XVI-lea, ce a influenţat
profund mijloacele a,rtistice româneşti t imp de ap roape
două su te de an i 55 • Fondul de alll' cu incizii de motive
geometrizate ne duce cu gîndul la trip t icul de h1 Bica,
sau la mai vechile icoane din 1539 de la Urisiu de Jos.
Feţele pictate cu ocru ş i retuşate cu roşu, drapajul hai-
nelor, compo ziţi a şi croma,tica vorbesc ele „a,cademismul
postbizantin", familiar ş i grupului de icoane studiat
anterior, ce se regăseşte în general în ambianţa arti ·tid't
românească din această epocă .
în Şcheii Braşovului, alătlll'i de bogatele danii ale
domnilor din Ţara Românească sau Moldova , întîlnim
şi numeroase darlll'i făcute de trans ilvănen i, negustori
din acest vechi cartier românesc al Braşovului.
Dintre podoabele bisericii Sfintul Nicolae clin Şchcj,
ce apar ţin acestui secol, se mai păstrează icoana Maicii
Domnulu·i Eleusa, clonată în 1564 de către o fam ilie de
români şcheien i : „D'irnitrfo, I Unea ş ·1: f ifoa d1tm. Stanca",
fapt menţionat ele in scrip ţia pu ·ă în 1761 cu ocazia împo-
dobirii cu argint ări e 56 • Cunoscîndu-i doar inscripţia,
publicată de mai multe ori 57 , am fost tentaţ i potrivit
textului: „+ S -au .făcutit la anitl 7072 (1564) de rob1i,l lu'i
Dzeu Dimitrie, Ilinca şi f iica durn. Stanca. + S-au înoit
la anul 7269 (1761) de robul lui D zeit Hagi Rad'it Pr-icop,
hag·1:. Anastasia 'i fiica dum. " , să credem că ş i pictura
a fost restaurată în veacul al XVIII-lea.
Compo ziţion al ş i iconografic asupra icoanei Eleu ·a se
resimt influenţele balcanice de factura şcolii italo-cretane,
motivate a ici de înscrierea în pagină a personajelor, de
t o Icoa na ce ntr a l ă r ep r ez intă hramul bise ri cii , la l'cl şi la Agîrbi c iu.
Aceste triptice era u aşezate probabil pc ma sa a lta rului.
60 i storia artelor pla stice în România, voi. I , Bucurcşli, 1\JG8, fi g.
:l4!J.
61 Luzemcr ikon ensammlung , Walter Schweitzcr„ Lucerna (E lvc p a),
inv. 42.
62
ln colecţia e l ve \: ian ă amintită ma i sus se arlă un num ăr imp ortan t
el e icoane române şt i , dintre ca re num eroase pro v in clin T ransi lvania.
63 Les icânes dans Ies co/l cclion s suisscs, Muscc Rath, Gen eva,
1'1 iunie -2!J septembrie 19G8.
64 Dimensiunile icoa nei: 80 x 58 X 3 cm .
00 Vojslav Djuric, Les icânes slaves el rownain es dans fes colleclion s
suisses, î11 Ca talo g ul expoziţiei Les icânes dan s lc.1 collecli ons suiss es, Geneva,
1968.
66 Nico lae Iorga, Scrisori şi inscrip (ii ardelen e ş i m aramu. reşene , 11 ,
Bu c ureşti, 1906, p. 64; Ca ndid Mu ş l ea, Biseri ca s ţ". i\ 'icolae din Şc il e ii
Braşo11ulu.i , I , Braşov, l!J43, p . 2!J6.
67 Ibid em.
59
http://patrimoniu.gov.ro
proporţia siluetelor, de rnaniem în care zugravul a şt iu t
s~t picteze carnaţia feţelor. Redat cromat ic cu un fond
ocru-brun, cu haşururi de rozuri ş i alb pentru părţile
luminoatie, relieful feţelor se apropie, prin doz~trea culo-
rilor ş i tehnica pensulaţiei, de unele icoane din sudul
Balcanilor 58 . Pe marginile icoanei sînt reprezent;tţ i în
bust cei doi 8prezece prooroci mesianici avînd în mîini
volumene sul sau de. făşlll'ate . Elocventă pentru veacul
a l XVI-lea este grafia faldurilor foarte geo metr izată , rea,-
Jiz ată în alb sau culori deschise. Fiecare din tre prooroci
et:1te bine individu alizat prin costum, coafură sau barbă.
Autorul acestei icoane încearcă redarea sentimentelor
Mariei, o figlll'ă cu privire meditativă ce trădeaz ă o
umbră de tristeţe, dai· ş i tratarea personajelor de pe cele
două margini; presupun că artistul depăşeşte faza hiera-
t i că a picturii de trad iţ ie bizantină, adoptînd o formulă
nouă dritorată în bună parte influenţelor şco lii italo-
cretane.
În aceeaş i biserică braşoveană se conservă o a ltă
icmwă, ce dateaz ă din a doua jumătate a secolului al
XVI-lea 59 aparţinînd şco lii italo-cretane, probabil pic-
torului Andr ea Ritzos (Rico) din Candia, sau unui zugra v
din antura jul său. Icoana Ma·ica Dornnu,lu·i cu pntncul
şi s·1:rnbolun:le patirn·ilor 00 este o lucrare remarcab il ă nu
numa i prin realizarea tehn ică neobişnuită în ţările române
(suportul este un pa.nou din lemn de măs lin), dar ş i prin
valoar ea sa arti st i că. Pictura este o copie fidelă a unei
lucrăr i semnate de către Andrea Ritzos (Rico) din Candia
ce se găseşte în prezent în Muzeul Bandjni din Floren!;a 01 •
Maica Domnului este reprezentată în bust, ţinînd cu
rnîna stîngă pruncul, ia r cu dre~tpta cuprinzîndu-i mîinile.
Isus întoarce capul puţin 8periali spr e arhanghelul ce
ţ in e în mîini crncea,. În partea ·tî ngă a icoanei este repre-
zentat un alt a,rhanghel ţinînd ş i el simboluri ale pati-
milor: V(tsul cu oţet, htncea ş i t ij ~t Cll buretele. Fondul
icoanei este de a ur, iar nimblll'ile incizate. Fecioant pmwtă
o tunică oliv ş i un rm1;forion vişiniu, iar Isus este îmbrăcat
cu tun ica ş i mantie ocru, decomte cu blicuri de a ur.
După cum am mai arăt~1;t, stili t:1tic ş i tehnic icmtna de
.l a Şcheii Rraşovului ap;·tr ţine şco lii de pictură ita lo-cre-
t}1;ne de la Veneţia, probabil pictorului Andrea Ritzos
(Rico) din Candia, sau anturajului său.
Am intindu-ne de un pas~tj din „Catastiful bisericii"
Sfîntul Nicolae din Scheii Brasovului :„ Acest milostiv
domn a ascultat rugă,;,.,_·itea nwrnitilor preoţ·1: ş·i în anul
158 4 a tr-i'iri-is ceritta ajutorinţă, cu care s-a1.1, litng it sfînta
ln'ser·ioă cu sfîntttl oltar-1:u, c'u cele două hor'i îna'i nte şi cn
t?'nda d'inapO'I: p entru partea fe·rnm:a,scă ş-i a împodob?:t
ln·serica cit rnai multe ·icoane", putem prmrnpune că icoana,
analizată mai t:1U , face parte din numeroasele dona\;ii
făcu te bit:1ericii braşovene ele către Petru Cercel, domnito-
rul Ţării Româ, n eşt i, mfinat cunosc{1tor ş i iu b itor al ar-
t elor 6 ~.
Printre meşterii cei mai t}1;lenL~t\, i ~t i ~tcestei epoci, tre-
buie pomenit de8igur a,utorul celor două icoane ::tle Ador-
mirii Ma,icii Domnului, din două bi serici din ~tprop i erea
Clujului: Păniceni. ş i Nadăş .
Desfăşurarea compozi ţiilor iconografice ale celor două
piese de mari dimensiuni 63 este foarte asemănătm1;re,
ceea ce sugereaz ă, de la prima vedere, că ne aflăm în
faţa operelor unui singur meşter.
Cele două icoane sînt pictate după sch ema iconogra-
fică tradiţiională. în centru, pe un catafalc, se află Maria,
illconjurntă de apostoli, dintre care distingem pe Petr~t
cu cădelni\;a ht căpătîi şi pe Pavel la picioarele defunctei.
în spatele catafalcului, în planul al doilea, într-o dispunere
68 J<. Weitzmann, M. Cha tzidaki s, I<. Miatcv, S. Radojcic, Friilie
Jkon en , Vicna-Mlinchen , f. a „ fi g. 87 , 91 , 161 , 189.
69 Ca ndid Muşlea , op. cil. , p. 301 ; Cor in a N ico lesc u, i coa ne vechi
româneşti, Bucureşti, 1!J7J, p. ::l6, fi g. 22, 23.
60 Dimensiunil e icoan ei 73 x 58,5 em .
61 Pentru acea stă probl e mă vezi Ioana La:wrovici, O i coa n ă di11 şcoala
ilalo-crclană, ln S tudii mu zeale , III , 1966, p. 13 - 1!J.
6 ~ R adu Tcmpea , l sloria bisericii Şefi ei /o r Braşovu./ui , Braşov, 1899,
p . 4 ; Ştefa n Pascu , Pelru Cercel ş i Tara Românească la s ('îrş ilul sec . X V I ,
Sibiu, 1944, p. 43 ; Candid M11şlca, op. cil ., p. 76.
6 3 Icoana de la Păniceni : !Jl x 64 cm; Icoana de la Nadăş: 102,5 X
X 72 cm.
ide ntică la ambele icoane, se grup ează restul apostolilor
şi trei dintre părinţii bisericii înveşmîntaţi în haine arhie-
reşt i. Isus Psichophor este cuprins într-un arc, ce ţine
locul mandorlei, în care sînt pictaţi în culori de la alb-
cenuş iu la negru patru îngeri. Dea ·upra planează un
heruv im. Diferenţele compozi ţ ionale se ivesc în r edarea
episodului cu Iehonias ş i arhangh elul Mihail, din partea
de jo . a p~mourilor. în icoana de la :Păniceni, I ehonias
schimb ă locul cu arhangh elul Mihail, faţă de acelaşi
detaliu de la Nadăş. Fundalurile de arhitectură, îngrijit
distribuite şi t ratate divers, lasă sp aţiu fondului de aur
în dreptul mandorlei, subliniind astfel importanţa figurii
centr<1le.
Limbajul pictural al zugravului foloseşte o gamă cro-
matică sobră , fără a fi săracă însă, dar în acelaş i timp
echilibrată , culorile reci alternînd cu cele calde. Chiar
dacă tratarea draperiilor este în general geometrizată
conform tradiţiei, modelajului minuţio s al figurilor, prin
r edar ea luminilor părţilor proeminente, prin mobili-
tatea privirilor şi chiar a expresiilor, este o viziune nouă,
sinteză a unor elemente orientale ş i occidentale. Merită,
de asemenea, subliniat că cele dourL detalii cu legenda lui
I ehonias adoptă unele elemente de t ratare ş i recuzită
vestimentară aparţinînd artei occidentale.
O primă întrebare cc se ridică în legătură cu zugrav-ul
„Adormirilor" din cele două biserici de lemn, din apropie-
r ea oraşului Cluj-Napoca, e ·te fireşte definirea st ilist ică
ş i originea sa. Luînd în considerare calitatea cu totul deo-
seb it ă a desenului, sobrietatea ş i rafinamentul cromatic,
legătura cu unele lucrări mai vechi 64 din prima jumătate
a veacului al XVI-lea a jungem la concluzia că cele două
lucrări sînt opera un uia dintre reprez entanţii cei mai de
seamă ai picturii de icoane din Transilvania.
Ne află,m într-un ·ecol în care cuno aştem , e drept doar
documentar, activitatea unor prestigioşi pictori român i
transilvăneni ca acel Filip Moldoveanul sau Philippus
Pictor, activ la Sibiu în prima jumătate a veacului ca
tipograf ş i ilustrator de carte 65 , ·au Toma Turbulea,
pictor de formaţie occ idental ă , înobilat de Ştefan Ba,thory
în 1 579 66 • Pe de altă parte Maramureşul se distinge printr-o
puternică individualitate, în această zonă, existînd o ade-
vămtăi „şcoală" de pictură a zugravilor locali 67 • Ffreşte,
dispariţia a numeroase monumente ş i distrugerea icoa-
nelor nu ne îngădu ie o r econst ituire fidelă a ambianţe i
artistice rornâ,neşti din Transilvania acestor veacuri.
La ho tarul dintre cele două veacuri al XVI-lea ş i al
XVII-lea, în epoca în care se împlinea unirea ţ;ărilor
române sub MihfLi Vite<Lz ul, art~L românească din Trans il-
vania primeşte noi impulsm·i prin interven(;ia directă, a
gloriosului domn. La Făgăraş, Alba Iulia , Tîrgu Mureş,
Lujerdiu sau Ocna Sibiului, Mihai Viteazul a zidit o
serie de ctitorii 68 , care desigur au fost îmbrăicate cu
podo abă picturnlă. De altfel, cunoaştem trei dintre zugravii
de biserici ş i icoane ce erau protej~Lţi la curtea voievodului.
Din aceast{L perioadă la bi ·erica, din Ocna Sibiului se
con servă crucea de iconostas cu molenii, singur a piesă
ce s-<:L păstrat din vechea timplă a ctitor iei marelui voie-
vod. În centru pe cruce apare figura lui Isus, cu capul
căzut pe umărul drept ş i pletele răsfirate pe umeri, într-o
u şoară contorsionare a corpului, r ealizare mai puţin
obişnuită, presupunînd oarecari tangenţe cu arta occi-
d entală . în stînga lui Isus, Fecioara este reprez entată
în picioare cu mîinile desfăcnte, iar în dreapta Sfîntitl
Ioan Evanghel1:stul. În figura lui I sus mort pe cruce din
pictura de la Ocna Sibiului, recunoaştem prototipul unor
figlU'i din vechea pictură, prerenascentistă, aparţinînd
„man ierismului" bizantin 69 • Este posibil ca zugravul de la
Ocna Sibiului să fi cunoscut acest prototip dintr-o gra-
64 Vezi penlru analogic t ripti ce le de la Ag1 rbiciu şi Bica.
Go L idia Dc m(my, X ilogravurile lui Filip Moldovea nu/ , în „SC IA'",
lo m. 16, 1969, nr. 2, cn întreaga bibliografie.
00 Ştc ra n M e tcş , Zu gravii biseri ci/or român e, 1n „A nu arul Comisiunii
Mo num entelor Is to rice , Sec(.ia p entrn Transilvania", 1926 - 1928, p. 11 3.
67 llfa riu s Porumb , I coane din l\llaram ureş, Ecl . Dacia, Cluj-Napoca,
1975.
6 8 Privito r la ctitoriile lui Mihai Viteazul vezi Hurmuzachi Documente
pri vi/oa re la istori a romdni/or, IV, p . 287; Nicolae Ior ga, Istoria bisericii
rom tineş li şi a vi e ţii religioase a rom dni/or, I, Vălenii de Munte, p. 221 .
60
http://patrimoniu.gov.ro
vură de epocă, prin intermediul călătoriilor p e car e nu o
dată pictorii acestei epoci le fac prin Europa, sau din
caietele de zugrăvie moştenite. În acest sens nu avem
atestări documentare prea multe, dar esM demn de reţi­
nut faptul că în ultimii ani ai veacului al XVI-lea, unul
dintre zugravii de curte a i lui Mihai Viteazul face o căl ă­
torie în Italia , de unde îş i pro cură vopsele p entru zugrăv it 70
Nu este probab il singurul dintre pictorii români car e călă­
toreşte. În drumurile sale schiţeaz ă scene, compozi ţ ii,
detalii sau motive ornamentale aşa cum făceau ş i zugravii
veacului m·mător 71 •
Odată cu sfîrşitul secolului al X VI-lea se termină
ş i ultima fază a picturii de icoane cu caract er tradiţiona­
list bizantin. Încă din prima jumătate a secolului al
XVI-lea se resimt, deş i vagi, primele simptome ale in-
fluenţelor artei Renaşterii. în acest sfîrş it de veac vor
apare şi primii meşteri, artişt i locali capabili să producă
opere de autentică valoar e şi originalitate, ce sint simpli
zugravi de ţară. Iconarii aceştia nu sînt formaţi la marile
şcoli de pictură de pe lîngă mănăstiri, din ca,re motiv
arta lor primeşte, din ce în ce mai mult, un iz la ic. Din
aceleaş i motive, cunoştinţele privind tehnica picturii sînt
destul de r eduse, motiv pentru car e multe dintre lucră­
rile din această epocă sînt grav deteriorate.
Astfel se încheie una dintre etap ele cele mai strălu­
cite şi rodnice ale istoriei picturii româneşti t rans ilv{L-
nene, etapă în care se cri stalizează tend inţele centripete
ale artei celor trei ţări române.
69 Figura lui Isus se aseamănă fra pant cu cca de pe un cru cifi x piclat
de Giunta Pisa no 111 secolul a l X 11 r-lea din bise ri ca San Domenico din
Bologna şi cu cel pictat de Cim a buc penlru biserica San Fra ncesco clin
Arczzo. Acest lip de crucifix este foart e răsplndit ln Italia veacurilor XIII -
X IV şi se găseşte şi azi ln numeroase biserici. Vezi Fe rclin a ndo Bologna ,
Dic A11fănr1e der italieriiscllen M a/erei , Dresda, 1 \J61 , p . U2 - \J4 , fi g. 67,
\J2 - \J4.
10 Ştefan l\foteş , op . cil ., p. 31.
71 Teodora Voincscu , Un cai et de modele de pic/urc! m edi cva/tl romti11cascll
1n 1'ar1ini <le veche arlcl rom dncascll, III, E d. Academici, Bucureşti, 1974,
p. 147 - 276.
ZUSAMMENFASSUNG
Dic ikonographise he Hcrkunft cler siebenblirgischen Holzikon en uml
der Wandmal erci cl er orthodoxcn Kirchen ist in cler byzantinischcn Malcrci
zu finden.
Aufgrund des vorhandenen Bildmaterials und cler orthodoxcn \ Va nd-
mal crci Siebcnbiirgcns aus dem 14. - 15. Jahrhundcrt, konn cn schon
fiir di csc Zeit cinh cimischc Maler vennulct wcrd en , deren Kunst di e hyzan-
tini sc he Tradition vcrwertet, abc r ich clic lokal cn Sy nth esc n cler l\fa icr
aus Haţeg und Zărand .
Die Bczichungen zur moldauischcn Sc hul e werdcn im 15. Jh . von
dcm Malcr aus Bălincşti unt er Beweis gcs tcllt, cl er im Ki oste r Plosca
(Hunedoara) wahrscheinlich cin Ikonostas mall. In cl er Malcrei des Ga vril
lcromonahul , des Schtipfers cler H eiligc nbil clc r a us Plos ca unei des F rcskos
von Bălincşti (Moldau), mach en sieh nebe n cler byza nl(nisch cn Hauptkom-
pon entc auch abe ndlăndi sc h e E infllissc bemerkbar, di c wa hrsc hcinli ch
wăhre nd cl er Wandcrun gen durch Sie bcnblirgen a ur ihn gcwirk t ha bcn
Das Zusanunenspîel cler wirtscha flli chcn, politischcn und lrnlturcll en
Inlcresscn Sicbcnblirgens, cler Moldau unei cl er Wa lachei flihrl e zur Fes li-
gung unei Dynamisicrnng cler klinstl erisch en Bczichungcn.
Im h eweg ten 16. J a hrhundert dau ert cler E influss cl er moldauisc hcn
Kun st fort , die zur Zeit Stephans des Grosse n unei Pclru Ra r eş ' ci ne
B!lite erl cb t. Crberzeugende Bcispiele schcin cn clic Ikon en aus Vad, 153.1,
unei Ursiu de Jos (Kreis Mureş), 1539, zu sein , odcr clic Ikon cn cines Mcis-
tcrs, cler clic Maramurcsch und Siebenblirgcn etwa zwischen 1550 - 1565
durchwand erte unei in dcn Kirchen von Budeşli-Susani (Maramuresch),
Ag1rbiciu , 1555, unei Bica (Kreis Cluj), im J ahre 1563, ma lle. Scinc
Darstcllungsweisc isl j ener cl er Malercien a us cl er B ukovin a vc rwa nclt , so
cl ass leicht fcstgcstclll wcrdcn kann , a us wclch er klinstlerischcn Umwc lt
cler Malcr stammt.
Aus Sîcbcnbli rgcn stammt a us di escr Zeit wahrschcinlich :rnch ci ne
Ikon e aus cler Sammlun g W. Schweitzcr, Luzern (Schw eiz), dcrcn SUI
zur gleicben Grupp c passt.
Zcitgenossisch mit di ese n Ikoncn ist a nch cin Hciligenbilcl a us dcrn
Jahr 1564, di e in Scheii Braşov ului a ufb ewa hrt wird unei cin anclcrcs, cl as
wahrschei nlich von Andrea Ritzos (Rico), ei ncm llfa ler cler italicnisch
- krcta nischcn Sc hul e gemalt wurd e.
Es werden a uch andere lkon en des 16. J ahrhuncl erls a na lysier t, so
di c Heiligenbilder aus Naclăş, Păniccni unei anclern Ortschaften.
Aus cl er E poche cler Vercinigun g cler drei rumăni sc h e n Lăncier , cler
W alach ci, Siehenblirgcns unei cler Mo ldau unter dem Szeptcr Michae ls
des Tapfercn , eincr E pocil e neuer Jmpuls e Ilir di e rumăni sc h e Kunst Sic-
bcnbiirgens, bli eb ein schones lkonostaskre uz in der orthocloxcn Kirchc
von Ocna Sibiului erhalten.
Mit dcm Ausgang des 16. Jahrhunclerts fiind et adgc cli c letz te Phasc
einer Ikonenmal crci mit hetont byzantinisch en Cha rakter ihr E nd e. Schon
die Ikonen aus cler zweiten Hălfte des 16. Jahrhund erts weiscn di e ersten ,
wenn a uch Ieichten Sy mptom e eines Einflusses cl er Renaissa nsk unst aur.
 TEME ICONOGRAFICE ÎN SCULPTURA FIGURATIVĂ LAICĂ DIN
TRANSILVANIA DIN PERIOADA BAROCĂ
N. SABĂU
Oînd vorbim de pre barocul d in Transilvania ne gîn- prezintă destule elemente pl'Opri i man ierismului . Ne gîndim
clim la evoluţia culturală, artist ică şi literară d in cuprin- aici la definiţia lui Hocke după care barocul reprnzintă un
ul ve::tcului al XVIII-lea. Cercetările mai vechi ş i ma i ame tec de elemente ale manieri.-rnului şi ale cla, icismului,
noi statornicesc începutul barocului a ici în ultimul de- numai gradul acestei m ixturi fi in d diferit în variatele
ceniu al veacului al XVII-lea şi primele două decenii peisa.je ş i epo i eurnpene 4 • u este caizu l ş i Jocul Rit abor-
ale veacului următor, iar sfîrş itul în ultimii ani ai acelui::tş i dăm aici ace::t tă problemă ce ::t1· putea con ·titu i obiectul
secol, deşi se recunoaşte că unele elemente, motive şi unui studiu ap::trte. De ::tltfel pentru arta trans il văneană
forme specifice barocului v ieţ;u i esc ş i la începutul seco- d in veacul al XVII-·leH, ar fi crreu de acceptat a.cea tă
lului a l XIX-lea. defin iţ ie .
În împrejură1·ile polit ice din veacul al XVIII-lea a În noua provincie anexat~L imp eriului prin pacea de
fo. ·t un lucru natmal ca barocul să triumfe progresiv ş i la Karlowitz (1699) ş i ridicată în 1765 la rangul de Mare
în Trnnsilva,nia. Începutm·ile caracteristice barocului s-::tu Principat, ex istent~" barocului în formele sale plenare e
ivit mai întîi în producţia literară. Scriitorii autob iogra- evidenţiază ab ia în primele decenii ::tle veniculu i a lXVIII-lea,
fici locali, croni ·ari ca, principele Ioan Kemeny (1607 - cni un ba,roc provinci<1.l matur, într-o morfologie mode, tă,
1662), contele NicolaeBethlen(l642-1716), car e cunoscuse, da r nu li p.- i tă de un oarecare })itoreRC. În ::tcea, ti-'i, amb i an~ă
în afară <le Olanda, Germania, Franţa sau Anglia contem- cultural-art ist i că era fircRc ca, alătur i de arhitectură,
porană, ş i Veneţia barocă, Petru Apor (1676 - 1752), cel ş i plastic:-1, figurativă să fi îmegiRtrat, <1.tît în tematica
care în lucntrea sa M etamorphos·is Transylvanfoe se plîn- i conografi că, cît ş i în aRpectul formal, influenţ.el e noului Rt il.
gea de „noua modă" 1, ·e numărau printre reprez entanţii Între temele iconografice ale sc ulp tmii :figurative autoh-
cei mai de seamă a i literntul'ii barocului din Tran ilvania. tone cele ma.i frecvente şi mai reprezentate au fost cele
În general se vede în barocul european un t il dezvol- inspirate din mitolocria , ntică. Arti.;tii epocii îmbrăţ;işează
trtt mrti cu seam:\ în ambianţa feudală ş i eclezi asti că, cu imaginea eroică, evocatoar e, care avea demnitateni şi
toate că unii dintre cercetătorii problemei rel evă o aprn- gravitatea unui exemplu legend::tr istoric ce trebui<1. Ri-'ii-i
ciabilă influe nţă a gustulu i barnc asupra orăşenim ii ş i însufleţească ş i pe contemporani.
claselor ţără n eşt i : „. . .Stvle de grands seigneiirs et de Primele lucrări inspirnte din mitmi le antice, sculptu ri
paysans cathol·iqiies, art de palais et d'a bbayes, ma·is at1,ss1: în relief sau ronde-bosse, asociate unei a rhitecturi monu-
d'1:mager·1:e, de decor et de jetes ri1,stiques, c'est bien cet aspect mentale (porţi în forma unor aretu·i de triumf, b astioane
que le baroque a presente en Ei1,rope centrale" 2 • Acea tă şi ample faţade), apa,r la Cetatea de la Alba Iulia 5 • Dea u -
definiţ; ie formulnită de Tapie nu ni se pare a fi potrivi tă pra antablamentului primei porţi a ceti-'iiţ ii se văd statuia
întru totu l ._ i pentiu Tran ilvania. În formularea de m a i lui Marte, zeul războiul ui, şi a unei figmi feminine ce
sus rtm corectat în loc de „sta al ţărănimii catol'ice" poartă ca atribut o oglindă, pt'obabil o reprezentare a
- la no i prea, puţ,in numeroasă - „st'il încurajat de monar- zeit;ei Venus au a Pmdenţei. În paramentul aceleia._ i
hia habsburgică" ş i impus ş i în Transilvan ia 3 . Este greu porţ i , deasupra intrărilor later ale, , e află două reliefu ri,
de presupus că barocul s-a împămîntenit la noi într-un dintre care unul reprezintă pe Enea, întemeietorul legen-
mediu li psit de oarecari afinităţ i faţă de el. În creneral dar al Hiomei şi dinnistiei !uliilor, pmLînd pe umeri pe
cînd se ~ue în vedere prima fază a barocului în regiunile tatăl său Ancbi e salvat din Troia cucerită ş i inc ndiată
Europei centrale (jumătatea secolului al XVII-lea), aceasta de greci (Fig. 1), iar al do ilea rel ief, pe Hercule în clipn,
1 Apo1· Pclcr. J\II elamorpilosis Transylvan iae , 1737, „ Monumenta Xl X- lea , ln „ Arte le plaslice în Hornânia", l I', Bucu r eş ti , 1970 , p. 173 - 196.
!-Lu nga ri ac I-Iistorica", Sc riptorcs, X I , Pcst, 1863. 215. 4 „ . . . Barock ist cin e MischJo m1 vo n ,Ma ni c ri s mu s' unei ' l <Iassik ',
2 V. L. Tapie, L e Baroque („ Quc sa is-je ?" n. 923), Paris, p. 109 - 118; wobci cl er Grad cler Verm c ng un a in c uropii isc hc n Landseha fl e n unei Ze ile n
id em , Mo narchi e el peup les ele Danube, Paris, 1969, p . 135 - 160. se hr vcrsch ieclc n is l ".
3 J . Poliscnsky, Gesell scha{I und J(ullur des barocken. Bă/im e n s, în C. R . I lockc , J\!Ia ni eri smus in der Lil eralur . Spracil-Jllcilimi e 1111d
Ostcrreich isc h e Ost hc ftc", 1967, IX , p. 112 - 129; G . Toln ai, Baro/ele pro- esoleri scile Kombinalionskw1s/ (Rowo hl ls clc11lsc h c E n zy klopiiclic, 82 - 83).
btemalc ln „ A Magyar Tuclomânyos Akaclem ia I I, Oszta J yănak Koz- Hamburg, 1959, p . 21 - 2:~ , 144 - 148.
lcmenyc i" , l!J65, X ,' IJ, p. 93 - 121; A. Angya l, Les conlacls esl-eu ropeen s 0 G. Bari\iu , Ap111/um , Alba Iu lia, Be lgrad î n Transilvania (Confc-
du baroque lilleraire ltongroise, în Litleraturc hon grn ise, lilteralure c urn - rin ~ă \.inulă Ia şedin~a Acacl cmici Romi.\nc ln 3 ap rilie 1886), E cl. Acacl .
p eenn e. Buclapcst, 1963, p . 169 - 190; V. Vătăşianu, A ria în Transil11ania Române , B u c ur eşti, 1887 ; Borbely Anclor, Erdelyi va rak kep eskonyv e 17:.l6 -
de ta începu/ul secolului al XV II-iea pînă în primele decenii a le secolului a l b61, l n „Erclc ly i Muzc 11111 " 19,13, JJ. l 04, 20 1, 210; J. Berci u, AI. Popa, Horea
Urs u , Cela/ea A lba Julia , B u cmcşli , 1968, p . 37 - 40, 48 - 49.
l'lG. 1. ENEA SAL V!ND PE ANCJJIS E, REL lEP lN PJATHA.
PRIMA POARTĂ A CETĂT ll . ALBA IULIA .
l'IG . 2. JJER CULE 1NVJNG1ND PE 1lNTEU, RELIEF lN PIATRĂ . F l G. 3. PERSEU CU CAPUL MEDUZE I , RELIEF lN PIATHA .
PR IMA POAHTĂ A CETĂT l l. ALBA JULIA . PRIMA POARTĂ A CETĂTI! . ALBA IUL LA.

61

http://patrimoniu.gov.ro
FIG. 4 11ERCUT,E uc1crND LEUL D TN NE IWEEA , RELIEL" ÎN
PI AT H Ă PRIMA I OAT\T Ă A CETĂT IL ALBA lULrA.
în c::ire îl r ăpune pe nria,ş nl Anten, desprins de pe pămînt
(Fig. 2).
Pe l::iturn interio ar ă a, porţii ex i stă ::ilte dou ă relie-
fur i din care unul imao'ineaz ă pe celălal t erou al antichi-
t ăţii , Perseu, cu caipul înspăimîntătoairei Meduze în mînă
(Fig. 3) ş i apoi din nou pe Hercule a,ngajat în prima dinLre
muncile . ale, luptîndu-se cu leul din Nemeea (Fig. 4).
Acelui aşi ciclu de modele, desprin se din mitologie, îi
apmţin ş i figuri le de Atlau (.i, simboluri ale fo!'ţ~ el or telu-
rice ang~tj ate într-un efort extr aordinar. În felul acesLa,
a.par cei doi At lanţi ce flanch eaz ă astăzi intrarea hL Muzeul
din Alba Iulia, sculp ttu·i e odinioară împodobeau poarta,
a, doua a cetă(. ii. F igu ri asemănătoare, care au drept
postament fusuri de colo ană, 8pr ijin ă, capii-ele compoz ite.
F J G. 6. PERSONAJ M LTOLOGIC (Nl' IDENTff fCAT), SCUi.I TURA
lN P IATR A ATTICA GRA.JDLJLl l l CASTELULU I DIN BONŢ J DA .
f7 1G. 7. Jrn Rr:u u~. SCllLPTllHĂ ÎN PIATF\Ă . ATT ICA GHAJDU L U!
62
http://patrimoniu.gov.ro
F !G. 5. JlTLANfI, TREI DINTRE VIRTUŢI, MEDALIOANE Cll
FIC:UH I Ş I TROFEE DE RAZBO r, SCLl l. PTUR ! , r REf.IEf7UR!
1N 1-'IATHA. POAHTA A DOUA A CETĂT I r. ALBA 1.ll Lfi\ .
Deasupra a.cesto!'a, e desfăşoară un antablamen t foa1·tc
boga,L împodob it cu medalioane ce cuprind scene de lup tă,
cu puLt i ş i genii înaripate, încadrate intrn v rejmi vegetale,
trofee de război pro liferate peste tot, la cea de-a doua
poartă a, cetăţ ii, pot;riv it unei sch eme care ne mai am in-
te.:te de sensul acelui „horror vac1â" propriu manierismu-
lui (Fig. n).
O morfologie iden t, i că cu cea A. , culpturilor am intite
prezintă. şi cei doi Atlan(;i a,i porţii din partea de apn F;.
Aceste 8t.a1;ui , mai mal'i decît m ărimea naturală, cioplite
pot.I-ivit unei .·cheme forma le repetate, după care t rupurile
v io'moa,se se sprijină pe nişte picioare cu gambele nefiresc
de RL1b ţ il'i , ia r capetele ~i mij locul ·î nt acoperite cu o
mantie ce oboară pînă. în d l'eptul picioarelor, sînt t ribu-
CASTELllLlJ l D IN BONŢ J DA .
F IG. 8. AIUADNA (DETALll ), SCULPTURĂ ÎN PJATHĂ. ATT ICA
GRA.JDLTLU l CASTELULll T DIN BONT!DA .
FIG . 9. IHON f SOS, SCl LPTURĂ lN P I ATRĂ . ATTTCA l\IA
l IN BO TIDA .
F IG. 10. A TU\ N T , SC LI Ll'T U HĂ 11 P IATR . PORTAI. U L CA . TELl L U I O IN
BONŢ ID/\ .
FIG . 12. El ST HEI R E ZENTîND Ll T URC , SCULPTL HĂ ÎN P l /\ -
TRĂ . FATADA FOSTl ' l.U I PALAT TOLDALA .J , TG . 1\l llRE ,.
tn.l'e modelelor inonime experimentn,te mai înt îi ln. Vienn,
p şant i erel e de comtmct ii ondrr. e de n.rhi Lec(ii ,Joha.nn
Bemhard Fis h er von E d n.ch .;i Joha,nn Luen. von H il -
debrand 6 •
T ipuri le de fa(n.dă c n n.11 t, Rculpt.uml imn.gin n.te <l e
către n.ceşt i n,rhit .ec ţ i p entru pn.ln.Lu l prin ip lui Eugen
(169!) - 169 ), pentru pHfaLul d i n.rn ă n.l cn.ncela ri ei Boe-
miei (17 08 - 1715) Rau pa.la.tele K in. ky (171 3 - 1716 ) ~ i
Trautson (1700 - 1712) 7 , în cn.re in t răr ile rau m n.rcn. te
printr-un decrn ş v idenL .;i flancate de f iglll'i de AL ln.n\.i,
n.u exercitn.t o impor La,ntă inJluentă n..·uprn m·h itectmii
civ il e centrnl-europene în primn. jumăLate n. ven.cului n.l
XVIII-len. 8 .
Fn.pLul că grupul de Rculptori ş i pietrn.ri, între en.r e în
mod cer t cuno n.şLem don.r numele lui Jolrnnn Ko ni o- 9 ,
provenea de ln. Vienn,, ca tr imi„i n.i •m ţ ii irnperi n.lc „pro
G AccasLă se ri c Lipolo g i că n o u ă a pal a t elor vil'nczc se ini\iaz ă de fapL
odată cil co ns lril c \i a pa la lului Li c h Le ns Ll' in (1G92 - 170.5) d c că Lrc Domen ico
J\larline lli (v. Bruno GrimschiLz, Wi cn er Ba rockpa/tisl e, Viena , l 9tf4,
]J. 12 - 1.5 ; Ebc rh a rcl 1-Tcmpc l, 13aroq11 e Arl and Arrltil eclu r e i11 Ce11/ra/
Europ e, Lond o n, J 965, p. 9:1)
7 c ulplor ul venc \ian G io van ni G iuli a ni (16!i3 - l743) , ca re a lu crn L
pc scama măn ăs Lirii cis l c rcie n e de la l fci li gc nkrcu1. (Baci •n), a poi la pa la lill
Li c htc ns l cin , a fosl rca li za Lol'lll s LnLuilor de Allan\ i ş i Ca ri a lid c carn lmpo-
dobcsc ra~ad c l e pa laLe lo r conccpuLc ele că lrn ar hilcct ul 1„isc hc r vo n E rla c h
(v. E trricl e Baum, Giovanni Giuli ani , Vcrla g H erold , \Vi ·n -Mli nc h c n ,
r. a „ p . 20, 49 ; E l e rh arcl H emp c l, Op. l'i l „ p . !H - l0.5).
B Tipul carae Leristic a l inLrilri lo r Jl nncaLc de At la n\i 'ii l nLllni m ş i la
palatul Cla m- Ga ll as din Praga, cu sc ulpturi r caliza Lcln a nul 1713 d e căLre
Braun , ş i la pa lat ul Grassa lkovic h clin PcsLa (l?JO), l u ·ra re a ar hi LccL ului
Andreas lVla yc rhofl'cr (v. Hans Sed lmayc r , .fo//(/1111 11ernf/{/t<f Fi scher
vo n E rlaclt , Vie na , 1950, p . 1.55 - 160; Agg h :'tzy Mtiria , A barokk s: obr a-
s:a/ Magya r or s: âgon , 11 , B ucl a pesL, 1959, p . 44 , fi g. 99) .
9 Co nsc rip\.ia locu iLori lor d e na p o nn liLa t c ge rman:\ făc ulă de oraşu l
Cluj. la 10 mai 1727, ln r cg isl ra num e le lui .Joh r11111 Kc nik ( Kiini g), nilsc uL
63
http://patrimoniu.gov.ro
! •
F IG. 11 .
•PEHSEU (?) , SCll l.PTl RĂ JN P I ATRĂ .
1\TTJ CA ~IA 1E. ll l l. ll l CASTEl.LILll l D IN BONŢ[J)A ,
F I " 13. CA I DE T RC , RELIEF 1 PIATRA. CORO AMENT DE
FEREA TRĂ . 1-'0 TA CASĂ BOLTA -TOD RFFY. G I JERLA .
labore 1·n fort'(ffratione" . prijin ăi ipoteza non.,· tră r el n.t iv ă
la o inflrren~ă nem ijl oc i tă n. şant i er elor de co n tru cţ-. ii
a u tri ece (vieneze) n. uprn. co mpl ex ului , ulpturn.I f igm::t-
1iv de ln. cetn.tea din Albn. Iuli n..
1n . c olul n.l XIX-len. n. u fost ndu. c ele la, Bu<ln.pe:tn.
pcntrn parcul f0f1Lul11i cn. tel Teleki din Go rn eşL i şa,pte
, tatn i ce reprezcn Lau rei nt erpr etă l'i n.le unor mod ele de
pln.Rt ică f i g n m, tivă n.n t i că 10 : Iuno , ept.un , Pn.n ş i Vemrn,
Cern. , pon.1e cen. ma,i reu ~ i Lă dintre Rt.at.ni , Jfacc.hu. ~ i
Ga.nymedeR, n.pn.r în. o(; i ţ i ele a tri bn te camct el'i tice.
Statuil e n.rn int it provin din n. telierele de Rculptmă. u
ce deRer·ven. u, în n.l treil ea <l eceniu n.l veacu lui n.l XVIJI-lea,
~ n.nti ere l e de con RLru cp i de lit PeHt:t, condu . e <l e eă1.re
arhite t ul A .E. Mn,r t in elli 12 •
ln Bava ri a la l a m , d e pr ofes iun e sc ulplor (sLa Lu arius, , ca re Iii u rmă Cil
10 a ni lu crase la Alba 111\ia. A proxi mativ l n perioada ci nci aces l::i rea li za
sculpluril c d e l::t ce LaLea ::u ninliLă , docum e nt e le a rhivei bisericii episcopa le
ro m . cnt . l nreg is tau num e le unor sculptori ş i p ic l ra r i, ca re vo r fi ])ar ti cipnt ,
n lilt uri d e l( i\ ni g ş i a l\i lap ic izi , la cxec ularca sc ulpll1ril or a flat e aco lo.
1
11111 c lc cl in cl oc um c nl e sl nt cel al sc ulplo rulili il:'t li :rn G iu scppc Tcn -
ca lln ( 17 18) ş i n i sc ulpt or ului ge rman J oh ann Vi schcr (d up ă 1730), apoi
ce le a ll' pi c Lrarilor .Jose ph G ru bc r ş i Hic harclL 1 is lc r (v. Bir6 J6zse f, A
kn/o:s1Jâr i S: en t- llfihâly l emplcm barokk emltkei , Clu j-Koloz5vâr, 19:!4 ,
p . 7.5; E nLz Geza , A gyu l af'eht!rvâ ri s: ekcsegyhâ: , Bilcl apcs l, 1 !l.58, p . 206)
10 B ir 6 .T 6zsc f, A gernu es:egi T el eki -kas/ t! l !J , BudnpcsL, 1938, p . G2 ,
fi g. :lO - :ll ; idem , Erd el yi ka sl t! /yok, Buclapes l , r. a. p . 90 - 92, fi g. 48 -.50 .
11 Ace lui aşi ate li e r li apar \in cn u ş i sc ulpll1 ri lc nf la l c odi nio ară !n gră ­
diila fos lului pal a L Zic hy (B ud a) ş i cel e el e la fos ln casii · la jl :H h (B uci n) .
SLili s Li c ş i morfo lo gic lil c r ă ril c am inlilc se 1nrucl csc Cil sc ulpLuril e de Ju
Co rn cş li (v. l l_ck lc r AnLa l, A magyaror s: â!Ji lwrokk szobr âs:al eur 6pai
hel y: rt e. A kad . l:: rt. , :XXV, nr . .5, Bud npcs L, 19:1!>, p . 7).
12
A nLo n E rh a rcl Ma rliil c lli (lU84 - J 7,17), a rhiLcc L cc provenea clinlr-o
famili e ele cons tructcr i ele origin e ila li a n ă , a fos l co ns tru cLorul pal a tului
mun ic ipal din Pesta (1727). I'c şa nti erul aces tei c l ăd iri vor filucraL o scamă
de sc ulptori , ca re mai Llrziu a u cx cc uLaL lu c r ă ri şi pe ntru a lte oraşe din zo na
r ăsă rit ea n u a impe riulili (v. E bc rharcl I lc mpc l, op. cil ., p . 122) .
 .... ~...
F[ G. 14. B 'T LJH [ REP HE ZE T I ND TU HC: r, SCU i.I TUH r l N P fA-
THA LA cono AME t TE LE FEHESTHE LO R F OST U L I CASTE I.
I IA L LER D l CO PL EAN. (DE E . SABĂLI).
el mn.i rep rezentn.tiv grup de .·culpllll'i, inspil'n.t p arcă,
din JJ1etamo'ljozele Lui Ovidiu,· se afl ă ln. fo ·tul ca tel Banîîy
di n Bonţ idn. : un num ăr de n.pro n,p e 36 de i:;culpt uri i·e-
p r ezentînd un n,d vă rnt p anteon, cu zei ş i z eiţ,e , semizei
„i eroi d ei:;pri nş i din ] eaendă ş i imortaliz aţ i în pi atr ă
(F iO'. 6, 7, , 9, 10, 11). H ealizate în tr -u n interval de cî ţiva
ani (1 74 - 1753) d către culp Lorul .Johann aeh t igall ,
ace ·te stn.tui , nu m a i mari de 1 ,3 0 m , în s oţ ite de atr.ibute
tradit;ionn,le alcătui e cele m a i am cteri t ice exemplaie
a le barocului provin ial matur din Tran silvani a 13 .
Două statui de Llanţ, i într -o morfologie cu asp ect
n rnt ic, daLat în a dou a jumătat a secolului al X VIII-lea,
împodob se portalul monumental a.l fo tei ca e Km·ac -
onyi Clin Gl1erla 14.
13 P lnluru r ăs:'l ril c :rn:i , d eas up ra poJ'\ii prin c ipa le, se l n ă J\nu odini -
oară Lrci s la l11i ce l n fă \i ş :rn pc Ali as, purllnd bo lln ce r e a scă d e forma un e i
sfere Lercs lre, ş i d oi T ilani ridi cl nd cîl e o bu c al ă d e stln că , alu zie ev id e ntă
la „ Lilanom ac hi a" . ln c oresp o nd e n ţa aces t or st a lui , p c la lu ra dinspr e
c urt e, ma i po t fi vă zul e ş i az i, î ntr-o a l că luir c form a l ă id c nlic ă , a ll e tre i
sc ulpluri rcprezc nlînd T ita ni. Ce le ia I l e s ta lui ca rc im ag in eazt\ fi guri mitolo-
gice n u f'os l di spuse d eas upra a lli cii cc ln co l'Ona grajdul ş i ma nejul , ln urm ă­
Loa rca ordin e: H cfnis los, Hc rc ul cs, Adoni s, T hyes t cs, H erm es, H e li os in
q nndri ga Lrast\ de paL ru ca i, Ari a dn a , un erou a nli c (neide nlifi ca t) , Ma rt c,
cpl11n ş i Cc rcs. Deas upra ma n •jului se a fl a u urm ă to a re l e s la t11i : erou
anli c ( ne icle nlifi ca L) , Pe rse us, AnuiJi s, D ia na, Ga ny medes purta l d e vultur,
Kreo n, Hc ra , Ac Lco n, Med eea , Tczc u, e rou c u co if (n e id entifi cat) , D e ulrn-
lio n ş i Py rl'lrn, simboluri a le c ucerni c iei ş i drc pl i\ \ii , apoi Bacch11 s-copil
cca ma i pit o r ească d in t re s la luil c cas l e lulu i. Deas upra frontoa ne lor a ripi
nordi ce se i n ă l\ n 11 urm ă t oa r e l e s la tni : Dia na , F lora, K ybel c ş i fi gura u nu
r ăzbo ini c l n nr m ur:l r om a n ă a da pLrt U\ lu moda ba rocă .În g răd in a c:is te lul11
F IG. Hi. T OAM \ (BACC lll 10), m~ LI E F l 1 P IAT RĂ . COH ONA-
MEN T DE I'E l'lEASTR A. ro ' T UL PA LAT BĂ J.' FY . CL (J J -N APO CA.
64
http://patrimoniu.gov.ro
FrG . 15. AME RICA, HEL I E F JN P J A T HĂ. CO I ON.A MEN T
FEREAST R Ă . F OST L PA LAT BANFFY. CI. J -NAPOCA.
Aprox imativ din aceeaş i p erio adă dateaz ă . tatuile
lui Marte ş i I a lla .. A then a, culpt lll'i decorative p ăstrate
odinio ară în tr-o ca. ă or~Lşen ească din Sibiu (fo ta J3ri.i.ckel1·
ga se, nr. 9) 15 . Doi At lan ţ i, morfolog i destul de apropiaţi
de reprez en tăl'il e. inonime ale palatului Kinsky din Viena,
flanch eaz ă p oarta af lată în faţada din, pre cea de-a doua
Clu te a p a latului Brnkent h al, iar dou ă cariatide, într-o
alcă tuire formală deo e bi tă faţă de mo delele obişnui te
Ja noi, prijină b alconul aflat deasupra p or talului semicir-
uJ ar al ca ei cu nr. 13, de p e str. 1 Mai, din Sibiu.
D ea1mpra front onului monumentalei porţ i a fostului
ca stel Haller din Gîrbou , e afl ă ·tatuia lui H er ule, în tr-o
reprezen tar e a t ipului roic antic.
U n ei etap e m a i t îrzii îi ap arţin de orurile fi gumtive
a le fos tului llalat Banffy din Chtj-Na1loca 16 •
din 8 011pd a p u tea fi văzu Lă s la lu ia lui Pa n cl n li nd la syrni x (v. B ir6 J6zsef,
A boncilidai Ba nffy-kaste/y , Cluj , 1935, p . 22 - 2:.l, 25 - 26).
1<1 8 ir 6 .J 6zsc f, Erdel y miivesze l e, Buda pcsl, 1 \Jil l , p .: 258; E nlz Geza , Szol·
nok-Doboka m iiem ll!ke i . Szoln olc-Doboka magyar sâga. Dcs-K oloz var,
1!l44, p. 228, fi g. 72; Aggh :'.tzy Ma ri a, op . cil ., voi. J f, p. 258.
15 Vi c tor RoL11 , Geschichl e der Deul schen Plas/i k in Si ebenbiir,qen,
SLrass burg, l 906, p. 174; Virgil Văt i\ş i a nu , A ri a în T r am ilva n ia de /a
ince pulul seco lului al X V 11- l ea µl n d în prim el e dCl'e n i i al eseco lului al X I X -l ea
1n „ Is tori a a rle lor pl as ti ce ln Ho mâ ni a ", vo i. .1, B u c ur cş li , 1970, p. 186
188, fi g. 3 15 ş i :3 19.
rn Bir 6 J 6zsef, A kol ozsvci ri Banffy-pal o/a es l er vez{J mesl er e, Jo lta1111
E berltardl B laumann , în E rdt!lyi Mu scu m, 1933, p . 146 - 464; Nagy
Ma rgit, U n el e aspec/e din i sl ori cul cons/ruirii p ala /ului Banffy din Cluj,
ln „ S.C. l. A." nr. 2, 195\l, p. 105 - 120; Li v ia D riigoi, Pa l a /ul Ba nffy
din Cluj, ln „B ul e linu I Monum en le lor Ts lori c "', nr. 4 , 1970, p
:19 - 42.
F IG . 17. Fl GU H Ă GHOTESCĂ , SCUL PT UHJ\ ÎN P J AT l1 Ă. PA HCU L
FOST Ui. Ul CASTE L TL LE l<r. GO H EŞTI.
F I(;, 18. FJ GU H A CHOTES CA , G HAVl JRA Î N „ II . CALLOTO RE-
SUSCITATO' '.
FJ C. 19. BALCON ÎMPODOB IT CU MA Ş TI GllOTEŞT I. MA GNA
ClJR lA - DEVA (DESEN G. S AB AU).
ElaborRite de căit re un grup de rn cşte1·i din tre cei rna.i
c uno f\cu ţ i
la ace~t cl~ttă în Transi lvania, .Joh ann Eberha,rdi;
Bla umrrnn, Anton Schuchb ftuer, ,Josef Hoffmay er ş i
Gottfried Hartmann, decoruril e 8e integren,z):'1 într-1111
progmm iconogrnfic Cftre cbia,r <fac):'1 nu este perfect .; i
complet a re m eri tul de a, fi o exemplificare, un rezu-
mat iRtoriat al unui microunivers Rpiri tual ş i materia l
a.şa cum a fo ,·t priv it, înţeles ş i explicat de conternporfl,ni ,
sub forma nnor sim bo hu'i ale celor patru elemente, a le
celor patru ore ale zilei, ale continentelor ş i ale celor patru
anotimpuri. A ·tfe l la fronti spiciul principal, în junu stemei
fami li ei Banffy, a u fo st di, puse statu ile unor div inităţ i
a.ntice, ţ inînclu -2e seamft de valm1rea ş i me a jul simbolic,
de temperarnentuJ ş i atributele acestora. Di vin i tăţ, ilor
protectortre ale războiului (l\farte) ş i înţelep ciunii (Minerva,),
însuş iri ce nu puteau lipsi unui guverna tor, le urmeaz ă
personificăr i ale muzicii ş i poeziei (Apollo ), ale vînător i i
(Diana ), ·imboluri ale lIDOr o cup aţii relaxante, obişnuite
în clipele de răgaz, ia r la extrem ită1;i personificările
consacrate binelui victorios (Hercule şi Perseu) în
încleştarea lui cu for1;ele răului 17 •
Deasupra atticii pavilionului rn.eridional al fostu lui
castel Wes, eleny i din Jibou e aflau od inio a ră stf1tuile
lui HercuJe ş i Mal'te. Realizate în anul 1805, de către
Anton Csiiros, culptmile amin t ite con ·t ituie relu ări
formale ale modelelor sinonime afl ate la palatul Banffy
din Cluj - Napoca18 .
în p last ica f i gura, t i vă a barocului trans ilvăn ean vom
întîlni, într-un număr ceva mai recluR, ş i repr ez entă ri
ale v irtu\;ilor , ale celor patru continente, apoi figuri exo-
t ice cu un aspect deosebit de pitoresc (capete de turci)
ş i cîteva scllip tlll'i grote:ti destina te parcului fostului
ca tel T eleki din Gorneşti .
Deasupra antablamentului porţ ii a treia a cetăţi'i d in
Alba I ulia se află patru statui p er sonificînd patru dintr e
virtuţi, de la stînga la dreapta : Pa.cea, Gloria, Ju t i ţ ia
(Cumpătarea ~ ) ş i Forţa, însoţite de flitributele caracte-
ristice, cornul abundenţe i, mach eta unui templu, balanţa
ş i spada. PerRo nifi cări ale Abundenţei întîlnim ş i între
statuile de pe attim1 gra jdului castelului din Bonţida , da,r
ş i deasupra frontonului nordi c din a ripa p rincip <Li ă a
acelui aşi castel. 19
11 Vi rg il Vă tăş i a nu , op . cil„ p. 191.
1s Bir6 .J 6zse f, A zsil: 6i ka sl el y , Bu clapest, 1942, p. l O, fi g. 11 ; B .
Nagy Margit , ll enes=a ns: es baro/dr E rde/yb en , B uka rcs t , 1970, p . 298.
rn B. Nagy Ma r• rit , op . cil „ p . 32 1 ; Bir6 .I 6zsc f, A gerny es:eg i T cl cki -
ka stely , Buclapcst, 1938 , notn :~5 G la p . .100 .
2 n B ir6 .J 6zsef' , Erdel y i km l t!l yck , B uclapesl , HMH, p . 9 1 ; Aggh {1zy
Ml1ria , op . cil „ vo i. 11 , p . 127 . Î n to ta l la cas t e lul clin Co pl ca n ex is t a u 1111
1111m ă r el e 14 busturi ele turc i r ăspl nclit e cit e pa t ru la fn\ a d c ll' ele est ş i ves t .
ia r cllc lre i p c lat uril e el e sud ş i el e n o rei ale edificiului.
65
http://patrimoniu.gov.ro
F I G. 20 . l ' I. GUHĂ GHOT l ~ SCA , SC l l L P Tl l l~A Î N P JATHA. POAHT/\
FATADE I SEC UN I AFrn A l'OST U l. U I PALAT BAN I„F Y ,
C l.L l.J - NAPOCA.
ln cepînd rn a, don a jumătate a vefl,cului al XVIII-lea
se con . tată o eviden t}}, p l'eferin ţă pontm rnprez entăr il e
de t ip decorativ e:xotic. Din decen iul VI al veacului amin -
t it cl;-1 teaz ă şaHe lrn . turi ele hi rci împodob ind faţada
fostu lui palat Tolda lagi din 'l'g . Mure.; (F ig. 12). Aceste
figuri ciop li te ele f\CUl})torul Anton Scbucbbauer vor avea
llTl succe. notfli bil în pJ::u;tica, faţadelor din arhitectura
Lran. il văn ean ă, fiind r elu a.te de cătr e acel aş i me.;ter .; i p en-
tru alte construcţ ii. Dup ă 1765 vor apare deasupra anta-
b la men tului po l'\;ii de ] fli fo ·ta casă L{1,szl 61'fy din Gherla,
apo i la fereRtre le celor pîlitru faţade a le fo stului castel
Hal Ier din Coplea,n to (P ig. 14). Imaginea unui cap de turc
în relief (Fig. 13), dar „i figura unui c i obănaş împodobesc
coronamentu l fore. ·trelor fostei cai;;e Bolta-Todorffy 21 ,
edificiu gh erl ean, din n, do ua j t1m ătate n, veacului al
XVIII-l ea.
Morfologic, aceste ornamente, caracteristice rococou-
lui, se alătmă un ei serii t ipologice elaborate în cen tr ele artis-
t ice din Europa centr ah1. Sculptmi asemănătoar e însoţesc
corona mentele ferestrelor palatului Rubini d in Salzllmg
dn,r .; i coronamentul por talnlni a~a-nurn i tei ca e „Kaffe-
baum" clin Leipzicr ~ 2 •
R eliefuri cu fun ctie cl ecorn, t ivă iden tică ornamentează
cîteva d intre coronamentele ferestrelor PfWilionului cen-
t ral din fa,ţada po sterio ară a fostului palat episcopal din
Orn.clea. În cadrate unui repertoriu pla ·tic cle, ·tul de , obru,
cu o cli8tribuţie ri tmată a elementelor compon ente, orna-
mentele apa l'ţ i n un ei faze tîrzi i a ba,J'Ocului.
P atru reli efuri figurative r eprezentînd bu sturi de
p i1,tt'1;, a,flr1te în a l'hivol tele uş il or ş i fer ei;;il'elor ce dau spre
loggia fo stuJui pfl,lat B anf:fy, ,· ugereaz ă, în funcţie de atri-
butele al ătmate, tălm ăc iri. iconografice diver ·e. Interpre-
tarea în mi-1,sm a în care este vero s i m il ă pofl,te f i pusă într-o
nem ijlocită legătură cu teoria lui .Aristotel, împărtăşită
de către contemporani , clar ş i cu unele exemple liter ar e în
vogă în a.cel vea,c, între cn.re, fără îndoi al ă, se remarca b ine-
cunosc ut uJ ,,Aberi tei1.rlfr;her S'impl·1:01:iis S'1>mpl'ioiss1>mus'' al lu i
Gr irnmelsbau. en, ce~t mai lm i ver sal ă expr esie narativă a
barocului în Germania, pul'tătoare a, unor in tenţ ii morale
ascunse, p rin rni jlooirea unor alegorii , între întîmp lările
iRto risite.
Este se mnifi cat i v~1 în acest , ens ilust raţ ia fronti spiciu-
lui ediţ~ i e i or iginale a că.rţ ii am in tite. O Rtran ie f i gm ă cu
21 Szo n goll. l\:r is l M , S:a mostlj ua r s:a /;ad kirri lyi udrns monogrâ{iâja ,
Szn m os(1j va r , t !JO I . vo i. I, p . 1 70, vo i. 11 , p . 2 1:3- 214; E utz Ge za, S:oln ok-
})oboka mtl cm/rke i , p. 227 - 228.
22 V . i : ri (' clr ic h OI111wn, Arcililck/u r I.III(/ J\ un slge 111 erb c <Ier Rarock zc il ,
cl es nororo 11.nd B mp i res , W ic 11, Vc rl ag A n ton ' c hroll , f'.n „ pi. 127 ş i 128;
N ik o lnus Pcvs n e r, L cip :.igcr Barnck, Vc rl ag vo u Wo lfga n g .J c~s în Drcscla ,
.1!) 2 1, p. 80; Vi1·g il V:1Liiş i a n11, op. ci l „ p. 185 .
171 '· 2 1. ll E l. ! OS , SC L LI TURA !N P I ATRĂ. ATT ICA GRA.JD U L.l I
CASTE L U i. U l D I BO T IDA.
capul de , atir, cu corpul d femeie, da r cu un p1cwr de
p almiped ~ i cu altul de capră ce cal că m ă„ t i umane răR­
pîndite pe pămînt, cu o coadă de p e~te ş i aripi de pasăre,
u o sp adă la b rîu, ţ in e în mîna dreaptă un vo lum ilu strat
iar cu mîna .· tîngă indi că cîteva dintre deRenele affat e
acolo, privirea pătrunzătoa,re fiindu-i îndrep Lat,ă >pr e
cititor .
Singurele reprezentări sculpturale, ce persomficau con-
tinentele , i anotimpurile în arta tram;il vănean ă, au fo ·t
realizate de culptoru l Anton cbu chbauer pentru coro-
namentele ferestrelor din axele centra le a le faţadelor
ce dau . pre Clutea de onoar e a palatului Banffy.
Primul d intrn bustmile de pe laturn de apu s reprezintă
un per ona j încoronat. Al ătmat poate fi văzut ă o figură
cu capul înfăşurat într-un turban împodob it cu perle.
Al treilea bust r d ă imaginea plină de pitoresc a uuui copil
dolofan ce poartă pe mLp o mască de elefant . U lt ima,
dintre sculpturi e te aceea, a unui pen;onaj încoronat cn
un trofeu al cătu it din mănunchiuri de pene (Fig. 15).
fată patru imagini per, onificate care, hL o aten t ă confrun-
tare cu cele mai cunoscute dintre modelele aflate în manua-
lele de iconografie a le VTemii (în primu l J înd cuno cuta
iconografi e a lui Cesare R ipa ) 23 dezvăluie fără echivoc
originea lor barncă. Înţele ·ul metaforic al sculpturilor
amintite e ·te gră i tor: coroana, turbanul, ma1;ca de ele-
fant şi penajul al cătuind tot atît.ea atribute ale celor
patru continent , Europa, Asia, Africa . i America 24 •
Bustm·ile ele pe latm a opm;ă, tot în număr de patru,
sînt în oţite ele diverse atribute al cătuite din ctmuni de
flori, fructe . i mănw1Chiur i de spice, strugm·i şi vreascmi
aprin se (] ig. 16 ), simbol mi onsacrat c celor patru a.no-
f7 IG . 23. SCULPT RĂ lN P I ATRĂ REPR EZENT l 1D U 1 CAL
(l N ICO H ). FO 'TUL CASTEL K ORN I Ş - MĂNĂST IR EA.
66
http://patrimoniu.gov.ro
F IG. 22. RELIEF HEPREZENTlND UN CAL . CORO AME T UL
PORTALl L U I GRA.JO Ll l CA TELLll.l l DL 1 BONTIDA.
timpmi 26 , a le căror modele ni e pa.r inspirat e a,tit clin
Metam01:fozele lui Ov idiu 26 cît. ~ i din I conologia lui Cesal'e
Hi pa.
23 Aşa dupi'\ cum se t ă lm ăceşte clin Uliul ele pc fronti spici u , opera
lui Ccsa re Hipa era o c ul ege re ele im agini , un ghici cil~ „bon u sage " !n materi e
de alegorii pentru a rlişlii timpului.
P u bli call'\ prim a ecl i ţi e la Ro 111u ln l !'>!!:{ . f ă r ă i Ius lra ţii , icc n olog ia va fi
rc lip ă ril ă ln ediţii succes ive , dintre care re m a r cab il ă es t e cca clin a nul
1603 c u ilu stra ţiil e sem nale ele Cava li e re cl 'A rpin o. După co nfesiun ea
:rnlorului , opera „slrînye": „imagini {alt e per sig ni{icare un a di11 ersa cosa
da que l/a c fl e s i vede co n /'occhio, e in pari icolare; dunque , q11 e/l e che
apar/engono ai dipinlori , orJ/!ero a qu elli che per m cz:o di co /oori o d'a//ra
cosa uisibi/ e possono rapprese ntare qua/chc cosa di{er enle de essa . . . "
Manna lul cuprinde p c ele o p a rlc o se ri c el e ci l cva s ute de m eda lioa ne
ln care slnl c uprinse sim bolurile diferite lor idei , g rupa t e clupă rapo rturil e
logice ex isle nle inlr• aces t ea . pc de a lt ă pa rte anum it e n oţ iuni cc sr gru -
p ează ln chip na tural , fir esc şi logic , c um a r fi : cele patru orc a le ziki , ce le
pat ru p ă rţi a le lumii , ce le patru anotimpuri e le.
Concepută la Roma clin epoca lui Sixt a l V- lea, ln casa ca rdin a lulu i
Sa lviali , lucrarea lnreg is lreazl"t indirect ş i eco uril e unor „ Ieie ofi cia le"
s usţinut e ş i l n „circu la/ie" la c urtea papală, c nm a r fi : Discorso intorn o
le immagini sacre e profan e, a cardi na lului Pa lco lli , sa u dialog ul lui Gilio
despre „ Errori ed a bu si deipillori" , teze c·e a l cătuia u o adevă ra t ă „sw nma
delia cui/ura contrare{ormislica" din acea pcrioacl:'i (E mil Male: Les c/e{s
cles A l/egori es p einl es el scu/ plees du X \' J J• siec/e , l n Hevue des Dcux loncl es ,
1927; E rn a Mandowsky: U nl ersuclwngen z11r I cono log ie des Cesa re Ri1. a
Hambul'g, 1934 ; Va lc nlino Marlinel li : J.a „iron o/ogia " di Cesare Ripa
P erugin o n e/la cu/fura arti stica E 11rop ea clei seco li X V 11 - X \1 11 I , ln „A nn a li
delia Faco lt:l di le tl e1e e filosofia I " (1963 - 1964), J cru gia; Pier re Fran -
cas t e l, La sc11/ p/11r e de Versai lles, Pa l'i s, 1970, p. l I 0 - 11 2; Ccsarc Hi pa ,
J cono/ogia (facsim il ), Gco rg Oi n es, Vel' lag 1 li lcl es h cim , 'cw- l'ork, 1970,
p. :122 - :338).
24 Din sc ulptura ce ntl'a l -e uro p cană am intim pilol'cşlilc s tatui - perso-
nifi căr i a le ce lor pa tru co ntin ent e - a flat e la „vil/a 1'roje" (P raga) ş i ori gi-
nal e le rc pl'ez c ntă ri c u aceeaş i l emă datorate lui Andreas Sc hHit cr , odini-
oară ln ra \ada casei Kamec kc din Berlin ( 171 l - J 712). (v. ll e lc na Sm ct ac-
T' LG. 24. GR IF ON I CU BLAZON . ATT ICA f70ST L l PALAT
BĂN FF Y.CL .J - NAPOCA .
 Unui şant i er central-european îi aparţin cele trei
sculpturi de „nani" (pitici), figuri groteşti, de la fostul
castel Telelei din Gorneşt'i 27 • Aceste statui-caricaturi repre-
zintă figuri cunoscute din epoca revoluţie i burgheze din
Franţa : Ludovic al XVI-lea, Mirabeau şi una dintre acele
pitoreşti „les dames des halles" 28 (Fig. 17). În li teratura,
de specialitate aceste mici statui decorative sînt conside-
rate de obicei caricatmi de personaje contemporane.
Spre deosebire de numeroasele reprezentări sinonime din
arta emopeană, ce imaginează situaţii sau tipmi generale
satirizate, statuile de la Gorneşti par să fie aluzii ironice
făcute „ad personam". l..iiteratura referitoare la această
temă, atît de îndrăgită în a doua jumătate a veacului al
XVIII-lea, este foarte bogată 29 • În jurul acestei largi cir-
culaţ ii a motivelor de figmi groteşti, în ambian_ţa germană,
Braun a furnizat o seamă de indicaţii exacte ş i preţioase
care, pe scurt, trimit în mmă legîndu-le originea tipolo-
gi că de filonul callotian al groteştilor, al „gobb,1:"-lor
(cocoşaţi) individualizaţi într-o searnă de incizii editate
la 1716 ş i atribuite lui E. Baeck, cu titlul semnificativ
de „IZ callotto resuscitato . . . oder Callotts N eu-ein-
gerichtes Zwerchen Cabinet", un instrument de răspîndire
fundamental ce trebuie să fi fost îmbogăţit prin reluările
efectuate în amb ianţa atelierelor de porţelan de la Meissen
şi Viena 30 •
Ne ~.1isoc iem ş i noi acestei ipoteze, considerînd groteşt i le
de la Gorneşti statu i insp irate după unele modele din por-
ţelan, imaginate în vreuna dintre manufacturile din Ger-
kovt\ , Zailradni sc/wdWe 11ily Troje 11 Praze a jeho Vy:doba, 111 „ Umen i",
V, HJ68, p. 524 , fig. 6, 8 - \J; Eberhard Hempel , op . cil„ p . 217.
20 ln a doua jum ătate a veacului al XVII- iea, r eşed inţ. a barocă a rnge-
lui Ioan 1 II Sobieski de la Wilan6w cuprind ea 1nlrc decorurile aflate
aco lo imaginile ce lor palru anotimpuri sub forma unor reprezentări a le-
gor ice ale „/Junului _qiwernămînt" (v. Wojcicch F ijalkowski , REGIA SOLIS
ERA T . . . 7.e sludi6w nai/ symbolika dekora cji wnetrz pa lacu w Wila-
nowie, 1n Bi11l ety 11 Historii Szt uki, nr . 1, Warszawa, 1974, p . 2:3- 41).
26 Iconologia lui C. Ripa foloseşte 111 mod curent texte din Ovidiu
ş 1 Horaţiu referitoarn la tern ele iconografice a le celor patru co ntin en te ş i
ale ce lor patru anotimpuri. Modificările iconogra fi ce ce privesc p erso nifi-
că ril e toamnei (Bacchus) şi ale iernii (Vulcan) vor apare ceva mai tlrziu
în limp .
„ . . . . . . . . . . . . . . şi Primăvara
No u ă , cu părul în ci n s cu o crumn cl de flori, şi - apoi Vara ,
Fără. de hain ă, gcl!i/cl cu Spice - împletite; ş i Toamna
S til de asemeni, mînjilă cu slru_quri sdrob i/i ;
Rece, că runt ă , cu păr răvăşii mai e Iarna "
(v. Ovidiu , J\llelamor{oze (traci. Joan Florescu), Ed. Acad. R P. Române,
1959, ca rtea 11 -a, 27 - 30; Cesare Ripa , op. cil „ p. 473 - 475)
27 Biro Jozsef, A r1emyeszegi Teleki kaste/y, p. 62 - 63; idem, E rdelyi
kastelyok, fig. 44, 45, 47.
28 Dr. Sik l6ssy La>zl6, Fran.cia {orra ilalmi s:oborkarikatilrak a gernyes ze_qi
/castelyban. . E ll e nzek (Ko!ozsv :'.i r), XL V I, nr. 207, l 3 sept„ 1925.
29 Menţionăm clteva dintre lucră ril e mai des fo los ite în li te rat ura de
specialitate: V. MaJamini , La sa tira clei costum e a Vene .zia nel seco lu X V I II ,
Tol'ino, 188G, p . 13 - 99; Mina Grcgori, Nuo11i acccrlamenti in Toscana .m ila
pillura carica ta e gioiosa, ln „ St udi di Storia dcll'Arte" (Arte antica e
mod erna , 1961, p. 400 - 403); Comico e ca ricatura , 111 E nciclop edia U niver-
sale dell' Arte , voi. l lf, Venezia-Rorna , 1958, p. 750 - 756.
F IG. 25. PORTRETUL LUI IOSIF AL II -LEA , RELIEF lN P!ATl1Ă.
CASA PAROHIEI ROM.-CAT „ CLUJ-NAPOCA.
67
http://patrimoniu.gov.ro
mania sau Austria, modele care, în limite de timp şi spaţ iu
diferite, trebuie să fi contribuit la succesiva răspîndire a
unor t ipuri înrudite cu amintitele figuri de „nani" sau cu
cele provenite din Commedia dell' Arte (Fig. 18).
Plastica figurativă barocă transi lvăneană cuprinde
ş i un însemnat număr de figuri antropomorfe fantast ice,
de reprezentări animaliere cvasi realiste ~au legendare
ş i măşti decorative (mascarone) car e împodobesc, fie
sub forma unor reliefuri, fie a unor statu i în ronde-bosse,
faţadele, pilaştrii, coronamentele portalmilor sau feres-
tre lor ş i attica unor castele sau case orăşeneşti.
Astfel arhivoltele celor tre i intrăr i de la poarta a treia
a, cetăţii din Alba Iulia sînt marcate de cîte o mască ce
reproduce capete de lei, sau o figură antropomorfă, într-o
alcătuire plastică inc i sivă, plină de fantezie. Anima le
fantast ice cu forme hi bride însoţesc figurile celor patru
virtuţi de deasupra antablamentului acele iaşi porţi.
Bolţarul median de la poarta de apus a cetă. ţiii prezintă
o mască umană ce pare a fi o imagine s imboli că a Mîniâ
(B'uror). Reptile stran ii împodobesc coifmile răspîndite
printre trofeele de război din cadrul aceluiaşi t impan al
por\.ii.
Două sirene cu trupur ile încolăcite şi un cap de leu înca-
drează blazonul lui Eugeniu de Savoia de la bast ionul
sud-estic a.1 cetf.'tţii. Figuri antropomorfe hibride, greu
de desluşit din pricina gradu lui înaintat de degradare,
împodobesc fostul bastion Steinvill e. Motive animaliere
fant~ts tice ş i măşti înca,d.rează un blazon de la, b~ts t ionul
„Sfintei Treimi". Bastionul Sf. Miha il este decon1t cu
Rtema Aust l'iei mărginită de două ;wimale bizare, înge-
mănări hibride ale unor capete de reptile, încadrate de o
coamă lungă, cu bntţe muşchiuloase terminate prin labe
cu ghia,re. Un a lt animal fantastic zace la picioarele
Sf. Mihail. Măşti ş i figuri antropomorfe neobişnuite ca
înfăţişare împodobesc ~i bastioanele lui Carol al VI-lea
i lui Capistrano . La cel din urmă mai pot fi văzute ş i
figuri le a două sirene, într-o alcătu ire morfologică identi că
cu a celor de pe bastionu l sud-estic. Cîteva capete de lei
sau satiri sînt răspîndite într-un loc ,·au altul pe curtinele
fortăreţei.
3 0 V . Lio n ello Puppi , „nani'' di vil/a Va/ma rn a a Vic en za , 1n Anl:i-
c hiti aviva , ma rli e - ap rili e 19C.8 , p . 38; E. Zimm e rrnann, Di e Er{indung
wi.d Frii/1 zei l des MP. issne r Porze /ans , Be rlin , 1908, n. 63.1; G. F. T-farllaub,
D er Garten zwer_q, I-Ie icl elb erg, 1962; Fra n z Wagn er, Zur Gartenp la stik von
Schllss .Tfellbrun n , 1n Alle und Moderne Kun s t , nr. 7, 1962, p. 21 - 26 ;
Lothar Prctzcl , Sal z/Jurger Ba ro< kpla slik , l'orschu11gen z ur De utschen
l<unstgesc hi cilte , Bel . 8, Ber lin , l \l:J5.
Nu m ăru l sla luilor ce repre z intă fi g uri g rot eşli ln arta europea n ă
es lc foarte numeros. ln lla li a s!nt e un oscute pitoreşti le fi guri de „nani"
care 1111podob csc zidul vilei Valmarn a de l ingă Viccnza. Fig uri id en li ce se
află la o vih\ clin Ba ghe ri a, aproape de Pa lcrmo . D in ambianţa ven eţiană
pol fi am inlile grntcşti l e vilei Moeen igo (Monsclice) e tc. , iar clin zona E u-
ropei ce ntrale fi guril e groteşti aflalc !n Mirabe ll gartcn clin Sn !z b urg ş i
ce le de la caste lul din I-Jellbrunn.
FIG. 26 . DUCAT TRANSILVĂNEAN, ALBA Jlll.IA , 1770.
2600
 Măşti într-o alcătuire formală foarte diversă există
pe toate cele patru laturi ale celor şapte socluri pe care se
înalţă statuile de la Gorfleşti.
La Bonţida portalul grajdului ş i al manejului (azi
di spărut) aveau arcul semicircular marcat de cîte o mască
antropomorfă cu trăsături negroide. Două capete de satir
r eprezentate în profil ·e află sub balconul din faţada
conacului Magna Curia din Deva (Fig. 19), iar de o parte şi
de ceal a lt ă a porţii secundare a palatului Banffy din Cluj -
Napoca, pot fi văzute două protome, măşti groteşt i, cutră­
săturile exagerate, nasul lat şi turtit, mustaţa, pleoştită
deasupra gurii ţugui ate, ochii umflaţi ş i urech ile de faun
(Fig. 20). Aceste reprezentări groteşt i nu par s ă fi avut un
caracter alegoric, îndeplinind mai degrabă rolul unor
postamente pentru cei doi grifoni ai porţii.
într-o vreme se întîlnesc în sculptura lo cală ş i o seamă
_de reprezentări figumtive închinate animalelor. Astfel
de imagini pot fi văzut e deasupra atticii grajdului caRte-
lului din Bonţida. Simboluri ale celor patrn mutaţ;ii
ale t impului din cupr insul unui an 31 , cei patru cai, numiţi
de poeţi, Pirro, Eoo, Etheone şi Phegone, trag într-o
mişcare vijelioasă, quadriga lui Helios (Fig. 21). Alte
două reprezentări cabaline împodobeau timpanele por-
talului manejului şi grajdului (Fig. 22) de la ace l aşi
castel. Două figuri animaliere identice cu cele menţionato
mai sus decorau pietrele comemorat ive de la gra jdul
fostului castel Wesseleny i din .Jibou 32 , iar alt e două
statui, reprezentînd cai (unicorni), în mărime naturală,
străjui esc podul de peste şanţul de apărare din faţa t m-
nului apusean al castelului din Mănăstirea (Fig. 23).
Sculpturi zoomorfe fantastice - grifonii - împodo-
besc frontonul intrării principale a castelului din Bonţida
ş i coronamentul portalului de la grajdul aflat în acelaş i
loc. înainte de distrugerea manejului şi portalul acelui
corp de c lăd ire prezenta, deasupra unei sprîncene de
corn i şă în aco ladă, două motive identice . Fiecare dintre
grifoni purtau cîte un seu t pe care erau înscrise ini ţia lele
familiei Banffy ş i anul înfăptuirii aceste i lu c r ă ri . G1fonii
de la portalul grajdului mai păstrează şi azi aceste scuturi,
pe care este incizat anul 1751. Aceleaş i motive an imaliere,
ce fac parte de a ltfel din blazonul fam iliei ~tm in ti te, împo-
dobeau ş i frontonul faţade i dinspre curt e a aripii nordice
a castelului.
Grifoni afrontaţi , himere, şo imi de vînătoare ş i ogari
împodobesc capitelele pilaştrilor din frontispiciul princi-
pal al fostului castel Haller din Coplean 33 • Motivele
plastice figurative de la cele patru faţade al edificiului,
împreună cu picturile ce împodobeau odinioară încăperile,
reprezentînd person ificări ale s im ţurilor omeneşti, m:sus,
olfactus, gustits ş i tactus, ne rel evă ex i stenţa unor teme
iconografice proprii perioadei barocului tîrziu ( Spatbarock).
Grifoni ra mpanţ i, într-un modelaj plastic remarcabil,
sp rijină stema familiei Banffy-la frontispiciul palatului cu
acelaş inume ,din Cluj-Napoca .Modeleasemănătoarecompuse
după o schemă sculptural ă foarte reuş i tă, firesc încadrate
ansamblului arhitectural baroc, flanchează pmtita secun-
dară, sau sprijină balconul aflat deasupra acesteia (Fig.
24). Reluări evocatoare de natură heraldică, modelele
figurative amintite substituie cu destul succes figurile
de Atlanţi obişnuite în acel loc, la cîteva dintre edificiile
transilvănene.
în repertoriul figurativ zoomorf, din sculptura lo cală ,
ex istă ş i cîteva reprezen tări de lei. Modelele pe care le
cunoaştem ş i care s-au mai păstrat dovedesc însă o repro-
ducere destul de stîngace a formelor anatomice caracte-
ristice acestor feline. Aspectul lor morfologic abia schiţat
le conferă, o notă a rha ică , motiv pentru care, nu de puţine
ori, au fost greşit în cadrate din punct de vedere cronologic.
Sub această înfăţ i şare apar leii ce străjuiau odinioară
intrarea la fosta casă Daniel din Gherla (1747), sau cei
din faţa portalului de la corpul principal al castelului din
31 Cesa rc Ripa, op. cil ., 52.
32 Bir6 J6zsef, A zsib6i kastt!ly, p. 5, fig. 10.
33 Tagăny-Rety-Kădăr, Szolnok-Doboka vărmegye mono grăf i a ja.
D es, voi. IV, 1901, p. 204; Bir6 J6zscf, Erdelyi kastelyok, p . 91; B. Nagy
Margit, Reneszdnsz es /Jarokk . . . , p. 322; idem, Vă rak, kastelyok, udtJar-
l!dzak, a/:ogy a regiek l dll dk, Bukarest , t 973, p. 303 - 307.
68
http://patrimoniu.gov.ro
Mănăstirea, dataţi tot în prima jumătate a veacului al
XVIII-iea.
O alt ă temă i conografică este aceea în care sînt cuprinse
reprezentările figurative istorice - evocatoare. Statuia
ecvestră a împăratului Carol al VI-lea al Austriei constituie
singuml model de acest fel din sculpt ura barocă lai că
monumentală transilvăneană. Cu toată starea precară de
conservare se mai poate desluş i aspect ul formal a l grupu-
lui statuar, pentru care sculptorul va fi folosit unul dintre
modelele de statui ecvestre din sculptma c l as i că romană..
Era firesc ca pentru statuia împăratului, învingător în
războaiele cu turcii, să se fi ~tl es ca model figura unui
împărat roman reprezentat în triumf.
Reliefurile aflate pe faţada porţii a treia a cetăţii
din Alba Iulia constituie evocări ale victoriilor dobîndite
de către Eugeniu de Savoia în războaiele antio tomane*.
La dreapta s-a imagimtt investitura comandantului ce
primeşte spada ş i st eagul cu inscripţ;i a „In hoc s·1
:gno 'V'irwes"
din partea împărMului, iar la stînga s-au reprezentat
întoarcerea victor i oasă din război şi triumful lui Eugeniu
de S~1Voia, care, într-o bigă trasă de doi lei, primeşte
din pa1tea unei femei - personificarea Austriei - macheta
cetăţii. Reliefurile de pe latura in terioară a porţii oglindesc
două dintre episoadele dramatice ale războaielor cu tmcii .
D in categoria acestor reprezentări istorico-comemora-
tive face parte şi relieful cu portretul lui Iosif al II-Jea,
din faţada fostei case parohiale a bisericii rom. cat. din
Cluj-Napoca. Realizată după anull 773, probabil de căt re
sculptorul Anton Schuchbauer, hlCrarea dezvăluie o schemă
compoziţ ională- f i gurat ivă t ipi că modelelor din perioada
barocului tîrziu : în registrul inferior legenda, iar în regis-
trnl up erior figura unui geniu înaripat -. o personificare
a Faimei - sprijinind cu mîna stîngă medalionul cn
portretul împăratului, iar cu dreapta ţinînd trompeta,
pe al cărei fan ion se află înscris dictonul „SUPERAT
PRAESENTI FAMAM" (Fig. 25). Chipul împăratului ,
încadrat într-un ca1tuş , dovedeşte o încercare de repro-
ducere a unui portret mai realist al împăratului, inRp irnt
din seria unor reprezentări oficiale, mtre se deosebeau
mult faţă de imaginile artistice contemporane ale suvera-
nului, caracterizate printr-un formalism simbolic abstract.
De alt fel tipul iconografic al portretului lui Iosif al II-lea,
de pe relieful clujean, îşi află originea .în reprezentările
sinon ime aflate pe ducaţii transilv{.ineni em i şi la Alba
Iulia în anul 1770, sau poate chiar pe cei din anul 17 74 34
(Fig. 26).
După cum am văzut, tematica iconograf ică a sculptm ii
figUI'ative transilvănene din veacul al XVIII-lea nu este
foarte vari ată, dar cuprinde o seamă de ~tspecte care
dezvăluie strînse legătur i cu repertoriul iconografic al
sculptm ii din centrul Europei. Socotim că în cazul tema-
ticii iconografice, ce a inspirat sculptura local ă, se poate
vorb i de o însuşire a unor idei rezultate dintr-o mişcare
largă, din circulaţia unor motive cu m se de i nsp iraţie
diversă. Poezia ş i proza anti că în vogă, Ov idiu cu Meta-
morfozele ş i J?astele sale, Horaţiu cu Odele lui, Homer,
Quintilian, Virgiliu, literatura, barocă, manmtlele de
iconografie ale Renaşterii tîrzii, un Comes, un Cartari,
Iconolog'1:a lui Cesare Ripa, Symbolographia edit ată la
Augsburg în 1701, Atlante Nom:ss·1:mo, din 1740, şi 'l'heres1:ade
a, lui Solomon Kleiner, Viena 1746 35 , vor fi fost doar
cîteva dintre izvoarele care puteau fi utilizate de către
realizatorii cunoscuţi sau anon imi ai sculp t1uii figurative
din Transilvania.
34 Otto Hcllbing, Miinze n aller Lănder (ltalien, Prankreich, Nie<le rlar:de.
E ngland , Russland, Af'rika, Asien , 1lmerika, A us/ri en ), A nii/ce Miimen,
f.o ldmii me n Riimisch-De11/sches Reic/1 , Sa lzburg Auklions Katalog 82,
Miinchen, 22, apr„ 194 1, nr. 2600 .
30 Mai ia Lanckoronska. Richard Ochler, Die Buchillus/ra/ion des
X\! I I I. Jahrlwnderls in Deul ~chland, Osterreich und <ier Se/ weiz. Spăt­
barock un<! R okoko, Leipz ig, MCMXXX IT ; Maria Lancko ron s ka, Die 11e-
n ez ian ische B uchgraphik des X\! I I I. J ah rhunderls, Hamburg, 1950.
* ln spiritul acesto r idei evocatoare, sp rijinite de „c urtea vieneză",
a l ăt uri de exemp le le a rlc lcr pl asti ce se 1nscriu ş i cele din lil era lu ra lransil-
văncanii. O pildă g r ăitoa r e ln acest sens ne-o oferii ca rtrn lui Gco rg~ris
Daroczi, S erenissimi P rincipis E ugen ii, lrwic/i Caesarci exercitu A rcl~s ­
slralcgi (17 36, v. I storia Clujului , sub redacţia acad . prof. Şte fa n Pasc u,
cap. llr, Dczvclta rea cullmii (Po mpiliu Tcod c r, ro a n Gabo r) , Cluj -Napoca,
1974, p. 230.
 OBSERVAŢII ARHEOLOGICE PRIVIND VECHIMEA
DINU V. ROSETTI
Cercetăr ile arheologice întreprinse ht bi::;erica Sf.
Gheorghe din Piteş ti, cu prilejul lucrări lor de restamare
<.t monumentului, au fo st executate în două etape : în
anul 1963 ş i în luna ianua rie a anului 1967, .;ef de proiect
fiind a rhitectul Ştefan Balş. Am întreprins acest e son-
daje, deleg~tt de D.M.I., care a impus o grabnică cercetare
a punctelor trasate pe releveul din 1884, limitîndu-ne -
datorită urgenţei - la . invest igaţiile necesare rezolvării
unor problem e pendinte de proiectul de restaurare.
Cercetările din 1963 au fost executate atît în exteriorul
cît şi în cuprinsul monumentului.
Sondajele din exterior, restrînse la două secţ, iuni, au
·tabi lit prezenţa unor numeroase inhumaţiuni care, ca ş i
lucrMile de consolidare ş i dispozitivele de aerisire, au răs ­
colit terenul nemaiîngăduind, în cuprinsul lor, stabilirea
nivelelor de căl care .
Elementele de data re, dobîndite în spaţiul mărginit,
în primul rînd ceramica, nu coborau, cronologic, sub
limita secolului al XVII-lea. Ob servaţia este vala,bilă
ş i pentru săpăturile din interiorul l ăcaşului, unde s-a con-
statat că acesta nu încalcă temeliile altei biserici.
în luna ianuarie a anulu i 1967 s-au mai făcut, în inte-
rior, două sondaje, unul în latUI'a de sud a pronaosului,
altul în a bsida de nord ~t nao ·ului. În cel din urmă, la
adîncimea de 2,15 m, unde era talp<1 temeliei peretelui
dinspre nord, pămîntul era răvăş it ş i conţinea fragmente
il'lfime de cărămidă, moloz, oseminte, cărbune ş i o pa,rte
dintr-un mic vas de st iclă, aparţ;inînd unei categorii
folo site în ritualul funerar în cursul secolelor XIV-XV.
Astfel de obiecte, puţin diferite, ~tu fost utiliza te în acela~ i
scop pînă în secolul al XVI- l e~t pe a locmi, poate chia r
pînă în secolul al XVIII-lea. Sînt v~tse , cum este ci:tzul
celui de la biserica Sf. Gheorghe, provenite din manufac-
tma veneţiană de la Murano. Ele corespund, tipologic,
celor descoperite în Iugol: l lavia , în morminte datate în a
doua jumătate ~t veacului al XIV-lea. 1
Acestea reprezentau ofrande obişnuite, depuce în
genere, în dreptul capului celui înhumat. în ţara noa8tră
s-au descoperit a stfel de vase de s ticlă, unele mai mici,
altele mai mari (tipuri asemănătoare sau diferite) prove-
nind de la Mura no, sau din ma,nufactlU'i din Germania,,
în cimitirele bi cricilor de la Cetăţeni, Retevoieşti, Suslă­
neşti, Tirgşor, Curtea de Argeş (bii:;ericile Sîn-Nicoară ş i
Olari), Bucureşti, P lumbuita, Snagov, Comana.
Exemplarul de la b iserica Sf. Gheorghe din Piteşti
îngăduie presupunerea că a ici a, ex ista,t, anterior monumen-
tului, o n ecropol ă ma i veche, pendintc de alt lo caş de cult
aflat undeva în ~tprop iere .
În t impul cercetărilor noai:;tre din a,nul 1963, datorită
excavaţiunilor ce se făce~rn pe terenul - amplasament
al unui fo st han (situat în str. Doamrnt Bălaşa nr. 3, nu
departe de latma de sud a bisericii), în vederea unor con-
strucţii moderne, am avut prilejul să descoperim UI'me
de locuire mult mai veche. în pămîntul scos şi aruncat
pe maluri, numeroase fragmente ceramice : rămăşiţe de
olărie, cărămizi, cahle, moloz ş i alte restmi menajere
înfăţişau o perioadă cuprinsă între veacmile XIII ş i XIX.
Descoperirea unor vestigii feudale, dintr-o vreme soco-
tită a fi cu mai bine de un veac anterioară înjghebării
noastre statale, ar părea surprinzătoare dacă n-am ţine
seama de faptul că prezen.ţa lor este pe deplin justificată .
În speţă ne aflăm în faţa unor produ e de ola ri (caracteri-
zate prin tehnica, forma şi ornamenta rea va elor), cele
m~ti vechi datînd din secolele XIII-XIV. Ele fac parte
din categoria denumită tehnic J{olonisten Ware a căre i
obîrşie o găs im în produsele olarilor din sudul Transilvaniei,
realizate în secolul al XII-lea. 2
1 ln privinţa acestor vase vezi D. V. Rosetti , \fcsligiile feudal e de
la Sus lăneşli, „Buletinul Monumentelo r Istorice" nr. 2, 1972, p. 34, nota
38 - 40.
2 Co loni şti i au ad us de p e ţă rmurile
69
http://patrimoniu.gov.ro
ORAŞULUI PITEŞTI
Categoria a, doua , de tmdiţie bizantină, ceramica
smălţuită, simplă sau decorată prin ornamente sgrafi-
tate, atît de frecventă în aşezăr il e dunărene, nu lip seşte
în a.şezările menţionate de la poalele Carpaţilor. E prezentă
ş i la Piteşti : un ciob dintr-un vas smălţuit verde-măsliniu,
ornat cu cercuri ce se întretaie, de culoare galben-verzui,
prezintă, din punct de vedere cronologic, o mărtmie
de neclintit. Dacă în . privinţa menţionatei ceramici occi-
dentale, a~a zisă a „coloniştilor", descoperită la Piteşti
(fig. 4 -5 ), s-ar putea face unele obi ecţ; ii în privinţa apar-
tenenţei lor ht secolul al XIII-lea ori al XIV-lea, frag -
mentul smălţuit, găsit pe locurile vechiului han piteştean
(fig. 3), confirmă pe deplin datarea mai veche: prima
jum ătate a ecolului al XIII-lea. Exemplare identice ş i
perfect datate au fo st descoperite în aşezarea dunăreană
de la Păcu iul lui Soare m1 şi pe versantul sudic al Carpaţ; i­
lor, bunăoară la Cetăţen i. Tot pe locul vechiului han au
fost identificate rămăşiţele unor ţigle, olane de acoperiş,
s mălţuite cu o glazură de culoarea mierei, olane ce prin
factma lor aduc mărturia, din negmile celui de al treispre-
zecilea veac, unor clădiri-construcţ, ii ce nu vor fi fo st de
vălătuci ş i nici de lemn (fig. 6).
Alte săpături, de data aceasta de canalizare, pe bule-
vard, cam în dreptul r estaurantului Argeş , au scos pe
malurile şanţului mme de intensă locuire. Am cules cu
acest prilej cîteva mărturii de vieţuire omenească din
veacurile XIV, XV ş i XVI. Printre acestea, şi ceramica
provenind din centre dunărene, ca ş i produse ale olarilor
din Curtea de Argeş (fig. 1 -2 ). Aceste prezenţe ceramice
a tes tă că produsele respective au fost vehiculate d~1 torită
unor tîrguri ; la Piteşti a fo st, din timpmi străvechi, cum
vom vedea, un loc de popas, la răscruce de vechi drummi
ce legau Balcanii, Dunărea, Carpaţii ş i Podişul Transil-
vănean, artera principală constituind-o calea Flămînda­
Rucăr.
fat Pit eş ti, în apropiere de gară, trecea L ·imes transalu-
tanus. Aici, pare a fi fost un castellurn roman, fortificaţ;ie
strîns legată cu burgul de pămînt de la Rucăr unde s-a
găsit o cărăm idă purtînd ştampi la cohortei ~1 doua Flav·ia
Bessorum, cohort ă ce a s taţ;ionat o vreme în castrul de
la Cincşor ş i mai tîrziu la Stolniceni ~ i Bîrseşti 3 • Lîngă
Cîmpulung în castrul Jidava a fo st cantonat lUl detaşa­
ment de legiune. Un alt castru, la Drajna de Su„, altul
la Mălăieşti şi la Tîrgşor erau legate prin drumuri ce
treceau prin Piteşti, toate reprezentînd „etape ale 1m1rşu ­
Jui armatelor romane către centrul puterii dace 17 4 •
La Pit eşti s-a găs it o monedă de la Gordian al III-iea ;
dacii retraş i în regiunea subcarpatjcă au a,vut putinţa
de a se extinde către Dunăre (con s tatări evid enţiate şi
de c irculaţ i~t monet~tră a ::;ecolului III), înjghebînd o
formaţiune politică moştenitoare a uniunii de triburi de
pe Argeş. (Ioana Bogdan Cătăniciu, L?:Omesul roman în
sector1.tl de sud-est al Daâei, in Memoriam Constantini Dai-
coviciu, Cluj -Napoca, 1974, p. 58 ). O realitate i ::;torică ce ar
Rinului şi Moselci , clin Luxemburg şi ţinuturi limitrofe, stilul lor ele olă­
rie care , la noi, s-a altoit, pe alocuri, pc vec hea ceramidl lo ca l ă de tra-
di(.i c rom a no - biza ntin ă, cea din urmă intrcpătr unzincl spre mi azănoap t e
ş i a pus pină la Euro pa ce ntral ă.
Ambele catego rii sint r eprezenta t e pc teritoriul patri ei noas tre. Cera-
mi ca zisă a coloniştilor , preluată şi ele olarii români , abundă in Transil-
vania veacurilor XIII , X IV şi XV ca ş i la sudul Ca rpa\.ilor, in vechi aglo-
merări umane sa u locuri inlărilc , cmn a r fi Ci mpulun g, Curtea de Argeş ,
Cetii\.cni , Pileşti (fig. 1 - 2), Orşova , Drobeta-Turnu Severin , fiicl nd , pc
aloc uri, e ncla ve pină la Dunăre (Celei). Purtătorii aces tei cera mici s-au
intîlnit, pe meleaguril e noastre, c u alt s til cera mic, mai vechi , apar\:i nlnd
popul a ţiei au tohton e, româneş ti .
:i Ioa na Bogdan Cătă niciu, Ce rce lări în Caslellum de la Rucăr,
„SCIVA", 2, 25, 1974, p. 282.
4
După artico lele publi ca t e el e D . Udresc u, ln „ Secera ş i Cioca nul " ,
1968, s-a r fi găs il ln faţa gări i mon ede roman e, ln anul 1930 (aflate ln colec-
ţiil e Arganini şi Stcriadi), iar in 1946, douăzeci şi două el e drahme g r eceş ti
ln părţile de norei ale oraşului. Ele si nt luate drept m ăr turi e a legă turilor
comercial e dintre cetă\. il e g receşti şi bazinul Argeşului, unci e mai dăinui e
o populaţi e getică.
 Fig . l Fig. 2

Fig. 3

Fi". 4 Fig. 5

l'IG. l. FHA(;l\JE .T DI TH-0 STHi\C I I I NA OHNi\ 1\JENTATA P I IN
JNCIZJE Ş I SMALTlllHE, SECOL L i\J. XV- I EA.
FIG. 2. PLACA OHNA IE TALA DE LUT SMALTU IT, SECO i .ELE
XV - XVI.
FIG . 3. Flii\(;r.IENT CEHA ·ll C ' J\ I ALTLl l T , DINTH - U VAS Dl
SECO i. U L AL X 111 - LEA .
FIC . 4. P liOF IL U L FHAGME 1 TEI.OH 'EHi\l\ ll CE .
FIG. 5. 1: HAG 1\IENTE CEHi\M ICI-: IJJN SECOL L i\L X II I -LE/\,
DESCOPEHITE Li\ P ITESTI.
1: 1r.. G. 01.i\N Si\fJ\LTl I T , PENTH ACO I EH 1 Ş.
Fig. 6
pute:-L fi corn; idcmL~L c:-1 :-rntecedenL al voicvou~1tului lui
eneslau.
Pererrrinări umane cunoal:item a.ici din neoii Lic ~i din
vîn1 ta ~a.i ve he a bronzului. Triburi indocuropcne au
pătrun. · pe c~Wc Argeş ului şi Dîmboviţei trecî nd, 1 prin
pa ul Bra,n în Ţara Bî r ·ci. Sînt purtătorii a~a zi1:>ci cul tur i
a, mormint~lor în ci8tc, a topoarelor de luptă din piatră,
ere ·cători de vite ş i totodată bol)'a(.i în metale : aramă,
bronz, argint ~ i a ur, cel din urmă exLra,1:; din ni 1:> ipurile
celor două, l'ÎUl'Î.
Biserica Sf. Gheorrrbc :-1 suprav ie(;ui.t pe ruinele unui
trecut în care s-a, înfiripa,t un tîrg, consemna,t, poa,te, mai
Lîrziu, prin acel punct pe ha rta lui Sambucm; de fa, 1566:
PITESI OENOFHUM. De altfel i-; i A urelian Sacerdo-
teanu, menţionează în al ·ău studiu : '1 nceputun:le oraş·ulu1:
Piteşt1· că, „pentru cartograf era acolo o ·1n ă11ă tire însemnată".
Sace rdoţ eanu crede că locurile bi eri ii domnci;Li ·au Sf.
Gheorghe ar putea să cor·e1:;pundă termenului „mai jo8 de
tîrrr". Presupune, de asemenea, că i:;i eagoe Ba8arab
â ·ontribuiL la refacerea bh;ericii a lătu ri de care s-a ridicat
p:-1latul său cu foi~or'.
Monumentul istor ic ş i de :-trbit ectUl'ă rcva r ăi, din paLi -
na trecu t ului :ău , o aureol ă de nobleţ noilor înfăptuiri
edi li tare c~tre îl înconjură, întocmai ca ş i :-tlL lo c:-1ş bucu-
reştean - bi. er ica Creţulescu - din zona, p}1latului.
Regă indu-şi măreţi<L · Lr ecutului, datorită lucrărilor
de re talli'are, biserica Sf. Gheorghe din Piteşti ne încre-
dinţează o „spovedanie", în emnînd cîteva fil din istoria
ne ·cri ă a unei aglomerări umane, a tîrgului de altădată,
a municipiului de a tăzi.

70

http://patrimoniu.gov.ro
 TRADIŢIA LEMNULUI PE VALEA FILDULUI
IOANA CRISTACHE-PANAIT, arh. MARINEL OAIA
Nu departe de Huedin se ~tfÎă comuna Fildu, bine
cuvîntată de natură prin frumuseţea dealurilor molcome
ş i a văilor Fildului ş i Almaşului, ca ş i de istorie prin
zestrea bogată a tradiţiilor sale.
Pentru mulţi dintre noi numele aşezăr ii evocă silueta
ctitoriei de lemn, din 1727, a sătenilor din Fildu de Sus,
dăltuită de pricepuţii meşteri din satele vecine, Nicoară
din Agriş şi Gligore, fecioru Petri Erudului din Ohendrea 1 •
Ceea ce a ·făcut din această biserică de lemn un renume
nu a fost, în primul rînd, măiestria dăltuirii brîului median 2 ,
a ancadramentelor 3 , sau chiar a prispei 4 , al cărui motiv
şerpuit de pe cosoro abă pare a sugera firul meandric al
Fildului, ci mai cu osebire fermecătorul său acoperiş , în
pante m~tri, din care răsare un turn-clopotniţă cu foişor
scos în console, cu fleşă înaltă şi flancat de patru turnuleţ:e.
De pe Valea Fildului a supravieţuit pînă astăzi numai acest
lăcaş, aflat sus între dealuri, mai departe de drumul mare,
al pătrunderii tendinţ:elor urbanizării care au mistuit,
la începutul secolului nostru, bisericile de lemn din cele-
lalte două Filduri. În 1925, Al. Tzigara-Samurcaş reda,
o imagine ilustrată 5 a lăcaşului de lemn din Fildu de Jos 6 ,
fără alte adaosuri de informaţie, convingătoa,re însă în
ceea ce priveşte marea asemănare cu biseric~t -monument .
Tot despre ea aflăm că a fost pictată „cu mîna de ţărînă
a lui Urs Eroina", la 17 (40-90), în zilele împăratului
Iosif ş i Mariei Tereza, cu cheltuiala sătenilor 7 • Putem
aprecia cum va fi arătat ş i această podoabă, privind
pictura păstrată pe bolta lăcaşului din Oubleşu, mărturia
talentului aceluiaşi artist ţ:ăran, Urs Eroină din Stobor 8
(la 177 5 ). A dispărut biserica din Fildu de Jos, căci chiar
pe acel loc trebuia ridicată noua construcţ ie de zidărie,
ambiţie dăunătoare trecutului nostru istoric şi cultural.
1 Inscripţia deasupra intrăr ii: „ Să se ştie ş i aceasta cin e au (os/ m cş ­
lerii aceslei s(inl c biserici, Fren/ Nicoară din Agri.~ ş i wwl din Cfl e/l(lrc
a Petri Brudului, fecioru l G/igor e an.u D <o> m <nului> 1 727".
2 Pc latura sud , brlul ln frln ghi c es t e mărginit de două şiruri de din-
ţişori, precum aflăm şi la alte monum ente de lemn , ca Tusa şi Sirbi (Sălaj),
cf. 1. Cristachc-Panait şi Ion Schelctli, Bisericile de lemn din Sălaj, ln
„B. M.I. ", XL, l/197J, p. 40.
:1 Ancadramentu I de pe latura sud este compus din patru rindu ri
de chenare ln frln ghi e şi unul de romburi, sus o cruce şi inscripţi e . Cel
dintre pronaos şi naos din chenare in frin ghi e, romburi, linii frinl e (din-
ţişori), alte cioplituri, avind la bază o rozetă compusă, înscrisă intr-un
colac de frin ghie . Motive re găsite in porţile de la Fildu.
4 Stilpi şi umeraşi c u „ frlnghie" şi cioplituri, la capătul cosoroabei
o roze tă compusă.
0 AI. Tzigara-Samurcaş, L'arl du peuple Roumain , Cata logu c de
l'cxpozition de Geneve, 1925, imaginea de la p . 3.
6 Atestat ln conscripţia lui Bucov, ca lăcaş neunit cu 67 familii or-
todoxe , cf. V. Ciobanu, Sialislica românilor ardeleni din anii 1760-1762,
ln An. Inst. de Ist. Naţ., Cluj-Napoca 1926, p. 631.
7 Şt. Meteş, Minăslirile român eş li din Transilvania şi Ungaria, Sibiu,
1936, p. 74 .
8 I. Cristache-Panail, arh. Ion Scheletti , op. cil. p. 40.
71
http://patrimoniu.gov.ro
Despre lăcaşul de lemn din celălalt Fild, cel de Mijloc
atestat neunit, în 1760, de conscr ip ţia lui Bucov 9 , de la
bătrînii locului am cules ştirile că se afla mai la deal decît
cel actual de zidărie (construit la 1909 - 1910) ş i că era
întocmai celui de sus. Aşa va fi dispărut ş i biserica de lemn
de la poalele dea lului din Mociu (jud. Cluj), ~t cărei ima-
gine, surprin să în desenul lui Gerando 10 , este întocmai cu
aceea a celor din Fildu.
Am evocat cîteva din surorile dispărute ale bisericii
din Fildu de Sus dar din familia sa construct ivă mai
dăinuie, pe valea apropia.tă a Căpuşului, bi. ·ericile din
Agîrbiciu, Dîngău Mic, Nadăşa ş i a ltele. Acel aş i plan
dreptunghiular cu absida decroşată poligonală, aceleaş i
elemente sculptate, dar mai ales aceeaş i realizare ~L înveli-
torii unesc toate aceste construcţii. Pantele mari par
aidoma coamei abrupte a dealului pe care sînt aşezate,
ia r fleşa ~·i turnuleţe l e sugerează parcă suita înălţimilor
înconjurătoare. Acesta, va, fi fost desigur~ i gîndulmeşterilor.
Astăzi ajungi la bi ·e ri ca din Fildu de Sus prin curtea
unei gospodării cu construcţ ii noi din zidări e . .Aceeaşi
potecă urcă de seco le în dealul lăcaşului, doar cadrul s-a
schimbat. Ou patrnzeci de ani în urmă ~trhitectul Alex.
Petit găsea, exact pe acest loc, străvech il e aşezări, con-
temporane l ăc~tşului, casa de lemn cu pri pă, acoperi ş de
ş iţă în pante repezi, şură ş i fîntînă cu cumpănă c ioplit ă 11 .
Nimic din toate acestea nu au fost continuate.
Am pornit totuşi în su s spre izvoare, „la şesuri", cum
spun cei din partea locului, acolo lmde au fost înjghebă­
rile cele dintîi ~Lle vetrei săteşti. Trei gospodării îşi mai
ţin, încă, zilele. Prin gruparea lor, prin elementele ce le
alcătuiesc şi chia r prin unele detalii de ordin constructiv,
străvechile locu inţ;e de aici nu se regăsesc, întocmai, în
importantele lucrări de sinteză privind arh itectura popu-
lară 12 • Oasele sînt părăsite, potecile năpădite de ierburi,
căc i urmaş ii strămoş ilor Plotona ş i Man au coboeît în
sat., fenomenul istoric al r etragerii spre v~tle continuînrd-se
astfel, la Fildu.
înscriindu-se în tipul satului împrăştiat, gospodăriile
de la „şesuTi" aduc o notă aparte, prin gruparea a cîte
trei gospodării la adă,postul aceleiaşi păduri seculare
de nuci, cireşi ş i pruni. Din prima gospodărie 13 a rămas
jumătate din casă, cu temeli ~L prispei, grajdul, staulul,
9 V. Ciobanu , op. cil „ p. 6:Jl (cu 67 familii ortodoxe).
10 V. Meru\.iu, Jude/ele din Ardeal , Cluj-Napoca 1929, p. 202-203.
11 Album D . P.C.N. im agin ea 2059.
12 G. Oprcscu , L'arl du paysan roumain , Bucarcst, 1937; Grigore
Ion esc u, Arhitectura populară român ească, 1957; Id em , A rhileclura popu-
lară din România, Ed . M~ridianc, Bucureşti , 1971; Pau l Petrescu, Ar-
hilecl11ra /ărăn ească de lemn din România, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1974; „ Isto ria artelor plastice in România", voi. II, Ed. Meridiane,
Bucur eşti, 1970, p. 15 -31.
13 Nr. 70, Plotona
 LR LCA DE LEM 1 D I N F I LD U DE S SPRE
EST.

FL G. :1. (;OSl'O I Ă R I A DE TRECERE SPR I ~ B I S EH I CĂ ~N l !):lG. F I G. 'I. G l lAJDUL Ş l STAU l.l I, GOSPO D A H IE l H . 70.
1• 1G. 5. STAU L U L GOS PODAH I E L NH. 70.

72

http://patrimoniu.gov.ro
 FIG. 6. Vi\THA

urm ele bord eiului, vatl'a, ca ~ i pu\ ul de i:;ub nu c. Ma i com-

p l etă este ima.gin ea l ocuinţ e i v ecine 14 , cu o, ·ccpţ ia "bor-
deiului prăbu~ i t. Toa,te a.lcăt11i 1 ile sînL din lemn, ou înve-
li to1i de pa.ie. Cn„·a,, cu ca.m or ă de locuit ~ i că mnrţt, ~tre o
pri sp ă prin ale cr1rei îmbi nă1i :;i delica.t o cioplituri, da r mn.i
ales prin sistemul de a.rt icuJ a,( ii , rnl evă price_percn. m eşteri­
lor lemnn.ri. P art e co rnpon entţt <L cn.i:;ei e 'te lav it;a de grîne,
a mpl asa. t ă , dintl'-un început, pe pri spă., în dreptul cămării.
Capacul a re cioplitmi în form<t ca,pului de rnă.o-a,r , a,nimn.l
ce ~ i <tstăzi pon.rt ă pe clc:tlurile Fildului povant de la
stînc. Sta.u lu l a.re acoperişul îna,l t, cu :-; tr en.şi na rn ulL
ie ş ită în con sole, pe una. din httUl'i. În spa.tele casei se
află grajdul, cu frumoase încheieturi. S-a. p 1·ţt bui:; i t cnsa
cele i de a. tre i ~t go spodăr ii , a. lui Man A.mel <tl Todii, mai
14 N r . 71, lnn Jon

· - -· - ·- -- - - --

8 9 11

10 12
1: 1 " 8. PL ANU L DE S I TL i\T IE i\ L
GOSPODAn t El Mi\
.flG . !l. PLi\ f. Ş I SEC'f ll ' Ei\ Ci\SE L
J\LAN
l' IG. 10 . DRl l 'll 1. DE Li\ VE CI 111. E
c;o sro D A R ll "P l'l E SAT.
J.'J G. li. POARTĂ DE VEl:lm TnAIJITIE
( Fli . D U DE M 1.J LOC NR. 155) .

FI(; , 12 . POARTĂ DI N FLl.IJ U DE .' S

(NR. 17!l)

73

http://patrimoniu.gov.ro
FIG. 13. 14. 15. PORT I D IN F ILD U DE MIJLOC (NR. 134) (NR. 176)
stăruie doar gra jdul din i:;pate cu poarta ce se deschidea,
spre dea,] uri.
în drumul de întoarcere i:;pre sat pîlcmile de pomi
fructiferi mai ascund, din loc în loc, o gospodărie nouă,
foarte a,mreori o casă veche c u J a,v iţ ă 15 , uitată ş i ea, sau
o ş nră.
în aşezările văii Fildului numa,i cîteva cam înfăţ; i şează
forma st răvech e cu două camere ş i pri spă 16 , sau pe aceea
ce întrun eşte , sub acel a,ş i acoper i ş, camera de locuit,
gra jdul ş i v~ttra deschisă 17 • Rare sînt ş i exempla rele de
ca,se ţărăneşti ce am intesc modelele născute la începutul
celui de a,I XIX-lea veac, precum cel cu foişor pe arcade
trilobaite 18 , sau cele două case vecine din Fildu de Mijloc 19 ,
ale căror pl'ii:;pe, pe o latmă sau dou ă, au o friză ajurată
cu flori si fruc te.
.Acel aşi' proces, de dispariţie, îl suferă ş i vechile .;uri,
cu gang central, acoperi ş uriaş de paie, cea păstrată, din
F ildu de Jos 20 , fiind data,tă 1853.
Mai greu se desprind satele de pe valea Fildului de
tradi ţi a porţilor sculptate, şi în acest domeniu însă
întrezărindu- se <tpusul. Gheorghe Man, singurul „sculptor" 21
al întregii văi, face deja lucru de art izanat, dovadă fiind
chiar gardul propriei sale gospodării.
Poa,r ta de veche tradWe 2 ~ este formată din intrarea
mică, încad rată de doi stîlpi, uniţi sub un acoperiş de
ş i ţă, ş i de cea pentru caire ş i a,nimale, asemănător delimi-
tată . Motivele decorative ale acestor por ţi sîn t cele geo-
metrice 23 : linii frînte, romburi, rozete, un adevărat
repertoriu al simbolului solar, cu înclinaţ; ie, însă, spre
cea în sp imlă 24 , pe car e adesea, o înscriu într-un cer c
mărg ini t de dinţ; işori 25 , asemă n ătoare celor săpate în anca-
dramentele bătrînului lăcaş de la Cremenea (Cluj-Napom1 ),
1677, Pănet (jud. Mureş) ş .<t . Din vechile porţi a m~Li
r:'Lmas adesea doar cîte un ·tîlp 26 , singuratic şi gîrbovit
de vreme.
Părăs ind exclu siv ismul motivelor geometrice, meş­
terii de porţi din vr emile m~Li noi le preferă pe cele vege-
t~1le , precum vrejul din frnnze în formă de inim ă 27 ,
15 La nr . 8\l .
16 U na ln Fi lclu ele Sus, nr . 168; cca clin Filclu ele Jos 111' 6J , casa
Cosm a GJi gore, c u stllpii pri spe i c u capile le ciop lit e ln trepte, p es t e două
luni , cinel casa nou ă ele a lături va fi gata, es te sortită clăr l m ă rii.
17 F ildu ele Sus, 111' . 50.
18 F i felu ele Sus, nr. 136;
19 1J 4 ş i 115
2 0 Nr. 102, Suci u Viron a
21 Pc poarta şco lii clin F i lclu ele Mijl oc s'e intitul ează ca a tare; porţi Ic
ltt cralc ele G h. Man, ln deceniile 5 ş i 6 ale sec. nostru , pot Ii aprecia l e
ca I u crăr i el e ar tă ţără n ească ele tracli ţie.
22 F Jfclu ele Mijlo c, III' . 155. , aceste a lese c uvinte a le lui Lucian B laga nu ma i pot ţinc ritmul acestora.
2
" F ilclu el e Sus, nr . 47, 41 , \ll , 147; Fi lclu ele Mijloc , nr . 17\l;
24 Fildu ele Mijl oc, nr . l.34
°
2
F ilclu ele Mijlo c, nr. 176.
26 Fi iclu el e Sus, lin gă casa lui G h eorgh e Man; F iiclu el e Mijloc nr.
180, nr. 7 (bătrl niea n ăsc ut ă aic i, ln 1901, spune că p e acest stllp bătrln
şi singur l-a a fl at).
27 F ilclu ele Jo8 , nr . 52 (62).
74
http://patrimoniu.gov.ro
(NR. 109).
înt îlni t în vechi ancadramente, ca cele ale bisericilor de
lemn din Dîncu (17 50), Bădeni (1753) sau Bica (1765),
jndeţul Cluj, sau floarea de lalea 28 , coarda de viţă cu
struguri 29 , motive folosite din cele mai îndepărtate vremi
în arta rom ânească 30.
Am parcurs VtLlea Fildului venind - de „la, şesuri ",
dinspre t recut spre prezent. La capăt de drum un loc
de popas, o baincă sculptată în lemn, de o incontestab ilă
valoar e artist ică, pe car e iscusitul meşter a încrustat
invitaţ ia către călători : „Veniţi toţ; i cei osteniţi la odihnă
luaţ i parte ... "31 . Am căutat în călătoria no astră t radi-
ţi ile în lemn ale acestor aşez ări pe care documente, de la
1249, le numesc terra Fyld, iar anul 1415 le consemnează
în mod neîndoielnic ca tres possessiones volahales, Fildu
de Sus, Fildu de Mijloc, Fildu de Jos 32 •
Am urmărit să prindem în file de istorie „,crîngul"
de gospodăr ii ş i celelalte ve ·tigii prezentate, mesageri
a i v ieţ ii materiale şi spirituale a românilor care din stră­
bune t impuri au sălăşlui t pe aceste meleaguri.
Neîncrez ători că aceste frunze din copacul trecutului,
afl::Lte pe cale de dispariţie 33 , cuprind în sine latenţa
altora tLsemeni lor 34 dorim să le pecetluim în slove şi
imagini ş i să le transmitem v iitorului.
2s Filclu ele Sus, nr . 116, 105; Filclu ele :Mijl oc, nr. JO\l (alături ele
fru ct ul m ă rului) .
29 F ilclu ele Sus, 111' . 62 , 05, 36; F ilclu ele Mijloc, nr . 75.
ao Pentru vechimea mo tive lor decorative a le porţilor: Al. Tzi gara-
Sa murc aş, J woade de cre s t ă tur i ale /ăra nului român, Bucureş ti, 1928;
Dorin Popescu , Ce rce t ă ri ar/i eo logice în Tran silvan ia, Ed . Acacle n1i ci,
J 956; Dr. Octavian F loca ş i Vanda Volski Aeclicula fun erară în Dacia
roman ă, ln „B .M. I. ", XLl T, :~/ l 9n!, p. 4 - 52, 80; „ fstori a artelor pl astice
ln România" , voi. I , Ecl. Meridian e, Bucureşti , 1968, p . 52 ; Co rn el Irimi c,
F lorentin a D umitresc u, Andrei Pa leolo g, Aria lemnului la rom ân.i, Ed .
Meridiane, Bucureşti, 1975.
n Poa rta case i n1" 66, Ins cr ipţi a co mpl e t ă; „Aceaslâ conslmc/i e s-a
făc ui la anul sfînl 1933. Ven i/i loJi cei osleni/i la odi /in ă ltm /i parfe , dU/Ht
ce vă odi/111i/i /lui cu Domnul mai depart e, 19 33 . .Acest scau n este lucrai de
T eo fil Mo ldova n din loc" .
a2 Co riol a n Suciu , Dic/ionar isloric al l oca /i/ ă/i l or din Transi/ 11a11ia,
voi. I , Ecl. Acaclctn iei, B u c ur eş ti Hl66 , p. 238.
aa Pă r erea că D . P.C.N. are ob li gaţ i a să sa lveze casele vechi esle
numai ln parte adevărată (referitor la articolul lui N. Ungureanu ,
Locul nwn.wn cntelor de ar/iilectură populară în ca drul procesului de sislt-
malizare a sa lului con temporan , ln „ B.M.J. " XXX IX, 4/1970, p . 3 - 5).
Pină fa crearea condiţiilor lega le, materia le, pentru protejarea acestor
construcţii , ev idenţa obiectivelor clin această catego ri e nu po ate avea
rezultatele scontate. ln activitatea noastră a m a vut situ a \.ii cinel lmegis-
Lrarea unor aseme nea obiective, ln noua li stă a monumentelor istorice, a
d e t erminat clărlmarea lor el e către proprietari.
34 „Case le cresc ş i bisericile c resc, cresc şi di spar, dispar şi cresc , ca
spice le secerate, ca griul semănat , ca frunz a ca re căzl ncl a l ăsa t ln lo c ul ci
l ate nţa a ltei frunze" (G ri gore Ion esc u , A rhil cclura rop u/a1 ă di11 R om ânia
Ecl. Me ridi ane B u c ur eş ti ,' 1971 , p . \l, moto); ln epoca ma ri lor transformări ,
Da, cresc cas e noi ş i mar i, bis erici ele sal, adevăra t e catedra le, por\.i ele
fi e r ş i beton, care nu a mint esc Jn ni c i un fe l ele ce le ca re dispar .
Efortul trebuie co n centrat spre salvarea 1ml r t uriilor istorice ş i ar tisti ce
ale trec utului , clar se pare că discuţiile p entru stab ilirea criteriilor de
selectare a rnonumente for ele a rhitectur ă populară durează pr ea mult. (Boris
Zclerciuc, Monumentele ele arhitectură populară ş i conservarea lor, ln „ B.M. I. "
XXXIX , 2/1970, p . 3-10).
 MONUMENTUL ROMANIC DIN DAIA (COMUNA
ALEXANDRU AVRAM
Mon umentele romanice din sudul Transilvaniei au
constitu it obiectul cercetărilor încă de pe la mijlocul se-
colului a l XIX-lea, atenţia spec ialiştilor îndreptîndu-se
cu precădere a ·upra celor mai importante şi spectaculoase.
.Astfel, studii ample au fost închinate bazilicii din .Alba
Iulia şi din C i snăd io ara 1 şi mai ales bisericilor fortificate
în general 2 • Între acestea din urmă 8înt inser ate ş i mom1 -
mentele rom}wice care au fost modificate în sec. XV -
XVI, cum ar fi bazilicile din .A l ţina, Rosm~tn, M.erghin-
deal, .Agnita etc.
Deşi monumentele din zona Sibiului a u fo8t st udi ~tte
ş i publicate în 'mai multe ocazii, un monument romanic
cunoscut ca atare a fost ocolit sistematic, fiind catalogat
ca neinteresant 3 : bazilica şi cetatea sătească d in Daia
(com. Roşia). Abia recent, în cunoscuta lucrar e a prof.
V. Vătăşianu, Istor'ia artm: fettdale în 'f.'ăr-ilrt Rornâne, sînt
închinate citeva rînduri monumentului datat cu această
ocazie in relaţie cu t urnul incintei fortificate, pe la 1270 4 •
Intenţia noastră este de a prezenta în detaliu ace t
monument - mai complex decît pare - ş i de a relua
analiza , deoarece considerăm posibilă revizuirea datării.
Monumentul este amplasat p e un bot de deal domi-
nînd localitatea Daia în partea de nord-vest. Terenul
mai greu accesibil pe t r ei părţi, datorită povîrnişului r ela-
t iv abrupt, este amenajat în nord-vest ş i nord cu un şanţ
artificial adinc de cca 5 m car e barează platoul de r estul
înălţimii. Această dispoziţie ne aminteşte de sistemul
pintenttlui barat ~tl unor cetăţi dacice sau chiar din
epoca feudală t impurie d.in alte regiuni ale Transilvan iei 5 •
Este de presupus că prima etapă de fortificare, în care
a fost executat poate şi un val de p ămint întărit cu pali-
sade, a avut loc încă în momentul construcţie i bisericii
din m ijlocul platoului astfel delimitat.
Planimetric, biserica are dispoziţ;ia unei bazilici cu
trei nave fără turn şi cu un cor gotic poligonal care a luat
locul absidei semicircular e originare. Navele laterale nu
se continuă în est cu absidiole semicirculare fiind înche-
iate cu un zid perpendicular pe axul longitudinal al bi8e-
ricii. Sacristia alipită corului în nord este ul terioară.
Zidurile bazilicii sînt întărite în vest (2) ş i sud (5) de con-
traforturi regăsite în număr de cinci şi pe laturile corului.
De ht început se remarcă unele in adver tenţ;e ale pla,-
nului : nava later~tl ă sud i că este mai largă decît cea din
1 Una din prim e le lu c răr i consncralc acest ui s ubi ect este a lu .i Fr.
MU ii er, Die I<irchliche Baukun sl des Romanischen S tyl c.~ in Siebcnbiirgcn,
1n ,„Ja hrbuch cler Kaiseri. J<iinigl. Ce ntra l-Cornission " , Viena , 1859, p.
147 - 194.
2
Vezi V. Rolh. Gescliichte cler deutschen Baulmn st in S iebe 11biirgen ,
Strassb urg, 1905; 1-Jorwat h W., Die Landnahm c des A fll a ndes im Licht c
der Kirclrenbaulen , l n „ Siebe nbiirgisc h e Viertc ljahrscbrift, Si biu, 59, 1936,
pp. 169 - J 80; 1-lorwath , W. S iebenbiirgisch-Siichsischc J( irclwnb11rge11 ,
Sibiu , 1940.
3 1-la lavâts Gy ul a , A vurpodi , veresmar/i , szd.Huj/'a/rli 118 s:e nlerzsebeti
tcmplom , ,l n „Arc haeo log ia i E r te~ ilii , XXX I I , 1912, p. 26.
4
Virgi I Vălăşianu, Istoria artei feuda le în ]'ă ril e Române, B u c ur eşli ,
Ed. Academi ei R.P .R. , 1959, p. 17 şi 32 .
0
Putem cita ca exemple cctă \.il e dacice din Clil , Ş uşturo g iu , Săcă­
l :'isă u No u, Marca (Sever Dumitraşcu , Aşeză ri fortifica/e ş i cetăţi dacice în
partea de vest a Mu nfilor Apusen i, in „ Cri sia", nr. 2, Oradea, 1972, p.
127, 134, 136, 138) ş i cetă ţil e feud a le d e la Piat ra Şo imului şi Şo imi
(Alexandru Avram, Fortifica/ii medievale din Cr işan a , ln „Biharca",
Oradea, 1973, p. 219)
75
http://patrimoniu.gov.ro
ROŞIA, JUDEŢUL SIBIU)
nord cu 35 cm, două din contrafortnrile din sud nu sînt
amplasate cu precizie în locuTile unde se exerc ită presiunea
bolţilor (fapt probator pentru originea lor ulterioară),
iar înseşi traveele navei centrale, dezvoltate mult pe axa
nord-sud, dovedesc că ele se pretează mai degrabă unui
tavan, decît actualelor bolţi în cruce. După cum se poate
remarca din plan, monumentul a trecut prin refaceri
suc~es iv e , fap t r elevat ş i de aspectul elevaţ.iei.
In exterior, pe faţad~t de ve.·t, se afla cîndva un portal
cu arc semicircular (240 x 205 cm) şi nu este exclus ca
arh ivoltele şi usciorii lui să existe încă înecaţi în tencuială.
De o parte şi de alta a portalului zidit s-a tăiat cîte o
fereastră cu arc frînt de t ipul celor reîntîlnite în pereţii
mwei laterale ş i ai corului. Aceste ferestre desul de largi
(125 x 77 cm) sînt executate din cărăm idă spre deosebire
de materialul de construcţie al navei (gresia ) şi al corului
(amestec de gresie şi cărăm idă ). Fere trele nu dispun de
n ici o profilatură, lipsindu-le toate elementele caracteri -
t ice ferestrelor gotice (menouri, mulmi) ş i de aceea pledăm
pentru datarea lor fie la sfîrş itul secolului al XVIII-lea,
sau ma.i probabil în secolul al X I X-lea.
Pe latura de nord a monumentului remarcăm înglo-
barea colateralei sub acelaşi acoperiş cu nava, care, de
altfel, aşa cum se poate constata în pod, nu avea ferestre
pe această latură..
În interior, în vestul navei, se observă o tribună ridi-
cată pe un singur stîlp plasat exact în axul vechiului
portal roman ic. D ispunerea stîlpului, care barează vechiul
acces, indi că în mod clar datarea tribunei într-o perioadă
recentă. De asemenea recente sînt şi bolţ; il e în cruce ale
navei, ogivele fiind imitate prin stucaturi plate baroce.
Traveele laterale sînt înzestrate cu bolţi în cruce a căror
apartenenţă la prima perioadă de con ·trucţie este îndoiel-
nică, deoarece sînt relativ turti te, iar paţiul acoperit
nu e.·te perfect pătrat. Afirmaţ;i a se mai bazează pe u n
argument. În sud pereţii mwei centrale mai păstrează
urma zidit ă a t rei ferestre romanice care ini ţ ial se deschi-
deau deasupra colateralei sudice. Odată cu supra.în ăl­
ţarea navei principale (cu cca 2 m ), vechile ferestre a,u
fost zidite. La rîndul ei bolta colateralei, înăl ţată ş i ea,
acoperă parţia l vechile fer estre. Cons iderăm că ş i bolţile
corului poligonal, ce poartă acel eaş i stucaturi plate baroce,
sînt ulterioare datei de constr ucţi e a spaţ iului acoperit .
De altfel, asemenea bolţi în cruce sînt tipice pentru
perioada barocului t îrziu din Transilvania, fiind întîlnite
şi in Sibiu, de pi ldă în casa scărilor din Casa .A lbastră.
Elementele originale ale bazilicii sînt zidurile exterioare
(poate mai puţin cele din sud), nucleul stîlpilor cu arca-
dele respective, arcul triumfal semicircular şi bineînţeles
p lanu l bazilical, fără corul gotic. Modificări le din epoca
stilului baroc dateaz ă foarte probabil din 1778, dată
înscrisă în relief, cu ocazia unei serioase reconstrucţii,
în capătul de est al colateralei de nord.
Bazilica este înconjmată de un zid de in cintă din piatră
care urmează traseul circular al margini i p latoului . Se
pot face presupuneri asupm ductului iniţ ial al zidurilor,
dar cert este faptul că acesta s-a modificat foarte puţin
din cauza spaţiului impus de configuraţia terenului.
Foarte probabil că p e latura de sud unde în prezent se
ridică un turn de cărămidă au intervenit unele modificări.
l ' I G. I . D i\ l i\ (\.O~ l. ROŞ I A) - l' RAGME 'T DE I SCR TPTI E P E
CON TR/\.FORT LI L Sl IJ - VESTI C /\.L T U RNULUI.
~1; ~rn u I p ăK Lrează la bază fragmenLe din piatră, faptu l
fiind p ro bator pentru ex i i-Jtcn ţa ini ţ ială a unei alte con-
H~ru c ~, i i. În J?l~ n <UC formă pătmtă (4,80 x 4,80 m ), iar
z1dunle H Ub ţ 1r1 ele cca, 60 - 70 cm. Parterul ini ţ ia l se de·-
·bidca Hprc s ud ş i nord prin cîte o a,rcadă l argă de 330 cm,
a.vî nd cl eaH uprn un tavan de grinzi. Ulterior parterul
a [m;t bolti t Hcmi ·ilindric pe <txa - S, bolt<t inten;ec-
tînd tra8eul ini\;ia,l ~tl O'J'inzilor. E lemente de elevaţie
demn e de r ema.rcat ·înt cele t rei co ntraforturi din sudul
t urnului din car e cel din centru, p la..-at în dreptul in trării
î nzidiLc, e11tc cu certit udine ultel'ior (poartă urma un ei
in Hcrip ţ ii indeHcifrabilc cfat· a le căre i li tere ant iqua r:;înt
ca,racteri1:1 ti ce pentl'u .-fîr., iLul 1:1ecolului al XVIII-lea).
ContraforLu l pb·tsat în colţul de sud-e1:1t pare ado ·at tur-
nului, în HChimb cel din ::;ud-veHt este ţesut c u zidări a
t urnu lui ş i poart~t o in ·crip(,ie datată în 1621 ş i păstrată
fragmen L<tL' dm· ca.re ·e r ef ră fi e la, constl'ucţi a edificiului,
f ie ht o r ep ant \,ie.
fat etajul I nil turn ulni 8C ob ·m· vă în parLea de vcsL
o meter ez;"\, clrep tun(l'hiu l ;tră. (7fi X 22 cm), ia r a lături
o <tl tă. d m;cbiderc ide n t i că în prezent zidită. Etajul urmă­
tor ~t l'' pc Lrci Jaituri (vei-;t, nord, ex t) cîte o meterez ă
drept un g hi ul niră ev~tz<tLă spre in terior (110 x 30 cm),
iar etajul IJI în vc1:1t o fermt1:1t ră b ipa.rti tă înche i a tă în
p <wtc<t 1:1 11p erioară. în unghi prin cî.Le două cărămizi încli-
nate. F er mt1:1tm Ja.rgi-1. ş i îmt l tă (170 x 77 cm ) este împăr­
ţiti\. în dourt prin mij locirea unui 1:1tilpşor (27 x 27 cm)
de a..-cmcne<t din cărămid ă . În in terioru1 t urnului ·e mai
re m arcă ht nivelul etajului I, în p <u tea de es t, urma unei
<lc8cl1ideri dreptunghiu l;tt·e ( l ată el e 140 cm) . în cazul
în care nu a frn;t ul Leri or Li'ti<ttă în m<t::;a zidări ei, pre1:1 upu-
n cm a ici cx i Hten ţa i eş irii 8pre drumul el e , traj ă ~t l incinLei
C<tl'C ini\,ia l cnt mu lt m a. i în a.l tă decît în prezent.
JYfateri<tlttl de ·on.-truc ţi e n, L întl'cg ului edificiu e1:1te
cărărniiht de dimen1:1 ilLOilc 27 X 13,5 x 5,5 cm ; rnort<t-
rn L c <le proa,stă cn,li Late, cu un conţinut mare de n i1:1 ip.
Am in f\ i::;tat ma i mult <tHUpra de1:1crierii monum enLelor,
deoarece aceHt lu ci·n ·e re<tliz e~tză <tcrnn pentru prima dată,
precum ş i d~ttori tă fapt ului că prin unele detalii de con-
::;tn1 c\,ic vom încerca preciznirea d atării ma i a le a t urnului.
Pîn ă în p rezent, da. tori tă fer ei:>tr ei bipartiLe - prin
<Llhtlogie cu elemente iden t icc <tic unor monumente din
T ra,11 i:; il va,ni a - turnul era da,tat în jul' de 1270 6 • Trebuie
' ă p r ciz ă m în.-ă unele amă nun te . Turnul s-a ridicat pe
fundaţ i a <tlt uia ma i vechi, con1:1truit din piatră , ia r pre-
zen ţa, d ."Chiderii, ce tnwer1:1ni edifi ciul din sud spre nord,
dov ed eşte existenţa anter io a.ră a unui monument ce 1:1e
<tfla in interiorul incintei, ş i <tntuŢte bazilica. u ace·t
prilej t reb uie să ·ubliniem că t urnurile romanice aveau
o nirbi tectw·ă sev eră, zidmi grmtse pîn ă la, 450 cm Jn, b~tză
(vezi b er e1:1 ig - Bihor) ş i nu erau în general de ·chi. e
ht p ar ter.
Primele monumente, ba,zilic::t a.poi mai tîrziu zid'ul
de in cintă, ·înt con. truite exclu1:1 iv din piatră . Ridicarea
unui monument romn,nic din căr ămidă în ·udul Tran il-
o V. \/:1Lăş i a n11 , op. cil „ p. 17.
76
http://patrimoniu.gov.ro
F I G. 2. OA I A (COM . ROŞ I A) - F EREA ' TRĂ BIPARTITĂ Li\. ETA-
Jl L III AL T U RN U L U I , VE ST.
V<tlllet ar fi o excepţ i e, ş i în acest caz trebuia, pu1:1ă în
l egăt ură cu ar]J itect ura romanică din Cîrnpia de ve8t
n, ţării 7 • Trebuie ."ă men ţionăm că o apropiere între
monumentele din Crişana (ba zilicile din Tăma.şd~t ş i
Acîş, tumul din Sînnicolau de Beiuş, donjoanele din Cbe-
resig şi Adrian 8 ) ş i turnul din Dniia nu e1:1te pof\ ibil ă.
Monumentele bihorene au o seri e de caracteri t ici t ipic
r omnini ce (ferestre cu <nc semicircular, capiteluri cubice,
elemente decorative din cărămidă, lesen e, p lan etc) p e
care t lll'nul din Daia nu le are. Cărăm ida monumentelor
roman ice eKte de o calitate excepţională, bine arsă, lun-
gimea şi lăţim ea, m ~t i m ari (30, r e.'pectiv 16 cm), iar
grosimea ma i rcdu1:1ă (4, 5 cm). Mortarul ar e un
conţinut bogat în var pi snit ş i st in · pe loc, care conferea
zidări ei o tări e ş i rez i stenţă r ema,rcabile. Toa,te acestea
la Daia nu ·e regă ·e c, mortarul este friabil, fiind amestecat
cu mult ni ."ip, iar tehni ca de con stru cţ ie e ·te neglij entă,
ceea ce nu se con tnită la monumentele ro1mtnice din cără­
midă. Cît priveşte fereastra în ch ei nită în unghi, acea::;ta
nu con ·tiLuie o clova.dă esenţi::tlă a ap arten en ţe i Ka le Ja
1:1tilul rom a ni c. Remarcăm ex i. ten\.a unor a." Lfol de fere.-trc
Ja dou ă t urnuri din l3ihor în faze de con, tr ucţ ie preci ·
datnite în prima, jum ătate n, 1:1ecolului n,l XVII-lea (Miş ca
şi etariu), iar o <t l tă fere<tstră id ent i că o ::;e mnalăm l a
turnul bi sericii ev~t n gh eli ce din C i snădio~ua- ·nit, prove-
nind dintr-o eta,p ă mult ma i tîrzie decît con."tr uirea monu-
m entului, prob~tbi l tot clin ·ecolul al XVII-Jca.
Considerînd deci, că ~tce1:1t unic element de elev<t\.ic,
fereastra ma i i:;u · analizată, nu poate constitui un cri-
teriu de dnitm·e pentru 1:1e ·olul al XIII-leni, ne punem î ntre-
bnirmt cînd a puLu t fi ridi cat turnul din D a ia ~ D acă a m
face a,bstrac(,ie de <.fat<t indicată p c contrafort, 1621,
acceptî nd că se referă la o repara ţie, n e-am îndrepta
atenţi a spre ul t ima t reime a ·ecolului al XVI-iea ş i imti
niles primii ani a i secolu.Lui următor . În t impul lui Gabri el
.B athory în pecii:tl ornşuJ S ib iu, ce va, fi a.nexat domen iului
princiar, va cunoa~te pute1·n ice frămîntăt·i care vor deter-
minai proba bil executarea unor lu crăr i de fort ificare
ma,i a les în lo cali tăţile rurale din apropierea. Sibiului,
mult mai expu e ş i Jip ·ite de întărituri 1:1erionise. Dup ă
1336 şi pînă în prima t reime a secolu lui a l XVI-lea, po-
pulaţia Da.iei - conform unor calcul e estimat ive - era
puternic diminuată, poate datorită epidemiilor de ciumă
din ·ecolul a l XIV- iea ş i cu greu am putea a dmite ase-
m enea lu crări ce pretind efort uri m a i mari. Astfel, dacă
în jur de 1332 - 1336 populaţia lo cali tăţii era estimată
la 100 de gospodării 9 , în 1468 au mai răma. doar 18 10 ,
7 Aşa
cum a pro ced a t V . Vălăşi a nu , op. cil „ p. 17.
8 P e ntru accs le monum c nle vezi , A . Av ra m , J. Go clea, Nlo nwn cnle
islori ce din Tam Crişuri/or, Bucurcşli , E d . Mer idian e, 1975.
9 Es limarc r ca lizală pc baza dijm ei papa le pl ă tilc d e lo ca lil ă \. il c din
s udul Transilvaniei , pc ca re o dalorămlov . dr. a rh . Paul 'iedc rrn aicr(S ibiu ).
li mulţumim ş i p e aceas l ă ca lc penlrt1 opiniil e sa le cornp c lcntc p c ca re a
avut a mabili tatea să ni Ic comunice.
10 1'. T et1tsc h, Di e Bevă l ker ungszah/ des Il ermanns/lidler S tuilles 1468, 1n
„ Korrespond enzblatt d es Vcrcins flir sie benbiirgischc Lanclcskund e" ,
voi. III , 1880, p. 70 .
 .PLAN BISERICA o1 l 3 4 10M

în 1488 doar 14 + 3 sărac i Jt, iar în 113.36 erM1

numa i 15 go spodării 12 • Probabil că 1:1; în ceputul ::;ecolului
a l XVII-iea, cînd numărul de gospodăr ii at in se::;c cifra
de cca 20, comunitatea fiăteaxcă ş i -a put ut p ermite efor-
tul suplimentar a l ridi cării unui nou t urn de n,pă,rare 1 3 .
Noua datal'e a tmnului, propusă de noi p cntrn p rimii
an i a,i secolu lui al XVII-Jea, anul ea, z ă, ş i datarea, bazi licii
pe baza analogiei dintr , cele dou ă, momilllente, reln, ţ i :1i
st ilii:\ t ică între ele find exc lusă .
Mult mai vechi decît turnul eRte ~ i incin ta, ele zidări e
a fortificaţiei, pă::;trată în stare relat iv bună m;1,i a,leR în
nordul bazili cii. Pentru datarea incin tei pornim ele la
o dat:'1i antequern , cea a ciumei din anii 134.8 - la49, căc i
aşa cum a m arătat ma i sus, după această d ată cu greu
se putea vorbi de o popul aţ i e nurnero aRă, cap<1Jbilă ele
efort ul ridicării unei fort ifi caţii. Cea mn,i potrivită pe-
rioadă pentru ridicarea unei aR~mlenea onstrucţii este
a doua jumătate a secolului al XIII- tea, mai ales deceniile
opt şi nouă, cînd lup tele dintre par ielele nobi liare, sau
d in tre voievod ş i Tege, zguduiau temeliile r egatului a,rpa-
dian. Existen\ja întăl' iturilor ridicate în jurul bi ,·ericilor

o
este atestată de mai multe documente, cel mai în ,·emn at
fiind cel din 22 II 1291 ( con s t i tuţ i a lui Andrei a,1 III-lea,)
E ca,r e interzicea, ridi ca,rea acestora 14 (turnuri sau întări turi
o.....
- castra - ridicate deasupra b isericilor).
Localitatea e te menţionată p entru întîia oară într-un
document din 1327 sub numele de 11alheim cînd avea, dej a,
o parohi a organizată şi condu. ă de către preotul P etru 15 •
B iserica însă , ca ş i localitatea de a ltfel, era mult mai
veche. Planul este de bazilică rom~1inică scurt ă c u t r ei
nave, fără turn; biserica ridicată din pi atră ş i executată,
"'"
~
cu grij ă p e la colţuri, unde s-a folo. it ş i p iatra ecari sfttă,
nu ne permite să recunoaştem elemente de plast i că deco-
.n rativă. De aceea pentru da ta re rămîne doa,r planul, car e
prin analogie cu monumente similare din zonă, pledeaz ă

[]
~
fără echivoc pentru plasarea con t l'uc\,iei bazilicii în prima,
~
jumătate a secolului al XIII-lea, îm1,in te de inva,zia
o tătară. în aceaRtă perioadă s-au ridi cat ş i a,JLe ba,ziJici
scurte, cu a u fără absidiole laterale (Roş i a, Vurpăr,
C isnăd io ara), serie în car e monumentul din Oi1;n ădio am
ne apare de dată ceva mai recentă , datorită a,p ari ţie i în
SECTÎE A.-B plan a celor două t urnuri pe faţada r ăm aRă nedefiniti -
vată 16 •

u A. Berge r , \fo l ksză /ilun g in el en 7 11 11d 2 Stii/il en , im Bislr il: er unei

J(rons/iidl er Dislrikl vom Ende d es XV unei A n/any d es X \ ' / Jailr/111.n -
derl , 1n „ Korrcspond e nzbl a tt . . „ voi. XV II , 1804 , p. 55 .
12 F . Stcnne r, 2 Be ilrtig e zur 1Jevă lke r11n g s; f a ti s l ik d es JO . Jal:rl.1111 -
derl s, l n „ Ko rres po nd en zb lall" ... , vo i. X, 181:57, p . l 11.
u La lncep11L11 I seco lulu i urm ăto r , 111 17 12 populapa a crcsc uL Ja 32
gospoclil rii (Cf. F. Schull •r , Zwe i Kon skripli o11 e11 des eins /ig e11 ll erm an 11 stiid -
l er Stuil/ es aus d em Beg inn e cl cs 18. Jailr//ufl(/ e1/ s, 111 „ i\rchi v clcs Vcrci ns
flir si e benblirgisch e Lancleskund c", vu i. XXX li , 1U0:3, p. lO:J.
14 „ Documente privind isto ri a Români ei", C, veac X I 11 , vo i. J I, p. 363.
l & „ ibidem", veac X IV. vo i. J I, p . 2:35 .
ia N u dorim să abo rd ă m a i ·i prob lema dalării ce lor trei mon um e nl e ,
deoarece spa \iul nu n e p ermite. Tre bui e toLu ş i să m c n\i o nii 111 că clala rc::i
lor, polrivit lile ra lurii el e spec ia liLaLe , o sc ileaz ă !nLr a cloua jum ă LaL e a
seco lului a l X ii-l ea (Vez i pentru V urp ă r , Gc rev ic h T , J\!agyarors z{1g r o-
mankori emlt!k ei , Budapes ta , 19:18, p. l!'i7) ~ i prima jumi\Lalc a seco lului
PLAN TURN a l X J 11-lca (V. Vătăşianu , Jsl oJi a (lf/ ei ... , p . :JO).

77

http://patrimoniu.gov.ro
 PE URMELE UNOR ICOANE VECHI
~~~~~~~~~~~~~~ŞERBAN VOINEASEMO~~~~~~~~~~~~~-

în anu l „de la facerea lumii " 70291, deci în 1519,

în a l treilea a.n a l domniei a.celui aprig Ştefăniţă, nepot
a l lui Ştefan cel Mare şi fiu al lui Bogdan, biv vel poRtel-
nicul Şarpe ridică în q'ara, Moldovei, la Văleni, o mică
ctitorie.
Modesta zidire de la Văleni a rămas pma azi ID pi-
cioare, aşa ca de altfel şi biserica identică de lRi Şipote
a lui Luca Arbore. Doar t impul ş i -a lăsat adînc pe ziduri
urmele nefaste.
Am început prin Ri am inti ctitor ia din Văleni nu pentru
a ne opri aRupra frumuseţii arhitectonice a monumentului ,
măreţ prin înRăŞi ,· impli tateR. sa, ci pentru că acea tă
biHerică poa.te con1:>titu i punctul de plecare pe un drum
cR.re, o dată parcurs, ne va permite a aduce, în memoria
contemporanilor, cîteva opere de a.rtă a.zi dispărute şi
Ră recoma.ndărn, gr ijii lor dco eb ite, ceea ce ne-a ma i
rămas dintr-un tip de icoane pe lemn, reprezentat a.zi
doar prin cîteva, unica.te.
Ne refe!'im la tipul de i oa.ne înalte, dar în acel a.ş i
t imp îngrn;te, reprezentînd întotdea.nna. fie un Ri ngur
per8onaj, într-o mă.rim e ce încearcă parcă să se a.propie
cît mai mult de cea naturală, fie în unele cazuri, a lături
de personaju I central ce acoperă tot cî mpul icoa.n ei ex ifl-
tînd şi reprezentări „a.jutMoare" de mici sau de foa.rte
mici proporţii, pia ·ate în puţinul spaţ iu neîntrebuinţat,
deasupra. umerilor eroului principal Ra.u, cum vom vedea,
pe pieptul acestu ia. O a.stfel de i coan ă e ·te rezervată doa.r
pen;onajelor principa.le din })~tnteonul creştin, în primul
rînd !Rus ş i Fecioara. JVlaria..
Vorbind de biserica din Văleni, de pe moşia Schci,
cu numai vr eo t reizeci şi şa. · e de a.n i în urmă Re ma i a.flau
în această bi er i c uţă din ţinutul Neamţ ului, două capo-
dopere a le genuJui ~ : De'is·is - o reprezentare a lui Isus
încadrat în dreptul umerilor de imaginile miniaturi-
zate a le Mariei şi sfîntuJui Ioan (fig. 1) şi Mafoa Domnulu-i
încadrată de asemenea de donă miniaturi reprezentînd
de data aceaRta arhangh eli (fig. 2). Evident, ambele
aparţin acelui aş i art iRt. J3iserica din Văleni, de unde au
pierit cele două icoane, se înalţă la. începutul secolului
a l XVI-lea, dar, fapt t;ulburător, caracterul literelor clin 2
in cr ip ţiil e prescurtate a le celor dour1 icoane p ar a indica
o perioa.dă chiar mai veche. Desigur este mai mult decît
dificil de ~L trage co ncluzii certe privind datarea, folosind 3
do~n· nişte fotografii, dar ceea. ce observăm cu emoţi e
e::;te delicata frumuseţe a. chipului. Ma.i mult : la chipul
lui I us, nimic din austeM rigiditate pe care ne-a.m obiş­
nuit să o ,·ocotim bizantină; nimic a.spru, nici o notă de
dominare, ci doar o blîncleţe infinită pe un ch ip plin de
1 " . . . /)um11ealui Co zma Şarpe, Postelnic a zidii c.cesl hram de la
curt ea sa <lin Schei .. . pe vremea credi11ciosu/ui Jo Şt efan \lo i e11od , ş i s-a
începui a se zi cli la anul 70 2 7, luna Ma ri 30 şi săvîrşi în acelaşi an , luna
Juni e 22" . Pisania biseri ci i din \ ' ă / e ni r epro du să ln Ior ga , In sc ripţii , I,
p. 18.
2 N. [orga, \/echea artă moldn11 e 11 ească în Tinu/111 Nea m/1.1/11i , în
„BCl\11 " , 1930, ra se. 90, p. l ş i :1. Foto gra fiil e reprodu se din accaslii
lu cra re .

F I G. l. DElSTS - O ICOA NA AZI DISPĂRUTĂ, !\FLATĂ ÎN TRE-

CLT LA BISERICA Ul VĂLENI , REPHODUCEHE „ BCMl", 1939,
FASC. 90, P. :I.
FIG. 2. MAICA DOMNL L U L- I COANĂ . AZI DISPĂRUTĂ , AFLATĂ
ÎN TRECUT LA BISER lCA DIN VĂLENI , REPHODUSĂ ÎN ACEEAŞI
PUBLlCATIE .
FIG . 4. SF. DUMITRU - ICOAN Ă AZI DISP~RUTĂ , i\L'l.ATĂ ÎN
TREC T LA BISERICA SF. IOA BOTFZĂTORUI. D .IN SUCEAVA,
IDEM.
FIG. ~I. SF. .HEORGHE - ICOANĂ AZI DISPĂRUTĂ , AFLATĂ
ÎN TRECUT LA BISERICA S I•. IOAN BOTEZĂ TORUL DIN SUCEAVA,
IDEM . 4

78

http://patrimoniu.gov.ro
gînduri aşa cum de altfel apare obişnuit in scenele D eisis.
Un ~lt monument cu opere de artă dispărute. Să pă­
trundem între zidurile bisericii din Pîngăraţi, acel monu-
ment cu totul deosebit prin aceea că, la fel ca îi;t caz;i l
bisericii Sf. Ioan :13otezătorul din Suceava, cuprmde m
realitate două biserici suprapuse. E biserica pe car~ o
,•[wîrşeau cum ne spune inscr ipţi a: „ .. ._pan pu1mt~ii
Soldan: mare vist-ier ş·i soţia liâ Safta 'În z·1lele lu-i l1 asile
FI' · 5. SF. IOAN BOTEZĂTOHUL - l COANĂ AFLATĂ ÎN PATHf-
MONIUL MUZEULUJ DE AHTĂ A L R. S. ROMANlA.
lToi'Vod, la aniil 7151 (.1642) liina Septemlw'ie 10 zae "3
Aici se mai găsea,u încă, pină acum trei decenii şi jumă­
tate, două icoane din tipul care ne preocupă" 1 (fig. 3 şi
4) înfăţ; işind doi sf in ţ i militari : Gheorghe ş i D um1:t1·u. Com-
parativ cu icoanele de la Văleni, ne aflăm evident în faţa
unei producţii artistice apar~ inînd nu numai altui pictor,
dar ş i altei şco li de pictură, poate atrasă mai mult de
vigoarea tinereţii ş i de subiecte ce permit redarea acestei
vigori, transpusă în atitudini războini ce, decît de sub iecte
ce necesită o profundă cunoaştere a naturii sentimentelor
umane în afara unei simbol ist ici încărcate de . emnificaţ ii.
în plus, ne apare ca eviden tă o influenţă - desigur reci-
procă - a frescelor t impului. Icoanele din acest moment
de răscruce a Moldo vei, care a fo ,·t mijlocul secolului
a.I XVII-lea, au prea puţine puncte comune cu aceste
3 Fragment din pisania bisericii m ă n ăs lirii PJngăra\
B isericile şi m ăn ăs tiril e m oldo1J e n eşli din 1Jeac11rile al X I' I 1-lea şi al
X \f 111-lea , p. :"1:35 .
4 N. Iorga, op. cil„ p. :J. roLografiile reproduse după aceaslă lucrare.
două piese. Din contră, ele ne par mai legate de ceea ce
erau realităţile picturii de i ·oane din prim~ j u~ătate a
celui de-al XVI-lea secol. Atragem atenţ ia, ş i asupra
bao·hetelor in „frînghie , impl ă" care încadrează icoa,nele
de 1a Pîngăraţi. ERte vorba de un motiv prezent în tot
0
Orientu l Apropiat, dar forma cea mai }tpropi ată. , de fe lul
în care apare tratat la noi acest motiv, efite cea pe care
o găsim prezentă în ar ia caucaz iană ş i cea Ke leu idă 5 •
FIG. 6. B I SEHTCA F ILIPEST ll DE PĂD U RE (PHAHOVA) -
VEDERE D lN I NTEH JOH , SPHE T iM PLĂ .
Este cazul să amint im că, în realitate, vel vistiernicul
Soldau şi soţ ia acestuia, Safta, nu sînt la Pîngăraţi primii
ctitori, aşa cum pare să ne indice pisania mai sus-menţ io ­
nată, ci doar autorii unei restaurări şi că, zidurile biKericii
mănă tirii Pîngăraţi au cunoscut, mai întîi, pe cel care
ş i-a găsit odihna sub le. pezile Slatinei : Alexandru Lăpuş­
neanu 6 •
Secţ i a de artă veche românească a Muzeului de artă
are mm·ea şansă a poseda, în colecţ i a sa, un exemplar
aparţinînd tipului de icoană din care pînă acum am amin-
tit doar exemplare dispărute. Este vorba de o icoană
nord-moldovenească de provenienţă necunoscută 7 , da-
tînd din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, reprezen-
tîndu-1 pe Sf. Ioan BotezătonJ,l (fig. 5) ca puHtnic, purtînd,
0 A se vedea Gh. Balş , J11f'l11 ences armenienn es el georr1ienn es wr
i, G h. Balş, l'arc /lil eclure roumaine.
6 Gh. Balş , op. cil „ p. 335.
' A fo st ac hiziţion a l ă de ciil re Muzeul d e a rlă al H. S. Homâ ni a ill
anul 1960 de Ia un parlicubr .
79
http://patrimoniu.gov.ro
l : IG. 7. B ISER ICA ŞE HB ĂN l:: ŞT I (0 1.T). rHllNE l. E B IS l''1-{ IC ll . TÎ~ ll> L A DE Z ID i\li\ 1 ESTE
FIG . 8. TÎ~ fPl. i\ P/\Ri\C l. IS l lLll l C l':1' AT ll NEAMTU L U l ( I E TALIU)
/\RAN.JAMENTl li. DE AZ l AL D Jl.' EH I T l ~ l , OR P AH'p , D IN CAD R lJL
MllZEU I. U l Mi\N ĂS TIH ll , N U MAI CO l·H :SPllNDI:: Al\/\N. IAMEN-
pc bra, ~ul ::;Lî ng, impl'eRionantul ::; imbol a l mar t iriului său.
în ·iucl:- unei 1:1 Lingă,c i i ev iclentc, rel evată de d i::;proporţ.i ::1
între pa.r tea ::;u perioară şi ce:-t i nfer ioară a corpului, :f'igur::i,
Rfînt ului înaripat impre::; i on eaz ă p l'in tr-o d eoRe biLă for -
ţ;ă ele inLerioriz< tl'e. O p rivire fi xă., 11 n obraz L'i gid. O rep l'c-
zentm·e in car e f iec::i.l'e clemen t - geRtul mî inii , filacLerul ,
capul din vaH, c1·tw0ct, i'\,l'i p iJ c, bla rn1, n im bul - eHt e un
::;imbol, dar în car e întreg ul r eprezintr1 magi::;tnt l irnpln.-
cHibiliLaLca unui des1;in. De und e n.tîtc~1 r esun;e, sen sibi-
80
http://patrimoniu.gov.ro
INCA \1 17. IB J L.\.
'J UL U [ OHIG l NAL , NO Ri\li\L .
FI G. fi . TÎ MPLA PARAC LI SUL [ CE T A' ITI NEA~ T TLILll T (DETA LI U
CU ICOANE).
li tate ş i puter e de expr ima re a nnor tulburătoare senti -
men te, la un al'ti:,;t car e nici rnr1car n u a reuş i t ::;ă r edea
proporţ iil e r eale a lo COl'pului t1 rn a n, în iu da fo los irii
chi a.r a r ::i m ei icoan ei p entru p i ·turM
Să î n cercăm în cele ce urmează ::;ă determin ăm pe
cît poRib il ca,u zcle ra.riLă\. ii acc::;tu i t ip ele icoane. Tip ui
la car e n e r efer im eHte rep rezentat de icoanele create ioi-
ţ i n.l ca p a rte i n tegrant ă. a tîmp lei gă::; indu-şi locul ÎJ1 fr izfl.
apostolilor. Mai rar, ele p n tea u f i p la.::;ate ş i ÎJl rînd c 11
FIG. 10. TÎMPLA BISERICII sr. SOF IA DIN NOVGOROD, REPRO-
DUCEHE DUPĂ IGOR Gl1i\BAR, YCMOP I , vol. V l, P. 211.
icoanele împărăteşti. Iată imdt că az i nu mai cunoaştem
- cu o s ingură excepţ, i e - tirnple care ·ă aibă o friză
a apo tolilor saiu a, proorocilor, cu l ăcaşe de astfel de di-
mensiuni.
în memoria iubitorului de frumos de astăzi persistă
mai ale imaginea unor timple din q~aira Românească
(pentru că din acestea s-au păstrat mai multe), aparţi­
nînd perioadei brâncoveneşti, cum sînt, de pildă, lîmpla
bi el'icii din Filipeşt i i de Pădure (fig. 6), biserica ridicată
la 1688 de Bălaişa, soţ i a lui Matei Cantacuzino, şi zugră­
v ită apo i de acel art ist de geniu care a fost Pîrvu Mulu,
sau aicea somptuoasă tîm[llă a, nu mai puţin somptuoasei
biserici de la Colrocen i. Tîmplele vor suferi însă în seco-
lele următoare transformări într-un sen. negativ, ajun-
gîndu-se fie la tîmple de zid, cum era cea a bisericii din
Şerbăneşli (jud. Olt) (fig. 7), construită la începutul seco-
lului al XIX-lea de boierii reţuleşti 8 , fie, atunci cînd
se folo ·eşte în continuare lemnul, la lucrări pretenţioa e
ş i rupte de tradiţie, cum este cazul tîmplei ridicate în jur
de 1853 9 la Cozia . Evident, rezolvarea o putem afla doar
parcurgînd drumul înapoi. În realitate, tîmpla proprie
tipului de i coană care ne preocupă este cea a secolelor
XV şi XVI, tîmplă a căre i dispariţie a însemnat implicit
şi di pariţia icoanelor de tipul „Văleni". Cum arăta o
astfel de tîmplă; ~ Aminteam mai us de un unic exemplar
existent. Ne refeream la plendida tîmplă - sau mai bine
zis la cea ce a, mai rămas din ea - care a, a,parţ inut 1mra-
cli!~ului Cetăpi Neam~ului şi care astăz i se află în păstrarea,
mănăstirii (fig. 8 ş i 9) 10 • Acesta a fost cadrul icoanelor
care ne preocupă. Ai· ma,i fi de subliniat că acest tip
de tîmplă şi ace ·t tip de icoane s-au născut sub influenţa
artei ruseşt i din secolele XIII - XVI asupra artei Mol-
dovei de nord şi centrale. Pentru a înţelege această in-
fluenţă, ă privim o tîmplă rusească din secolul al XVI-
lea, tîmpla bisericii Sf. Sofia din Novgorod (fig. 10) 11 •
Desigur nu avem nici pe departe de-a face cu o iden-
t itate, accentul pus pc decoraţia picturală, şi nu pe ceai
8 N. S loicescu, Bi /J/iograf'ia loca/ilă.{i/or şi monwnen lelor feudal e din
România , I, p. Gl9 - G20.
u lbiclem , I , p. 205.
1 ° Fotografii a par ~ inlncl istoricului ele a rtă Marin Matei Popescu.
n Hcproclucere clupă Igor Grabar (voi. V J, p. 211).
81
http://patrimoniu.gov.ro
sculptural ă ca la noi, nefiind tlecît unul din elementele de
deosebire - dar, evident, unele elemente sînt comune.
Revenind la tîmpleJe romţmeşti, în pofida diHpariţiei
tîmplelor de secol XV şi XVI, în Moldova mai g~ts irn
tîmple ou un registru de icoane de mai veche remini ·-
cenţă, da,că nu desigur Ja fel de înalt, ca icoainele de t ipuJ
„Văleni", totuşi mai înalt decît registrele cu care ne-am
obişnuit. E ' te a!>tfel cazul IJmplei aflaite astăz i la Dra-
gomirna lui Chir Anastasie Crimca (Fig. 11), dar prnvenită
de la biserica mănăstirii Solca, bi8erică pe care Ştefan
Tomşa începea să o ridice la 1612 12 •
Dacă tîmpla de la, Solca eRte exemplul cel ma,i nim -
rit pentru a ne releva remini cenţele de care am amintit,
ea nu este ingum. Un ail doilea exemplu ni-l poate oferi,
deşi nu la fel de pregnant, ş i nici la fel de rar, tîm11la d1n
biserica de la I>ingăraţi, locul de origine a celor două
icoane amintite. E te o tîmplă nu prea reuşită a Recolului
al XVIII-lea, prezentîndu-ne şi ea un registru al apo to-
lilor ceva mai înalt, dar posedlnd ic0ane împărăteşti din
ec. XVII ; zugravul nu uită a le data ş i a-şi lăsa cu modeH-
tie numele : „11 august 1651 - Tihomir din pămîntul
Munteniei" 13 •
Din nou acest amestec, aceaistă sLratigrafie de icoane
de secol şaisprezece (sau chiar mai vechi) cu icoaine de
secol şaptesprezece, cu o tîmplă de veaic XVIII clin q;;.trai
Moldovei. Reţinem numele zugravului Tihomir ş i începem
a înţelege cum -a putut ca, într-o altă vreme, al ţi zugravi
ă picteze în Ţara Moldovei icoane, :wînd în inimă şi ceea
ce era peste M.ilco'v, în Ţara Românească, pe zidurile
de pildă ale bisericii de la Curtea de Argeş a Măriei Saile
„Io Radu Voievod gospodar ail Ţării Româneşti" .
12 lnforma\.ia privind mularea un ei llmplc ele la Drngomima la Solca
(llmplă azi dispărută) ş i a un ei llmple ele la So lca la D ragom irn a , la Ep is-
copul lpolit Vorobchievici, Istoria s finl ei mănăstiri Dragomima , p. 22 şi
la Gh . Balş , B iseri cile moldo11eneşli din 1Jeacurile XVJl - XV JII , p. 33,
Observăm ln plus că llmpla provenită de la So lca nu esle ele la !ncc1rnlul
secolului al XVH-lea ci nci s-a ridi ca t IJiserica, ci se parc de la sflrşilu l aces-
tui secol , sau de la !ncepulul celui urm ător. În ceea cc priveşte a rhitect ura
bisericilor ele la Dragomirna ş i Solca , unii autori bă nui esc prczeni.a un or
meşteri caucazieni sau ruşi el e fili e r ă alo nilă (A se vedea Gh. Bal ş, op. cil„
p. 35).
13 A se vedea N . Iorga , op. cil ., p. 12.
 PICTURA MURALĂ A BISE~ICll MĂNĂSTIRII DOBROVĂŢ ~I URGENŢE
IN RESTAURARE~':
DAN MOHANU
Picturile murale de la Dobrovăţ reprezintă, pentru
arta evului mediu moldovenesc, o piatră de hotar. „Cu
ansamblul de la Dobrovăţ, executat în 1529, se deschide
seria numeroaselor monumente de pictură realizate în
timpul domniei celui mai de seamă ctitor al artei vechi
moldoveneşti după Ştefan cel Mare: Petru Rareş" 1 •
Este semnificativ faptul că pe o ctitorie terminată în
ultimul an de existenţă al tatălui său, Rareş aşază cel
dintîi ansamblu zugravicesc din vremea domniei sale.
E ste continuarea unor bune tradiţii şi, în acelaşi timp,
afirma,rea îndrăznea,ţă a unui spirit novator. Dacă pictu-
rile muraile din altar rămîn perfect tradiţ;ionale, naosul,
camera mormintelor şi pronaosul oferă într-un crescendo
elemente noi 2 • Aşa cum s-a arătat, în concile absidelor
naosului se stabileşte de a ici înainte l'eprezentarea - în
general - a Răst·ignin:·i la nord şi a „Pogorîrii Sf. Duh"
la sud; camera mormintelor este consacrată unei teme noi
pentru Moldova medievală : sinaxarul ; pronaosul, p e
lîngă prezenţa neobişnuită a „Liturghiei dumnezeieşti",
oferă trăsătura specifică a ansamblului zugravicesc de la
Dobrovăţ : caracterul monastic. Astfel, registrul inferior
a l pronaosului, consacrat unor sfinţi că lugări, este între-
rupt de trei compoziţ ii ample şi originale reprezentînd
Scara lui Ioan Sinaitul, Minunea Sf. Sava de la Ierusalim .
şi Minunea Sf. Atanas-ie de la Athos. în acelaşi registru,
pe peretele de răsărit, apare pentru prima oară Sf. Ioan
cel Nou. În sfirşit, picturile murale de la Dobrovăţ vor fi
fost încununate de pictura exterioară, înlăturată în
decursul timpului în chip barbar 3 • Au supravieţuit
totuşi fragmente de pictură pe faţadele sudică şi vestică.
La sud se păstrează cele mai mari urme de pictură exte-
rioară, deasupra ocniţelor, sub corn i şă, şi deasupra con-
trafortului din dreptul pronaosului. în ambele cazuri,
pare să fie vorba de fragmente ornamentale. în co l ţurile
alcătuite din suprafeţele contraforţilor sudici şi supra-
faţa zidului se mai pot distinge mici urme a le suportului
picturii, uneori cu porţiuni de culoare roşie indicînd
existenţa cîndva a obişnuitelor faşe despărţitoare ale
scenelor şi registrelor. Pe faţada vest ică, mici fragmente
de pictmă exterioară au supravieţuit în ultimul rînd de
ocniţe şi în jmul pis~tniei. Distingem, pe laturile
ocniţelor mici, fragmentele unui ornament vegetal,
executat cu brun pe fond ocru, transparent. în ocniţe
se păstrează îndeosebi urme de fond negru, iar într-una
dintre ele observaţia atentă ne permite să distingem un
* Comunicare prezentată ln cadrnl sesiunii O PCN din 24 noi embrie
1975.
1 „ Istoria Artelor Plastice tn România", redactată de un colectiv
sub ingrijirea acad. prof. G. Oprescu, Ed . Meridiane, 1968, voi. I, p . 361.
Cu privire la datarea picturilor, vezi Sorin Ulea, Datarea ansamblului
ele pictură de la Dobrovă/, „SC lA ", 2, 1961, seria Arta Plastică.
2 „ Istoria Artelor Plastice in România", voi. I , p. 362.
în l egăt ură eu problemele de ordin iconografic ridicate de pictura murală
<le la Oobrovăţ, vezi T. D. Ştefă n escu, Les peintures clu monastere de Do-
brovâ/, „ Mclanges Diehl", 11 , Paris, 1930.
a I. D. Şte făn escu este de părer e că zidurile ex terioare nu par să fi
avut decoraţie pictată (op. cil., p . 18:1). Un a lt a utor a rată că , la 1871
lliscrica mănăstirii Dobrovăţ avea fa\11dele văruite (N. Stoicescu, Mom1-
m enlele Ţării Rolh<lneşli şi Moldovei acum w1 secol : biserici ş i mănăstiri ,
„M itropolia Olteni!li", 1969, nr. 11 - 12, p . 920), O păr e re diferită este
exprimată ln „ lstorilt Artelor Plastice ln România ": „Abia zărite urme de
culoare indică fie existenţa unui d ecor pictat la origine , fie acope rirea
cu frescă a faţadelor ln veacul al XVI-iea" (voi. I, p. 335.)
82
http://patrimoniu.gov.ro
fragment de aureolă împreună cu linia alb ă ce o delimi-
tează. Vor fi fost reprezentaţi aici îngeri, aşa cum ştim
din ansamblurile de pictură exterioară păstrate. Exami-
nînd de aproape cornişa, vedem că a fost pictată în culori
alternative : roşu cărăm iziu, ocru şi gri.
Din păcate, nu mai putem reconstitui programul
iconografic al faţadelor. Ne mulţumim numai să subliniem
faptul că biserica mănăstirii Dobrovăţ a fost zugrăvită
în exterior, probabil după programul iconografic înche-
gat în vremea lui Rareş. În favm1rea unei ample picturi
figurale pledează cons i stenţa tonurilor şi ,·uportului pic-
turii. Nu puteau fi aşternute tonuri atît de saturate şi
în suprapuneri indicînd un atent modelaj al suprafeţelor
numai pentru o s implă pictură ornamentală. Suportul
consistent al pictmii (1-2 cm) nu putea fi aşternut decît
pentru o pictură ce necesita o îndelungată elaborare, deci
menţinerea pe mult timp a, unui perete umed.
Privind ansamblul picturilor murale de la Dobrovăţ,
un fapt ne apare sigur : Petru Rareş a inaugurat seria
monumentelor de pictură aducînd în fruntea echipei de
zugravi o personalitate puternică, sub influ enţa Atho-
sului 4, păstrîndu-şi în să independenţa cu acea mîndrie
naţională ce străbătea Moldova veacurilor XV -XVI.
Zugravul de la Dobrovăţ este un original, prin ~tceasta
stînd pe aceeaşi culme cu înaintaşul său de la Bălineşti
- Gavril Ieromonahul - sau cu urmaşul său de la Arbure,
Dragoş Coman.
Picturile murale de la Dobrovăţ păstrează, îndeosebi
în naos şi altar, caracterul monumental al epocii lui Ştefan
cel Mare. Zugravul îşi desfăşoară generos figurile, fără
a fi impresionat de dimensiunile pe care i le impune înăl­
ţimea mare a bisericii (12 m). Formele arhitecturii nu
îi stînjenesc amploarea viziunii : trece, de pildă, cu o
s ingură scenă de pe intradosul arcului pieziş al naosului
pe timpanul aflat dedesubt. Tot în naos, în regiunea bol-
ţilor, un personaj atinge dimensiunea de 1,18 m; chipul
lui I sus de pe năframa regelui Abgar are impresionanta
mărime de 70 cm ; registrul „Patimilor" se apropie de
2 m înălţime, iar sfinţii militari din ultimul registru sînt
reprezentaţi în mărime naturală. 1n afară de modul
generos de înscriere pe suprafeţele arh itecturii, caracterul
monumental este dat de înfăţişarea clară a compoziţiilor,
alcătuite din forme mari, din linii de forţă acuzate şi
îndrăzneţe. Sînt exemplare, în naos, scenele Buna vestire
(timpanul nord-estic), Răstignirea (canea de nord),
Adormirea Maicii Domnului (peretele vestic) şi compo-
ziţiile întregului registru al „Patimilor". Sînt impresio-
nante scenele !nălţarea, pe arcul triumfal, şi Liturghia
dumnezeiască, în pronaos.
Austeritatea, simplitatea ş i robusteţea cu iz ţărănesc,
caracteristice epocii lui Ştefan cel Mare, sînt altoite cu
rafinamentul şi varietatea uimitoare ale mişcărilor, cu
dramatismul neobişnuit al figurilor. Zugravul de la Do-
4
P rivitor la influen1:a Athosului asupra z ugrav ului de la Dobrovăţ.
reflectată tn tematica sa monastică , vezi „ Istoria Artelor P las tice ln Ro-
mânia" , voi. I, p. 362. Tot aici se s ublini ază faptul că zugravul de la Do-
brovăţ era un român.
Opinia expr imată de I. D. Şte fănescu ln lucrarea c itată este că avem
de-a face c u picturi murale a flat e sub influenţe co nstantinopolit:rne şi
sirbo-macedonene, urmind ln acelaşi timp bunele trndi\ii de pictură ale
Moldovei.
 brovăţ este un neîntrecut maestru al mişcărilor. Mă ·ura
forţei sale şi-o dă în nao . Cu mare abilitate trece de la
agitaţ ia extremă a per. onajelor la mişcarea calm ă şi
reţinută . În felul acesta, oblicele şi curbele sînt într rupte
de echilibritate vert icală ş i orizontală. Mişcările persona-
jelor, liniile de forţă mari ale compoziţ iilor sînt puse în
valoare de fundalul arhitecturilor şi peisajului, al cătuit
din forme geometrice zugrăvite cu îndrăzneală şi nea,se-
muită pricepere a legilor compoz i ţ i e i. Formele ungh iu-
lare al ternează cu cele curbe într-o r i tmi că , avantă.
De asemenea, o anumită formă, cum este potcoava sau
arcul de cerc, se regăseşte în chip :mbtil pe întreaga
. uprafa\:ă a compoz i ţ i e i . Pictorul creeazrL în felul
acesta ritmur i ş i corn ·po ndenţe ale formelor, fără
a ajunge la repeti\;ii şi simetrii supă1 ătoare . în regi-
::;trul „Pa timilor", pe peretele vestic, forma masivă
Tomii în arc de cerc de la picioarele ostaşilor ce îşi împart că­
maşa lui Isus este regăs ită în fmmele arh itectmilor zug1ă ­
v ite, în arcuirile mişcărilor unor per onaje ş i, desigur,
în arcele care fac parte din construcţia nao;:;ului. Această
mucemct -mucemcr---- formă ma1;ivă, bine sublin i ată printr-un o rn luminos
~f!~fgt!l!. ::.::.. __ E.YgfJ.~i..f!_'1_qrgg,:;_
1. ALTAH. SF. I GNAT IE , PUHTĂTOHUL DE DUMNEZEL .
Drumul crucii Ridicargitosif dm
pecr ate
ce la
Paf
ornămen1-- ornăm nt
------ ---
Sf militari ~ sf. sf.
Mercurie Teo- Pro- Trifon
dor Ttron Teo- co-
dor Stratilat pie '/}he
__ 1 ___ .;.._ ..L - -
draperte draperte drapere

se. f;50
DOBHOVĂŢ, NAOS , SECŢ Jl" NE NOHD. POHT I UNEA PUNCTATĂ.
I ND I CĂ ZONA CU MAH I DEl;HADĂH l CE A NECES ITAT JNTEH-
YENŢIE DE UHGENŢĂ.

şi contururi puternice, e::;te a.„ezată asimetri faţă de

arcul intrării din nao. în prnnao::;, evitînd, aHtfel, o .·upra-
punere ce ar fi fust supă nUoi:Lre . Privind atent detaliile
picturilor mmale de la Dobrovăţ, observăm îndJăzneala
zugravului în a realiza racow·gi-uri ş i mişcări neaşteptate
uimitoare prin varietatea lor, marcînd a1;Lfel un .'pirit
nou, înviorător, de „renaştere". În binecuno ·cuta
Răstignire, impre1;ionantă prin simplitatea ş i expre ·ivi -
tatea compozi ţ i ei, vedem în stinga lui Isu8 un magistral
. Ludiu de anatom ie : unul dintre tîlh~Lri, prăbu ş it după
îndelungate chinuri , avînd picioarele răsucite ca mărturie
a încercăr il or d i::;perate de a se opune unei morţ, i grnaz-
nice, oferă privirii spateJe încovoiat, văzut dintr-un difi-
cil racom\li. în episodul batjocoririi lui Isus, dan. ul evreilor
cuprinde mişcări neobi şnuite şi groteşt i , contra, tînd
în chip atît de potrivit cu figura trag i că ş i dreaptă a
mîntuitorului. Contrastul între figura demnă, cu mi şcă ri
puţine ~i nobile, a lui Hristo, şi aai taţi a celor din jurul
său este unul din elementele principale ce confe1ă regis-
tru lui „Patimilor" un neobişnuit dJ·amati~m. În cena
prinderii, Isus rămîne drept şi resemnat, în t imp ce o -
taş ul din ::;tinga execută un adevărat salt către cel pe
care, după înţelege re, trădătorul Iuda îl sărutase.
Mişcarea personajelor e te în1;oţită de adîncirea p.-iho-
log ică a chipmilor. Potrivit ::;entimentului tragic ce este
impus de pictura naosului, ch ipurile personajelor sînt
zugrăvite pe o prop l asmă întunecat ă, brun-verzuie. Culo-
rile coapte ale pla mei, pe te care se , uprapun cîteva scli-
piri de alb, dau sen zaţ i a unei călduri taini ce, ven it ă din
l ălrntru l personajelor. Conver::;aţia chipmilor, limba-
jul expresiv al rnî inilor dovedesc o înaltă măie.-trie . în
Rcena Ridicări'i de pe cruce, I.-us îşi domină cu privirea
căl ă ii. Căinţa lui Petrit e::;te una dintre cele mai expresive

83

http://patrimoniu.gov.ro

rep i·eze nLă ri::iile d1Lrerii. De ma i·, disLincţie, chipul lui
Isus el pe năfram;t r ()' lui Ab 0 m· se impune ca un s tă ­
pinit.or a l Lumii . ică i eri nu a fost în\.eleR aLîL de bine
ca b Dobrovă.ţ ::; ufleL ul mon;i,hului . O itnprcs ion ::iintă
o·al rie le chipuri e. Le c uprin R~t în ult imul regi trn ::iil
camerei mormintelor. Figw'i R.sceLice, pămîntii şi pre-
lungi, cn bă.rbi enorme, u ol'bite întunecate din l ă. unLrul
cărora ne fixează ·cli p irile i ntensc ale ochilor, a eHta,
este Lipul de monah pc care kt reaL cu atîLa dragm;Lc
„i pricepere zugnwul de la Dobrovăţ.
P ropo rWLc fi gurilor : ublinia,ză a l ăL uri de mi.;care ş i
expl'eR ia chipurilor, p:,;iholo()'ia, pe1sonajelor. Îo scena,
lnălţăr·i'i, alungirea per ·onajclor, 'in ·cri indu-Rc admi iab il
pe forma ::iircului triumfa,!, ac enLuează în chip aLît d
rafinaL HenLimen tu l dumnezeie · , ele .·upr mă glorie, pe
care Lrcbuia . ă- 1 tl'an · mită. ,·cena. 1n episodul Biinei
Vestiri, afl at în naos, ·ub ar ·ul pi zi~ de nord-est, Maria
e. te zveltă ş i dreaptă, încremenită. ca o co loa.n ă, înclinîn-
dn- şi doal' cctpul, u delicatc~c. Este accen t uaLă. cu nease-
muită llobleţe smerenia per. onajului. Chipul Mariei, din
nefcl'icirc aLîL de impus unor grave degraclrtri, este unul
din cele ml1.i reuş i te pol'LreLe ·rel1.Le în artl1. noast1ă medie-
va. l ă.
La Dobrovăţ ne găs im 'inainLea unui maesLtu, sLăpî n
deplin al meşteşugului , ău. Aşterne des nul spontan ş i
fel'm. în ac la„i timp, nu îl stî njenes micile „neglijente"
p caro le creează mişcarea nCt'VO<tRă „i rapid ă a peu luJui .
Nu 11 sp ric conLurnril groa8 , <t.;ternuLe v iguro: şi u
s imţu l formei. ZuITnwul cun mi.ş l e p r •a bine. cfe ·tul de lR:
dist~tnţ.ă al unui contu r R<W a cent lummoR. .Accea~ i
cu noa. L re Leme inică a legilor immtli. mulu i îl deLe1 min ă,
mai cu Rearnă în nao · şi <tlLM, unde luminozit}ttea es te
mai mică., să întrebuin ~ezc tonuri con trastante. F01mele
a jung ~i, fie tăi oase, acc'nL uîn ~ astfel volum.ele m~tr i al.o
a rhiLccturilor, im u cuLele ve.;m mtelor. În TC 0 '1Rtnil n PaL1-
milor" pari a. Le ~tfla în u oml irc<tl al unui irnenR teaL rn.
Cont.rastele valorice Rîntîn Ro~ iLc ele mmoni i 8obre, în carn
domină ro. ul că.răm iziu. si brunul. .A l ături de ace:Lca,
verdele îochi' , neo·i·u l, albL;rile, rn„urilc [ine, g1·iurile, v io-
leturile si o mrile p<tlide ie~i,l izea,ză rafinate îmb in ă ri.
în naoR, 'unde totul este rnonum nLal, undo tema „Pati-
milor" ne copl eşeşte, conLra. tel sînL de maximă inLcn i-
84
http://patrimoniu.gov.ro
:1. NAO . TABLOl L VOT rv . DETAL IU: ŞTEFA T CEL MARE.
4 . AOS , BOLTI. T l ~IPANl I. DE SUD - VEST: !NTlMPINAHEA
f)Q;\f i\' I. U I
tate. în pronaos, unde pereţi i înt împărţ, iţi în umedenie
de cene povc. tind despre m inunile lui Isus, unde ne
n.propicm de exteriorul biseri cii, contrastele se a,tenu ează,
co lorit.ul devine rnulL mai cald, mai luminos, încunumi,t
de al burite ve.;m intelor din „Sino::iidele Ecumen i e" sau
din „Liturgh ia dumneze iască" 5 •
în ciuda fapt ului ă este un mona ·Lic, zugravul de la
Dobrovăţ nu ne a.par nici ab tract, nici se : i stereotip
în reprez ntăl'i . Iubeşte ascetismul ş i gîndirca monahal ă,
dar ·e întoarce cu pa, iune ş i către a pectele laice ale
v ieţ ii. !n ţeleo·em ace<tSL~t din modul adînc în care sm-
prinde , enLimentelc omeneşti, din savoarea cu care
p i ctează deta lii ob:ervate în v iaţa zilni că. Cu pl ăcere ş i
umor a pic Lat zugmvul coco .ul din episodul Căinţei l'tti
Petrit; cu ar tn. unui fin ob rvatOl' r, zug1 ăv it caii şi
căl ăreţ ii din „
ena Drurniil ariw'i'i.
Ansamblul pictm'ilor murale a foRt executat, se pare,
pe varul umed, tehnică ce se potrivea de minune cu spi-
l'itul pontau ş i bărbăte. · al zugravului principal. Era
mîndria de a vedea materia ,i meşteşugul · tăpînit e cu
braţ puternic ş i sigur. A emeneav o~meni ~rau, fără ~d?­
i a lă, pe plac domn ilol' ce n.tr faunt glona Moldovei m
vcacuri l XV - XVI.
De La, 1529 pîn ă a.RtF~zi măn~i,st i rea, Dobrnvă~ului s-a
bucuraL "i de bl îndeţea unol' timpuri , dar, mai cu seamă,
a ~wut do înlrnntaL vitregia vremmi lol'.
în ecolu l al XVII-lea Vasi l e-Vodă a înch inat ctitoria
lui ŞLefan mănăstirii Zografu de Ja muntele Atho 6 •
!n prima jum ătat a secolului a l XVIII-lea m ăn ăst irea a
fost crunt' prădată d „Variam polcovnicul u o seamă de
cătane ş i moldoveni" 7 • în . ecolul al XIX-lea calotele
nao ului ş i prnnaosului au fost sparte ~ i înlocuite cu tlll'le.
O turlă de aceleaş i dirn en. iuni -a ridicai „i el asupra camerei
mormintelor, fără a răspunde, în. ă, în i ntel'ioml bisel'icii.
într-o epocă tîrzi e, picttu·a din vremea lui Petm Rare„
a. uferit o .'eri c de refaceri urîte, întl'-o tempcm de proastă
0 G. Ba l ş a firm ă că: „ î 11 pronaos, 111 sil, pici ura nu parc a fi rlc aceeaş i
rnln ă ş i , cel puţin t n p:1r\ile ti c jos, a fost refăcută sa u făc ut :i ulterio r"
(B iser ic il e lui Şte fa n ce l Marc, „B ul e tinul Co mi siunii Monume ntelor Is-
tori ce", XV lll , 1025 p. 120). Astăz i , ci nci refaceril e lipsesc , ne apare cu
dest ul ă c laritate că ş i 1n prou aos, ca 111 toa te lncăpcri l c, a lu crat aceeaşi
ec hip ă ele zugrnvi sa u o ec hip ă a fl a tă sub co ndu cerea ace lu iaşi maes tru .
Îl r ecu no aş t e m ln rn ocl deosebit clupă sfin\ii că lu gă ri ş i pus tni ci zu g răv iţ.i
l n ullirnul registru. Atila doar : apropiindu -se de exter ior, viz iun ea pi c to-
rului ci 'V in e mai lum inoasă , rn a i ca l dă , mai l n c lin a l ă sp re p itoresc, mni
pu(.in drnmalică.
6 Mareic Dic\ionar .cog rnfi c a l Rornânil'i, 1900, vo i. III , J>. 158,
1 Cronica G hi c ukşlilor , p. 457.
5. NAOS , BOLTI. IANDANTJV UL NORDIC: J/BJIU\ ' ll\IUL CUJ\l A J
J\IUL'{'l OC!fl.
calitate s, aşa cum vedem încă la Prnbota. !n 1864
mănăstirea a fost transformată în penitenciar 9 . La sfîr-
ş itul secolului al XIX-lea ctitoria lui Ştefan era în ruină.
De aceea, reparaţiile 10 din anii l 893 ş i 1897 au fost bine-
venite. !n anul 1927 a,nsamblul pictmilor murale de la
Dobrovăţ a fost curăFt de repictările in tempera 11 • Cu
7. NAOS, BOLTI. TIMPANl lL DE NORD-EST: BUNA VEST IRE .
8. NAOS, BOLTI. POHTILINE rOARTE OF:(;RADA' I Ă ÎN ZONA
toate micile efort uri do restaurare, monumentul a intrat
lent în paragină.
În anul 1975 Dirnc~i<L P<ttrimoniului CulLural Nl'J,~ iorntl
a început la Dobrovăţ lucră ri de restaurare a arhitecturii
bisericii : desfacerea celor trei t urle adăugate în secolul
<tl XIX- le~L, reconstituire<L acoperi şului în „jorrna in'i-
ţială cu pantă rnare" 12 , refacerea, bol(,ilor, executarea
unui t rotuar de piatră în jurul momunentulni, efectua rea,
8 „F undaluril e au rost relu şa le c u o c uloa re ca re se spa l{i u şo r " . ..
„Pă r I il c infer ioare sl nt spoite . Ca 111 multe bise rici moldoveneşli , găsi 111
rrra ritc cu nu111 e polon eze din armata lui Sobics ki ; aşa bunăoară, !n pro-
naos, ceea cc ara tă că , d acă acest pronaos a fo s t r ez u g r ăvi t , aceas tă lu -
Cl'lll'e s-a făc ut incii în veacul ul XV 11- lca" (G. Ba lş , op. cil. , p. 121 şi 12"1).
0 Mareic Dic\ionar gcog rufi c al României, p. 158; N. Stoiccsc u , op.
cil. , p. 920.
10 N. S toicescu , R epertoriu/ bib/ioyra/'ic al loca/ilâ/ilor şi 1110nw1w1tlclor
111 cdie11a le din Moldova , p. 251 .
11 I. D. Şte fă n esc u , op. cil ., p. 1.83. În ciuda c ură\. irii ni se arată d:
„ La cl cco ralion rcstc cncorc cn[u111 cc ct tn chec du lait de chaux" .
Aceasta l-a făc ut pc autol' să c r eadă că pandantivul de es t a l na o-
sului nu mai păstrează pi ct ura. 1n realitate , c um a111 viizut , aici. se a fl ă
unul din ce le mai impresionante portrete din pictura no:.i st r ă medievală .
După inform apa preotului Gh. Mihoci, fost paroh la Dobrovăţ Intre
anii 1930 - 1946, spă l area bisericii s-a termin a t 111 anul 1931.
85
http://patrimoniu.gov.ro
Ci. NAOS, BOLTT. PANDANTIVLIL VESTIC: T JIONUL LUI DUl\1-
Nfi"Z.t"U.
repara~iilor ht soclu, contraforţi, <:tnca,drament, cum i şe,
refacerea pardoselii din p iatră la vechiul nivel de călcare
etc.
Din nefericire, însă, con. crvarea picturilor rrnualc
a fo st mulLă vreme trecută cu vederea. lu ci ud<1, repetatelor
semnalări privind gravele desprinderi ş i lacune - mai
Tl~IPi\Nl l l. lJ I Ş I Al\CULl l l P ll ~ Z T Ş DE NORD-VEST (IJOT.t.::Z U L) .
!J. NAOS, BOl.TI. TIM PANl/L DE NORD - VEST: JJOTF:Z UL
c u .·m~mă în rngi unea bol \,ilor nao::;ului şi a regiK trnlui
infer ior din t o<Lte încăperile - nu ·-a intervenit pentru
salv area semnelor de pictul'ă <tn1euinţ<L1 ,c să c;tdă. S-au
dcmoh"Lt, fără o proabbilă ex<"Lmin<trn de aproa,pe şi <"LF>i-
gurare a picturii, turlele prom"Lo::;ului ş i camerei mormin-
telor. Cîud ::;-;\, început dcxfaceroa Lm'lei naosului, frag-
mente de picli ur ă din zona bol(,ilor - zonă iwînd gnwe
burdu~eli ~ i mari bcune - ::;-<W prăbu~it.
Unele clin dcgn-1, dărilo celo mai grnve Kufori Lo de ::;trntul
·upor t a l pi ·turii se datoresc modific::'trilor adu8e în
comtruc~i<t biKericii. De <Lsemenoa,, eKte po::;ibil ·ă -fi exiR-
tat ._ i alto traume .·uferitc de monument şi capabile flă
producă mari filmrări şi el i 8locări <tlo zidăriei.
În afara zonei bolţilor rmosului , am remarc<tt, la cen,
din tîi i nv esti g~tţie, marea fi::; ură de la îmbim"Lrea Meului
t rarn;ven;al cn peretele ve.' tic deaKuprn amplei :-;cenc a,
Adormirii M<"Licii Domnului ; <LJn obr;crvat do ar;emenea.,
o gravă fixmă la îmbinarea, bol~ii camerei mormintelor
c n peretele sudic. Singurele fi uri i:;i di slocări pc care
le-am putut examina de ~tproape înt cele produse în
u Aviz nr . 9 din 15 ianua ri e 1974.
zona bolţilor naosului. Ele ::;e datoresc, fără îndoială
greutăţii turlei şi fapt ului că biserica nu fusese proiectată
să . s usţi~ă o asemenea, povară. În pofida aşteptărilor,
prm desfacerea turlelor s-a do vedit că meşterii secolului
al XIX-lea ridicase ră mari ziduri din cărămidă, înalte
de 6 m ş i groase de circa 80 cm . Zidurile şi bolţile bisericii
trebuiau · ă suporte tone de cărămidă ş i mortar, temeinic
legate. În naos, bolţile ~tu cedat : s-au produs grave fisu-
răr i, di slo cări ş i tasări <1le ar curilor piezişe si timpanelor.
Fisurările şi di ::; locările au dus la fracturarea suprafeţelor
pictate, sfărîma,rea ::;upor tului picturii, împre ună cu ::;tra-
t ul de culoare, de-a lungul fisurilor, îndeosebi în zona de
contact între a rcul pieziş ş i t impa nul corespunzător.
Micşorarea s uprafeţelor timpanelor prin tasare a provocat
de. prinderi de mare grav itate ale suportului picturii.
Un factor important al degradărilor picturilor murale
de la Dobrăvăţ este umiditatea, duşmanul ştiu t al tuturor
:n;ionum~ntelor noastre vechi. Fie că este vorba de capila-
ntate, fie de condens sau infiltra. ţii, umiditatea duce la
di sp~riţ;ia mai mult sau mai pu ţin lentă şi s igură a stra-
tulm de culoa re, la macerarea suportului picturii. La
Dobrovăţ, ridicarea nivelului de călcare, în exterior atin-
gînd pe alocuri 80 de cm peste nivelul iniţial, a favorizat
acţiunea umidi tăţii în zona registrului draperiei ş i parţial
a sfinţilor în picioare. Marile fisuri în zidări e ş i defectele de
acoperire a bi sericii au permis infiltrarea în zona bolţ ilor
naosului a apei de plo~ti e 13 , împreună cu pulberea de
mortar ş i cărămidă macerată. Au apăru t eflorescenţe,
exfolieri, eroziuni ale stratului de culoare. Pictura bol-
ţilor rnto::;ului este astăzi într-o stare j alni că , contrastînd
atît de mult cu re::;tul picturii, uimitoare prin prospeţime
ş i claritate.
Intervenţia din anul 1975 as upra picturilor murale de h:t
Dobrovăţ, a avut caracterul unui prim ajutor. În prima,
ş i cea mai dificilă parte a lucrărilor s-a urm ări t ancorarea
zonelor desprinse din bolţile naosului, pen tru ~t se putea
continua desfacere~t turlei. S-au făc ut consolidări prin
injectări cu mortar 'i i caseinat de calciu şi tiviri cu mortar
de var. În a doua parte a lucrărilor s-a înlăturat cea mai
mare parte din tencuiala cu ciment din registrul infe-
rior <11 pronaosului, zon ă adînc afectată de umiditate .
Ceea cc apare în urma gravelor degradări constatate
la Dobrovăţ 14 , ca de ~t ltfel ş i la numeroase alte monumente
ale ar tei noastre vechi, este necesitatea unei politici a
urgenţelor în restaurarea picturilor murale. Altfel, riscul
unor mari pierderi din picturile murale ce al cătuiesc
comori inestimabile ale artei noastre vechi este enorm .
Am pomenit în prima parte despre valoarea excepţion ală
~t ansamblului de pictură de la Dobrovă\i pentru a arăta
că o asemenea operă nu poate fi preţuită îndeajuns, ceea
cc fac cu atît mai inacceptabile pierderile l;li neglijenţele.
De-a lungul unei scw·te experi en ţe am reu1;1it să con-
.tatăm căi o anumi tă degradare nu este izolată. Ea ::;e
rngăseştc la mai multe monumente, în locuri neaşteptate.
Fenomenul desprinderii Rtratului de culoa re, ce a consti-
tuit elementul s urpriză la H umor, Arbure ş i Moldovi\;a
se regăseşte ::;ub o formă neaşteptat de gravă b Dobrov ăţ .
Umiditatea în registrele inferioare ale picturilor murale
este un fenomen generalizat. Reparaţiile ş i rostuirile cu
ciment sînt binecuno::;cute plăgi, prezente la foarte multe
din monumentele noastre . Cu toate acestea, se petrec
încă fapte nedorite. Aş~t de pildă, de curînd la biserica
13Infiltrarea apei de ploaie prin feres trele turl elor a fost semnalată
lneă din 19:10 de I. D . Ştern n cse u ln l .es p ei nlures du 111011.aslt!re de Dobro -
vă/.
14 În ultimul limp, colaborarea noastră cu laboratorul de la Champs-
sur-Ma rn c (Laboratoire de Rccherchc des Mo numents His toriques) ne-a
prilejuit efect ua rea - ln co ndiţii tehnice exce lente şi prin bunăvoinţa
p ersonalului laboratorului - a unui îns emn at num ăr de analize ale unor
prelevări de pi cturi murale din Moldo va ş i Transilvani a.
Analiza pr e l e v ă ril or de la Dobrovăţ a cv id e nţ.iat urm ătoare l e: pi c-
turil e mural e, exec uta te ln tehnica fr escei, a u suferit r et uşuri (poate fi
vorba de repictarea în temp era, probabil din sec. XIX , sa u de urm ele lu-
c r ărilor de curăţire efectua te ln anul lll27). Stra tigra fi a es te destul de co m-
plicată (de la 3 la 6 straturi ). în cca mai ma rc parte a u fo st folo siţ i pi gmen-
ţii : ocru ro ş u (fier), ocru glabcn (fier), p ă mlnt verde (fi er), negru animal.
în suprafaţa pi ct urii se observă un proces de sulfatare.
86
http://patrimoniu.gov.ro
Sf. Cruce din Pătră uţi - important monument al vea-
cului XV - s-a construit un rriasiv ş i urît soclu de ciment.
Aşa-zise operaţiuni de restaurare, cercetare şi protecţie
- în fond nefericite intervenţii - se petrec înc~. s ~b
ochii noştri . Noi instalaţ ii electrice prinse de pere\;11 p1c-
taţ,i ai monumentelor ~tm putut vedea la biserica Sf.
Gheorghe din Hîrlău sau la Pătrăuţi.
Fa\;ă de constatăril e pe care le-am expus l:!e ridică
problema măsurilor ce t rebuie întreprinse în scopul
preîntîmpin ării unor asemenea s ituaţii. Desigur, aşa cum
este bine cunoscut, Direcţia Pa,trimoniului Oultural Naţ io­
nal este confrun h1tă cu o multitudine de sarcini privind
conservarea ş i restaurarea monumentelor istorice de pe
cuprinsul întregii ţări. Ţinînd ::;eamă de numărul mare al
obiectivelor care ne stau în faţă , inter ve n ţiile de urgen\;ă
sînt cele care ne pot asigura salvarea unor importa nte
zone de pictură murală ş i, în acelaş i timp, acoperirea
unor arii de lucru cît mai largi.
Politica urgenţelor în restaurarea pi cturilor murale
trebuie - după părerea noastră - să cuprindă următoa ­
rele etape :
1. Cercetarea marilor monumente cu pictură murală.
Alcătuirea fişelor de sănătate cu menţionarea
zonelor ce necesită o intervenţi e imediată, pentru
a evita pierderea unor mari suprafeţe de pictură .
Stabilirea unei priorităţ i a interv en\;iilor în funcţie
de importanţa monumen tului ş i gravitatea degra-
dărilor.
2. Alcătuirea documentaţiei de lucru cuprinzînd pro-
punerile de interv enţi e ce urmează a fi avizate.
3. Consolidarea sup rafeţelor de pictură murală ce
ameninţă să dispară executînd minimum de acţiuni
necesare, evitînd ~tstfel lucrul îndelungat la un
l:!ingur monument în defavoarea altora. Acţiunea
aceasta va trebui sprijinită de o solidă documen-
taţie fotografică.
De asemenea, trebuie ::;ă ne obişnuim cu ideea că
lucrînd la re•taurarea unor picturi mumie putem desco-
peri fenomene neaşteptate, du şmani neştiuţi ai monu-
mentelor, a căror acţiune de distrugere, însă, este deosebit
de gravă . Astfel, prin }1mtliza unor probe ţlin eflores-
cenţele ap ărute în zona bolţilor naosului, la Dobrov ăţ , s-a
constatat că stratul de culoare este supus biqdeteriorării.
Cercetările sîn t încă în curs. Sigur e~te' că, pe
anumite porţiuni <1le bolţilor naosului (îndeosebi scenele
Buna Vestire, BoteZ'ul ş i l ntîmpinarea Domnului) stratul
de culoa re este iremediabil dispărut sub cru::;t~L de eflo-
rescenţe.
Pentrn parcurgerea celor trei etape arătate mai ::;us
va trebui ::;ă fim sprijini ţi cu toată seriozitatea pentru
utilarea con::;ervatorilor ş i resta,uratorilor cu toate mij-
loacele necesare invest igăirii picturilor murale, a înre-
gi strării observaţiilor ş i operaţiilor efectuate. Fără posi-
bilitatea cercetării îndeaproape a picturilor murale, cu
binocluri, reflectoare puternice ş i - în primul rînd -
cu scăr i telescopice, vom pluti în domeniul unor penibile
aprox imaţii, vom rămîne cu nădejdea semna lărilor neaş­
tept<tte ş i întîmplătoare privitoare la degradările unor
valoroase fragmente de pi ctură murală.
Urgenţe le în restau rare nu vor <wea deplina, ei
valoare dacă nu vor fi însoţite de ample ac\;iuni privind
înlăturare~t sau diminuarea marilor facto ri ce produc
degradări ale picturilor murale. Reamintim, în primul
rînd, umiditatea. În in tervenţiile noastre vom rămîne
la un simplu tadiu de acţ iune emp irică dacă nu vom
avea sprijinul laboratoarelor de chimie, fizică şi biolo-
gie. În acelaş i timp, vor trebui ini ţiate ::;erioase acţiuni
de instruire a celor care stau permanent în apropierea
monumentelor noastre, ocupîndu-se de îngrijirea lor.
Pentru op eraţiunile pe care trebuie să le facă şi pentru
cele dăunătoare monumentului este necesară al cătuirea
unui statut. Nu se mai poate concepe o mun că de conser-
vare şi restaurare a picturilor murale fără o colaborare
permanentă a mumliştilor, arhitecţilor, istoricilor de artă,
chimi ştilor, fizicienilor şi biologilor, a t ut uror celor impli-
caţi în salvarea operelor de artă.
RĂŞINILE POLIESTERICE NESATURATE ŞI POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE
A LOR ÎN REST AURA REA OPERELOR DE ART A;':
AL. BREŢCANU,
În evoluţia sa omul a pornit de la tehnicile cele mai
simple şi materialele naturale care îi erau la îndemînă. Ştim
că marile revoluţii sociale au fost premerse de revoluţiile
tehnologice aşa încît, dacă pentru omul primitiv s-ar
putea întocmi o listă de tehnici şi materiale folosite care
nu ar cuprinde mai mult de două pagini, pentm omul
contemporan o asemenea enumerare este practic imposi-
bilă. Explozia dezvoltării tehnico-materiale a pus pro-
blema realizării de materiale noi, artificiale care să poa, tă
înlocui eficient, tehnic şi economic, materialele naturale.
Au apărut astfel betonul - înlocuitorul uriaşelor pietre
ce trebuiau cărate, oţelul simplu şi cel inoxidabil, concu-
renţi ai confecţiilor din aramă, masele plastice armate
sau nearmate cu fibre de sticlă, materiale înlocuitoare
excelente ale lemnului şi oţelului, fibrele sintetice care au
luat locul lînii, mătăsii sau bumba,cului, răşinile şi ceru-
rile sintetice cu proprietăţi mult superioare uleiurilor vege-
tale, copalului, colofoniului, şerlacului sau cerii de albine,
această simplă înşiruire fiind departe de a putea epuiza
subiectul.
Nu înseamnă însă că toate aceste mateifale noi, sin-
tetice, pot fi utilizate în mod universal, nici că produsele
tradiţionale naturale nu mai sînt bune, sau că materialele
noi nu se împacă cu cele tradiţionale, iar mariajul lor a1· fi
imposibil sau nerecomandabil ; problema care se pune
constă în a se găsi îmbinarea şi utilizarea optimă.
Simplificînd, se poate afirma că problema principală
a restaurărilor din punct de vedere tehnic o constituie
comportamentul în timp al obiectului restaurat, avîndu-se
în vedere că orice intervenţie implică asocierea a minimum
două tipuri de materiale, cel originar şi cel nou, care, în
mod evident, se vor comporta diferit. Materialul ide~tl de
intervenţie este acela care, prin caracteristicile fizice,
chimice, mecanice etc., ar fi identic sau cît mai apropiat
de !llaterialul originar al piesei i:;au ansamblului de restaurat.
'Printre produsele puse la dispoziţie astăzi de tehnica
modernă, răşinile poliesterice nesaturate prezintă o serie
de calităţi deosebite, răspunzînd în bună parte acestor
deziderate.
Concretizînd, din punct de vedere chimic răşinile
poliesterice nesaturate se situează în familia polimerilor
sintetici.
Produsele macromoleculare au, spre deosebire de alţi
compuş i chimici, ca,Iităţ;i mecanice şi de rezistenţă superi•
oare. Acestea diferă de la produs la produs, în funcţie
de structura lor chimică intimă, şi fără a se intra în detalii
de chimie, se pot împărţ;i după cum provin, din labora-
torul naturii sau al omului, în produse naturale ·au sintetice.
în fiecare grupă se disting elastomeri, produse elas-
tice asemănătoare ca,uciucului, substanţe ceroase, ceara
de albine, parafine sau ceruri fosile din cărbuni, răşini
provenite din sucurile plantelor sau arborilor (colofoniu,
gumă arabică etc .), macromoleculele diverse ca: celuloza,
amidonul, colagenul.
La produsele sintetice din această ultimă grupă, denumi-
te pe scurt mase plastice, se deosebesc două subgrupe :
- cele care se înmoaie la temperatură, termoplastele
(polietilena, pvc, polistiren etc.);
- cele care, o dată întărite, nu se mai înmoaie, se
topesc sau revin la forma iniţială la cald, ca bachelita,
răşinile epoxidice, poliesterice etc. şi care se numesc
termorigide.
Această clasificare nu poate fi interpretată în mod
rigid, unele produse situîndu-se la limita celor două grupe.
Răşinile poliesterice nesaturate, un produs al tehnicii
anului 1940, au început să fie utilizate în scopuri foarte
• Comunicare prezentată ln cadrul sesi unii anuale de comunicări
ştiinţifice
a DPCN din 1975.
87
http://patrimoniu.gov.ro
M. MOŢOIU
diverse din anii 1950, în prezent în lume fabricîndu-se
anual aproximativ 450 OOO tone. La noi în ţară se fabrică
o gamă l argă de astfel de răşini, datorită cercetărilor ce
se efectuează la institutele româneşti de chimie.
Răşinile poliesterice nesaturate sînt folosite la fabri-
carea de : ambarc~tţiuni, vase de pescuit, stîlpi, planoare,
caroserii de automobile, ţevi, rezervoare, plăci ondulate,
pereţi, locuinţe de agrement, scaune, bazine de înot,
articole de sport, undiţ,e, lacuri de mobilă, sculp turi
pentru mobilier, la confecţionarea obiectelor de artizanat,
replicilor după obiectele de artă etc. ele intrînd practic
în toate sectoarele de activitate, de la minerit pînă la
giuvaergerie şi artă.
În toate aceste cazuri răşinile poliesterice nesaturate
nu se folosesc ca ata,re, ci împreună cu o diversitate foarte
mare de alte materiale sintetice.
Răşinile, produse ale industriei chimice moderne, se
prezintă sub forma unui lichid, mai mult sau mai imţ.in
vîscos care se întăreşte într-un interval de la 2 minute
la 24 de ore la rece sau la câld. Pentru întărire se pune un
accelerator şi un întăritor în funcţie de t ipul şi procentul
adăugat din acestea,, avînd loc reacţirt de polimerizare
(adică de aducere a răşinii în stare sol idă ireversibilă).
M~1teriile prime de bază sînt furnizate de industria
petrochimică şi în funcţie de ele se pot obţine răşini care
o dată întărite pot să fie dure, casante, rezistente la şoc
sau elastice.Comportarea lor faţă de apă, de diverşi agenţi:
chimici, mucegaiuri, este bună, motiv pentru care ele au
găsit o utilizare foarte largă în tehnică; prelucrarea este
uşoară permiţînd turnarea a tot felul de piese de forme
cît se poate de diverse, ce reproduc fidel forma iniţială;
găuri te, tăiate, şlefuite au lustru ite, ele pot fi colorate
sau amestecate cu aproape toate materialele obţinîndu-se
materiaile noi sau simili-uri ale unor alte materiale „cla-
sice". Întărirea răşinilor este ireversibilă, aşa cum lemnul
şi piatra odată tăiate nu pot fi refăcute dccit prin lipire.
Ca tehnologic, polimerii nesatumţi pot fi apl i caţi, în
funcţie de scopul umărit, prin pensulare, stropire, tur-
nare, injectare, centrifugare sau chiar presare.
Proprietăţ;ile mecanice ale răşinii întărite sînt supe-
rioare celor ale lemnului şi pietrei, ~uproape la fel de rezis-
tentă ca oţelul, dacă este armată cu fibre de sticlă, fiind
.î n acela~ i timp de 4 ori mai uşoară ca acestmli şi de două
ori mai uşoară ca piatra, de 2-3 ori mai ieftină ca răşinile
epoxidice şi ceva mai ieftină ca poliuretanii. Aceste date
FIG. J. CLASll' ICAREA PROD USELOR MACROMOLECULARE
(NATURALE Ş I SINTETICE) .
 2 4

:~

FIG . 2 . „ CONTIN U ITATE " - SC l LPT 111 ÎN

POL ll ~ STER I THANSPAF\ENT - AL . BllET-
CAN U - B U C U REŞT I , J!)7:1.
l' IG . :-1 . 'C U LPT R I Î POLJE ' TER I APAH -
T I ' Î 'o L U I 1-1 . MOORE - I REZENTARE ÎN
J!) 7:J LA EXPOZIŢ I E PERSONALĂ . FLOHENTA !i
l' IG . 4. TĂBLI E DECORATIV Ă REINTEGRATĂ 9'ry/tCl COHPARATNI
 "f<Crl '
°"' CONPOl?'f"AAIF"NJ
I ·
VOL UMETR IC.
FlG . 5. ELEMENTE ORIG !NARE (A - B - C) CRITERII M
c:;o .... , ,.,. O ~'"rA,._.1 N 'T
, S.IMIL.4: 'P'o~1 1" S'T~ ~~·:,,,::"".,.~.,.u-."1.
I HEPLIC I (D - E) TIP SIM JU HEJNTE - t ON/JARATIC- "'!"'"" !'l"lul11,1 "'1"1"'
o,rtun _ mtdt_y_ o " ''
G RAT E VOL METRIC Ş I CROl\IATI C. ll• au ri.Nrrip (C'I :
• ,Al'AC a lOLOG.I C: •MIC.a O 'O~IC M •
FIG . 6. COMPORTAM E NT COMPARATIV - t MU C. ~ 1'
REPl IC!
FIG . 7. R E PLICI 1u--.1\TC-NTA \.A IM &ATRU•HR'S"

FI G. 8. CO S OLIOĂR! F"IDC"'-IT'A'TT V'OL.uM r,.... ~

~1D•L. I T .... T C' C lltO MÂ"T"I CA.
A.C V CP " • l L. l ,..,A.T &
l l)r..><l „ lllE'I C>.Q.ft ;.. PC\TA.U ""*'R.11
P "C: T DC. c.. o-. -r -

. în t prczcn L<t Le m a i el Lalia t în taJbelu l irnlicilor compa,-
raLivi a,i polimerilor fa,ţ, ă, ele eliven; materiale. (Fig. 9).
R cznmîn<l, r ă~ inilc policx Lcrice n c~mtuni te au o mare
ver.-abiliLa,Le ~ i 1m1Jc;ibilita Lc tchnolocri căi, d<ttorită cărora
se a.- ig ur ă baza ma Lerial ăi a unor procese ele re.·tamare.
Folosite ca liant, cu o o-~1m ă practic infinită ele : adju-
vanţi, m at eriale de umplut UTă, plas tifianţi, coloranţi ş i
pigmeu (,i , p ermit realizarea de replici fidele pînă la iden-
titate cu oriO"inaluJ, pe de o parte, ia r p e do alta carac Le-
ri.-ticile fizice, chimice, m ecanice 1$i de rezisten ţă ale ma Lc-
1'ialului nou crea t pot fi apropia te de m aterfalul ot·icrinar.
Aderen ţa, , fluidiLatea, contrac~ ia, rela ti v micăi, reac-
~hi ex otermă p erfect controhibilă precum f$i r ezif! tent1elc
fo a rte ridica te r ealizat e prin armări cu fibre de s tic lă
demons trează eficienţa folo ir ii lor pentru procesele ele
consolidare ş i armare.

88

http://patrimoniu.gov.ro
 REPLICI CC1VSOLIDARI
TD-NOLOGIE DE CONFEC[IONARE ŞI R=tNTE(JRARE TEHNQOGIA lMPREGN.ĂRLOR ŞI ARMĂRILOR

A A - ELEMENT ORNAMENTAL
E 2.Replica „ simili „
F E -REPL!CA „Slfvf!LI Ir
G D-----
r2".---- J
LEGENDA
• Material onginar
~1111111 B
1. Veder e În plan
2. Sec tiune
Corriplelari
Dem ulare - izolare
A.STADII DIFERITE DE DETERIORARE
8 - EXTRAGERE NA TRITĂ ~rrcl<HJOI l.Degrodare Pr! una rrderial ~
1. Orificiu pentru rurnare cauciuc · 'stlndtos din laturi deteriorat
siliconic 2.Degradare pe dou6 laturi
2.Carca.să- cofraj-ipsos 3.Degradare pe toate lafunle
3.Caucn.JC s1liconic t. .D radare centra/6 •
4.Element ornamental originar ,.....,..-=~~~~„ . 8. CONSOLIDARE FRIN IMPREGNARE_
C- PREGĂTIRE TURNARE REPLICĂ :l?'."l:"c~*4-=:.. Orificii de legătură intre cele doua
zone
„ SIM/L(; Zonă degradată, împregnată
Extragere element anginor
Demulare ma trită s1iican Fibre de sticlă pentru armare
Pregătire armărură Zonă sănătoasă
Prcgatire material d e turnare
D -TURVARE REPLICA „ Slfvf/LI Ir C, CONSOLIDARE PRN CANALE DE ARMARE
1. Armătură inclusă În repli că Zonă degradată
illili:::::lt--- Fibră d~ sticlă
1 J. Notrito -:.auci'Jc si!iconic
4.Carcasa ipsos Canale longitudinale si tronsver -
~ sale pe orincipiul vaselor
comun1cdnte
Ex traqere din matrită Zonb sănătoasă
Debaf'Jfare-cizelare · [jjJil~::.2.:~!i=31t1--Zonă degradată
F-S!STEN~}OE REINTEGRARE-PRINDERE DsTRUCTURA scHEfvfATICĂ A ÎMPREGNĂR11
A REPLICII CU RAŞINA ARMATĂ CU FIBRĂ
T.Replica simili poztfionată „ . .. , ·' •· DE STICLĂ
2.EJemen1e ornamentaf.e oriqinare
].Arma tură pentru pnndete Zt ... .. . .. Z1-cel
zonă mqterial similar cu t1=
onginar
-2 4.Canale poziţionate ptr. integrare
G-SJSTEfvf{ll)DE REINTECRARE-PRIN - Z2 „„.„.„„.,,.... Z2-zo.n9 impre90ată~material 2=
DERE A REPLICII ~.~·:,~,'.'.~"... ongmar +- ro~mă
1. Element originar Z3 ien:i•~uJ Zrzonă matenal originar 3
2.Rep/ica . SJmTH ' . armări succesive cu fibră
3.Armălură~entru prtndere s ticlă
4. Găuri
pozi ionqff!! în masa zonă degradată total
ele . ang1nar zona sănătoasă
m Cauciuc silic()(lic m Ipsos • Ma.tr:rial
,,sm1/1'

F ig. 9 - I NDI CI COMP AHATI VI

a i propri etăţ; ilor polie,' terilor faţă de ma teri alele natm ale utiliza te în res ta urare

Pr oduse sintetice
Tempera-
t ura de R ever- \ Rezil:ltcnţă
Duri-
I Con trac ţie
A b l:lor bţ iede
ş i natuJ"ale deformare sibili- la încovo- I
ta te
Casanţ.:'1
ht intă rire % a,pă în 7 zile Modul de el ~ts -
t icitate
sub sarcină tate iere/kg/ cm %

I~ăş ini pol ieRteri ce ne-

sa turate armate 200 - 2000 - 2800 + - 3- 7 0,3 100.000
:neanmtle 120 - 900 - 1200 + o 3- 7 0,3 200 .000
Polii,;tiren
Poli uretani RplUXl <:tţ; i -
60 +
-
100 - 250
-
+
o
+
-
14
X
0,2
0,3
200 .000
80.000
Ceară de a lbine 20 + - - - 25 0,3 l.000
o
+ o+
Colofoniu 50 100 2- 3 0,8 100.000
Clei anima,l 50 - 70 o X + 40 60 X
Lem n + - 600 - 1000 o - X 6 - lfi 160.000

Fig . 10
B CONSOLIDĂRI C PROTEJĂRI
CRITERII DE COMPORTAMENT CRITERII
'-
COMPORTA ME NT
COMPARAŢIE DE
Poliesteri Materiale naturale 0 oliestc:ri Materiale naturale
11. •r.:..• u1e1 <J><:I . ,„,,,„.
CO/O - ~..-ro -
(Jsinc ,~;,~ m.11„ •. l.llf/TM r>Pcte
~„..,.,,....

COMPARAT/E ros.na IXiest. '"""fac damar verni ~ti~ firn;suri

~ IOC
În mărimi relative eară ~aniu ""'"fin ~'"""" lemn Diatră micii
Rezistenta la foc 100 150 200 100 100 10 15 10 t.00 120 > 1000 ~1000
RPZislerla in Imn 100 95 I.O 80 60 75 70-85
Rezistenta ta soc 100 500 1. 50 125 150 5 20 5 30 1.00 500 t.O
Rezistenta in timo 100 1'50 175 30 30 45 100 50 70 120 1000 800 'iSlriJiiate termică 100 90 130 40 25 {j() 30-60
Rezis tenia la încovoieri' 100 500 350 70 80 5 30 5 15 95 65 25 Aderentă 100 <JO <JO 95 80 150 Ml-150
/f;f;ff?t2rac DIOIDglC ŞI 100 120 120 10 15 35 150 I.() 60 80 500 1000
Rezistenta la 1.vT11ditale 100 100 100 15 10 120 100 125 50 75 250 175 Transoarenlă 100 125 80 100 100 70 60-80
Stabili tate te rmică 100 .200 180 4f) 4f) 5 30 5 250 150 1.00 500 Permiabili late 100 100 so 70 60 95 80-100
Modul etaslicifale 100 300 250 60 60 30 I.SO 30 1.00 350 300 l.fJO
Reversibiilale · nu f'XJ da da da 'da· nu da-nu
Reversibili tate nu nu nu nu nu nu nu nu da da da nu
Prel de cosi teii ka 20 30 11 16 m 100 80 14 0.25 - - •-;- Fte!decosl Jcillm 20 13 100 182 160 20-'UJ 15-1.()

89

http://patrimoniu.gov.ro
 R ezi s tenţa în timp, st a bilitatea termică, comporta-
mentul foarte bun la atacul biologic al insectelor ş i la
umidi tate demonstrează , prin r ezultatele practice , con-
sta ta te în 20 d e ani de fol osire în cele mai diverse domenii
şi verificate în probe de labora tor sever e (ca de exemplu
150 cicluri de cald-frig : minus 30, plus 90°0 ), utiliza rea
cu încredere la pro tej ări.
Pornind de la răş inile poliesterice nesatum te ca ma terial
d e b ază într-o serie d e procese de r es taurare, vom ilustra
t ehnologii de folo sire a lor pen tru r ealizarea de replici,
rein tegrări volumetrice, consolidări ş i armări.
În ceea ce priveşte r ealiza,rea replicilor ş i a, reintegrării
lor volumetrice, problema pusă „schema tic" este de a
confecţiona ş i reintegra, volumetric un elemen t sculp tural
decorativ rep etabil, lipsă, în ansamblul originar placă S<tu
monolit..
C onfec ~ionarea un ei r eplici tip s·i mili implică proces ul
tehnologic din figura 7.
R ezi sten ţa în timp a unui ansamblu restaurat va
depinde nu atît de mul t de sistemul de flexie (cel ilustrat
fiind dep arte de a fi exhaustiv), ci în primul rînd de ma te-
rialul . nou din care este confecţion a tă r eplica.
Presupunînd că materialul originar este lemnul de tei,
mat erialele r eplicii t rebuie să fie :
- răşina poli es terică nesa turată ca liant;
- catalizatorul ş i acceleratorul pentru întărire ;
- făina de lemn, talc, diferi ţi adfuvan ţi ca ma terial
de umplutură ;
- plas tifianţii pen tru obţinerea elasti cităţ ii;
- coloran tul în masă ş i de suprafaţă pen tru reinte-
grarea cromatică .
Propor ţiil e exacte <~l e acestor comp onen te depind de o
an aliz ă anterioară a materialului originar şi de volumul
piesei, ma terialul replicii trebuind să fie cît mai apropiat
de tehnologia posibilă deoarece răş ina suportă pînă la
80 % material de umplutură, iar procesul de în tărire , dup ă
cum s-a ară tat, poate fi regla t, prin proporţiil e de catali-
za tor ş i accelerator, de la 2 minute la 24 de ore. Evident,
stabilirea tehnologiei op t ime implică probe repetate
urmate de analize, însă o dată s tabili tă se a j!unge la o
acura teţe volum etrică, la o eficien ţ;ă tehni că ş i economică
maxim ă , timpul de confecţionare r educîndu-se cu aproape
90 %, costul unei replici tip simili , faţă de o cioplire în
material natural, r eprezen t înd circa 15-40 °/o .
În ceea ce priv eşte tehnologia impregn ărilor ş i a arm ă­
rilor, ea este repre zen ta tă schema tic în fig. 8.
Cînd se constată o degradare treptată a, materialului
origina r (poziţia B) se procedează la o impregnare s impl ă
cu cîteva canale de legătură (de la caz la caz arma te sau
nu cu fibre de s ti clă ).
Într-o asemenea · i tuaţie este de reţinut necesitatea
diluării, plastifierii sa u durificării răş inei pîn ă la un ase-
menea nivel încît, după în tărire , zona impregnată (în
fapt un mat eri al nou) să aibăr caracteristi ci asem ăn ăto are
zonei săn ăto ase de material originar neimpregnat.
În si tuaţi a mm ătoare, poziţiia O, pe lîngă impregna rea
ex pli ci tată anterior s-a practicat o reţea spa ţială de canale
t ransversal e ş i longi tudin ale, p e principiul vaselor comu-
nicante., care, dup ă umplerea, cu răş ină, pl astifottă (elas-
ti că ) ş i fibre de sticl ă, as igură o armare suplimentară
asemăn ă toare b etonului a,rmat.
În pozi ţ ia D se con s tată ex isten ţa a 3 zone - rrmterial
originar săn ătos (poziţia Z 1), ma terial originar degrndat
(pozi ţi a Z 2) ş i m at erial tip simili (poziţ;ia, Z 3) - ş i t re-
cerea trep tată , în secţiune ş i structură, a materialului
nou spre materialul originar. D atorită marii aderen ţe a
răş inii, elas ti cităţii ş i a rmării cu fibre de s ticl ă se a junge
în fin alul unui asemenea t ip de consolidare la o piesă care,
în t imp, lucreaz ă uni tar atît la solicitări cît ş i la agent;ii
externi.
Imaginile obt;inute prin microscopie electron ică ale
unor ţesu turi impregnate cu răş ini poliesterice arată în
mod clar că impregnarea are loc la nivel celuht r, ceea ce
conr:., tituie o garan ţie a eficienţ;ei operaţiei. Ilustrativ se
r edau cîteva imagini care concretizeaz ă realizări practice
de replici tip simili, rein tegrări, impregnări, armări ş i
consolidări fig. 4-5
90
http://patrimoniu.gov.ro
R evenind la aspectul t eoretic al problemei folosirii
polie terilor în r estaurare, cons iderăm necesar a prezenta
o serie d e indici de comportamen t ş i criterii de comparaţie
a poliesterilor faţă de diverse m ateriale naturale t radi-
ţionale.
La replici (fig. 6) se constată că comportamentul
gener al al replicilor tip simili t inde să se plaseze de la
m ediu spre opt im, în timp ce replicile cioplite în ma terial
rntt ural ,·e plasează pe in t ervalul m ediu spre minim.
I
Î n cazul con solidărilor şi protej ărilo r (fig. 10) indicii
s-au calculat în mărimi relative luîndu-se drept bază
caracteristicile fizico- chimice ş i mecanice ale ră., inii poli-
esterice pure, întărite în condiţ; ii medii ş i care au fost
co t~tte cu cifnt 100.
Analizînd immar cifrele prezen tate se con s tată că
armarea poliesterilor cu fibre de s ti cl ă sau folo sirea lor
ca liant c reeaz ă domen ii de comportamen t cu limit;e foarte
largi, demonstrîndu-se astfel posibilitatea certă nu numai
a înlocuirii unor materiale naturale tradiţionale , ci ş i
ob ţin ere::\i unor carac teristici calitative superioare.
Men ţion ăm că răş inile poliesterice în comp ara ţ ie cu
cele epox idice ş i poliuretanice prezin tă avan taj e at.ît
tehnice cît ş i economice.
Î n cee<t ce priveşte reversibilitatea, subiectul consti t uie
o temă in epuiz abilă de discu ţ ii întrucît practic nici un
ţel de material existen t nu as igură o r eversibilitate total ă.
In seş i tratamen tele la care este supus lemnul sau piatra
pen tru însănătoş irea lor sau distrugerea p araziţ ilor (insecte,
alge sau mucegaiuri) afecteaz ă ş i modifică, înt r-o măs ură
mai mică sau m ai m are p ăr ţile trat~tte, s ubs tan ţel e apli-
cate nemaiput înd fi înl ăturate . Cu atît m ai mult nu se
poate vorbi de r eversibilitatea total ă atunci cînd se fac
inj ectări sau impregnări de diferite sub s tanţe , fie ele
ce~wă de albin e sau colofoniu care, dacă vorbim de lemn,
sînt la fel de străine faţă de el ca ş i răş ina poliesterică
n esatura tă.
Î n cazul înlocuirii totale a materialului cu un altul
nou operaţia se ch eamă ob ţ inere de replică ş i nu r e.·tau-
rare .
D e altfel mul te din lucrările de restaurare ş i consoli-
dare executa te în ultimul timp , ca de exemplu consoli-
dm·mt prin impregnar e cu răş ini sin tetice a corabiei vikinge
d ei:;coperite în Suedia , impregnarea cu poliesteri a manus-
criselor rare de la British 1\'I useum, impregnările lemnului
cu epoxidice practicate p e scară la,rgă în Polonia pun
în di i:;cuţie necesitate<t revers ibili tăţ ii unor lu crări de res-
taurare.
Informativ menţion ăm că specialiş tii d e la Brit ish
Muzeum au garant~1t o prelungire cu cel puţin 500 de ani
a m anuscriselor impregnate, firma Shell a dat garanţii
de p este 200 de ani pentru cupola catedralei din Birmin-
gham con strui tă din blocuri de sticl ă policromă asamblate
cu răş in i sintetice, iar în R .F.G. s-a construit un pod cu
o deschidere de 800 m ale că rni legături elas tice între
t ronsoane înt făcute tot din răş ini sin tetice ; securita tea
navelor cosmice, ce se reîntorc pe Terra , la intrarea în
straturile m ai dense ale atmosferei, este as igurată tot
de r ăs in i sin tetice.
Pri~ cipiul m edicinii - nu se tratează boaht ci bolna-
vul - este aplicabil în mul titudinea aspectelor ridicate
d e complexa probl ematică a resta urărilor. D up ă cum folo-
sirea poliesterilor în r es taurar e nu înlă t ură folosirea ma te-
rialelor naturale tradi ţ ionale , putem afirma că orice
m aterial este recomandat ş i posibil a fi folo sit cu condi-
ţ ia de a nu i se cer e m~ti mult decît poate da .
Aplie<trea ş i extinderea oricăror tehnologii în restau-
ra re, făr ă a se asigu nt o colaborare pînă la identificcwe
între pecialiştii tehnologi ş i r estauratori, pot duce la
distrugeri iremediabile, condi ţ ia esen ţială a oricărui pro-
gres fiind filiera cercetare-experimen tare-aplicare-ex tin-
dere.
P lecînd de la aceste con statări ~ i premise, utilizarea
răş in ilor poliesterice nes~tt urate în restaura re cu drepturi
cel puţ.in egale cu ale alt or materiale impli că , în afară de
interes ş i obiectivitat e, eforturi mat eriale, documentare
ş i competen ţă p e care numai en tuziasmul ş i bun ăvoinţa
nu le pot suplini.
 CASE BUCUREŞTENE CU PICTURI MURALE DE l A SFÎRŞITUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
între anii 1887 şi 1889 i:;e recon8truia, „după desemmu·i-
Je şi sub supravegherea arhitectului Ion Mincu" 1, casa
juristului şi fruntaşului liberal G. Vernescu, din Calea
Viclorici nr. 133.
Pentru a 'infrumuseţ;a, interiorul şi a-i reda o atmoi:ifc ră
cît mai somptuoasă, arhitectul a decorat-o fastuoi:; cu o
scară monumentală folosind echilibrat, cu mult rafina-
ment, imitaţ;ii de diverse . orturi de marmm·ă, plafoa,ne
cu stucaturi, bîrne de lemn, lambriuri, ancadramente
1 Aşa cu rn pr e cizează in scripţia care ornează ca
din nişa de deasupra uşii de inlrarc ln sa lonul ce l mi c
PETRE OPREA
masive de i:itejar la uşi şi ferei:itrc, graţ; ioa~e elemente de
feronerie (lampadare, lustre) şi pictură decorativă.
În mod deosebit, interiorul salonului cel mic de la
etajul I a fost împodobit cu picturi realizate de către
renumitul artist al vremii: G.D . Mirea 2 • Scena alegorică
de pe plafon (ulei pe zid, 1890) înfăţişează d~in sul : pe
un cer azmiu, printre nori diafani, două femei "· iun cop i-
laş cîntă la cliferite instrumente, iar în jurul lor un grup
de copilaşi dansează cu voio şie. Compoziţia, bine conser-
vată, deş i plafonul a suferit mai multe fismi de pe urma
un c henar piclura , cutremurului din 1940, este o re11„ită a genului, atît din
de la c lajul I. punct de vedere al perspectivei p1afonante, putînd fi
admirată din toate părţile, cît ş i al coloritului; pictura,
într-o gamă caldă ş i în culori foarte pastelate, dă iluzia,
elansăr ii plafonului spre inălţimi. Cele patru cartuşe curbe,
„
plasate fiecare la întretăierea între perete i plafon, i:;în t
pictate (ulei pe pmză manuflată) cu cîte un per onaj
feminin simbolizînd j ustit,ia, adevăru l, temperanţa şi
forţa, după relatarea din monografia pictorului alcăt ui tă
de N . Petraşcu, prietenul şi biograful lui Mirea. Ace. te
picturi contribuie la rîndul lor, prin graţ iozita tea atitudi-
nilor femeilor, la aLmo fera ărbătorească a acestui salon
destinat muzicii şi dansului.
*
Imediat după in st~ihirea sa ca proprietar (1855 ), în
casa din uliţa Belvedere, actualmente str. Domniia
Anastasia, Gh. M. Tattarescu începe să-ş i decoreze inte-
riorul locuint;ei cu picturi, năzuind să-ş i dovedească Loto-
dată ş i măiestrii-i art istică,.
Animat de dor inţa de e:i reailiza o atmosferă de calmă
intimitate şi pentm că mai păstra încă vii covîrş i toarele
2. An unl alc ca r ece nt cxcculalc în ziarul Bucares t din 5/ 17 .IV. 1890
t. PLAFONUL CASE I VEHNESC U. SCE N Ă ALEGOHICA iNFĂŢ l -
SiND DANSUL.
2. A.B.C .D . PI.AFONUL CASE I VEHNESC U. CAHTUŞE PICTATE
C l J C ÎTE UN PEHSONAJ FEM IN IN SlMBOLIZÎNDJUS'ITflA , ADE -
Vi\HLJL , TEMPEHANTA Ş I FOHTA .
2b 2cl
91
http://patrimoniu.gov.ro
impre::;ii fde frc.·cclor din Pompei, pe care le văzu::;e cînd
flvesc .·Luden t la Roma, rrattarescu purcede să- ş i picteze
pereţii lo c uinţ' i, in sp irîndu-::;e din scenele admirate înde-
lung acolo.
în ·a,~;a, s •:'\,ri i, arti::;Lul proprietar ::;-a mulţumiL ca
pereţii săi fie compa.rLirn en L:-tţi cu panoul'i cwînd ch ena re
simp le ş i fondurile fle divcr::;c n ua n ţc de imumură ro:;; ic.
'ei a i holului de la, ek1i j ~m foi-;l, decoraţi tot cu panouri
avînd fondul ro~u pornpeian, i<tr la centru cîte un putti,
deRpărţ,ite de cîtc o baindă pe fond brun cu elemente
<lecomLivc r cn ai-;cenfo;tc. Dupăi obiectele cairc le ţin irnttii
în mînă. ş i ordinea în mM'C .·î nL picLaţi patru dintre ci,
simboliz a,ză, a,not impurile a,mLlui 3 , celo1fal ţ i paLru nepu-
tîndu-Ji -se preciziRi sem nificaţiRi .
Aşa cum rezul tă din tl'-o fotogrnfic ştm1iri:;ă, pă ·Lrnti'.'1i
în muzeu, picLma, phtfonului înfăţi„a un cer cu mulţi
nori printre care . e vedea,u două, personaje feminine. Deoa-
3. CASA VERNESCU. I NSCR IPŢIE LA ETAJUL I.
rece . -a clerrradat toLal în timp, plafonul a fo t din
nou pictat în 1952. La cererea şi indi caţia urm aşilor lui a casei S<tle, intrucît nu dore~te să-ş i încredinţeze s chi ţele
TatLareRcu, a rt istul N icolae Stoica a r ealizat un grnp cu spr e execuţ ie unor meşteri zugravi.
trei dintre putii care r cpr ez inLă a,notimplU'ilc. De ab iRi prin 1880, cînd fa,ta ID<ti marc îi împ lini~c
Acaparat de comenzil de pictură religioa.·ăi, TaLta- 18 ani ş i cînd s-a dat un ba,1 în salonul casei, ·e inaugura
rescu est e nevoit · ă amîne mereu decorarea în continuare
4 - 7. SCENE CU PUTTL S fMBOLI ZÎND ANOTIMP HILE ANULUI ,
P ICTATE i N HOL L CASE I SAl.E DE CĂTHE GH. M. TATTARESCll.
3 în Mnzcul 111 c111u ri a l „ G h . Tallarescu" se p ăs lr cază ş i schi\e lc în 8 - !J. LOCU INTA P ICTORULlJ I GH . TATTARESCl . CASA SCAH ll ,
c reion a l· ace ·Lor p11/li, la cli111cnsiuni lc clupă ca r e s-au rea li za t piclurile. PEHETELE VEST, S'l'ÎNGI\ ; PERl':TELE EST, DH l ~i\.PTA.

5 6

8 9

92

http://patrimoniu.gov.ro
 LOCU l NŢA P lCTOHULU l GH. TATTARESC . P ICTUR I
CO LTUL DE SUD- VE. T Ş l CENTR L PLAFO-
NULU l surHAGER IE I.
cu ace, t even iment şi plafonul încăperii.. Trecuseră mul ţ i
ani de cînd Tattarescu îşi începuse decoraţ i a casei. De
aicea tă dată, n -a mai folo ·it tehnica uleiului cu ceară ca
în anii 1856 - 1857, car e cerea foarte mult t im p pentru
execuţie, ci pe cea, foarte rapidă a temper ei. Pentru a da
iluzia unui plafon ma,i înalt, Tatt::trescu a inclus în deco-
raţie ş i o blllJrt parte a pereţilor la r acordul lor cu pla,-
fonul, ilu,·trî.ndu-i cn o ::trhitectm ăi baro că, extrem de t ur-
mentată care dirij ează privirea spre centru unde pe un
cer albastrn p lutesc printre nori două per. onaje fem inine
şi un putt'i, reprezentînd, dup ă obiectele ţ inute în mină,
arhitectma, pictura şi s ulptm·a. Infiltraţii uccesive de
apă au degradat cu t impul pictma, ceea ce ::t determin at
retuşairea. ei în 1952 de acel aş i N . Sto ica, cu oc::tzia r estau-
rării locuin ţci pentru a, deveni aictualul muzeu momorial.
* p ictlU'i murale într-o casă buc1u·eşteană, de la începutul
În Muzeul memorial „ Gh . 'I'aittarescu" se afl ă cele patm
de ·ene ale alegoriilor executate de către ar tist în locuin!a
lui Scarlat Crcţule scu (actualmente adăpost ind Muzeul
li teraturii). Realizarea p icturilor a avut loc probabil
93
http://patrimoniu.gov.ro
12. NU i. I IN DESENELE S IMBO l.I Z ÎND Ş T ll NTA . E:\ECLITAT
DE CĂTRE GIL TATTARESCU !N LOClJ I NŢA I. LI I SC/\111./\T CHE-
TULESCU Ş I A FLAT AZ I I./\ MUZEUi. ME~ I O l\1 /\ 1. „car. TATTA-
HESCU " .
imediat dup ă ven irea a rLisLului <lin str:1 in ăik1ite, deci
prin 1852 - 1855, cînd încă nu cm acaparat de p i c Lur~t
bi. eri cească; a p icta,t 160 de bi. ·erici în 40 ani <le a,ctiv i-
tatc, al ături de profesoratul exers~tt din 1864 ht Şcoala de
belle-ar te.
După relatarea unora car e Îi$i amintesc de a legorii ,
ele erau plasate pandant, duurt cîte două, pe dreaptrt şi
pe st.în ga pcrc~i l or ,·cării ce ducea de la p::trter la, eLaj şi
mai existau de8tul de degradate prin 19GO, cînd clăd ire;1i
a suferi t serioase tram;fo rrnări .
De enele sînt cx:ecut::tLe în cărbun e ~ i cretă pc carLon,
<le dimensiunile dup ă care s-aiu reailiza,t pictmile, unul
înfă(; i şînd o feme ie cu o harp ă - muzic::t, al tul o feme ie
cu o fer ă în mînă - ştiin ţa, i::tr celclailte două, în poz i ţ ii
diferite - gmpul Urnn ia ş i Apollo.
Prin relat::tr ea de mai su. ::tflăim de ex i i:;tenţa unor
celei de-a dou::t jum ătăţi ::t secolului al XIX-lca .,i ·ontu-
răm o latură mai puţ;in şt iu tă, a activ i tă(; ii lui Gh. M.
TattaresCLl în pictum mm·al ă, anume aceea cu caracter
la ic.
 --------CRONICĂ, RECENZII
CRONICA RESTAURĂRILOR DIRECŢIEI PATRIMONIULUI CULTURAL
NAŢIONAL - 1976
în anul 1976 prin gr ij a Direcţiei Patrimo-
niului Cu ltural Naţ ional a fo st te rminală
restaurarea ş i efectua tă recepţia , parţială sa u
totală, căt re beneficiarii de folosin\ă, la o
seric de 21 de monume nte.
BISERICA DE LEMN DIN ONCEŞT! -
MARAMUREŞ
A fost co nstruită ln a doua jumătate a
secolului a l XVIIT-lea. Pentru protejarea şi
valorificarea ştiinţifică a monumentului, s-a
propus st răm utarea ln Muzeul satului de la
Vad - Sighet.
S-a u executat lucrări de restau ra re com-
plexe, recondil iontndu-se piese le de lem n dete-
riorate . Monumentului i-a fost red a tă forma
sa originară. Amplasamentul actual, ln cen-
trul de gre utate a l viitorului muzeu , li asigură
o d eosebită punere ln valoare (arh . Niels
Auner).
~ CETATFA TÎRGU MUREŞ
r· S-a lucrat la incinta fortificatti, construilli
ln secolul al XV-iea ln jurul şi ln l egăt ură cu
bise rica şi m ă năstirea franci sca n ă preexis-
t e ntă .
Din această f ază s-au pă st rat doar 2 tur-
nuri - turnul mic ş i o parte din bastionul
Blănarilor, dar au mai fost identificate şi
marcate , ln ruine , un turn la sud (toate pe
plan pătrat), precum şi zidul de incintă pc
laturile sud şi vest.
în seco lul al XVII-iea, aces tea au fost
lnglobate lnlr-o incintă vastă (cca 6 ha) , cu
7 turnuri , pe plan poligonal , avl nd :3 - 4 nive-
luri , cu rol de fortificaţi e orăşenească .
Prin restaurare s-au reconstituit integral
incinte cu drumuri de strajă şi s-au marcat
etapele de evo lu\.ie ale acesteia. Pc baza unor
docum en te din arhiva austro-ungară (1715-
1745) precum şi prin analogii cu c leme nte le
de arhitectură co nse rva te, s-a revenit la
fonna originară a bastioanelor, cu go luril e ,
planş ee l e şi accese le lor, punlndu-sc ln valoare
părţil e originare (goluri de tra ge re, rampe
pentru tunuri , slllpi şi ni ve le dispărute prin
transform ăr i ulter ioare etc).
învelitorile au fost şi e le reco nstit uite volu -
me tric după docu1nentele existente dar, acolo
unde lipseau c lemente le originare, s-a adoptat
o structură modernă - ln întregim e aparentă
- din fe rm e din sclnduri pc mari desc l1ideri.
întregul ansamblu urm ează să fi e ada p-
tat unor fun c\.iuni cullural turi s tice: muzeu ,
ateliere m eşteş u gă reş ti şi unilă\. i de alim enla\ie
public:i. în apropiere se va amenaja un hote l
tnlr-o c l ăd ire din secolul a l XVIII-iea, ampla-
sată tn partea de nord a bisericii. (a1h. S111ul11
Jgnut).
BISERICA DIN HAIE - BlllOR
Biserica, riclicabl la sflrşilul seco h1lui a l
XIII-iea - începutul secolului al X IV-iea,
se afla lnlr-o stare avansată de degrada re.
Lucrările el e rcs tau1·a rc au constat din co nso-
lidarea monum entului, refacerea finisaj e lor
şi amenajarea exterioară la cola vechiului
nive l ele c:ilca re. Monumentul va fi redat cir-
cuitului turistic (arh. Vtetorlt11 Urlneu).
CASTELUL DIN BRÂNCOVENEŞTI
Monumentul, construit Intre 15:37 şi 1555 ,
a suferit uncie tran s formări la lnceputut seco-
lului al XIX-iea, fiind reprezentativ pentru
arhitectura şi sculptura re n asce ntist ă din
Transilvania .
Datorită stării de uzură a conslruc\ici ,
beneficiarul a lnceput executarea 1ino1· lucrări
de reparaţii capitale şi in sta laţii de lncălzire,
concomitent cu restaurarea exte riorului cas-
te lului.
Monumentul va fi utilizat ln co ntinuare
de căminul-spital.
BISERICA VECHE ROMÂNEASCĂ DIN
MĂNĂSTIREA - MICA
Biserica ortodoxă este da ta bilă, clupă
lncadrarea slilistiC11 a elementelor ele arhitec-
tură , ln secolele XlH - XIV. în secolul al
XV li 1-lea respec tivului lăca ş i s-a u fă c ut
importante modificări.
Lucrările de res taurare au fost justificate
de vechimea monumentului ajuns tnlr-o stare
de ruin ă ava n sată; malul ce sprijinea biserica
pe la tura de vest fiind şi e l degradat. Prin
refacerea şarpantei ş i turnul eţu lui - foi şo r , a
prid vorn lui din lemn , a bolţilor şi a unor
pereţi s-a redat monum entului aspectul st1u
originar. Cu prilejul lucrărilo1· el e co nsolidare
a ma tului vestic s-a lăr g it accesul la bisericii,
crelnclu-sc şi un balcon-be lvede re spre valea
Som eş ului. Au mai fost exec utate amenajări
exte rioare şi plantaţii care contribuie la pune-
rea ln valoare a noului obiectiv turistic.
BISERICA DIN SCHE I - BRAŞOV
Monum ent religios , fă clnd parte dintr-un
valoros ansamb lu ce cuprinde printre altele
şi prima şcoa l ă românească , biserica din Sc hei,
redă o suprapunere de e tape istorice, Intre
secolele a l XIV-iea şi al XVlll-lea, ilustrlnd
rela\.iile Transilvaniei cu Tara Românească
şi Moldova.
Pc baza un ei amănunţite cercetări a rh eolo-
gice şi de parament (după lnlălurarca adaosu-
rilor llrzli neva loroase) a u fost puse ln valoare
principa lele eta pe rcf:lclndu-se vechea d ecoraţie
şi tulndu -se loale măsurile de consolidare
necesare.
Ctitorie a lui Neagoe Basarab, re făcută ln
timp ş i de afli domnitori (Petru Ce rce l, Mihai
Viteazul ş i Co nstantin Brâncoveanu) , monu -
mentul a fost reintegrat circuitului turtistic
(arh. iU11rl1111 lllescu).
BIRTUL POŞTEI DIN LUGOJ
Construit ln secolul al X V 111- lea, monu -
mentul a fost re făc ut şi amenajat ulterio r,
fiind un ansamblu important pe ntru acest gen
de construc\je.
După tucrii rile de restaurare ge n era l ă, edi -
ficiului i s-a dat o destinaţie muzeisticii .
COLOANA INF INIT UL U I - TÎRGU JIU
în cursul an ului 1976 s-a u executat tu c r:iril c
necesa re a lămirii c unosc utei opere a tui Con-
stantin Brâncuşi , ridicată ln anii 19:37 - 19:!8.
BISERICA TÎRGUL I - TÎRGOV I ŞTE
Ctito ri e a că rturarului Ud rişl e Năs ture l din
anul 1654, pe loc ul unei biserici mai vechi din
secolul al XV-iea, biserica Tirgutui este im1>or-
tantă pe ntru istoria arhitecturii româneşti,
fiind un monum e nt caracteristic pentru arhi-
tec tura religioasă de oraş din secolul a l XVfl-lea.
Res taurarea , justifica tă de necesitatea lu-
c rărilor de lntrc\inere , a redat monum entului
adevăra t a sa valoare, alterată ln trecut de
o serie de modificări şi adăugiri.
ANSAMBLUL FOSTEI MĂNĂSTIRI
COTMEANA
Biserica fostei m ă n ăs tiri Cot mcana (c ti -
loritii cu probabilitate Intre anii 1:387 - 1389
pe locul unui ed ificiu mai vechi) este s itu ată
la 4 km de şoseaua naţională dintre Piteşti ş i
Rlmnicu Vllcea.
La lnceputut acestui an s-au lnclrniat lucră ­
ril e de restaurare care au constat din refacerea
şi completarea ziduh1i de incintă, deschiderea
porţilor originare, la biserică cxecutlndu-sc
pardoseli de cărămidă şi lnvelirca acope ri -
ş ului cu tabl ă de plumb . La turnul-clopotniţă
ridicat ln 1777 s-au refăcut partea superioară
din lem n, şa rpanta şi învelitoarea de şiţă.
Pentru realizarea unui ci rcuit fluent ln
jurul mon umentului ş i agrementarea in ci ntei
s-au executat lu c ră ri de amenajări exte rioa re,
aici , lnierbări (arh. Radu \lotnuroskl).
MONUMENTUL TRIUMFAI DE LA
ADAMCLISL
În a nul 1976 a fost terminată degajarea
tere nului ln jurul monumentului pentru a se
reda adevărata proporţie a obiectivului.
CASA GEORGE ENESCU - TESCANI
Construită in 1894 , casa m e morială E nescu
este o clădire de piatră şi cărămidă pc dou:i
nive le, avlnd fa\.acla principală cl eco ral:i cu
coloane neoclasi ce. Destinaţia monumentului
este de muze u, casii m e morial ă ş i casă de
crea \i c.
MĂNĂSTIREA SECU-CH ILII EST
Lucrările de restaurare care au reda t lrcp-
lat aspectul originar al ansamblului 1rnină s ti ­
resc au fost co mple tate in 1976 cu corpul de
chifii est. Restaurarea a constat clin consoli-
94
http://patrimoniu.gov.ro
darea lntregutui Lronson , c u refacerea ş:ll'pan ­
tei ş i a balconului , precum ş i din lucră ri de
finisaje (pardose li , te nc ui e li , timpl ă rii ).
Lucrările co ntinu ă pentru restaurarea ul -
tim ei aripi a in cintt•i - ch iliile sud (arh. findu
\lotnuroskl).
BISERICA MĂNĂSTJRJI BISTHITA-
- NEAMT
BisCl'ica mănăstirii Bistriţ. a, construită de
Alexandru Lăpuşneanu ln secolul al XVI-iea,
pc loc ul celei clilorite de Alexandru ce l Bun,
a suferit transformări radicale tn secolul ul
XIX-iea în specia l p1·in adaptarea unui aco-
periş st răi n ca lnfăţişare de ceea cc numim noi
aco p eriş moldove nesc, zidindu-se pc !alura
ves tică a acoperişului un pinion-fronton, aco-
perişiul nou tngloblncl ln structură ferestrele
turlei. Din schimbările aduse frumosului monu-
ment amintim clleva: un pridvor care lua
clin silueta bisericii, scurtllri la fe res trele mici
de la naos , micşorarea p1·in zidărie a fe res trelor
mari de la pridvor şi pronaos .
Prin resta urare s-a reve nit la 1111 acoperiş
tradiţional cu cozoroc, s-a u degaJal bazele
stelate al e turlei , acoperindu -se fiecare com-
ponentă a co nstru cţiei separnt, s-a revenit la
vechil e go lu1·i de la nao s, s-a degajat biserica
de adaosurile inadecvate. Restul lu c ră rilor
au cup rins finisarea pardoselilor, reface rea
con lraforlurilor, llmpl ăr i e i , vitrourilor, ten-
cui elii etc. (arh. Nleulue Dlnconu).
BISERICA MĂNĂSTIRII CETĂTUIA -
IA Ş I
Biserica măn ăs tirii Cc tă\ ui a din Iaşi , co n-
s truită de Duca Vodă ln a doua jum:italc a
secolului al XVII - iea, a fost restaurată in mai
multe rlnduri , ultima schimblnd cu totul for-
mele ini\iale a le accpcrişului. ia r une le distrugeri
par\.ia lc (provocate de calamităţi) au adus multe
modifică ri ln construcţie, cum ar fi renun\area
la una din intrăril e ln pridvor. S-a u distrus
anca dramente de p ia tră, s-a u rncut lcncu icli
de ciment ce au url\it fa ţadele.
Prin res taurare s-a revenit la vechea lnfă­
ţişare , lulnclu-sc ca model tabloul votiv, aco-
p eriş ul redind de data aceasta caracteristi-
cile ini!.ial c. S-au relntregit ancaclramcntclc ,
s-au plombat por\iunile distruse ale paramen-
tului , s-au refăcut pardoselile, tlmplăriil c e tc.
(arh. Nlculue Uhwonu).
BISERICA S F . GHEORGHE - SUCEA-
VA
Lucrările de restaurare s-a u limitat ta
reface rea pardoselilor, urmlnd ca res tul lucră­
rilor să fi e reluate ln fun c\.ie de rcs lau rarc·a
lntregului a nsamblu a l mănăstirii Sf. Ioan
(arh. Nleulue Dl11('(11111 ).
TURNUL -C LOPOTNITĂ AL MĂNĂSTIRII
PUTNA
Construc\.ie Urzic, exec utatii ln in cinta
m ă n ăst irii Putna (secolul al XX -ten) , străină
de arhitectura no ast ră , dar lncadrală in an-
sa mblu .
Lucnlrilc au constat clin co nsolid ă ri ş i
întreţ in e ri , rc făctndu -se acope rişul , terasa su-
perioară, plombe , tencuieli , tlmplării şi repa-
ra\ii la scara de acces şi eşa fodajul c lopote lor
(arh. Nlculue Dlnconu ).
BISERICA DOBROVĂT
Ultimul monument ridicat de Ştefan
cel Mare , l>ise ri ca mănăstirii Dobrăvăţ a
fost ctitorită la 1502. Construcţie de tipul
celor fă ră turle, a s ufe rit ma ri tra nsformări ,
tn special ln secolul al XVIII -iea , clnd i se
plantează trei turl e cu arhitectură cu lotul
diferită de cca iniţiahi .
Acest adaos a dus la spargerea bolţilor ln
pronaos ş i naos, distinglnclu -se splendida pic-
tură, iar deasupra g ropniţe i s-a l ăsat bolla ,
turl a de deasupra rărnlnlncl fără contact di-
rect cu interiorul bise1·icii.
În trecut biserica a fo st piclal:'i şi ln exte-
rior şi, probabil fiind deteriorată , a fo st deca-
pa tă lntr-o p e rioad ă ci nci cunoaşterea şi posi-
bilităţ ile materiale de consolidare sa u refacere
au lipsit.
Prin m ări rea intrărilor di11tre pronaos-
gropniţă-naos s-au distrus ancadramentele.
 R esta urarea ş i- a propus ca ln afara lucră­
rilor curente, obişnuite lntr-o intervenţie, să
se revi n ă la forma iniţ.ială a rnonume ntului.
În acest scop s-a u demolat t url e le greoaie
cc au produs c răpăt uri ş i fisuri ln zidăria
bise ri cii , pe riclillnd întreg ul ed ifi c iu. S-a co n-
solidat zidăria c u centuri de be ton armat ş i
s-a ridicat o şarpa ntă deosebită avîncl la baz ă
ima gi nea tabloului votiv.
A fost decapat terenul în jur, pîn ă la nive-
lul de că lcare, redi ndu-se as tre i silu e ta origi-
nară a monum entului , patrimoniul cullura l
fiind lnzcstrat c u o nouă piesă de mare p reţ
(arh . Niculae Dlnconu).
MĂNĂSTIREA RÂSCA - CHIL II
NORD
La sfl rş itul anului 197G a u fost recepţio­
nate lu cră ril e d e restaurare la co rpul de chilii
a fl a te pc laturn de nord a in cintei m ă n ăst irii.
Restaurarea acestei c l ăd iri (dallnd din
secolul al XIX-iea) lncc put ă tn 1974 de Mi-
tropolia Moldovei ci nel s-a ex ec u tat jum ătatea
dinspre vest a c lild irii , sc urta t ă cu dou ă tra vc i
de chilii , con form avizului aprobat, a rost
pre lu ată tn planul DPCN ln 1975 .
S-a co ntinu at acoperişul c u lnvclitoarea
de şiţă pe jum ă t atea dinspre est a clădirii am e-
najate ln parac lis.
A fost re făc u t cerdacu I exte ri or pc fund a ţii
noi , in c lu siv stl lpii , balustrada ş i duşumelele .
TEHNICI DE CONSERVARE ŞI RESTAURARE A MONUMENTELOR
(TERENURI ŞI FUNDAŢII)
Despre m onum en te le istorice , a le căro r
probl em e privind conservarea şi durata ln timp
preoc up ă de rm:lt pe specialişti , s-a u e la bora t
docum e nta ţiil e rneni te să co n tribui e la desco-
perirea cauzelor ce produc distrugerile acestora
precum şi la sugerarea modului cum trebuie
să se cl esfilşoarc cercetările pentru remcdierealor,
O serie de sfa turi ş i soluţii practice ln ceea
ce priv e şte tratam entul monumente lor istori ce
clin punctul de vedere a l fund a ţiilor lor slnt
expuse, cu ac urateţă şi ţinută ş tiin ţ ifi că , ln
volumul T ehnici de conservare ş i re~ taurar e a
m omun entelor (Terenuri ş i funda/ii) de Edgur
Schullze , ed itat la Roma sub egida Fac ultăţii
de Arhitec tură a U ni vers ităţii şi a Ce ntrului
Inte rnaţi ona l de Studii pentru conservarea
şi res taurarea bunurilor cultura le.
Ce le dou ă părţi distincte a le lu c rării, fami-
liariztndu-nc cu prob lemele subso lului şi cu-
prinztnd a naliza cauzelor stri cilciunilor - d e-
terminate p e baza obţinerii datelor exac te - şi
sol uţiil e cc treb uie adopta te pentru asanarea
monum e ntelo r istori ce , se fragmentează ln
şase cap itole.
Prin prezentarea fenomen e lor ivite ln
de teriora rea clădirilor ce s-au datorat ele nrnlte
ori fi e unor fundaţii c u structuri n e re u şite fi e,
ln une le cazuri, suprasolicitării vec hil or fun-
daţii ce trebuiau să supor te o tncărcătură mai
importa ntă din cauza ame n a j ă rilor noi pentru
mode rniza rea monume ntelor, p1·in sugestive le
dese ne şi pl a nuri , n e num ă rat e exemp le de
monumente cerce late ilu strează şi clasifi ci!,
tn capitolul 1 (Ex cm p I c), diferite tipuri
d e fund a ţii.
La monumente le istorice se lntllnesc numai
dou ă sau tre i tipuri, teh ni ca de a ltădată nefiind
destul de avansată pentru a reda diversitatea
formelor d e astăzi:
l. funda/ii pu/in profunde
- funda/ii izola te
- fund a /ii fi/ant e
2. funda/ii pe slîlpi
în ceea ce priveşte {uncla/ii/e pufin profunde
şi cele p e s/îlpi , e le „sini foa rte vechi şi la
originea principale/or tipuri de {uncia /ii în
istoria om enirii", lnlllnindu-sc un eori caz uri tn
care era u pus e pc un spalie r de trave rse din
lemn , trunchiuri de a rbori dispuse orizon ta l
sau lemn e eca risate pentru a augmenta
suprafaţa re zistentă , a vinci coresp o nd e nţ e azi
fundaţiil e radiale clin beton armat.
C lădiril e cu funda/ii pu/in profunde se
odihnesc, in majoritatea cazurilor, pe un
so l relativ bun ln timp cc ce le p e funda/ii
pe s/îlpi se sp rijin ă p e un subso l moale sa u cu
a pă .
Fi ecă rui tip d e fundaţ.ie i s-a u afectat , Jn
cadrul acestui capitol , su bcapitole grupate,
ln cazul primului tip, dup ă profilul so lului
(puţin rezistent, rezistent) variaţiile artifi -
S-a u executat toate fini saj e le inter ioa re
şi exterioa re , te ncuie li , p1,1rdoseli , zu grăve li
etc„ precum şi in sta J aţ. iil c inte rioare aferente
(ar· h. Şt. llnl ş).
CASELE I NC INTE[ BISERICII
RĂZBOIENI
Pentru definitivarea tntreg ului ansamblu
a l bise ri c ii Rilzbo ieni a u fost resta urate şi clă­
diril e clin in c intă - casa pentru c ustod e ş i
mu ze u , precum ş i cas'.I paz nic ului.
Casa- muze u , situat:\ tn spatele biserici i,
es t e o c l ă clirc-parler, m ă r gi nită pe d o uă la turi
cu prid voa re el e lemn caracteristice regiunii.
Const ru c~ ia , p ăs trlncl tntocmai formele ex is-
tente, a fo st tn întregime refăc ută pc fund aţ ii
noi , cu z id ă ri e de că răm id ă ş i tnvc li toa re de
tablă ga l vaniza t ă vopsită.
Inte riorul , în a f ară de J oc uinţ:ă, cuprinde
o sa l ă marc de muz e u pentru expun erea obiec-
telor legate ele is tori cu l bisericii.
Casa paznicului , aflată p e latura nord-esl
a in c intei a fost şi ea refăc ută tn ace l eaş i con-
diţ. ii d e păstrare a formelor ex istente , in c lu siv
a interesantului tavan de lemn clin scl nduri
ln cap la ma folosit ln vechile case ţ.ărăncşti
clin regiune (arh . ŞI. fini~ ).
ANSAMBLUL BISERICI! VORONEŢ
Pe ntl'll protejarea ansamblului de pi ct ură
al bisericii Voronct. importa nt ă ct itori e a lui
Ştefa n ce l Marc (1488), tn urma unui studiu
cia le a le lncă rcăt urii ş i clupă influcnţ.a exp loa-
tării miniere !n zona monum e ntului respectiv,
iur Jn ce l de-al doil ea tip , după starea de rezis-
t en ţ.ă a sti lpil cr de lemn la suhso lul necorcs-
punziltor sau la va ria \:iil e apei frea ti ce ş i,
după gradu l de lncărcare a piloţilor .
Deosebit ele conv in găto r este exemplul
enstelulul l.orsfcld clin Ge rm a nia , construit
Jn sec. X V, transformat şi m ă rit ln sec. X V 111.
Aşezat pc un so l lej er coere nt , care a fo st mai
llrziu usca l prin coborl rea plnzei a p ei freatice.
Acest fenome n an trena o cădere a pereţilor
ex te riori , provoclncl fi suri , de la acoperiş ditre
bază. Tasările datorate variaţiilor apei frea-
tice nu sl nt numai cauze le st ri căc iu n ilor , e le
a u produs a ici un verita bil fe nom en de retra-
gere a stratului supe rficial care se compune ln
special din ni sip sili cios şi ca re este de o gro-
sime va ri ab il ă. Coborîrea plnzei freatice este
un fenomen des lntllnit ln caz ul monum ente lor
isto ri ce, ln ţ:ăr il e um ede, a pa frea ti că fiind
infJuenţ.au\ de lu cră ri de urba nizare , de m ăs uril e
tehnice ca amenajarea rlurilor e tc.
Cauza Inc li n ă rii turnului din J'J sn ( 1174 -
1370) se datoreazil terenuhri moa le , Jn prof un-
zime pc o g1·.:isime el e cca 40 m , ş i presiunilor
pe ca re Ic exe rc it ă talpa fund aţ i e i. Procese le
meca nice ale c reşte rii co ntinu e a lnc lina ţici
turnului stnt datorate echilibrului instabil
ln care c i se af l ă . Turnul es te atras foa rte len t
către bază prin Inclinaţia Jui ln creşte re: miş­
carea ele rotaţie datorată gre utăţii , care acţ io­
ne ază de la t n ă l~im c spre ce ntrul d e gravitate,
c reşte c u deviaţia şi as tre i Inclinaţia s p oreş t e
co ntinuu .
în ca zul funda/ii/ or pu/in profunde, c l ă­
dirile pe piloţi slnt adesea ex puse pe ri co le lor
prin putrezirea stl lpilor de lemn , s ub fund a-
ţiile izol a te, ce apar atunci ci nci apa frea tică
coboară s ub mu chi a s up e rioa ră a stllpilor.
Pc l i n gă acest pro ces, o profunzime ins ufici e ntă
a sttlpilor ca şi o s upraln că rca rc a piloţilor,
ca urmare a num ăr ului insuficient de stllpi,
pot să ca uzeze unor aslfel de fund a ţii.
Capi to lul a l doilea (Ca 11 z e I e p ag 11 -
b e I or) rezu m ă ca uze le ce produc stric1ici uni
edificii lor :
l . S uprat n cărca rea printr-o transformare
ultc ri oar<i a c l ăd iril or vechi sa u prin fisuri şi
o transpoziţie a for\.e lor ;
2. Cobori rea nivelu lui apei freatice, seca-
rea ridica tă a acestui nive l ;
:-i. P utrezirea stl lpilor el e lemn;
4. Influ enţa exp lo a tăr il or miniere;
5. Zdruncim\rilc produse de traficul rutier,
lu cră ril e de şa nti er, ele m aşi nil e clin vec in ă­
tate şi c utrem ure le de pămlnt.
După cc arată rolul pe ca re li au fora je le
şi sondajele , pc baza d ate lor pe diferite s tra-
turi de s ubso l in stabi lirea măs urilor d e asa-
na re , şi după ce face o c lasificare a sondaj e lor,
95
http://patrimoniu.gov.ro
ap rofundat (autor, in giner D. Pârscoveanu),
a l dinamicii c ur e nţil o r de aer, a l umidităţii şi
ter mi cii interioare, a u fost luate m1lst11·i d e
reface re a zidului de incintă p entru ecra nare a
monum entului .
Co ncomitent , s-a u e xec utat lu c ră ri d e l ăr­
gire a şarpa ntei bisericii la s treaşi n ă (cca
il,25 m); acope ri ş ul avl nd sarcina princip a lă
de a proteja picturile mural e exte rioa re, tn ve-
litoa rea d e ş iţ. ă a rost JnJccuită C il tablă de
zinc ' aşeza tă tn so lzi.
Oda tă cu Jucrările principale de prolecţ ic
s-a u executa t amenajări ex terioa re ca pl a ntaţii ,
a lei, tmprejnrniri noi la cele două case vechi
din im ediata vecinătate a monum entului , rc-
cleschi zlnclu-se vechiul acces, originar, pe sub
lurnirl -clopotni ţ ă .
Lucrările vor co ntinu a c u reface rea chiliil or
d e la sudul bisericii pen tru in ch eierea comp l etă
a val c ro3uJui a nsa mblu (arh . Gh . Slon).
*
Pentru a nul 1977 ln pl a nul de lu c răr i de
resta urare şi recep ţionare a l Direcţiei Patrimo-
niului Cultural Naţ i o n a l slnl prevăz ute alle
20 de obiective, dintre ca re amintim : monu -
mente le d e arhitectură de lemn, bise ricil e
Zagra, Aghireş ş i Văleni, Casa Jon Zidaru din
Bistriţa-Năsăud , Biserica domnească clin Cara-
ca l , Casa Esz tc rha zy din Şa rd , Chiliile de nord
din Mănăstirea Putna etc . G.S.
a utoru l prezintă tn capitolul a l treilea (Cer-
e e l ă r i p e ş a n t i e r) a lt as pect, acela al
pu ţ urilor indispensabile funda/ii/ or p11fin pro-
fund e servi nd la obţ in erea indi ca ţiilor as upra
profunzimii şi ge nului (und a ţ: iilor acolo unde
aceasta es te posibil ca şi la stabilirea niv e lului
apei frea tice de a cărei situ are depinde oarecum
aprecierea stă rii fundaţiilor. Pc de a ltă par te ,
nu'\surilc ta sări l o r au şi e le o oa recare impor-
tanţ:ă ln acesl se ns, l n co ndiţiil e ln ca re s-au
putut obţi n e dale as upra istoricului tasării
unui elifici u, ca ş i observarea l ărgimii fisurilor
c u a jutorul benzilor de gips pentru obţinerea
de informaţii as upra d e zagregării unui edi-
ficiu e tc.
Capito lul a l patrulea , intitulat Prob e
ci c I a b o r a tor , se ocupă de stabilirea
tipuril or de sol pe baza a na li zei gra nulometrice
d e laborato r , a densităţii, a co nţ. inulului tn
a p ă, a rez ist e nţ ei, prec um şi a a ltor proprie-
tăţ i a le solului. Ca urmare a rezultate lor aces-
tor probe, c unoscute şi verificate pe teren, sînt
furni za te bazele pentru ce rcetarea co ncl i\.iilor
de statică a solurilor d e sub c l ăd ire.
Aces te ce rce tă ri d e statică, a căro r p erti-
nentă a na liză face obiccl ul capildului următor
P r o b 1 c m e ci e s ta t i că a s o I u r i I o r,
indi că mijloacele cc vor fi utiliza te p entru
asana rea operei a rhitectura le ş i cum se vor
dim ensiona noil e părţ i a le fund a ţiilor necesare .
În posesia datelor su fi cie nte, rez ulta te clin
ce rcetăril e de labo rator , clin son daj e le efec-
tua te p c şa nti er - ca re dau posibilita t ea tra-
versării tuturor strat urilor solului - sa u clin
s tabilirea re laţiilor tn lre propri e tăţ il e contu-
rate ln labo rato r pe ca le directă şi ace lea r eie-
şite clin sondaj e, se poa te recurge la obse rva rea,
inte rpreta rea şi es tim a rea tasărilor g lobale,
importante pentru d epis ta rea ca uze lor pagu-
belor şi planificarea asană ril o r necesare .
în cadrul ace luiaş i capitol autorul , p e baza
exe mpl e lor trase din prac ti că, es tim ează ta să ril e
pornindu-se de la ln cep utul lu cră rilor ele con-
st ru c ţi e, pc baza modelului u rmă tor :
1. Co mpararea cu edificiile vecine ca re n-a u
fost influenţate.
2 . Nivelul pînz ei freatice .
3. Deformări a le stra turil or.
4. Sta rea scă rilor sa u a i eşi rilor căt re su-
prafaţ: a solului.
în co ntinuare, aces t c uprinzător capi tol
analizează calculele privind cauze le pagubelor,
prec um ş i asana rea edifi ciilor deteriorate, au-
torul făclncl considera ţii asupra lncărcării
admise a so lului fundaţi ei, as upra tasărilor
observate la c l ădir i analoage ş i situa te pe
acelaşi teren, as upra deformărilor clastice a le
edifi ci il or ş i rupturii so lului prin alunecări,
asupra ca lc ulului lmpingerii solului prin in-
fluenţ a escavaţii lor ce produc deplasări peri-
c uloase la baza tălpii fundaţi e i etc.
 Prin obt.in c rea acestor date se pot dete r-
mina , dest ul de exact, cauzele s tricăciunilor
edificiilor şi elabora proiectele d e asana r e,
sco pul final al complicatelor lu c rări lehniee cc
Ie ridică conservarea tn timp şi res taurarea
monum entelor istorice.
Măsurile de asa nare (cap. VI)
pl'evăcl : lărgir ea şi ap roftmdarea fund aţ iilor;
„MONUMENTE DIN BIHOR"
„ l'ăm.în/11/ rom tl nesc di 11 vestul Apu se nilor.
de la poalele mun/ilor lui Jc111c11 , Cr işana vene-
rabilului Josi f' \1 11/ca n, /ara Cri ş uri/or şi Uar-
căului , cu cîmpia , culmea şi m er eu codrul sci1.1,
este presă rai cu mari şi trainice monumente.
Pămînlul cu oamenii sli i , cei ca r e i -au pă s/ral
{rumu se /il e, prin vif'orni/ el e i stori ei , prin lumina
b/îndă a dimin e/ilor f'erici/ e, m er eu op/imisle,
ale .mf'le/u/ui lor. Şi p e.~ l e l ot monum ente: monu-
mente traco-dace, dacice de e pocă roman ă, romti-
n eşli , ale 111/uror celor ce au /răii, /rudii ş i
/uplal p enlrn binel e şi omenia acestui picior
de plai romtln esc".
Ne-a m îngăduit să începem succintu
noa s tră 1>rezcntare a albumului J\llo numen/e
r eslaurale în Bihor, c u reda rea acestui citat
din studiul cc deschide respectiva lu crare.
Si aceasta, nu nurrwi pentru ::tlescle gt nduri -
~uvintc tipt'\ritc, ci , !ndcoscbi, p entru semnil'ica-
ţia lor, bogăţia el e id e i care subliniază pregna nt
valoarea docum • nta r- istorică a monumente lor
fi e ele construite - c u veacuri ş i veacuri ln
lirmă - clin p [unlnt , lemn , lut a rs, că ră111id t'\ ,
piatră , fie cele ale an ilor noştri - înăJ!.a t c
din oţel, a luminiu , beton, s ticlă - monum ente
care a fl a te pc acest scump pămint al Homânil'i
atcsb'\ mil e nara ex iste nţă a poporului ,
„ . .. co nf'er<I cunoaşterii i.~lorice, con.iliin/ ei de
- Străvechiul oraş Suzclal , a111inlit lnlr-un
l eto pis eţ clin 1074 , a fost res taurat prin mun cn
arhitecţilor, ingin e rilor ş i art iştilor plastici.
EI este unic ln fe lul lui , allt 1n arhitectura ru si\ ,
cit şi ln cca mondi a l ă . Inte resa nt es te fapl11I
că s tri'\zilc S11zdal11l11i poa rt>'i aceleaşi clcn11111iri
cu străzile Moscove i. Care este ex plicaţi a '/
Juri Dolgoruki , cneaz ul SuzdaluJ11i şi fonda -
torul Moscovei a adus m eş teri clin Suzdal ca
să ridice primele construc\ii moscovite !n
1147. Aceşlia au dat străzilor Moscovei ace l eaş i
denumiri cu cele ale stn'izilor clin S11zclal
(Aurora, 6, 1976).
- Hestauratorii polonezi au tncepul Ju c ri't-
ril e el e resta urare a castelului Bruhl Jln gft
Bonn. Slnt tratale ln prifnul riucl picturile,
apoi se consol iclcază acoperi-~ul, kmnul fiind
atacat ele ciuperci. U rmăto a re l e obiective nlc
exp e rţilor din atelierele n a ţi·pnale ale mc;,n u-
mentclor istorice din Poloniit (care a u ex pe-
rie nţa a pche 20 el e ani ele re~taura re a vechilor
oraşe poloneze) au fost importa nta fr esc·ă a
lui Carlo Carlonc atacata el e umici'itate şi
plafonul (Kullurbricf, 12, 1975). _ a antichilă\ii , care pc n eaş t eptate n fost !ngrn-
- în pusliul Kiztlkum di'n Uniunea Sovie-
tică într-o oază se găsesc peste GO ele gor ga ne,
ruin e ale unor aşezi'\ri şi castele străvechi
îngropat e sub nisjp şi lut. Ce l 111 a i marc acoperă
vechÎlll ora ş Otrar ca.re arc cam aceeaş i virstă
cu Vc ne \ia , Ma rsilia ş i Bngcladul (prima sn
atestare docum e nt a r ă datează clin seco lul
al IX-iea) . De c!'\iva ani o echipă a Academici
ele Ştiinţ. c a R. S. S. Kazahe e fec tuează săpă­
turi in oaza Olrar. Au fost dez gropa te ruin ele
a peste 800 de construc\ii ale vec hiului oraş
(Aurora, 6, 1976).
- Templul roman Sarclus Pster situat în
Sardinin, la circa 50 km ele Cagliari , a fo s t
recent resta urat prin grija Ministcru Jui pe n lru
bunurile cultura lc şi antbicnlalc . Templul
reco nstruit ele către Caracalla ln secolul a l
11[-lea, pc ruine le templului punic îni\Iţal ele
cartagi.nezi ln secolul al V1-Iea l.c.n. rcp rcz int {t
unul clin cele mai minunate monum ente ale
antichităţii (Bolletino ila liano, 17, 1976).
- Pentrn protecţia monume ntelor, ln v:ii-
torii tre i ani, ln H. F. Ge rma nfâ se va aloca
su ma ele 1 300 OOO mărc i. P rogrn m u I de cc r-
cctare prevede ln primul rinei inventarierea
monumenlclor care n eces ită o intc rvcn \i c
urge ntă (Prisma, 7, 1976).
- La Unive rsiblea clin Cairo, !n caclrnl
h1c ullăţii ele arheologic, va lua in curincl fiin\.i\
un ins lilut de restaurnre a c{u·ui ncccsilale a
am eliorarea şi dre najul solului ftttitla·ţiei; anca-
dra mentul printr-o perd ea ci~. p-a lpl a nş e ;.:.spri-
jiniril e provizorii; instalarea a ncorărilor ln
oţ. e l , procedeu vechi p entru sprijinirea fQ)'ţe)or
transversale Jn părţil e n evă zubc a le 'b o lţ'ilor ii'Lc.
În concluzie, cartea de'.' fa\ă , clcosebii:"'c1c
int e r e sa ntă pentru specialişti, invită Ia găsi­
rea un ei anumite soluţii a proble1:1.c lor in dis-
sine a poporului 11oslr11, o dimensi1111c aparte,
a p ernwn cn/ ei şi victori ei sale 111 timp".
A lbumul pcrmilc o „ trecere în revislă "
a 111onu111enlelor bihorene lnceplncl c u cetăţile
el e pămlnt ridi cate de trac ii de pc Barcău ş i
Cr i ş uri; cu construcţiile geto-dacilor clin pri111a
vlrstt'\ a epocii fierului; cu forlificaţ iilc !năl­
ţate ele da cii conduşi ele v es tiţii regi Dromi-
ha ites- Burcbista-Dcccbal; cu cel.ă\: il e romane
de pc Crişul Hcpcclc; cu . .. şi exe mple le ar
putea co ntinu a pc firul neîntre rupt al forn1ării
poporului romi\n pe aceste străvechi me leag uri
străbune. Pentru că „ . .. ce lă/i/or daci ce de
piatră l e-au urmai ce l ă /il e ş i oraşele roman e
de piatră, constrnc/iile rom tl n e ş li din piatră .. .
Şi acestora , m er eu, casel e /ărăn eşti, ale m eşl e­
ş ugarilor şi orăş e nilor , de piatră, de l emn , din
a/le materiale, m er eu înnobilate şi înnobilînd
cu el e /raiul oame11ilor din m1111/i , din podgorii ,
din cimpie".
Studiul care deschide pa ginil e nlbumului
:lini n Li l (au tor : Sever Uumllrnşcu, clirccto ru I
Oficiului jud e ţ. ea n Bihor al Patrimoniului
Culturnl Naţional) prezintă cu rigurozitate şi
prcs lan\. ă ştiin\. ifi că monum ente le ex is tente
tn Bihor, rclcvtncl a 111 ă nuntc privind epoca ele
datare , materialele utilizat e î n construirea
lor, măi es tria m eşte rilor cc Ic-a u ridi ca t , des-
MERIDIANE ARTISTICE
fost subll•nială ele num e l'O Ş i oamc11~ <.l e şliin\ă
(I<unsthanclwcrk, :l, 1976).
- Cons liiu I rno1111111 ente lor istorice clin Ba-
varia a hot il{î t : centrul istoric cel mai bin e
pi\slral se a fll'i în Hcgcnsbul'g. Ce l putin 1000
imo bile Jac parte clin cc nt1 ul i ~ l c 1 ic in pcri-
mc ll'lll căruia nu se vor 11Hti adnHLc nllc con-
struc\ii clcctt cu aprobarcn cos il 'i11Jui ma i sus-
aminlit (Chroniquc culturcllc, :J, 1976).
- Culrcnrnrul clin anul 79 c. n. a clist l'us o
civi liza ţi e !nflo1 iltare ş i a lng1cpat sub l avă
circa 25 OOO oa men i - locuito1ii veslitullui
Pompei. În 1748 sc fa c pl'imele săpăt uri iar
1763, data clcscope1irii inscrip\ici lui Suecl io
Clcmcnle , cs le anul !n cnl'c se id e ntifică Pom -
pdul el e ca l'c vorbea Plinius. Si'1pălu1il e ş i
rcsla 11ri\1ilc, cc rc c tă1ilc ştiin\ificc , care clin
Hll l devin clin ce ln cc ma i perfec\ionatc, au
creat posJ'.iiilita lcn rccc nstituirii planult!i ori-
ginal' al oraş ului ş i a nume rcase locuin ţe ş i
ed ificii publice. De Ia case , la lemp lc, ele Ia for,
la amfiteatru, Pcmpci pre7inlă o sce nă un~ că
ln lume: acee a a unui oraş lnf101 ilol', I:ijutc1ic
pal de la n\. P ic tura mural ă, ormtmc nt a \ia
g1ti c! inilor, moza ic111 il c p oli c re mc clin epoca
clcnist'i'ci\, slnluilc sc1 iilo1ilol' şi J'ilozofilol'
greci , motili er ul , uncllcl c, arginl:'\1in , sti-
clă1îa , vasele, 1JijuLc1iilc, lot cc poate fi
găsil ln casa unui om, dau o ima gin e unidt ln
lume, asupra vic\ii cl in acea epocă. Conserva-
r ea acestui im e ns patrimoniu cultural ce rc
m11Il ă griji\ şi mai a les mijlo ace mater ial e.
Guvemul italian a votat o lege prin care se
alocă suma ele 3 miliarel e Jim pentru cele mai
lll'ge ntc lucr ă ri ele Ia Pompei (Bollctino
italiano, 9, 1976) .
- Ln Rimini s-au clcscope1;irt două mozaicuri
romane clin secolul al 11 -lea c.n., care î111pl'cună
c u un all moza ic dcscopc1il c u un a n mai
Jnninlc, fornmu pav imcnlul um1i edificiu si-
tu at în centrul oraşului (Bo ll etino ilalia no, 8,
1976).
- Din „Gazzct ln a nliquaria " (1 - 2, 1976)
mcn\i o năm articolul A rh eologia intră in şcoa lă.
Accsla cv iclcn\ia ză ini\iativa şcolilor clin Flo-
renţ· a care nu căutat să familiarizeze copiii cu
inte resa ntel e şi incslimabHclc valo1i arheolo-
g ice aflate pc tc1itoriul losca n.
- Vojislav Duric publică o intc rcs:rnl lt
lu crare intitul a t ă F' r esce bizantine în Iugoslavia,
l n care se r efe r ă şi Ia perioada poslbizanlină ,
prea pu\ în repreze ntată ln muzee le clin Bal-
cani. Pe1ioacla studiată es te 1014 - 1159. Pc
96
http://patrimoniu.gov.ro
cu ţi e a căror rezolvare se cerc a fi opera coope-
r ă riimai multor specialişti, elabora rea el e grup,
care s:i stea Ia baza lnsă11ătoşirii edificiilor
vechi deteriorate , „operă de mar e ln/indere c11
cîl edif'ici11/ r espectiv va fi mai considerabil şi
cu rl/ rondi /iile solului 11or fi mai complicate".
E LISABETA ANCUTA-HUŞINARU
tinaţia lor ele folosinţă ln timp, n eo miţlnd să
e vid e nţieze eforturil e specialiştilor ln cerce-
ta rea şi restaurarea respectivelor monum ente
istori ce ş i el e a rhit ec tură, faptul că „ Această
zes tre - o veritabilă istori e cl ă lluită ln pi a tră
ş i ln lemn , !n beton , o\:e l şi sliclă - a fost şi
cs lc ocrotită ele statul noslru ca o comoar{t
ele n ep r e ţuit " .
llustra\.ia , bogată şi semnificativ se l ec ta tă ,
prczinlă printre altele: o cană aparţinlncl cul -
Lurii traco-dacice clin epoca bronzului; o
J'ibulă dacică ele argint; ce lăţi d e pămlnl; vechi
urml~ ale unor monum en te istorice şi ele arhi-
l ec lură co n ş trnite Intre secolele X 11 - X IX,
un ele numai re leva te prin săpă turi a rh eologice,
allclc pc deplin res taurate şi lnfă\işlncl ln ade-
vărata lor splendoare arhilcclura populară
românească; obi ective social-culturale, 111on11-
me nlc ele arhitectură conlernporană , construite
!n a nii socialismului.
înch e iem rlncluril c noast re cl cclicalc aceslci
valoroase lucrări bihorene (Lcxl ş i cxlica\.ii
Ia ilustrn\:ii. !n limba română şi limba fra nc eză),
aminlincl strădania autorilor: l'lorlca Golna ,
l'lorlan Cos lln ; J~ ran~• ols l'amW , Florina Dudaş ;
fotogra fiil e au l'osl rea lizate d e Ladlslnu Ilereez-
ky şi Emerlc l'o11per; trndnce rea tcxtultH e
semnată d e flinta Uo1·lnu . DECEBAL TM:'A
' .
lîn gă Iucrii1 J de grnp sau reprezentative pe ntru
clifc1 itc şcoli, autorul distinge şi lucrăril e unor
m cş t e 1 i, care fără a se !nclcpiirta de limba jul
tradi\ion a l, caut:\ o ex pr c~ ivitatc ş i o compo-
z iţi e mai indi v iduală . S lăpînilă ele Homa ş i
Bizanţ, la int e rfe re nţa civiliza \·iil or greacă ş i
romană , a rnligiilor crcşl in ă, ca Lolici\ sa u or lo-
cloxă , Iu goslavia a avut lotuşi o artă care p:is-
lrcază puternice caractare autonome.
- Săp:H uril e efec tu ate ln valea si1 ia ni\ n
E ufralului clamon s lrează . faptul că accasl.l1
a jucat un importa nt rol economic, polili c,
cultural în istoria Orientului Aprq: ial. Cu
ocazia ~ăpăt uril o r s-a dccoper it un oraş, clin cca
el e-a doua jumăt ate a mil e niului al patrulea,
care se parc că est e cel ma; vechi oraş fortificat
clin lume . Reţeaua ruli e 1ă , carl,icrele l'edclen-
\ia le , tc111plcle, d ăcl h il c aclmir.islia'livc şi
g r ăcl i1~i l e publice, stau m ă rtud c a ci\iliza\ici
avansate cc a ex istat ln acest oraş a l că rui
num e a r ă mas de ocamdată necunoscut. Ora-
şul a avut o fo a rte scurtă cxisten\ă: 150 de
ani. Abandonat brusc nu a mai fost locuit
nici o d a tă el e a lunei (Kulturbrief, 4, 1976).
- Grot e le el e Ia Altamira s-a u închis clin
nou pentru public. O comi~ic de fizicieni , chi-
mişli , , li'i(Jlc gi, oa men i el e artă exa min ează
allt picturile cit şi mediul înconjurător ln
vederea exec utării unei cop ii fid e le a pcşte1 ii.
După cum se şlic o parte clin plafonul să l'ii
picturilor este re produ să la Berlin şi Madrid.
Copia p eş terii va fi exec utată alătm i ele cea
originală urmă r ind să se păstr eze atlt aspectul
inte1ior cil şi cel cxtc1ior (Espagne culturclle,
65, 1976).
- Fundaţia F. V. Hamburg a atribuit
premiul monumentelor istorice Com itetului
na \ional scoţian , care !şi vede astfel răsplă­
tite eforturil e depuse in dom eniul conservării
şi restaurării micilor oraşe şi aglomerărilor
rurale . Cite o meda lie ele aur a fost dece rnată
oraşului Dubrovnik clin Iugoslavia şi oraşului
belgian Bruges, pent ru salvarea patrimoniului
arhitectural (Chroniquc culturelle, 9, 1976).
- Comisia n aţ ională a monum ente lor clin
Co nsiliul Culturii clin Cuba a anunţat termina-
rea dificilelor lucrări ele resta urare a cate-
dralei clin Havana, minunat exe mpl ar a l arhi-
tect urii baroce. Terminată în 1788, catedrala,
1n d ec urs ul a nilor s-a ruinat şi a fost salvatt'\
numai datorită iniţi a tiv e i guvernului rcvo lu -
1ion a r (Avanti, 15 august, 1976).
NICOLAE N. RĂDULESCU