Sunteți pe pagina 1din 6

PASTELUL este specia liricii peisagiste, în care poetul/autorul îsi exteriorizează trăirile prin

intermediul vocii eului liric față de un tablou din natură, valorificând descrierea si o gamă largă a
procedeelor artistice.
Opera literară X de Y este un pastel dedicat...(cui?) și se încadrează în această specie literară, întrucât
în text se regăsesc particularități, precum: descrierea este modul predominant de expunere, apare grupul
nominal si limbajul abundă în expresivitate.
În primul rând, tema abordată de poet-natura, surprinsă ...(ideea poeziei, ce anume este descris:
anotimpul, colțul din natură (pădure, munte, câmpie etc..), momentul zilei surprins (seară, dimineață,
noapte etc.) ). Eul liric se află în ipostaza de contemplator/reflexiv/meditativ și se lasă fermecat de
frumusețea naturii, exprimându-și în mod direct sentimentele de (dragoste, admirație, încântare, tristețe,
nostalgie, resemnare, optimism, neliniște, teamă, revoltă etc.) trăite în fața tabloului contemplat.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat este descrierea literară, prin care poetul
recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: citat descriere (1-2 versuri). Descrierea este
completată de câteva note confesive , mărci ale subiectivității, astfel, (ex. de mărci lexico-gramaticale)
sau poezia reprezintă o formă a lirismului obiectiv, în interiorul acesteia remarcându-se câteva mărci ale
afectivității, astfel (diminutive, exclamații, interjecții, substantive în vocative, verbe la imperativ,
punctele de suspensie). Traiectoria descriptivă urmărește planurile-terestru (ex.) sau și cosmic (ex.), fiind
atotcuprinzătoare/panoramică-concretizezi în funcție de textul tău.
În al doilea rând, ca în orice descriere, limbajul artistic are rolul de a reda în mod nuanțat elementele
cadrului natural. Conservând calitățile procedeului pictural de la care a împrumutat numele, în pastel
este frecvent registrul vizual cu sugestii cromatice, armonizat cu imagini auditive, olfactive sau cinetice
care au în componența lor figuri de stil de o deosebită forță de sugestie-selectezi și interpretezi câteva
procedee artistice. / Imaginea reală este transfigurată prin folosirea unor procedee artistice, descrierea
fiind o proiectie a unor stări emotionale generate de contemplarea tabloului. Astfel, (se identifică figurile
de stil si se comentează).
Totodată, sunt prezente constructiile nominale (substantiv-adjectiv-exemple), dar si verbele de
miscare...care au rolul de a dinamiza tabloul descris, iar verbele la indicativ, prezent/imperfect…(ex.) au
valoare evocativă și redau/eternizează frumusetea tabloului.
Nu în ultimul rând, elementele de versificatie (rima..., ritmul...măsura versurilor de...silabe), contribuie
la exprimarea sentimentului de...a autorului, prin realizarea unei muzicalităti implicite a discursului.
Asadar, sintetizând cele afirmate, pot sustine că opera X de Y este un pastel închinat..., îmbinând
armonios diverse procedee de expresivitate artistică, într-o compozitie echilibrată, de o mare fortă
expresivă.
DESCRIEREA ARTISTICĂ/LITERARĂ
Descrierea artistică (subiectivitate) este modul de expunere specific textelor literare,
constând în surprinderea unui element din realitate, în mod subiectiv, prin apelul la
procedeele de expresivitate artistice originale, prilej pentru autor de a-şi transmite trăirile de
care este cuprins în fata tabloului zugrăvit.
Descrierea literară este un mod de expunere, o tehnică literară axată pe sublinierea unor
trăsături, precum şi o operă literară, care se bazează pe acest mod de expunere prin care autorul,
apelând la procedeele de expresivitate artistică, evidențiază detaliile semnificative ale unui
peisaj/tablou care îl impresionează .
Poezia X de Y ilustrează elocvent trăsături ale unei descrieri literare/artistice de tip
tablou/portret, deoarece poetul pune în lumină particularitătile peisajului/ portretului surprins prin
intermediul descrierii, ca mod predominant de expunere, procedeele expresive, grupul nominal si
verbele la indicativ care redau frumusetea eternă a naturii/caracteristicile deosebite ale
personajului.
În primul rând, autorul conturează un tablou din natură (hibernal, amurgul, apusul...) structurat
pe două planuri/mai multe planuri. Privirea celui ce transmite sentimentele de încântare, de
admiratie… se îndreaptă către o imagine panoramică (care?) ..., urmând ca apoi accentul să cadă
pe detalii..., impresionând puternic. Momentul surprins de autor este..., iar atmosfera este de
vrajă, de încântare, de fascinatie... (descrierea de tip tablou)./Poetul îsi exprimă, în mod direct si
discret, sentimentele de admiratie fată de o persoană dragă sufletului său (dacă este precizată în
text-specificare), conturându-i un portret fizic/moral deosebit (precizare).
În al doilea rând, viziunea personală asupra peisajului zugrăvit/portretului este conturată
printr-o varietate de mijloace artistice. Limbajul este încărcat de expresivitate, astfel, sunt
prezente figurile de stil si imaginile artistice (ex+comentare). La nivel morfologic, apare grupul
nominal cu precădere (ex), iar verbele la indicative, prezent… redau frumusetea eternă a
naturii/portretului. Fiind o descriere de tip tablou/ portret poetul dă glas sentimentelor profunde
de încântare, de admiratie, de exuberantă, declansate în sufletul său de contemplare a tabloului
sau de admiratie fată de persoana descrisă.
În concluzie, prin viziunea artistică asupra tabloului/persoanei descris/-e, poetul transmite
emotie si reuseste să modeleze cu ajutorul structurilor artistice originale, un impresionant
tablou/portret.
DOINA POPULARĂ
Doina este o creatie a liricii populare românești, în care creatorul anonim exprimă, în mod
direct, o gamă de sentimente deosebit de puternice, proiectate într-un mediu rural pastoral sau
arhaic, fiind, de obicei, interpretată pe un fundal muzical.
Opera literară X este o doină, întrucât are particularități de conținut și de formă care o
încadrează în categoria doinei de dor/de jale/de înstrăinare/de revoltă/de cătănie/de dragoste.
Fiind o creație folclorică, doina ilustrează trăsăturile operei populare are caracter oral fiindcă a
fost transmisă prin viu grai, identitatea autorului nefiind cunoscută, caracter traditional, colectiv
și sincretic, versurile sunt interpretate pe o melodie tipică, lentă.
În primul rând, lirismul doinei are un caracter profund subiectiv, însă mesajul ei are o mare
putere de generalizare, în el regăsindu-se trăiri omenești profunde, asociate unor motive literare și
realități specifice satului românesc. Eul liric este vocea autorului anonim care exprimă trăiri
intense, aflându-se în ipostaza flăcăului îndrăgostit/ a mândrului/ a bădiței/a voinicului/a
haiducului/a feciorului/a fetei de la țară/ a iubitorului de libertate/ a revoltatului etc., iar mărcile
lexico-gramaticale explicite susțin această implicare afectivă (ex.) a celui care dă glas
sentimentelor sale care devin general umane (numești sentimentele).
Mesajul doinei devine mai sugestiv prin prezența unor motive specific populare recurente în
doine care susțin tema acestei creații populare comuniunea dintre om și natură, succesiunea
anotimpurilor, dorul, norocul, păstoritul, haiducia, cătănia, înstrăinarea etc-numești motivele care
se regăsesc în text și le ilustrezi cu structuri/cuvinte adecvate.
În al doilea rând, ideile poetice sunt susținute de un limbaj artistic caracterizat, în general,
prin simplitate, dar sugestiv, bogat în semnificații. Astfel, (numești și selectezi procedeele
artistice și le intepretezi).
De asemenea, formulele stilistice ( ,,Foaie verde…, Foicică micșunea…) susțin caracterul
traditional al doinei și delimitează secvențe lirice- le exemplifici. La nivel compozițional apar
(dacă apar!) paralelismul sintactic care asigură operei un echilibru discursiv- repetarea unor
strucuri cu organizare sintactică asemănătoare în versuri diferite- precum și simetria ( prezența
unei aceleiași idei poetice în incipitul și la finalul doinei). Vocabularul poetic este impregnat cu
termeni și expresii populare, cu diminutive, cu arhaisme și regionalisme specific zonei în care a
fost creată și care susțin oralitatea stilului-exemple!
De asemenea, la armonia versurilor contribuie și prozodia specifică numești tipul de rimă,
măsură scurtă…ritmul este trohaic, poezie astrofică.
Aşadar, caracterul liric profund confesiv, mijloacele artistice simple ce concentrează
semnificațiile și sentimentele adânc înrădăcinate în sufletul românului sunt trăsături ce încadrează
poezia…în specia doinei populare.
Textul nonliterar
Textul nonliterar este rezultatul observării directe a realității și a transformării acesteia în
informație având ca scop informarea sau convingerea cititorului de adevărul celor relatate.
Un astfel de text este și…(titlul și autorul), care a fost publicat în…(precizezi sursa din care
este citat textul), fiind un…în ce categorie se încadrează?-articol de ziar, de revistă, afiș, text
publicitar, reclamă, prospect, instruțiune de folosire etc.)
În primul rând, fiind un text nonliterar, are rol informativ, are caracter nonfictional fiind
bazat pe aspect adevărate, controlabile ale realității cotidiene, scopul acestuia fiind de a transmite
cititorului informații concrete sau transmiterea unor convingeri: (care este tema textului?; Care
sunt informațiile transmise-pe baza textului, prezinți, folosind și citate , conținutul acestuia,
elementele, evenimentele relatate din perspectivă obiectivă). Textul este scris la persoana a III-a,
autorul neimplicându-se afectiv în discurs.
În al doilea rând, specific categoriei textelor nonliterare este limbajul, în general, lipsit de
expresivitate, cuprinzând cuvinte cu forme literare, termeni specifici, date numerice sau referirea
la persoane, personalități din realitate, cunoscute...(exemple). Cuvintele sunt folosite cu sensul
denotativ (propriu), iar ca frecvență se remarcă predominanța neologismelor...(exemple) și
enumerația...(exemple) cu rol în detalierea informațiilor.
În concluzie, transformarea realității în informație, obiectivitatea și caracterul nonficțional
sunt trăsături care încadrează textul....în categoria textelor nonliterare.
GENUL LIRIC
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod
direct, prin excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului
liric,dar şi cu ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă,
ce se adresează sensibilităţii cititorului.
Poezia X, de Y este o operă lirică, deoarece accentul cade pe subiectivitate, pe nota
afectivă ce constă în exprimarea directă a trăirilor prin vocea eului liric, vocea poetului care se
confesează şi îşi transmite direct, folosind resurse expresive, gândurile şi sentimentele faţă
de…(tema poeziei)
Un prim argument pentru a evidenţia apartenenţa acestei opere la genul liric îl constituie
prezenţa eului liric, ca instanţă a comunicării poetice, aflat în ipostaza de…, proiectat în
discurs prin indici morfologici la persoana întâi, singular (forme pronominale,
precum: ,,...", ,,...", ,,...", forme verbale, precum ,,…’’) sau la persoana a doua (forme
pronominale, precum: ,,…’’, forme verbale, precum ,,…’’), substantivul în cazul Vocativ…sau
interjecţia afectivă (rareori, apar indici la persoana a III-a)
Textualizarea eului liric pune în lumină tipul de lirism (subiectiv, confesiv sau adresativ
sau obiectiv), discursul fiind de tipul monologului liric. Tema/ temele creaţiei sunt... (le
precizezi şi dai exemple de versuri, arătând de unde reies.).
O altă dovadă a apartenenţei acestei opere la genul liric e dată de faptul că poetul îşi
exprimă sentimentul/sentimentele de..., în mod direct, iar subiectivitatea reiese şi din
valorificarea resurselor expresive ale limbii. Poetul este capabil să transfigureze realitatea
exterioară prin propria viziune, cu scopul de a exprima metamorfozele fiinţei. Figura de stil
predominantă este... (,,..."), (,,...), însă nu lipsesc... (,,...") sau (,,..."). Comentează două-trei figuri
de stil care să susţină argumentul, care surprinde sentimentul dominant din poezie.
În altă ordine de idei, descrierea, ca mod predominant de expunere, atestă apartenenţa
acestei opere la genul liric.
Nu în ultimul rând, elementele de versificaţie care imprimă discursului liric o muzicalitate
aparte, o tonalitate în acord cu trăirile poetului, iar la nivel formal susţine mesajul întregii creaţii.
Textul se compune din...strofe, în care rima este...ritmul..., iar măsura versurilor este de...silabe.
Fiind o creaţie în care autorul, prin vocea abstractă a eului liric, transmite cititorului în
mod expresiv gânduri şi sentimente, poezia X, de Y se încadrează în genul liric.
TITLUL OPEREI LIRICE
OBS. (adaptezi ideile la textul tău, le concretizezi aşa încât primul paragraf să conţină şi concret părerea
ta despre relaţia titlului cu poezia)
Titlul, cheie de lectură a operei X de Y, îi anticipează semnificaţiile, fiind o fereastră deschisă către
mesajul acesteia; situează cititorul într-un anumit orizont de aşteptare, aflându-se în concordanţă cu
întreg conţinutul ideatic al textului. Acesta este un element paratextual care contribuie la
decodarea temei discursului liric…(care este?)
În primul rând, din punct de vedere structural, titlul este de tip...analitic ( o sintagmă, un grup de
cuvinte, un enunţ)/ sintetic ( un singur cuvânt) , fiind alcătuit din…(ce cuvinte alcătuiesc titlul-valori
morfologice). De obicei, este format dintr-un substantiv (sau constă într-un grup nominal-substantiv şi
determinanţii acestuia/relaţie de subordonare sau de coordonare) şi trebuie precizat numărul acestuia,
dacă are sau nu articol. Dacă titlul conţine un verb, se precizează modul/timpul acestuia şi semnificaţia
(ex. modul imperativ indică un îndemn, o chemare, etc., modul conjunctiv indică o speranţă, o dorinţă
etc.); El anticipează tema/motivul central/ starea dominanta transmisa prin vocea eului liric/coordonatele
spatial/temporale ale cadrului descris. (formulezi concret care consideri că este legătura dintre titlu şi
text).
De asemenea, titlul este în strânsă legătură cu semnificaţiile profunde ale operei. Astfel, un
termen/întreg titlul este reluat în incipitul/finalul poeziei, devenind laitmotivul), accentuând ideea că…/
deşi titlul nu apare reluat în poezie, el prefigurează esenţa ideatică a textului şi concentrează
semnificaţiile acesteia (evidenţiezi legătura dintre titlu şi conţinut-2-3 fraze despre conţinutul de idei
poetice al operei, exemplificate cu scurte citate). Semnificaţiile titlului se întregesc şi prin prezenţa în
operă a termenilor/sintagmelor ce alcătuiesc câmpul lexico-semantic al…(selectezi cuvinte sau expresii
ce fac parte din acelaşi câmp lexical cu termenii din titlu).
În al doilea rând, apar procedeele artistice variate care susţin mesajul poetic prefigurat de titlu.
Imagini artistice…(vizuale…ex., auditive…ex., dinamice…ex.) şi figurile de stil, precum:…(numeşti şi
exemplifici 2-3 figuri de stil diferite) sugerează…(atmosfera de…sentimentele de…)-interpretezi separat
câteva figuri de stil/imagini artistice care ţi se par că au legătura cu titlul.
Aşadar, titlul poeziei…de…se constituie într-o cheie de lectură a textului, determinând cititorul să
pătrundă în universul ficţional care transfigurează original realitatea, din perspectiva subiectivă a
poetului.