5.Conținutul pe scurt: În perioada absolutismului austriac de după
Revoluția de la 1848, precupeața Mara Bârzovanu, văduva unui cizmar sărac
din satul Radna de pe valea Mureșului, muncește din greu pentru a strânge bani care să-i permită să ducă o viață tihnită și să le asigure un viitor celor doi copii pe care-i are: Persida și Trică. Pentru a-și suplimenta veniturile, ea arendează podul de plute peste Mureș care făcea legătura între satul Radna și orașul Lipova, percepând o taxă pentru trecerea oamenilor și carelor. Astfel, agonisind suma necesară de bani, Mara o dă pe Persida la studii la mănăstirea călugărițelor minorite din Lipova, iar pe Trică îl trimite să învețe meserie la meșterul cojocar sârb Steva Claici din Arad. Timpul trece, iar Mara, a cărei avere sporește de la o zi la alta, începe să împrumute bani cu camătă, în asociere cu măcelarul german Anton Hubăr, economul orășenesc de la Lipova.Într-o zi de primăvară, înainte de Paști, Persida, devenită acum o domnișoară de o frumusețe rară, atrage privirile lui Ignatius (Națl) Hubăr, fiul măcelarului, iar cei doi tineri se îndrăgostesc unul de altul. Părinții lor nu sunt însă de acord cu căsătoria tinerilor din cauza prejudecăților cu privire la naționalitate, religie și stare socială: Mara, care strânsese o zestre mare pentru Persida, vrea să o mărite cu un teolog și nu cu un măcelar neamț, în timp ce bătrânul Hubăr nu vrea să-și vadă fiul însurat cu fiica unei precupețe.[1][4][18] Cei doi tineri se zbuciumă profund din cauza reprimării sentimentelor. Pentru a-i separa, Hubăr își trimite fiul în cei doi ani de călătorie care, după rânduiala breslelor, îi erau necesari unei calfe pentru a intra în rândul meșterilor, iar Mara își trimite fata la Arad.[18] Întâlnirea întâmplătoare acolo a tinerilor îi ajută să-și înțeleagă sentimentele, iar apoi Națl își continuă călătoria și Persida se întoarce la mănăstire.[18] În perioada următoare cei doi se întâlnesc ocazional pe ascuns, având o relație oscilantă.