Rezumat: S.

Freud "Psihologia maselor şi analiza "Eu-lui" uman"

Psihologia maselor și analiza ego-ului este o carte din 1921 a lui Sigmund Freud ,
fondatorul psihanalizei.

În această carte, Freud descrie mecanismele psihologice la locul de muncă în cadrul mișcărilor de
masă . O masă , în opinia lui Freud, este o "entitate temporară, constând din elemente eterogene care
s-au unit pentru o clipă". Se referă foarte mult la scrierile sociologului și psihologului Gustave Le
Bon, rezumând lucrarea sa la începutul cărții din capitolul Le Bons Schilderung der
Massenseele (descrierea lui Le Bon despre mintea grupului ).
La fel ca Le Bon, Freud spune că, ca parte a masei, individul dobândește un sentiment
de putere infinită care îi permite să acționeze pe impulsuri pe care altfel ar trebui să-l controleze ca
un individ izolat. Aceste sentimente de putere și de securitate permit individului nu numai să
acționeze ca parte a masei, ci și să simtă siguranța în număr.
Acest lucru este însoțit, totuși, de pierderea personalității conștiente și de tendința persoanei de a fi
infectată de orice emoție din interiorul masei și de amplificarea emoției, la rândul ei, prin " inducție
reciprocă ".
În ansamblu, masa este "impulsivă, schimbabilă și iritabilă, controlată aproape exclusiv
de inconștient ".
Freud face distincția între două tipuri de mase. Una este cea de scurtă durată, caracterizată printr-un
interes rapid tranzitoriu, cum ar fi tendințele . Celălalt tip constă din mase mai permanente și mai
durabile, care sunt foarte organizate, cum ar fi Biserica sau armata . "Masele de tip vechi, ca să
spunem așa, se plimbă pe ele din urmă, ca valurile scurte, dar înalte, pe lungimea mare a mării".
Cu toate acestea, aceleași procese mentale de bază funcționează în ambele tipuri de mase.
Freud se referă la teoria instinctelor și crede că masele sunt ținute împreună prin
legături libidinale( [libido] Dorință necontrolată de satisfacere a instinctului sexual).
Fiecare individ din masă acționează asupra impulsurilor de iubire care sunt deviate de la obiectivele
lor inițiale. Ei nu urmăresc nici un scop sexual direct, ci "nu lucrează, prin urmare, mai puțin
viguros".
Freud a numit inițial identificarea (în mare măsură inconștientă) cu ceilalți indivizi ai masei, toți
fiind atrași în același mod de lider, un element obligatoriu. Eul percepe o asemănare semnificativă cu
ceilalți din grup și identifică cu ei. În plus, admirația și idealizarea liderului grupului are loc prin
procesul de idealizare . Libidoul narcisist este deplasat spre obiectul care este "iubit din cauza
perfecțiunii pe care individul a căutat-o pentru propriul său ego".
De asemenea, procesul de identificare cu agresorul poate avea loc, de exemplu, așa cum se întâmplă
în regresie .
Astfel, Freud a ajuns la concluzia: "O masă primară este un număr de indivizi care au pus unul și
același obiect în locul idealului lor ego și, prin urmare, se identifică unul cu celălalt".