1

IERTĂĂ CIUNI
Ps.30,5 Cinstită fam binecuvântată adunare
Atunci când îi petrecem pe cei dragi ai noștri în lumea de dincolo de zare folosim cuvinte din cele mai
alese: adevără, iubire, dreptate, curaj, libertate. Aceste cuvinte exprimă ceva din negrăita taină a omului și din ceea
ce înseamnează vocația lui ultimă. Ce am putea spune noi acum în această situaţie. Înainte de orice noi creştinii
spunem o rugăciune, când aflăm că cineva pe care l-am cunoscut sau nu l-am cunoscut a trecut la Domnul: D să-l
ierte și să îl odihnească în pace. Nu spunem nimic altceva decât aceste cuvinte sunt pline de sens. Ele ne spun că
fiecare om poartă asupra lui încă de la naștere un certificat de deces, a cărui dată numai D o știe, dar al cărui conținut
noi îl umplem cu faptele și cu viața noastră. Ele ne spune că noi oamenii oricine am fi și orice am fi toți suntem
păcătoși. Ele ne spun că Hr care s-a întrupat și a devenit om ca și noi, cel care s-a răstignit pt noi, a gustat moartea
ca om ca să ne dea în dar iertarea păcatelor. Lc.23, 34. Toți avem nevoi de iertarea păcatelor și eu și părintele și dvs
avem nevoie de iertarea păcatelor. Deci odihna pe care o cerem de la D pt sufletul lui este condiționată de iertarea
păcatelor. Atunci când noi spunem: D să-l ierte și să-l odihnească în pace, imediat facem și noi același lucru adică, și
noi iertăm din inimă. Doar așa dăruim odihnă și pace sufletului de lângă noi iertându-i toate și așa îi odihnim
sufletul. Zicem toți în rugăciunea Tatăl nostru: Și ne iartă nouă precum și noi iertăm. Iertarea păcatelor este primul
rod al Crucii lui Hr, mielul lui D care s-a înălțat pe cruce ca să ridice păcatul lumii. Hr pe cruce! Era batjocorit
disprețuit vorbe atât de urâte priviri răutăcioase și ce spune Lc.23,34. Nu capitulează Hr. nu se dă jos, nu ne spune nu
meritați să mor pt niciunu dintre voi. D nu ne lasă pe niciunu dintre noi oricât de păcătoși am fi.

 Sigur fiind vineri i-am rugat să fie meniul de post. Pt omul de azi postul din păcate înseamnă în primul rând
dietă. O procedură exterioară care are în primul rând legătură cu trupul. Înseamnă să înveți să te abții într-o lume a
consumului care te invită permanent să te înfrupți. După Scriptură,. postul este expresia unui doliu, a unei invazii, a
unei distrugeri inevitabile. Când nu mănâncă omul? Când are o durere extraordinară, când îți moare cineva drag.
Sau când nu mai mănâncă omul? Când are o pasiune care îl consumă, când are o bucurie interioară atât de mare
încât uită să bea și să mai mănâncă. Când ești devorat de o pasiune pozitivă care te consum. Noi postim de dragul
Mirelui Bis de dragul lui Hr care într-o zi de vineri și-a vărsat sângele pe lemnul crucii din iubirea pt noi. Ștefan cel
Mare postește aspru 4 zile și 4 nopți după ce câștigă cea mai importantă bătălie de la Vaslui de la Podul Înalt
împotriva otomanilor. Iisus ne spune că postul este și doliu dar și expresia unei bucuri foartea mare. Unge capul tău
și fața ta o spală

prin rug în special prin dumnezeiasc Liturghie, prin împlinirea binelui.

.20,6 Încărcatu-l-ai cu binecuvântări pe totdeauna și cu zâmbetul feței Tale l-ai umplut de bucurie. Traducerea
patriarhului Nicodim.

În dreptul vieții acestui om atât de frumos care a adormit zâmbind, s-ar putea scrie foarte multe. Spunea
cineva foarte insipirat la înmormântare, că D vine către noi cu zâmbetul feței Sale și noi mergem către El cu
zâmbetul nostru. D ne zâmbește El însuși prin oameni, avem așadar onoarea de a ne simți în sfera zâmbetului lui D.
Spun cei care cercetează Sfintele Scripturi că Domnul Hr nu a râs niciodată în timpul vieții Sale pământești. Ba
dimpotrivă vedem că a plâns de mai mlute ori. A plâns pt soarta Ierusalimului, a lăcrimat pt prietenul său Lazăr cel
mort de 4 zile, a plâns de asemenea în Grădina Ghetzimani, Evr 5,7 El în zilele trupului Său a adus cu strigăt și cu
lacrimi cereri și rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte. Chiar dacă Domnul nu ar fi râs cu
siguranță că a zâmbit de mai multe ori. Am auzit Duminică că Domnul Iisus S-a minunat și a admirat credința
sutașului dându-o ca exemplu tuturor: la nimeni în Israel, nu am găsit atâta credință. Nu se poate să nu se fi bucurat
și să nu fi zâmbit. Mai mult decât atât în Lc 6,21 spune Domnul: Fericiți cei ce pângeți acum, cei ce sunteți în doliu,
 2

că veți râde. Adică veți avea această bucurie de a fi cu Domnul. Pt creștini nu există nicio întristare în lumea aceasta
care să nu fie unită că bucuria. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea.
Cred că fiecare dintre dvs ați putea scrie multe pagini despre viață și le-am putea compila pt a face un
contur de viața cât mai complet. Dar pt că el a trăit în expresia simplității i s-a făcut un portret rezumat care spune în
cuvinte puține foarte multe. Viața unui om așa cum a fost le Alexandru Iokob s-a născut la 1 ianuarie 1934 în
comuna Borșadin părinții Ștefan și Maria unde a trăit până la frumoasa vârstă de 85 de ani.
S-a născut într-o familie frumoasă pe care D a binecuvântat-o cu cu 7 copii, 5 băieți și 2 fete, el fiind al 4
lea copil. Viața în familie este și frumoască este și grea. Însă frumusețea familiei trebuie să depășească greutatea ei. O
viață frumoasă nu ți-o dă bogățiile materiale, viața frumoasă ți-o dă pacea în familie, când știi tu ca bărbăt că te
așteaptă cineva acasă, și tu femeie fericită ești câd știi că ai un bărbat care muncește pt tine pt copii tăi și pt viitorul
vostru al tuturor. A urmat cursurile Școlii din Borșa 4 ani la secția maghiară și ulterior încă 4 clase la secția română.
Viața lui se împlinește prin căsătoria cu Petrar Maria din 9 aprilie 1964 Timp de 55 de ani și-a împărțit
viața cu soția sa Petrar Maria alături de care a trăit multe bucurii și împliniri. Omul frumos este cel care știe să și
împartă, eu nu zic că nu trebuie să și adunăm, trăim într-o cultură extrem de cumulativă, ori a te însoți cu cineva
însemnă a ști să și împarți cu generozitate. Așa a fost și adormitul în Domnul, ajuta pe oricine, nimeni nu ieșea de la
dânsul cu mâna goală.

Acest om împreună cu soția lui a ales să fie părinte. Când alegi alegi să fii părinte, e o mare binecuvântare
pt că alegi să fi alături de D în actul creator al vieții. Dar în toată binecuvântarea asta te poate încerca și durerea
Golgotei. D a ales să fie Părintele nostru al fiecăruia, unii dintre noi în dăm slavă, alții uităm de el, nu îl căutăm
niciodată, nici când a suferit pt noi, nici când a murit pt noi în vinerea mare nici când a înviat, alții în acuză pe
Domnul. Fiecare va da socoteală. Nici cel pe care îl conducem pe ultimul drum pământesc nu a fost ocolit de durerea
Golgotei, pe care a dus-o până la capăt cu demnitate și generozitate. A avut parte de durerea Golgotei și în martie
1983 când a suferit un grav accident de mașină fiind în comă pentu 2 săptămâni, dar și de înviere când ca prin
minune și-a revenit întorcându-se acasă lângă soție și copiii lui. A intrat de asemenea în incapacitate de muncă fiind
pensionat pe caz de boală.
În data de 20 martie 2019 a început să se simtă oarecum slăbit, a fost internat la UPU Cluj pt investigații
medicale fiind transferat la Medicală 2 și ulterior la Pneumatologie. Este externat în 12 aprilie anul curent în stare
relativ stabilă. În 17 iunie boala i-a recidivat, starea sa de sănătate trupească agravându-se a fost internat la Spitalul
Clujana timp de 2 săptămâni de unde a fost externat în stare ameliorată, dar nu prea bună. Sâmbătă 13 iulie 2019 a
fost chemat la Domnul la ora 20.
Sfânta Scriptură când vorbește despre momentul acesta al plecării spune: s-a adăugat la neamul său. Scade
ceva aici și se adaugă în Împărăția lui D. Sf Macarie ne spune că din momentul în care ne naștem și înaintăm în
vârstă pierdem din viața pământeasă și se dezvoltă în noi viața veșnică. Așadar viața veșnică este contemporană este
simultană cu viața pământească. Pe măsură ce înaintăm în vârsta viața pământească se reduce și se conturează tot mai
mult viața cerească, viața eternă. Iată de ce trebuie să creștem și dpdv spiritual prin practicare credinței noastre.

 Către cei din conducerea primărie Borșa cu care a avut o bună colaboare. De la domnul Pastor și de la mine.

am fost ca degetele de la o mână, ne-am ajutat ne-am iubit ne-am respectat

 3

În aceste clipe își îndreptă gândul prin noi către:

 Soție Felicia ,nu te las singură, uită-te câtă lume este în jurul tău, am nădejde că copii, nepoții, vecinii te vor ajuta
să treci peste momentul acesta. Să nu mă dai uitării, să te rogi pt mine și să zici din tot sufletul D să mă ierte.
Poate ți-am greșit cu ceva cu voie sau fără de voie acum la capăt de drum pământesc te rog să mă ierți pt ca D să
mă ierte.
 Cuvânt de gratitudine își îndreaptă către copiii lui. Acum vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari. Pt
ca din această stare să se înalțe rugăciune către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii
folosind 4 cuvinte cheie multumesc, vă iubesc, vă iert, și mai ales în ceasul acesta iertați-mă și pt durerea
aceasta pe care v-am creat-o. Tatăl mea nu a murit./ Tata nu poate să moară./ El rămâne nesfârșit. Așteptat de
nenumit. De cu zori și până seară. Așteptat de seară-n zori. Tata doarme printre flori. Nu aude cum îl plânge./
Clopotul din turnu nalt. Tata-i soare ce răsare. /Pe tărâmul celălalt

 Se îndreptă apoi ... spre Părinți și socrii.. să știți că am știut cuvântul psalmistului care spune ce bine este ca să
fie frații împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut fiind unul ajutorul celuilalt. Dacă v-am greșit cu ceva în
această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
 fratele lui ,. Iată că D a hotărât să mă alătur celor care sunt în eternitate.voi duce cu mine toate amintirile
frumoase și vă rog să nu mă dați uitării nici voi, te rog să nu mă dai uitării. Dacă v-am făcu ceva neplăcut în viața
aceasta fiți și voi iertători și mă iertați pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă spre
 Își ia cuvânt de iertare de la ...noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite putem să rămânem
împreună prin iubirea noastră.
 Își exprimă gratitudinea pentru vecinii cu care a conviețuit în bune relații
 Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui dar și-au
dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-l ierte și să-l odihnească Vom depune trupul
adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie vă roagă să îi însoțiți precum și la masa care se
dă la restaurant din localitate.
 Vom alcătui cortegiu funerar mai întâi crucea adormitei în Domnul Raveca, praporii, părinții slujitori, sicriul cu
trupul neînsuflețit, familie și cei care puteți dintre dvs.
 4

În final vom evoca cuvântul îndătinat de rămas bun cu care suntem atât de obișnuit nu înainte de a spicui câteva
dintre aspectele mai importante din viața unui om așa cum a fost Iokob Maria.

Timp de 55 de ani și-a împărțit viața cu soțul sa Iokob Alexandru alături de care a trăit multe bucurii și
împliniri. Omul frumos este cel care știe să și împartă, ori a te însoți cu cineva însemnă a ști să și împarți cu
generozitate. Așa a fost și adormita în Domnul, ajuta pe oricine, nimeni nu ieșea de la dânsul cu mâna goală.

Închei cu o rug. pe care i-o cerem noi lui D. ca să ne ierte de toate neputințele și de tot păcatul: Miluitește-ne pe
noi, binecuvintează-ne laolată pe noi cei care ne prăbușim în cale, pe preoți și pe episcopii care trec nepăsători, pe
cei care blestemă și pe cei blestemați pe cei care Ți se împotrivesc și pe cei care se închină în fața iubirii Tale.
Adună-ne pe toți Doamne într-u tine Părinte Drept și Sfânt. Amin

În aceste clipe își îndreptă gândul prin noi către:

 către copii lui. Acum vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari pt ca din această stare să se înalțe
rugăciune către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii să nu mă uitați niciodată să trăiți
în așa fel încât să revedem în Împărția cerurilor. Vă pun la inimă îndemnul din poezie: Când și când în miezul
verii/ sau la Paști să vadă satul/ cum îmi vine ca-n toți anii la căsuța mea băiatul/ Și având tihna și odihna la
venire sau plecare/ să aprinzi și la groapa maichi câte-un pai de lumânare. Vă rog iertați-mă pt durerea aceasta
pe care v-am creat-o.
 Se îndreptă apoi ... spre nepoții... să știți că am știut cuvântul psalmistului care spune ce bine este ca să fie frații
împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut fiind unul ajutorul celuilalt. Dacă v-am greșit cu ceva în această
viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
 Dragii lui soră de la frații lui , am fost ca degetele de la o mână, ne-am ajutat ne-am iubit ne-am respectat. Iată că
D a hotărât să mă alătur celor care sunt în eternitate.voi duce cu mine toate amintirile frumoase și vă rog să nu mă
dați uitării nici voi, vă mulțumesc pt toată dragostea voastră și vă rog să nu mă dați uitării. Dacă v-am făcu ceva
neplăcut în viața aceasta fiți și voi iertători și mă iertați pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă spre
 Își ia cuvânt de iertare de la ...noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite putem să rămânem
împreună prin iubirea noastră.
 Își exprimă gratitudinea pentru vecinii cu care a conviețuit în bune relații
 Către cei din conducerea primărie Borșa cu care a avut o bună colaboare. De la domnul Pastor, pr gr cat și de la
mine.
 Milak Mihai cu care a avut o relație specială.
 Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui ei și-au
dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-l ierte și să-l odihnească Vom depune trupul
adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie vă roagă să îi însoțiți precum și la masa care se
dă la căminul din localitate.Îi dorim ca bunul și înduratul D. cel care întrupează adevărul și demnitatea bunătatea și
lumina să-i răspltătească pt faptele ei cele bune și dăruirea de sine. Odihna veșnică dă-i-o ei Doamne și lumina cea
fără de sfârșit să-i strălucească ei. D să o ierte și să o odihnească în pace.
5
PREAMILOSTIVĂ MAICĂ
A MILEI SFÂNT IZVOR
NADEJDEA MÂNTUITII
SCĂPAREA TUTUROR
LA TINE VIN CU LACRIMI
CAND SUNT INDURERAT
LA MILA TA MĂICUȚĂ
CU GREA DURERE CAD
CĂ CINE PLANGE OARE
ÎN JALE ŞI-N NEVOI
ȘI SUFERĂ DUREREA
ALATUREA DE NOI
DOAR INIMA DE MAMĂ
CU SUFLETUL CURAT
PENTRU COPIL INDURĂ
DUREREA NENCETAT
FECIOARA CEA MAI SFÂNTĂ
ŞI MAMA LUI IISUS
MĂICUŢA TUTURORA
A NOASTRA-N CERURI SUS
TU SUFERI PENTRU LUME
CU NOI ESTI IN NEVOI
TU EȘTI ÎN SUFERINŢĂ
ALĂTUREA DE NOI
COPILUL LA DURERE
SĂRMAN ŞI NECĂJIT
DE INIMA DE MAMA
SE SIMTE OCROTIT
CĂCI MAMA E NADEJDEA
IZVOR DE MANGAIERI
ŞI CÂND ÎI SPUI DUREREA
RECAPETI NOI PUTERI
EU SUNT LIPSIT DE FAPTE
DE TOT CE ESTE BUN
ŞI NUMAI RUGĂCIUNE
ŞI LACRIMI AM AVUT
ÎNDURĂ-TE DE MINE
TE ROG STĂPÂNA MEA
CĂCI NUMAI RUGĂCIUNE
ADUC ÎN FAŢA TA
TU ROAGĂ-L PE STĂPÂNUL
PE BUNUL FIUL TĂU
SĂ SCAPE DE OSÂNDĂ
SĂRMAN SUFLETUL MEU
O INIMĂ DE MAMĂ
AUZI DUREA MEA
 6
Suntem în prima duminică din această ultimă
lună a anului Domnului. În această lună august
ne întâlnim cu DIH în 3 mari praznice și 4
duminici. Primul mare Praznic este cel al
Schimnării la Față care va fi anul acesta marți,
avem sărbătoare din 15 aug. iar la sfâștit
praznicul înaintemergătorului. De 7 ori suntem
chemați să ne hrănim mințile inimile și
trupurile noastre cu Hr Domnul, care nu este
singur ci tot timpul împreună cu Preasfânta lui
Maică și cu toți sfinții. Ev din duminica de
astăzi a Sf Ap și Ev Matei ne arată vinedecarea
a doi orbi și a unui mut din Capernaum. Cei 2
strigau pe drum miluiește-ne Fiul lui David.
Când au intrat în casă pt a fi vindecați, Domnul
i-a întrebat Mt. 9,28-29. Atunci Domnul și-a
pus mâinile pe ochii lor și prin cuvânt le-a zis.
v.29 Cuvântul are o putere imensă. În cartea
Fac.1,3/ In.1,1/. In 6,66-68./ Și tot Sf Ap Petru
spune 1 Ptr. 4,11. Când vorbim noi, nu
vorbește numai gura ci vorbește întreaga ființă
a noastră. Limba noastră este în legătură cu
mintea și inima noastră. De aceea uneori un om
poate să ne spună ceva dar ceea ce simțim noi
este altceva. Degeaba eu îți spun ție: ce mă
bucur că ai venit la mine dacă în mintea mea
sau înainte cu altcineva am zis of iară a venit
omul ăsta pe capul meu. Cu toate că îi spui ce
mă bucur că ai venit el nu simte asta. Era un
prof de religie care se plângea de elevii lui.
când merg la ore parcă intru în junglă într-o
grădină zoo. Și la- întrebat un părinte: spune ce
gândești când mergi cu catalogul de la
cancelarie la clasă. Și a mărturisit: of iară mă
duc la animalele astea. Păi ei se comportau așa
cum gândea el. Vedeți cât de mare este puterea
cuvântului chiar și a gândului. De aceea a zis
Domnul că din inima omului ies gâdurile și
cuvintele cele bune nu de pe buzele lui. Spune
cuviosul Pimen că este om care de dimineața
până seara vorbește și care în inima sa tace. Pt
că nu judecă pe nimeni pt că cuvintele lui sunt
cuvinte curate care hrănesc care zidesc. Și tot el
zice că sunt oameni care tac cu limba dar în
inima lor pururea cârtesc și îi osândesc pe alții
și sunt nemulțumiți. Unul ca acesta pururea
grăiește. Să încercăm în postul acesta să
postim și de cuvinte inutile de bârfe și
judecarea aproapelui. A posti de cuvinte nu
presupune doar să tăcem din gură, deși chiar și
lucrarea aceasta ne este de folos. Pt că din
vorba multă noi ne risipim, ne împrăștiem.
EU SUNT SĂRAC ȘI SINGUR / TE ROG NU MĂ
LĂSA
Una din țintele postirii nostre este și liniștirea în
tăcere. Părinții Bis nu s-au îndepărtat de hrană
sau de zgomotul lumii decât pt a se linișit și pt
ca apoi să se înduhovnicească. Zice părintele
Sofronie Saharov un mare părinte al Bis.: Din
orice discuție care durează mai mult de 20 de
minute este imposibil să lipsească cleveteala și
bârfa. Ne spunea un prof că atunci când îi lăsa
să vb pe studenți liber despre ce vor, chiar și
atunci când porneau de la un subiect
duhovnicesc în foarte scurt timp ajungeau la
sport și politică. Să încercăm măcar în postul Sf
Mări să fim mai atenți la cuvintele pe care le
spunem dacă e de prisos să nu le spunem, de ce
să le spunem doar ca să te afli întreabă. În toată
viaţa ei, Maica Domnului a dat dovadă de foarte
multă tăcere. Ea a vorbit foarte puţin, însă a
făcut foarte mult. Noi, astăzi, vorbim foarte
mult, dar facem prea puţin. Există o inflaţie a
cuvântului. Omul care vorbeşte foarte mult, se
risipeşte, nu are puterea lăuntrică de a se
interioriza şi a-şi vedea propriile păcate. Noi,
din păcate, când ar trebui să vorbim tăcem, iar .
când ar trebui să tăcem, noi vorbim. Fără postul
de cuvinte fără liniștirea de informații de fluxul
știrilor noi nu reșușim să ne concentrăm la ceea
ce este cu adevărat important la rug noastră
particulară de acasă sau publică a Lit în
Liturghie noi cântăm foarte mult, când cântăm
noi vrem să spunem că suntem încântați de ceea
ce spunem. Când ajunge un om să cânte? Când a
izbândit, când iubește. De aceea cântăm în bis pt
că pt a arăta bucuria noastră. Să învățăm în
postul acesta să ne cultivăm atenția la Cuvânt
dar și la cuvintele noastre. Cea mai bună formă
de a ne sfinți cuvintele noastre este rugăciunea și
citirea Cuvântului lui D. Când ne rugăm, când
cintim Scripturile nu folosim cuvintele noastre
ci cuvinte inspirate de Duhul Sf. și atunci se
sfințește cuvântul și gândul nostru. Să ne dea
Domnul atenție la ce vorbim., să ne dăruiască
dragoste față de rugăciune și față de cuvântul
său.
7
Sărbătoare Schimbării la Față este amintită în
documentele istorice de prin anii 540, așadar
este destul de veche. Încă de atunci pe muntele
Taborului este atestată prezența mai multor
călugări care se rugau acolo unde Hr s-a
schimbat la Față. Ea se referă la evenimentele
din viața lui Iisus din imediata apropiere a
răstignirii Sale. Înainte de fixarea acestei
sărbători pe 6 aug exista praznicul Înălțării Sf
Cruci de pe 14 sept. Iar potrivit tradiției între
Schimbare la Față și răstignirea lui Hr au trecut
40 de zile. De aceea creștinii din primele
veacuri au încercat să refacă acest interval de
timp. Prin urmare Schimbarea la Față a
Domnului este legată de patimă de cruce și
suferința sa de bunăvoie pt noi. În limbaj
culinar această legătură între Schimbarea la Față
și răstignirea Sa pe cruce era această
recomadare să consume un pahar de vin roșu,
chiar dacă este postul Sf Mări, ca să-și
amintească de pătimirile lui Hr. Cu 40 de zile
înainte de patima Sa, Mânt.a început să zică
sfinţilor Săi ucenici:Mc.10,33-34. Spunând
astfel, ucenicii Săi au început a se întrista foarte
şi voiau să-l oprească. De aceea, Mânt. voind să
întărească credinţa ucenicilor Săi le-a spus
aceste cuvinte: Sunt unii, dintre cei ce stau aici,
care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
slava Sa, cât este cu putinţă omului să o vadă.
Spunând acestea i-a luat, pe cei mai de frunte
ucenici ai Săi: pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi,
mergând în Galileea, s-a suit pe muntele
Taborului. Acolo, Hristos pe când se ruga, S-a
schimbat la faţă înaintea lor şi S-a făcut chipul
feţei Sale luminos ca soarele şi hainele Sale albe
ca lumina. Fer Augustin interpretând sărbătoare
de astăzi se referă la hanele lui Iisus care erau
de un alb stărucitor foarte puternic erau
luminoase. Și spune el că hainele lui Iisus
suntem noi creștinii din Bis care în ciuda
păcatelor noastre datorită prezenței lui Hr în
Bis. răspândim fața luminoasă a lui D. Este
uimitor spune el, faptuc că Bis, noi creștinii,
este simbolizată de veșmintele albe strălucitor,
de vreme ce îl auzim pe profetul Isaia 1,18.
Închipuiți-vă că aceste cuvinte ne sunt adresate
nouă tuturor, noi suntem chemați să fim ca
aceste haine care strălucesc datorită prezenței
lui Hr.
Sigur când ne uităm la un creștin pe care îl
cunoaștem, primele gânduri sunt cele negative.
Poate este divorțat, poate este alcoolic, poate
trăiești cu altcineva înșelându-și soțul sau soția.
Dar în ciuda acestor păcate mari, publice Fer
Augustin ne asigură că toți răspândim în lume
strălucirea lui D pt că suntem parte din haina lui
Hr. de pe Muntele Tabor, El ne dă nouă lumina
și slava lui D. zicem adevărul acesta la slujba
înmormântării într-o cântare. Chipul slavei Tale
sunt deși port rănile păcateler. Cum arătăm
concret această identitate a noastră de purtători
de slavă a DIH? Urmând 2 îndemnuri sau 2
verbe din Ev sărbătorii. Mai întâi, cei 3 ucenici
înpreună cu Hr au urcat pe munte ca să se roage.
Au urcat, au depus un efort s-au rugat. Există
o ispită în viața noastră a creștinilor de a urca pe
munte, de a venii la bis, așa cum ați venit dvs
acuma și de a rămâne doar aici. Așa cum s-a
întâmplat cu Petru Mt.17, 4. Mulți creștini vin la
bis și își termină vorbirea lor cu D aici, atât. v 5.
D Tată le-a spus ucenicilor să îl asculte pe Iisus
Hr și să pună în practică cuvântul său în fiecare
zi.
Al 2 lea verb este acela că ei coboară de pe
munte. Coboară în viața obișnuită unde li se cere
să împărtășească și altora ce au trăit acolo, nu
doar prin cuvinte ci concret prin fapte de iubire.
Evident după pătimirea Domnului. Urcăm pe
munte, sau venim la bis dar nu rămânem doar
acolo, ne întoarcem acasă și împărtășim și
altora experineța noastră cu D. așa trebuie
înțeles și îndemnul de la sfârșitul Sf Lit. cu pace
să ieșim pt a răspândi această pace în jurul
nostru. Schimbarea la Față este considerată un
antidot împotriva urâțenie materiale și spirtuale.
Există oameni urâți, adică pe fețele lor citești
invidie, ranchiună, gelozie, egoism, lăcomie.
Amintiți-vă de Schimbarea la Față și fiți
zâmbitori pt că aveți în dvs această slavă a lui D
pe care să o lăsați să strălucească. Ne spune Sf.
Ptr. care a fost martor ocular pe Tabor cum să
facem lucrul acesta.2 Ptr 1, 5-6; 16.
8
Mt. 14, 15-16. Ev din duminica a 8 a după
Rusalii ne arată semnul minunat pe care l-
a făcut DIH a înmulțirii pâinilor. Este un
episod pe care îi întâlnim la toți ev.
Aceasta arată însemnătatea lui pentru
înțelegerea tainei Mântuitorului.
Evenimentul s-a petrecut în Galileea. Hr
înmulțește 5 pânișoare de orz săturând 5
mii de bărbați și din care au rămas 12
coșuri de firimituri. Aceste cifre se pot
interpreta și ca simbol. Nr 5 cinci cărți din
Torah scrisă de Moise. Iar nr 12 coșuri ne
aduc aminte de cele 12 seminții ale lui
Israel. Hr nu e doar un simplu învățător
care dă doar cuvinte oamenilor iată că El
și mâncare fizică oamenilor. El este și
hrănitorul nostru al tuturor. Spunea
Părintele Cleopa despre minunea aceasta
înmulțirii pâinilor că se repetă de la
începutul lumii până în ziua de astăzi ca o
liturghie continuă. Oare nu hrănește D și
astăzi 7 miliarde de oameni. în fața acestui
dar minunat a lui D către noi oamenii, nu
poți să răspunzi decât cu mulțumirii să
trăimi cu duhul mulțumirii pt tot ce ne dă
D în dar fiecăruia dintre noi. Vedeți noi
când venim la dunezeiasca Lit. suntem
invitați să ne împărtășim cu preacuratele
Taine. Împărtășaniei sau cuminecării i se
mai spune și Euharistie. Ori în grecește
Efharisto se traduce prin mulțumesc.
Aceasta este legătura dintre taina
cuminecării și a muțumirii. Atunci când
primim Sf cuminecătură noi îi mulțumim
lui D că ni se oferă sub această formă de
împărtășanie, de pâine și vin care prin
invocarea Duhului Sf se transformă în
trupul și sângele Domnului. Chiar înainte
de a facea aceată minune DIH spune
despre sine că este pânea vieții care se
coboară din cer. In. 6, 35. Iar în
contintunare In 6. 54-55. Iar pt ca să nu
ne șocheze aceste versete, Iisus ni se oferă
sub formă de pâine și vin. Pt cine sunt
spuse aceste cuvinte? Pt îngeri? Nu! Ei
nu au nevoie de hrana aceasta materială pt
că nu au trupuri fizice. Cuvintele aceastea
sunt scrise pt noi. Încă de la începutul
creștinismului nimeni nu primea trupul și
sângele Domnului dacă nu era botezat.
Deci dacă suntem botezați, dacă
participăm la Liturghie avem obligația să
ne împărtășim cu Domnul. Sigur că ne
împărtășim în mai multe moduri dar cel
mai tare și mai intim mod de a te împărtăși
de Hr este Sf Cuminecătură sau Euharistie.
Acesta este mesajul minunii înmulțirii
pâinilor că adevăratele potire în care vrea
Hr să se odihnească nu sunt cele de aur,
argint sau lemn ci suntem noi înșine.Oare
ne îngrijim noi de hrana sufletului nostru?
Una din greșelile noastre ale creștinilor
ortodocși este trăirea credinței prin
delegație. Ia tu preotului se diaconule
trupul și sângele lui Hr, roagă-te doar tu pt
mine că eu nu am timp sau am altceva de
lucru. Gândiți-vă că la fel cum nu poți să-i
spui cuiva: respiră tu în locul meu, că
plămânii mei nu mai pot, sau mănâncă tu
în locul meu, bea tu pt mine. Așa cum pt a
trăi suntem obligați să respirăm să ne
hrănim să bem apă tot așa pt a ne mântui e
necesar să ne împărtășim cu trupul și
sângele Domnului. Depinde cu ce ne
hrănim. Omul este ceea ce mănâncă. Ne
hrănim doar cu hrana care provine din
pământ ne întoarcem în pământ. Ne hrănim
cu pâinea care s-a coborât din cer cu Sf
Cuminecătura suntem deja în cer. La
fiecare Lit avem aceste opțiuni: să alegem
între viața noastră trupească pământească
și viața lui Iisus care ne vine sub forma
trupului și sângelui Să date nouă în Bis. ce
este mai important pt noi? Viața viața
pământească care este mai mult o
supraviețuire sau viața Sfintei Treimi, viața
euharistică.
Închei cu o rugăciune din canonul
dinaintea împărtășiri: Foc și lumină să-mi
fie mie Preacuratele Tale Taine
Mântuitorului arzând neghina păcatelor și
luminându-mă peste tot spre cuvântarea de
D cea adevărată ... și ca tâlharul
mărtursindu-mă, strig către Tine:
Pomenește-mă Doamne, când vei veni
întru împărăția Ta.
Paraclisul M.D. ora 19 luni și marți.
Miercuri dimineața Lit. 19 slujba
prohodului MD. cu înconjurarea bis cu
epitaful punerii în mormânt a Preacuratei.
Joi sărbătoare Adormirii Maicii Domnului.
Maslu de la 18. Sâmbăta viitoare vecernia
o facem de la 18.
9
Ce fulger de lumină luminează ziua
aceasta? Ce îngeri păzitori
străluminează adormirea Maicii celei
începătoare de viață. Ce cuvântări de D
grăitoare fericesc îngroparea trupului
primit de către D. Sf Ioan Damaschin.
Prăznuim Adorimirea Maicii Domnului.
Există o icoană veche din vremea lui
Brâncoveanu în care unu din Ap stă lângă
trupul neînsuflețit al MD și se uită
îndelulg. Privirea lui nu arată nici tristețe
nici disperare ci doar uimire. Privirea lui
pare a spune cum este cu putință să se
descompună această pe care trebuie să o
îngropăm. știm că MD a fost îngropată de
Sf Ap în afară de unul care a lipsit Toma
zis Geamănul. A venit cu 3 zile mai târziu
dar a vrut și el să o mai vadă. A cerut să i
se deschidă mormântul, au dat lespedea la
o parte și au constatat cu uimire că
mormântul era gol. Că Fiul său a ridicat-o
la cer. Maica Domnului a avut așadar o
crăție atât pe pământ cât și dincolo.
Maica Domnului a avut o credină plină de
iubire. La picioarele Crucii se uita la Fiul
ei cu sufletul sfâșiat de durere dar și plin
de iubire. MD precum a plâns pt Fiul ei
atunci când l-a văzut răstignit pe cruce
plânge pt fiecare dintre noi, care suntem
pe crucea vieții și îi urmăm lui Hr. Dar
plânge și pt cei care nu-L urmează pe Hr.
și ne întrebăm cum este să fii Maica
Domnului să porți durerile tuturor pt că ai
purtat durerea fiului tău. Cum este oare să
porți în tine pe Fiul lui D însuși? Dacă
MD l-a purtat în sine pe Fiul său, noi oare
cum îl purtăm? Îl purtăm atunci când îl
primim în Sf împărtășanie, atunci când ne
lepădăm de păcatele noastre prin
spovedanie și renunțăm la ele punându-ne
nădejdea de mântuire în DIH. Îl purtăm
atunci când acasă ne punem în genunchi și
ne rugăm seara și dimineața. O femeie
care nu știa să citească ajunge la un
părinte duhovnic, părintele Paisie de la
mănăstirea Sihla. Și îl întreabă pe părinte:
oare o să mă mântuiesc cu rugăciunea pe
care o zic pt că nu știu să citesc? Dar cum
te rogi întreabă părintele. Așa mă rog
trebăluind toată ziua. Când mătur casa zic:
Doamne curăță-mă și pe mine de păcate
cum curăț și eu praful și murdăria.
Când spăl rufele zic: Spală-mă și pe mine
de păcat precum spăl și eu hainele
acestea .albește-mi haina sufletului meu
precum albesc rufele acetea. Și îi spune
părintele Paisie: Câte zile ai așa să te rogi.
Adică să facem din fiecare lucrare a
noastră o rugăciune. Iată cum Hr poate să
locuiască în inima și-n sufletul noastru. Sf
Maxim Mărturisitorul spune că și noi îl
naștem pe Hr în inima noastră precum MD
L-a născut însă duhovnicește. Atunci când
îl primim în Sf Împărtășanie îl avem pe Hr
deplin în noi așa cum l-a avut MD.
MD adormind se înalță de-a drepta Fiului
său și mijlocește pururea pt noi, ea ne dă
putere și ne întărește prin rugăciunile ei.
MD niciodată nu se gândește la ea însăși ci
mijlocește pt noi. Cum ar arăta viața
noastră dacă și noi ne-am gândi zilnic la
binele celuilalt? Cum ar arăta lumea
aceasta? Să fim și noi ca și această femeie
neștiutoare de carte care și-a transformat
viața întreagă în rugăciune. Fec Maria nu
cere Nimic pt sine și primește totul, nu
urmărește nimic și are totul. În chipul
Maicii Domnului așa cum îl vedem în
icoanele noastre aflăm ceea ce a pierdul
lumea noastră contemporană mândră și
agresivă. Aflăm compasiune, blândețe,
purtare de grijă și smerenie. Noi o numim
Doamna noastră și Împărăteasa Cerului
însă ea se numește pe sine roaba
Domnului.
Noi știm că suntem păcătoși și slabi dar
știm dragostea lui D pt noi care ne-a
dăruit-o pe Maica Sa, ca mamă a noastră.
Să facem din viața noastră o rugăciune de
zi cu zi. Credința Maicii Sfinte a fost
manifestată prin rugăciune. Ea nu a vorbit f
mult, ea s-a rugat. Am văzut în Ev că
Maria merge la verișoara sa Elisabeta și
acolo se roagă și dă slavă lui D. Mărește
sufete al meu pe Domnul. Așa fac oamenii
credincioși. Să ne ajute D să ne trăim
credința luând aminte la MD care să ne
ajute întru toate. Să petreceți acest al 2 lea
Paște al anului cu pace sănătate și bucurie
prin rugăciunile și mijlocirile Născătoarei
de D.
10
Suntem împreună la ultimul praznic împărătesc
din acest an bisericesc. Suntem împreună pt a
cinsti marea taină a AMD. Este un praznic
împărătesc și noi creștinii avem un singur
împărat Fiul Fecioarei cel răstrignit și înviat.
Sărbătoare de azi este atât al Sfintei Fecioare
Maria care adoarme trupește cât și al Fiului ei.
La Adormirea sa Fecioara și-a încredințat
sufletul ei neprihănit lui D Ziditorului ei. Și-a
pus sufletul în mâinile Fiului ne spun cântările
de la strană. De aceea astăzi este praznicul
Împăratului care își poartă în brațe propria lui
mamă. Ne uităm la icoana de pe iconostas o
vedem pe Maria purtându-l pe Iisus în brațele
ei. Ne uităm la icoana Adormirii, o vedem pe
Maria așezată pregătită de Ap să fie pusă în
mormânt, iar în spate îl vedem pe Iisus
împreună cu îngerii care poartă în mâinile Sale
sufletul Fec. care e ca un prunc îmbărcat în
haină albă. Se schimbă rolul. Dacă Fec Maria l-
a purtat în trup pe Fiul și Împăratul Slavei, iată
că acum la sfârșitul vieții pământești Fiul vine
și ia sufletul Mariei pe care îl ridică în taina
iubiri Sf Treimi. La praznicul de astăzi vedem
cu se schimbă rostul morții. Moartea Fec nu
mai este pedeapsă pt păcat, moartea ei este
adormire. Pt un evreu care era înainte de Hr a
sărbători moartea cuiva este un lucru de
neimaginat. Moartea plata păcatului. Ori prin
crucea lui Hr și prin iubirea Fec Maria s-au
schimbat toate se schimbă rostul morții în
adormire. Vedeți noi flolosim cuvântul cimitir,
asta e un cuvânt grecesc. Cuvântul cimitir
înseamnă loc de adormire. Iar sărbătoarea
aceasta pe care o prăznuim noi în grecește se
numește kimisis tou Theotokou, nu se traduce
cimitirul Născătoare de D ci Adormirea Maicii
Domnului. Cimitirul este locul unde înaintașii
noștri dorm în așteptarea învierii. De aceea
Taina Fec Maria ar trebui să fie și taina
noastră. În situațiile în care îi conducem pe
cei dragi spre cimitir cât de mult contează
importantisima noastră persoană. Știți unde
contează cu adevărat fiecare presoană? În
mâinile lui D. Acolo contează ! Așa cum îl
vedem pe Domnul Hr prutând sufletul Maicii
Sale în incoana AMD. În fiecare bis pictura din
partea superioară urmează un anumit traseu.
Deasupra Sf Altar o vedem pe MD Platytera
ton ouranon, cea mai încăpătoare decât
cerurile. Maica Domnului tronând și ținând pe
brațe ca pe un tron pe purncul. Uitându-ne
dispre altar spre ieșire vedem cum acest prunc
se naște, crește, face minuni, propovăduiește, se
răstignește și înviază, urmând ca în ultima
imagine care apare undeva acolo în spate să
vedem oarecum inverasat față de cum sunt în Sf
Altar. Maica Domnului adormită, Hr este mare
în ținută imperială ținând în mâini acele pruncuț
de care vă spuneam și care este chipul Maicii
Sfinte. Acesta este de fapt sensul vieții noastre.
El Hr trebuie să crească și eu să mă micșorez.
Icoană Adormirii Maicii Domnului ar trebuie să
fie imaginea morții fiecăruia dintre noi. Cu un
Hr mare în viața mea moartea nu mă mai sperie
așa de tare și ea devine adormire. Pt cine
moartea devine adormire? Pt cel care iubește.
Cine îl iubește pt D și pe semenii săi mai mult
decât pe el însuși acela trece prin moarte dincolo
de moarte. 1Cor 13,1-3 ne spune că nici viața
nici moartea, nici Împărăția lui D nu se pot
înțelege fără dragoste. Dragosea este singurul
criteriu după care se face judecata fiecăruia
dintre noi. MD iubește cu bucurie pe cei care
trăiesc frumos, dar iubește și cu cruce cu durere
pe cei care trăiesc neglijent și egoist. Iubirea ei
îmbrățișează întreaga lume. Am auzit în Ev
sărbătorii de astăzi care ne spune cum o femeie
evreică din popor spune: Lc11,27 Dacă tu ești
așa e clar că mama ta este cineva. E clar că orice
om este educația părinților lui. dacă Iisus a ajuns
ce a ajuns e limpede că mama lui este o ființă
specială. Domnul apropbă faptul acesta: Da așa
este dar fericiți sunt toți cei care ascultă cuvântul
lui D. mai sunt din păcate creștin care nu o
cinstesc pe MD. îl cinstesc numai pe Fiul. Cum
poți să faci lucrul acesta? Ți-a arătat evreica din
Ev de astăzi. Dacă tu faci lucrurile acestea v. 27.
Iată că o evreică oarecare din popor a înțeles
mai bine lucrurile fără să o cunoască pe Maica
Domnului. Fără ea nu se poate să fim împreună
cu Fiul ei în bis cea adevărată. Fec Maria este
un model pt noi toți. Știm din scrierile părinților
bis că taina AMD s-a petrecut la 33 de ani după
învierea și înălțarea Domnului Hr. Exempul de
rugăciune de milostenie și de dragoste
desăvârșită este Fec Maria. De aceea a sta în bis
timp de 33 de ani ca să arate că bis fără dragoste
fără rugă și fără milă nu se poate.
Să petreceți acest al 2 lea Paște al anului cu
pace sănătate și bucurie prin rugăciunile și
mijlocirile Născătoarei de D. La mulți ani
spre rai tutror celor care purtați numele
Preacuratei Maria. Maslu ora 17.
11

Duminica a IX a după Rusalii. de mari sunt valurile a început să ia apă și să se

Călătorim împreună cu DIH spre Împărăției lui scufunde. Iisus vine la Petru pune mâna pe el îl
D. Fiecare duminică se înscrie într-un parcurs, ridică și împreună se urcă în corabie care ajunge
ne arpopiem de încheierea anului bis care se în liniște la țărm. Iisus îi întinde mâna, aceeași
sfârșete pe 31 august. Lucrul acesta ni-l arată și mână pe care o întinde în iad strămoșilor noștri
sărbătorile pe care le avem în această lună. Am Adam și Eva.
avut AMD și de asemenea 29 sărbătorim În mâina lui D. acolo contează fiecare ditre noi.
Sf Ioan Iacob
sfârșitul de la Neamţ
pământesc prin moarte martirică a ÎnLcpicturile
2,41 subiectul
mănăstirilor estedinPELERINAJUL.
Bucovina am văzut Este
Iubiţi credincioşi
prorocului să primească
Ioan. Aceleași D aceste
personaje careceasuri
sunt expresia
o imagine ceafoarte
mai puternică
duioasă. aLa credinței.
ieșirea Dedin aceea
naos
de rug care pt
hotărâtoare numântuirea
s-a făcut noastră,
numai defără cătreelenoi
Hr cei
nu am
esteînceput
imaginea cu acest verset în
unei mâini, iarcare
în eani se spune
află maică
care suntem
ar fi venit în bis.fără
în lume, Înainte
să fie de noi şi cu
o persoană atâtmai
de părinții
chipuri DIH în fiecare
de prunci an seînduceau
înfășați scutece.în pelerinaj
Această
multă
curată putere
care să-l decât
nascăa noastră
și fără ca au să-I
fost pregătească
alţii care l- la Ierusalim.
imagine și nu eraunui
este tâlcuirea aproape
versetcâteva zile de
din Scriptură
au cinstit
cineva şi îl cinstesc
venirea sa în lume. acumE ope lună SfaIoan Iacob.
sfârșitului, mers pe jos.
din cartea Pld.3.PsSufletele
41,1-2 drepților
psalmistul suntDavid
în mâna dă
D
iareste cel dintâi
sfârșitul tuturor care-şi
se este cinsteşte
moartea, sfinţii
o lună şi care expresie a doruluinu
lui D și chinurile desea vor
se întâlni
atinge cu de D.
ele.PsEste
83,1-o
se
ne arată minunat
taina morții întrucusfinţii săi. Îngerii
D. Există moarte de și 2. Pelerinajul
imagine care neeste exprimarea
arată cât de mult dorului
doreștenostru
D să
asemenea
moarte la sunt fel ceicumcare se bucură
există învierevăzând vieții că și după D. Această
fie împreună cu formă
noi îna credinței a fost pusă
fiecare moment al
fături
învierea din osândirii.
pământ și După din suflareminunea dumnezeiască
înmulțirii în practicănoastre
existenței în mod maiexcepțional de Sf încercărilor
ales în timpul Ioan Iacob.
au ajunsIisus
pâinilor la un așa grad
îi obligă de sfințenie
pe ucenicii săi săîncât
se urce se Născut lângă Botoșani
și a necazurilor mai ales încăînde momentul
mic a avutmorțiidorul
aseamănă
în corabie șicusă treacă ei. Apoi când unparte
de ceealaltă sfânt este
a Mării, după D. Dar
noastre. A rămas
înainteorfan la 6l-aluni
de asta de mamă,
și mustrat. de
Puțin
prăznuit
după carer în Elziuase în care asingur
retrage fost rânduită
pe muntedecaBis să tată la 4 ani pt
credinciosule a ce
fostte-ai
crescut
îndoit.de bunica sa care
toți ceilalțiIisus
se roage. sfințiși seApbucură
se separăîmpreună. E un fel
de mulțimi în pleacă
Este unla semn
Domnul pe arată
care când aveacine 10 esteani. Într-o
DIH, zi
este
de
tainaaniversare
singurătății. în Necer spune
pt sfântul sărbătorit.Ioan
Evanghelistul Sf de Paști după
Dumnezeu ce i-a
însuși caremurit
are șiputerea
bunicasăpeoprescă
care o
Ioan
faptulIacob se bucură în
că mulțimiea această
voia să-Lzifacă de pomenire
rege pe iubea
furtunadinsăcale afară, plecat
meargă pe valuripe mormântul
și dacă vrea bunicii
dă
împreună
Domnul. cu Un Sfastfelproroc de Ilierege al cărui
ne trebuienume l-a un plângea, iar uitându-se
această putere și ucenicilor spre lui.
Bis l-a Darvăzut pe
această
purtat
furnizor dindebotez,
pânieptdecăvindecare
s-a născutdeînmircol. jurul datei
Așa Domnul
putere nuHreste care-ia zâmbea
voastră și eacare i-a zis:
există, nu mai
o aveți în
de
era sărbătorire
și mentalitatea a sf proroc romanilorIlie. Se celbucură
care sf îi plânge.
măsura înTermină
care stațiliceul,
în legăturăse călugărește
cu Mine. Dacă la
proroc
stăpânea Ilie și într-un
trebuia să lefel îl cinstește
asigure pâine el și pe sf Ioan
circ. mănăstirea Neamț.legătură
sunteți în această Aici a fost bibliotecar.Dacă
de dragoste. Cu
Iacob,
Mt 14,27. deși Eu au sunt!
trăit în Esteepoci
numelediferite,
pe caretimpul
D și în l- binecuv viitorului putem
suntem împreună patriarhmerge
Nicodim și peMunteanu
valurile
care
a datasieșiviețuit sf proroc
în urmă cu 1500Ilie șidetimpul în careluia
ani înaintea pleacă la locurile
greutăților și pesfinte. S-a nevoit
valurile la Sf Sava,
nenorocirilor și a
trăit
Moise. Sf Eu Ioansunt Iacob.
cel ce Într-o
sunt, ne peșteră
aduceaamintefost Iliecă fost superiorul
necazurilor. Darschitului Sf Ioan Botezătorul
pt că oamenii nu au această de
cercetat
DIH nu dee Dunși simpul sf Ioan făcător
Iacob totdeîntr-o minunipeșterăun la Iordan atunci
credință, şi dorind o nevoinţă
ce face D? Îi pune şi mai aspră s-a
pe ucenici și
nu departe
simplu de Carmel
proroc. sau un asimpu fost cercetat
rege. Edemai D. mult Se retras
se urcăla șimănăstirea
el într-oSf barcă.
Gheorghe CareHozevitul,
ar fi barca la
bucură
decât unastăzi cu Sf sau
nou David IoandecâtIacobunsfnou voievodIlie. pârul
aceasta?Cherit
Estesau Horaz.
bis. DacăAvrem fost unsă mare ascet un
fim împreună
Ștefan ctitorul
Este același caremănăstirii
a vorbit cu Neamț,
Moisemănăstire
în muntele în mare
cu DIH iubitorși de
să Dnuși unne mare român. Dorul
scufundăm îm mareadupă
care
Horeb.s-aPetru
nevoitvăzândși Sf Ioan Iacob.
pe Iisus careSeîibucură azi și
încurajează D l-a dus peșisf aIoan
necazurilor Iacob laCum
ispitelor. locurile sfinte, la
se cântă și
Sf Ana,
să nu pt frică
le fie că îndepeștera
furtunăînîl care s-a rugat
ispitește pe Iisus:ea întreaga
înmormântare sa viața
mareacavieții
și avăzându-o
noastră aînălțându-
fost un
acolo
Doamne s-adacă
rugatești și Sftu Ioan de la Neamț.
dă poruncă să ublu Și Sf
și eu pelerinaj
se de viforulcareispitelor.
nu e f Să lungfimșiîncare
barcaseîntermină
care se
Ioan Botezătorul
cu tine. Este o umbră pt că de a fost 5 ani egumen
îndoială la un
și de ispitire destul de repede.
află Iisus Hr adicăZice Sf Pavel
în barca bis. Evr.13.
Altfel dacă 14.
schit ocrotit
a lui Iisus. Petrude încă
Înaintemergătorul
se îndoiește Doamne Domnului. dacă Important
încercăm să este umbăm ca pelerinajul
de unii singuri noastru prin
pe valurile
Iată
tu eșticeacelamare carebinecuvântare că nu am fost
zici că ești fă demonstrația. Dă această
schibătoareviațăși să
pe se terminenăpraznice
vânturile cu bine. ale acestei
singuri
poruncăîn aceastăsăseară
valurilor mă țină de șirugpe și nu să
mine vom vin fii
și vieți nu rezistăm mult timp. Iisus ne îndeamnă
singuri
eu împreună nici cu mâinetine. laAp dumezeiasca
numai că nu Lit. piereauCi să stăm în barcă adică în biserică și El se face
suntem
aproape împreună
că îi înghite părtașiapa cu sfinții
și el cinstindu-i
nu spune: salvarea noastră și mâncarea noastră. Lecția pe
pe sfinți. săȘiscăpăm
Doamne dacă lasăînceputul
ajungemslujbei la țărm.a Dar fost elo care o învățăm acum este că Domnul este
oarecare
nu Doamne osteneală
să venim dinpe pricina
valuri. Deșicăldurii,
Petrudar îl împreună cu noi dar să nu sărim afară din barcă,
atâția
ispiteșteaniDomnul
Sf Ioan este Iacob, de cât s-a nevoit
acord, vino șipustiul
tu pe să rămânem în corabia aceasta care este bis și
Hozevei
valuri. Petru ce temperaturi
ar fi ajunsmari la aIisus
trebuit
dacă să se
îndure.
uita care ne trece nu doar peste valurile acestei vieți
Și dacă
țintă la El.noiPtam că stat
putereaîn picioare
nu era lacâteva
Petru ceasuri,
puterea ci ne trece și dincolo de moarte în împărăția
dar
era laSf DIH.
Ioan Iacob
Când și-a câte luatnopții nu de
ochii a priveghiat,
la Iisus a slavei lui D.
cât
văzutnucât a stat în genunchi.
de tare bate vântul Oare
cât nu se cuvine să
facem și noi puțină nevoință. Primească așadar
D osteneala dvs și la puținătatea ostenelii
noastre să adauge bunătatea și mila lui. Astfel
ca să mergem la casele noastre convinși că
nimic din tot ce facem pt sf nu va rămâne
nerăsplătit. Să ne ajute D și în această seară să
rămânem cu gândul la Sf Ioan Iacob și mâine la
dumnezeiasca Lit.
12
D a 4 din PM /fiul lunatec /predica de pe munte
Am trecut de jumătatea Sf şi Marelui Post,
miercuri am avut înjumătăţirea acestei perioade
atât de minunate. Am avut toată săptămâna
trecută în mijlocul bis acel semn sfânt al
cinstitei şi de viaţă făcătoare cruci. Ne-am
întâlnit la începutul postului cu pomul vieţii, la
mijlocul lui cu duminica a 3 a şi ne mai
întâlnim şi-n vierea mare. Crucea lui Hr rezumă
această minunată periodă de 40 de zile care ne
sunt date săre răstignirea patimilor şi-a poftelor
cum spunem în rugăciunea de la sfârşitul Lit
Darurilor înainte sfinţite. În duminica de azi şi
în duminica viitoare avem ca modele doi sfinţi
un bărbat şi o femeie. Am văzut la începutul
Potului tot un bărbat şi-o femeie care au fost
izgoniţi din rai iar acum după ce am trecut de
semnul sfintei Cruci avem un bărbat şi o femeie
care au ştiu să-şi ia crucea şi să-l urmeze pe
Domnul. Este vorba de Sf Ioan Scărarul sau
Sinaitul şi de Maria Egipteanca. Ioan Sinaitul
sau Scărarul de la marea sa lucrare
duhovnicească numită Scara raiului, în care ni
se arată ce trebuie să facă creştinul adevărat ca
să câştige raiul. Și dezvoltă aceste virtuți în 30
de capitole încheindu- cu credința nădejdea și
la final dragostea. Zice de pildă: nădejdea este
o comoară sigură pe care și-o câștigă sufletul
în viața de aici, mai înainte de a dobândi
comoara nepieritoare din ceruri. Aceasta
este odihnitoare a ostenelilor icoana
bunurilor care nu sunt de față. Mânia
rispește nădejdea. Pe când însă nădejdea nu
ne rușinează, omul mânios își schimonosește
fața prierzându-și seninătatea.
Această carte a fost adusă în Ro de părintele
Arsenie Boca de la Muntele Athos şi tradusă în
limba română de Pr Dumitru Stăniloae. Ioan
Scărarul fost un creştin desăvârşit, a intrat în
monahism şi-a dus crucea vieţii până la capăt.
A trăit la sfârșitul sec 6 începutul sec 7, a fost
starețul mănăstirii Sf Ecaterina din Sinai.
Zicea părintele Arsenie să nu lipsească de pe
chipul omului seninătatea, adică nădăjduind în
ceva mai presus de veacul acesta. Noi creştinii
nu nădăjduim în cele văzute care sunt
trecătoare ci în cele nevăzute care nu sunt
trecătoare. Nu zice Mânt în predica de pe
munte Mt 6, 16-18. adică o luminare dincolo
de orice tulburare a veacului acesta. Aşa cum
Sf Pave zice 1 Tesalonicenilor 4,13 . câţiva
părinţi greci de la mănăstirea Grigoriu din
Athos au plecat să propovăduiască în Africa.
Foarte mulţi negrii s-au botezat în credinţa
ortodoxă. Mai târziu au venit tot felul de comisii
ale Bisericii Greciei să vadă ce se întâmplă pe
acolo. Şi povesteşte cineva din acele comisii că
au ajuns într-un sat din Zair şi au fost primiţi ca
nişte prieteni apropiaţi, cu toată dragoste i-au
pus pe masă tot ce aveau ei mai bun, le-au dat
cele mai bune aşternuturi pe care le aveau în
amărâta lor de izbă. Şi au zis extraordinar câtă
dragoste poate să aibă femeia aceasta faţă de
noi, câtă atenţie. Şi după puţin timp au aflat că
cu câteva zile înainte să vină ei. Femeii i-a murit
fiica cea mare care era mâna ei dreaptă. Dar nu
s-a văzut asta, tot timpul cât au stat ei acolo. Şi
nu înţelegeau cum e posibil aşa ceva. La noi
cred că dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva poate un
an de zile nici măcar nu deschideam uşa la
cineva. Dar să-l cinsteşti, să-l preţuieşte şi să nu-
l încarci cu greutatea ta. Cum s-a putut întâmpla
asta au întrebat-o pe femeie. Noi avem nădejde
în DIH, dacă El așa a voit știe El mai bine de ce
a îngăduit. Această nădejde i-a depășit cu totul.
De aceea prin acești oameni simplii D făcea
minuni zi de zi. La noi poate cinva deosebit om
duhovnicesc să nu se simtă e dupâă vreo 2 zile
că i-a murit cineva drag. Iată un exemplu că am
pierdut seninătatea credinței în Hr. Noi pt
lucrurile cele mai simple ridicăm cuvânt
împotriva lui D. Un părinte Filotei din Grecia
înainte de războiul din 1820 cu turcii s-a dus la
armata grecilor și aceștia înjurau de D, drăcuiau.
Și a zis vai vai s-a dus la rege și i-a cerut
poruncește să nu se mai înjure căci cum o să ne
ajute D facă soldații vb așa. Iar regele a zis nu
pot se mai descarcă și ei. A mers și la trupele
turcilor pt că era respectat și de turci și aceștia
așa cum erau ei nu scoteau un cuvânt rău
împotriva lui Alah. Și a zis părintele. D va
îngădui să ne bată turcii pt că hula pe care i-o
aducem. Acest lucru ne spune și părintele
Arsenie Boca cum vorbea el: Mă aveți grijă să
nu scoateți pe gură tot ce vă trăznește dracul
prin minte. Pt că cuvintele care vă ies pe gură
sunt ființe vi care vor merge cu voi până la a
doua venire. Și acolo la trecerea prin vămi sunt
diavoli vicleni de care nu veți trece.
13
Mc.9,23-24. În duminica a 4 a Sf și Marelui
Post Bis ne pune sub reflexie duhovnicească o
minune săvârşită de DIH, vindecarea unui copil
bolnav, un copil lunatic ne spun Sf
Evanghelişti. Hr coboară de pe muntele
Taborului unde s-a descoperit Ap în lumina
care îi este proprie. El este lumină şi această
lumină ne-o împărtăşeşte şi nouă celor care ne
apropiem de el în rugăciune şi curăţire
sufletească. Tatăl acestu copilaş se dovedeşte a
fi un om foarte sincer. Se apropie de Hr şi îi
spune: Doamne dacă tu crezi că poți să-l
vindeci pe fiul meu te rog să faci lucrul acesta.
Hr nu a fost niciodată abordat de felul acesta.
Oarecum a pus puterea lui Hr de a face minuni
sub semnul ipotezei. Dacă poți te rog videcă pe
fiul meu. Hr nu l-a admolestat, nu a încercat să-
l corecteze și să-i spună: Cum vrei tu să-ți
vindec copilul bolnav atâta timp cât tu te
îndoiești în inima ta și nu crezi că eu pot să fac
lucrul acesta. Nu Hr nu se comportă ca noi
oamenii. De ce pt că nu suntem smeriți. și când
vedem că nu ne sunt recunoscute abilitățile pe
care le deținem, atunci încercăm să-i facem pe
cei din jurul nostru să-și dea seama. Hr se
comportă atât de frumos și firesc. Și îl întreabă
pe acest sărman părinte: dacă crede cineva toate
poat să fie cu putință. Tatăl acestu copilaș
bolnav răspunde cu o rugăciune extraodinară.
Cum am putea să ne asumăm noi
comportamentul tatălui din Ev. nu putem face
decât într-un sigur fel și anume să fim sinceri
înaintea lui D. Tatăl din Ev nu a încercat să pară
altfel decât ce este, pt că undeva avea o intuiție
că cel căuia îi cere ajutorul este D. Iar pe D nu-l
poți minți. Noi încercăm să părem ceea ce de
fapt nu suntem chiar și dpdv spiritual. A fi un
om credincios înseamnă ...este o istorioară
foarte frumoasă: un călugăr îi povestește
ucenicului său. Ce înseamnă să ai credință? Hr
în Ev ne cere în Ev să avem credință în așa
măsură că dacă vom spune mutelui aceluia să
se mute el se va muta. Călugărul a spus numai
lucrul acesta și muntele din față deja începea să
se miște. și călugărul spune nu nu oprește-te că
nu ție ți-am spus ci ucenicului pe care vreau să-
l învăț ce înseamnă să ai credința cea adevărată.
Ai un dram de credință atât să recunoști
înaintea lui D.
După aceea mărturisește: Doamne am ceva
credință ajută necredinței mele. În această
duminică a 4 a din PM D ne cere să fim oameni
foarte sinceri, să nu ne punem măști și să părem
ceea ce nu suntem. Un om impostor este un om
pe care oricând îl vei dibui că nu are nimic din
ceea ce ar vrea să aibă. Nu putem să ne rugăm îi
spunem lui D. doamne îmi este atât de greu să
mă rog nu reușesc nici măcra 15 sau 10 minute.
Te rog mult de tot să primești și clipa mea de
rugăciune pe care ți-o spun acuma. și faptul că
mărturisești că nu poți să te rogi lui D este deja
o formă de rug. Pt că tu ești sincer și orice
sinceritate este ca o formă de rug pe care tu i-o
spui lui D. nu poți să iubești. Să-i spui lui D
Doamne nu pot să iubesc nu pot să primesc în
inima mea pe cutare și cutare. Când vedem locul
unde suntem D ne dă această putere să creștem
în lucrurile pe care noi recunoaștem că nu le
putem face. Dar nu numai să-l luăm pe nu în
brațe și să spui nu pot...nu pot. Când îi spui lui
D înseamnă că ai și o deschidere a inimii ca să
poți să faci ceva pt viața ta. Nu doar constați că
nu poți și cu asta ai rezolvat problema. E tot o
minciună. Când vezi că nu poți încerci să faci
ceva ca să poți. Puținul acela și D te va ajuta
apoi să mergi înainte. Să nu ne mințim cât
suntem noi de credincioși. Veniți la noi și aveți
bilet de intrare în rai. Credința presupune dorința
de a te întâlni cu D. nu cu vecinu sau cu cei din
cătun. După ce te întâlnești cu D vei tânji să te
întâlnești și cu semenul tău. asta înseamnă
credința cea adevărată. Căutarea lui D la care te
duci așa cum ești, cu sufletul așa cum îl ai tu și
sigur D ne primește cum l-a primit pe acest tată
din Ev. nu i-a reproșat nimic. Să ne ajute
Domnul să avem această sinceritate și să ne
sporească credinnța așa cum au cerut Ap.
Săptămâna a 5 a ora 18 miecruri seara denia
Sf Andrei Criteanul, vineri deina Imnului
Acatist al Buneivestiri tot de la 18.
14
Duminica a 10 a după Rusalii
Mc 9,23-24 întotdeauna când se citește această
Ev mă gândesc la cât de inactuală este. În
. general când predicăm ne rugăm lui D să ne
inspire ca să putem transmite actualitatea
cuvântului lui D. Ori această Ev este extrem de
inacctuală, în sensul că foarte greu găsim un
corespondent al acestei pericope, a mesajului ei
în lumea în care trăim. În general noi avem
convingeri foarte multe în ceea ce credem.
Aproape ași putea spune este o credință
incasabilă. Nu suferă nicio intermitență totul
curge fluid fără să fie și o sinusoidă în drumul
acesta al credinței, avem certitudinile noastre
cu alte cuvinte nu ne punem întrebări în materie
de credință. Ori tatăl din această Ev ne învață
altceva. Acest tată din Ev este foarte sincer în a
mărturisi că are o credință fluctuantă. O
credință oxidată. Tatăl din Ev duminicii de
astăzi ne învață un lucru elementar că în lumea
credinței pot surveni și interogațiile. Toți
actanții Ev de astăzi exceptându-L pe Hr suferă
de un deficit de credință. Tatăl din Ev marge
înaintea lui Hr cade în genunchi și cere milă pt
fiul său cuprins de un duh necurat, boală care se
manifesta în funcție de fazele lunii. Tatăl
acestui copilaș nu era un sedentar în materie de
credință dimpotrivă avea un dinamism dat de
sinceritatea lui. Mc 9.23. Tatăl din Ev este pus
în fața unei probe. Și el răspunde foarte sincer
este ceva acolo în mine Doamne, nici eu nu
sunt foarte singur de credința aceasta însă Tu
poți să ajuți la credința aceasta care este în
mine. Desigur poate părea un paradox cum pe
de-o parte spui că ai credință iar pe de alta
mărturiseși că nu ai credință. Omul este foarte
sincer. Avea această convingere că în fața lui
Hr nu putem să ne mascăm să ne fardăm, să
mimăm credința și să pozăm în oameni
credincioși. IGA ne spune: atât de mare este
puterea mea zice Hr. încât pot să dau și altora
această putere de a face minuni. Deci dacă crezi
cum trebuie și tu poți vindeca pe fiul tău și pe
mulți alții. Deci primul dintre cei care se
mărturisește foarte sincer cu toate că știa că este
în joc izbăvirea fiului său este tată. Ar fi putut
să joace teatru să spună: Da Doamne am o
credință minunată sunt vrednic să-l vindeci pe
fiul meu. Nu. Acest tată este foarte sincer v 24.
de aceea spuneam că mesajul Ev de astăzi este
extrem de inactuală. Câți dintre noi avem
curajul să ne mătrurisim propria noastră
necredință, propriile noastre îndoieli. Și ucenici
lui Hr suferă de un deficit al credinței. Ucenicii
se retra de-o parte într-un spațiu privat și îl
întreabă pe Hr. Doamne oare de ce noi nu am
putut să alugăm pe acest demon. Mt. 17,19-20.
și Ap au trăit acest deficit al credinței. IGA
tâlcuiește f frumos. Ap s-au temut ca nu cumva
să fi pierdut harul pe care l-au primit de la
Domnul. Doar le-a spus că le dă puterea de a
călca peste lei și peste scorioni, să vindece să
scoată demoni. Și dintr-o dată au fost puși în
această situație de a nu putea scoate duhul
necurat din acel copilaș. Chiar și Ap merg la Hr
și se mărturisesc. Oare nu am pierdun noi harul
acesta. După care spune să avem credință cât un
găunte de muștar. Hr în Ev ne spune: chiar și
credința foarte puțină a unui om poate să facă
enorm de multe lucruri. De ce am numit
credința tatălui oxidată. Vedeți dacă luați un măr
și îl tăiați în timp el își schimbă culoarea, în
contact cu aerul și cu lumina se oxidează. Un
fel de oxidare negativă. Dacă ne gândim la cafea
sau la plantele de ceai, oxidarea este benefică, se
uscă își schimbă culoarea și devin bune pt a fi
consumate. Deci acest adjectiv oxidat poate să
aibă o dublă valență, un negativă și alta
pozitivă. Să știți că credința este la fel. Dacă noi
suntem sinceri și ne mărturisim momentele de
îndoială. Doamne eu nu sunt atât de credincios
pe cât mă cred unii și alții. Postesc vin la bis
încerc să fiu milostiv. Dar nu sunt f credincios pt
că dacă ași avea credință cât un bob de muștar
ași face f multe pt viața mea în primul rând.
Dacă noi reușim să fim sinceri cu D să știți că el
ne va izbăvi. Sf Grigorie Palama ne spune că
este o diferență între a crede în D și a crede lui
D. Mc 11,22 într-o traducere fidelă aveți
credința lui D. credința ta să o percepti ca pe o
întâlnire vie cu D. nu un simplu set de
convingeri la care să aderi intelectual pe care l-
au avut și bunicii tăi. Nu cred înseamnă
întâlnirea cu D. de unde ne dăm seamnă că nu
suntem foarte sinceri în materie de credință. Din
modul în care îi stigmatizăm pe cei care nu cred.
Povestirea Mitropolitului Antonie Bloom de
Suroj cu acel tânăr care și-a pierdut credința.
Căluțul de lemn. Minunat este altceva că D
crede în tine. Gândește-te la momentul în care tu
ți-ai pierdut credința. Când a refuzat să-i de
copeica sărmanului de la poarta bis. acest
copilaș se repliază. Fratele mai mare ajunge la
facultate și îi spune: nicio problemă pt că D nu
există. Închei cu gândul că este foarte important
să mărturisim sincer că avem îndoieli că nu
avem credință. Moartea înseamnă divorț de D.
în acel cuvânt acea dramă concentrată:
Dumnezeului pt ce m-ai părăsit.
Cu D nu trebuie să fim eleganți cu El trebuie să
fim deschiși și să-i spunem ca în familie ce ne
doare.
15
Este una dintre ultimele vindecări pe care
la face Hr. a unui copil mut surd și chinuit
de demon. Tatăl din Ev îi spune lui Iisus
că l-a adus pe copilul său la Ap și aceștia
nu au putut să facă nimic, ei acum să te
văd pe tine. Aceasta era întrebarea. O
oarecare aroganță în întrebarea lui. Iisus
este iritat, de ce? Pt că oamenii vin la El
numai ca să le rezolve problemele. Numai
atunci te duci la El când ești în necaz când
ai o boală. Veniți la Mine numai cu
problemele voastre și pe deasupra și cu
tupeu. Când l-a văzut pe Iisus nervos tatăl
a dat înapoi, a înțeles că a făcut o mare
gafă.
La poalele muntelui Taborului se întâmplă
un episod asemănător petrecut cu 1400 de
ani când Moise a coborât de pe muntele
Sinai, unde a vorbit cu D., coborând s-a
întâlnit cu apostazia cu necredința
generației de atunci. Iisus coboară de pe
Munte și îl vedem indignat adresând
cuvintele generație necredincioasă cât
timp vă voi răbda pe voi cât să vă mai
suport pe voi. Acea generație nu înțelegea
cine este Hr. Acel copil prins de toate
duhurile necurate este vindecat de Hr. se
apleacă spre el îl ia de mână și îl ridică.
Ce face DIH aici? Face o mică înviere cu
acest copilaș, pe care îl smulge din brațele
demonilor care ies din acel copilaș dar
care așteaptă momentul propice să se
întoarcă. Se va întoarce asurpa lui Hr la
Ierusalim când va mobiliza mulțimile și
liderii religioși împotriva lui Iisus. Făcând
această vindecare Hr știe că va trebui să
plătească El însuși prețul. Această ieșire îi
provoacă convusii, se zvârcolește cade la
pământ încât mulți au crezut că a murit. Lumea
a spus că a murit copilul și atunci Iisus îi
întinde mâna, îl prinde și îi scoală în picioare.
Ce face acum Iisus? O înviere. Așa este și
icoana de la închinare din ziua de duminică.
Iisus în adâncurile iadului, apucă de mâna pe
Adam și pe Eva și-i ridică din puterea iadului în
Împărăția dragostei Lui. Iisus asta face și acum.
Iisus spune acum pt ce au venit.
Lupta cu demonul nu s-a încheiat. El mă
așteaptă.
Darurile lui D sunt o binecuvântare sunt lumină
sunt viață veșnică dacă le primim dacă nu le
primim ele se transformă în blestem . Pt că dacă
refuzi darul îl refuzi de fapt pe D. D este viața
dacă refuzi viața tu de fapt ai și murit chiar dacă
trăim fizic.
Ap nu pot să facă această minune pt puțina
lor credință. Nu minunile fac credința ci
credința este cea care face minuni, ele
minunile vin la capătul credinței.
Credință înseamnă să îi devi prietenul lui
Iisus până la capăt, să îi fi fidel. Cam ceea
ce trebuie să arate soții între ei. Acest copil
este o imagine a noastră a omului fără D.
pt că omul fără D naște copii fără D. Iisus
îi ordonă diavolului să iasă din copil.
Un exerciţiu de imaginaţie. Dacă ar veni Hr aici
în Bis şi ne-ar spune: vă ascult pe toți și vă
rezolv toate problemele, dar cu o singură
condiție. În funcție de credința pe care o aveți
voi. Oare câți dintre noi am fi sinceri ca acest
tată din Ev și să spunem: Doamne credința mea
este puțin te rog totuși să mă ajuți. poate
majoritatea dintre noi am încerca să-l fentăm pe
D. Pt că știm că e o șansă unică. Hr e aici și o
singură dată ne dă această posibilitate de a ne
rezolva problemele pe care le avem. Câți dintre
noi am avea curajul să spunem Doamne eu nu
am deloc credință, dar cu toate acestea te rog să-
mi rezolvi problema. Cu cât vedeți un om
vorbind mult despre credința lui să vă puneți un
semn de întrebare. E posibil să nu fie o credință
profundă. Lucrurile care sunt profunde sunt cele
care vorbesc de la sine. Dacă spui că iubești pe
cineva nu e nevoie să faci cine știe ce declarații
sofisticate. Trebuie să se vadă această dragoste.
Când vrei să acoperi lipsa ta de dragoste atunci
tu ce faci? O compensezi prin vorbăria ta. În
această duminică D ne cere să fim foarte sinceri
când este vorba de credința noastră. D este cel
care ne poate evalua cel mai bine. Credința
înseamnă să-ți dorești să te întâlnești cu D.
doamne sporește-ne credința.
16

29 august In 3,29-30 Sunt cuvinte profetice care îl descriau pe

Ne spune Ev despre Ioan Bot că a fost prietenul Mesia prin fapte lui. Dupa plecarea celor 2
Ioan BotMirelui
înfiera Hr.pe față L-apăcatul
iubit regelui
pe Domnul,
Irod. pavat l-a cuucenici,
bune intenții.
Iisus a inceput În numele
sa vorbeasca păcii multimilor
a
Nu-ți estepropovăduit
îngăduit săcutrăiești foartecu multfemeia
curajfratelui
și dragoste.dreptății
În despre
a fericirii,
Ioan zicand:”
a devărului Ce ati ajungem
iesit sasăvedeti in
tău Filipmoartea
care este luiîncă
Sf Ioanîn viață.
a trăitEstepe propria
un lucrupielefacem ceea să pustie,
facem cele o trestie
mai mari clatinata
grozăvii.de vant,
Așa cum dar ce ati
nevrednic ce într-un
el însuși
popor care propovăduia.
se pretinde La a fi amarginile
a făcut șiiesitIrod.sa Păi
vedetis-a, jurat
un om deimbracat
ziua lui, incum haine moi,
lui D. popor
Iordanului
ales. undePt a-lIoan faceboteza
să tacă când
Irodîl l-a
vede pepoateHr eliata să ceile ceceară
poartaoamenilor
astfel de haine să-și sunt ținăin casele
închis încare
temniță,
nu îșidar începuse
asta nuactivitatea
înseamnă că publică
îl ura a strigat:
jurăminteleregilor,
pe steag
atuncipe arme
ce-atidacăiesitelsaregele
vedetinuun le prooroc.
neaparat.In Se 1,29.
spune Într-o
în Ev oarecare
după Mc măsură
că de sf multe
Ioan Botține.în NuSi am acuma cumpartea
să dau ceea
înapoi.
ce ne Înintereseaza,
numele partea
ori îl asculta
moarteași lui cădea
trăiește
adeseori
moartea pe lui
gânduri.
Hr. Sf binelui
Ioan pt ceapopor
mai iumportanta
în numele adreptății acestei care marturiisă pe care
Adică recunoștea
moare din că pricina
ceea faptului
ce spune că ael descoperit
este rămână un în Mantuitorul
inimile oamenilor
o da despre în inaintemargatorul
numele unui sau.
adevărat,mare conștiința
păcat. lui Moartea
îi spunea sf sărbătorit
acest lucru. astăzimodel
este dinPepartea
cand acesta
regeluisenuafla potinchis
da înapoi,
in fatasunt mortii sale.
Chiar și cauzată
după cede l-acurajul
ucis conștiința
său extraordinar
lui neîncetat de a-i spune
legat de mâini
Si ziceși astfel
de picioare.
Mantuitorul
Exact așa :” da ne face
si mai mult
îl judecaluișiIrodnu-iAgripa:
dădea tu pace
trăiești
îl mustra.
în păcat. ÎncâtHr a diavolul
murit decatsă cădem un prooroc
și pe noi. ca În
el este
numele acela binelui
despore care
atuci cândde auzea
asemenea de minunile
pt păcatelepe carenoastre,
le făcea Sf poți Ioanajunge
s-asăscrisfaci iata
lucruri eugrozave.
trimit inaintea
N Steinhardt fetei tale pe
Hr. credeaBotezătorul
că este Ioan moare Botdinînviatcauzadinpăcatului
morți. acestui
spune deingerul
un caz meu din lumea
care va protestantă
gati inainte în care
ta calea ta ,
Chiar dacăregeîl desfrânat.
arestase îl cinstea
Ne spune pe Ioan,
Sf Evmergeacă însușicineva
Irod credea
adevaratcăvaindiferent
zic voua : Nu de s-aceea ridicat
ce se din femeie
și-a asculta
Agripa acolocât îndeînchisoare
păcătos eraeraavea atentundeva
la ce în inima
întâmplă vreunul
să ții legea.
mai mare Un pastor
decâtera Ioan convins
Botezatorul.
că Iata
spunea șiluieraun convins
respect față că spune
de Sf adevărul.
Ioan Bot. Și Cum îl considera
în viața lui
in nuaceasta
va minți.
marturie
prin această
a DIH promisiune
avem foarte bine
a ajuns drept
acest șiom sfântsă șiîl îiucidă
plăcea totuși
să-l peasculte.
Ioan?De aceea
l-a făcut precizate
să facă cele loculmailui mariIoan grozăvii.
Botezatorul..
Vedeți Imediat
Cum ajungem
cumpănea și atunci
noi decând multe a fost
ori pus
să facem
în fața faptului
ce înseamnădupaliteramoartea
fără duh. profetului,
Litera ucide,
după jertfa duhulaceasta a
păcatul ptde căa seîn mod
ține de normal
promisiune
îl urâm.deDea-imici da pe face
tipsieviu.saȘi Domul
când aa fost inmultit
închisceleptcinci
cine paini
știe cesi doi pesti
dacă auzimcapul căSfântului.
cineva a ucis pe cineva spunem: fapte de către in pustiecomuniști.
S-a petrecut
L-au anchetat
in acestșimoment a spus in acest
DoamneCe euînvățăm
să ucid noi pe cineva
de la Sfniciodată
Ioan Bot?nuAvoi fost un
tot.omIar ptcontext.
asta zeciAsadarși zeci
aceleide multimi
oameni Domnul au fost I-a spus
face lucrul
foarte acesta.
sincer și Decorect
mici îndacă relația
auzimsa cucă DIH.arestați,
Ar fi bătuți
i-a indicat
chinuiți
sa seînașeze
beciurile
pe iarba,
securității
in modptgrupat pe
cineva putut
și-a să părăsit
profitefamilia
de neștiințași nu-lmulțimilor
mai căcare el a prieteniile
trebuit să lor, spună pe adevărul
vecinatatile dacă lor,așapea familiile
interesează
veneaude copii,
la malul zicem Iordanului
Eu niciodată și care nunu voiștiaupromis.
cine lor, Vedeți
pe cunostintele
ce înseamnă lor. Să se legea pună fărăca la o masa
face așa este
ceva.el,Înconfundându-l
mod fires noi cu urâmMesia.
păcatul Ioan și Botînțelegerea
este de praznic.
duhului. ȘiOa înmulțit
astfel de Domnul
râvnă pâinile
prost și peștii
conștiințafoarte
ne smerit
spune șilucrulspune:acesta.
Nu! NuCu sunttoate
eu Hristosul.
înțeleasă cua care avut s-auși săturat
Irod. În mulțimile
numeleși unei s-au săturat.
acestea cum
Eu sunt reușim celsă care
facemam acestevenitpăcate.
în lume și ca promisiuni
să Incât nenorocite
au adunat l-a 12uciscoșuri
pe Ioan de firimituri.
Bot. pe Parcă
aici intervine
pregătescînșelăciunea
calea celui diavolului
care era mai care înainte
cel demai mare
vedemomaici născut
în afară
din femei,
că înmulțirea
de un rege pâinilor a
mimândmine. bunătatea,
Aceluia sensibilitatea,
nu-i sunt vrednic frumuseațea
să-i dezlegoarecare
nici prefigurat
un nimeni. Sf. În acest
Euharistiei.
duh să Parcă înțelegem sesizăm și
ne face sămăcar
cădem cureaua
în păcate încălțămintelor.
mari. Așa a fost Eușivăîn botez Mt.cu7. 22-23
aspectudeal la doile
judecata
a acestui noastră.
eveniment.Tu în Oamenii
cazul morții
apă, darprorocului
cel care vine Ioan. dupăNumine a vă venitbotează
numele
cu binelui
stau josșișiamănâncă
lui D poțicasă-i la unterorizezi
praznic pt un praznic
IordiadaDuhcu o falcă
Sf. Vedeți
în cer șicât unadeîn pământ
smerit este și să- Sf toți
Ioan.din casa
de pomenire.
ta, prin De faptulaceea,
că îifiejudeci
la Biserica
că îi cand se
i spună:Smerenia
ucide-l odată este arta că dem-ama fii săturat
la loculdetău.el Nicisocotești
mai face păcătoși.
pomenirea În numele
de obstes-au a mortilor,
făcut cand
până în sus,gât,darnu nicivreau maidecât
jos. să trăim fericiți cruciadele, oamenii în dupa
numeleslujba frumosului
stau si mananca și al toti se
împreună Uniaraltel lucru
este împotriva
pe care îlnoastră.învățăm Cine
dinștiesărbătoarea
adevărului.impartasesc
Iată o învățătură
din bucatele pe care
lor , să fie ne-o
cand se face
ce puteadesă-iastăzizică. este
Nu l-ar putearea
fi convins și curajul
pe rege sf însușim
de a în astfel
această
de prazinc
zi litera laucide,casa duhulfamiliei facecare face
asta. Ce descoperii
l-a convis totuși.păcatul Ceea
și trezi
ce păreaconștiința
frumossemenilorviu. Literaparastasul
l-a ucis care chiarii șipomeneste
pe DIH,peadică mortii sai .
și plăcutsăi.de Taredorit: bine
dansul ar fiicei
fii dacă Irodiadei
propria și noastă
înțelegereaDupaîn literă
inmormantare
a legii i-a saufăcutlape 40evrei
de zile să-Lsau sau la
distrația conștiință
și bucuria s-ar sufletească
asemăna pecu care
sf au
Ioansimțit-
Bot să omoare.
poată A 6 luni
s-a făcut
sau pe la unsinean.D, aIatazisca că ladărâmă
un praznic de
o toți scoate
atunci din cândadâncula văzut-o
ei toate rădăcinile
dansând păcatului.
pe templu, apomană. nu a ținutDomnul
sâmbătaHristos
să fie omorât.
a înmulțit pâinile ca să
melodiile Și lorDIHevreești.
a dat oȘimarturie frumuseațea cu totul ei șideosebită,
Dumnezeu îi sature
să ne ajute
pe oameni
și să nea dat
întărească
u n praznicpe toți.de pomana
mișcărilearătând
Salomeea loculcare pe în caresineIoan nu Bot
erauîlrele.
are in viata pentru Ioan Bot. Și este foarte frumoasă aceasta
Nu poatebisericii
fi rău îninsine viatafrumostul
crestina.sau Pedansul.
când era Ca inchis în învecinare a inmultirii pâinilor cu jertfa lui Ioan
și în povestea
temnitaaceea Ioan să-țitrimite
bațiun fratele
grupsă-ți
dintre ucizi
ucenicii sai Botezatorul.
mama sau la M. să cabeisa-lcâteva
intrebe pahare
:”Tu esti de cel
alcoolcareîntrebuia sa
plus. vina in lume, tu esti mesia sau sa asteptram pe
Orice păcat
altul pe ? Șicareatunci
îl facem
Mantuitorul
are o Slomeea
pentru a-I da un
înaintemergătoare.
raspuns lui Ioan În numele
se adresează binelui
ucenicilor
și al acestuia
frumoslui.: MT Se11,2
și zice că drumul spre iad e
17
PAHOMIE DE LA GLEDIN
Iac. 4, 13-14. Despre taină timpului care
trece şi ne petrece împreună cu el pe
fiecare dintre a-și vrea să vă vorbesc
acum.Ne apropiem de încheierea anului
bis care se sfârșește pe astăzi pe 31
august. Lucrul acesta l-am văzut și în
sărbătorile din această lună. Am avut
AMD 15 aug. și de asemenea 29 august
am sărbătorit sfârșitul pământesc prin
moarte martirică a prorocului Ioan.
Psalmistul David în ps.39,1-4 vorbeşte
despre o aşteptare pt o întâlnire de
sărbătoare fără de sfârşit. Această cântare
nouă în gura celui care se întâlneşte cu D
devine prilej de sărbătoare. Aceasta este
dorinţa lui D în lume ca noi să ne dorim să
ne întâlnim cu El. Moartea aşadar este o
întâlnire cu D aşa cum nu o avem noi cei
ce auzim cuvintele acestea. In.14,23 iată
sărbătoarea dragii mei a întâlnirii noastre
cu D. în propria noastră fiinţă.
E o lună a sfârșitului, iar sfârșitul tuturor
se este moartea, o lună care ne arată taina
morții cu D. care nici nu se mai numește
moarte ci înviere. Există moarte și moarte
la fel cum există înviere vieții și învierea
osândirii. Cu multă înțelepciune a ascuns
D nr zilelor noastre și clipa în care vom
trece din lumea aceasta pt ca să fim
pregătiți totdeauna ca să ne întâlnim cu D.
Moartea și judeacata strigă mai tare decât
ce mai priceput predicator. Chiar dacă
IGA ne-ar vorbi nu s-ar sensibiliza inima
noastră mai mult decât amintindu-ne că
ne îndreptăm spre moarte cu fiecare clipă
a vieții noastre. Fiecare zi a vieții noastre
este unică dar poate să fie pt noi și ultima.
S-ar putea ca pt mine sau pt tine mâine să
nu mai fie. Pt fiecare clipă pt fiecare
moment să-i mulțumim lui D pt că nu se
mai întoarce. Fiecarei zi pt noi este un dar
din partea lui D să-i mulțumim
Dăruitorului pt toatea darurile Sale.
Timpul nostru este numai timpul prezent.
Degeaba ne uităm înapoi și degeaba privim
înainte timpul nostru este doar cel de azi,
aici trebuie să fie toată concentrarea
noastră. Din păcate într-o lume ca a noastră
ne uităm în trecut și cu regret spunem ce
bine a fost atunci, da-ți pace o trecut e bun
trecut. O fost bine o fost rău nu va mai fi
în veci. Dacă nu a fost suficient de bine în
trecut ne uităm în viitor cu speranța că da
de a fi mai bine pe viitor. Dar astăzi acum
cum este pt ziua de astăzi ce putem face.
Noi vorbim despre trecut și ai noștri ne
promit lucruri viitoare. Ne dau de toate dar
anul viitor peste doi ani. Dar noi acuma
avem probleme, acuma suntem necăjiți,
nouă acuma ne lipsește. Ar trebui să ne
pese mai mult la unii de alții. Robul lui D
Gheorghe a plecat din timpul acesta în
veșnicie, dar totuși mai este împreună cu
noi, în mijlocul nostru. Timpul acesta al
nostru tace și trece și vine o vreme în care
nu mai este nici astăzi nici ieri și nici
mâine ci este doar veșnicia. Timpul care e
umplut de numele DIH este o
experimentare a veşniciei pe care o putem
gusta încă din viaţa aceasta. Şi de aceasta
suntem împreună și ne rugăm pt odihna
adormitului în Domnul Gheorghe.
Indiferent cât de lungă sau cât de scurtă
este viața noatră suntem îndemnați de D
să ne îngrijim și de sufletele noastere.
Fil.2,12. FA20, 31 I I Lc16. Unul Ap
Pavel a folosit vremea pe care D i-a dat-o
iar altul a pierdut-o. Bogatul s-a bazat pe
ziua de mâine iar Pavel pe ziua de azi. Și
este vreme pt orice lucru sub soare Ecc.3,1
E vreme să arunci pietre și vreme să le
strângi/ E vreme ca să urli și vreme e să
plângi/E vreme să iubești da și să te
desparți/E vreme pt pace și vreme să te
bați/E vreme să vorbești și vreme să
asculți/E vreme să fi jertfă și vreme e să
lupți/E vreme pentru toate și nu te
întrista/Tu hotărăști acuma ce faci cu viața
ta.
18
Dragi miri, cinstiți nași și stimați
nuntași. Am admirat decizia voastră
de a veni înaintea sf altar al bis din
Borșa și de a sfinți relația voastră.
Acum este deplină este teafără și
sfințită. Mirii prin excelență aduc la
altar un singur element: iubirea lor.
Iubirea voastră s-a sfințit prin Taina
Cununiei, ea va aduce bucurii și
daruri despre care ne spune Sf Ap
Pavel 1 Cor 2,9, adică mai presus de
cuvinte.
Două chemări vă pune la inimă Sf
Bis:
Prima este aceea de a deveni soți și
soție uniți pt toată viață. Este
chemarea la fidelitate și iubire
statornică.
Iar a 2 a chemare este deschiderea
spre viață, de a accepta viața ca dar a
lui D.
Prima chemare a fidelității poate să
fie activă sau pasivă. Fidelitatea
pasivă ar fi dacă Daniel ar spune: păi
nu a jurat înaintea lui D să fi fidel
corectă și la bine și la rău și în caz de
sănătatea și-n caz de boală, soția mea?
Ia să-și respecte ea jurământul acesta.
Asta ar însemna să practici o fidelitate
pasivă. O fidelitate activă înseamnă
în fiecare zi să inventezi ceva și să te
faci plăcut soțului sau soției
indiferent ceea ce se va întâmpla cu
el. Asta înseamnă să-i suporți
greșelile să ai multă răbdare cu
celălalt. Să ai această convingere că
dăruind vei dobândi. Ceea ce dai
soțului tău vei primi înapoi însutit.
.
Ca să vă dau o imagine despre cum
se practică această fidelitate activă,
gândiți-vă la o bicicletă pt 2 persoane,
unul stă mai în față și altul mai în
spate. Sigur că acea bicicletă care se
numește tandem merge și cu o
persoană. Dar dacă pedalează amândoi
este mult mai ușor și pt un și pt celălat
Fidelitatea trebuie să fie un fel de
bicletă în 2 în tandem, dar ambii să
pedaleze în aceeași direcție.
Spunea cineva căsătoria nu trebuie să
fie un contract, semnat la primărie.
Căsătoria este un dans care presupune
pericole și riscuri. Dacă este asumată
așa în forma aceasta căsătoria devine o
aventură a iubirii care va crea un
climat specific și pt cei care se vor
naște. Iubirea în Taina Cununiei
rodește fini, rodește nași și prunci.
Iubirea nu este sterilă ci ea generează
alte iubiri.
Fiecare copil care se naşte, indiferent
câți sunt într-o familie vine cu o pâine
sub braţ. Adică vine cu o energie care
îi mobilizează pe toți cei din jur și îl
ajută și pe el să crească să se
maturizeze și să se împlinească. Iată
de ce a avea copii este un semn de
credință pe de-o parte iar pe de altă
parte semn de generozitate umană.
Vă felicităm din tot sufletul, ne
rugăm pt dvs. Sunteți minunați. Mirii
nașii dimpreună cu toți nuntașii să
trăiască întru mulți și fericiți ani !
19
Duminica a 11 a după Rusalii. Mt.18,21-22
Ev de azi e numită în calendar Ev datornicului
nemilostiv. Omul care atunci când Stăpânul Său
i-a cerut datoria a ştiut să-i ceară îngăduinţă. Şi
după ce a primit binecuvântare de la Stăpânul
Său nu a ştiut să răspândească această
binecuvântare în jurul său, şi celor care îi erau
lui datornici. Hr spune această pildă pt a-l
lămuri pe Sf Ap Petru. Spune Domnul milă am
venit să aduc şi nu jertfă. În Ev de astăzi
vedem că iertarea este legată de milostenie.
Hr ne arată în mai multe rânduri că atunci
când ești sensibil la necazul celui de lângă tine
ești împlinitor al cuvântului lui D. Atunci când
ești milostiv, când nu ești nepăsător cu suferința
celui de lângă tine te asemeni cu Fiul lui D.
Stăpânul l-a iertat de datorie pe acest om.
Aștepta D ca binecuvântarea Lui să dea rod în
sufletul acestui om și el la rândul lui să fie
milostiv. D ne împărtășește din dragostea lui
care ar trebui să fie contagioasă. Ar trebui să
ne împărtășim de această dragoste și să
răspândimi în jurul nostru dragoste. Ev de
astăzi este concentrată în jurul acestui mesaj:
Dacă aveți conștiința că D va iertat multe,
fiți și voi la rândul vostru iertători. Încercați
pt dragostea lui D să nu fiți judecători prea
asprii, să fim îngăduitori cu neputința
oamenilor. Să fim capabili ca să răspândim
binecuvântare. Cum se face acest lucru? Se
face din toată inima. Împlinirea iertării a
milosteniei pe care o facem și a faptelor bune
trebuie să fie făcută din toată inima. La sfârșitul
Este diferența dintre iertarea pur și simplu de
formă și iertarea din inimă. Noi credem că
greșala și iertarea sunt lucrui matematice
lucruri concrete. Nu e chiar așa. Greșala este
rodul unei vieți în nerânduială. Când un om
greșește în mod repetat și nu e în stare să se
îndrepte din greșala lui, înseamnă că în spatele
acestei greșeli e o întreagă neputință aceasta
este iertarea din suflet atunci când iert și fac tot
ce-mi stă în putința mea ca să nu se mai ajungă
la o astfel de situație. E mult mai ușor să cred
că cerându-mi iertare am rezolvat problema.
Datoriile pe care le avem față de alții să știți că
nu sunt doar materiale. Cele duhovnicești sunt
mai importante. Toți cei de aici suntem datori
cuiva. Suntem datori părinților care au ales să
ne naștem și nu să ne avorteze. Suntem datori
lui D pt lumina ochilor, pt mintea și inteligența
noastră, pt aer, apă și sănătatea pe care o avem.
Am dotorie față de copilul meu să-l împac să-i
caut o școală. E o datorie materială, dar am
datoria față de copil să-i pun în suflet
binecuvântarea pe care D mi-a dat-o.
D este singura persoană care nu așteaptă să i Se
întoarcă lui datoria. Ci așteaptă ca datoria care i
Se cuvine lui să se întoarcă celor din jurul
noastru. În pilda de astăzi Stăpânul nu se supără
că nu i-a adus banii, se supără că nu la iertat la
rândul său pe cel care îi era îndatorat. Ev de azi
ne arată că D ne-a iertat și ne iubește f mult. Ne
cere Hr Domnul să arătăm creștinismul nostru în
nimicurile de zi cu zi pe care să ni le iertăm unii
altora. Atunci când ierți însuși D iartă prin tine.
Tu îi faci loc lui D în sufletul tău să ierte prin
tine. Iertarea este pt creștini o poruncă Ef 4,30-
32 pt că neiertarea ne torturează. Fără D nici pe
noi înșine nu ne putem ierta. Doar împreună cu
Hr putem să iertăm pt că suntem ființe
mărginite. Iertarea este fiica mai mare a iubirii.
Cine nu poate să ierte acela nu poate să
iubească. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate
să-L iubească pe D. Iar pt a-L iubi pe D trebuie
să fim împăcați cu semenii noștri. Un frate
oarecare era certat cu altu. Iar acel frate vroind
să-și ceară iertare s-a dus ca să se împace cu el.
A bătut la ușa dar acela nu a vrut nicicum să-l
primească. Întorcându-se spre casă s-a întâlnit
cu un bătrân căruia i-a spus ce a pățit. Că a vrut
să se împace cu fratele său dar nici măcar ușa nu
i-a deschis-o. Bătrânul i-a spus: poate nu ți-a
deschis ușa pt că tu ai un gând ascuns în inima
ta, cum că nu ai nicio vină. Și așa pe tine te
îndreptățești iar pe el îl învinovățești. Pt aceea
nu-i dă lui D putere ca să-ți deschidă și să te
primească. Pt că tu nu mergi la el cu sinceritate
văzând partea ta de vină, mergi la el cu
fățărnicie. Du-te iară și pune în inima ta cum că
nu doar el a greștit ci și tu ești vinovat iar pe
dânsul dacă se poate să nu-l învinovățești. Și așa
D îi va da lui umilință și se va împăca cu tine.
Așa a făcut bătând la ușa, acela a deschis și
înainte să-i ceară iertare acela s-a închinat
zicând: Iartă-mă frate că te-am supărat. Și așa s-
a făcut mare bucurie între ei.
Lecția iertării este o lecție de viață pt noi. Să
știm să iertăm din toată inima nu doar de pe
vârful buzelor, să știm să ietăm și cu judecățile
și cu gândurile. Este și ceea ce ne îndeamnă Sf
Pavel, Col 3,12-13.
20
Dumica a XI după Rusalii. Ap împreună cu
Iisus se îndreptau spre Ierusalim iar pe cale se
gândeau cine este mai mare în Împărăția lui D.
Atunci Iisus a luat un copilaș, l-a pus în mijloc
și le-a spus asta e cel mai mare. Pt ca daca nu
veti ierta ca si copii nu veti intra in Imparatia
Cerurilor. Mt.18,21-22 Hr spune această pildă
pt a-l lămuri pe Sf Ap Petru. Spune Domnul
milă am venit să aduc şi nu jertfă. În Ev de
astăzi vedem că iertarea este legată de
milostenie. În textul parabolei se vorbește mai
mult decât o simplă iertare. O traducere exactă
ar fi să lăsați gerșelile celorlalți. La fel și în rug
Tatăl nostru și ne lasă nouă datoriile nostre pt
că și noi le lăsăm datornicilor noștri. Iar Iisus
explică lucrurile acestea cu o frumoasă pildă.
Era un împărat care avea mai mulți slujitori. Iar
unul dintre ei avea o datorie înfricoșătoare în
datora Stăpânului 10 mii de talanți. Un talant
era 34 de kg de argint. Stăpânul i-a solicitat
datoria iar slujitorul nu a avut de unde să i-o
dea. În vremea aceea dacă nu puteai să-ți
restitui datoria te aștepta un an sau doi după
care erai băgat la închisoarea datornicilor. Și tu
și familia ta și copiii tăi o perioadă de timp
după care te vindea la piața de sclavi ca măcar
atâta să-și recupereze din preț. Datornicul știa
ce-l așteaptă și atunci îi roagă pe Stăpân te rog
mai îngăuie și îți voi plăti. Văzându-l Stăpânul
face un lucru uimitor, îi lasă toată datoria. Du-
te pleacă ți-am șters toată datoria față de mine.
Nu este vorba de iertarea datoriei, i-a șters
toată datoria. Iar acest om căruia i s-a iertat
toată datoria când îl întâlnește pe un altul care
era tot slujitor al Stăpânului și-a adus aminte că
îi este dator cu 100 de dinari. Era salariu pe 100
de zile pe un sfert de an. L-a luat ge gât și i-a cerut
datoria, te rog fii înăduitor fii mărinimos și lasă-mă o
vreme după care îți voi plăti. Nimic l-a aruncat în
închisoare datornicilor. Lui celui care i s-a iertat de
milioane de ori mai mult. Câțiva slujitori au
văzut lucrul acesta și s-au dus la Împărat: Uite
ce face omul acesta i-ai iertat 10 mii de talanți
și el nu iartă 100 de talanți. Stăpânul l-a
chemat de urgență la el și l-a băgat la
închisoarea datornicilor ca să simptă pe propria
piele ce înseamnă lipsa de iertare. DIH ne
aduce aminte fiecăruia dintre noi că nu poți să
fii copil a lui D dacă nu ești frate cu semenii
tăi. și nu poți fi fratele semenilor tăi dacă nu ști
să iubești , să ierți și să rabzi.
Stăpânul este DIH care pe cruce va ierta
păcatele, nu doar pe ale mele nu doar ale tale,
nici măcar ale unui popor ales ci ale întregii
lumi. Iisus a plătit El datoria noastră în locul
nostru prin sângele său și așteaptă ca și noi să
răspundem la fel sigur la măsura noastră. Dacă
nu știm să iertăm, să iubim și să ne rugăm nu
suntem copii ai lui D. și nu avem cum să
moștenim Împărăția Lui. Hr ne arată că atunci
când ești sensibil la necazul celui de lângă tine
ești împlinitor al cuvântului lui D. atunci când
ești milostiv, când nu ești nepăsător cu suferința
celui de lângă tine te asemeni cu Fiul lui D. Ev
de astăzi este concentrată în jurul acestui mesaj:
Dacă aveți conștiința că D va iertat multe, fiți
și voi la rândul vostru iertători. Încercați pt
dragostea lui D să nu fiți judecători prea asprii,
să fim îngăduitori cu neputința oamenilor. Să
fim capabili ca să răspândim binecuvântare.
Cum se face acest lucru? Se face din toată
inima. Împlinirea iertării a milosteniei pe care o
facem și a faptelor bune trebuie să fie făcută din
toată inima.
Este diferența dintre iertarea pur și simplu de
formă și iertarea din inimă. Noi credem că
greșala și iertarea sunt lucrui matematice lucruri
concrete. Nu e chiar așa. Greșala este rodul unei
vieți în nerânduială. Când un om greșește în
mod repetat și nu e în stare să se îndrepte din
greșala lui, înseamnă că în spatele acestei greșeli
e o întreagă neputință aceasta este iertarea din
suflet atunci când iert și fac tot ce-mi stă în
putința mea ca să nu se mai ajungă la o astfel de
situație. E mult mai ușor să cred că cerându-mi
iertare am rezolvat problema.
Să știm să iertăm din toată inima nu doar de pe
vârful buzelor. Este și ceea ce ne îndeamnă Sf
Pavel, Col 3,12-13.
21
Duminica de astăzi poartă titlul de
pescuirea minunată, dar pe lângă minunea
în sine este chemarea la apostolie a Sf Ap
Petru, a fratelui său Andrei, a lui Ioan și
Iacob. Lc. 5,9-10. De ce s-au temut Ap.,
de unde le-a venit frica? V 8. Când și-au
văzut păcatele lor, când au văzut
sfințenitia lui Hr Dumnezeu sentimentul a
fost unul de frică față de D. Începutul
înțelepciunii este frica de D. ne spune Sf
Scriptură. Adică nu poți să ajungi să fi om
înțelept duhovnicește dacă nu ai frică de
D. Ps. 33,11. și îi fericește pe cei care se
tem de Domnulu Ps. 127,1. De ce este
așadar fericit omul care are frică de D?
Pt că aceasta îl face pe om să păzească
poruncile lui D. Era o vorbă azi mai puțin
folosită din păcate despre omul cum
secade se zice că are frică de D și rușine
de oameni. despre judecătorul nedrept din
pilda văduvei insistene se zice că: de D
nu se temea iar de oameni nu se rușina.
Cum este această frică de D.? Este ca un
copil care se teme de tatăl lui că îl bate cu
bățul? Nu, să nu fie. Cum s-ar simți un
tată și o mamă care ar știi că ai lui copii
nu-i iubesc ci îi ascultă doar pt că se teme
de băț. Era un om care și-a pus în camera
unde locuia un tablou care înfățișa
judecata de apoi și chinurile iadului. și
spunea acea persoană, eu când mă uit la
acest tablou mă înfricoșez și nu mai fac
păcatul niciodată. Și știți ce s-a întâmplat?
Aceată metodă de a evita păcatul a
funcționa ani buni dar la un momentdat nu
a mai fost eficientă. A devenit atât de
insensibil încât putea să vădă orice că tot
nu îl oprea de la păcat. De ce? Pt că D l-a
chemat să iasă din starea aceasta de a face
din frica de chinurile iadului poruncile și
să facă din dragoste toate.
D nu are nevoi de o mână de oameni
fricoși care îi fac voia pt că se tem de El.
Noi L-am făcut pe D după chipul nostru.
Scriptura ne spune că D l-a făcut pe om
după chipul Său și noi îl facem pe D după
chipul nostru. Cum poți să spui atunci că
te temi de cineva care te iubește? Sf
Maxim Mărturisitorul ne tâlcuiește ne
explică lucrul acesta. Spune dânsul că sunt
2 feluri de frică. O frică de început și o
frică de sfârșit. Frica aceasta de început pe
care a experimentat-o și pescarul Simon
care sleiește puterea omului este frica de a
nu păcătui. Unde este păcat este și frica
aceasta înspăimântătoare.
După ce omul sporește în dragoste față de
D frica aceasta se transformă și se
manifestă în a nu-l pierde pe D. Petru la
începutul chemării sale a spus v8 ar fi
trebuit să spunem rămâi cu mine Doamne,
rămâi în familia mea Doamne, că fără de
Tine rămânem în păcatele noastre, fără de
Tine nu putem face nimic bun. Ultima lui
dorință aceasta a fost: Răstigniţi-mă cu
capul în jos ca să privesc către ceruri,
acolo unde mă voi duce, pt a rămâne cu
Domnul.
Această frică de a nu-l pierde pe D au
experimentat-o sfinții bis noastre. Marți
spătămâna aceasta îl pomenim pe Sf Siluan
Atonitul. Despre el știm că a experimentat
a gustat ce înseamnă harul lui D prezent în
ființa lui. după care toată nevoința în tot ce
făcea avea frica aceasta de a nu pierde
harul lui D care este foarte sensibil. Noi nu
prea știm ce este această frică de a nu-l
pierde pe D. Orice ne îndepărtează de D
orice gând orice simțire a inimii este
păcat. Zice Sf Silulan că în dragostea lui D
sunt mai multe etape. Prima este atunci
când omul se teme să nu întristeze pe D pt
un păcat oarecare. Când cineva are mintea
curată de gânduri este a 2 a. A 3 a etapă
este atunci când cineva are în chip simțit
harul în suflet. Iar când cineva are harul
Duhului Sfânt și în suflet și în trup, aceasta
este iubirea desăvârșită. Sunt 2 extreme pe
care să le evităm atunci când vb de D. A
unui D fioros totalitar, tiran care are un
popor de fricoși. ceealaltă extremă este a
unui D iubitor, care pe toți îi duce în rai, nu
poate să nu-i mântuiască pe toți inclusiv pe
diavoli. Siluan ne spune: Domnul nu e ca
noi, Domnul este blând și milostiv și atunci
când sufletul în cunoaște el se minunează
fără de sfârșit și zice: Ah ce Dumnezeu
avem!
duminica viitoare suntem invitați cu toții
sfințirea bis din Răscruci.
22

Troparul Nașterii MD: Nașterea ta, de D Nașterea MD s-a surpat Ef.2, 14-15. MD prin
Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată viața sa aleasă a făcut ca acest blestem al
lumea, 1că din tine a răsărit Soarele Dreptății, neascultării să fie înlocuit cu binecuântarea
Hr Dumnezeul nostru. 2Și dezlegând blestemul ascultării.
a dat binecuvâtare și 3 stricând moartea, ne-a Stricând moartea... veșnică. Prin nașterea MD
dăruit nouă viață veșnică. Această sărbătoare a s-a stricat moartea necunoaștereii lui D și putem
Nașterii MD aduce multă bucurie în toată avea viața veșnică.
lumea. Atunci când într-o fam se naște un
copilaș este o bucurie deosebită. Cu atât mai Ev sărbătorii de astăzi vedem 2 motive pt care
mult Nașterea MD a produs în lume o mare oamenii au fost fericiți, pt care au fost bucuroși.
bucurie. Tema bucurie apare f des în sărbătorile Zice DIH Lc.10,42. Fericită era Maria pt că
MD. Lucru pe care îl vedem din cântările care asculta cuvântul Domnului. Așadar prima taină a
se cântă în acele zile. Iata de pildă la Învierea bucuriei și a fericirii omului este ascultarea
Domnului, cântăm la dumnezeiaca Lit. Îmgeru cuvântului lui D și împlinirea a ceea ce ascultă.
strigă către MD .... curată fec bucură-te și Iar al 2 lea pt ca omul să fie împlinit este
iarăși zic bucură-te că Fiul tău a înviat a 3 a zi. nașterea de prunci și creșterea lor în fică de D și
Luminează-te... Aceeași temă a bucuriei o iubire de neam Lc.11,27. Mulți dintre dvs ați
întâlnim și la sărbătoarea Duhui Sf. Bucură-te putea da diferite def fericirii. Să fi împlinit prin
împărăteasă Maică lauda fecioarelor că toată ceea ce ești, prin cel de lângă tine. Împlinirea
gura cea limpede grăitoare vorbind nu te poate creștinilor este cuprinsă în puținele cuvinte ale
cânta după cuviință. Nu izbutește nicio minte să MD cea care se naște astăzi. In.2,5 se mai
priceapă Nașterea ta, pt aceasta cu un glas pe numesc și Ev MD. Această Ev este scurtă dar de
tine te mărim. Bucuria este o virtute esențială a împlinirea ei ține bucuria noastră sau a
creștinismului. Această virtute a optimismului urmașilor noștri. MD se duce la fiul ei fără să fie
a bucuriei și seninătății a adus-o în lume rugată iar minunea se petrece numai după ce
Nașterea MD. În cuvintele acestui tropar nuntașii împlinesc cuvântul Fecioarei.
vedem ce înseamnă optimismul creștin. Să le
luăm pe rând. Din tine a răsărit...Dreptății.
Ce este pt noi soarele? În vedem răsărind în
fiecare dimineață. Este un motiv de bucurie. Pt
că ne-a ajutat D să petrecem noaptea în pace să
fim sănătoși. Dacă răsăritul soarelui fizic
produce atâta bucurie, cu atât mai mult răsăritul
soarelui celui neapus Hr. El este cel care aduce
bucurie și dă sens vieții noastre. Ori MD este
cea care a făcut posibil ca Hr să fie un răsărit
neapus. Din Preacurata Fec M a luat Hr turp ca
al nostru pe care l-a desăvârșit. și ne-a deschis
și nouă posibilitatea ca să gustăm din Împărăția
lui D plină de bucurie.
Și dezlegând...binecuvântare. În cartea Facerii
după ce protopărinții noștri Adam și Eva a
păcătuit D a spus Fac. 3,15. Această dușmănie
a dispărut. Acest perete al vrajbei prin
.
23
Evr.1,1-2 Chiar dacă în acest verset nu întâlnim
numele MD cu siguranță face referire și la ea.
Pt că Sărbătorim aștăzi nașterea Fec Maria care
în limbaj popular poartă numele de spre
deosebire de Adormirea MD care se mai
numește Sf Măria Mare. Este o sărbătoare a
bucuriei duhovnicești este începutul mântuirii
noastre. Această sărbătoare provine din Bis din
Ierusalim încă din sec al V-lea, când s-a sfințit
o biserică construită pe locul unde era casa
Mariei, locul unde s-a născut Preacurata Fec
Maria. Aceasta bis poate fi vizitată în vechea
cetate a Ierusalimului lângă scăldătoarea oilor.
În timpul împăratului Justinian această
sărbătoare locală se generalizează ajungând și
la Constantinopol. În protoevanghelia lui Iacob
se vorbește despre părinții Mariei Ioachim și
Ana care nu aveau copii, iar în vremea aceea a
nu avea copii era considerat un semn rău. De
aceea ei s-au rugat cu ardoare. A fost o naștere
târzie, ca rod al rugăciunilor curate ale depților
săi părinți Ioachim și Ana.
Ev sărbătorii de astăzi vedem 2 motive pt care
oamenii au fost fericiți, pt care au fost bucuroși.
Zice DIH Lc.10,42. Fericită era Maria pt că
asculta cuvântul Domnului. Așadar prima taină
a bucuriei și a fericirii omului este ascultarea
cuvântului lui D și împlinirea a ceea ce ascultă.
Iar al 2 lea pt ca omul să fie împlinit este
nașterea de prunci și creșterea lor în fică de D și
iubire de neam Lc.11,27. Mulți dintre dvs ați
putea da diferite def fericirii. Să fi împlinit prin
ceea ce ești, pirin cel de lângă tine. Împlinirea
creștinilor este cuprinsă în puținele cuvinte ale
MD cea care se naște astăzi. In.2,5 se mai
numesc și Ev MD. Această Ev este scurtă dar
de împlinirea ei ține bucuria noastră sau a
urmașilor noștri. MD se duce la fiul ei fără să
fie rugată iar minunea se petrece numai după ce
nuntașii împlinesc cuvântul Fecioarei. Se spune
că era într-o zi frumoasă de toamnă și Ionel se
plimba cu mama lui prin livadă. Ionel care avea
vreo 5 anișori a întrebat. Mamă cine a pus
merele în copac? Și mama i-a răspuns. Merii
aceștia au 2 părți o parte văzută și una
nevăzută. Partea pe care o vedem este trunchiul
frunzele și merele. Dar toate acestea pot crește
datorită unei părți nevăzute care stă îngropată în
pământ și care este rădăcina. De acolo își trage
seva hrana întregul pom. Fără ea nu poate exista
nici pomul și nici merele. De multe ori cele
nevăzute sunt mei importante decât cele
văzute. IPS Bartolomeu o compara pe Maica
Domnului cu un vârf de aiceberg. O bucată mare
de gheață care plutește pe ape, cea mai mare
parte blocului de gheață se află sub ape și doar o
mică parte se vede la suprafață.
Monahul de la Rohia Nicolae Steindhard
spunea: Mi-o imaginez pe Maica Domnului
stând la porțile raiului pe dinafară și așteptându-
i pe toți cu un pahar de apă cu o chesea de
dulceață și cu un ștergar ca să le șteargă
sudoarea vieții celei grele pe care au avut-o pe
acest pământ. Cei care nu o cinstesc pe Maica
Domnului nu pot să fie altceva decât niște
nefericiți pt că nu se folosesc de un așa mare
ajutor pe care ea ni-l poate da.
Cine este ea cea care se naște? Este Maica
Bisericii care stă lângă femeia nevinovată bătută
de soțul ei alcoolic, lângă femeia rănită, este
maica Bisericii care stă lângă copilul fugit de
acasă pribeag pe drumuri, este Maica Bis care
stă aproape de cel schilodit pe stradă de derbedei
care nu mai au niciun pic de omenie, este lângă
cel paralizat pe care nimeni nu-l mai îngrijește.
De aceea pe MD o simțim foarte aproape. Toți
cei ce ați venit aici o simțiți aproape.
24

MD rămâne o taină a noastră a oamenilor. Și nu Ea rămâne veșnic pt cei care cred în ea pt că și

vom înțelege ce este ea pt că ea l-a unit pe D cu noi suntem chemați la asumare și în noi Hr vrea
oamenii! Fiindcă iubiții mei ea ca om s-a să se nască duhvonicește bineînțeles. Și pe noi
identificat cu o chemare a lui D. D căuta un om ne cheamă Hr zi de zi și minut de minut în
din care să se nască Fiul Lui. A durat mii de a încercarea de a încerca și noi să unim cerul cu
ni de la promisiunea făcută lui Adam. Fac.3,15. pământul. Căci fiecare om face aceasta, suntem
Nu s-a găsit o femeie până la ea care să-L suflet și trup și prin aceste două D lucrează în
aducă pe D aproape de oameni. MD s-a lume pt ca modelul MD să nu rămână singular.
identificat cu chemarea lui D care a chemat-o. Al ei rămâne unic dar nu e singular. și noi
Ea de fapt nu a făcut altceva decât au făcut suntem chemați să acceptăm chemarea lui D și
părinții ei Ioachim și Ana. Și-a asumat tot ce i-a să ne-o asumăm fiecare după puterile noastre.
dat D. I și Ana exact asta au făcut. Și-au asumat Iubiții mei în rugă în meditație să o cinstim pe
în liniște dar și-n zbucium sigur o tinerețe în MD cea care devine duhovnicește și Maica
care nu au avut copii. Și-au asumat și noastră. Să-i urmăm modelul de asumare nu
rugăciunea stăruitoare către D în speranța că doar al bucuriilor ci și al greutăților, să-i urmăm
vor avea copii. și-au asumat și bucuria de a o modelul de a nu refuza chemarea lui D. Ei să-i
avea pe Maria dar și-au asumat și renunțarea la aducem cinstire mai ales în aceste zile și-n veci
ea prin ducerea ei foarte de tânără în templu. Ce să o avem ca un model prin care D lucrează în
înseamnă să-ți asumi ceva. Înseamnă să crezi lume așa cum vrea să lucreze și prin noi acum
cu tărie că tot ce este acel eveniment bucuros dar mai ales în veșnicia iubirii Lui. Amin.
sau trist îți este dat ție și nu le asumi până ce Slavă Tatălui și F și Sf Duh .
nu te identifici cu ele. Trecem toți oamenii
prin boală prin necaz prin suferință cât timp ne
întrebăm: Doamne de ce? Nu ni le-am asumat.
Ni le asumăm doar în momentul în care credem
că voia lui D este peste voia noastră și voia
noastră se identifică cu a Lui. Hr și-a asumat
crucea din Ghetzimani doar atunci când cu
toate că s-a rugat: Doamne treacă de la Mine
paharul acesta. A înțeles că paharul nu va trece.
MD și-a asumat chemarea lui D. a trimis D pe
arhanghelul Gavriil să o invite ca din ea să se
nască Fiul Lui. și după nedumerirea ei, și-a
asumat chemarea Tatălui ceresc răspunzându-i
FIE. și-a asumat creșterea unui copil despre
care știa în inima ei că va fi nu doar bucurie ci
și durere, și-a asumat fuga în Egipt, smerenia
de a se retrage din fața celebrității Fiului, și l-a
asumat pe Hr întreg.
Iubiții mei! O taină este MD fiincă nimeni ca
ea nu și L-a asumat pe D însuși. Ea este cea
care da îl unește pe D cu noi. și de aceea
rămâne un model unic și de neînțeles.
Înțelegem ceva din clipele trăite de ea, dar nu
le trăim noi. Și de aceea chipul ei este unic și de
aceea are o aură pe care mereu o vom admira.
I-am cântat în ziua aceasta nașterea. Este o
sărbătoare a bucuriei și întradevăr nimeni în
lume nu va uni Cerul cu pământul ca om.
25
D aceasta este numită cea dinaintea Înălțării Sf
Cruci. În general în Bis când avem praznice
importante prăznuirea este anunțată cu o
duminică înainte și cu o duminică după. Unul
din aceste cazuri este și cel al Înălțării Sf Cruci
pe care o vom serba vineri în săptămâna care
tocmai începe. Atunci când a fost descoperită
Crucea DIH și pusă la închinare poporului, a
fost încă o încredințare despre realitatea
patimilor, morții și învierii Domnului. Este
nevoie ca omul să ajungă să înțeleagă tainele
dumnezeiești. Acceptă D să se smerească și să
ne dea semne văzute pt a ne întării în credință.
Împărăteasa Elena cere fiului ei Constantin să
facă săpături pe colina Golgotei pt a găsi
semnele pătimirii Domnului. Bucuria pe care a
avut-o Elena când a aflat Sf Cruce a marcat
întreaga lume. Pt că prin Crucea văzută a
Domnului prin minunile pe care mulți le-au
văzut mulți au crezut în DIH. De atunci această
bucurie a marcat viața creștină. Noi în rug pe
care o facem pt mirii care se căsătoresc cerem
de la D să le dea bucuria pe care a simțit-o
împărăteasa Elena când a aflat sfințita cruce?
Ce bucurie a simțit atunci împărăteasa Elena.
Bucuria încredințării. A simțit că cele
nădăjduite nu sunt zadarnice. Este bucuria
omului care simte lucrarea lui D în viața sa.
Aceeași bucurie o chemăm și noi în ziua de azi
în praznicul de azi.
Ev de astăzi ne spune In,3,14. Am putea să ne
cutremurăm când ascultăm aceste cuvine. Cum
să asemănăm noi pe Hr cu șarpele? Nu firea
dumnezeiască a fost răstignită pe cruce. Iisus
Hr urcându-se pe cruce a răstignit păcatul și
moartea necunoașterii lui Dumnezeu. De acea
când ne închinăm cu semnul Sf Cruci noi
mărturisim cu mintea cu inima și cu lucrul
mâinilor noastre credința în Sf Treime. Dar în
același timp ne aducem aminte că în fața crucii
lui Hr fiecare dintre noi trebuie să răstignim
păcatul. Răstignind păcatul ajungem să-l
transformăm în înviere. Ce înseamnă să
răstignim păcatul? Înseamnă să-l punem pe
cruce și să nu-l mai ascundem în sufletul
nostru. Pt un creștin păcatele săvârșite și lăsate
în urmă nu mai sunt tainice. La începutul
creștinismului credincioșii își mărturiseau
public păcatele. Din mărturisirea păcatelor
izvorăște libertatea noastră.
De aceea Ev de astăzi ne aduce aminte de acel
episod din istoria poporului ales pe când
rătăceau prin pustie. Erau mușcați de șerpi
veninoși încât mureau pe capete. Moise înalță un
șarpe de aramă pe stâlp iar cei care priveau cu
credință la acesta se vindecau. Nm.21,8-9. Nu
întâmplător părinții înduhovniciți se roagă cu o
rugăciune care pe unii se poate să-i tulbure.
Spune ei: Doamne dă-mi să văd pururea înaintea
mea păcatele mele. Doamne lasă-mă să văd așa
cum au văzut șarpele înălțat pe stâlp să privesc
spre păcatele mele pt ca de acolo să-mi vină
izbăvire. Sau cel care-și vede propriile păcate
este mai mare decât cel care învie morții. Atunci
când noi privim spre păcatele noastre, când
reușim să le vedem în toată greutatea lor, nu mai
vedem păcatul în cel de lângă noi. Când noi nu
ne vedem păcatele noastre parcă ies din pământ
păcatele celor din jurul nostru. Și ajungem să
judecăm. Cel mai sigur mod de a ne câștiga
mântuirea este să nu-i judeci pe ceilalți. De
aceea a privi spre păcatul răstignit înseamnă a
primi eliberarea de judecată și odată cu aceasta
și învierea. La această lucrare ne cheamă D. Să
răstignim păcatul prin spovedanie prin părere de
rău. și odată iertați fiind să privim spre trecutul
și viitorul nostru cu nădejde. Evr. 6,18-19.
Iertarea păcatelor este primul rod al Sf Cruci.
Lc.23,34 Hr este mielul lui D cel ce ridică
păcatele lumii, dar și al celor care se recunosc
neputincioși și își văd păcatele lor.
D să ne binecuvinteze.
Vestiri
26
Duminica de astăzi are o denumire
specială și anume duminica dinaintea
înălțării Sfintei Cruci. 2 sunt marile
sărbători ale aceste lui Nașterea MD și
Înălțarea Sf Cruci. Această sărbătoare a
crucii începe de astăzi cu ziua de
duminică, culminează în 14 septembrie în
zi de vineri și se încheie la odovanie în 21
septembrie. Iată în câte zile suntem
invitați de Bis să ne adâncim în taina
Crucii lui Hr. Ev din duminica de astăzi
este f scurtă de doar 5 versete și ne spune
un fragment din convorbirea Domnului Hr
cu Nicodim un fruntaș al iudeilor, unul din
puținii farisei smeriți și înțelepți. Iisus ne
descoperă în dialogul său cu Nicodim ce
înseamnă crucea, pe care trebuie să o
asumăm pt a-L urma folosind un simbol
din V.T. In.3.14-16. Așadar crucea
înseamnă iubire, dăruire, asumare, este
semnul Fiului Omului și prin ea a venit
bucuria la toată lumea. Ori de câte ori
privim crucea cunoaștem dragostea și
dăruirea lui Hr și ne identificăm oarecum
cu Mântuitorul nostru. Am auzit în Ev că
Moise a înălțat șarpele în pustie Nm.21,8-
9. Putem privi înălțarea șarpelui în pustie
de către Moise ca un simbol al înălțării
DIH pe cruce ca o preînchipuire a jertfei
Lui care aduce biruința asupra morții.
Șarpele pe stâlp este și simbolul medicinii.
Crucea aduce biruință asupra șarpelui,
care a făcut să apară în lume moartea. De
aceea cei care priveau la șarpele de aramă
se eliberau de moarte văzând moartea
învinsă. Înălțarea șarpelui în pustie este o
prefigurare a ceea ce aduce jertfa
Mântuitorului pe cruce: biruința asupra
morții. De aceea cei care cred în Cuvântul
Lui Hr și-L împlinesc au viața veșnică.
In17,3 Iisus Hr urcându-se pe cruce a
răstignit păcatul și moartea necunoașterii
lui Dumnezeu. De acea când ne închinăm
cu semnul Sf Cruci noi mărturisim cu
mintea cu inima și cu lucrul mâinilor
noastre credința în Sf Treime.
Dar în același timp ne aducem aminte că
în fața crucii lui Hr fiecare dintre noi
trebuie să răstignim păcatul. Răstignind
păcatul ajungem să-l transformăm în
înviere. Ce înseamnă să răstignim păcatul?
Înseamnă să-l punem pe cruce să-l vădim
înaintea lui Hr și să nu-l mai ascundem în
sufletul nostru. La începutul creștinismului
credincioșii își mărturiseau public păcatele.
Din mărturisirea păcatelor izvorăște
libertatea noastră.
Nu întâmplător părinții înduhovniciți se
roagă cu o rugăciune care pe unii se poate
să-i tulbure. Spune ei: Doamne dă-mi să
văd pururea înaintea mea păcatele mele.
Doamne lasă-mă să văd așa cum au văzut
șarpele înălțat pe stâlp să privesc spre
păcatele mele pt ca de acolo să-mi vină
izbăvire. Sau cel care-și vede propriile
păcate este mai mare decât cel care învie
morții. Atunci când noi privim spre
păcatele noastre, când reușim să le vedem
în toată greutatea lor, nu mai vedem
păcatul în cel de lângă noi. Când noi nu ne
vedem păcatele noastre parcă ies din
pământ păcatele celor din jurul nostru. Și
ajungem să judecăm. Cel mai sigur mod de
a ne câștiga mântuirea este să nu-i judeci
pe ceilalți. De aceea a privi spre păcatul
răstignit înseamnă a primi eliberarea de
judecată și odată cu aceasta și învierea. La
această lucrare ne cheamă D. Să răstignim
păcatul prin spovedanie prin părere de rău.
și odată iertați fiind să privim spre trecutul
și viitorul nostru cu nădejde. Evr. 6,18-19.
Iertarea păcatelor este primul rod al Sf
Cruci. Lc.23,34 Hr este mielul lui D cel ce
ridică păcatele lumii, dar și al celor care se
recunosc neputincioși și își văd păcatele
lor. Pr cruce au izorât Tainele Biserici. Ne
spune Ev că unul dintre soldați cu sulița
coasta Domnului a împun și îndată a iești
sânge și apă. adică apa botezului și sângele
sfintei cuminecături.
Vestiri
27
Patriarhul Iacov a avut un vis în care se vedea o
scară care avea un capăt pe pământ iar celălalt
captă ajungea până la D. De ce o scară? Scara
este făcut cu cele mai multe ori cu scopul de a
urca îți faci o scară ca să urci. Dintotdeauna
omul a dorit să urce. E nemulțumit cu ceea ce
este el, vrea mai mult. Întotdeauna după ce urci
pe o scară ai o altă perspectivă. Întotdeauna
după ce urci pe scară vezi altfel ceea ce este
jos. Dorința noastră de a urca cât mai sus
dorința noastră după înălțime nu arată altceva
decât dorința nostră după infinit. Niciodată nu
îl vom atinge deplin. Sfinții Părinți au văzut
duhovnicește în această scară pe Maica
Domnului. Iată de pildă în Acatistul
BuneiVestiri spunem așa: Bucură-te, scara pe
care S-a coborât Domnul. Bucură-te, biserică
nefăcută de mână a împăratului tururor
veacurilor.
Maica Domnului este scară fiindcă prin ceea ce
este ea, prin înfrumusețarea sufletului ei, noi
înșine putem urca putem urca spre cer. Noi
înșine îl putem vedea la capătul scării pe
Dumnezeu însuși. Care ce face? Ne așteaptă. Pe
scara aceasta văzută de Iacob îngerii nu doar
urcau ci și coborau. Și nu este doar atât. Pe
scara care este Maica Domnului Dumnezeu
coboară. Coboară de dragul noastru al
oamenilor. MD este scara prin care D coboară
fiindcă prin ea a luat ființă umană Dumnezeu
însuși, s-a coborât la noi, nu a rămas în lumea
Lui. În toate religiile D indiferent cum este
conceput sau închipuit, rămâne în lumea lui
departe de om. Doar în creștinism D coboară.
Ev Ioan vorbind despre Hr ca lumină spune și
iată lumina a venit în lume și întunericul nu a
cuprins-o și s-a sălășluit întru noi. Nu între noi
întru noi în fiecare dintre noi. Cum a venit? Pe
scară, prin MD datorită ei, datorită faptului că
ea a avut curajul să-i spună arhanghelului
Gavriil: Fie! mie după cuvântul tău. Iar în acel
moment D coboară ca lumină în ea, coboară pe
scara cea de flori ca lumină și vine întru noi.
Mai întâi a venit întru ea, dar vine și întru noi.
De aceea MD este o scară. De aceea Iacob după
ce a avut această viziune s-a trezit spunând aici
este casa Domnului. Fac.8,17. Ori ce este
Maica Domnului decât casa Domnului. Se
citește acest fragment din VT la fiecare
sărbătoare a MD pt a ne încredința ca fiecare
dintre noi putem deveni o scară. Noi înșinie! Ce
face scara din visul lui Iacob? Unește 2 lumi
diferite, lumea noastră și lumea lui D. Aceasta
face scara unește 2 lumi care aparent nu au
nimic de-a face una cu alta. Oricare suflet
omenesc care după putința lui îl face prezent în
lumea pe Domnul, oricare asemenea suflet e o
scară și se aseamănă MD. Într-o împrejurare
Mânt vorbea mulțimilor și au venit ucenicii la
dâsul și i-au spus. Mc 3,31-35. Adică oricare
aseamenea om este o scară aseamenea MD pe
care urcă urcă nevoința noastră, osteneala nostră
spre cer și coboară D.
Să ne lăsăm luminați de lumina aceste scări. Să
nu ducem cu noi doar întunericul faptelor
noastre. Să luăm cu noi faptele noastre bune,
virtuțile noastre așa cum a făcut MD pe acestea
să le luăm și să urcăm spre cer. Spune una dintre
pricesnele închinate Nașterii M.D.: Scară dacă
nu era, Domnul nu se cobora/ Tu ești scara cea
de flori cu un capăt peste nori/ Tu ești raiul
preafrumos care ai tras pe Domnul jos. Lucrul
acesta mi-l propune MD prin exempul ei. O
scară pe care noi urcăm și pe care D coboară. O
scară care să fim noi înșine și pe care să-L lăsăm
pe Hr să pătrundă în noi ca lumină. Cine este ea
cea care se naște? Este Maica Bisericii care stă
lângă femeia nevinovată bătută de soțul ei
alcoolic, lângă femeia rănită, este maica
Bisericii care stă lângă copilul fugit de acasă
pribeag pe drumuri, este Maica Bis care stă
aproape de cel schilodit pe stradă de derbedei
care nu mai au niciun pic de omenie, este lângă
cel paralizat pe care nimeni nu-l mai îngrijește.
De aceea pe MD o simțim foarte aproape.
Iubiții mei! O taină este MD fiincă nimeni ca ea
nu și L-a asumat pe D însuși. Ea este cea care da
îl unește pe D cu noi. și de aceea rămâne un
model unic și de neînțeles. Înțelegem ceva din
clipele trăite de ea, dar nu le trăim noi. Și de
aceea chipul ei este unic și de aceea are o aură
pe care mereu o vom admira. I-am cântat în ziua
aceasta nașterea. Este o sărbătoare a bucuriei și
întradevăr nimeni în lume nu va uni Cerul cu
pământul ca om.
Vestiri
14 sâmbătă sărbătoare.
28
Praznicul împărătesc al înălțării Sf cruci își are
originile în anul 335 când s-a găsit lemul crucii
pe care s-a răstignit DIH. După ce împăratul C-
tin cel mare a dat edictul de la Milano în 313
prin care a dat libertate creștinismului, mama sa
Elena a făcut cercetări arheologice în țara
sfântă. Pe Golgota a descoperit sub ruine
lemnul sf cruci. Acolo a construit o biserică
numită a Învierii unde au așezat ca o relicvă
Cinstita Cruce a Domnului și pe care au sfințit-
o în 13 septembrie 335. Fiindcă s-au adunat
mult popor la sfințire a 2 a zi după sfințire
patriarhul Macarie al Ierusalimului înconjurat
de soborul său a înălțat în văzul tuturor Crucea
Domnului pt ca toată lumea prezentă să o poată
vedea și să se poată închina. De atunci se
păstrează în bis drept slăvitoare această
rânduială pe care o săvârșimi în fiecare an de a
scoate crucea în mijlocul bis. Într-o invazie a
perșilor Crucea Domnului a fost răpită iar în
anul 660 Crucea a fost recuperată și Patriarhul
Zaharia de atunci a făcut din nou înălțarea ei tot
în data de 14 sep. De la o sărbătoare locală
această sărbătoare s-a generalizat în întreaga bis
creștină. Dincolo de originea istorică ziua de
astăzi are o semnicație duhovnicească
profundă. Această profunzime ne-o descoperă
Sf Ap Pavel în 1 Cor. 1,18. Sf Părinți spun f
furmos Crucea este trofeul lui Hr, ne însemnăm
cu semnul Crucii noi ne însemnă cu semnul
iubirii lui Hr. Roadele crucii le putem vedea în
cuvintele pe care Domnul le rostește și care au
valoare de testament. .................
Întreg creştinismul poate fii rezumat într-un
singur semn acela al crucii. Crucea nu-i un
lucru uşor din ea iasă binecuvântarea lui D
țâșnește înviere dar la capătul suferinţei. Fără
cruce nu suntem ai lui Iisus Hr. Ca să-L putem
înţelege pe Domnul trebuie să renunţăm la noi
înşine, să ne lepădăm de dorinţele noastre cine
ştie să dăruiască acela dobândeşte, cum spune
părintele Nicolaie de la Rohia într-o carte
faimoasă de predici.
Într-o familie mama care avea meseria de jurist
era necredicioasă însă fiica cam de 16 ani ei era
evlavioasă. Într-o zi mama primește o veste
cutremurătoare. Fiica ei avea cancer osos. A
început tratamentul, a urmat operația f dificilă.
Mama venea zilnic la spital pt a-i fi alături și nu
știa ce să faca. După operație au adus-o în salon
și după ce și-a revenit din anestezie pt ca avea
mari dureri, mama a vrut să-i facă pe plac ca să-i
aline durerea. și a întrebat-o ce ai dori să-ți fac
să-ți cumpăr ceva să-ți cânt ceva, să-ți pun
muzică. Iar fata i-a spus mamei știi ce, citește-
mi patimile Domnului Hr. Mama a rămas
încurcată pt că nu știa de unde să citească. S-a
dus la pr spitalui și i-a spus lucrul pe care vrea
să-l facă să citească patimile Domnului. Și pr i-
a dat o Biblie și i-a arătat de unde poate citi. A
venit în grabă la căpătâiul fetei și a început să
citească încetișor dar hotărât pătimirile. În timp
ce citea fiica ei a adormit senină, iar mama
continua să citeasă. Iar când a terminat s-a
convertit. Momentul morții fiicei a fost
momentul nașterii mamei. Iată cu crucea și
astăzi mai face minuni. De aceea coloana
vertebrală a ortodoxiei este Crucea lui Hr. El nu
stă pe cruce umilit, stă ca un D care ştie că o să
învie pentru ca să ne fie începătură învierii
noastre.
29
Dragi miri, cinstiți nași și stimați nuntași
Explicându-le copiilor ce este crucea
spuneam că este asemenea inelului de
logodnă de căsătorie a mamei și al
tatălui. Este dragostea vizibilă ce se
arată fiilor. Nunta lui D cu noi
oamenii se face prin cruce. O
promisiune veșnică o dragoste fără de
sfârșit.
Sf Maxim Mărturisitorul spune că
după Învierea Domnului pe care o
serbăm în fiecare duminică, așadar
după înviere totul se cere după cruce.
Și nunta e făcută după cruce, ați auzit
că am cântat sfinților mucenici care
bine v-ați nevoit. Mai multe lecții
învățăm de cruce DIH. Mai întâi
vedem o linie verticală, este o
chemare la verticalitate, să fiți
corecți și drepți să fiți oameni cu
coloană vertebrală cu toate că nu este
un lucru ușor. Este singurul mod de a
învige greutățile vieții voastre. O altă
învățătură pe care ne-o oferă crucea
este realismul. Crucea este înfiptă în
pământ, ea nu este dusă după cum
bate vântul. Să fiți realiști în fața
tuturor situațiilor pe care viața ni le
pregătește. Să nu vim visători în toate
tentațiile care ne duc spre păcat spre o
viață lipsită de Hr. să nu viți visători
în fața ispitelor. O altă lecție pe care
să ne-o însușim este echilibrul. Vedeți
linia orizontală a crucii. 1 Cor. 6, 12.
Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate
îmi sunt de folos. Echilibrul și
discernământul capacitatea de a
distinge între bine și rău între alb și
negru, să nu vă părăsească niciodată.
Sunt absolut necesare pentru trăirea
voastră printre tentațiile și
provocările acestei lumi.
Un părinte al bisericii contemporan
contemplând crucea l-a văzut pe Hr
dezlipit de cruce. Vedem o persoană
în această ipostază care se aseamănă
cu un dansator care sfârșește actul
final al misiunii sale, o persană care
așteaptă aplauzele și aprecierile
publicului.
Căsătoria nu trebuie să fie doar un
contract, semnat la primărie. Căsătoria
este un dans care presupune pericole și
riscuri. Dacă este asumată așa în forma
aceasta căsătoria devine o aventură a
iubirii care va crea un climat specific
și pt cei care se vor naște. Nu
îndemnurile verbale sunt cele care
fundamentează viața de căsătorie ci
gesturile nonverbale.
Purtându-ne cu demnitate crucea
noastră asemenea lui Hr și nouă ne
sunt pregăți laurii în ceruri.
De multe ori noi privim purtarea
Crucii ca pe ceva dureros, trist, o
purtăm pt că așa trebuie, ca pe o
povară care ne produce durere. Ori nu
este așa, nu asta este imaginea crucii.
Pt adevărații creștini Crucea și
purtarea ei înseamnă bucurie. Ce
înseamnă pt creștini purtarea Crucii?
Să-ți trăiești viața ta așa cum e ea, cu
copii pe care îi ai așa cum sunte ei, să
nu te rușinezi de părinții pe care îi ai
de vecinii pe care îi ai, cu zona în care
te-ai născut,cu posibilitățile
intelectuale, materiale pe care le ai,
să fii mulțumit cu ce ți-a dat D.
Vasile scrie o frumoasă poezie care. Se
numește Crucea mireasă- Răstignirea
din care vă recit o strofă.
"Vin' din Liban"... cânta odinioară
Miresei sacre, marele-ntelept...
și ea-nalțata dintr-un cedru drept
în brate prinse pe Iisus, la piept
și osândiții miri se-mbrățișară,
soptindu-și unul altuia "de când te-
aștept" !
Mirii nașii dimpreună cu toți nuntașii
să trăiască întru mulți și fericiți ani !
30
31
Lc 7,14 Duminica a 20 a după Rusalii este zi
de bucurie, este zi de înviere. Duminca trecută
l-am văzut pe DIH coborând din munte și
ținând o cuvântare specială în care ne învăța să-
i iubim pe toți semenii noștri inclusiv pe
vrășmași. Ev de astăzi ne pune înaintea ochilor
noștri sufletești realități crude. În primul rând
este vorba despre moartea ca mister ca taină
iar în al doilea rând de omul doborât de durera
morții celor dragi și în al trei le rând de
solidaritatea celor din cetate pentru sărmana
văduvă căreia îi murise unicul ei fiu. Poate că
cei mai mulți a venit fie din milă sau din
curiozitatea sau poate din solidaritate. În lumea
antică văduvele erau lipsite de orice sprijin.
Dacă aveai nefericirea să-ți moară și copii erai
a nimănui. Această femeie a trăit drama morții
soțului ei iar acum din nou o vedem la moartea
fiul ei. Întrebarea pe care ne-o putem pune
este: câți dintre cei care au fost prezenți la
această prohodire sau înmormântate a fiului
văduvei din Nain l-au căutat și în timpul vieții?
Ne putem da seama din experienta noastră de
zi cu zi. De câte ori îi căutăm pe cei care pleacă
în lumea de dincolo? Atunci când cineva moare
ne dăm seama că parcă nu l-am iubit îndeajuns,
parcă nu l-am căutat destul, parcă nu am fost
extrem de atent cu el. Locuitorii cetății Nain
l-au căutat pe tânăr doar după moarte. Poate nu
au făcut acest lucru în timpul vieții sale
pământeși. Cei care au fost prezenți la slujba
înmormântării l-au căutat pe acel tânăr în
moartea biologică. Cred că nici unul dintre ei
nu l-au căutat pe acest tânăr atunci când el în
rătăcirile vieții a trăit acea clipă amară a morții
spirituale. Pentru că da acesta este adevăratul
chip al morții cel al indiferenței tale față de D.
al unei supraviețuiri care nu are nicio legătură
cu Creatorul tău. Cunoaștem din Ev că DIH
învie trei pesoane tinere fapt care ne duce cu
gândul la o realitate pe care de multe ori nu o
vedem. Și anume realitatea aceasta a tinereții.
Chiar spunea cineva pe la 14 ani că abia
așteaptă să ajungă la 20 de ani să poată face și
el ce vrea să nu-l mai bată la cap maică-sa. Cu
cât înaintăm în vârstră ne dorim să fim tineri și
când suntem tineri ne dorim să devenim mai
învârstă. Probabil fiecare vârstă are avantajele
și dezavantajele ei. Iar unul din dezavantajele
tinereții este și acesta că se apropie de foarte
multe ori de o moarte sufletească.
Și nu e o metaforă aceasta, nu sunt cuvinte
frumoase care să vă emoționeze. Ci să ne
determine să facem ceva în primul rând în
familia nostră. Vorbiți-le despre Iisus Hr. despre
sfinții Lui, vorbiți-le despre cât bine v-a făcut
vouă D pt că e motivul pentru care venim la bis.
În modul acesta putem să înviem din moartea
noastră spirituală. Să lăsăm rumoarea patimilor
și să-i cerem Domnului: Doamne dă-mi atâta
liniște pe câta zarvă, gălăgie este în mine.
Oamenii morți spiritul sunt la fel ca morții
biologic. Poți să le spui despre D ei nu aud. Sf
Pavel ne îndeamnă ca noi creștinii să fim morți
față de păcat. Rm 6, 2 Mai simți tu atracție față
de păcat? Dacă da înseamnă că nu am murit față
de păcat. Ev de astăzi ne îndeamnă la a muri
păcatului și a trăi pt D. Rm 14, 8
Tinerii sunt oamenii care fie vorba unei bătrâne
vor trebui să ne țină parastasele dacă mai cred în
ele. Este chiar și o rugăciune pe care ați auzit-o
în care spunem că păcatele tinereții și ale
neștiinței noastre să nu le pomenești Doamne.
Hr în momentul în care intră în cetatea Nain
vede această puzderie de oameni vede atâta
tristețe atâta supărare se apropie de femeie și-i
spune: Nu mai plânge! Dar nu se mulțumește
să-i spună doar acest cuvânt consolator care pt
acel moment nu înseamna mare lucru. Hr mai
face ceva. Pune mâna pe sicriul acestui mort și-i
spune: Tinere ție îți zic soală-te. Iisus se atinge
de targa tânărului și prin atingere ia moartea
asupra Lui și dă viața Sa celui mort. Domnul ia
asupra Sa cele ale noastre ca să ne dea viața Lui
se petrece un schimb. Cred că acest cuvânt
adresat sufletului tânărului din Nain ne sună și
nouă. Oare de ce a fost nevoi să-i spună ție îți
zic, de ce nu a spus doar soală-te. Pt a ne arăta
că Hr se adresează sufletului nostru personal. Pt
că Domnul știe că noi sunteam oameni
nepăsători și credem chiar și atunci când auzim
cuvintele Domnului că ele se adresează altcuiva.
De aceea spue Hr ție îți zic nu te uita în dr și-n
stg la altul. Să ne dea Domnul putere și ajutor în
toate zilele vieții nostre spre lucrarea aceasta
32
Lc 7, 14 Duminica a 20 a după Rusalii
este zi de bucurie, este zi de înviere.
Duminca trecută l-am văzut pe DIH
coborând din munte și ținând o cuvântare
specială în care ne învăța să-i iubim pe
toți semenii noștri inclusiv pe vrășmași,
inclusiv pe pătimași.
Dacă ne uităm în jurul noastru vedem cum
din păcate, iubirea este folosită pt a arăta
tot felul de pofte, tot felul de păcate. Dar
așa cum iubirea de alcool nu se numește
iubre ci dependență și chiar boală, așa
cum iubirea față de trup străin se numește
desfrânare, așa cum dragostea față de
multa mâncare se numește lăcomie, tot așa
și iubirea noastră pe care o avem trebuie
verificată. Iar criteriul de verificare este al
credinței iubiților. Ce spune D că este
iubirea aceea e iubirea adevărată, dacă nu
este minciună, dacă nu este păcat este
anormalitate și nefiresc. Noi avem un D la
care este începutul și sfârșitul și care știe
mai bine ca și noi ce este bine și ce este
rău. Spunea un gânditor creștin încă din
secolul trecut faptul că problema noastră
cea mai mare este că vorbim prea mult de
drepturile omului și nu mai vb despre
drepturile lui D. Sunt drepturile celui care
ne-a creat și dacă El ne-a creat El știe cel
mai bine cum funcționăm. A întrebat
cineva: de ce D ne dă atâtea legi și
învățături prin bis. Și i s-a răspuns de un
părinte. Dacă cumperi un tel mobil nu
primești și instrucțiuni de folosire. Iar
dacă tu nu le respecți dacă spargi nuci cu
el atunci el nu va mai funcționa cum
trebuie. La fel este și cu omul Fac 1,27,
la asta se referă drepturile lui D. Ori din
păcate de drepturile lui D de cele mai
multe ori noi uităm și alegem doar
drepturile noastre greșit de multe ori. De
la Adam și Eva alegerile oamenilor au fost
greșite. Eram așezați în grădina aceea
minunată și nu am putut avea încredere în
porunca lui D de a nu gusta din pomul
cunoștinței binelui și a răului. Sau când
minunată și nu am putut avea încredere în
porunca lui D de a nu gusta din pomul
cunoștinței binelui și a răului. Sau când
Fiul lui D. Hr a fost pus înaintea oamenilor
împreună cu un răufăcător cu Baraba,
mulțimile sigur manipulate au strigat
înaintea lui Pilat atunci când i-a întrebat.
Pe cine vreți să îl elibereaz? Pe Baraba iar
pe Iisus răstignește-L. Oare îl vom mai
răstigni iar pe Iisus prin păcatele și
indiferența noastră. Vă rog dați mărturie
despre drepturile lui D cu viața voastră
trăită după Cuvântul Scripturii. Și dacă
asta înseamnă să ai o discuție cu cineva.
Fă-o mărturisește-ți credința fără rezerve.
Dacă asta presupune să mergi la un vot.
Fă-o mărturisește. Nu ași vrea să fim
înaintea lui D și să fim întrebați: dar tu de
ce te-ai ascuns, de ce te-ai lepădat, de ce
nu ai avut curajul să mărturisești. Vă
îndemn cu foarte multă dragoste să vă
implicați și să votați da pt susținerea
explicitării art 48 alineatul 1 din
Constituție care se referă la căsătoria dintre
soți un bărbat și o femeie. Familia este așa
cum a lăsat-o D. tot despre o familie greu
încercată ne spune și Ev de astăzi. Mai întâi
au trăit drama morții soțului a tatălui din acea
familie și acum vedem înmormântarea fiului
sărmanei mame din Nain. Îl vedem pe Hr că
vine și se atinge de sicriul acestui mort și îi
sune: Tinere ție îți zic: scoală-te. Iisus se atinge
de targa tânărului și prin atingere ia moartea
asupra Lui și dă viața Sa celui mort. Cred că
acest cuvânt adresat sufletului tânărului din Nain
ne sună și nouă. Oare de ce a fost nevoi să-i
spună ție îți zic, de ce nu a spus doar soală-te.
Pt a ne arăta că Hr se adresează sufletului nostru
personal. Pt că Domnul știe că noi sunteam
oameni nepăsători și credem chiar și atunci când
auzim cuvintele Domnului că ele se adresează
altcuiva. De aceea spue Hr ție îți zic nu te uita în
dr și-n stg la altul. Pe tine te cheamă Domnul fie
că ești tânăr fie că ești mai puțin tânăr. Important
este să-i răspundem aceste chemări. Amin
VESTIRI CUNUNIE
33
D 21 d R Is.55.10-11 Suntem în zi de duminică
zi de înviere, zi de bucurie. Cea de-a 4
duminică în care suntem însoțiți de Ev după Lc.
Suntem în cap al 8 al Ev după Lc și nu-l
pomenesc degeaba săptămâna viitoare mirecuri
este ziua lui de pomenire. Este numită
duminica de astăzi și a Sf Părinți de la sin 7 Ec.
din 787 de la Niceea, care au arătat învățătura
de credință a cinstirii icoanelor porinind de la
Sf Scr. Col 1,15. De atunci părinții bis au
hotărât că nu ne putem apropia de altar fără să
avem de-a dr și de-a stg față DIH și chipul
Maicii Sfinte. Pt ca să-ți dai seama că atunci
când se citește Ev, când se dă pace tuturor sau
când ne împărătășim în spatele tuturor este
DIH. În Ev duminici de astăzi Hr vorbește
despre Împărăția Cerurilor. Și pt că oamenii nu
pricepeau f bine a spus mai multe pilde pornid
de la exemple concrete din viața de zi cu zi.
Era toamnă, timp în care se ară și se fac
semănăturile de grâu. Iar Hr pornind de la
această activitate a ajuns la o realitate spirituală
sau duhovnicească. Spune Pilda
semănătorului pe care tot El o și explică pt a
nu crede că este o lecție agricolă. Este vorba de
un Semănător, care (nu) este D cel ce ne
transmite Cuvântul Său simbolizat în pildă prin
sămânță 1 Ptr.1,23. Ne spune pilda că a
semănat din belșug peste tot. și pe drum și pe
loc pietros și între spini și în pământul cel bun.
Cele 4 categorii de pământ sunt 4 categorii de
oameni, 4 categorii de inimi. Sămânța este
aceeași și este Cuvântul lui D doar
pământurile sunt diferite. Unii oameni au
inima superficială. asemănându-se cu
semințele căzute lângă drum. Sunt oamenii cu
inima ușuratică care s-au obișnuit să se
preocupe cu lucruri de nimic. Aceștia nu iau
nimic în serios nici măcar pe cele mai sfinte.
V12. Păsările cerului care zboară pe deasupra
arată trufia aroganța. Suntem prea deștepți, prea
cultivați ca să mai ascutăm Ev. DIH. Vin
păsările cerului adică diavolii și ne iau cuvântul
lui D din inimă. De ce? Pt că el știe mai bine
decât noi că prin cuvântul lui D împlinit ne
putem mântui. Pasărea trufiei, a neascultării ,
a indiferenței. Iac. 1,21.
Sămânța căzută în loc pietros îi închipuie pe cei
cu inimă împietrită. Aceștia primesc cuvântul
lui D cu bucurie dar la vreme de încercare de
presecuție de frică se leapădă. Ei nu au
motivația credinței lor. Dacă nu ai motivația
credinței tale poate să vină cineva la tine și să
semene îndoiala. De ce crezi în D?
L-ai văzut vreodată. De ce te închini la ic? Ori a
crede în D care se poate reprezenta vizibil în
Iisus Hr a crede în sfinți sunt armele credinței
tale. Vedeți diferența dintre piatră și pământ
mănos nu este f mare. Un pământ roditor poate
să devină pietros dacă este uitat acolo vreme
îndelungată. Iar un teren stâncos dacă este
fărâmițat poate deveni pământ roditor. D vrea să
spargă împietrirea inimilor noastre. Cealaltă
categorie a seminței căzută între spini îi arată pe
oamenii cu o inimă împărțită, oameni duali.
Jumătate cu D, jumătate cu grijile și averile
noastre. Ne spune Domnul ce sunt spinii
plăcerile distracțiile acestei lumi. Sunt oameni
care spun ași merge la bis duminca, dar cum să-
mi închid magazinul? A-și vrea să mă rog dar
am atâtea pe cap că mintea nu-mi mai stă la
rugăciune nicidecum. Bogăția grijile lumești și
poftele acestei lumi sunt 3 cat de spini care
înăbușă sămânța cea bună. Ți cont de ce spui
ceilalți f mult. Într-o povestioară se spune că a
fost un concurs între broscuțe care urcă mai
repede într-un turn. și pe margine erau altele
care le făceau galerie. Le spunea nu se poate
nicio broască nu a reușit să urce până sus. și
după primul etaj jumătate din ele au renunțat.
Cele de pe margine râdeau de cele care se
chinuiau nu aveți nicio șansă. și din toate câte au
dorit să urce doar una singură a reușit. și aceasta
era surdă. Sămânța căzută în pământul cel bun
sunt cei care au o inimă dedicată. Ce este
pământul cel bun? Inima frumoasă și bună în
care sămânța rodește din belșug. Nu este omul
nici a trufiei minții, nici a fricii de suferințe de
dureri și încercări nici a goanei după plăcere.
Cine are urechi de auzit să audă. Adică atenție
cum ascultați. Este o diferență majoră între a
auzi și a asculta. Poți să auzi un lucru printr-o
ureche și-ți iese pe cealaltă. A asculta înseamnă
că auzi cuvântul, l-ai primit în sufletul tău și îl și
aplici. Hr în Ev de astăzi ne spune că vrea din
partea noastră ascultare. Sf Părinți ne spun f
frumos cea mai lungă dinstanță din lumea este
cea de la ureche la inimă. Unii reușescă sa ducă
cuvântul de la ureche la minte și să-i priceapă
sensul, dar cel mai greu este ca el să coboare din
minte în inimă. Numai dacă ajunge în inimă
cuvântul rodește și nu devine o simplă
informație. Roadele au venit ne spune Ev prin
răbdare și stăruință. Închei cu îndemnul
prorocului Os 10,12.
34
D 21 d R Is.55.10-11 Suntem în duminica 21 d
R, este numită duminica de astăzi și a Sf Părinți
de la sin 7 Ec. din 787 de la Niceea, care au
arătat învățătura de credință a cinstirii
icoanelor. De atunci părinții bis au hotărât că nu
ne putem apropia de altar fără să avem de-a dr
și de-a stg față DIH și chipul Maicii Sfinte. Pt
ca să-ți dai seama că atunci când se citește Ev,
când se dă pace tuturor sau când ne
împărătășim în spatele tuturor este DIH. În Ev
duminici de astăzi Hr vorbește despre Împărăția
Cerurilor. Și pt că oamenii nu pricepeau f bine a
spus mai multe pilde pornid de la exemple
concrete din viața de zi cu zi. Era toamnă, timp
în care se ară și se fac semănăturile de grâu. Iar
Hr pornind de la această activitate a ajuns la o
realitate spirituală sau duhovnicească. Spune
Pilda semănătorului pe care tot El o și explică
pt a nu crede că este o lecție agricolă.
Ap îi cer lui Iisus să le explice pilda aceasta.
Păi ce nu era clar îi ea. O parte din semnițe au
căzut lângă drum, e firesc ca să vină păsările
cerului să o mănânce, o parte a căzut pe loc
pietros, e firesc să se ofiliească și cea din
pământ bun să rodească. Ce nu era de înțeles?
Cred că ei s-ar fi gândit la un semănător bun
care nu ar fi făcut ceea ce a făcut semănătorul
din pildă. S-ar fi gândit dacă tot ne vorbește de
un semănător, păi ce fel de semănător este acela
care nu este atent la sămânța lui și o aruncă pe
drum. Păi e firesc să fie călcată în picioare de
oameni și să o mănânce păsările. Ce semănător
este acela care aruncă sămânța în loc pietros
sau între spini. Cine e semănătorul acela?
Adeseori explicându-se această pildă poate
uneori ați și auzit că semănătorul este D. Nu,
nicăieri în Ev nu ni se spune că semănătorul
este D. doar în Ev Lc ne spune ce este sămânța
Lc.8,11. Așadar semănătorul nu este D.
semănătorul în închipuie pe cei pe care D i-a
trimis în lume să vestească Cuvântul lui. În VT
prorocii și oamenenii aleși ai lui D, în NT Ap și
urmașii acestora. Iisus a vrut să transmită prin
această pildă realitate că sămânța lui D ajunge
în sufletele noastre care adesea sunt împietrite
adeseori contaminate de spinii patimilor
adeseori sunt asemenea drumurilor. Așa cum pe
drum merg tot felul de oameni și buni și răi la
fel și în suflet pătrund tot felul de gânduri.
Ev Lc pe care îl pomenim în 18 oct. ne spune că
sămânța este cuvântul lui D. iar atunci când
tâlcuiește spune că sămânța căzută pe drum sunt
cei ce v.12. Sămânța care cade în locuri diperite
ne închipuie pe noi, creștinii. și noi suntem cei
ce facem ca acest cuvânt să fie purtat în lume.
Ne uităm în lumea în care trăim constatăm că ne
păgânizăm. Sămânța lui D care este pusă în
inimile noastre a celor din Bis., trebuie să
rodească. Dacă noi cei care auzim cuvântul lui
D în fiecare duminică nu îl facem să rodeasă,
Hr va fi judecat prin atitudinea noastră a celor
din bis.
Cine are urechi de auzit să audă. Adică atenție
cum ascultați. Este o diferență majoră între a
auzi și a asculta. Poți să auzi un lucru printr-o
ureche și-ți iese pe cealaltă. A asculta înseamnă
că auzi cuvântul, l-ai primit în sufletul tău și îl și
aplici. Hr în Ev de astăzi ne spune că vrea din
partea noastră ascultare. Sf Părinți ne spun f
frumos cea mai lungă dinstanță din lumea este
cea de la ureche la inimă. Unii reușescă sa ducă
cuvântul de la ureche la minte și să-i priceapă
sensul, dar cel mai greu este ca el să coboare din
minte în inimă. Numai dacă ajunge în inimă
cuvântul rodește și nu devine o simplă
informație. Roadele au venit ne spune Ev prin
răbdare și stăruință. Închei cu îndemnul
prorocului Os 10,12.
14 oct parastas pt eroi.
Biserică monument istoric din Săliștea veche
comuna Baciu, datată din sec al 18. Acolo sunt
rădăcinile noastre, bunicii noștri o comunitate
mică. Acoperișul este distrus în totalitate, turla
este într-o parte. Cornii nu se mai pot folosi doar
câteva lotbe câteva picturi cu tema pomului
vieții, Cina cea de taina de pe tâmpla
iconostasului și masa de piatră se mai pot folosi
din actuala bis. Sigur neputința și indiferența
noastră birocrația a creștinilor a dus la ruinarea
acesteia deși se află pe lista monumentelor
istorice.
Concert caritabil folcloric Vasile Soporan..., joi
24 oct ora 19 la casa de cultură a studenților.
Intrarea se face pe bază de invitații, o invitație
costă 35 de lei. Se pot face donții pt a salva
această bisericuță în anul omagial al satului
românesc.
colectă.
35
Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cine vrea să se
întâlnească cu D să se tăgăduiască pe sine. Sf
Simeon Noul Teolog. O prăznuim astăzi pe
cuvioasa noastă maică Parascheva mult
folositoarea. Din viața sfintei cunoaștem cu
toți episodul în care copilă fiind aude cuvintele
lui Hr. Mc.8,34 și le-a asumă cu o
responsabilitatea matură. Poate vă veți întreba:
cum poate un copil să înțeleagă atât de bine
cuvintele lui Hr. Când noi cei maturi nu reușim
să metabolizăm tot ce bis ne pune la îndemână.
Cum o fetiță de 10 a reușit să pună în propria
ei viață cuvintele Domnului? Împlinirea
cuvântului lui D a dus-o pe cuvioasa
Parascheva pe culmile sfințeniei, pe culmile
împlinirii sale ca om. Pt că asta înseamnă un
om sfânt: a te împlini a-ți activa toate
potențialitățile pe care D ți le-a dăruit. Asta
înseamnă sfințenia, a fi om după chipul și după
asemănarea lui D. A înțeles cuvioasa că în acest
cuvânt al lui Hr este toată iubirea Lui. Și
întotdeauna măsura sfințeniei unui om care îl
urmează pe D se măsoară în intensitatea care o
are. D nu se uită nici la pozițiile noastre sociale,
nici la frumusețea noastă, nici la inteligența
noastră ci se uită D la intensitatea cu care noi
reușim să-l iubim. Se uită D la capacitatea
noastră de a ne dărui Lui. Vedeți la copii
capacitatea de a se dărui integral celorlalți.
Copii nu-ți oferă dragostea în rate pe bucăți, ei
când îți supun că te iubesc sau când te
îmbrățișează sau când îți spun un cuvânt
frumos simți că aceste cuvinte sau gesturi vin
din toată ființa lor și te învăluie pe tine care ai
nevoie de această dragoste. Harul lui D a ajutat-
o pe sf Parascheva să-și asume această
intensitate a iubirii față de El, urmându-l și
lepădându-se de sine, renunțând la egoism.
Sfinții sunt oameni ca noi care renunță la sinele
propriu se golesc de sine pt a se umple de
dragostea lui D. Asta înseamnă să fii sfânt să te
lepezi de orice formă de afirmare de sine, de a
te pune pe tine în primplanul vieții tale. Lumea
în care trăim ne invită să ne afirmăm pe noi
înșine. Să facem caz de toate calitățile pe care
le avem și dacă se poate toți ceilalți să se
învârtă în jurul nostru. Învățăm din viața Sf
Parascheva că ascultarea de D nu trebuie
amânată, este pt astăzi. Evr 3,15. Nu pt că D
nu ar putea vb și a 2 a zi. Dar s-ar putea să nu
mai aibă la cine vb a 2 a zi.
Sf Parascheva ne învață pe noi cei de astăzi că D
se uită întotdeauna la Intensitatea iubirii pe care
noi i-o dăruim. Și El așteaptă de la noi iubire
totală fără pauze. Cel mai mare pelerinaj din țară
se face la Iași cu prilejul sărbătoriri cuvioasei
Parascheva. Să fie viața noastră ca un pelerinaj,
ca o așteptare înspre Împărăția lui Dumnezeu.
Nu dați crezare niciunui gând ideologic care ne
spune că pelerinajul ține de lumea veche, că
suntem pupători de moaște. Nu țineți cont de
lucrurile acestea. Oriunde în lumea aceasta este
un respect pt viața privată și pt credința fiecărui
om iar lucrul acesta ține de modernitate: ca să
respecți credința celuilalt chiar dacă tu nu o
împărătășești.
Să ne ajute D cel minunat întru sfinți. Sf Cuv
Parascheva ca noi să trăim iubirea lui D cât mai
intens în viața noastră. Acolo unde e iubirea lui
D și în casă este pace și binecuvântare. Acolo
unde este iubirea lui D și copii sunt cuminți și
înțelepți. A întrebat cineva de departe pe un
părinte. Părinte noi suntem din B, acum de hram
e multă lume la Iași. Oare n-ar fi bine să
mergem altă dată. Dacă e ziua ta și cineva îți
urează la mulți ani mâine sau poimâine sau peste
3 zile, te simți la fel de bucuros ca și cum ți-ar
spune de ziua ta. Bucură-te Sf Parascheva mult
folositoare, pe toți primitoare ocrotitoarea
pelerinilor și aducătoare de sfinți, anul acesta
este la Iași și moaștele sf Tecla împreună cu Ap.
36
Cuvioasa Parascheva s-a născut în prima și au făcut primele cuceriri se schimă și locul de
jumătate a sec XI lea, într-o localitate pe nume destinație al moaștelor ajungând după
Epivat, undeva pe țărmul mării Marmara nu întemeierea statului română bulgar din 1186 de
departe de Constantinopol. S-a născut într-o cei doi frați Petru și Ioniță Asan și stabilesc
familie înstărită de buni creștini. Se spune capitala la Târnovo aduc moaștele cuvioasei
despre ea că la vârsta de 10 când a început să acolo. Turcii ajung în scurt timp să-și extindă
priceapă, a auzit la bis din satul ei cuvintele lui expansiunea imperiului iar urmașii celor 2 frați
Iisus care au răsunat puternic în sufletul ei de de la cârma acelui stat româno-bulgar de la S de
copil, Oricine voiește să vină după Mine să se Dunăre, duc moaștele cuvioase la Belgrad în
lepede de sine să-și ia crucea și să-mi urmeze. Serbia de astăzi. În 1521 turcii ataca Belgradul
Și imediat a început să pună în practică urmarea și transformă Serbia în pașalâc turces moaștele
lui Iisus. Și anume își împarte hainele frumoase cuvioase Parascheva ajung din nou la
pe care le avea copiilor săraci și nu o singură Constantinopol. Sultanul este rugat de Patriarh
dată ci de mai multe ori venea acasă îmbrăcată care permite acest lucru. În 1641 domnul
cu hainele copiilor săraci și așa venea acasă Moldovei Vasile Lupu aduce moștele la el în
fiind adeserori cerată de părinții ei. După țară și sunt așezate la bis Sfinții Trei Ierarhi
moartea părinților ei partea de avere care i s-a ctitoria lui. Multe minuni s-au făcut și aici în
cuvenit ei pentru că mai avea un frate, a Moldova. Trupul ei era așezat într-o raclă de
împărțit-o celor nevoiași care erau îndreptățiți lemn iar într-o seară a doua zi de Crăciun este
la ajutorul celor din jur și apoi s-a retras mai uitată o lumânare și într-un foc mocnit toată
întâi în Constantinopolului iar mai apoi într-o noaptea racla ei de lemn se transformă în scrum
mănăstire de maici Ieracleea, unde a stat o iar a doua zi trupul ei ar rămas intact neatins de
perioadă de timp. Merge în Ierusalim pe urmele foc. Și prefectul Iașului de atunci Leon Negruții
Mântuitorului după care se stabilește la o cu procurorul principal al orașului au consemnat
mănăstire în pustia Iordanului. Are aici o acest lucru. După care moaștele ei s-a depus în
revelație un înger îi spune să se întoarcă în catedrala Mitropolitană din Iași unde se găsesc
locul ei natal. Ea ascutlă de această poruncă până astăzi. Aceasta este foarte pe scurt viața
venită pe calea duhului și se întoarce în Epivat. Cuvioase Parascheva care a apărut pentru prima
Postul și nevoința sa au schimbat-o așa de mult dată îl limba română în Cazania sau Cartea
încât nimeni nu a mai recunoscut-o. Se mută la românească de învățătură Mitropolitului
D 5 d R. la Am
Domnul 30 văzut duminică
și ceva de cumani coborând
și este învață îndin
Varlaam Biserică I Tim 3,6.Parascheva
1643. Cuvioasa Legătura aceasta
a ales
de pe muntele ca
înmormântată fericirilor vindecă
orice străină. Dupăun mai lepros
mulțiși dintre mândrie
să-l urmeze cădere
pe Iisus și moartea
în toată nedar
viața ei apare atât
folosul
pe
anislujitorul
mormântul sutașului,
ei a fostordonanța
uitat deunui centurion
localnici se de
nu cutremurător
a fost doar celînpersonal
Ev de azi. Mândria
ci până începe
astăzi noi toțica
păgân,
întâmplădupă care în
ca marea să Capernaum
aducă la țărm o vindecă
trupul unui pe libertate
creștinii absolută
beneficiem dar de
sfârșește
viața eica autentic
robie absolută.
trăită.
soacra
marinarluiînecatPetru. Apoinaufragiu
într-un îmresurat de mulțime
și localnicii se Ea te face cuvântului
Împlinirea să-i disprețuiești
lui D apedus-o
ceilalți. Dacă eu
pe cuvioasa
merge
gândescîn teritoriul
să-l îngroape păgân dinsă Gadara
nu-l lase unde săîi sunt în centru
Parascheva pe universului? Ceilalți au
culmile sfințeniei, pe preț sau
culmile
vindecă pe cei
putrezească 2 demonizați.
acolo Călătorim
pe țărmul mării. Numai așadar
că nu? Atuncisale
împlinirii înseamnă
ca om. Pt că-i
că disprețuiesc.
asta înseamnădacă un om eu
împreună
groapa aceluicu DIH marinar
pe cărăriles-a mântuirii
făcut și acum
lângă sunt
sfânt:bucricul
a te împliniuniversului
a-ți activaîn toate
cine potențialitățile
am încredere?
vedem
mormântulcum acestei
acestea cuprind
cuvioaseatât uscatul câtIar
Parascheva. și În
pe mine
care Dși țiapare lepădarea de D.
le-a dăruit.
apele.
noapteaPe celmare se stârnește
care a săpat ogroapafurtunăpeviolentă
nume Mândria se grefează
Ceea ce înseamnă că ope niște
viață calitățideale
autentică tale
creștin
pe care Domnul
Gheorghe primește o liniștește
poruncă îndoar vis cu cuvântul,
să scoată de exagerate.
nu are efectMândria îți dă ta
doar asupra mincinoasa
personal ciconvingere
și asupra
descoperindu-se
acolo trupul nealterat înaintea ucenicilor
al cuvioase Paraschevasăi ca și că ai tot timpul
urmașilor tăi șidreptate.
nu numai Apare dorința istoriei
ci asupra de a-i
Stăpân al stihiilor înnaturii.
să-l înmormânteze Ajunge
altă parte. în ținutul
În același timp învăța
neamului pe tău.
alții,Acestea
de a-i nu stăpâni, ca episcop
sunt povești este cao
Gherghesenilor
o credincioasă care din satera pepăgân.
nume Aici ne spune
Eftimia are politician
realitate pecacare părinte,
o trăim dorința
și la decarea-mi impune
ar trebui să
Ev Lc Hr vis.
același liniștește sufeltul unui
Localnicii om tulburat
dezgroapă de
trupul voia mea asupra
reflectăm mai mult.celuilalt
Viațacaredeeste o manifestae
creștin autentic
duhul celcare
cuvioasei rău.răspândea
Așa cum Domnul plăcută
o mireasmă a liniștitși clară
trăită anumândriei.
presupuneSfneaparatSiluan. săTumergem
spui că înviața
pustieta
valurile
îl așeazăașa în va potolisatului
biserica și patimile
cu hramul noastre
Sf este tare amară, că
nu înseamnează să ainenecazuri.
părăsim Dar Domnul
familia. Dar îțio
omenești.
Apostoli unde Lc. stă8,27-28.
200 de ani.Lucru curios este
Făcându-se că
multe spune
viața smerește-te
trăită în duhul și vei vedea
credințeică nenorocirile
nu rămâne
dacă
minuni oamenii
în viețile se celor
îndoiaucarecăse Iisus
rugaudin lui DNazaret
lângă tale se vor preface
nerăsplătită în tihnă.
de D. atât Domnul
la nivel iubește
personal cât peși
este
racla Fiul lui D.moaștele
cuvioasei demoniisale dinauacest sărman
fost duse în oameni
familial,dar îngăduie
colectiv. întristări
Acesta ca oamenii
este mesajul să-și
sărbătorii
posedat îl mărturisesc
Constantinopol. ca fiind
Când turcii F luiîn D
au ajuns celui
Europa cunoască
de astăzi. neputința și să se smerească. Iar pt
Preaînalt. Ori Iisus le interzice această semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
mărturisire, această laudă. El nu se bucură că care toate sunt bune. Războiul spiritual este
demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi ca crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
apreciază înseamnă că este ceva adevărat. Hr le Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
interzice demonilor să-l vestească pt că ei nu se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
zădărnicească planul de mântuire. De aici pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
învățăm un lucru: pe Hr nu-l propovăduim este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala este
oricând oricum oriunde. Pt că s-ar putea să așa celălalt așa este din mândrie. Catalogează
facem mai mult rău decât bine. Trebuie să imediat, nu are încredere în oameni, ți-e frică ca
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este să nu-ți facă nimeni vreo pagubă. Cel mândru
momentul și care este măsura pe care omul o nu-și poate cere iertare public nu uită jignirile
poate primi. Hr le permite demonilor să intre chiar dacă aparent le-am iertat. Cel mândru este
în turma de porci care se arună în mare. au permanent într-o împrăștire a gândurilor. Risipit-
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a a pe cei mândrii în cugetul inimii lor. Diavolul
întunecat mintea oamenilor acelui ținut, așadar nu poate lupta împotriva smereniei pt că
câștigul lor material însemna mai mult decât un smerenia este haina lui D. Sf Antonie cel Mare
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne s-a rugat lui D ca să-l ierte chiar și pe demon. și
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om îngerul lui D a venit la Sf Antonie și i-a spus: D
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de îi iartă chiar și pe diavol dacă se smerește și își
faptul că își făcea locuință din mormite. cere iertare de la D. Dar el nu vrea să facă lucrul
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea acesta din caza mândrie de a fii una cu D.
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel
37
D 23 d R După ce Hr spune pilda
semănătorului pe care am auzit-o duminica
trecută, s-a urcat în corabie și a traversat lacul
Galileii. Călătorim așadar împreună cu DIH pe
cărările mântuirii și acum vedem cum acestea
cuprind atât uscatul cât și apele. Pe mare se
stârnește o furtună violentă pe care Domnul o
liniștește doar cu cuvântul, descoperindu-se
înaintea ucenicilor săi ca Stăpân al stihiilor
naturii. Ajunge în ținutul Gherghesenilor care
era păgân. Aici ne spune Ev Lc Hr liniștește
sufeltul unui om tulburat de duhul cel rău. Așa
cum Domnul a liniștit valurile așa va potoli și
patimile noastre omenești. Lc. 8,27-28. Lucru
curios este că dacă oamenii se îndoiau că Iisus
din Nazaret este Fiul lui D. demonii din acest
sărman posedat îl mărturisesc ca fiind F lui D
celui Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură că
demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi ca
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă
apreciază înseamnă că este ceva adevărat. Hr le
interzice demonilor să-l vestească pt că ei nu
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i
zădărnicească planul de mântuire. De aici
învățăm un lucru: pe Hr nu-l propovăduim
oricând oricum oriunde. Pt că s-ar putea să
facem mai mult rău decât bine. Trebuie să
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este
momentul și care este măsura pe care omul o
poate primi. Hr le permite demonilor să intre
în turma de porci care se arună în mare. au
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a
întunecat mintea oamenilor acelui ținut,
câștigul lor material însemna mai mult decât un
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de
faptul că își făcea locuință din mormite.
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel învață în Biserică I Tim
3,6. Legătura aceasta dintre mândrie cădere și
moartea ne apare atât de cutremurător în Ev de
azi. Mândria începe ca libertate absolută dar
sfârșește ca robie absolută. Ea te face să-i
disprețuiești pe ceilalți. Dacă eu sunt în centru
universului? Ceilalți au preț sau nu? Atunci
înseamnă că-i disprețuiesc. dacă eu sunt
bucricul universului în cine am încredere? În
mine și apare lepădarea de D.
Mândria se grefează pe niște calități ale tale
exagerate. Mândria îți dă mincinoasa convingere
că ai tot timpul dreptate. Apare dorința de a-i
învăța pe alții, de a-i stăpâni, ca episcop ca
politician ca părinte, dorința de a-mi impune
voia mea asupra celuilalt care este o manifestae
clară a mândriei. Sf Siluan. Tu spui că viața ta
este tare amară, că ai necazuri. Dar Domnul îți
spune smerește-te și vei vedea că nenorocirile
tale se vor preface în tihnă. Domnul iubește pe
oameni dar îngăduie întristări ca oamenii să-și
cunoască neputința și să se smerească. Iar pt
semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
care toate sunt bune. Războiul spiritual este
crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala este
așa celălalt așa este din mândrie. Catalogează
imediat, nu are încredere în oameni, ți-e frică ca
să nu-ți facă nimeni vreo pagubă. Cel mândru
nu-și poate cere iertare public nu uită jignirile
chiar dacă aparent le-am iertat. Cel mândru este
permanent într-o împrăștire a gândurilor. Risipit-
a pe cei mândrii în cugetul inimii lor. Diavolul
așadar nu poate lupta împotriva smereniei pt că
smerenia este haina lui D. Sf Antonie cel Mare
s-a rugat lui D ca să-l ierte chiar și pe demon. și
îngerul lui D a venit la Sf Antonie și i-a spus: D
îi iartă chiar și pe diavol dacă se smerește și își
cere iertare de la D. Dar el nu vrea să facă lucrul
acesta din caza mândrie de a fii una cu D.
38
D 23 d R După ce Hr spune pilda
semănătorului pe care am auzit-o
duminica trecută, s-a urcat în corabie și a
traversat lacul Galileii. Călătorim așadar
împreună cu DIH pe cărările mântuirii și
acum vedem cum acestea cuprind atât
uscatul cât și apele. Pe mare se stârnește o
furtună violentă pe care Domnul o
liniștește doar cu cuvântul, descoperindu-
se înaintea ucenicilor săi ca Stăpân al
stihiilor naturii. Ajunge în ținutul
Gherghesenilor care era păgân. Aici ne
spune Ev Lc Hr liniștește sufeltul unui om
tulburat de duhul cel rău. Așa cum
Domnul a liniștit valurile așa va potoli și
patimile noastre omenești. Lc. 8,27-28.
Lucru curios este că dacă oamenii se
îndoiau că Iisus din Nazaret este Fiul lui
D. demonii din acest sărman posedat îl
mărturisesc ca fiind F lui D celui
Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură
că demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi
ca oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii
noștri ne-am bucura. Dacă acesta care mă
urăște mă apreciază înseamnă că este ceva
adevărat. Hr le interzice demonilor să-l
vestească pt că ei nu făceau aceasta cu
gând bun. O făceau ca să-i zădărnicească
planul de mântuire. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a
unui om cu duh necurat și cea mister al
morții, legată de faptul că își făcea
locuință din mormite. Înțeleasă adânc
moartea este despărțirea spirituală de D.
prima despărțire de D a făcut-o demonul
așa cum ne învață profetul Isaia 14,2; 13-
14. Vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel învață în Biserică I
Tim 3,6. Legătura aceasta dintre mândrie
cădere și moartea ne apare atât de
cutremurător în Ev de azi.
De multe ori Mânt când îi vindeca pe cei
demonizați nu vorbea cu demonii îi facea chiar
să tacă. Să nu vorbim cu gândurile. Părinții Bis
ne învață să nu vorbim să nu stăruim asupra
gândurilor rele. Greșala noastră este că ne
confundăm cu gândurile noastre bune sau rele
spune sunt gândurile mele. Dar părinții ne învață
că dacă roadele unui gând sunt rele adică
învârtoșarea, frica, trulburarea spaima, nu este
de la noi nu este de la D. este de la cel rău. Ori
noi suntem atât de încrezători în noi înșine încât
credem că sunt gândurile noastre. Dacă un gând
aduce roade bune de pace de bucurie de
deschidere este de la D. În lupta cu aceste
gânduri este continuu. În lupta cu gândurile nu
se discută. Să nu iei în seamă gândurile cele
rele. Greșala cea mai mare este să ni le asumăm
să ne speriem mai ales gândurile murdare de
hulă împotriva lui D. Exact cum ai trece printr-
un loc și din spatele tău mai mulți bețivi ar
începe să te strige să te cheme înapoi să te
înjure. Tu știi că dacă te întorci și vorbești cu ei
mai rău o să fie. Mai bine îți continui drumul ca
și cu m nu i-ai auzi. Cam așa ar tebui să ne
comportăm cu gândurile rele nu te interesează.
Părinții ne spun că dacă vrei să eviți cu totul
întâlnirea cu demonul pt că dacă el vede că
apleci minte spre cele rele atunci el vine cu
gânduri aparent bune. Iar părinții ne spună că tu
să nu primești niciun gând nici pe cele rele dar
nici pe cele bune. Pe cele bune primește-le 2 -3
s. Îți aduci aminte de pădurea din jurul satului
tău,un gând bun. Ajunge 2-3 secunde pt că
foarte ușor ajungi la gânduri de răutate. În
pădure trăiesc și porci mistreți. Porci are și
Vasile un intrat în gredina mea mi-a făcut
pagubă. În câteva secunde anungi la gânduri de
răutate. și dacă e gândul cel mai bun nu îl lăsa
mai multe de câteva secunde. În toate să trăiești
în prezent să trăiești clipa. Atenția la trecut sau
la viitor distruge totul. Părintele Arsenie Boca
spune eu trec prin lume sa și cum ai trece printre
copaci pădurii. Îi admiri îi vezi frumoși dar nu
te oprești și vezi alții și alții. Sf Ap Pavel ne
spune: pt toate uitându-le spre cele dinainte să
tindem adică spre D. toate sunt frumoase toate
sunt interesante dar ținata noastră este pre D
spre Împărăția Sa. Aceasta este calea pe care ne-
o arată părinții. D să ne ajute și să ne întărească
pt toți.
39
Lc 12, 8-9 În fiecare dacă ne uităm în
calendarele noastre este pomenit unul sau
mai mulți sfinți. Azi îi sărbătorim pe
Sfinții Cuvioși Mărturisitori Ardeleni:
Visarion și Sofronie, Nicolae Oprea,
preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic
din Sibiel. Ei s-au străduit prin viața lor
să lumineze în jurul lor lumină din
Lumina lui Hr. Ei au pus în practică în
viața aceasta pământească poruncile sfinte
și descoperirea Mântuitorului nostru Iisus
Hr. Ei sunt sfinții care acum 2 veacuri și
jumătate L-au mărturisit pe DIH, ei sunt
sfinți făcuți din preoții monahi și
credincioși simplii și ciobanii acestui
popor din Transilvania. Românii din
Transilvania vreme de sute de ani au fost
robi în propria lor țară. Au trăit într-o altă
stăpânire, într-un regat care se numea pe
el Apostolic într-un regat maghiar care a
venit aici cu sabie și cu foc și care i-au
stăpânit pe românii noștri vreme de
aproape o mie de ani. Vreme de 9 veacuri
românii și-au pierdut pămâturile și-au
pierdut averile și au devenit robi, un popor
întreg să stea îngenunchiat. A stat
îngenunchiat însă numai cu trupul numai
pentru viața pământească. Ei au știut un
lucru. Stăpânul poate să-ți robească trupul
poate să-i ia averile poate să-ți ia și viața
dar asupra sufletului nu are nicio putere.
Sufletul este a lui D iar acest lucru
strămoșii noștri l-au știut, de multe vecuri
nu doar de 1000 de ani de când ungurii s-
au făcut aici stăpâni. De 2 mii de ani
strămoșii noștri îl cunoșteau pe DIH din
predica Sf Ap Andrei și de la Sfinții
Părinți. Stăpânitorii acestui pământ au
încercat cel puțin în 2 rânduri să-i treacă
pe strămoșii noștri ortodocși la credința
lor. Prin veacul al 15 lea când maghiarii
îmbrățișa-se crednița protestantă
reformată. Au încercat să-i atragă și pe
români la ei la calvinism. Iar apoi pe la
1700 s-a schimbat săpânirea Transilvaniei,
au venit habsburgii austriecii și au ocupat
Ardealul. Ei erau catolici ei au venit pe la
1700, ce și-au pus în gând să-i treacă pe
românii din Ardeal la catolicism.(au
eparhii până astăzi numai în Transilvania)
Și nu au făcut lucrul acesta nu de dragul
mântuirii românilor, pt că îl cunoșteau românii
pe Hr și nu aveau neovoi să-i învețe nici Calvin
nici urmașii papei. Ei voiau ca trecându-ne la
Calvinism sau la catolicism să rupă legătura și
unitatea sufletească care ne unitatea cu românii
din Țara Româneasă și cu cei din Moldova. Și
dacă nu au reușit să facă lucrul acesta să ne rupă
de unitatea de credință cu români din Moldova
și ȚR. acest lucru s-a datorat sinților
Mătrurisitori Ardeleni. Dacă un episcope și mai
mulți protopopi au trădat ortodoxia nu au trădat-
o țăranii, preoții de rând din satele apropiate de
munții Carpați. Călugărul Visarion a venit
dinspre Banat în 1744 aducându-le aminte
românilor să nu-și lase credința strămoșească.
Exemplul lui a fost urmat de alți preoți de
credincioși care au făcu memorii, s-au dus la
Viena la împărăteasă. Așa a spus un mărturisitor
iar cuvintele lui s-au păstrat. Acest cojoc care e
pe mine acum este al meu dar dacă vrea crăiasa
să mi-l ia i-l dau. Cu aceste mâini și picioare cu
care am lucrat zi de zi ca să plătesc dările, ele
sunt ale crăiesei și dacă vrea să mi le ia nu am ce
face. Dar n-am decât un suflet pe care îl păstrez
pt D din cer și nicio putere omenească nu-l
poate îndoi. Nilolae Oprea om simplu un oier
din Săliște împreună cu Pr Moise Măcinic din
Sibiel au pleca la Viena cu jalba prin care cereau
liberatea de credință ortodoxă. Iar Împărăteasa
drept mulțumire i-a trimis în temnița de la
Kufstein unde au și murit după 30 și ceva de ani
de închisoare. Se păstrează o scrisoare trimisă de
soția lui Stana din Săliște cu data anului 1784.
Se ruga atunci de fiul împărătesei care era Iosf
al 2 lea. Mărite împărate dacă se poate, au trecut
30 de ani de când nu mi-am văzut bărbatul poate
și-o fi ispășit pedeapsa poate te înduri și te
milostivești să-l eliberezi. O scrisoare
înduioșătoare.
Au fost vremuri grele și până la urmă
împărătateasa Maria Teraza a tolerat un episcope
orthodox în Transilvania de origine sârbă, la
Rășinari într-o modesta căsuță țărănească,
reședință a episcopilor de origine sârbă Ghedeon
Nichitici și Gherasim Adamovici, se mai
păstrează și acum, iar mai apoi la Sibiu.
Ce sunt sfinții decât nicște stele care strălucesc
pe cerul bis.Sfinții Ardeleni sunt luceferii care
străluces pe un fond de întuneric al istoriei pt
noi cei din Transilvaniei.
40
în această zi de 21 oct ne amintim în mod
special de 5 făclii de 5 mărturisitori ai BOR.
Sigur că în conștiința noastră a celor care trăim
în aceste zile această sărbătoare nu este adânc
înrădăcinată. În episcopia noastră de câțiva ani
este trecut cu roșu. Acest lucru nu scade cu
nimic importanța sărăbătoririi mărturisitorilor
și mucenici, Moise Măcinic Ioan de Galeș
Nicolae Oprea care au reprezenat interesele
românilor din Transilvania. Iubiți credincioși,
condcul preoților Moise și Ioan spune așa: Să
prăznuim astăzi pe urmașii lui Hr preoții Moise
și Ioan care s-au arătat pe pământul
Transilvaniei ca niște făcli aprinse ale dreptei
credințe, pt care au primit cununa muceniciei.
Și cu dragoste să străigăm: Bucurați-vă
mărturisitori ai lui Hr și apărători ai credineței
noastre strămoșești. Iubiți cred 2 lucruri a-și
vrea să subliniez în această meditație. Pe de-o
parte să vedem ce au înțeles acești sfinți pe care
îi sărbătorim, cum i-a Luminat D prin
pogorârea harului DS peste ei. Iar pe de altă
parte cum putem să exprimăm în durere
bucuria. tot ce trăim astăzi este legat de
mijlocul sec al XVIII lea când în Transilvania
sufletul românilor sângera puternic: pe de-o
parte pt că nu aveau drepturi cetățenești ca
ceilalți locuitori ai Transilvaniei iar pe de altă
parte de mai bine de 4 decenii li se luase
dreptul de a se putea ruga în credința lor
stămoșească. Între 1698-1701 cei care
conduceau fâiele imperiului habsburgic au reuși
să îl convingă pe episcopul de atunci Atanasie
să îmbărțișeze credința catolică. El a făcut o
înțelegere cu conducătorii de atunci pt că
socotea că doar așa va obține anumite drepturi
pt românii oropsiți și că aceia i-au promis că nu
vor schimba nimic din legea strămoșească doar
atât că vor trebui să fie pomenit ca întâistătoror
al Bis Papa de la Roma. Nu i s-a părut mare
lucru episcopului de atunci și a trecut cu o
seamă dintre protopopi. Poporul de rând nu a
simțit această trecere. și vreau să înțelegem că
pe atunci informația nu circula așa de repede
cum circulă astăzi. Poate după 5 sau 10 ani se
auzea câte o informație care astăzi se propagă
cu viteza internetului. Iubiți cred dacă a făcut
bine episcopul ortodox că a trecut la catolicism
putem cântări și socoti și astăzi. Dacă ar fi să ne
raportăm la tensiunile care au fost și mai sunt
nu atât de intense prezente între comunitățile
ortodocșilor și celor uniți cu Roma. Ori lucrul
acesta se întâmplă pt că nu înțelegem nici până
astăzi că adevărul este deplin și nu poate să
lase compromisul să își facă loc. În cartea a
2Mac. 6 despre ce înseamnă să ți de dreapta
credință și să fii vizionar, adică să înțelegi că a
te lepăda de cele sfinte chiar dacă ai da bine și
ți-ai salva viața pt un moment și chiar dacă i-ai
convinge pe cei din jurul tău că ai rezolvat
problema cel puțin pt o scurtă perioadă de timp,
totuși pe tremens lung este perdantă.2Mac. 6
unde se vorbește despre un înțlept bătân
Eleazar pe numele său. Pe atunci evreii erau
sub stăpânire greacă și se încerca din răsputeri
să se impună cutul păgân. Una din probe era
aceasta a gustării cărnii de porc. Dacă ar fi
gustat din carnea de porc s-a fi lepădat de
credința mozaică. și bătrânul Eleazar om
binevăzut cu trecere și cu mulți prieteni a trecut
și el prin acest flitru prin această încercare.
Arefuzat a fost amânat procesul, urma să îl
condamne la moarte. Au venit câțiva prieteni la
el și i-au spus: pregătește orice fel de carne vrei
tu să nu fie de porc și o guști în fața oamenilor
că nu au ei de unde să știe ce fel de carne
consumi. Noi doar vom spune că este carne de
porc. și auziți ce spune v. 24-29: nu se cuvine
vârstei noastre a fățărnici, ca mulți din cei tineri
să socotească că Eleazar cel de 90 de ani a trecut
la obiceiurile celor de alt neam. Prin această
fățărnicie să nu creadă cineva că și cei drepți
care au obținut drept cuvântul se pleacă adică
fac compromisuri.mAceasta a fost viziunea
acestui om înțelept. Atenție că suntem modele pt
copii noștri și din pricina prefăcătoriei mele ei să
se amăgească și ocară bătrânețelor mele să-mi
agonisesc. Voi reveni aspura texului din 2 Mac
la sfârșitul cuvântului meu când vom găsi un
răspuns la întrebarea: cum se poate ca în durere
să simți bucurie. Iubiți cred spuneam că acești
sfinți pe care îi săbătorim au ținut credința
strămoșească și au luptat pt drepturile neamului
lor și au făcut-o cu devotement fără să țină cont
că pot să își piardă viața. Ei reprezintă Bis așa
cum o cunoaște clerici monahi și oameni de
rând. Toți și-au întins mâinile și și-au uni
puterea credinței să mai salveze ce mai puteau
salva. Pr Ioan din Galeși și Moise au murit în
cumplita temniță de la Kufstin din Munții
Tirolului. În 1776 scria o cronică despre pr Ioan
din Galeș că vorbind cu niște negustori care l-au
căutat a zis: pt nimic în lume chiar dacă îmi voi
pierde viața de credința strămoșească nu mă voi
lepăda. Acești oameni au simțit și au trăit
adevărul pe care îl incmbă credința strămoșească
biblică, hristică, patristică. Ce au înțeles ei? Au
înțeles sensul adevărat al vieții. Au în că pt
puțin aici pe pământ nu merită să pierzi multul
de acolo. Au înțeles ce nu a înțeles episcopul ce
s-a unit cu Roma. Au înțeles că nu poți să fi
model pt generațiile vitoare dacă eși slab. Au
înțeles că nu se poate și așa și așa. nu poți să fi
mărturisitor spunând că este bine și așa și altfel.
În sensul acesta este edificator un text din Sf
Maxim Mărturisitorul din Filocalia a 2 a.
Umbra morții este viața omenescă. Puteți
vedea și dvs ce înseamnă umbra unui copac a
unei clădiri. Umbră nu este clădirea. Înțeleasă
această moarte ca poartă spre cele veșnice. Prin
urmare dacă cineva este cu D acela poate spune
limpede: chiar dacă voi umbla în mijlocul
umbrei morții nu mă voi teme de rele că Tu cu
Mine ești. Aceasta au înțeles și au trăit sinții
mărturisitori. În mijlocul umbrei morții de unde
nu mai este scăpare nici în stg nici în dreapt nici
sus nici jos dar în nădejdea pusă în D care îți dă
curaj este un adevăr absolute. Dacă ei și-au
pierdut viața cum să se bucure așa cum noi
spunem în Acatisitul Sfinților. Răspunsul îl
găsim la Eleazar Mac. 6,20-31. Aceștia au fost
și sfinții mărturisitori și-ai dat cu bucurie viața
pt credință și neam. Amin.
41
42
43
44
 45

Iuda.v Ne întrebăm ce credință a fost dată odată pt totdeauna Sf Pahomie de la Gledin. Rm.6, 9-11. Sfatul
pe care ni-l dă Sf Pavel după ce am murit împreună cu Hr la Paști este acesta: să nu împărățească păcatul în trupul
vostru muritor... arme ale dreptății lui D. oare numai pe Sf Pahomie l-a chemat D la sfințenie? Nu. Ci ne cheamă
absolut pe noi pe toți. În prima epistolă a lui Ptr.1, 15. Dacă suntem atenți la textul Sfintei Scrituri și la îndemnurile
părinților vom vedea că sfințenia este un dar venit de la D prin jertfa crucii Domnului Iisus Hr prin cel 7 Sfinte Taine.
Zice Sf Pavel referitor la Botez: Câți în Hr ne-am botezat în Hr ne-am și îmbrăcat. Sâmburele sfințeniei îl primim de
la botez. Dar acest sâmbure al sfințeniei noi trebuie să-l facem să crească, ca și noi să devenim sfinți ca și sfântul
Pahomie de la Gledin. Este vorba de o sfințenie morală, o sfințenie pe care o primim în tainele Biserici, dar în care
noi trebuie să creștem prin efortul nostru personal. Lucrul acesta l-a realizat și Pahomie.
Tot Petru referitor la această strădanie de a ne sfinți viața II Ptr. 1, prin Domnul Hr D ne-a hărăzit mari...
aceasta este partea lui D. Și acum partea noastră: Pt aceasta adăugați din partea voastră toată sârguința... așadar dacă
la taina harului pe care o primim prin sfintele taine a Botezului a Spovedaniei a Sf Cuminecături adăugăm și
strădania noastă, atunci se împlinește exactu cuvântul Scripturii Ptr.1, 15. Sfinții care au făcut acest drum au avut
trup omenesc și ei ne sunt pildă absolută că sfințenia este posibilă. Referitor la viața Sf Pahomie s-a străduit și a
ajuns părtaș dumnezeieștii firi. La 15 noiembrie 2006 Sinodul Bisericii noastre l-a canonizat, iar la 14 aprilie 2007 la
Gledin a fost proclamarea publică a canonizării lui.
 46

În anul centenarului, când vorbim despre minunea națională, despre împlinirea unui vis ce părea de
neîmplinit, când „Hora unirii” s-a cântat în cele Trei Principate, a vorbi despre Sfinții români, stâlpi ai credinței
ortodoxe, capătă intonație de rugăciune. Pentru neamul românesc, timpurile nu au fost niciodată prietenoase. Secolul
al XVIIIlea se înscrie și el în această logică morbidă de subjugare și batjocorire prin jaf și dictatură. Transilvania
siluită să se lepede de credință pentru compromisul greco-unit, iar, Moldova și Țara Românească silite să accepte
domniile fanariote care, la rândul lor, mai mult au spoliat glia decât au slujit Țara. În aceste vitregii, Dumnezeu
frământă din huma românească, din lacrimă și dor, o salbă de sfinți la care se adaugă și Sfântul despre care vom
vorbi în această cateheză, Pahomie de la Gledin. Vom încerca să evidențiem două dimensiuni ale complexei sale
personalități, dragostea de Dumnezeu reflectată în rugăciune și dragostea de carte, de înțelepciune. Acestea vor fi
trecute prin filtrul Sfintei Scripturi și ale Părinților, iar la final vom căuta răspuns la întrebarea „cum să-l fac pe
Sfântul Pahomie, modelul meu?”. Viața Sfântului începe în casa preotului Iftimie și a preotesei Ana, pe frumoasele
meleaguri năsăudene ale Gledinului, la finele secolului al XVII-lea i1. Amprentat de atmosfera familiei, de rugăciune,
postire și dragoste față de carte, a râvnit încă de mic pentru o viață devotată exclusiv lui Dumnezeu. Activitatea
eclesiastică debutează în zorii secolului al XVIIIlea, când în anul 1702 obștea mănăstirii Neamț îl alege egumen,
ascultare în care nu îmbătrânește. În 1704, se angajează într-un pelerinaj la Marea Lavră, Lavra Pecerska, unde îl va
întâlni pe Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului. După doi ani de rugăciune și meditație, la întoarcere, nu va mai
accepta funcția de egumen. În 1706 a fost ales episcop al Romanului, scaun din care se va retrage în 1714. Lavra
Pecerska a lăsat în sufletul vlădicului dorul după rugăciune, meditație și lectură ceea ce l-a făcut să revină în 1717.
Și-a luat rămas bun de la această lume în 1724. Canonizarea sfântului a venit după aproape trei secole, în 14 aprilie
2017 fiind aprobată în Ședința Sfântului Sinod. Foarte pe scurt, aceasta este biografia sfântului. Întrebarea ce se pune
este centrată pe profilul bun de urmat al acestuia; pe modelul inspirator și vrednic de pus în icoană. Sfântul a fost
recunoscut de contemporanii săi ca un neostenit rugător și mare iubitor de carte. Slujba Acatistului 2, în tropar, îl
numește „stâlp neclintit al rugăciunii curate”. Aceste cuvinte împlinesc îndemnul Sfântului Pavel „Rugați-vă
neîncetat” (I Tes.5 17), rugăciune care întărește și luminează. Viața dusă în slujirea și vorbirea cu Dumnezeu face ca
afirmația lui Evagrie Ponticul, să se adeverească, „rugăciunea este rodul bucuriei și al mulțumirii.” 3 Condacul pune
în evidență nu doar viața călugărească, pe care a iubit-o mai mult decât pe cârja arhierească, ci și mintea luminată a
Sfântului Pahomie: „Pe iubitorul de nevoințe sihăstrești și ierarhul preaînțelept al Bisericii lui Hristos, pe Pahomie,
floarea cea minunată a pământului Gledinului, să-l lăudăm după vrednicie, ca pe cel ce s-a învrednicit, prin harul lui
Dumnezeu, a dobândi lucrarea rugăciunii celei curate și a biruit uneltirile vrăjmașilor. Pentru aceasta, într-un glas, cu
bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Părinte Pahomie, ierarhe preaînțelepte!” (Condacul 1, Acatistul Sfântului Ierarh
Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului). Într-una din cărțile pe care le prețuia mult, Cheia înțelesului (1678
București) pe care a donat-o schitului pe care l-a ctitorit, Pocrov, îndemna ca aceasta să fie citită părinților ce vor
viețui acolo, întrucât le va fi de folos sufletelor4, oferindu-le în plus, la această carte un cuprins întocmit de el însuși.
Pentru acea vreme deținea un număr însemnat de cărți. Toate au fost citite cu drag și atenție, lăsând pe ele o seamă de
însemnări. „Dumnezeu ce a zis să lumineze lumina adică pe întuneric, Acela au descoperit aceste sfinte scripturi
neamului nostru acela ce ședeaîntru întunerecul necunoștinței și în umbra legii și a nepriceperii, iar acum au strălucit
soarele dreptății credința cea bună ... dau laudă lui Dumnezeu, dau numele Domnului nostru Iisus Hristos tot neamul
nostru românesc ... să-l laude pe Domnul Iisus Hristos”. În același ton este făcut și îndemnul: „citește cuvintele cu
minte deșteaptă și cu candela și vei pricepe tainele lui Dumnezeu toate. Lasă-te de toate relele” 5. Privind spre zorii
secolului al XVIII-lea când condițiile de trai erau grele, când era timp de război iar posibilitățile învățătorești și mai
1
Despre Sfântul Pahomie de la Gledin au scris: PR.NICOLAE FEIER, Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin, Ed.Renașterea, Cluj-Napoca 2004; DORIN ARSINTE, Pe urmele Sfântului Ierarh
Pahomie de la Gledin, Ed.Mesagerul, Bistrița, 2011; IEROM.AMBROZIE GHINESCU, Viața Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, ctitorul Pocrovului, Ed. Barna’S, Bistrița, 2012; cronica PR.
BOGDAN IVANOV, „Primul Sfânt Bistrițean – Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin” în Tabor, 2 (mai 2007), pp.81-82; PR.DR.BOGDAN RACU, „Sf.Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul
Romanului” în https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/sf-ierarh-pahomie-de-la-gledinepiscopul- romanului (accesat în 10 iulie 2018). La această descriere bibliografică lapidară se pot adăuga și
multe alte lucrări.
2
Textele imnografice sunt compuse de pr. Ioan Pintea și episcopul Ioachim Băcăuanul; mai multe detalii în Bogdan Ivanov, „Primul Sfânt Bistrițean Sfântul Cuvios Ierarh
Pahomie de la Gledin...” p.82.
3
EVAGRIE PONTICUL, „Cuvânt despre rugăciune” în Filocalia, vol. I, traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București,
20042, p. 78
4
PR. DR. BOGDAN RACU, „Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului” în https://doxologia.ro/vietilesfintilor/ sinaxar/sf-ierarh-pahomie-de-la-gledin-
episcopul-romanului (accesat în 10 iulie 2018)
5
Idem
 47

grele, să ne întrebăm: ne rugăm astăzi suficient sau ne lăsăm distrați de clopoțeii ademenitori ai lumii noastre? Iubim
noi și copiii noștri cartea și lectura ca cel care a făcut din cărțile pe care le-a deținut, Sfântul Pahomie, comoară de
neprețuit pentru Mănăstirea Neamțului, și punte de cuvânt peste veacuri? Sfântul Pahomie depășește prin
personalitatea sa duhovnicească două mari probleme ale timpului nostru. De aceea îl socotim ca model de urmat.
Profilul rugătorului ne arată că orice se poate învinge prin rugăciune, iar, iubirea Sfintei Scripturi, a cărților
sapiențiale, călăuzitoare spre înțelepciune, invită pe creștinul ortodox să-și lumineze mintea. Acum, când ne sunt
oferite atât de multe alternative pentru ocuparea timpului liber, rugăciunea și lectura se arată a fi salvatoare. Tudor
Arghezi spunea cu o puternică doză de optimism: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte/ decât un nume adunat
pe-o carte, în seara răzvrătită care vine de la străbunii mei până la tine/ prin râpe și gropi adânci/ Suite de bătrânii
mei pe brânci/ Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă/ Cartea mea-i fiule o treaptă”(Testament). Zestrea pe care o putem
da copiilor noștri este spirituală, duhovnicească, și este mult mai valoroasă decât orice altă moștenire. Sfântul
Pahomie a trăit în timpuri grele, mult mai grele pentru credință decât ale noastre. Presiunea catolică l-a alungat din
Transilvania în Moldova, iar domniile fanariote l-au pus în „băjenie” pe câmpiile ucrainene. Dar prin rugăciune și
știință de carte a izbândit. Pe noi ce ne oprește, când lucrurile sunt mai simple decât atunci? Iată o întrebare al cărei
răspuns îl vom afla doar urmând modelul Sfântului Pahomie, prin rugăciune și lectură. Amin!

PREDICA ÎNTRONIZARE PS DAMASCHIN LUCHIAN

Preacuvioși părinți iubiți frați și surori întru Domnul. Binecuvântat este Hr Domnul și Tatăl său
preasfânt care prin Duhul Său m-a chemat să slujesc în Biserica Sa, pe care noi o numim una și Sfântă. Trecând
cu vederea puținătatea vârstei și nedesăvârșirea sufletească dar desăvârșind cu harul divin, Domnul îmi pune
astăzi o cruce nouă, cea a arhieriei și îmi deschide o cale prin care să fiu gura Lui, mâna Lui, întru învățarea și
sfințirea poporului binecredincios. Cu semerenie și recunoștință încep această sfântă misiune, sub îndemnul și
mesajul cuvintelor din Sf Scriptură. Îmi va fii așadar candelă lucrării mele adevărul că suntem datori să nu
căutăm voia și odihna noastră ci slujirea aproapelui la ce este bine spre zidire. Am învățat că slăbiciunile noastre
ale celor neputincioși vor fi purtate de cei mai tari dar și că fiecare la putința și la măsura lui suntem datori să ne
purtăm sarcinile și slăbiciunile unii altora. În aceste vremuri tulburi dator este arhiereul dar și fiecare preot să
viețuiască în duhul Scripturii din care ne vine toată înțelepciunea și răbdarea și mângâierea. Ne-a învățat
Domnul astăzi că nimeni nu poate să vindece de vreo neputință pe alții dacă nu s-a tămăduit mai întâi pe sine
însuși. și că nimeni nu poate propovădui Ev Împărăției cu putere multă decât izbăvindu-se de demonii patimilor
care îl făceau să fie și orb și mut. și așa curățit fiind slujitorul D poate să lucreaze prin el minunat, făcând să
amuțească gurile celor mai puțin credincioși, pe care Bis îi cheamă să guste și ei din frumusețile viețuirii
creștine și să vadă că da Bun este Domnul. Bun a fost Domnul cu mine și milostiv întru toate. și afându-ne
48

acum la finalul dumenzeieștii Lit la finalul dumnezeiștii recunoștințe. Dator sunt a le mulțumi celor care cu
purtarea de grijă a lui D m-au însoțit pe calea acestei vieți. Le mulțumesc bunilor mei părinți Constantin și
Elena și o cât m-ași bucura ca în toate familiile tata și mama să-și crească pruncii în aceeași atmosferă de
dragoste și răbdare, de înțelegere și cumințenie de care cu mila Domnului am avut și eu parte. Sentimente de
recunoștință am și pt dascălii mei de la seminarul teologic cât și pt părinții profesori de la fac de Teologie. Le
sărut mâna părinților mei duhovnicești care de-a lungul anilor mi-au primenit sufletul și în primul rând
părintelui sareț Nectarie a cărui povățuire mai mult decât binevoitoare mi-a dat de multe ori aripi atunci când
aveam cugetul împovărat. Vin din mănăstire și vreau să rămân în mănăstire și-i rog pe toți părinții stareți, pe
maicile starețe să mă primească în obștile lor ca pe un părinte și ca pe un frate. La fel m-ași bucura să fiu umăr
lângă umăr cu frații preoți în slujirea credincioșilor și împreună ca într-o familie să ne împărtășim și bucuria și
necazurile și experiența și neîmplinirea. Înaltpreasființiile și preasfințiile voastre vă mulțumesc că v-ați luat
osteneala să văd dumnezeiescu har pt nevrednicia mea. IPS Teofan cu recunoștință mă rog Domnului să fiți și
de acum înainte cu înzecite puteri propovăduitor și arătător de D așa cum vă vădește numele. IPS...le voastre vă
rog să mă însoțiți cu rugăciunile voastre pe drumul arhieriei. Adresez multe mulțumiri episcopilor din Sf Sinod
pf care m-a încurajat nedisprețuind tinerețile mele. și acum cu inimă de fiu mă îndrept către IPS Pimen
adevăratul păstor al Bucovinei. Primiți-mă să vă fiu toiag la bătrânețe, povățuiți-mă cu inimă de părinte cas ă se
bucure IPS a voastră de ascultarea mea de ucenic, și certați-mă cu blândețe ca să se înțelepțească sufeltul meu.
Dimpreună cu părinții centrului eparhial reînnoim filelitatea față de Ips a voastă. Căci toți știm că atunci când
este sinceritate și nepărtinire, iubire de adevăr și iubire de țară, multe lucruri frumoase se pot înfăptui împreună
spre slava lui D și spre folosul oamenilor. Ca icoană demnă de urmat a acestei împreună lucrări stă și lucrearea
ministrului secretar de stat. Îmi deschid acum inima către dvs iubiți credincioși. Prezența și dragostea dvs a
tuturor îl iau ca un semn că nu mă veți lăsa de unul singur în suirea Golgotei diaconiei episcopale. În
rugăciunea smerită și în evlavia voastră mă încred, învăț din răbdarea munca și înțelepciunea celor bătrâni și a-
și vrea să fiu primit ca un prieten dintre cei mai tineri. D nostru este viu lucrător iertător și iubitor și omul treaz
omul căutător este primit de D chiar și când calcă pe alături. Fiți lumini ai acestui D în lumea secătuită
deznădăjduită de astăzi. Credeți cuvintelor lui care ne spun că va fii cu noi până la sfârșitul veacurilor. Curaj ne
spune D eu am biruit lumea și voi veți birui. Acestui D mă încredințez, cerând ocrotirea Maicii Preacurate, a sf
Ioan cel Nou, ocrotitorul Sucevei... Sila, Paisie și Natan precum a tuturor sf știuți și neștiuți, care au odrăzlit în
pământul Bucovinei. Și închei cu cuvântul Sf Grigorie Teologul care îl slăvea pe D. Doamne cel ce ai ales pe
David și l-ai luat de la turmele de oi, deși era cel mai mic dintre fii lui Iesei. Apucă-mă de mâna mea cea dreaptă
cu sfatul tău mă povățuiește și mă păstorește pe mine păstorul și mă povățuiește pe mine, ca să pot păstori cu
pricepere turma ta. Dă Doamne putere poporului tău și înfățișează scumpa ta Bis slăvită și fără de pată. Fă-ne să
fim vrednici de staului cel de sus în locașurile celor care se veselesc în locașurile sfinților. Ca în Bis Ta toți să
zicem slavă turma împreună cu păstorii în Hr Iisus Domnul nostru căruia i se cuvine toată slava în vecii veciilor.
Amin

SORIN MIHALACHE PARIS ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Dependența de a rezolva probleme pe calculator ne atrofiază activiatatea cerebrală. Caută oameni cu

care să vb ceea ce ne motivează, ne schimbă calitatea vieții. Caută oameni care sunt motivați în ceea ce fac care
să te motiveze și pe tine în ceea ce faci chiar dacă nu vb și tu despre motivația ta. Spundându-le și altora ceea ce
te impresionează pozitiv se înregistrează mult mai bine în tine, cel puțin pt câteva zile după care trecem pe pilot
automat. Sf Antonie cel Mare înaintea tuturor ispitelor merg 3 elefanți cu picioare subțiri pictați de Gaudi.
Neștiința, uitarea și nepăsarea. Uitarea este o piedică reală. Când am o experiență pozitivă motivațională o
povestesc cu cineva. Marcu ascetul zice în fiecare seară să-ți amintești tot binele pe care ți l-a făcut D de când
te-ai născut. Poate să mai ajungă cineva la depresie daca face acest lucru. Chiar dacă voi muri azi îmi dau seama
că atât bine s-a produs în viața mea încât am trăit prea mult, e dublu față de ceea ce a-și merita eu să primesc.
Orice mi s-ar întâmpla e deja imposibil să-mi schimbe acest verdict de bunătate primită de la D. Anturajul mă
influențează f tare. Să nu-i însoțești pe cei care cad pt că ai putea cădea și tu. Diac Sorin face eforturi de
 49

anduranță cu tabere de a merge în munte stă o săptămână și face efrorturi de la 7 dimineața până la 12 noaptea.
Cu efort fizic, cu tăcere, cu reflexie. ex un sportiv tenisman care avea talent avea bani avea psiholog personal
nutriționist dar care nu a făcut performanță pt că nu avea prieteniile necesare. Nu avea prieteni care să facă
performanță în niciun domeniu de activitate. Sf Serafima de Sarov citea NT de 52 de ori pe an, citești și te
umplii de ceea ce vrei să devină materia gândurilor tale. Citind să-ți scrii citatele care te impresionează când
auzi o vorbă de la cineva care ți se potrivește o scriem din nou. E important să scriem lucrurile din viața noastră
ca și cum am găsi pietre prețioase pe care coleționăm. Filocalia este o coleție de scrieri pe care părinții le-au
scris pt ei nu pt alții. Au scris pt ei ceea ce D le-a descoperit, le-au scris pt că știau că sunt ființe omenești supuși
uitării cu toată duhovnicia lor. Iar apoi recitindu-le se mustrau pe ei. Un părinte neavând pe ce să scrie scria pe
pereții peșterii în care se nevoia pt ca să se ajute vizual. Trebuie să ne ajutăm memoria astfel trebuie să le
aducem în discuție pt a se fixa în mintea mea. Lectura e f importantă. Să încerci să crești în lectură pt a te
schimba în bine. Dacă cineva ar face rost de 15 cărți și s-ar izola o lună în care să le citească pe toate s-ar
schimba radical în sensul prietenilor în seansul calității existenței a țintelor vieții. Șansa de a citi o carte este
imensă. Sunt oameni care după 10 ani scriu o carte pe care noi o putem topi în 3 săptămâni. 15 cărți cumulează
eforturi de 100 de ani. Este un pericol să citim cărți proaste pt ecourile pe care le lasă în noi.

PREDICA LA SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL

I.p.s. Bartolomeu 2006
Toti apostolii la care Domnul nostru Iisus le-a predat invatatura au o sarbatoare in calendarul nostru crestin ortodox.
Unul dintre cei 12 si altul care a veni mai tarziu sunt sarbatoriti in ceeasi zi la 29 inunie in fiecare an .Popular
sarbatorii de astazi i se mai spune Sanpetru de la Sfantul Apostol Petru. Insa in realitate ii sarbtorim pe cestia doi
Petru si Pavel. De ce sunt pomeniti in aceeasi zi? Pentru ca fiecare si-a avut meritul lui a primit apostolia ca pe o
sarcina de la Hristos care l-a spus inca de la inceput :” Intre voi sa nu fie ca si intre ceilalti oamneni cu ranguri
scaune de-a dreapta si de-a stanga, ci cel care vrea sa fie mare intre voi sa le fie tuturor sluga. Tuturor inseamna
tuturor oamenilor, de aceea un adevarat preot, un adevarat episcop sau un adevarat mitropolit trebuie sa fie slujitorul
tuturor , trebuie sa-i slujeasca pe toti credinciosii iar nu credinciosii in slujba lui.. Aceasta este legea pe care a
instituit-o Domunul Hristos. In ordinea omeneasca atunci cand primesti un rang important, i se fac niste promisiuni
care asteapta niste avantaje, niste benefici un salar , indemnizatii cheltuieli de deplasare si. Sa mai departe, daca esti
ministru sau parlamentar o leafa mare un fotoliu confortabilcinstire din partea oamenilor sau altele. Dar Mantuitorul
Hristos I-a trimis pe Apostoli la propovaduire fara sa le promita minic de felul acesta, l-a spus va trimitca pe niste
mioei in mijlocul lupilor, o sa va aresteze o sa va alunge din sinagogi, o sa va prigoneasca cu credinta falsa ca
omorandu-va pe voi o sa creada ca aduc slava lui Dumnezeu. Asadar ce le-a promis saracie, suferinta, intristare
moarte. Si le-a mai poruncit :” Mergeti si propovaduiti evanghelia, iar nimeni dintre voi sa nu aiba traista si nici
toiag si nici doua haine si nici bani in punga. Ci sa mearga sa propovaduiasca evanghelia si sa convinga prin doua
 50

elemente esentiale: prin puterea si adevarul invataturii si prin exemplul personal. Orice alte mijoace sau metode de
convertire nu sunt de la Dumnezeu. De aceea v-a previn dragii mei daca vin la voi apostoli , falsii Apostoli si va
spun treceti la noi ca va dam o bursa in strainatat , ca va dam bani sa va faceti casa, sau sa va promita alt ceva ca sa
va castige sufletul ca mai apoi sa-l piarda, acesti nu sunt trimisii lui Iisus Hristos pentru ca El nu asa le-a poruncit
Apostolilor sa mearga ci le-a spus: intrati in casa omului si dac vi se pune ceva sa mancati, mancati ceea ce vi se
poune inainte , nu cereti! Nu comandati nu aveti pretentii , multumiti-I si apoi plecati in treburile voastre.
Acest Apostoli iubitii mei au avut merite speciale si misiuni speciale. Petru era cel mai in varsta dintre Apostoli, dar
si cel mai omenesc dintre ei. Era o fire aproape nestatornica , era un temperament impusiv, nu gandea premult inainte
de a spune o vorba si de aceea cand Mantuitorul Hristos ii intreaba :” Stiu ce spun oamenii despre mine, dar voi , voi
cine spuneti ca sunt ? Petru in numele celorlalti Apostoli Ii spune Tu esti Hristisul Fiul lui Dumnezeu celui viu si-l
lauda . Iar Iisus ii spune fericit esti tu Petre ca nu invatatura omeneasca ti-a desoperit tie aceasta, ci Tatal nostru care
este in ceruri. Dar foarte putin dupa ceea Iisus isi vesteste patimile, ca va fi dat in mainile oamenilor, ale paganilor,
ca va vi biciui , schingiuit si omorat, la care Petru temperamental :Asa ceva Doamne sa nu ti se-ntample!asadar el
voia sa-I nege lui Hristos misiunea cu care a venit pe pamant . Si atunci Mantuitorul il repudiaza scurt : Inapoia mea
satano . El este singurul Apostol caruia Mantuitorul i-a adresat un asemenea cuvant foarte aspru. Pentru ca el a vrut
sa-I bareze drumul catre cruce, ori crucea era esentiala. De aceea si in gradina Ghetimani cand Petru temperamenta
scote sabia Iisus ii spun Intoarce Petre sabia ta in teaca ca oricine scoate sabia de sabie va si pieri.Tu crezi ca de sabia
ta am eu nevoie acum, pai daca vreau sa scap il rog pe Tatal meu dse sus sa-mi trimita doua legiuni de ingeri asa ma
apere.Dar Eu trebuie sa merg a-mi indeplinesc misiunea mea pe cruce si prin cruce la inviere si prin inviere la
inaltare iar de la inaltare sa va duc si pe voi dupa Mine. Lasa-mi drumul liber Pete si nu sta inaintea mea.
Dar poate ca tocmai de aceea il iubea Iisus pentru ca era foarte omenesc, foarte nestatornic si era sincer in tot ceea
ce facea. La dojenit si pentru putina lui credinta , amintiti-va cand Iisus noapte umbla pe valuri in mijlocul furtunii,.
Si Petru I-a zis daca esti , numai dac esti tu, porunceste sa vin la tine pe valuri. Vino I-a zis . si petru se da jos din
corabie face cativa pasi dar se uita in jos vede marea infuriata si valurile izbindu-se de picioarele lui si incepe sa se
scufunde si striga: “Doamne scapa-ma “, la care Iisus ii intinde mana si il ridica si il dojeneste putin credinciosule de
ce te-ai indoit? Dar marele examen a lui Petru a fost in timpul patimilor lui Iisus asa cum stim din Sfintele
Evangghelii cand acesta din frica si din lasitate se leapada de El jurandu-se ca nici macar nu-l cunoaste. Atunci a
fost marea cadere a lui Petru pe care a trebuit sa o rascumpere … De aceea biserica il cinsteste pentru ca insusi
Mantuitorul Hristos I-a acordat o cinstire deosebita.
Pavel a venit mai tarziu , mult mai tarziu, iar dac aceilalti Apostoli erau in majoritate pescari, Pavel era in schimb un
intelectual, o personalitate de mare echilibru. A fodt nascut in provincia Ciliciei din Asia Mica, cunoste bine limba
greaca era limba lui materna , cunostea de asemenea aramaica si ebraic apentru ca studia-se la universitatea din
vremea aceea al carui invatat, provesor mare, rector sa-I zice azistazi era gamaliel care era fariseu, din neamul
fariseilor. Si acolo saul cum se numea el din pruncie invata-se foarte multa carte.in special dreptul cunostea foarte
bine dreptul. Si ocupa inca din tinerete un loc foarte important I-am zice azi un procuror de executie .Deci era evreu
in trup si-n sange si-n suflet devotat credintei lui ebraice care nu admitea ca un om sa se declare Fiul lui Dumnezeu.
De aceea Pavel a fost impotriva cretinlor si stim din cartea Faptele Apostolilor ca atunci cand iudeii l-au ucis cu
pietre pe primul martir arhidiaconoul Stefan el nu a luat piatra sa arunce in el ci ceva mai grav le pazea hainele celor
care l-au lapidat. Pentru ca asa era ritualul ca cel ce era condamnat sa fie scos din cetate si acolo lapidatorii sa-si
lapede vesmintele si sa-l ucida cu pietre, sa-l lapideze. Tanarul Saul prin faptul ca le pazea hainele insemna deplinul
sau acord cu ceea ce se petrecea, cu uciderea lui Stefan . Si a devenit un mare persecutor al crestinilor, unde ii
descoperea ii prigonea , ii aresta ii supunea la torturi. Astfel ca crestinii , asa putini cum au fost au trebuit sa fuga din
Ierusalim, iar Saul prin mijloacele de investigatie pe care le avea a aflat ca s-au refugiat in Damasc. Si a zis o sa-I
prind eu si acolo, de mine n-o sa scape. A luat o autorizatie speciale o garda de corp si a pornit pe drumul
Damascului sa-I prinda si sa-I aresteze pe crestinii care se refugiasera acolo dar pe drum se intampla marea minune
care ramane cruciala in istoria omenirii. Pe drum I se arata o lumina stralucitore iar din lumina se audeun glas : Saule
, Saule pentru ce ma prigonesti greu iti este tie sa lovesti cu piciorul in tepusa. Si ii spune cine esti tu/ Eu sunt Iisus
pe care tu il prigonesti. Si ce ai de gand sa fac : Du-te in Damasc in casa lui Anania si acolo ti se va porunci ce
trebuie sa faci. Din cauza luminii saul a ramas orb a fost condus in cetatea damascului la acst crestin pe nume Anania
l-a primit in casa lui l-a hranit ca sa se inzdraveneasca si I-a talccit Evanghelia si sensul Evangheliei.Acolo in casa
 51

lui anahnia si de catre Anania saul s-a botezat primind numele de Paul sa cum este in limba romana Pavel. De atuni
Pavel a fost cu totul altfel, a fost cel mai destoinic si maiu hotarat aparator al Evangheliei lui Hristos. Si pentru ca
avea mare influenta asupra paganilor ca nu se nascu-se intre iudei ci intr-o tara pagana, si pentru ca cunostea foarte
bine limba greaca era cu adevarat iscusit, mai cunostea si alte limbi , era la curent cu tot ceea ce septrecea , cu poietii
cu literatura a fost repartizat sa propovaduiasaca la pagani. Petru a fost mai intai repartizat sa propovaduiasca la
crestinii recrutati dintre iudei, pentru ca si el provenit dintre iudeui si mai apoi si la cei proveniti dintre pagani. Si
asa se face ca Pavel a devenit Apostol al neamurilor , adica al paganilor. Pe ei I-a convertit mergand din cetate in
cetate, infruntand opozitia iudeilor a autoritatilor romane , … inlantuit si nu a ceda cat de putin. Stia ca are porunca
de la Iisus ca trebuie sa patimeasc asi sa moara. Filosoful nostru cresti Pete Tutea avea o vorba: Pavel este toata
Mediterana. Vedeti ca la sfarsitul Bibliei pe care o aveti acasa daca o aveti sunt niste harti , si printre aceste harti sunt
si calatoriile misionare ale Sfantului Apostol Pavel. Si vedeti ca de la Antiohia portul de rasarit al marii Mediterane
si pana in Italia si in Spania gasesti urmelelui . El a umblat peste tot si a intemeiat primele comunitati crestine pe
aceste tarmuri ale mediteranei. Iubitii mei amandoi au predicat la Roma , Petru mai inainte iar Pavel mai pe urma
unde au primit moarte martirica in acelasi an 67 dupa Hristos. Petru a murit in md deosebit iar pavel a murit
decapitat pentru ca era cetatean roman, si un cetatean roman nu putea fi omorat decat numai prin decapitare prin
sabie. Iar Petru a fost condamnat sa fie rastignit , dar el a cerut sa fie rastignit cu capul in jos pentru ca sa jnu fie pe
cruce pentru ca nu e vrednic sa fie pe cruce asemenea invatatorului sau. …. De aceea biserica a hotarat sa-I cinsteasc
ape amandoi in aceeasi zi. Uitati-va si aici in catedrala I-am pus sa strajuiasca altarul. Pavel in partea dreapta a
fratilor voastre iar Petru in partea stanga, fiecare cu o parte din textel scrise pe care le-au lasat …..pentru altceva
fiecare trebuiau sa rascumpere ceva .Petru avea de rascumparat …. Lui , nestatorniciile lui lepadarea lui formala de
Iisus iar Pavel avea de rascumparat prigonirea crestinilor. El avea sa scrie intr-o epistola ca nu este vrednic sa se
numeasca apostol a lui iisus pentru ca a prigonit biserica crestina .dar el trebuia sa se rascumpere si s-a rascumprat .
Vedeti ce inseamna …. Rascumpararii . Oricat ai fi de pacatos si oricat de mari ar fi … ele pot fi rascumparate in
intregime si doar in parte. Este un indemn pentru noi crestinii . sa nu ne facem complexe de iferioritate atunci cand
am pacatuit si am staruit in pacatul nostru . Pentru toti si pentru fiecare in paret e exisr\ta o usa de salvare. Pocainta
si fidelitatea fata de evanghelia lui Hristos. De aceea iubitii mei acesti Apostoli sa va intareasca in credinta in Iisus
Hristos si in credinciosia fata de Biserica lui Iisus Hristos. De aceea si biserica a instituit si un post inaintea
praznuirii lor. Pentru ca sa li se faca cinstirea cuvenita a unei sarbatori mari. Mergeti la casele voastre si dac avreti
sa-I cinstiti intradevar pe sfinti Apostoli Petru si Pavel si daca se vecinilor poate vostri Şi cunoscutilor vostrii ceea ce
ati vazut si mai cu seama ceea ce ati auzita azi la catedrala. Si reclamatii pe sfintii Apostoli sa li se urmeze drumul ,
iar tuturor care purtati numele de petru si Pavel barbati si femei multi fericiti si frumosi ani .
AMIN

PREDICA LA SFINTUL PROROC ILIE Ioan Bizău

Sărbătoarea de azi împreună cu sărbătoarea de Sânzâiene şi cu cea din 29 iunie a Sf Ap împodobeşte
anotimpul verii. Aceste 3 sărbători în vechime se bucurau de un mare prestigiu. Iată în acestă parte a Tarnsilvaniei
erau comunităţi de iobagi care lucrau zi şi noapte în duminici şi-n sărbători. Dar făceau totul posibil ca de Sfântul
Ilie să nu se lucreze, lucru care s-a păstrat şi-n regimul comunist. Sf. Ilie se bucură până astăzi de un cult deosebit,
atât în lumea creştină cât şi-n lumea iudaică. Până astăzi evreii care nu sunt creştini când se pun la masă la cină, lasă
un scaun liber şi pun acolo farfuria, tacâmurile cu ideea aceasta că poate apare profetul Ilie. Aceasta datorită faptului
că el n-a murit în mod obişnuit ci a fost înălţat la cer. Potrivit Sf Scrip. în special în cartea Apoc. Sf proroc Ilie
împreună cu Enoh un alt drept din VT vor veni în lume pt a-L propovădui pe DIH. Aşa cum la vremea sa Ioan Bot l-
a vestit pe Mânt. Sf Proroc Ilie apare şi în NT de mai mute ori pomenit ca şi David , ca şi Avraam ca şi Moise.
Părinţii bis au văzut în sfântul Ilie o prefigurare a Domnului Hr. Pe Tabor alături de Hr au fost prezenţi Moise prin
care ni s-au dat cele 10 porunci şi Ilie. Ne aducem aminte că atunci când Domnul a fost răstignit a strigat în limba lui
maternă Eli Eli lama sabahtani. Cei de faţa care nu cunoşteau limba stăveche au zis iată îl strigă pe Ilie. Lăsaţi să
 52

vedem dacă vine Ilie să-l scape! De aici vedem că atât pt evrei cât şi pt romani Ilie era protectorul celor disperaţi, a
celor condamnaţi pe nedrept, a celor împovăraţi de greutăţi insuportabile. Încă de atunci se credea că Ilie e grabnic
rugător către D. Că rug lui are putere să străbată până la D prin porţile cerului. Aşa cum s-a întâmplat in timpul vieţii
sale pământeşti cu 850 de ani î HR. Atunci poporul israelit s-a îndepărtat de D, pierzându-şi credinţa cea adevărată.
Şi pierzându-şi credinţa cea adevărată şi-au pierdut şi slubele pe care D le-a descoperit. Regele Ahab din vremea
prorocului Ilie pentru că se temea de năvălirea asirienilor, s-a aliat cu regele Sidonului care i-a dat fiica de soţie şi
care era păgână. Aceasta îl influenţează pe regele Ahab să aducă în Israel şi credinţele ei păgâne, ne spune Scriptura
că aduce 850 de preoţi păgâni. Aceştia slujea idolului Baal şi unei zeiţe feminine Astarta. Ori această înstăinare de
credinţa cea adevărată a adus mânia lui D. A fost o secetă cumplită cu foamete. Se murea de foame şi de sete, una
din cele mai umilitoare forme ale morţii. Ilie stătea lândă un pârâu care nu seca, din valea Hozevei. De aceea
prorocul Ilie este considerat modelul călugărilor care sunt protejaţi de către D. I Rg.17, 2. La un moment dat pârâul a
secat, corbii n-au mai venit. De ce seacă uneori şi resursele noastre: sănătatea, bunurile materiale? Pt ca să ne înveţe
ca să trăim şi fără ele şi să ne punem nădejdea în D. Ilie putea să-şi pună nădejdea în corbi sau în apa pârâului. Însă
D îi spune: Ilie nu de pârâul acesta depinzi tu, nici de corbi ci tu depinzi de Mine. Doar acum vei înţelege când nu le
mai ai. Ilie se încrede în Domnul şi merge într-un pământ păgân în Sarepta Sidonului, la o văduvă credincioasă aşa
cum am auzit în Ev sărbătorii de azi. Aici D la rugăciunea profetului a înmulţit făina şi undelemnul acele văduve
încât au avut cât a ţinut seceta. Ilie se înfăţişează înaintea regelui Ahab şi-i aminteşte despre cauză a secetei şi
anumea faptul că au întors spatele adevăratului D şi se închină lui Baal. Şi pt a te convinge cine este Dumnezeu cel
adevărat să facem o probă. Să aducem jerfă pe muntele Carmel câte un viţel atât lui Baal cât şi Domnului căruia îi
slujec. Şi Dumnezeul care va mistui jertfa cu foc acela să ştim că este cel adevărat. S-au rugat preoţii lui Baal în fel
şi chip în mod primitiv. Oriunde mergem la Bis case de rugăciune şi vedem că se roagă în mod primitiv să ştiţi că nu
e bine. D nu aşteaptă rugăciuni necuviincioase urlete zbierăte, bolboroselile ficăruia cât mai tare. Aceste rugăciune l-
au făcut pe Ilie să le spună. Strigaţi mai tare poate zeul vostru este la piaţă, sau poate doarme. A venit şi rândul lui
Ilie. A luat 12 pietre necioplite, a făcut o masa de altar. A pus viţelui tăiat pe altar, a pus să se toarne apă peste jertfă.
A îngenunchiat şi s-a rugăt Doamne Dumnezeu nostru ascultă-ne pe noi şi arată că tu eşti dumnezeu cel adevărat. În
acel moment a coborât foc din cer care a mistuit viţelul lemnele, şi pietrele s-au topit. Numele de Ilie înseamnă
Dumnezeul meu este cel adevărat. Poporul s-a întors spre D şi a început să plouă. Sf Părinţi explică f frumos această
jerfă adusă de Prorocul Ilie. Jertfelnicul de pe Carmel simbolizează Golgota şi altarul fiecăre Bis. Cele 12 pietre ale
altarului îi închipuie pe cei 12 Ap. pe care se întemeiază bis. Viţelul adus şi pregătit de jertfă este o prefigurare a
jertfei D. Cele 4 vase din care s-a turnat apa însemnează cei 4 Ev. Iar cele 3 turnări ne aduce aminte de persoanele Sf
Treimi. Şi noi când suntem botezaţi de 3 ori suntem cuvundaţi în apa botezlului. Iar focul reprezintă revărsarea Sf
Duh peste lume.

Predica la Adormirea Maicii Domnului

NICULA SOFRONIE VECERNIE
 53

Putem cu totii impreuna astazi, impreuna cu Maica Domnului, impreuna cu Maica Sfanta, impreuna cu Nascatoarea
de Dumnezeu , pentru ca sa o cinstim asa cum se cuvine Pentru ca sa aducem prinos de recunostinta inaintea lui
Dumnezeu , pentru marele dar pe care l-a facun neamului omenesc prin Sfanta Fecioara Sfanta Maria , prin care
Dumnezeu a ales sa se nasca , prin care Dumnezeu Fiul s-a facu om, Dumnezeu adevarat Fiu al fecioarei om
Adevarat . Cu totii impreuna o cinstim asa cum se cuvine pe Nascatoarea de Dumnezeu , o cinstim ne intalnim cu ea
cu sfanta Fecioara prezenta in mijlocul nostru , in mod tainic prin rugaciunile ei Sfinte catre tronul maririi
dumnezeiesti , catre Fiul sau cel iubit Domnul nostru Iisus Hristos. Suntem impreuna astazi in aceasta zi
binecuvatata si sfanta pt. ca toti o iubim pe Sfanta fecioara Nascatoare de Dumnezeu , pentru ca toti am urcat in acest
munte Sfant al Domnului in care numele Fecioarei este cinstit , ati urcat cu totii in munte, pentru ca toti ne-am pus
nadejdea in Domnul , pt. ca toti ne-am pus sperantele noastre in rugaciunile prea Sfintei Nascatoarei de Dunmezeu ,
pt. ca sa ne ajute, sa ne usureze sa ne mangaie , sa cera de la Fiul ei si Dumnezeul nostru usurare pentru noi toti
pentru greselile noastre , iertare pentru pacatele noastre vindecare pt. bolile trupesti si sufletesti sa ceara de la Fiul
sau restaurarea noastra ca oameni in demnitatea in care Dumnezeu ne cheama pe fiecare dintre noi in parte.
Traim intr-o lume schimbatare , o lume in caretotul se schimba cu o viteza foarte mare , o lume in care pana si
anotimpurile au inceput sa-si schimbe organizarea lor fireasca , o lume in care organizarile sociale economice
politice culturale chiar sunt din ce in ce mai ………………………………………………………………

Cu noi sunt Sfintii ingeri , cu noi sunt Sfintii a.i. oricat de mult s-ar clatina lumea in care noi insine traim , noi
crestinii suntem sa stim in primul rand ca Dumnezeu este cu noi , si apoi sa tranzmitem aceasta veste buna , aceasta
vceste minunata ca Dumnezeu , caimparatia cerurilor deja este aici pe pamant asa cum Domnul nostru Iisus Hristos
a zis atunci cand invata multimile mai inainte de patima sa de bunavoie, de invierea sa si inaltarea sa la ceruri.
Cum stim noi lucruol acesta? Il stim pentru ca dumnezeu ni-l spune. Il stim ca suntem oameni care credem in
Dumnezeu . Il stim pentru ca suntem oameni care ne punem nadejdea in Dumnezeu si tocmai pentru aceasta nu
avem voie sa ne intristam nici o clipa ca ceilalti oameni care nu au nadejde. Nadejde noastra este Domnul , nadejdea
noastra este in Domnul cel ce a facut cerul si pamantul , cel care a facut cerul acesta din care ne trimite [ploaie
binecuvantata , Dumnezeu este cel care a facut muntele acestea Sfant pe care a ales ca sa fie salas pentru Maica sa
pentru cinstirea si pomenirea Sfintei Fecioare si nascatoare de Dumnezeu , Maica vietii, maca noastra .
Aceasta este credinta pe care o marturisim , acesta este credita care ne face sa invingem toate ispitirile toate furtunile
toate ploile toate ploile , toate rautatile si sa urcam in muntele Domnului pentru a fi cu totii impreuna pentru a ne
ruga cu totii , pentru a ne vedea cun totii , si cu Sfanta Fecioara pentru a-I cere ajutorul in viata noastra de zi cu zi .
pentru a cere de la Dumnezeu binecuvantarea pentru viata fiecaruia dintre noi , peste capul fiecaruia dintre noi. Asa
cum odinioara Aposolii Domnului nostru Iisus Hristos au venit de la marginile lumii , cunosute atunci pentru a
participa la inmormantrea Sfintei Fecioare asa cum ne invata pe noi sfanta traditie a bisericii. Asa si noi toti iubiti
credinciosi si credincioase, am venit astazi pentru a fi impreuna cu Sfanta Fecioara pentru a o cinsti asa cum se
cuvine cantandu-I cantari , rugandu-ne plecandu-ne ghenunchii si fruntile la icoana ei facatoare de minuni. Asa
precum si noi , astazi aici precum si multi ali frati si surori care sunt adunati in alte locuri in care numele sfintei
fecioare este cinstit . pentru ca si acolo in alte manastiri inchinate adormirii Maicii Domnului si acolo Sfanta
Fecioara sa fie cinstita asa cum se cuvine. Asa este iubitii mei credinta pe care noi am mostenit-o din stamosi de
aceea si numim Biserica noastra biserica stramoseasca aceasta este credinta care ne da noua putere sa infruntam
valurilesa rezistam in ispite sa-l chemam pe Domnul in ajutor oride cate ori suntem incercati.
Suntem aici fara sa ne fi adus nimeni cu forta, Suntem aici din dragoste pentru maica Sfanta. Este manastirea aceasta
si muntele acesta sfanta al Domnului ?
Sunt si manastirea si muntele daruri pe care Domnul Dumnezeu le-a facu poporului nostru drept credincios. La fel ca
si la celelalte manastiri . Si iata acum in aceasta lume schimbatoare , intr-o lume care pune alte temeli culturale pe
care noi le cunoastem si le-am mi1ostenit. In care se face tot mai uituca, Iata-ne pe noi frati si surori impreuna
cinstindu-l pe Dumnezeu , Impreuna rugandune la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului noi impreuna cu
stramosii nostrii. Intr-o continuitate neintrerupta de rugaciune, pentru ca acesta este darul cel mai de pret pe care l-
am mostenit de la stramosii nostrii , credinta noastra sfanta ortodoxa. Aceasta credinta in care ne-am nascut si am
 54

crescu aceeasi ci cea a stramosilor nostrii , de acum 100, de ani , de acum 1000 de ani . Aceeasi cu cea din timpul
predicii sfantului Apostol Andrei . Aceasta credinta este darul cel mai de pret pe care noi o purtam in fiinta noastra
nationala si pe care vem datoria de a o tranzmite mai departe urmasilor nostri. Ne pregatim sa ne integram , asa cum
auziti cu titii in mare familie a popoarelor europene. Sunt multi car eau indoieli cu privire la aceasta mai ales la ceea
ce ne priveste pe noi. Dac insa trbuie sa spunem cu tarie ceva si trebuie sa- o spunem acesta este : nu va fie teama
popoare ale europei noi romanii intram cu fruntea sus dar aducand in familia popoarelor europene comoara cea de
nepretuit a credintei noastre stramosesti ,m credinta nesdtramutata credinta tare , credinta care poate sa mute si
muntii din loc pastrata astazi ca si odinioara. Credinta aceasta care nu ne-a speriat de multimea norilor de multime
ploii, de nimic din ceea ce ar fi putut sa va intoarca din drum si v-a dat putere de a va continua pelerinajul pentru ca
sa puteti sa va intalnii cu Sfanta Fecioara .
Aceasta …………………. Pe aceasta credinta nimeni nu ne-o poate lua , n-au putut nici stapaniile atee , si atunci in
acele vremuri grele , manastirea aceasta amfiteatrul acesta natural a fost plin de credinciosi la serbarile Maicii
Domnului , nimeni nu poate smulge credinta din sufletul celui ce crede , si poporul nostru este unb popor credincios .
Aceasta credinta , aceasta comoara pe care noi am mostenit-o de la stramosi este cel mai de pret cadou pe care noi il
putem face Europei. Europa in care credinta se imputineaza , Europa in care Dumnezeu ne vrea pentru ca sa ducem
celor care incep sa-si intunece mintile sa ducem noi crestini ortodocsi lumina lui Hristos care lumineaza tuturor.
Lumina care ne da putere sa credem , lumina care ne d aputere sa trecem prin toate incercarile, lumina sfanta a lui
Dumnezeu. Pe aceasta lumina noi o cinstim atunci cand o cinstim pe Maica Domnului . Pentru ca ea este Maica
luminii celei ceresti. Ea este cea carel-a nascut fara de ispita pe Dumnezeu , pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si
pentru ca viata noastra a tuturor nu este scutita de incercari , credinta pe care am primit-o din stramosi ne da putere
sa invingem toate obstacolele. Aceasta credinta ne cheama in Sfintele manastiri , in muntele cel sfant al Domnului.
Pentru ca sa ne intalnim cu Dumnezeu , pentru ca sa fim mai aproape de Dumnezeu , pentru ca sa-l chemam pe
Dumnezeu sa-l chemam prin Sfanta Fecioara Maria prin rugaciune. Pentru ca lumina lui Dumnezeu vine in noi
numai daca noi o primim. Si care este cererea noastra ? Sfanta Rugaciune. Toti am venit aici pentru ca sa ne rugam ,
pentru ca sa ne rugam mai mult , pentru ca sa-l rugam pe Dumnezeu , pentru ca sa crerem ajutorul Maicii Domnului
. Prin rugaciune. Aici in acest munte sfant al Nascatoarei de dumnezeu se intalnesc rugaciunile noastre asa …. Cum
sunt ……… dar intot deauna cu multa nadejde in Maica lui Dumnezeu si in puterea sa. Aici in muntele nascatoarei
de Dumnezeu se intalnesc rugaciunile noastre smerite, rugaciunile puternice ale nawscatoarei de Dumnezeu catre
tronul ceresc la Fiului sau , domnul nostru Iisus Hristos . Daca lumea aceasta in care noi traim o lume schimbatoare ,
o lume plina de rautati , o lume plina de tulburare ne invata multe dar din acestea destul de multe care nu sunt bune ,
Noi din Sfanta credinta pe care am primit-o invatam numai cele bune acesta este darul nostru pe care l-am primit si
avem datoria de a-l tranzmite si celorlalti. Daca lume aceasta in care noi suntem randuieste din timp si oamenii nu
sunt pusi sa caute mai intai imparatia lui Dumnezeu , ci o bunastare pamanteasca noi insa fara a dispretiu bunastarea
pamanteasc a pentru care ii multumim lui Dumnezeu pentru noi insa gandul de temelie , gandul de capatai este la
imparatia cerurilor , este ceea ce cautam mai ales. De aceea voi frati iubiti si surori intru Domnul Hristos Iisus ati
lasat toate cele ale voastre pentru a urca astazi in muntele cel sfant al Domnului.
Ati urcat in rugaciune, ati urcat asa cum ati mostenit de la stramosi, multi dintre voi pe jos , altii in coate si in
genunchi, fiecare cautand pe masura puterilor pe masura vointei de nevointa pe masura dorintelor,si a rugamintilor ,
a cererilor pe care le-ati adus iun sufletele voastre catre icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului toti ati urcat
cu rugaciunea in inima , cu rugaciunea in suflet , toti ati venit aici ca a ne rugam , pentru ca lumea aceasta stramba
care nu este sa stiti nici mai rea nici mai viruoasa decat lumea care a fost mai inainte de noi, in care se afla vestile
mult mai repede ca si atunci, si in aceasta lume in care si justitia ajunge sa fie stramba , justitia omeneasca , nai toti
ca niste oameni credinciosi , in tot deauna ne vom pune increderea in Dumnezeu in putere sa si in ajutorul sau. Este
daca vreti apelul pe care noi il facem . Apelul la Dumnezeu prin rugaciune , nu este in lumea aceasta un apel mai
puternic decat apelul catre Dumnezeu. Apelul la rugaciune cand lume in care noi traim ne miscam si suntem , multi
oameni dintre noi isi cauta dreptatea
 55

Predica la utrenia Adormirii maicii Domnului

Chirila Ioan

Iubiti credinciosi ma gandem cand am sosit aici si v-am vazut, dupa incercarile vremii , ma gandeam la un cuvant,
pe care la-ti putut auzi la una dintre paremiile care s-au citit in cadrul utreniei din seara aceasta. Si anume la cuvantul
acesta Domnul Dumnezeul este aici si daca Domnul Dumnezeul este aici, sinoi stim lucrul acesta si atunci aceasta
nu poate sa insemne altceva decat aceea ca aici se afla poarta cerului. Iar daca locul acesta este poarta cerului
inseamna ca aici , noi nu facem altceva decat ca .sa lasam ca din inimile noastre, ca din sufletele noastre sa se
reverse asa cum am auzit la polieleu cantandu-se ”cuvant bun din inima mea”.
Daca aceata este iubiti credinciosi poarta cerului , atunci a-si zice un alt cuvant si un alt gest care ne-a marcat pe toti
slujitorii care sunt la altar , si anume gandul ca in fata noastra, dumneavoastra si luminile acestea care ard nu sunteti
altceva decat stelele cerului. Ca de fapt in fata mea nu este alt ceva decat chipul cel adevarat al lumii. Pentru ca
niciodata chipul nostru al oamenilor, nu este mai aproape de chipul fecioarei, nu este mai aproape de chipul Sfintilor,
decat acum cand el s-a ascuns iata, sa ascuns sub chipul smereniei, in spatele acestei firave lumanari care de fapt
peste noi revarsa darul lui Dumnezeu peste noi in inima noastra, ca sa se salajluiiasca Duhul lui Dumnezeu.
Asa cum a-ti auzit in Evanghelia de astazi, care s-a citit de la Sfantul evanghelist Luca spunandu-se ca in clipa in
care salutul Mariei a ajuns in urechile Elisabetei , ea Elisabeta s-a unplut de Duhul Sfant. Cand suntem cu chipul
nostru smerit in spatele acestei lumini, nu facem altceva decat sa implinim cuvantul evanghelistului care zice: “ca
cei care cauta dreptatea; cei care cauta dreptatea lui Dumnezeu nu le este frica de lumina, pentru ca nu le este frica
ca le vor fi vcadite faptele lor. Pentru ca prin faptele lor sa-l premareasca pe Tatal nostru cel din ceruri. Daca acesta
este chipul lumii, daca acesta este cerul pe pamant, care este in fata noastra, atunci ubiti credinciosi asi dori sa va
spun un alt gand , decat gandul . care ar analiza declinul si haosul moral din lummea in care traim, haos in care
fecioara nu este acolo unde este acum , adica in inimile voastre , si vedeti ca apar tot felul de scenarii , tot felul de
nazbatii si se uita piscurile se uita potirul cel nesecat al creatiei, se uita biserica, se uita chivotul se uita scaunul
dumnezeirii cum cantam in unele cantari in acatistele maicii domnului. Si daca am pomenit de scaunul Dumnezeirii
pe care a sezut mantuitorul Iisus Hristos va voi sune un cuvant ca sa intelegeti o catare pe care o cantam de foarte
multe ori de la inceputul anului bisericesc : ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai maritafara de asemamatre
decat Serafimii, si iata de ce pentru ca Heruvimii si Serafimiii sustin scaunul dumnezeirii, scaunul pe care sta Tatal
Nostru cel din ceruri in care straluceste Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Fecioara este inaltata in marea ei
utilitate ………intru adormire si nu intru moarte. Pentru ca ea este maica vietii, dar ca om zidit dupa chipul lui
Dumnezeu trebuia sa treaca prin moarte, indoita minune dupa cum avea sa spuna o cantare, fara ca moartea sa-I
aduca nici o lezare, nici o micsoarare nici o schjimbare I n ea insasi . Si eu am fost pentru ca Dumnezeu m-a
binecuvantat si am vazut acea piatra din mormantul Maicii Domnului , unde in nori cum spune catarea Apostolul
Toma a vazut trupul Maicii Domnului ca nu mai era . Si am vazut acolo niste scobituri, parca lumea ar vrea sa ia din
piatra aceea .Am vazut acolo niste scobituri , fiecare vrand sa ia cate o bucatica. Si atunci mi-am zis Adormirea
maicii Domnului, Acest praznic minunat trebuie sa fie o lectie de traire duhovniceasca pentru nooi, si lectia de traire
duhovniceasca pentru noi, iubiti credinciosi poate sa fie extraordinar de luxurianta,. Eu nu ma voi opri decat asupra
unei singure expresii a unei singure cantari, in care se spune ca Mantuiutorul Hristos , ca Fiul lui Dumnezeu si-a luat
din Feciopara Maria si-a luat trupul Sau in vesmant
Si atunci lectia duhovniceasca pentru noi , iubiti credinciosi cred ca aceasta trebuie sa fie sa ne rugam Bunului
Dumnezeu ca sa dobandim si noi un asemenea vesmant, vesmant cu care sa ne imbracam pe noi insine ca sa putem
sa intram in camaara Mirelui, sa putem sa imbracam ……………lipsei iubirii. Din veacul acesta sa putem sa
 56

imbracam pe cel gol din lumea aceasta care este cuprinsa de haos , care este cuprinsa de dezordine pentru pacatuirea
noastra
pentru ca toate pun stapani .si stihiile pun stapanire pe veacuol lacesta dac noi ne despartim de acesta care poate sa
vina din fundul corabiei si ssa potoleasca vanturile spunandu-le linisteste-te.
Aceasta este lectia duhovnicesca pe care noi trebuie sa o primim , pe care noi trebie sa o invatam pe care noi trebie
sa o intrupam . Aceea caruia noi ne-am rugat Sfintei Fecioare Maria care intru rugaciunile sale este neadormita asa
cum spune condacul Adormirii Maicii Domnului .
Sa o rutugam pe Fecioara Maria sa Mijloceasca langa Fiul Sau, pentru ca sa ne dea noua taria ca prin lucrarea
Duhului prin sfintele tai, sa ni se dea Duh Sfant sa ne deschida intrarea la ospatul stapanului Mirelui Ceresc. Acolo
unde Heruvimiii si Serafimii au inaltat-o si o inalta neincetat pe Maica Domnului . Lectia insa duhovniceasca sa
stiti ca nu se realizeaza , nu se implineste in sinea noastra decat atunci cand suntem in smerenia cea adevarata .
Si am vazut iubiti credinciosi in randul dumneavoastra iubirea dumneavoastra pentru Fecioara Maria , Am vazut
chipul femeii celei adevarate. Pentru ca daca ploaia a facut aici noroi caldura voastra a uscat si a intarit pamantul ,
pentru ca aceasta colina sa se faca realmente o scara catre ceruri . De aceea am inceput cu cuvantul : daca aici este
Domnul si este Domnul cu noi, pentru c apururea prin fecioara domnul este cu noi , atunci aceasta este poarta
cerului. Cu caldura trupului vostru ..a-ti facut pietrele acestei coline pe care sa urcam catre fericirea cea ascunsa. Pe
acel drum al dumnezeirii, pe care sa putem sa urcam la Tatal .
Dar spuneam ca vad in chipurile dumneavoastra chipul smereniei celei adevarate p[entru ca va percep pe fiecare ca
pe Maria din Evanghelia de la Ioan pe care o s-o auziti maine la sfanta liturghie. Va percep ca si Maria care s-a pus
la picioarele mantuitorului Iisus Hristos ca sa asculte cuvantul vietii. Si de aceea va fericesc ca astazi iata cum se tese
vesmantul care sa faca posibila intrarea noastra la ospatul Stapanului Sa putem sa dobandim cuvantul cel bun din
inima noastra nu va rasarii nniciodata un cuvant bun decat atunci cand intrupam noi insine , cand facem sa rasara din
noi insine cuvantul viertii cuvantul Evangheliei , cuvantul Mantuitorului nostru Iisusu Hristos care se afla aici la
poarta cerului . Aici in Biserica maririi lui Dumnezeu cum se spune intr-o cantare :” in Biserica maririi tale stand in
ceruri mi se pare a fi Nascatoarte de Dumnezeu . noi dobandim chipul cel Bun . Sunteti chipul , sunteti icoana
smereniei celei adevarate pentru ca a-ti stiut sa lasati cele pieritoare si sa dobanditi hrana cea nepieritoare pe care o
data mancandu-o sa nu mai muriti niciodata.
De aceea lasati ca ininimile sa va fie cuprinse de dorul cel nestavilit. Pe care Fecioara Maria il da celor ce-I canta pe
imparateasa cerului si a pamantuluipoe care o lauda cu heruvimiii si serafimii cu frumoasele cantari spunandu-
I :”Revarsa din lumina ta spre intunecimea patimirilor noastre pentru ca prin tine cu totii sa stralucim in lumina cea
nepieritoaore a dumnezeirii.
Amin

Predica la taierea capului sfantului Ioan Botezatorul

Ioan Bizau
Iubiti si cucernici credinciosi iubiti frati in Domnul nostru Iisus Hristos, cu sarbatoarea de astazi de la 29 August,
taierea capului sfantului Ioan Botezatorul incheiem anul bisericesc , aniul liturgic. Care asa cum stim incepe dupa
vechea traditiea rasaritului crestin, la 1 septembrie. Iata asadar suntem in ultima sarbatoare a anului liturgic.
Prestigiul special de care se bucura Sfantul Ioan Botezatorul, ultimul profet al V.t. si cel care a pregatit caile
Domnului reiese si din acestea ca dansul este sarbatorit, este praznuit de mai multe ori in cursul anului Bisericesc .
In primul rand avem sarbatoarea de a doua zi de boboteaza , soborul sfantului Ioan Botezatorul la 7 ianuarie, coform
unui vechi principiu liturgic a doua zi ce urmeaza dupa praznicul respectiv se face pomenirea solemna se celebreaza
persoanele care au avut un rol special pentru praznicul respectiv. Asa de pilda avem a doua zi de Craciun soborul
Maicii Domnului si tot asa avem dupa boboteza soborul Sfantului Ioan Botezatorul.
Avem in ziua de 24 iunie in ziua de Sanzaiene cum se numeste in popor si anume nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
petrecuta si praznuita de catre biserica dupa marturia sfantului Evanghelist Luca. Este una din sarbatoarele frumoase
ale verii, o sarbatoare de care iata se leaga foarte multe traditii populare . in fiecare rgiune crestina si cum este in
cazul nostru in fiecare regiune a tarii, sunt traditii foarte frumoase legate de aceasta sarbatoare si pentru faptul ca
 57

aceasta sarbatoare , nasterea sfantului Ioan Botezatorul coincide cu un fenomen astronomic special, si anume
solstitiu de vara, momentul in care este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta.
Si avem in sfarsit sarbatoarea de astazi Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul , in ziua de 29 August la fel o
sarbatoare veche crestina cu vechi traditii cu radacini pana in antichitatea crestina si ea de asemenea o sarbatoare
intemeiata pe marturia Sfintilor Evanghelisti. Aproape in fiecare Evanghelie se gaseste cate ceva pentru a intemeia
aceasta sarbatoare. Cei care a-ti fost mai devreme , fie la utrenie , fie la Dumnezeiasca liturghie , ati auzit marturia
sfintilor Evanghelist despre martiriul ultimului profet al Vechiului Vestament , despre martiriul celui care l-a botezat
pe Mantuitorul Nostru Isus Hristos. In afara de aceste zile de sarbatoare, Ioan botezatorul este praznuit in fiecare
saptamana liturgica in ziua de Marti .
Asa cum lunea facem pomenirea Sfintilor ingeri, miercurea si vinerea facem pomenirea Sfintei Cruci , Joia facem
pomenirea Apostolilor si a sfantuui Nicolaie , iata in fiecare Marti slujbele care se celehbreaza in Biserica si la
manastiri fac referire si la sfantul Ioan Botezatorul. Iata asadar si din acest fapt , din faptul ca se praznuieste de multe
ori in cursul anului si de atatea ori in fiecare saptamana martea. Iata si de aici reiese prestigiul deosebit de care se
bucura sfantul Ioan Botezatorul .
Atunci cand ne uitam in calendar intr-o imprejurare sau alta gasim de cateva ori in cursul anului liturgic este
pomenita este specificat , ca atunci in data aceea sa petrecut aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul . Asadar
descoperirea moastelor sale , de cateva ori in cursul anului liturgic. De asemenea in vechea traditie liturgica a marii
biserici din Constantinopol , traditie care s-a pastrat pana tarziu cand Constantinopolului a cazut sub turci , se facea
o praznuire solemna in mare Biserica a Sfintei Sofii din Constantinopol , in Sambata saptamanii luminate, o
sarbatore speciala , asa cum vinere dinainte a fost si a ramas pana astazi consacrata M aicii Domnului , inchinata
Izvorului tamaduirii,. A doua zi sambata se putea face praznuirea solemna a lui Ioan Botezatorul. Numele sau Ioan
inseamna Dumnezeu s-a milostivit si cu adevarat el depune marturie despre mila lui Dumnezeu. A dat marturie
despre mila lui Dumnezeu care a plecat cerurile, care a deschis cerurile si s-a coborat in lume prin Fiul Sau .
Ori Ioan Botezatorul inaintemergatorul Domnului este ultimul profet al VT cel al carui vocatie a fost acesta de a vesti
oamenilor prezenta nemijlocita a lui Mesia in lume. Ne aducem aminte de marturia sa de la raul Iordanului, toti
profetii vorebeau la viitor , toti anuntau ca Hristos va veni., toti intretineu sperata mesianica pe cale sa se stimga,
iata Ioan botezatorul vine dupa o seceta profetic ade aproape 4 veacuri si vesteste la prezent, iata-l pe trimisul lui
Dumnezeu, iata-l pe trimmisul cerului, iata-l pe mirele Bisericii. iata-l pe Mesia. In aceasta consta vocatia lui
speciala in raport cu ceilalti profeti ai VT.
Chiar si dupa martiriul sau el coboara in adancul iadului stim bine ca el a murit inainte sa se jerfeasca Mantuitorul
Hristos, inainte sa fie biruita moartea si iadul. Coboara in adancul iadului pentru ca avea mostenita firea lui Adam. Si
raiul era inca inchis. Coboara asadar in adancul iadului si acolo vesteste la prezent din nou . toti ceilalti profeti care
ajungeu acolo spuneau :”v-a veni” le spuneau celor care asteptau de veacuri si de milenii. El vine si spune :” l-am
vazut cu ochii mei “ Si intr-o imagine extraordinar de frumoasa pe care o auzim in sfanta si marea zi a de sambata a
pastilor inainte de inviere .Este prezentat Ioan Botezatorul, este evocata imaginea lui in adancul iadului si recunoaste
lumina lui Hristos. Asa cum l-a recunoscut la raul Ioardan si mai inainte de aceasta asa cum l-a recunosutin planul
nevazut al existentei, inca de pe cand se afla in pantecele Maicii Sale. Caci ne aducem aminte ca martuiriseste Mama
sa Elisabeta cand vine fecioara Maria din nazaret la dansa ca sa o viziteze si sa-I spuna vestea pe care I-a dat-o
arhanghelul Gavriil. Zice :” a saltat pruncul de bucurie in pantecele meu ca a venit in casa la minme Maica
Domnului Meu . De aici acest nume pe care noi crestinii il dam Nascatoarei de Dumnezeu , fecioarei din Nazaret ,
maica Domnului . Un nume pe care iata l-a inspirat Dumnezeu .si care a fost rostit de Elisabeta in momentul in care
a intrat fecioara in casa la ea si in momentul in care pruncul , profetul, ultimul profet al Vt si inaintemergatorul
Domnului nostri Iisus Hristos a saltat de bucurie in poantecele sau . Avem o foarte frumoasa marturie despre
lucrarea despre vocatia Sfantului Ioan proorocul. ,
O marturie pe care o da tatal sau preotul Zaharia si pe care o gasim in Sfanta Evanghelie de la Luca in capitolul intai.
Zice asadar in ziua in care I s-a pus numele si au facut serbare in casa familia intreaga, ziuce asadar Zaharia
adresandu-se pruncului atentie un prunc nou nascut, un prunc care a sesizat prezenta Fecioarei Maria si a saltat in
sanul maicii sale ,. Acestui prunc I se adreseaza Zaharia marele preot a lui Israel :” Si tu pruncule prooroc al celui
Preainalt te vei chema , ca vei merge inaitea fetei Domnului ca sa gatesti cale lui si sa dai poporului constiinta
mantuirii intru iertarea pacatelor lor prin milostivirea milei Domnului Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat
 58

pe noi , rasaritul cel de sus , ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si ca sa indrepte
picioarele noastre pe cale pacii. Iata asadar o marturie foart importanta despre ceea ce a insemnat , despre ceea ce
urma sa insemne lucrarea profetica, lucrarea speciala a sfantului Ioan Botezatorul.
Si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a dat o marturie cu totul deosebita de o mare profunzime teologica, imprimand in
constiinta crestina locul pe care Ioan Botezatorul il are in viata bisericii in viata crestina , este vorba despre o
marturie pe care o gasim in Sfanta Evanghelie de la Matei . Pe cand era inchisn in temnita Ioan Botezatorul trimite
un grup dintre ucenicii sai la Mantuitorul ca sa-l intrebe * :”Tu esti cel care trebuia sa vina in lume, tu esti mesia sau
sa asteptram pe altul ? Si atunci Mantuitorul pentru a-I da un raspuns lui Ioan se adreseaza ucenicilor acestuia :
Citesc asadar din Sfanta Evangghelie de la Matei din capitolul al 11 incepand cu verstul al doilea :” Si auzind Ioan
in inchisoare despre faptele lui Hristos si trimitand pe doi dintre ucenicii sai a zis lui : Tu esti cel ce vine sau sa
asteptam pe altul . Si Iisus raspunzand le-a zis : Mergeti si spuneti lui Iaon cele ce ati auzit si cele ce vedeti : Orbii
isi capata vederea , schiopii umbla, leprosii se curatesc, si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste.
Sesizam imediat ca aceste cuvinte seamama cu ceea ce Zaharia a adresat pruncului atunci cand I s-a pus numele.
Sunt cuvinte profetice care il descriau pe Mesia prin fapte lui. Asadar Mantuitorul insoteste vechile cuvinte profetice,
pe cre le-a folosit si Zaharia dand raspuns lui Ioan. Si zice mai departe fericit este acela care nu se va smitit intru
Mine. Dupa plecarea celor 2 ucenici, Iisus a inceput sa vorbeasca multimilor despre ioan zicand:” Ce ati iesit sa
vedeti in pustie, o trestie clatinata de vant, dar ce ati iesit sa vedeti , un om imbracat in haine moi, iata cei ce poarta
astfel de haine sunt in casele regilor, atunci ce-ati iesit sa vedeti un prooroc. Si acuma partea ceea ce ne intereseaza,
partea cea mai iumportanta a acestei marturii pe care Mantuitorul o da despre inaintemargatorul sau. Pe cand acesta
se afla inchis in fata mortii sale. Si zice astfel Mantuitorul :” da si mai mult decat un prooroc ca el este acela despore
care s-a scris iata eu trimit inaintea fetei tale pe ingerul meu care va gati inainte ta calea ta , adevarat va zic voua :
Nu s-a ridicat din femeie unuol mai mare deca Ioan Botezatorul , Tot asa va zic ca cel mai mic in imparati a
cerurilor este mai mare decat el . iata in aceasta marturie a dommului nostru Iisus Hristos avem foarte bine precizate
locul lui Ioan Botezatorul , cu el se finalizeaza VT , el este cel mai mare profet . Si acum urmeaza partea a doua ,
care ne fericeste pe noi , si care ne impovareaza cu o responsabilitate imensa si cu toate aceste va zic voua cel mai
mic in imparatie este mai mare decat Ioan Botezatorul . Aici vedem si rostul pentru care s-a intrupat Hristos. El s-a
intrupat ca sa deschida imparatia, Ioan n-a intrat in imparatie , El s-a dus in iad , alaturi de toti profetii de toti dreptii
VT, de intreaga lume , de intreaga umanitate , pt care Domnul Hristos s-a jerfit pe Golgota si a fost biruit iadul , a
fost biruita moartea si a intrat in impoaratie. Si aceasta pentru ca Cel mai mic, cel mai neinsemat crestin poate avea
ceva ce nu a avut nici Ioan Botezatorul , nici Moise , nici Avraam , nici unul dintre profetii si dreptii VT. El are
botezul are ungerea cu sfantul si marele mir si se poate cumineca in mod real cu trupul si sangele Mantuitorului
Nostru Iisus Hristos.
ndeDe altfel imediat dupa moartea profetului , dupa jertfa aceasta a sa Domul a inmultit cele cinci paini si doi pesti
in pustie . Ne aducem aminte de acest eveniment s-a citit la una dintre duminicile anterioare . S-a petrecut in acest
moment in acest context. Si ne aducem amine ca Mantuitorul le-a spus ucenicilor sa imne pe oamenii acele multimi
5000 de barbati afara de femei si copii . In vechime nu se numarau , nu contau intr-o multime decat barbatii si stiti
bine intot deuna la astfel de pelerinaje sunt mai multe femeile si copiii. Sa vedem si la manastiri si oriunde. Asadar
acelei multimi Domnul I-a spus i-a indicat sa se aseje pe iarba , in mod grupat pe prieteniile lor, pe vecinatatile lor,
pe familiile lor, pe cunostintele lor . Sa se puna ca la o masa de praznic . Si a inmultit Domnul painile si pestii si s-
au saturat multimile si s-au saturat si s au saturat . Incat au adunat si 12 cosuri de farimituri . Parca vedem aici in
afara ca inmultirea painilor a prefigurat vestirea Euharistiei , adica dimensiunea sacramentala a domnului nostru Iisus
Hristos la care n-a avut acces si Sfantul Ioan Botezatorul. Parca sesizam si parte a doua, aspectu al doile a acestui
eveniment ,. Oamenii stau jos si mananca praznuiesc ca la un praznic un praznic de pomenire .
Ne aminte mai ales cei de la tara cand se fac astfel de praznice , fie la Biserica cand se face pomenirea de obste a
mortilor , cand oamenii dupa slujba stau si mananca toti se impartasesc din bucatele lor , fie cand se face astfel de
prazinc la casa familiei care face parastasul care ii pomeneste pe mortii sai . Dupa inmormantare sau la 40 de zile
sau sau la 6 luni sau la un an. Iata ca la un praznic de pomana . Domnul Hristos a inmultit painile ca sa ii sature pe
oameni , a inmultit painile ca sa prefigueze dimensiunea sacramentala a trupului sau si in acelasi timp a dat u n
praznic de pomana pentru Ioan Botezatorul. Si este foarte frumoasa aceasta vecinatate aceasta invecinare a inmultirii
paiunilor cu jertfa lui Ioan Botezatorul .
 59

Intr-una dintre cantarile sarbatorilor sale Ioan Botezatorul este definit prin trei epitete prin trei formulari pri trei
cuvinte :
Este numit Inger este numit apostol si este numit mucenic sau martir. Iata citesc :”
ce te vom numi pe tine proorocule inger , apostol sau mucenic, Te numim inger pentru ca ai vietuit ca fara de trup , te
numim Apostol pentru ca ai invatat pe pagani, si te numim mucenic pentru ca ti s-a taiat capul pentru Hristos pe
acela roaga-l sa se mantuiasca sufletele noastre. Acest nume de inger I l-a dat si Mantuitorul cand a preluat o
profdetie din VT , de la profetul Maleahi : Ingerul Domnului care merge inaintea fetei tale si care ii pregateste calea
si care ii deschide calea. Care ii atentioneaza pe oameni ca urmeaza ceva foarte important sa se petereaca si sa fie
atenti . Asa cum suntem atentionati de catre diacon cand urmeaza citirea Evangheliei “ Intelepciune drepti sa luam
aminte sa fim atenti ca urmeaza ceva foarte important un eveniument citirea evanggheliei sau in cazul lui urmeaza
sa vina in lume Mesia unsul lui Dumnezeu , Mantuitorul lumiii, mielul care ridica pacatele , jertfa suprema , acela
urmeaza sa vina in lume. Asadar imaginea sa de inger, de om care a vietuit ca un inger ni se arata si in icoanele
sale. Trupul sau apare efilat , transparent aflat intre stancile pustiei . Jos se afla raul Ioardanului aducandu-ne aminte
de evenimentul botezului. Cand el a vazut cerul deschis si el a vazut duhul lui Dumnezeu pogorandu-se ca un
porumbel peste Mantuitorul. Si a dat marturie. Si il vedem in icoana noastra avand in mana un , vas, un potir o
cristelnita . In vasul acela se afla apa, apa Ioradanului , iar in ea se afla un prunc , Domnul nostru Iisus Hristos.
Care ne aduce asadar aminte de botezul sau dar si de dimensiune euharistica a trupului sau. Putem crede ca este o
cristelnita dar putem crede foarte bine ca este un potir , potirul cu care preotul ne cheama sa ne impartasim. Iata
asadar in aceasta ipostaza il vedem pe Sfantul Ioan Botezatorul pe iconostas , de inger in trup. Purtand aripi el
ingherul fetei lui Dumezeu.
Asi dori sa inchei acest cuvant de invatatura o veche intamplare din istoria noastra romaneasca. La u n moment dat
mana sa cea dreapta a ajuns in Tara Romaneasca in evul mediu. Mana cu care l-a botezat pe Domnul Hristos,
moaste foarte pretioase. O relicva foarte pretioasa foarte sumpe. Neagoe Basarab un mare voievod al culturii
romanesti , domn isihast adica avea rugaciunea inimii. Se duce foarte de la Sfantul munte Athos, iar duhovnicul lui
rea unul din fostii patiarhi ai Constantinopolului. Nifon era duhovnicul lui , patriarh alungat de catre turci , un om
sfant. Cand a murit duhovnicul sau , el s-a dus la muntele Athos si I-a rugat pe monahii de acolo pe comunitatea
respectiva s-a dea lui moasteol duhovnicului , intrucat I-a fost apropiat si I-a fost duhovnicul lui . Si atunci
comunitatea care era acolo in urma intelegerii pe cer au facut-o au venit si I-a spus Domnului Neagoie Basarab. Iti
dam aceste moaste daca tu ne dai in schim mana lui Ioan Botezatorul . El a fenit in tara si a facuu pact cu
mitropolitul Tarii Romanesti si au facu schimb. .Evul Mediu a fost adesea marcat de astfel de schimburi. Moastele
erau foarte scumpe atunci , mai de pret ca o avere in bani. Si atunci racla cu mana Sfantului ioan Botezatorul a mers
la muntele Athpos , iar capul si mana patriarhului Nifon au fost aduse in Tara Romaneasca, mana care la spovedit pe
el , pe acest mare domn al culturii Romanesti. Si se pastreza pana astazi in tara la noi . Iata asadar o legatura foarte
frumoasa intre ioan Botezatorul si tara noastra . De a asemenea capul lui Ioan Botezatorul sa-a aflat la
Copnstantinopol pana in 1204 cand cruciatii au cucerit in saptamana patimilor orasul si l-au jefuit. Unul dintre ei ,
un cavaler francez a luat dintr-o biserica ce ardea capul lui ioan Botezatorul pe o tipsie foarte frumos impodobita din
aur . A fost luat si dus intr-un oras din F ranta in Anient nu intru multa vreme s-a pus acolo intrucat venea foarte
multa lume, s- a pus temelia uneia dintre cele mai mari catedrale gotice din Occident. Care spre spre deosebire de
altele care se construiau intr-o 100 in 200 sau in 300 de ani si nu se terminau. Aceasta s-a construit intr-o generatie ,
in 50 de ani , pentru faptul ca veneau foarte multi pelerini si depunea obolul lor. Acolo se pastreza pana astazi si
partea frumoasa de legatura cu neamul nostro este di faptul ca in fiecare an in aceasta zi de 29 August comunitatea
romana din Franta se aduna, cei care nu sunt angajati in servicii pe care sa nu le poata parasi si in frunte cu intai
statatorii lor , cu preotii lor, intra in mare catedrala din Anient si fac priveghere si slujba romaneasca spre
impresionarea si spre uimirea pelerinilor, turistilor ,de alte natii , de alte convesiuni de alte marturii.
Prin rugaciunile sfantului ioan Botezatorul si al tuturor sfintilor bunul si mantuiotorul nostru Iisus Hristos sa ne
ocroteasca , cu mila cu indurarile si cu iubirea sa de oameni.
 60

AMIN

Tâlcuire Evanghelia după Matei duminica izgonirii lui Adam din rai

Viața noastră este între cei doi Adami. Duminica este ziua Adamului celui nou. Se deschide calea aceasta
de 40 de zile și 40 de nopți de suflet folositoare. Pt a înțelege cuvintele Mântuitorului trebuie să fi evreu după duh.
Noi suntem niște bieți păgâni care nu au ajuns la măsura Israelului celui nou. Iisus Hr după Botez după postul de 40
de zile iasă la predică asemenea lui Moise pe munte. Aici El vorbește despre întâlnirea omului cu D prin milostenie
post și rugăciune. Îl auzim pe Iisus tot timpul spunând voi când faceți ceva bun nu fiți ca ei. Care ei? În Ev după Mt
Iisus este în polemică cu fariseii care erau specialiștii în religia lui Israel. Ei dădeau tonul de cum trebuie să fi
credincios în Israel. Fariseii aveau un fel al lor de a face milostenie de a se ruga și a posti. Iisus vedem că e tot
timpul în opoziție cu ei. Le spune că sunt actori că au 2 fețe. Ipocrites în lb greacă este cel care își pune o mască și
spune judecăți de sub mască. Fariseii jucau un rol public, ei făceau spectacol din rug din milostenie și făceau
spectacol din post. Iisus le spune ucenicilor săi. Voi nu faceți ca ei nu jucați un rol într-o piesă de care voi sunteți
străini. Ci voi gândiți-vă la Tatăl vostru care e în locul ascuns. Un e locul ascuns pt evrei? Este Sfânta Sfintelor. Cu
El cu D trebuie să fiți în legătură, nu faceți spectacol în fața lumii.
Pt omul de azi postul înseamnă în primul rând dietă. O procedură exterioară care are în primul rând
legătură cu trupul. Înseamnă să înveți să te abții într-o lume a consumului care te invită permanent să te înfrupți din
tot felul de servicii pe care ți le oferă societatea aceasta.

Prin această abundență ne facem rău și atunci vine medicul și ne spune: dacă vrei să trăiești atenție la
colesterol, atenție la diabet și vine inevitabil moartea. Și oamenii fac în zilele noastre dietă nu din convingere ci din
nevoie. Alții postesc pt ca să arate filiform pt a face spectacol din trupul lor. Să ne gândim la regimul spartan al
sportivilor, al manechinilor care se supun la un regim draconic.

Dar ce legătură are asta cu D.? Nicio legătură nu are acesta este postul păgânesc. Evreii erau altfel.
Postul pt orientali era expresia unui doliu, a unei invazii, a unei distrugeri inevitabile. Când nu mănâncă omul?
Când are o durere extraordinară, când îți moare cineva drag. Sau când nu mai mănâncă omul? Când are o pasiune
care îl consumă, când are o bucurie interioară atât de mare încât uită să bea și să mai mănâncă. Îmi amintesc când
prindeai o carte pe care trebuia să o dai peste 24 de h nu mai mâncai numai beai, nu dormeai noaptea. Când ești
devorat de o pasiune pozitivă care te consum. Evreul făcea actorie de tipul acesta. Postul la ei presupunea
îmbrăcarea în negru, își puneau cenușă în cap, luau funingine și își întunecau fața ca să simuleze posomorârea.
Iisus ne spune că postul este și doliu dar și expresia unei bucuri foartea mare. Unge capul tău și fața ta o spală.

CATEHEZĂ PRIMA SĂPTĂMÂNA DIN POSTUL MARE

Săptămâna întâi
Suntm la porțile care se deschid ale călătoriei duhovnicești a posului, drumului de întoarcerii noastre spre
D. din căile rătăcirii noastre. Pocăință înseamnă să nu uităm în rădăcina cuvântului evreiesc teșuv înseamnă
întoarcere. La noi a ajuns pe filieră slavă un cuvânt care înseamnă mai degrabă regret,un cuvânt care prezintă o stare
de spirit. Asta ne arată cât de mult am pierdut din realitățile despre care ne spune Scriptura și ne vb Sf Părinți. Avem
6 săptămâni de călătorit cu Domnul prin cuvântul său făcând o rememorare esențială a căilor rătăcirii noastre și a
 61

reîntoarcerii noastre. Avem drept călăuză canonul de întoarcere a noastră alcătuit de Sf Andrei al Cretei și care ne
arată care este programul și foaia de parcurs al acestei perioade. Acest Canon este un comentariu duhovnicesc al
întregii Scripturi. și ne arată care este miezul acestei călătorii, el este unul singur și anume: Cuvântul lui D. Taina
Postului ne-a spus-o Mânt. care a postit El însuși 40 de zile și 40 de nopți, la sfârșitul acestora i-a spus diavolului: nu
doar cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul lui D. cuvintele acestea ar trebui să fie călăuza noastră pe parcursul
Postului Mare. Unul din înțelesurile foarte importante pe care îl pierdem este trăirea credinței la un nivel privat. În
Scrptură vedem cum D se adresează întregului popor, nu doar indivizilor. Noi înțelegem că e pocăința mea că e î
ntoarcerea mea, că este evlavia mea. Dumnezeu e Tătăl unui întreg popor cu el face Legământ, cu el se însoțeșe pe el
îl mustră. Pierdem din vedere această dimensiune, a comuniunii. Postul la evrei era comunitar era pt tot poporul, e
adevărat că aveau doar o zi pe an de postire, în ziua ispășirii. Postul este al întregii umanități care ar trebuie să se
întoarcă la D. o întregă umanitate l-a părăsit pe D o întreagă umanitate trebuie să se întoarcă la D. postul are un
caracter eclezial. E o taină aceasta pe care ar trebui să o deprindem. Toate în Bis ar trebui să se spună la plural. Nu e
Tatăl meu e Tatăl nostru, este pâinea noastră este iertarea noastră. Dar în Psaltire oare nu se vb la presoana întâi. Și
aici este o taină. David nu vb despre el însuși. David este regele unui popor în regalitatea lui se concentrează tot
poporul. Tot ce zice el la pes întâi se referă la tot poporul. Avem această datorie de a ne apropia de D așa cum se
cuvine. Din păcate această dimensiun comunitare adesea o pierdem din vedere.

Luni
Slujba Canonului celui mare era unda de noapte și se întindea în partea a 2 a a nopții. Este o denie o
priveghere care are în centru o compozi’ie canonul cel mare de penitență a Sf Andrei Cretanul, unul dintre cei mai
mari predicatori și imnografi ai Bis noastre care a tăit în jurul anului 740, în prima jumătate a sec al VIII lea.. Canon
în limbajul liturgic este o structură alcătuită din 9 cântări, dacă citim Psaltirea vedem că ea nu se închei cu ps 151
necanonic, ci se continuă cu 9 cântări biblice. Aceste cântări sunt structura Utreniei și a canonului un poem unic în
felul lui. Sunt 2 cântări ale lui Moise din cartea Ieșirii la trecerea prin Marea Roșie, se mai repetă în cartea
Deuteronomului, este cântarea Anei ca mulțumire pt zămislirea prin rugăciune a profetului Samuel, este cântarea
Isaiei, este cântarea lui Iona, este cântare profetului Avacum, a lui Azaria, a celor 3 tineri din cuptorul Babilonului și
ultima cântare este a MD. Sunt 9 cântări care împreună facă 162 de versete și care constituia privegherea monahilor
din vechime. Sigur la Utrenie nu mai sunt 9 ci 8 pt că s-au simplifiat lucrurile, de ce să spunem 2 cântări ale lui
Moise la același eveniment, cântarea a 2 s-a pierdut. Canonul Sf Andrei este mare pt că el cuprinde cele 9 ode și pe
lângă acestea specificul lui este tonalitatea penitențială. Se mai numește canonul de penitență nu de pocăință. Tema
lui este o travesare imnografică în cheie penitențială a întregii Sfintei Scripturi de la Adam cel vechi la Iisus Hr. este
un comentariu în 250 de strofe care sunt puse în 9 ode. De ce este neoie ca să fie un comentariu a întregii Sf
Scripturi. Motivul este dublu. Să ne amintim de ce postim. Care este originea Postului Mare? Originea Postului Mare
stă în 2 realități întâlnite încă din timpul Bis primare. Biserica postea însoțindu-I pe candidații pentru botez, pe
catehumeni. CATEHEZĂ înseamnă școală, iar școala se făce cu Scriptura. Pâinea de toate zilele a creștinului era
Scriptura. Trebuia să știe cu cine se îmbracă cu cine moare și învie în marea noaptea de Paști. Până acolo
catehumenul trebuia să știe toată Scriptura. Iisus fără Adam, fără Avraam, fără Moise nu este cel adevărat, pt că El
recapitulează toate aceste momente principale și este culminația întregii Scripturi. Dacă nu te catehizezi dacă nu
intrii la șcl aceasta a credinței nu îl cunoști pe Hr. catehumenii erau o comunitate specială în Bis. Nouă ni s-a dat
botezul pe gratis fără pregătire, dar Postul Mare ne invită să recuperăm școala credinței pe care nu am făcut-o.
Noaptea de Paști este și o retrăire a botezului nostrum, de aceea e noapte albă este o noapte de lumină, de la luminile
noilor botezați taină care se mai numește și a luminării. E necesar să ne recuperăm școla aceasta dacă vrem să ne
merităm numele de creștini. Postul este o perioadă de pregătire pt intrarea sau înțelegerea mai profundă a
creștinismului. Noi știm că se intră în creștinism dar se și cade din creștinism. Căzând trebuie să ne întoarcem prin
pocăință. Postul mare este șansa de a ne reîntoarce la creștinism cu o singură condiție, să mai facem școala aceasta a
catehumenilor. Pt că de aceea ai căzut pt că nu-L ști pe Iisus Hr nu știi povestea Lui, ai uitat-o trebuie să o înveți.
Penitenții erau puși pe aceeași treaptă ca și candidații la Botez. Sigur est vorba de căderile dramatice din credință,
crimă, adulter, apostazie. Acesta este scopul acestui canon, de aceea este scris în temă penitențială de aceea rezumă
toată Scriptura pt a ne atrage atenția că dacă ne îndepărtăm de Hr este pt că nu îl cunoștem. Dacă l-am fi cunoscut, El
 62

ne-ar fi cucerit și căderea nu s-ar fi petrecut niciodată. Scopul pt care facem această slujbă este o recuperare și o
restaurare din această stare. Am accentuat pe faptul că nu este canonul de pocăință ci de penitență. Pocăință tinde
spre regret. Ai greșit regreți și vrei să intri într-o disciplină de restaurare. Cuvântul penitență e mai concret, aveau un
loc special în bis la poarta de intrare. Ce voia să spună lucrul acesta. Că s-a îndepărtat atât de mult de Iisus Hr și de
rai care este în altar încât trebuie să stea acolo cu cei care vor să se boteze pt că păcatul i-a făcut exterior lui Iisus Hr.
Cântarea utreniei din perioada Triodului Porțile pocăinței deschide-mi mie, locul celui care se pocăiește este la
paosta bis. și e o bucurie că ți s-a deschis aceste porți. unde este locul acestei slujbe este la intrare în bis. nu buluc
lângă solee. Dacă spunem că suntem penitenți trebuie să sătm la locul penitenților care ni se cuvine nu legați cu
lanuri de Sf Masă. Dacă am căzut de lângă Hr revenirea la El se face în etape în trepte. Bis are o structură inițiatică
prin modul în care este construită. Poarta și pronaosul estelocul curățirii, acolo potrivit tipicului atonit se fac
spovedaniile ceasurile și pavecernița. utrenia și vecernia se fac în naos. Lit ne deschide ușile raiului cu acees la
pomul vieții.
Fiecare strofă se citea rar, se făcea mai întâi o metanie și după citirea ei urmau 2 metanii mari. Ce înseamnă
o metanie? Înseamnă moarte și înviere. Se făceau o mie de morți și învieri. Este o alcătuire a monahilor studiți,
măcar să înțelegem spiritul adânc al acestei slujbe. Acesta este diamantul duhovnices pe care Sf Părinți îl pun
înaintea noastă. Citirea vieții Mariei Egipteanca era pauze în acest efor duhovnices. Este refrenul acesta miluiește-
mă. Pt ca că monahii puteau să spună doar despre ei înșiși că sunt păcătoși că doar ei înșiși se vor osândi pe când
ceilalți se vor mântui. Pocăința noastră se face în solidaritate cu toată umanitatea căzută. Să nu ne gândim doar la noi
înșine. Sf Maria se pocăiește iar noi ne facem de cap. Postul este este chemare la solidaritate cu Iisus care se
identifică cu bunii și răii istoriei.

Miercuri
Tâlcuire la Facere 1-2,3 și Pilde 1,1-22
Suntem la ospăţul cuvântului lui D şi la ospăţul judecăţii, este un ospăţ variat. Nu ştii de ce eşti păcătos şi
de ce greşeşti dacă nu ştii norma, standardul sau idealul după care să te judeci. Iar canonul care ne judecă pe noi
înşine şi ne face vrednici de pocăinţă şi îndreptare sunt cuvintele Domnului. Înainte de a pune în faţa lui D plânsul
 63

nostru şi jalea noastră, smerenia noastră puţină cât este ea. Dacă şi în pocăinţă ne căutăm doar pe noi înşine este una
greşită este o încercare de a ne echilibra psihologic pe noi înşine. Pocăinţa duhovnicească e aceea de a te pune la
judecata cuvântului lui D. Să deschizi cartea cuvântului lui D în care să te uiţi ca într-o olindă şi aşa să te judeci. Pt
că cuvintelel lui D sunt una iar viaţa noastră este alta. Cuvintele lui D sunt ca o oglindă binecuvântată şi necruţătoare
în acelaşi timp, dar ele sunt şi mâncarea noastră. Este o oglindă pe care o mâncăm. Cuvintele lui D nu se citesc se
mănâncă hulpav pe nesăturate ca să ne detoxificăm prin ele. Aşa cum ne-am intocxicat prin mâncăruri, şi cu
imaginile, cu ideile acestei lumi tot aşa trebuie să ne detoxificăm prin Cuvântul vieţii pe care ar trebui să-l
impropiem pe nerăsuflate, până ne sar ochii din cap. Şi să ne lăsăm binecuvântaţi dar şi judecaţi de el, pt că asta este,
Cuvântulu lui D. A primit profetul Iezechiel Cuvântul prin auz dar a primit şi concret ca un sul, şi a primit îndemnul
nu ca să citească ci ca să mănânce, la fel vedem şi-a Apocalipsă cu văzătorul vedeniei finale. Şi profetul a luat cartea
şi a mâncat-o şi i-a spus: Cum e? iar profetul a zis e şi dulce şi amară. Iată cuvântul lui D pt inimile noastre deraiate
este şi dulceaţă şi amărăciune, este şi binecuvântare şi blestem şi har şi milă dar şi judecată în acelaşi timp. Dacă am
fii bărbaţi adevăraţi toată ziua am fi luat aceste capitole şi le-am citi de 100 de ori cuvânt de cuvânt de sens.
Niciodată nu avem timp pt D totdeauna ne găsim timp pt accesorii şi lucruri secundare. Iată azi ne pune ospăţ
duhovnicesc cu 3 feluri D Creatorul, D Înţelepciunea şi D Judecătorul. Sunt trei categorii de cărţi de gusturi diferite.
Sunt cărţi istorice Cartea Facerei care este şi a desfacerii şi a refacerii. Care nu e numai cartea trecutului, creaţia este
miracolul care ne însoţeşte în permanenţă. Sunt cărţi de înţelepciune şi cele profetice. Toate vorbesc despre D în
Lege în proroci şi în psalmi sau ăn cărţile de înţelepciune. Cuvântul lui D ne vine în cele trei forme. Forma istorică
care e pt trecut, forma înţelepciunii care este pt prezent, înţelepciunea practică cu care să trăim pe cărările vieţii
noastre de zi cu zi alături de psalmi şi pildelel lui Solomon, ne întâlnim cu suferinţa să nu-l uităm pe Iov, cu moartea
Ecc, şi cu dragostre Cânt. şi forma profetică care e pt viitor. Să ne hrănim din toate aceste cărţi de înţelepciune. Iată
cum ne învăluie şi ne acoperă toate dimensiunile vieţii noastre ale tuturor. Scriptura nu ne arată cum face D lumea
ci cum o organizează şi ce plan are cu ea, nu e o gosmologie ci e o templogonie. D vrea ca toată lumea să fie un
templu. Un templu are nevoie de un pr iar acesta suntem noi umanitatea. D vrea în ziua a 7 a creaţiei să facă nuntă
între bărbat şi femeie să facă familii, pt că Bis asta e până la urmă o punere la un loc a mai multor familii pe
orizontală în lume iar pe verticală cu D. în ziua a 7 trebuia să fie ziua nunţi şi vai în ziua a 6 vine ceea ce am văzut. D
asta vrea o lume ca un templu şi o umanitate de preoţi, de împăraţi şi de profeţi. Profetul Isaia ne arată că poporul
evreu şi-a făcut un templu dar nu a reuşit să fi un popor de preoţi. Cartea lui Isaia e obligatorie în Postul Mare la
sfârşit ne întâlninm cu robul Domnului şi cu pătimirile Mântuitorului, e Ev VT care ne arată ce se întâmplă cu noi ori
de câte ori nu realizăm planul lui D. vine judecata Lui asupa noastră care este necruţătoare. Isaia prezice distrugerea
templului dar şi un nou început cu noi creştinii.
Deschidem această călătorie binecuvântată care este calea spre înviere a DIH prin aceste uimitoare slujbe
de seară în care ne aducem aminte de povestea facerii, a desfacerii și a refacerii noastre. Mergem spre înviere, care
nu este altceva decât o recreare a lumii, o reașezare a ei pe făgașul de pe care a ieșit datorită păcatelor noastre.
Suntem pe calea postului a rugăciunii spre această reașezare a lumii în răstignirea și învierea DIH. să nu uităm că
toate încep acum cu acest referat al creației. Lucrul acesta îl spunem în fiecare seară la slujba vecerniei rostind ps
103. Ps acesta este un comentariu în versuri a acestui uimitor poem al creației, arătând prin aceasta că în fiecare
seară ne aducem aminte de această poveste fundamentală.
Acest tablou al creației îl mai întâlnim la sfârșitul Postului Mare la ultima Liturghie unită cu vecernia a Sf.
Vasile unită cu vecernia care este o sărbătoare de înviere, atunci avem 17 paremii din VT și vom auzi din nou din
cartea Facerii. Știm că pt noi învierea este scoul dar începutul este creația. Acest eveniment al creației nu privește un
eveniment petrecut cu foarte mulți ani înainte. Această poveste este profund actuală în fiecare seară și-n fiecare
noapte și dimineață. De ce? Pt că în ea se află planurile lumii, planurile lui D care sunt mereu în vigoare. Învățătura
despre facerea lumii este spusă în primul verset, iar ceea ce este desris în continuare este posvestea organizării ei, a
așezării ei pe făgașurile pe care trebuie. știm că pământul era netocmit și gol, era vid. Iar D de 10 ori, făcând 3
despărțiri și 3 umpleri. Desparte lumina de întuneric, apele de sub tărie de cele de deasupra, uscatul de mări, apoi
umple soare și lună stele, pești și păsări, umple cu animale pământul. Cu acest poem uimitor ne situăm într-o stare
pozitivă. D se bucură că toate erau bune foarte. Erau și bune și frumoase, toate sunt la locurile lor. Îl investește pe om
ca rege și pr a întregii Faceri. Moise descrie o templologie adică organizează lumea ca pe un templu. Lucrul acestea
este evident pt cine citește primele cap din cartea Fac și ultimele din cartea Ieșirii, acolo unde se descrie cortul
 64

morturiei care este un prototip pt tempul. Arhitectura și pictura bis nostre vor să ne spună lucrul acesta că cosmosul
este templu și templu trebuie să devni cosmos, cosmos înseamnă ordine și podoabă în același timp adică armonie,
ordine organizată. Dacă este tempul trebuie să fie și un pr care să slujească în acel templu. Omul creat după chipul lui
D arată nu doar statutul de stăpân rege al creației ci și vocația sa de sacerdot. Este stăpân peste cele ce sunt sub el
animale plante dar față de cele ce sunt deasupra lui el este slujitor. Ca slujitor a lui D omul este pr iar ca și stăpân
peste regnul animal și vegetal este rege. De câte ori ratăm aceste vocații suntem în păcat. Amartia în lb greacă
înseamnă și păcat dar și ratare. Omul își ratează scopul pt care a fost creat.
Din păcate lumea este departe de a fii asemenea unui templu. Lumea este o carieră în care omul
exploatează pământul aerul resursele solului, plantele și animalele. Postul este o chemare la armonia creației măcar
40 de zile pe an, să dobândim această înțelepciune. Să facem poezie și armonie liturgică din vețile noastre din
familiile noastre pt că scopul acesta este de a restaura gândul și planul ultim a lui D. știm că nu facem acest lucru, Hr
însuși pe cruce face pt noi toate acestea.

Vineri
Iubiţi fraţi în Domnul am ajus în ziua a 6 la ceasul al 6 lea, este zi de cumpănă zi de încercare şi de judecată. Ar
trebui în fiecare vineri să citim cap 1 şi 2 din cartea Fac şi de asemenea una din cele 4 Ev ale răstignirii DIH pt că în
ele vedem istoria mântuirii care ne este pusă spre hrănire în această cale binecuvântată a sfântului şi marelui post. Ne
amintim că vineri în ceasul al 6 Hr a fost întins pe cruce persecutat, El pt noi şi pt greşalele noastre. El a zis în ceasul
acela cuvintele acestea astea astăzi vei fii cu Mine în Rai. Iată noi creştinii ştim care este cheia care deschide uşa
raiului, este crucea. Dar trebuie să ştim şi cum ne-am închis această uşă. Iar aceste cuvine simple şi tulburătoare din
cartea Facerii ne aduc aminte, de modul în care ne-am autoexclus din binecuvântarea lui D. după ce l-am văzut
miecurea trecută pe D ca un mare constructor care proiectează o ordine în haosul elementelor prin rostire. De 10 ori
cuvintează D să fie lumină, să fie bolta cerul, binecuvintează animalele. Planul acesta este veşnic. De fiecare dată
când răsare soarele D spune să fie lumină. Lucrul acesta îl vedem în psalmul creaţiei 103 care este comentariul lui
Davind la actul creaţiei care e menită să fie o biserică, un templu. L-am văzut pe D veselindu-se că toate sunt
frumoase şi bune. Acuma îl vedem pe D apropiindu-se de pământ, mânjindu-se cu acesta iar prin cele 2 mâini ale lui
aşa cum spune Sf Irineu de Lyon F şi Duhul Sf. Ia un pumn de ţărână roşie, asta înseamnă Adam pământ roşu. Roşu
est şi culoarea sângelui. Ţărâna roşie se va preface prin îmbrăţişarea lui D care suflă asupra omului suflare de viaţă,
acesta devine fiinţă vie şi mai mult decât atât devine chip al lui D. Este o descriere a noastră înşine, care suntem o
făptură umilă aproape banală, făcută din ţărână, dar asupra noastră suflă sărutarea dragostea lui şi ne comunică
chipul Lui. Iar apoi vedem cu D are grijă de făputra lui, o protejează în Eden. Vedem cu D din olar devine grădinar
din iubire pt om. D nu se fereşte să-şi introducă mâinile în ţărână, să facă o grădină iar în mijlocul oazei îl pune pe
om. Este o grădină pe un munte din care izvorăşte un râu care se împarte apoi în 4. edenul e şi grădină dar e şi
Biserică în acelaşi timp. De ce? pt că era un spaţiu în care omul trebuia să locuiască împreună cu D. înclinările lui
Adam sunt şi ale noastre şi avem o singură şansă să redevenim alţii, pt că mai există un nou Adam şi o nouă Evă,
care ne-au deschis nouă uşile raiului. Noua Evă este MD care ne-a redeschis uşile raiului într-o cetate din nordul
Ţării Sfinte în Nazaret, iar această sărbătoare va cădea întotdeauna în Postul Mare. Dacă vrem şi noi un nou început
trebuie să fim cu noua Evă. Dacă Adam n-a postit a postit DIH imediat după botez 40 de zile şi 40 de nopţi imediat
după botez. Dacă Adam nu s-a luptat cu şarpele nu i s-a împotrivit, DIH s-a pus între noi şi şarpte pe cruce. Să nu
uităm că Iisus posteşte pt noi, el luptă pt noi dându-ne şansa de a redeveni adevăraţi Adami şi adevăratele Eve.
Suntem mereu puşi în faţa alternativei. Cu cine vrei să fii omule, cu Adamul cel vechi sau cu Adamul cel nou. Noi
numim căderea în păcat nu apare niciunde cuvântul păcat în această relatare, cuvintele cheie sunt binecuvântare şi
blestem viaţă şi moarte. Despre asta e vorba. Nu despre păcate sau greleşi. În momentul în care nu mai suntem în
binecuvântarea lui D asupra noastră vine blestemul şi uitarea şi moartea. Suntem într- o tensiune dramatică dar nu
 65

suntem singuri. Ce oameni suciţi suntem şi cu raportare la împărtăşanie şi Sf Liturghie. Când D a spus să nu mănânci
atunci omul a întins mâna să mănânce iar când spune să mâncăm atunci nu vine nimeni. Mâncăm din mâncarea
pământului mai înainte de a mânca din hrana cerului pe care ne-o dă DIH. Să-i mulţumim lui D pt toate
binecuvântările Sale dar şi pt pedepsele sale.

Săptămâna a doua
Vineri
Ne apropiem de sfârşitul celei de-a 2 săptămână a Sfântului şi Marelui Post, săptămână pe care o putem numii cea a
fiilor protopărinţilor noştri Adam şi Eva, care din păcate s-au tot îmndepărtat de D. Am auzit miercuri un şit de nume
începând de la Cain şi Abel şi continuând cu urmaşii lor. Am văzut acolo 7 generaţii plecând de la Cain. Iată cea
despre care Adam a spus că va fii mama tuturor celor vii a fost defapt mama primului criminal. Ultimul urmaş al lui
Cain prezentat de Scriptură a fost Lameh, care şi-a luat 2 femei şi care s-a lăudat că a ucis un bărbat pt o rană şi un
copil pt o vânătaie. Urmaşii Evei prin Cain au construit o civilizaţie care a uitat de D şi care s-a bazat pe forţă pe
violenţă pe dorinţă şi pe pofte. Şi mai există o altă genealogie pe care a auzit-o citindu-se astăzi. Cartea neamurilor
lui Adam până la Noe 10 generaţii. Tatăl pământesc Adam şi tatăl ceresc sunt o prezenţă aici, ea începe cu Set cel
care s-a născut după moartea lui Abel, înlocuindu-l, fiul lui, Enos care înseamnă om, despre el ne spune Scriptura că
a început să cheme numele lui D, el este primul om religios Fac. 4,26. Adam ,înseamnă pământ roşu, iar urmaşii sunt
prezentaţi pozitiv. Al 7 lea este Enoh un om drept înaintea lui D. care are o viaţă f scurtă în comparaţie cu
contemporanii săi. Ne spune Fac. 5, 24, că a fost un om al lui D luat şi răpit de D. Iată prin Adam vedem o generaţie
bazată pe rugăciune pe cunoaşterea lui D, o vieţuire duhovnicească. Iar începând de la a 6 generaţie de la Adam fii ai
lui D se însoţesc cu ficele oamenilor, iar din însoţirea lor apar uriaşii vestiţii războinici din vechime. Unii Sfinţi
Părinţi ne spun că prin fii lui D vedem genealogia pe linia lui Adam Set Enoh, oamenii lui D. însoţiţi cu cei din
genealogia prin Cain Lameh. Văzân D ce s-a întâmplat rosteşte cuvintele auzite astăzi care sunt cumplite, sunt
dureroase şi cutremurătoare. Sigur dacă este inmimă care să nu se fi împietrit. Să spună D. Îmi pare rău că l-am făcut
pe om, îl voi stârpi de pe pământ, cu o singură excepţie cu Noe cel de-al 10 urmaş a lui Adam, Noe care i-a mângâiat
pe semenii lui şi pe D. Un rabin tâlcuind cartea Facerii a spus un lucru de o mare profunzime. D înainte de a da
drumul stăvilarelor apelor în potop a plâns 7 zile pt ceea ce avea să facă l-a plâns pe om. Să ne aducem aminte în
aceasta a 6 zi a săptămânii în ceasul al şaselea al căderii lui Adam, şi cel al răstignirii lui Hr că D până la potop a
plâns 7 zile pt noi oamenii. Să adăugăm la lacrima lui şi lacrima noastră, în aceste zile binecuvântate de D ca să fim
mai aproape de El aşa cum ne doreşte El în veci Amin.

Miercurea săptămânii a 4 a din Postul Mare

Ziua de astăzi este ca a înjumătăţirii Posului Mare, avem în mijlocul bisericii crucea lui Hristos, dar nădăjduim să fie
în vieţile şi-n inimile noastre. Cu acest lemn ne întâlnim şi-n viaţa patriarhului Noe care domină citirile de la strana
din săptămâna a 3 şi-a 4. Am văzut că lemnul este salvator, pt că din lemn de salcâm s-a construit arca de Noe. Am
văzut creaţia lumii facerea şi desfacerea ei prin păcat culminând cu potopul. Lumea începe din nou din arcă din
lenmul acesta mântuitor. Este mai mult decât o corabie este un chivot, un templu. După ce Noe a ieşti din corabie îl
vedem făcând ceea cea n-a făcut Adam. A adus jertfă lui D intrând în rolul său de preot al creaţiei. După jertfă D face
un legământ cu Noe. D se angazează să nu mai distrugă lumea, dar asta nu înseamnă că nu o s-o distrugem noi. Tot
acum D dă şi porunci lui Noe care se numesc noetice, este o lege veşnică care nu are nicio excepţie. Omul se
angajează înaintea lui D. că va fi drept, că nu va lua numele Domnului în deşert. Este interzisă blasfemia, incestul,
crima şi hoţia. Pune D iarăşi în mâna omului toată creaţia, creşteţi înmulţiţivă stăpâniţi creaţia dar fiţi atenţi că vă
cer socoteală pt orice sânge care se varsă. D face acum un pogărământ dându-le oamneilor voie să consume şi carne.
Dar zice Domnul viaţa animalelor este a mea, nu aveţi voie să masacraţi animalele, să le decimaţi. Din păcate vedem
că oamenii nu-şi iau în serios acest legământ nici după potop. Vedem că imediat după acest legământ cu Noe apar
primele fisuri, primele încălcări. Chiar şi-n arca lui Noe. Să nu uităm potopul a durar 40 de zile dar până s-au retras
 66

apele a durat un an şi 10 zile. Atât au trăit în această arcă care era asemănătoare unui templu. Aici au trăit ca monahi,
au trăit ascetic, pt că era greu să te gândeşti la alte distracţii pământeşti în timp ce afară era urgia. Aşa ar fi trebuit să
fie dar şi acolo cineva a ajuns să-şi facă de cap. În pericopa de azi îl vedem pe Noe lucrând sădind vie îmbătându-se
dezgolindu-se şi al treilea fiu râzând de goliciunea tatălui său. Ceilalţi doi fraţi respectuoşi de taina rodniciei
biologice a tătălui lor, au acoperit-o fără să o vadă. Pe când Ham a râs de ei. S-au produs câteva defecţiuni. Prima a
fost un exces al lui Noe, care nu-şi ţine rangul de patriarh şi de părinte. Nu îi era îngăduit să-şi piardă minţile şi să se
pună într-o asfel de situaţie să supravieţuiască unui potop şi să se înce într-un pahar cu vin. Nici al treilea fiu nu
trebuia să aibă îndrazneala acelui incest ocular. Era o prescripţie foarte clară în Levitic care spunea să nu descoperi
goliciunea părinţilor tăi, să-ţi ţi sexualitatea în frâu pentru că asta este începutul unei noi dezordini a unui nou potop.
Pt că cu dezordinea sexuală a început dezordinea morală, şi socială. Ham face acest păcat al ochilor, ne spune
Mântuitorul voi nici să nu vă uitaţi la femeia aproapelui tău. Gândiţi-vă că Mânt vorbeşte despre pofta ochilor.
Interesant este că Ham face acest păcat iar blestemul este asupra lui Canaan, fiul lui. Răspunsul îi aflăm la înţelepţii
lui Israel. Ne spune Scriptura că a ieşit Sem precursorul semiţilor, a ieşit Iafet precursorul europenilor şi a ieşit Ham
precursorul rasei sudice. A ieşit Ham tatăl lui Canaan. Numai despre el se spune lucrul acesta ceea ce înseamnă că
Canaan a fost conceput în arcă. A făcut Ham un incest ocular pt că el şi-a făcut de cap încă din arcă de aici şi
blestemul lui Noe asupra nelegiuirii lui. Să ne gândim şi noi că suntem în biserică, care înseamnă ordine iar ordinea
începe dela cele mai elementare pofte, de la cum mâncăm, cu cine, ce bem cu cine ne însoţim şi cum. D îşi ţine
cuvântul dar în acelaşi timp resprectă libertaea. Nu înseamnă că nu ne dă voi să ne autodistrugem. Dar salvarea stă în
creaţia ordonată în ordinea liturgică a întregii creaţii. Acesta este motivul pt care venim în post în arca lui Hr. Care
este biserica. Să fim cu ochii spre Tatăl nostru în veci . AMIN

Duminica a 5 a din Postul Mare

Ne apropiem de sfârștiul acestei călătorii miniunate de 40 de zile și 40 de nopți a Sfântului și Marelui Post.
Săptămâna care se deschide cu duminica de astăzi este considerată ultima din perioada patruzecimilor.
Duminica de astăzi are ca oaspete de onoare pe Sfânta Maria Egipteanca a cărei viață o găsim scrisă în
Triod, cartea care ne însoțește în pregătirea noastră pentru Sfintele Paști. Viața ei a fost descoperită părintelui
Zosima care viețuia într-o mănăstire și care avea o nedumerire, zicea el: ce să mai facem noi călugării, suntem aici
în mănăstire, de ani de zile postim, mergem la toate slujbele, ne rugăm, ne smerim, ce ne mai lipsește? Așa gângea
părintele care era de 40 de ani în mănăstire, era un om duhovnicesc respectat de toți creștinii. Era în acea vreme
obiceiul acesta frumos. Dacă toți creștinii în timpul Păresimilor a obligația să postească și să trăiască ca și
monahii. Călugării în schimb, mai ales cei din Palestina părăseau mănăstirile trăind această perioadă
binecuvântată ca și pustnicii. Fiecare creștini în Sfântul și Marele Post trebuia să facă mai mult decât făceau ei în
mod obișnuit. Așadar în timpul Postului Mare părintele Zosima a ieșit în deșert pentru o nevoință mai aspră și acolo
a întâlnit-o pe Sfânta Maria Egipteancă a cărui viață a fost scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului. Ce ne
spune viața ei? O fată din Egipt crescută la țară, care a trăit 12 ani în satul ei. După care s-a săturat de viața
monotonă de la țară, s-a plictisit și a plecat la oraș în Alexandria. Aici a dus o viață depravată timp de 17 ani, până
la vârsta de 30 de ani. S-a deprins cu patima desfrânării încăt nu mai putea scăpa de ea. Nu s-a putut desprinde de
poftele ei nici în pelerinajul pe care l-a făcut la Ierusalim. A plecat mânată de pofta ei cu un grup de pelerini care
voiau să se închine Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în duminica a 3 a din Postul Mare. Și ce s-a
întâmplat? Toți pelerinii au putut să intre în biserică, numai ea nu, simțind cum o forță nevăzută o împinge înapoi.
În această încercare a ei de ai intra a văzut icoana Maicii Domnului și a avut o tresărire de conștiință. I-a fătut o
promisiune fecioarei că dacă o lasă să se închine Crucii Domnului își va schimba viața. A putut să intre și s-a ținut
de cuvânt.
În duminica de astăzi vedem puterea uimitoare a Sfintei Cruci, care a făcut dintr-o păcătoasă o mare sfântă,
a făcut dintr-un vierme un fluture frumos, dintr-o păcătoasă a făcut un înger în trup. O femeie cu o viață atât de
curată încât atunci când se ruga se înălța de pe pământ. Această convertire a ei nu a fost ușoară. A traversat
Iordanul, s-a împărtășit cu Sfintele Taine după care a trăit în pustie tot restul vieții ei. Pentru cei 17 ani petrecuți în
curvie, ne spune viața ei, tot 17 ani au chinuit-o demonii desfrâului, prin gânduri, emoții, felurite închipuiri. 17 ani
 67

i-a trebuit să facă în viața ei cea mai grea operație, să scoată păcatul din mintea și inima ei. Iar după aceea trăiește
30 de ani de viață plăcută lui Dumnezeu. 17 ani de luptă cu păcatul și 30 de ani de urcuș spre Dummnezeu.
Ce ne spune Biserca în duminica de astăz? Că nu avem voie să desnădăjduim. Oricât de păcătoși am fii
credința și căința au o forță impresinantă. De aceea nimeni să nu dispere, nici alcoolicul, nici dependentul de
droguri sau de jocuri de noroc. Totul se poate schimba cu condinția să-l iubești pe Hristos din toată inima ta fără
rezerve.

Sâmbăta lui Lazăr

Am auzit un episod tulburător și minunat în același timp. Am văzut învierea lui Lazăr, care prevestește marea
înviere a lui Iisus. Eleazar apare prima dată în Scriptură ca primul fiu al lui Aaron fratele lui Moise, se traduce în
română În Dumnezeu este ajutorul El este singurul ajutor. Marea supriză a zilei de astăzi este vestea prin care aflăm
că vii sunt morți și morții sunt vii. Ziua de astăzi este sora geamănă a sărbătorii de mâine care urmează. Sunt 2 zile
un singur praznic și o singură taină, lucrul acesta îl vedem și în liturghia de astăzi care are același tropar cu
praznicul de mâine. Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat,,
Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție biruitorul morții grăim:
Osana, celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului. Pt ce să cântăm dacă nu știm pt
ce? Este o sâmbătă specială am văzut că în loc de Sfinte Dumnezeule am cântat Câți în Hr. v-ați botezat. Asta e o
cântare care se cântă doar de Paști de Nașterea Domnului, de Bobotează. Acum aflăm cu adevărat motivele care-l
duc pe DIH la cruce și înviere. Care e motivul acesta? Vedem că Iisus găsește printre oameni prieteni, unul dintre
aceștia este Lazăr la care ține atât de mult încât vine de la Ierusalim cu toate că avea conamnarea la Betania. Cu
toate acestea vine la prietenul său pt a ne arăta că prietenia este mai mare decât moartea. Iisus găsește în oamni ca
Lazăr și familia lui surorile sale Maria și Marta., prieteni de nădejde. Parafrază dialogului dintre Maria și Iisus iar
la sfârșit Hr se definește pe Sine: Eu sunt învierea și viața, oricine crede în Mine chiar dacă moare este viu și nu va
muri în veac.

Taina aceasta a prieteniei dintre D și om ne este pusă înainte astăzi. Tot astăzi vedem cum Hr se confruntă
cu moartea unui prieten. Și noi știm ce înseamnă lucrul acesta ce înseamnă să te confrunți cu moartea unui prieten a
unui fiu sau a unei rudenii, să o vezi în sicriu pe marginea gropii. Ți se năruie toată viața, toate lucrurile își ies din
matcă. Iisus se afla în fața mormântului prietenului său Lazăr și lăcrimează. Intră în rezonață cu lacrimile Mariei și
ale celor care erau de față, arătându-ne că este cu adevărat om. Oamenii de atunci nu-și ascundeau sentimentele
când se bucurau se bucurau și când plângeau plângeau nu ca și cei de azi.

Iisus intră într-un conflict cu moartea și cu stăpănul morții de la care îl smulge pe Lazăr dar cu un preț, cu
propria Sa viață. Să ne gândim că peste exact o săptămână Iisus va fii în mormânt în locul prietenului Său. Prețul
prieteniei și al iubirii este jertfa, mă pun eu în locul celui pe care-l iubesc. Iisus strigă deasupra mormântului lui
Lazăr ca și Dumnezeu Tatăl asupra apelor la facerea lumii, să fie lumină să scoată pământul ființe vii. Văzând
această minune o parte din popor crede iar fariseii și cărturarii răspund la viața dată de Iisus cu moartea. Seara
are loc o cină, Maria varsă un vas cu mir pe capul lui Iisus, prevestindu-i prin aceasta moartea. Iată cum dimineața
Iisus a fost schimbul din fața morântului ieși afară Lazăre ca să intru Eu, iar seara simbolic Iisus e deja îngropat. D
este prietenul nostru, oare noi prietenii cui suntem? Prietenia se arată acolo unde ești, asta e o formă de prietenie
de a fii alături de Iisus Domnul nostru.
 68

Suntem în zi de duminică, este o duminică specială în care nu am auzit nimic din cântarile învierii DIH. Cred
că este singura duminică din cursul anului în care nu se cântă imnele învierii. Încă de ieri din sâmbăta lui Lazăr a
început pt DIH ultima lui săptămână săptămâna pătimirilor Sale. Duminica de astăzi se mai numește duminica
stâlpărilor. Ce or fi stâlpările acestea? Erau ramuri de palmieri, ramuri cu care o parte din poporul lui Israel l-a
primit pe Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim, la capătul îndelungatei Sale călătorii. Am crede că a fost un
eveniment fericit, că Iisus Hr are parte de o oarecare înțelegere. De ce a avut partea Domnul de o astfel de primire?
Am auzit ieri, pt că îl înviase pe prietenul Său Lazăr. Aceste semn miraculos pe unii i-a entruziasmat iar pe alții i-a
înrăit socotindu-L pe Iisus un om periculos. In 11.45-50; 12, 10. Minunea aceasta a avut loc într-un sat Betania
care înseamnă în română casa săracului, situat la 3 km de Ierusalim spre răsărit.
L-am văzut pe Iisus intrând într-un conflict cu moartea și cu stăpănul morții, adică cu diavolul de la care îl
smulge pe Lazăr dar cu un preț, cu propria Sa viață. Să ne gândim că peste exact o săptămână Iisus va fii în
mormânt în locul prietenului Său. Prețul prieteniei și al iubirii este jertfa, mă pun eu în locul celui pe care-l iubesc.
Iisus strigă deasupra mormântului lui Lazăr ca și Dumnezeu Tatăl asupra apelor la facerea lumii, să fie lumină să
scoată pământul ființe vii. Învierea lui Lazăr este nedeplină, este o reîntoarcere a lui la aceeași viață pământească,
pe care o avem cu toții. De aceea Lazăr este omul care va muri de două ori ca și fiica lui Iair și fiul văduvei din
Nain. Seara are loc o cină, Maria varsă un vas cu mir pe capul lui Iisus, prevestindu-i prin aceasta moartea. Este o
manifestare a iubirii pe care Maria îl arată față de Hr. Un vas de alabastru cu mir era f scump de 300 de dinari spre
marele scandal al lui Iuda. Trebuia să muncești un an de zile. Aceste miruri și le permiteau doar oamenii bogați,
care obișnuiau ca la sfârșitul petrecerilor de obicei să spargă acea fiolă iar tot mirosul de mir să cuprindă întreaga
încăpere. Ceva asemănător facem noi cu focurile de artificii pt a ne spori bucuria. Iată cum dimineața Iisus a fost
schimbul din fața morântului ieși afară Lazăre ca să intru Eu, iar seara simbolic Iisus e deja îngropat. D este
prietenul nostru, oare noi prietenii cui suntem? Prietenia se arată acolo unde ești, asta e o formă de prietenie de a
fii alături de Iisus Domnul nostru. Am încheiat postul Păresimilor de 40 de zile și 40 de nopți vineri seara, iar
începând de ieri suntem deja în Săptămâna Pătimirilor Domnului. Asta nu înseamnă că încetăm postirea, ca
abținere de la alimentele de dulce, dimpotrivă o accentuăm ca un elev care este îndemnat să învețe pe tot parcursul
anului iar în sesiune să sporească în învățătura sa. Dacă până vineri seara am postit pentru a ne aminti de
îndepărtarea noastră de D prin păcat. Începând de ieri din sâmbăta lui Lazăr postim pt a ne umple de lucrarea lui
Iisus Hr. De aceea postim 40 pt a putea sta o săptămână cu Mântuitorul nostru. Călătorim iată în săptămâna care
se deschide de la înviere la Înviere. De la învierea lui Lazăr la învierea de la poalele Golgotei. A doua zi HR merge
spre Ierusalim, însoțit de apostoli și de mulțimile de pelerini care veneau la sărbătoarea paștelui iudaic, în care ei
serbează eliberarea din robia egipteană și acum este primit cu acele stâlpări, ca pe un rege care credeau ei că îi
vor elibera de robia romană de data aceasta. Cu 200 de ani înainte de Mânt. a avut loc o eliberare de sub
stăpânirea grecească pe timpul lui Iuda Macabeul. 2 Mac.10,7. Iată care au fost speranțele mulțimilor cu privire la
Iisus. Iar strigătul de Osana înseamnă salvare acum. Iar Iisus le răspunde cine este El urcându-se pe un mânz de
asin, împlinid o profeție din Za. 9,9-11.
 69

Miercurea Luminată

Să nu ne amăgim nu există o singură înviere. Dacă am fost atenți în Ep către Evr unde s-a vb despre
drepății VT chinuiți și persecutați de către cei din jurul lor. S-a spus că mulți din jurul lor au fost chinuiți neprimind
izbândire ca să primească mai bună înviere. Există înviere și înviere. Există o singură înviere a DIH dar învierile
noastre în Hr cel înviat sunt diferite. Unii dobândesc mai bună înviere iar alții învieri mai slabe. Sf Ev In spune că
unii vor ieși la învierea vieții iar alții la învierea osândirii. Atenție cum purtăm taina învierii lui Hr. El este lumina și
bucuria și viața și descoperirea lui D în taina Sa ultimă în Sfânta Treime. E lumină și e foc și ne jucăm cu focul. În
funcție de cum primim darul și lumina lui ne jucăm destinul nostru nu doar pe acest pământ ci și în veșnicie. nici Ev
nici slujbele bis nu sunt niște exerciții de evlavie privată. Toate cântările toate citirile ne privesc pt toți prin faptul că
suntem botezați, pt că suntem botezați suntem fii ai învierii. În aceste 50 de zile suntem însoțiți de Ev după In care se
citește și în săptămâna Patimilor și de asemenea din cartea FA. Ele sunt comentariu scripturistic al învierii DIH. In
îl vede pe Iisus nu ca pe fiul lui Iosif și al Mariei ci ca Fiu născut din veci din Tatăl. Cea mai mare dovadă a Învierii
lui Hr nu e mormântul gol ci giulciurile care erau căzute în felul în care a fost înfășurat trupul lui Iisus. In spune că
a văzut giulgiurile și au crezut. cea mai mare dovadă a Învierii lui Hr este transformarea care se petrece cu Sfinții
Ap. dintr-un grup de oameni deziluzionați de Iisus, cuprinși de frică, dacă te solidariza-i cu un condamnat la moarte
pe cruce riscai să ajungi tu pe cruce. Din acești oameni dezamăgiți înfricoșați din Apostoli plini de curaj și dispuși
spre jertfă. Au primit pacea și bucuria de la Hr cel înviat și nu au putut să țină aceste trăiri numai pt ei. Bucuria și
 70

pacea lui Hr nu pot fi ținute ci trebuie vestite. Carte FA este cartea învierii care arată cum au trăit învierea Ap și
primii creștini. Învierea lui Hr se trăiește în Bis și ca Bis. Învierea lui Hr nu trebuie să o vestească numai clopotele
și numai toaca sau cântările din cadrul slujbelor, ci trebuie trăită ca Bis întregă.
Spune Sf Petru pocăiți-vă întoarceți-vă că aceasta înseamnă pocăință, să se boteze fiecare adică să moară și să
învie cu Iisus Hr. după care urmează descriere vieții bis din Ierusalim. Aceasta descriere e ca un program și o
judecată. E program pt că trebuie să îl facem pt o mai bună înviere iar dacă nu îl facem este o judecată spre osândă.
Toți cei botezați stăruiau în fiecare zi în învățătura Ap în frângerea pâinii și în comuniune. Comuniune sau
comunitate care este explicat în versetul următor aveau toate în comun. Se împărtășeau zi de zi. S-au obișnuit
ortodocșii ca să trăim credința prin delegați. Rug este respirația sufletului. Îți dau părinte pomelnicul ca să te togi
nu pt mine ci în locul meu. Ori lucrul acesta este imposibil. Înviere nu este o înduioșare de un spectacol liturgic
dintr-o noapte specială pe care nu o putem purta nici măcar o săptămână. Toată lumea ar trebui să se
împărtășească cu trupul și sângele Domnului. am spus doar ceea ce ne prezintă cartea FA asta e scopul
predicatorului să scoată la lumină ceea ce noi nu vedem nu obs. Ev e făcută ca să ne lumineze să ne scandalizeze și
să ne mântuiască. Pt cine intră în viața lui D nu sunt bucurii mai mari decât acestea.

Ioan 3,1-21 Miercuria a 4 a după Paști

Învierea DIH nu este un evenimiment ci este un proces este o dinamică e o sămânță aruncată în lume care
trebuie să schimbe lumea. Ar trebui să călătorim zi de zi dimineață de dimineață alături de DIH care vine aievea în
fiecare dumnezeiască Liturghie. Fiecare Lit este taina crucii și a învierii lui Hr în mijlocul nostru. Dacă vrem să ne
întâlnim cu Hr cu adevărat nu putem decât în taina Liturghiei. Asta presupune să stai alături de Hr să-I asculți
mesajul Lui cuvintele Lui. Învierea lui Hr este un dar cu totul neașteptat făcut nouă oamenilor dar un dar care
trebuie pus în lucrare. Avem 2 foi de parcurs în această perioadă și anume Ev In și FA. În FA vedem ce înseamnă
rodirea Învierii lui Hr. mai întâi în cei 12 Apostoli, aceștia la rândul lor au înviat încă de aici de pe pământ
botezându-i 3 mii de bărbăți creând acea comunitate apostolică din Ierusalim care s-a dezvoltat uimitor și care a
atras asupra ei persecuțiile, are deja și primul martir. Are deja o primă risipire între ei și anume comunitatea
eleniștilor. Cartea FA ne arată ce au putut să facă o mână de ucenici risipiți în puterea Învierii lui Hr. timp de 30 de
ani într-o lume care îi ura și îi persecuta. Scopul învierii este de a schimba această lume. Dacă nu schimbă această
lume înseamnă că se petrece ceva cu martorii lui Hr. dar pt a fi martor al lui Iisus cel înviat trebuie să te întâlnești
cu El să vb cu El și să călătorești împreună cu El acolo unde ești în timpul și spațiul tău. Această mărturie trebuie să
se vadă în mod concret în felul cum arată societățile noastre. L-a văzut pe Simon magul care e fratele popilor și care
ne spune că e mai ușor să faci pe vrăjitorul decât să faci pe Apostolul. Un Ap care vestește învierea și dă darul
Duhului Sfânt pe nimic și vrăjitorul acesta care vrea să cumpere harul, poate numele lui Iisus are o putere specială.
Societatea de astăzi arată că lumina învierii lui Hr abia mai pâlpâie până la stingere, parohiile noastre care arată
că fiind parohi de vrăjitori nu de apostoli. Avem o singură șansă să ne altoim pe Ev lui Iisus Hr care este Ev crucii
și a învierii și să ne hotărâm odată vrem să fim bis apostolică sau o bis magică. Dacă preferăm magia nu mai avem
voie să ne numim bis apostolică. Sigur a deveni ap presupune să vb cu timp și fără timp de crucea și învierea lui Hr
 71

care este o realitate greu de suportat, dar după ulei și alte metode magice e mai tentant. Discuția DIH pe care a
avut-o cu Nicodim ne arată că dacă vrem să fim cu D trebuie să fi din D. Să te naști din nou de sus, din apă și din
duh. Ca să primim harul învierii trebuie să trecem prin taina botezului. Lucrul acesta ne aduce aminte de noapte
învierii și de Ev care se citește atunci iar celor care cred în numele Lui... ci din Dumnezeu s-au născut. Puterea
învierii lui Hr din morți este în dragostea F față de T și în nașterea Lui din veci din Tatăl. Așadar primirea învierii
presupune nașterea noastră continuă din D. și care e o naștere specială. Botezeul presupune moartea omului nostru
celui vechi, Adam cel vechi trebuie înecat trebuie omorât și din cristelniță iese o făptură înviată un martor al credinței
în Învierea lui Hr. dar această naștere trebuie să fie permanentă. Oamenii de afară dacă ne-ar vedea viața noastră
schimbată ar zice da există înviere, ori văzndu-ne viața noastră nu cred în înviere, sau în cel mai bun caz cred că
învierea l-a privit numai pr Iisus nu și pe noi oamenii. Vedem ce valoare esențială are viața noastră în teologie și-n
viața bis. De viața noastră schimbată în Hr depinde credința noastră. Dacă nu vrem să ne schimbăm să lăsăm
creștinismul să ne apucăm de Simon Magul, care oricum el este preferatul nostru, ar trebui să-i alcătuim acatiste pt
că nu viața Ap ne interesează. Dar să știm că dacă u suntem cu Ap nu suntem cu Iisus cel înviat astfel învierea cea de
apoi nu ne va folosi la nimic. Învierea vieții și învierea osândirii. Slujbele noastre nu sunt altceva decât exerciții de
înviere din această periodă. Hai să ne împrietenim cu Hr cel înviat, hai să nu mai trăim cu frica morții și cu patimile
care ies din această blestemată frică ci să trăim cu Iisus cel înviat. Acum învierea lui Hr e în carnea noastră și-n
trupurile noastră de noi depinde radierea acesteia. Dacă primim o lumină ori intrii în vibrație cu ea și o împlinești iar
dacă nu intrii în relație cu ea te arde și te distruge.

Ioan 6,1-40 Vinerea a 4 după Paști

Zilele acestea sunt zile de exercițiu în care suntem invitați să ne împrietenim cu Hr cel răstignit și înviat.
În fiecare întâlnire liturgică este o întâlnire cu Iisus Hr cel răstignit și înviat. Fiecare slujbă începe cu imnul acesta
minunat de Hr a înviat, ușile sunt deschise cu acest imn și ar trebui să stea deschise tot timpul. Gesturile de multe
ori spun mai multe lucruri decât cuvintele. Această deschidere a ușilor iconostasului ne arată faptul că mormântul
este gol este plin de lumină și de îngeri. Preoții îi închipuie văzut pe îngeri care ni-l aduc pe Hr cel înviat în mijlocul
nostru. În această perioadă trebuie să ne intensificăm statutul de martori ai învierii. Învierea este singura mare
noutate pe care toți creștinii trebuie să o anunțăm, dar învierea este și o realitate adâncă, că Iisus vrea să facă din
viața noastră viața Lui și din viața Lui viața noastră. Dacă folosim o imagine medicală în Liturghie se petrece un fel
de dializă, Iisus ia asupra Sa sângele, care este viața, nostru cel stricat de apostazie și de păcat și ne dă în schimb
numai celor care îl primesc viața celui înviat. Numai primind această taină vom fi martori cu adevărat ai celui
înviat. Numai după Sf Liturghie avem dreptul să spune Hr a înviat, dacă nu de unde a înviat dintre ouă și drob.
Există o singură explicație concretă a învierii, nu e nici mormântul gol care poate fi interpretat în mai multe feluri,
nu sunt nici măcar arătările Lui care s-au făcut celor care cred. Nu s-a arătat Hr nici lui Pilat nici lui Caiafa ci
 72

ucenicilor. Dacă are ucenici se arată dacă nu nu. Ca și un păstor dacă are oi e păstor dacă nu nu. Un profesor dacă
are elevi e prof dacă nu e un cetățean. Această taină nu știm să o valorificăm să o punem în lumină. Am auzit azi
convertirea unui rabin zelos ostil creștinismului și anume Saul din Tars. Cum un rabin f erudit și fanatic pt iudaismul
lui se întâlnește cu Hr cel înviat și devine din persecutor Ap cel mai efervescent și cel mai batjocorit. Iată un
miracol. Dar luni și marți am auzit cuvântarea arhidiaconului Ștefan cea mai lungă din NT. El vede cerurile
deschizându-se și pe Iisus cel înviat primindu-l. din sămânța martiriului lui se naște Ap acesta uimitor al păgânilor.
Cine loveşte în creştini loveşte în Iisus Hr pt că bis este un organism. Dacă loveşti într-o parte a trupului
reacţionează capul. Creștinii și cu Hr fac o unitate atât de strânsă prin iubire. Această unitate dintre creștini și Hr
este de o intuiție fundamentală. Dușmanul Saul a devenit prietenul cel mai mare al lui Hr iar prietenul Simon Magul
din Samaria care s-a dus cu bani la Ap, cu mită. Dacă noi înșine ne facem dușmanii lui Iisus? De ce nu mai rodește
învierea lui Iisus pt că nu mai sunt martori ai ei pt că oamenii nu i se mai deschid. Dar nici bis prin cei ce oferă
acest mesaj nu sunt la nivelul Sf Ap. prin cuvânt și prin Euharistie. Înmulțirea pânilor este singurul semn al
dumnezeirii Mânt relatat de toți Ev. După acest semn vedm umblarea lui Iisus pe valuri spre barca bisericii în care
erau ucenicii. Aici e f interesant că barca bis poate merge fără Iisus și că Domnul preferă să meargă pe lângă barcă.
Al 4 și al 5 lea Semn ultimul al 7 lea este Învierea lui Hr. acum Iisus este la al doilea Paște, pe care l-a petrecut în
Galileea în mijlocul pelerinilor care se hotărau să mergă la Ierusalim. Deja era urmărit pt vindeacarea
slăbănogului. Iar al 3 lea Paște este ultimul. Așa cum ai grijă de mâncarea trupului în fiecare zi tot așa trebuie să te
îngrijești de mâncarea sufletului care vine din cer. Sf Părinți spun că trebuie să ne rugăm mai des decât respirăm pt
că ea este respirația sufletului. Cel puțin în aceste zile ar trebui să trăim ca și Ap. pt că nu poți spune că îi cinstești
pe Ap dacă tu faci invers decât ei. Noi cam așa facem. Învierea DIH este un imens dar și o mare răspundere.

Ioan 6,41-7,1

Sărbătorim învierea DIH timp de 50 de zile, dar lucrul acesta nu înseamnă că după aceea nu mai exită
înviere. Călătorim din 7 în 7 zile alături de Hr cel înviat. E un dar plin de răspundere care trebuie împlinit. Orice
dar este o sămânță care trebuie udată crescută și îngrijită pt a-și da roada ei. Iisus a înviat el însuși fiind El prima
roadă a învierii lumii. Lumea aceasta trebuie schimbată și înnoită în lumina acestei biruințe. Învierea lui Hr ne
spune că nu moartea are ultimul cuvânt. Cel mai mare dușman al nostrum este moartea. Pt că ne este frică de
moarte oamenii fac toate lucrurile rele și bune e adevărat dar mai puține. Pt că ne este frică să nu murim omorâm
noi pe alții, să ne gândim că viața noastră este făcut din moartea altor ființe. iar până la urmă la sfârșit moartea
stăpânește totul. Ori DIH ne spune că nu moartea are ultimul cuvânt ci dragostea Fiului față de Tatăl. Iisus este viu
iar pt cei care știu acest lucru lumea începe din nou. Învierea lui Iisus se transmite numai prin învierea noastră nu
prin învierea altora. Pt că sfinții au înviat pt ei, ei ne ajută prin exemplul lor dar nu pot trăi ei în locul nostrum, să
mănânce în locul nostrum sau să respire pt noi. Sămânța aceasta ar trebui crescută și rodită de către noi. Acum.
Niciun sfânt nu dă dispensă de la întâlnirea vie și personal a fiecăruia cu D. Bis este această stațiune de dializă care
vrea să facă această transfuzie a vieții lui D în viețile noastre. Să-I dăm o șansă lui D să-și facă planul prin noi.
Trebuie să mâncăm cuvinte înainte de a mânca o mâncare trupească. Avem 2 tipuri de hrană pt că suntem suflet și
trup. Mâncarea care ne vine din pământ ne duce în pământ, așa fac toate animalele. Noi suntem ceva mai mult decât
animalele, noi cuvântăm vorbim pt că Cineva a vorbit mai înainte cu noi. Suntem ființe din cuvânt, cuvântul este
hrana sufletului. Dacă mănânci cuvinte omenești suntem cu oamenii dacă mâncăm cuvinte dumnezeiești suntem
împreună cu D. cine vine la Bis și primește cuvântul lui D și îl rodește se întoarce în cer. Cine se împărtășește cu
Iisus cel înviat și înălțat la ceruri în slava Tatălui nu poate și nu va rămâne aici pe pământ chiar dacă trupul
nostrum moare și se descompune ca trupul oricărui păcătos sau animal. Azi îl vedem pe primul păgân venit la
creștinism. Învierea lui Hr a făcut un miracol i-a pus pe bogați și pe săraci la aceeași masă având toate în comun.
În lumea aceea sărăcia era f curntă care presupunea sclavie. Dacă nu-ți rodea pământul trebuia să te împrumuți pt
a începe încă o dată ciclul. Dacă și al 2 lea an era secetă te mai împrumutai o dată. Te mai împrumutai o dată și
dacă nici al 3 oară nu avea recoltă ajungeai la închisoarea datornicilor unde erai ținut 3 ani maxim. În acest timp
rudele tale trebuiau să-ți plătească datoriile în caz contrar ajungeai sclav cu familia ta. În imperiul roman jumătate
din populație era sclav. Sclavul nu e servitor care dacă m-a supărat stăpânul îl părăsesc, erai unealta vorbitoare a
stăpânului, nu erai nici măcar om. O altă revoluție a învierii este surparea zidului dintre păgâni și evrei cu acest
 73

centurion Corneliu. La Iisus Hr nu există fii speciali ai lui D toți suntem copii Lui. În Iisus Hr ne vedem ca farați
indifferent că ești sărac sau bogat, că ești învățat sau analfabet. Dacă oamenii în zilele noastre abandonează
creștinismul este pt că noi creștinii nu mai au viața înviată a lui Hr. nu mai sunt lumina lumii și sarea pământului.
Mă dacă și creștinii duc o viață ca și noi se duc în toate vacanțele, în toate cluburile păi care e diferența dintre noi.
Lasă mă că și bis e o poveste pt viața de dincolo și nu are nicio legătură cu viața asta. Ce să trăim învierea lui Hr.
nici creștinii nu își schimbă viața în lumina Învierii. Scopul omului de astăzi e ca să mănânci să bei și să te distrezi,
nu să trăiești o taină de bucurie adevărată. Noi confundăm bucuria cu plăcerea care e egoistă și legată de trup.
Bucuriile sunt ale minții ale sufletului ale unei vieți care trece de orizonturile materialității.x

MIERCUREA SĂPTĂMÂNII A 2 A DUPĂ PAȘTI

Hr a înviat! și toate s-au umplut de lumină Hr a îniat și viețile noastre a celor care suntem în bis sunt pline
de cea mai mare taintă pe care ne-a descoperit-o DIH taina învierii Sale care se face începătură a învierii noastre.
Niciodată nu vom pune suficient de bine în inima noastră taina tainelor care este învierea DIH și care le cuprinde pe
toate. Cum spune Sf Maxim Mătrurisitorul cine știe taina învierii acela știe care este scopul pt care a făcut D toate.
E cea mai cuprinzătoare taină din toate. Sigur că e taina iubirii dintre T F și DS este o iubire atât de mare încât am
văzut că nici moartea nu e mai puternică decât ea. Așa cum ne spune Cânt Cântărilor iubirea este mai puternică
decât moartea. Iubirea este cea care îl scoate pe F din mormânt și îl duce înapoi la Tatăl. Tertulian în anul 200 în
Cartagina spunea că noi creștinii sărbătorim Învierea DIH 50 de zile. Inclusiv Cincizecimea este ultimul act al
învierii DIH. Învierea așa cum ne arată cântările Prohodului începe imediat după acesta prin binecuvântările
învierii. Soborul îngeresc s-a mirat pt că Hr era cu turpul în mormânt dar cu sufletul înviat coboară în fundul
iadului. Primul loc care se umple de puterea învierii este iadul. După 3 zile se înalță pe pământ. Stă 3 zile pt
dovedirea adevăratei Lui morți, după care stă 40 de zile în mijlocul ucenicilor arătându-le cum să-L recunoască în
cele din urmă. Li se arată de mai multe ori pt a face acele exerciții de recunoștere, nu este ușor lucru nici pt Ap. să
înțeleagă cum trebuie să trăiască învierea Domnului pe pământ. Iar după 40 de zile se înalță străbătând cerurile
cele 9 cete îngerești și culminează cu așezarea F de-a dreapta T. Iată că învierea cuprinde iadul pământul cerurile
cerurilor și cuprinde chiar și tronurile Sfintei Treimi. După care trebuie să coboare în mijlocul noastru. Învierea este
o taină totală, universală care nu ne privește numai pe noi cum am crede, ea cuprinde și lumea spiritulă. Învierea
este o mișcare în desfășurare la care Mânt vrea să ne facă și pe noi părtași prin Sfintele Taine în Bis. În aceste zile
Bis trebuie să se transforme într-un laborator la învierii într-o școală. Lucrul acesta ni-l arată textele Scripturii care
ne însoțesc. Ev după In o Ev mistagogică tainică care îl vede pe Iisus în lumina învierii și FA. Care ne arată cum
trebuie să trăim noi învierea. Pt a călătorii cu Hr cel înviat trebuie să mâncăm să știm pe de ros Ev după In. Ar
trebui să trăim taina învierii la fiecare Lit și să știm să comentăm aceste 2 foi de parcurs care sunt Ev după In și FA.
Învierea este o taină explozivă este ca un detonator și multă lume credea că are valoare eshatologică, adică al
sfâșitului lumii. Învierea lui Hr se mărturisește în lume prin noi prin cred noastră prin faptele noastre de făpturi
înviate care știm care este taina crucii a mormântului și a învierii.
E o bucurie să fim în acest sf locaș la 10 zile după ce am primit lumină din lumina învierii DIH. Dar
această bucurie trebuie să știm cum să o ducem cum să o purtăm. Așa cum am avut înainte 40 de zile de asceză de
înfrânare și de curățire pt primierea învierii avem acum 50 de zile de bucurie și nu-I mai ușor de purtat decât
înfrânarea și asceza. Din nefericire lumea confundă bucuria cu plăcerile. Bucuria este un apanaj un privilegiu al
creștinilor. Dacă am învățat să ne înfrânăm 40 de zile trebuie să învățăm să ne bucurăm cu DIH. O bucurie a unei
 74

străluciri neînserate care ne învăluie. Dacă în Postul Mare am fost însoțiți de cartea Fac Pld și Is în săptămâna
pătimirilor cu Ieș Iov și Iz, acuma avem In și FA. Bucuria se trasmite în bis prin AP iar noi să-I însoțim în trăirea
aceasta extraordinară în înflăcărarea apostolică în Iudeea în Samaria și până la marginile pământului. FA ne
prezintă în primele 12 cap viața Sf Ap în Ierusalim care îl are în centru pe Petru. Iar de la cap 12 până la sfârșit ne
pune înainte mătruria extraordinară a Sf Pavel cel întors la creștinism de Iisus cel răstignit și înviat. Dar mai cu
seamă ceea ce arată această carte este viața primilor creștini ca martori ai învierii, trăiau în rug în învățătura Ap în
frângerea pâinii și aveau toate de obște. Învierea lui Hr a făcut din ei o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.
În lb gr înviere se traduce prin anastasis și înseamnă sculare de jos. Canonul 20 al Sin I Ec ne spune că în aceste 50
de zile creștinii nu îngenunchează la rug. Nici în bis și nici în casele lor. Prima îngenunchere va fi la vecernia
plecării genunchilor.

Miercurea înjumătățirii praznicului

Vinerea săptămânii a 4 a după Paști

Purtăm și în această săptămână de înjumătățire a praznicului taina învierii DIH în care încercăm să ne
adâncim cu toții. Suntem însoțiți de capitolele centrale ale Ev după In care îl prezintă pe Hr descoperindu-se pe Sine
lumii pe marea esplanadă a templului în ziua cea din urmă a praznicului. Aici în Ev era înjumătățirea praznicului
sărbătorii corturilor. și tot ce zice Domnul are legătură cu ceea ce se întâmpla la acel praznic. Este una dintre cele
mai mari sărbători ale iudeilor în care ei timp de 8 zile locuiau în corturi aducându-și aminte de cele 40 de zile în
care au călătorit în pustie și de darurile lui D revărsate peste ei. Dar și faptul f important că a fi împreună cu D este a
fi în cortul lui D. în cortul mărturiei. După modelul acestu cort s-a construit și templul iar Mânt era în templul
construit de Irod cel Mare. Hr se descoperă pe Sine însuși pt că El este cortul cel adevărat al lui D. zice Domnul cele
ce însetează să vină la Mine și să bea și râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Nu s-a citit acuma dar liturgic
vom auzi aceste cuvinte la Ev praznicului Cincizecimii. Aceste le spunea cu referire la Duhul Sf. S-a mărturisit pe
 75

Sine ca plin de Duhul Sf. După care spune Eu sunt lumina lumii, pt că în acele 8 zile evreii luminau temple care
efectiv strălucea. După care vorbește despre relația lui cu Tatăl. Acum Hr se descoperă pe sine ca noul templu a lui D
din care țâșnește apa vieții, ca lumină a lumii și mai spune un lucru f important. Dacă veți crede în mine că EU
SUNT. Eu sunt pt un evreu înseamnă ps 117. Eu sunt cel ce sunt YHWH . Iisus Hr se definește pe sine ca D. El
este nu doar apa cea vie, nu doar lumina este mai mult decât atât este Fiu veșnic al Tatălui care este cel ce Este.
Vedem toate aceste etape ale descoperirii Fiului lui D în Iisus Hr noul templu, în care este viața, în care
este lumina și numele de taină a lui D. Prin Înviere firea omenească a lui Iisus devine pt noi sursă de viață, sursă de
lumină sursă de ființare duhovnicească.
Spătămâna aceasta s-a citit cap 10 din FA. care ne arată viziunea lui Petru despre primirea păgânilor. Ar
trebui să citim toate aceste cap la liturghia zilnică din aceste zile nu doar pe sărite, nu doar selective. În lb greacă la
selecție sau alegere se spune erezie. Orice erezie e o selecție și invers. Tebuie luate toate cuvintele la pachet. Vedem
prim păgân care se întoarce la D și care este un soldat. Acest centurion roman primește înștințare de la înger să-l
caute pe un om a lui D care este Petru. Ev iese din limitele iudaismului și se adresează păgânilor. Să nu uităm
niciodată lucrul acesta ce trebuie să fim noi creștinii: soldați ai DIH, martori ai învierii. O spune Sf Pavel o vedem și
din faptul că primul păgân care se întoarce la Domnul este un soldat. El înțelege că D este comandantul și un
commandant ordonă iar ordinul nu se discută ci se execută întocmai și la timp. și mai important este faptul că
soldatul nu-și mai aparține, nu mai are viață personală cel puțin când este în misiune. La fel un creștin aparține celui
care l-a mântuit, celui care l-a răscumpărat celui care l-a reînviat. Nu putem fi creștin dacă nu suntem și martori ai
celui Înviat. Dacă zicem binecuvântată este împărăția noi trebuie să ne comportăm ca și soldații. Creștinismul
nostrum trebuie să fie caracterizat prin disciplină prin gravitate și seriozitate. Cu aceste lucruri să călătorim cu
descoperirea lui Iisus cel înviat și cu disciplina centurionului Cornelui acum și veac.
Suntem la șcl învierii, avem ca manual Ev după Ioan și FA.

Iată-ne cu mila Domnului și cu neputințele noastre la ceas de înjumătățire. Așa cum ne-a pregătit deja
troparul pe care l-ați auzit la slujba de dimineață suntem în zi de praznic. Ziua de astăzi în vechime era prăznuită de
toți creștinii, are tropar irmos special. Ne aduce aminte că suntem la mijlocul perioadei dintre praznicul Învierii DIH
și al Pogorârii Duhului Sf. Știm în cele din urmă care este scopul învierii DIH. este acela de a birui moartea iar
moartea o biruie puterea dragostei în Dumnezeu, este puterea Duhului Sf. acest Duh Sf pe care Iisus l-a trimis peste
Apostoli iar la Cincizecime îl transmite tuturor ucenicilor lui care erau în jur de 150. Duhul Sf este darul lui Iisus Hr
cel înviat. Ne aflăm la jumătarea Ev după In care este foaia nostră de parcurs în această călătorie binecuvântată de la
înviere la umplerea de Duhul Sf. acesta este scopul nostru al creștinilor să devenim copii ai Învierii și oameni plini
de Duh Sf. al învierii și al înnoirii. Ev este o unitate întregă este un organism pe care trebuie să o înțelegem în
întregime nu pe sărite. Ev după In ajunge la un punct de cotitură în care vedem că descoperirea DIH către Israel se
face în mod direct în mod public, ceea ce naște reacții diferite și controverse acide. Poporul dorește să îl primească
însă leaderii religioși se înverșunează și pun la cale uciderea Lui. Ev după In ne arată că Iisus încă de la început se
pregătește pentru aceasta, lumina se află în întuneric care vrea să o cuprindă dar nu reușește. Întunericul acestei lumi
vrea să stingă lumina lui D. lumina pe cât luminează pe atât de mult se aglomerează în jurul ei norii ostilității și ai
urii. Să ne aducem aminte de Ev după In care se deschide cu mărturia lui Ioan Bot. Iisus vine cu 2 săptămâni înainte
de Paște este botezat din către Ioan, după care merge la Ierusalim la primul Paște ia un bici de ștrenguri, răstoarnă
mesele schimbătorilor de bani și este întrebat: Cu ce autoritate faci tu acestea? Care este semnul pt care faci acestea.
Iisus răspunde veți dărâma templul acesta și în 3 zile în voi zidi la loc. Iisus amintește de un nou templu care este
trupul lui. după aceasta se întoarce în Galileea. Viața evreilor credincioși pendulează de 3 ori pe an între Ierusalim și
casele lor asemenea unei maree. De 3 ori e an toți bărbății lui Israel să se arate în fața Mea zice Domnul la templu.
Praznicul Paștelui al eliberării, praznicul Cincizecimii al dării legii pe muntele Sinai și cel mai mare praznic al lor
care este sărbătoarea corturilor. D a vrut să locuiască în mijlocul poporului să și de aceea poruncește să i se
construiască un cort. Mergea D împreună cu poporul său într-un chip uimitor. Ziua era sub forma unui nor care îi
apăr iar noaptea asemnea unui stâlp de foc.
 76

MIERCUREA SĂPTĂMÂNII A 6 A DUPĂ PAȘTI

In 6, FA 13

Cu Ev după Ioan ne arată semnul minunat pe care l-a făcut DIH a înmulțirii pâinilor. Este un episod pe care
îi întâlnim la toți ev. Aceasta arată însemnătatea lui pentru înțelegerea tainei Mântuitorului. Evenimentul s-a
petrecut în Galileea iar Ev Ioan ne spune mai mult despre ce s-a petrecut în Ierusalim în jurul Templului la marile
sărbători. Hr înmulțește 5 pânișoare de orz săturând 5 mii de bărbați și din care au rămas 12 coșuri de firimituri.
Aceste cifre se pot interpreta și ca simbol. Nr 5 cinci cărți din Torah scrisă de Moise. Iar nr 12 coșuri ne aduc
aminte de cele 12 seminții ale lui Israel. Hr nu e doar un simplu învățător care dă doar cuvinte oamenilor iată că El
și mâncare fizică oamenilor. El este și hrănitorul oamenilor ca un păstor care hrănește oile pastorație. Hr este
păstorul cel bun care își dă viața pt oile sale. Are loc aici o protoeuharistie. Hr prefigurează jertfa Sa puterea
hrănitoare care ne vine din jertfirea și învierea Lui.
Am auzit și un pasaj din FA cap 13, care îl arată pe Ap Pavel predicând pentru prima dată în Antiohia. prima
călătorie misionară în care a plecat împreună cu Barnabă în puterea învierii DIH. Învierea stă pe jertfă ea ne
hrănește sufletele și trupurile noastre, ea ni se dă pentru a o transmite mai departe. Învierea nu avem voie să o ținem
pt noi fie că suntem clerici sau monahi sau credincioși. Învierea trebuie să iradieze să se transmită. Așa cum ne sunt
astăzi propuși ca model Pavel și Barnaba în prma lor călătorie misionară. Vedem că sunt primiți cu exaltare de
păgâni și de iudei sunt respinși din sinagogile lor. În Listra scoală un olog din naștere. Vedem mesajul învierii care
în grecește anastasis înseamnă ridicare. Ologul acesta este simbolul tuturor celor căzuți în păcat pe care puterea
învierii DIH în ridică. Păgânii vor să- zeifice îl face pe Pavel Hermes iar pe Barnaba Zeus. Ap le spune să nu se
închine lor pt că nu ei au făcut minunea cu puterea lui Hr cel Înviat.

Ioan cap 10

Facem călătoria aceasta minunată cu Iisus cel înviat în nădejdea Duhului Sf însoțiți de minunata Ev după Ioan
pe care l-am pomenit și uimitoarea carte a FA. Repte pt a ne da bine seama care este înțelpciunea Sf Părinți este
aceea că nu putem să rodim darul învierii DIH fără aceste 2 călăuziri. Nu știm cine este Iisus Hr cel înviat dacă nu
ne deprindem cu tainele Ev după In și nu știm ce înseamnă să aparții lui Hr cel înviat dacă nu parcrugem FA. Pt că
asta a fost dovada a învierii cea mai concretă. Că Ap și-au schimbat viețile și apoi i-au convins pe mii de oameni în
condiții dramatice de refuz și ostilitate de a-și schimba viața în puterea Duhului Sf. Noi astăzi acum ar trebui să fim
în fața lumii dovada învierii lui Iisus Hristos. Oare a cui demonstrație suntem noi. Dacă ar veni cineva în mijlocul
nostru și ar vedea cum acționăm cum ne mișcăm ce spunem înainte și după Lit nu ar crede că Iisus a înviat ci
suntem la o comemorare romantică istorico sentimentalistă. Toată această indiferență a noastră ne costă. Dacă
lumina învierii nu trece prin noi la alții această lumină se transformă în întunericul și blestemul nostru. Cuvintele pe
care le auzim aici sunt binecuvântare dacă le primim cu toate ale lor dar ele se transformă în judecata noastră care
e deja în mijlocul nostru. Dar și judecata dacă e de la D ne duce la El. Toate aceste cuvinte pot să fie și luminarea
noastră și inspirația noastră pot fi și ridicarea și transformarea noastră dar pot fi și judecata noastră. Din păcate
 77

trec sărbătorile peste noi vin altele și noi rămânem aceeași. Aproape trec toate trecem și noi dar tot la fel rămânem.
Ca și în vechiul Isral care trec degeaba trec pe lângă acest popor, care în loc să-i ducă la întâlnirea cu D îi duc la
refuzul lui D. Îl vedem pe Iisus la săbătoarea corturilor ca un evreu credincios care este prezent la toate marile
sărbători ale neamului său. Este de sabbat, la sărbătoarea corturilor și la sărbătorii înnoirii templului. Iisus a venit
la aceste sărbători pt a le arăta că speranța oricărei zile de sărbătoare este întâlnirea cu D. la aceste zile Iisus le
arată practic că este apa vieții, lumina lumii prin semne sau minuni. Vindecare orbului care este o speranța pt
Israel de a ieși din învârtoșarea inimii de a-și schimba inima și mintea ca și orbul care le face pe toate acestea și-L
mărturisește pe Iisus Hr că este lumina lumii. Dar în același timp reacțiile acestu orb provoacă ostilitate și
excludere din partea conaționalilor săi. Răspunsul la această excluderea poporului este în aceste pilde a bunului
păstor a ușii a păstorilor nesimțiți și nepăsători care sunt leaderii lui Israel. Un păstor nu mai are viață personală
este legat de oile lui se scoală și se culcă în funcție de oi. Este în serviciu oilor lui mai ales în Orient, unde pâlcurile
de iarbă sunt la km distanță la fel și apa. Pt că poți merge într-o călătorie fatală oilor, să fi secat apa sau să se fi
uscat iarba. Pe drum dai de tâlhar care vor să-ți risipească oile, la fel și de animale prădătoare. Îndeletnicirea
pastorală este una periculoasă aspră și neîndurătoare. Viața păstorilor este una de sacrificiu și de slujirea până la
capăt a unor animale care depind total de tine. În spatele aceste imagini este o mare profeție mai ales acum când
Bis îl prăznuiește pe Isaia Ev Vt. Cu 7 sute de ani îHr. Vizionarul pătimirii și crucii lui Hr, a nașterii din fecioară.
Care a plătit după 50 de profeție tăiat cu fierăstrăul de Manase, fiul lui Iezechia cel pe care îl spera ca rege
mesianic în Israel. Când evreii au auzit aceste pilde aveau în minte cap 34 din profeția lui Iezechiel. Păstorul
poporului lui Israel se face D însuși. Atunci când regii preoții pradă oile ce spune D mă voi pogorî și mă voi face Eu
păstorul poporului meu. Acum se întâmplă toate lucrurile aceste. Ca în timpul lui Moise când D s-a făcut apa lui
Israel, pâinea și lumina lui, acum se face păstorul și conducătorul lui Israel. Care sunt criteriile adevăratului
păstor? Este cel pe care oile îl cunosc și el le cunoaște pe fiecare oaie pe nume. Este o relație de intimitate, o relație
de solidaritate profundă. Păstorul cel bun suferă pt oi, îi pasă de ele, le dă de mâncare și moare pt oi. Asta spune
DIH își pune viața pt oile sale. și își descrie destinul lui. Păstorul cel bun nu moare numai pt oile din staulul acesta
adică a lui Israel ci și pt păgâni.Și va fi o singură turmă și un singur păstor, deci toată umanitatea nu doar Israelul
are un singur păstor care este Iisus Hr. Asta-i criteriul dacă nu ești în stare să dai de mâncare să te sacrifici chiar
să mori fără să fi plătit nu ești păstor ești un nămăit care te păstorești pe tine însuși. Asta-i criteriul dacă vrei să fi
cu adevăratul păstor în adevăratul staul. Acesta este răspunsul dat de Iisus leaderilor lui Israel. Iar în finalul
acestui cap al 10 lea care se termină cu părăsirea templului. Mai apare la sărbătoarea înnoirii templului era iarnă
la sfârșitul lui decembrie Hanuca. Acum este în templu iar descoperirea Sa este tratată cu ostilitate dramatică pt că
leaderii vor să-L lapideze acuzându-L de blasfemie. Domnul părăsește templul se retrage dincolo de Iordan în locul
unde boteza Ioan, în locul de unde începuse vestirea Împărăției Cerurilor. Se va întoarce în Ierusalim pt învierea lui
Lazăr și ca să-și pună viața pt oile Sale. Hanuca este o sărbătoare mai recentă cu 200 de ani înainte de Iisus. În 167
îHr regii greci păgâni din Siria au vrut să-i deznaționalizeze și au interzis tăierea împrejur au profanat templul au
pus statuia lui Zeus și au tăiat porci, făcând un templu păgân. A fost o încercare de a elimina religia lui Israel. Fiii
unui pr frații Macabei frații ciocanele au produs o insurecție cu succes împotriva grecilor, au recâștigat Ierusalimul
în iarna anului 164. Atunci au resfințit tempul, au găsit o singură canistră cu untdelemn care ajugea la sfeșnic pt o
singură zi dar a ținut timp de 8 zile. Această sărbătoare coincide cu Crăciunul nostru, aprind în fiecare seară câte o
lumânare în amintirea înnoirii templului. Triumful monogamiei asupra idolatriei. Reaprinderii luminii și a jertfelor
templului. Iisus este în porticul lui Solomon colonada dinspre răsărit a esplanadei și este întrebat până când ai să ne
scoți sufletul spune-ne exact ești tu Mesia sau nu. Câte semne mai vreți. Nu sunt simpul Mesia un rege mesiani sunt
trimisul Tatălui cu care sunt una. Sunt mai mult decât Mesia. V-am spun cu câteva săptămâni înainte eu sunt
păstorul lui Israel. Mai citiți odată Iez 34. Acum se vede că această ultimă descoperire i-a tulburat. Vedem că
oamenii nu se bucură de D. pt că noi trebuie să ne schimbăm. Dorința noastră secretă este ca D să stea acolo sus
să ne dea diferite daruri dar să ne lase în pace. Prezența lui D ne solicită ne provoacă dar noi nu vrem să ne
schimbăm mai bine îl calomniem sau îl omorâm ca evreii. Iisus nu este acceptat pt că viața lui Israel nu a vrut să se
schimbe, la fel ca și de noul Israel care răspunde la prezența lui D prin absență. Vine păstorul dar oile sunt în altă
parte. Așa răspundem și noi la oferta de dragoste a Domnul.
 78

Ioan 11,47-57; 12,17-50

Miercurea următoare se împlinesc 40 de zile și praznicul Învierii DIH în prăznuirea aceasta pascală se
încheie. Suntem în zi de Paște și sărbătoarea Înălțării este tot prelungirea învierii care se termină cu sărbătorea
Cincizecimii când Hr ca om adevărat ajunge înaintea tronului Presfintei Treimi. Atunci se încheie și jertfa
Mântuitorului când sângele său este adus în fața Tatălui ceresc în Sfânta Sfintelor unde se face împăcarea dintre D
și popor. Iisus Hr cu puterea jetfei și a învierii Sale urcă necontenit umple pământul și cerul cu puterea de viață
făcătoare a învierii și a dragostei Lui. Călătorim cu această călăuzire înțeleaptă pe care ne-o oferă Sf Părinți ai Bis
noastre cu Ev după In și cu FA, care ne arată cum se rodește învierea lui Iisus. Ne aflăm înaintea Sinodului
Apostolic și a deciziei pe care trebuie să o ia în puterea Duhului Sfânt. Să deschidă ușile bis și păgânilor. Noi tot
spunem neamurile dar nu sunt neamurile tale. Căci și neamurile păgâne sunt moștenitori ai aceleiași făgăduințe
cum ar spune Sf Pavel. Asta este puterea învierii că Iisus Hr nu a înviat doar pt poporul evreu ci pt toate umanitatea.
Învierea e și pt păgâni dar nu ca să rămână păgâni. Învierea a venit să ne schimbe adică să facă din toți oamenii
copii ai lui D. Iisus este repudiat de leaderii lui Israel dar este căutat în schimb de greci. Pt lumea antică era de
neconceput ca evreii monoteiști să stea la masă cu păgânii politeiști. Nici păgânii nu voiau să steta cu un popor
ciudat și straniu care se automutilează și care au obiceiuri bizare. Învierea Domnului face din cele două una. Acuma
se încheie așa numita Carte a semnelor odată cu cap 12. După care din cap al 13 Iisus intră în taina pătimirii și a
învierii Sale. Sunt ultimele sale zile ultima sa săptămâna este taina Paștelui DIH. Deși a făcut atâtea semne tot nu
credeau în el. Aceste 7 semne sunt făcute public de Iisus timp de 2 ani și ceva. Primele 2 semne le face în Galileea
este nunta din Cana și vindecarea fiului unui demnitar împărătesc. La Paște merge la Ierusalim unde îl vindecă pe
slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. La al 2 lea Paște rămâne în Galileea și nu mai merge la Ierusalim unde era
căutat face 2 semne înmulțirea păinilor și mersul minunat pe mare după care vine la sărbătoarea corturilor toamna
ține cuvântarea despre apa vieții vindecă orbul din naștere. Mai vine o dată în Ierusalim iarna de sărbătoarea
înnoirii templului Hanuca, are o ultimă confruntare când este pe punctul de a fi linșat și omorât cu pietre. Iisus face
aceste semne în puterea dragostei și a unirii sale cu Tatăl, Eu și cu Tatăl Meu una suntem. Iisus se retrage la 2 zile
de mers de locul unde boteza Ioan. De aici se întoarce la Betania pt a face al 7 semn care este învierea lui Lazăr.
Reacțiile la acest semn sunt diverse poporul îl acceptă iar leaderii plănuiesc eliminarea lui. Iisus se ascunde, pleacă
dincolo de Iordan după aceea se întoarce pt învierea lui Lazăr iarăși pleacă în Efraim în N Ierusalimului, un fel de
vaț ascunsealea. Și vine la ultimul paști în momnetul critic care este Ceasul Lui ca să fie ceea ce a profețit Ioan
Botezătorul. Cuvântul semn este un cuvânt cheie el ne aduce aminte de cartea Ieșirii. Moise și Aaron sunt trimiși de
D în fața lui faraon și le spune: fă-le semne ca să se întoacă la D și să asculte de Mine. Faraon se învârtoșează și pt
acele semne vin cele 10 judecăți. Când D vine cu oferta Lui noi îl evacuăm. Eu am venit ca lumină dar voi ați
preferat întunerul ceea ce spune profetul Isaia 51 -52. Această trimitere la Isaia ne arată că D ne trimite pe Ebed
Yahwe. Is 6 vedenia din templu cu serafimii. Dacă ai văzut slava Mea și pe serafimii care îmi cântă Sfânt Sfânt într-o
lume de ticăloși și de nesfinți ciocnirea dintre cele 2 realități este distructivă. Acum te trimit ca profet să le spui să
orbească în continuare să surzească în continuare și să se împietrească inima lor. Până când spune profetul? Până
când dumbrăvile se vor tăia până când toată Iudeea va fi mimicită și până când dintr-o rămășiță care înseamnă 1
din 10 va încolți și va rodi. Aceste sunt cuvinte de judecată a lui Isaia pe care Iisus îl invocă de 3 ori. Spune
Domnul Eu nu am venit să judec lumea am venit să o mântuiesc chiar și de păcatul respingerii Mele ori asta se va
întâmpla pe cruce. D are răbdare cu poporul evreu dar imperiul roman nu, iar asta se va întâmpla peste 40 de ani.
Dacă nu ați primit Ev Mea atunci primiți măcar moartea mea și sângele Meu. Într-o generație se vor întâmpla toate
adică 40 de ani. D face semne și cu poporul ales și cu noi toți. Mă nu merge pe drumul acela pt că dacă mergi
ajungi în păpastie, ca și semnele de circulație pt a evita accidentele. Urmează marele semn al 8 care este răstignirea
și învierea Domnului. astăzi 11 mai Sf martir Mochius care a fost un soldat roman executat în Bizantion în timpul
împăratului Dioclețian. În 11 mai 330 împăratul Constantin care a reconstruit colonia grecească a Bizationului
dându-i numele lui de Constantinopol avându-l ca Sfânt protectori pe Mochius. Ați auzit troparul care ne spune că
orașul lui Constantin se închină Maicii Domnului și se bucură că este sub protecția acesteia. Unde e cetatea asta
acum este capitala altui popor care nu este creștin. Nu cade numai Ierusalimul cel vechi cade și Sionul cel nou al
ortodocșilor Sfânta lor Sofie este muzeu. Dacă creștinii nu tăriesc așa cum trebuie cum ne spune Hr pierd și
Constantinopolui pierd și ce li se pare că au. Poporul evreu sărăbătorec și distrugerea tempului în august se adună
 79

la sinagogă și cântă din plângerile lui Ieremia considerând că Domnul a dat Domnul a luat. Noi nu avem în 29 mai
o sărbătoare în care să se scrie în calendar ziua în care pt păcatele noastre am pierdut Constantinopolul cetatea
MD. Nu am avut acest curaj. Dacă nu avem această virtute pe care ne-o arată numele lui Constanti care s-a mutat l
a Domnul în ajun de Rusalii. Constantin înseamnă cel constant cel statornic. Dacă nu avem statornicia și constanța
și persevereță bă toate se iau de la noi, de la mine bă vei pierde și biserică și parohie și familie. Dacă nu ai această
perseverență adio tot ce ai, poți să faci tu ce vrei. În Ev de astăzi Iisus care este Dumnezeu Fiul se ascunde de vreo 3
ori de poporul lui, un lucru îngrozitor. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu e obligat să rămână cu poporul lui. Când
apostazia când ostilitatea și păcatul se aglomerează D se retrage de la noi, iar lucrul acesta l-a văzut profetul
Iezechiel care a văzut cu 10 ani înainte de distrugerea lui Nabucodonosor cum Slava lui D s-a oprit pe Muntele
Măslinilor care este muntele judecății după care pleacă cu prima grupă de exilați la Babilor. Să dea D să primim
aceste lecții și să acționăm în consecință în puterea Învierii și a Duhului Sfânt. Amin.

DUMINICA A VI DUPĂ PAȘTI

Miercuri se împlinesc 40 de zile de la învierea DIH și avem slujbă specială. Ne vom strădui că marți de la
ora 10 și până după ora 12 vom face din nou rânduiala din noaptea de Paști. Suntem la sfârșitul acestei perioade cu
Iisus cel răstignit și înviat. Învierea lui Iisus Hr nu e o speranță a unei post existențe dicolo de lumea aceasta.
Învierea Domnului este o forță dată celor care cred în numele Lui să schimbe fața acestei lumi. Învierea lui Iisus
trebuie să ne facă în stare să facem din pământ cer. Ap au pus bazele schimbării unei lumi întregi fără frică cu mult
curaj. Învierea lui Iisus Hr este o misiune este o trimitere un întreg program de aceea este în actualitate permanentă.
Învierea lui Iisus ne pune la lucru, așa cum le-a spus și ucenicilor la Înălțarea sa cu trupul la cer. Ce stați și vă uitați
la cer da-ți drumul la lucru în imperiul roman. Învierea nu se trăiește în revelie dacă nu facem învierea încă de
acum nu vom avea parte de învierea cea bună. Azi vedem un episod al unui semn uimitor al Domnului Iisus prin
care ne spune cine este El cu adevărat. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer atunci trebuie să o mâncăm,
acum la sărbătoarea corturilor spune Eu sunt lumina lumii și dovedește practic cum pot oamenii să vadă acesastă
lumină. Nu este vorba de lumia soarelui, care este importantă și ea. Am auzit în noaptea de paști despre ce lumină
este vorba: la început era cuvântul și cuvântul era la D și D era cuvântul. și cuvântul era viață și viața era lumia
oamenilor. Omul nu e numai trup el este și suflet dar este și cuvânt. Că trup și sânge și suflare au și animalele omul
mai are ceva ce nu au decât îngerii omul are cuvânt. Iisus face această vindecare spectaculoasă a vindecării unui
orb din naștere. Acest orb închipuiește poporul lui Israel dar prin extensie ne închipuiește pe noi toți. Căderea
noastră doar în lucrurile materiale incapacitatea noastră de a vedea dincolo de lucrurile vizibile ne aseamănă unor
orbi. Ochiul minții sau a inimii noastre poate să fie atât de atrofiat încât să credem că nu există. Vindecarea orbului
este o nouă creație. Nu ai avut orbule ochi ți-i fac Eu. Gesturile pe care Hr scuimpă face lut unge cu pământul
amestecat cu apa din El și cu suflarea Lui și îi face din nou sunt aceleași cu gesturile pe care D le-a făcut atunci
când l-a creat pe Adam. Respirația lui D devine repirația noastă. Este o nouă facere a omului și mai mult decât atât.
Unge ochii orbului și îl trimite la bazinul Siloamului și atunci ai să vezi. Minunea asta seamănă în sens invers cu
vindecarea paraliticului de la scăldătoarea Vitezda undeva la N de templul cel sfânt. Bazinul Siloamului este în S
tempului, spală-te în apa trimisului lui D adică a Mea că El este trimisul Tatălui și dacă te speli în această apă ți se
vor deschide și alți ochi. Această spălare este echivalentul unei nașteri din nou echivalentul unui botez. Orbul se
spală se unge ca și în taina Sf Botez prin care câștigă ochiul inimii și a minții. Orbul trece prin toate fazele.
Minunea cea mare nu este faptul că vede cu ochiul trupesc ci faptul că vede cu ochiul credinței, îl vede pe Iisus mai
mult decât un simplul om vede mai întâi că este profet și apoi că este D. cum un om care să primească lumina o
primește mai întâi ca lumiă fizică și apoi vede lumina nevăzută a lui D care arde în permanență care este ca rugul
lui Moise ce ardea și nu se mistuia. Și cu lumina nu e cum credem noi pt cei care nu știu să o primească ea se
transformă în judecată. Lumina înseamnă despărțire, când D a făcut lumina apare și întuneriucul. De aceea spun
Părinții cea mai dureroasă experiență. Ca un proiector aruncat asupra noastră și ne vedem dintr-o dată în toată
 80

hidoșenia noastră. Întâlnirea noastră cu D este devastatoare pt că ea scoate în evidență întunericul din noi. Lumina
înseamnă vibrație. Dacă e prea mică noi nu o sesizăm iar dacă e prea mare ne orbește. Lumina Mea este o judecată
a acestei lumi. Care este orbul atunci cel vindecat de nevedere fizică sau fariseii care nu vedeau semnul Fiului
Omului atât de evident. D face din nevăzători văzători copii ai iubirii pe când noi oamenii facem tocmai invers, din
ceea ce vedem facem prilej de orbire. Dacă ați fi orbi păcat nu ați avea pt că nu ați fi văzut minunea dar tocmai pt
că spuneți noi vedem păcatul vostru rămâne. Să mulțumim DIH pt darul acesta minuat al luminii și să-i promitem
că vom fi copii ai luminii. Amin

Odovania praznicului Învierii DIH

Hr a înviat. Iată-ne și în încheiere și deplinătate de praznic, 40 de zile am trăit în această minune continuă care ne-a
oferit șansa de a fi pe pământ la școala învierii să fi pe pământ ca și în cer. 40 de zile de înălțare din taină în taină o
perioadă cu adevărat binecuvântată în care ne adâncim în această minunată taină. E o zi în care retărăim toată
această uimire care ar trebui să fie trăită de toată umanitatea cu înfiorarea minții și anume că Iisus este viu că
moartea nu mai are stăpânire asupra Lui că El cu moartea pe moarte călcând a răsărit din mormânt și dă tuturor
celor care cred în El viața cerului trăită pe pământ. Vor urma zile împreună cu Iisus Hr cel înălțat zile împreună cu
Duhul Sfânt. Să nu credem că odată cu înălțarea Sa Iisus ne părăsește ea este făcută pt a fii și mai deplin în mijlocul
nostru, nu este o desprțire pt că omenște vorbind Iisus Hr nu ni se mai arată însă în Duhul Sfânt El este și mai
prezent este și mai adânc intrat în făptura Ap și a Bis. Ceea ce primim prin taina înălțării este faptul că noi suntem
fețele noi suntem chipurile lui Iisus Hr cel înviat și înălțat la cer. De aceea El se retrage și nu se mai atată în chip
văzut pt ca fețele noastre să fie fața lui mâinile noastre să fie mâinile Lui, picioarele noastre să fie mâinile Lui
inimile noastre să fie inima lui până la sfârșitul veacurilor. Noi copii lui Iisus cel răstignit și înviat. Lucruri pline de
răspundere. Învierea lui Iisus este un dar, însă orice dar care ți se face este pt a ne pune la lucru pt a ne mobiliza.
Încheiem acest parcurs duhovnicesc pt a ni se deschide altul, acuma se închei prima parte a Ev după In așa numita
Carte a semnelor. De acum Ev lui Ioan intră în Cartea slăvirii lui Iisus care se face prin cruce și prin înviere. Ce
lucruri adânci care sunt ca un rezumat știind Iisus că a venit ceasul Lui i-a iubit pe ai săi până la capăt și s-a așezat
la masă și-a pus ștergarul intrând astfel în taina chenozei. Acestea sunt ultimele Sale cuvinte un testament unic.
După aceea ține profundele cuvântări de despărțire pe care le vom auzi până la Cincizecime. Ev lui Iisus este o
somație nu este o învățătură care să ne gâdile auzul. Umblați în lumină până o mai aveți nu preferați întunericul.
Preferați viața în locul morții preferați lumia și nu întunericul. Totată Ev se rezumă în pilda găruntelui de grâu și în
aceste cuvinte cine își iubește sufletul îl va pierde iar cine îl dă pt Ev acela îl va câștiga. Asta e cel mai mare câștig
când știi să pierzi totul pt D. am călătorit cu Domnul cel înviat nu ne vom despărți niciodată de El nici la înălțare și
nici după pogorârea Sfântului Duh. Amin.
 81

Vinerea săptămânii a 6 după Paști

Am avut înălțarea DIH, a fost o despărțire specială așa cum ne spune Ev care le-a dat Ap o stare de mare
bucurie. O despărțire care în loc să le dea Ap o stare de tristețe sau de nostalgie în mod paradoxal le dă ucenicilor
o mare bucurie. Și aceasta este un semn că suntem alături de DIH, numai la D toate acestea sunt cu putință. Doar D
poate să facă din moarte viață sau din întuneric lumină din întristare bucurie. Noi oamenii face exact invers din
lumină întuneric din viață moarte și din bucuria duhovnicească de a trăi întristare. Noi împrăștiem în jurul nostru
valuri de ură de invidie și de întristare. Taina înălțării are mai multe trepte. Inclusiv învierea anastasis înseamnă
sculare înălțare chiar în seara de înviere Hr se și înalță din adâncurile iadului pe pământ iar înălțarea se numește
anafora. Iar după 40 de zile se înalăță la cer ca Arhiereu veșnic și spune textul grecesc analesis adică o luare înapoi
și nu se va mai întoarce decât ca judecător. Ap din păcate au căzut examenul de la școala învierii și înălțării unde li
s-a dat subiectul despre eshatologie. Iisus este luat de la noi însă este mai prezent în noi decât dacă am fi fost
prezent atunci în vremea sa. căci nu e ceea ce credem noi. Dacă pierdem pe cinva drag care nu mai este prezentă în
mijlocul noastru jale și întristare mare. Dacă ți-au murit părinții sau prietenii sau fiu. Noi credem că numai prezența
fizică a unei persoane este prezența lui reală. La fel ar fi vrut ucenii poate să-L aibă pe Iisus Hr exact ca și înainte
de răstignirea sa. Mergând împreună cu El călătorind cu ei mâncând și bând cu ei. Ca și cum ar fi singura prezență.
Există o prezență mai adâncă și care este în absența fizică. Iisus Hr este mai prezent acum când s-a luat de la noi în
orizontul acesta văzut decât cum este prezent acum în Duhul Sf și este prezent nu în mijlocul nostru, nu este între noi
ca un învățător sau ca un furnizor. El este prezent în Duhul Sf în noi înșine. Și dacă vrem să-l avem pe Iisus Hr în
noi înșine nu avem ce să facem decâ ce ne-a spus Hr în mare cuvântare de despărțire care în Ev după In este foarte
amplă. Zice Domnul că mai de folos ne este nou să meargă de la noi din orizontul acesta a prezenței fizice. Dacă
păziți poruncile Mele să ne aducem aminte de cuvintele lui în care este viața lui Hr. dacă puneți în practică cuvântul
Meu care se rezumă la dragoste, dar nu orice fel de dragoste ci o dragoste până la moarte. Să vă iubiți unii pe alții
cum v-am iubit Eu, adică până la moarte până la sacrificiu până la capăt. De aceea moartea din iubire este înviere
și de viață făcătoare. Nu este vorba despre o iubire din cuvinte declarativă, nu vorba de o iubre sentimentalistă.
Iubirea e importantă nu pt că e sentiment ci pt că e adevăr. Paraclet noi am tradus sentimental afectiv cu
mângâietorul. Care să ne consoleze că suntem triști că suntem orfani să ne îmbrățișeze. Duhul Sf este duhul
adevărului. Un alt sens este: cel pe care îl chemi să stea lângă tine ca ajutor într-un proces. Te apără atunci când
ești acuzat și este procur atunci când ești pârât pe nedrept. Cu Duhul Sf ne aflăm într-un proces. Procesul lui D cu
lumea și al lumii cu D. procesul lui Iisus continuă. Adevărul dă pe față minciuna, lumina dă pe față întunericul.
Dacă suntem ai lui D suntem în conflict cu lumea care are alte valori. Hr în Duhul Sf vine în noi. Ce frumos spune
mă duc în templul Tatălui meu ca să vă pregătesc vouă sălaș. și pe de altă parte spune cine va păzi cuvintele Mele
ne vom pogorî Noi și ne vom face sălaș în el. Iată suntem mai fericiți ca în noi să-și facă prezența întreaga Sfântă
Treime.
 82

DUMINICA A 27 DUPĂ RUSALII A VINDECĂRII FEMEII GÂRBOVE A 4 A DIN POSTUL NAȘTERII

DOMNULUI 2017

Mai sunt puține zile aproape 2 săptămâni după care vom fi cu toții iarăși în fața peșterii, a tainei aceasta minunată
dar în același timp înfricoșătoare a unui D care sărăcește pt noi ca să ne îmbogățească pe noi. Un D mare care se
face mic pt ca să ne facă pe noi mari, cei care am crezut că suntem mari dar de fapt suntem mici. Aceasta e taina noi
suntem mici dar ne credem mari, iar D este mare pt că se face mic. Aceasta este taina iubirii care ne atrage și ne
îndeamnă să facem aceasta călătorie binecuvântată care se apropie de puncutul final pt care ne pregătim. Nu putem
primi o taină dacă nu ne pregătim, nu putem ajunge la o țintă dacă nu călătorim. Acesta e sensul acestei perioade de
pregătire și călătorie. Ea pune la încercare fidelitatea noastră și stăruința noastră. Capacitatea noastră de a-L
însoți și a fi împreună cu DIH. Toată Ev și viețile sfinților ne arată că D vrea să fie împreună cu noi. Marea
problemă suntem noi care nu vrem să fim împreună cu El, sau dacă vrem să fim împreună cu El vrem nu cum vrea El
ci cum vrem noi. Toate aceste taine pt care ne pregătim prin post s-au făcut în uitare, în singurătate, și în indiferență.
Iisus fine să se nască în lume în indiferența lui Israel și a lumii întregi. Noi creștinii trebuie să arătăm interes acolo
unde alți au arătat indiferență și ostilitate și ură și violență. Știm că nu doar în jurul lui Iisus adult s-au adunat norii
urii și ai respingerii. Dar și la taina Betleemului. Irod a primit vestea nașterii cu arme, sulițe și gărzi. știm că au
curs lacrimi și sânge în taina Betleemului. Chiar și pruncul Hr nu este iubit. D se face plăpând se face vulnerabil se
face slab cel atotputernic. Cu toate acestea tocmai pt că e D împotriva Lui se asociază oamenii. Acest prunc nu e
primit nu pt că e prunc ci pt că e împărat. Iar noi oamenii dorim împărățiile noastre, vrem să avem stăpânire noi
înșine pe lumea în care D ne-a pus iconomi. Am auzit în ultima pildă a cine ce au zis oamenii: nu vrem ca acesta să
fie peste noi nu vrem un împărat, nici măcar din cer. Pt că dorința noastră perversă și ticăloasă este ca noi să fim
împărați peste o lume care nu e a noastră, pe care nu noi am făcut-o. Hr vine în lume ca să ne convingă că
împărăția sa e altfel decât împărățiile acestei lumi, este o subminare a însăși ideii de împărăție așa cum o înțelegem
noi. Care împărat vine în lumea aceasta slab sărac umil și să fie respectat de oameni. În lumea lui Adam cel căzut,
dacă vrei să fii împărat trebuie să ai săbii, tancuri, arme să ai bani.nu ai așa ceva te calcă totă lumea în picioare. și
 83

vine D Fiul și ne spune că împărăția sa e una a iubirii, dar noi nu iubim iubirea ci iubim puterea, și atunci când nu o
avem îi invidiem pe cei care o au. Ori Hr ne îndeamnă să iubim iubirea nu iubirea de putere. Lucrul acesta îl vedem
și în episodul de astăzi. Iisus e în drum spre Ierusalim vestește despre Împărăția lui D și pune în lucrare această
împărăție. O împărăție în care nu se ia viețile oamenilor ci îi vindecă pe oameni. o împărăție care nu îi condamnă
pe oameni ci îi iartă. Tot ce face DIH are legătură cu Împărăția lui D. am văzut duminica trecută împărăția lui D în
miracolul vindecării orbului din Ierihon. Iar acum vedem sculare îndreptare celor gârboviți. E un episod simplu
relatat doar de Ev Lc în care Iisus mergând spre Ierusalim în zi de sabat intră într-o sinagogă. Vede El, nu-i cere
nimeni să facă ceva, o femei aplecată până la pământ ca nu putea să-L vadă pt că coloana ei vertebrală era curbă
avea duh de slăbiciune de 18 ani. O vede pune mâna peste ea și o vindecă. Spre idignarea mai marelui sinagogii
care nu era rabin era mirean. Orice sinagogă era condusă de un consiliu sinagogal care era prezidat de un mirean.
Acesta văzând ce s-a făcut a început să vb cu adunarea. Ce faceți sunteți evrei aveți șase zile să vă vindecați. Iar Hr
le spune, fățarnicilor știți că legea lui Moise permite omului în zi de sabat să-și dezlege animalele și să le
hrănească. Dacă permite salvarea unui animal oare această femei nu merită atenție chiar și în zi de sabat. Cum să-
L preamărești pe D decât prin vindecare în tămăduire. Acesta este cel mai mare dar al vieții. O viață care se
îndreaptă se scoală în picioare și slăvește pe D. această femeie ca și orbul sunt reprezentanții lui Israel care este
orbit și nu se poate ridica în sus. Leaderii lui Israel ținea poporul în legăturile Legii 613 prescripții în care se spune
f clar ce să facă și ce nu. Avem Lege și după legea noastră trebuie să moată. Avem lege și nu ne mai interesează de
D dătătorul Legii. După care Hr spune câteva pilde despre cum va venii Împărăția lui D. ce legătură este între un
împărat și o femeie oarecare și suferința ei. Ce îi pasă unui împărat de suferința unei femei gârbove oarecare. Nici
astăzi nu le pasă de astfel de suferințe. Dar lui D îi pasă și de un cerșător orb și de gârbovirea noastră. Împătăția
lui D se naște din fapte neînsemnate mici dar care aduc în întunericul lumii o lumină care va crește pe măsură ce
oamenii o vor primi. Ea va crește și se va face un copac în care vor sta păsările cerului.
Facem aceată călătorie a simplificării a sărăcirii în deplină cunoștină de cauză. Este mărturia noastră că iubim și
credem cu adevărat într-un D care este împărat dar care se face slab. Pt asta merită să uiți de tine însuți. Merită să
scoți din zilele și din nopțile tate tot ce nuai nevoie. Merită pt că D e ascuns în ele. Această slăbiciune a rug și a
fidelității de DIH ne face atenți la D și ne face atenți și la semenii noștri. Este acel grăunte de muștar care face din
noi oameni spirituali. Face din noi sămânța unui nou popor. Postim ca să fim împreună, călătoria aceata trebuie să
fie făcută împreună. D are parteneriat nu doar cu mine sau doar cu tine ci cu un popor întreg. El vrea ca din noi toți
care suntem aici să creeze sămânța unui popor nou care știe să sărăcească să iubească și să pătimească împreună
cu D însuși. Puterea dragostei este să știi să fii diferit să-ți placă să fii diferit și să dai mărturie despre această
diferență care este Fiul lui D. care este Betleemul lui și Golgota lui. Cele 2 mari peșteri în care D își ascunde lumia
lui cea nepieritoare. Să-i cerem bunului D putere pt a facem această călătorie spre a noastră mântuire.

CRUCEA ȘI ÎNVIEREA

Catehezele noastre din această perioadă poartă titlul de cruce și înviere. Am văzut cum taina crucii este
prezentă simbolic în VT în chipul pomului vieții, este închipuită de asemenea de corabia lui Noe, dar și de jertfa lui
Isaac. La un moment dat D pt a pune la încercare credința lui Avraam i-a cerut ca pe unicul său fiu să-l aduca jertfă
pe muntele Moria. Credința lui Avraam a rămas pilduitoare peste veacuri. Isaac atunci l-a reprezentat pe DIH care
s-a adus ca jertfă pt noi păcătoșii. În timpul lui Moise Dumnezeu eliberează poporul ales din robia Egiptului
aducând 10 plăgi. Mielul pascal de atunci îl reprezintă pe Mielul lui D care ridică păcatele lumii. Sărbătoarea din
VT era numită pesah paști care înseamnă trecere din robia egiptean la libertatea din pământul făgăduiniței. Această
trecere simbolizează trecerea noastră de la moarte la viață și de pe pământ la cer. Ieș 12, 26-27 prorocul Isaia care
este numit Evanghelistul Vt în cap 53 cu sute de ani înainte vedea cum DIH se va lăsa răstignit pt noi și pt a noastră
mântuire Is 53,7 șu.

La Dumnezeu nu se intră decăt în stare de jertfă

 84

Părinților, fraților și surorilor. Enimagatică și plină de taine este Ev scurtă pe care am ascultat-o astăzi. Nu mai
mult de 5 versete în care DIH adresează câteva cuvinte tulburătoare. Este semnificativă că aceste câteva cuvinte au
fost rostite de Domnul Hr în apropierea schimbării la față a DIH. Creștinii din vechime la început în această
perioadă sărbătoreau Schimbarea la față. Aceasta era o sărbătoare a Postului Mare. De aceea Ev care se cintește
acuma din cap 8 după Macru este înainte de Schimbarea la față a Domnului. și cum se termină această Ev cu
enigmaticile cuvinte Adevărat adevărat vă spun vouă că sunt unii de față care nu vor muri până ce nu vor vede
Împărăția lui D venind cu putere. Bineînțeles că noi după 2 mii de ani putem să dăm mărturie că Împărăția lui D
încă nu a venit, încă o așteptăm. De ce a spus atunci Domnul aceste cuvinte. Și 2 sunt răspunsurile. Că Domnul i-a
luat pe Petru pe Ioan și pe Iacov și acolo schimbându-se la față le-a arătat cum va veni El întru slavă pt a inaugura
Împărăția sa cea veșnică. Dar în același timp Ev ne vb despre o taină. Că Împărăția lui D pe care El o proclamă a
fost inaugurată într-un alt moment și acesta este răstignirea DIH. Este uimitor să vezi cum Ev de astăzi se
desfășoară în sensul acesta. Dacă sunt oameni care caută această putere a Împărăției lui D pot să o contemple cu
adevărat în cruce. De aceea și Maxim Mărăturisitorul fiind întrebat odată câte feluri de dreptate sunt și ce este
dreptatea. A răspuns într-un mod cu totul minunat zicând: există 3 feluri de dreptate. și cea dintâi dreptate este a
oamenilor prin care ei arată că vor egalitate și dreaptă răsplătire. Acest fel de dreptate este modul în care noi
oamenii încercăm să ne facem suportabilă viața de zi cu zi. Avem în noi un simț al dreptății înăscut. Părinții ne spun
că nu este așa. Că sentimentul de dreptate a apărut în momentul în care a apărut nedreptatea, cu căderea cu
păcatul. Dreptatea omenească este un relativă. Dacă în ea nu se găsește D și un sens mai înalt, o aspirație sfârșește
în ideologie. Cum 27 am scăpat de comunism care despre asta vorbea, despre cât de egali sunt oamenii. Există o
dreptate îngerească și aceasta se caracterizează prin generozitate. Așa sunt îngerii împărtășesc cu generozitate din
iubirea și din cunoștința lui D. există un fel de a fi al îngerului care știe să se ofere să dăruiască. Închipuiți-vă
îngerul nostru păzitor cât de multe rabdă, cât de mult oferă, cât de mult empatizează cu destinul fiecăruia dintre noi.

VINERIA A 32 DUPĂ RUSALII MARCU CAP 13

L-am văzut pe Mânt miercurea trecută în controvere cu reprezentanții leaderilor religioși ai lui Israel.
Acum Hr părăsește templu pt ultima oară iar noaptea dinspre marți spre miercuri o petrece pe muntele măslinilor.
Acesta domină Ierusalimul e mai mare cu 40 de m decât muntele tempului, Hr trece de râul Cedrilor și se urcă pe
acest munte. Se așază ceea ce arată autoritate regală și învățătorească. D șade pe tron și toți îngerii stau în picioare
înaintea Lui. Aici este abordat de 4 ucenici, 2 perechi de frați. Aceștia auzind acele cuvinte de judecată a tempului.
Cum un templu atât de bogat care avea tone de aur și argint nu e în stare să-i susțină pe săracii lui Israel. Spune-ne
acuma Învățătorule când vor fi acestea și care vor fi semnele ca să ne pregătim. Nu este o cuvântare eshatologică cu
privire la sfârșitul lumii ci este una profetică. V-am spus nu trece generația aceasta până nu se va întâmpla ce am
spus. După ce Hr a arătat dimineața corupția spirituală a templului, denaturarea lui interioară acuma arată distrugerea
lui fizică, care va avea loc în etape în cursul acelei generații în 40 de ani. În vara anului 70 romanii au cucerit
Ierusalimul și l-au făcut una cu pământul un singur lucru nu le spune: când vor fi toate acestea. Pt că dacă nu ști când
vor fi acestea atunci privegheze rămâi treaz. La fel cum nu știm când se va sfârși viața noastră pt ca să priveghem.
Hr le spune creștinilor că vor avea dificultăți foarte mare vor fi persecutați vor fi batjocoriți umiliți. Cu toate acestea
aveți răbdare și dați mărturia cea bună într-un mediu ostil. Mânt le dă însă un semn urâciunea pustiirii. Aceasta apare
de 3 ori la profetul Daniel adică profanarea templului de către păgâni. Atunci va veni o distrugere apocaliptică.
Apocalipsă în lb greacă înseamnă descoperire. Depinde ce se descopetă, răutatea oamenilor și triumful răului sau
puterea și mila lui D care se îndură de oameni tocmai distrugându-o pt ca răul să nu se înveșnicească. Să ne bucurăm
de D și atunci când ne miluiește și atunci când ne ia din lume
 85

Căderile corpurilor cerești eclipsarea soarelui prefigurează căderea babilonului care aveau simboluri
cerești Isaia 13 și 24. Acesta este semnul că Fiul Omului vine pe norii cerului în slava sfinților îngeri. Fiul Omului nu
vine pe pământ cum e interpretarea tradițională, e trimitere la Daniel cap 7 FO este dus pe tronul cerului la Tată. În
momentul în care generația aceasta care este idolatră se va autodistruge se va instaura Împărăția lui D asupra tuturor
popoarelor lumii. Se realizează psalmul 109. Distrugerea templului prefigurează distrugerea întregii lumi care nu a
știut să-l primească pe D așa cum se cuvine

Sfântul Grigorie Teologul sau teologhisitorul Cuvântătorul de D

Grigorie este literatul scriitorul potul 20 de mii de versuri grec prin excelență. Pariul lui a fost acesta că
un creștin poate să facă literatură la fel de importantă de complexă și sofisticată ca și toți ceilalți. A vrut să
încreștineze cuvântul grecesc. De la el ne-au rămas 45 de cuvântări formidabile. 5 sunt mai cunoscute pt că au
precizat într-un context arian învățătura despre Sfânta Treime. Teologhisirea Treimii. A fost păstor episcop poet, a
prezidat sesiunile sinodului II Ecumenic. Se autoexilează pt că dacă nu împărtășea soarta sf Ioan.
Toate scrierile sale provin dintr-o inimă rănită de gragostea lui D, criticile sale la adresa clericilor. A fost un mare
liturghisitor cu toate că tradiția bizantină nu a păstrat o anafora a lui, dar o păstrează tradiția siriacă și etiopiană.
Plin de delicatețe și de melancolie. Este o bucurie să-l avem împreună cu marele Vasile cel Mare și cu Ioan Gură de
Aur.

EVANGHELIA DUPĂ MATEI 9.16-39

Călătoria noastră pe cale sfințeniei deschisă în duminica tuturor sfinților și dublată de Postul Sf Ap se face în
aceste sătpămâni după Ev Sf Ap și Ev Matei. Să nu uităm faptul că Matei este Ap. Ioan este Ap iar ceilalți sunt
ucenici ai Ap. Tot Ap le datorăm și Ev să nu uităm lucrul acesta. Marcu este ucenicul Sf Ap Petru, iar Luca e
ucenicul Ap Pavel. Tot Ap le datorăm și Ev. Ev este a DIH dar scrierea ei o datorăm Ap. Deci acest post al Ap e și
postul Ev. Nu e deloc întâmplător faptul că postul acesta e jalonat de învățăturile Ap. ei sunt cei care au pus în
cuvânt Ev. Cuvintele și gesturile lui Iisus pe care fiecare a știut să-L pună într-o lumină distinctă. Pt că deși e o
singură Ev avem 4 perspective distincte. E o singură Ev, așa cum apare în manuscrise, unde se scrie numai la
început Evanghelia după care după Mt după Mc după Lc și după Ioan, nu se mai repetă cuv Ev. la fiecare autor
arătân prin aceasta că e o singură Ev. La noi apar 4. Ne însoțește pe cărările sfințeniei acest Evanghelist Matei
care îl prezintă pe Iisus ca un mare învățător. Începe cu predica de pe munte cap 5, 6, 7 în care ne explică ce
înseamnă un nou Israel, cum se comportă un om care crede în DIH. Din cap 10 vedem discursul lui Iisus adresat Ap
pe care și-i face asociați la lucrarea de înnoire a lui Israel. Pentru că El știe că nu poate să ajungă în toate satele și
orășelele lui Israel pt aceasta își asociază 12 Ap. Acest nr de 12 are un mesaj teologic. De ce nu 5, 9 15? Israeliți
care erau în timpul lui Iisus în Galileea și-n Iudeea erau urmașii rămășiței, a ceea ce a mai rămas din 2 semiții și
jumătate și care s-au întors din Babilon. Acolo în Babilon ceilalți au format cu centru iudaic puternic care a alcătuit
Talmudul, au rămas până târziu sub islam. Ei știau că D când va veni la poporul Său va trebui să unifice tot
Israelul, cu cele 12 seminții. De aceea Hr alege 12 Ap. e un mesaj teologic profund că Iisus unifică întregul Israel și
că D se întoarce spre propriul său popor.
Între aceste 2 discursuri de proclamare a împărăției și investirea delegațiilor Împăratului, mergeți la oile cele
pierdute ale casei lui Israel. Iisus predică 2 ani și jumătate, între cele 2 discursuri Iisus se descoperă pe El însuși
cine este El prin 10 semne și minuni. Am văzut duminică cum coborând de pe muntele fericirilor vindecă un lepros
și pe slujitorul sutașului, ordonanța unui centurion păgân, după care în Capernaum o vindecă pe soacra lui Pedru.
Apoi înghesuit de mulțime merge în teritoriul păgân de Gadara unde îi vindecă pe cei 2 demonizați se întoarce în
Capernum, pe drum ceartă marea și stihiile natrurii care îl ascultă, în ridică pe paraliticul coborât prin acoperiș
prin cuvintele iertate îți sunt păcatele tale spre mare idignare a fariseilor. Nu iartă păcatel lasă păcatele. Ne mai
iertăm între noi, dar cine poate să le lase să le amnistieze cu totul. Sunt semnele autorității asupra demonilor,
elementelor naturii și al lăsării păcatelor. Are o confruntare cu ucenicii lui Ioan despre postri de dragul Mirelui care
 86

este D însuși. O curățește pe femeia cu scurgere de sânge ca apoi să o învie pe copilița lui Iair. Îl vedem pe Iisus
stăpân asupra bolii și asura vieții și a morții. Orice curgere de sânge la evrei cu excepția sângelui jertfelor a
sacrificiilor te făce necurat, pt că curgerea de sânge înseamnă moarte. Prin atingeri înseamnă punerea ta în locul
celuilat. El ia asupra Sa păcatele și moartea care nu au puterea asupa Lui. Urmează 2 minuni pe care doar Matei ni
le transmite vindecarea a 2 orbi care îl aud doar. Nu văd vizic dar îl roagă pe Iius fiule a lui David auzi-ne. Cine e
fiul lui David, este împăratul lui Israel. Nu e împărat asupra noastră, pt că nu vrem acest lucru. și apoi vindecă un
mut. Credința e restaurarea omului. Leaderi lui Israel comentează răsturnând faptele bune. Cu domnul demonilor i
scoate pe demnoi din cel mut. Toată Ev este concentrată în aceste semne uimitoare în care Iisus se prezintă prin
aceste gesturi profetice extraordinare. Mântuirea noastră este condiționată de mântuirea altora, vindecarea noastră
este condiționată de vindecarea altora. Cât vom face altora ne vom face nouă. Suntem pe calea postului pe calea
apostoliei să ne ajute Domnul în veci Amin.

MATEI 9,35-11,2

Am auzit al 2 lea mare discurs din ciclul celor 5 rostite de DIH, care scandează Ev după Matei se
potrivește cât se poate de bine perioadei în care ne aflăm a Sf Apostoli. Că au fost 12 Ap dintre care îl pomenim pe
primul cel mai învârstă Petru și pe cel din urmă chemat la treapta apostoliei pe Pavel Apostolul neamurilor păgâne.
Iisus este cel care i-a investit și ales..........
 87

Îi sărbătorim astăzi pe dumenzeiștii părinți ai Maicii Domnului drepții Ioachim și Ana, pe Părinții
participanți la sin al III lea Ecumenic de la Efes. Aici Părinții au stabilit pt totdeauna învățătura de credință
referitoare la MD teotokos. Și pe 2 cuvioși proveniți din nemul nostu: Chiriac de la Tazlău jud Botoșani sec 17 lea
A deprins rugăciunea neîncetată cu care se mântuiesc călugării, s-a nevoit în privegheri de toată noaptea în
citirea Scripturilor și a altor cărți folositoare de suflet. Trece la Domnul în 1660 fiind înmormântat în pridvorul
mănăstiri Tazlău.
și Onufrie de la Vorona mănăstire care are ca hram Nașterea MD. Doi sfinți care au stălucit în sec al 18
lea care au tărit în Moldova. Un secol important pt istoria Bis. Onufrie s-a născut în Ucraina la anul 1700. A fost
guvernator al unei regiuni din Ucraina, datorită prigoanelor vine în Moldova la mai multe mănăstiri și se stabilește
la mănăstirea Dragomirna unde era tot un monah ucrainean Paisie Velicicovski care i-a fost și duhovnic. După o
perioadă vine în părțile Voronei unde trăiește ca și sihastru. A plecat la cele veșnice de Paști în 29 martie 1789,
după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine.
Moaștele sale au fost descoperite în mod minunat de domnitorul moldovean Mihail Sturza, a venit în
această zonă pt vânătoare. Părinții de la sihăstria Voronei i-au spus despre mormântul cuviosului Onufrie care avea
la cap un măr. A luat mai multe mere într-o raniță fiică bolanvă de epilepsie care s-a tămăduită în chip minunat. În
2005 Sinodul Bis noastre l-a trecut în rândul sfinților în timpul patriarhului Teoctist. A fost un om plin de evlavie un
căutător de liniște și de sfințenie. După cum ne spune și Sf Serafim de Sarov viața noastră trebuie să fie o căutare a
Duhului Sf.
Protoevanghelia lui Iacob ne spune că dreptul Ioachim era descendent din neamul lui David. De aceea cu
adevărat Iisus era din neam împărătesc. Iar sf Ana era din neam preoțesc din neamul lui Aaron fratele lui Moise,
care a fost cel dintâi Arhieru al Legii Vechi. Sf Pavel îl numește pe Iisus în multe locuri din epistolele sale Arhiereul
cel veșnic care a trecut dincolo de catapeteazmă nu cu jertfe de animale ci cu jertfa propriului său trup. Acești 2
drepți Ioachim și Ana arată 2 din cele 3 slujiri ale Mânt. și anume slujirea de împărat sau de conducător și slujirea
preoțească, care aduce ca jertfă netrecătoare jertfa trupului său. Ei sunt bunicii după trup ai Mânt. ei aduc în lume
ca rod al rugăciunilor lor pe prunca Maria. Ana a mai avut 2 surori iar una din surorile ei a născut-o pe Elisabeta
care este mama Sf Ioan Bot. Ne zice lucrul acesta și ev că Maica Domnului este verișoară cu Elisabeta. Iar Iisus cu
Ioan Bot este rudă de gradul al 4 lea verișori de-al doilea. Sigur limbajul scripturii numește toate gradele de rudenii
ca frate sau soră. Pt această DIH precizează că cel ce ascută cuvântul Meu și-l Împlinește acela îmi este și mamă și
frate și soră. Asta nu înseamnă că El disprețuiește rudele după trup, din contră, își cinstește mama și o ascultă și
chiar planul din veșnicie de a face minuni îl schimbă la rugămintea Maicii Sale. Chiar și pe cruce în agonie fiind se
îngrijește de mama să încredințându-o purtării de grijă a ucenicului Ioan.
88

Ștergarul

La cina cea de Paşte, în camera de sus,

înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?

O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare

când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân...
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
— Dar tu ce ţii doar punga? — Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns...
— Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
— Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială...
— Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu...?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.

De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.

Şi-acum — a câta oară? — Se-aşază iar Isus
să-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-L înconjoară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?...
Tu, soră Mărioară? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!

Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.

Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi în taină se preling,
sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
bolnavi care aşteaptă-un salvator semnal.
Se cere osteneală şi jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
89

Nu mânuind Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,

cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
cât cratiţa, toporul şi roata la fântână.
ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
... Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Chiar eu?... Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân...
— Chiar eu?... Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
— Chiar eu? — Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
iubirii fără margini trăindu-i iarăşi taina,
încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Isus
şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Isus iar Se-njugă,
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă.
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Isus vă spală iarăşi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Isus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!...

Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!

Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
i