INTERVIU CU O PERSOANA DIN CADRUL INSTITUTIILOR

PENITENCIARE

Subiect de discutii: Conditiile din inchisori inaspresc

condamnatii
Un interviu cu Andrei Vicol,
director general adjunct al
Departamentului Institutii Penitenciare al Ministerului Justitiei din R. Moldova

— D–le Vicol, care este astazi nivelul coruptiei din cadrul sistemului penitenciar din
R. Moldova?
— Cred ca in sistemul nostru penitenciar numarul cazurilor de coruptie este limitat. Mai
degraba m–as referi la existenta unor cazuri de tradare a intereselor sistemului penitenciar.
Sunt cunoscute cazuri de retinere in flagrant a unor colaboratori, din categoria
supraveghetorilor, care le transmiteau detinutilor produse sau obiecte interzise. Cu ceva timp
in urma a si fost arestat un colaborator. In prezent, acesta este cercetat penal. Cazuri
de corupere printre ofiteri nu au fost inregistrate.
— De obicei, atunci cand vorbim despre coruptie in randul profesorilor sau
al medicilor, motivam unele actiuni ale acestora prin existenta unor salarii foarte mici,
sub limita oportunitatilor existentei zilnice. Ce fel de explicatii gasiti in cazul luarii
de mita de catre supraveghetori?
— Daca am depista astfel de situatii, le–am putea explica prin conditiile de munca, destul
de dificile, dar si prin contingentul cu care lucreaza ei. De altfel, si salariile nu sunt foarte
mari. Desi salariile au fost majorate, cei circa 2000 de lei cu care sunt remunerati reprezinta
o suma care poate acoperi cu greu toate nevoile unei familii.
— Dar care sunt obiectele interzise in inchisori?
— Telefoanele mobile, stupefiantele, canepa, marijuana… In penitenciare sunt destul
de frecvente tentativele de transmitere catre detinuti a acestor obiecte. Deseori reusim
sa retinem pachetele cu produse interzise, desi e destul de greu. In prezent, traficantii
de droguri sunt foarte abili. Ei reusesc sa introduca substante interzise in locuri inimaginabile.
Am solicitat si implicarea MAI la retinerea persoanelor care incearca sa transmita droguri
in inchisori.
— Cum credeti, ce sume de bani circula in cazul unor astfel de «afaceri»?
— Greu de spus, deoarece, de obicei, rudele si prietenii celor detinuti se ocupa
de transmiterea acestor produse in inchisori. Un telefon mobil, astazi, daca il achizitionezi
de la piata, costa foarte putin… De obicei, mai multi detinuti folosesc un singur aparat, avand
cartele separate. De altfel, in 2006, au fost confiscate 977 telefoane mobile.
— Cate vreo trei aparate in fiecare zi? Apropo, din ce cauza sunt interzise
convorbirile telefonice in inchisori?
— Convorbirile telefonice nu sunt interzise. Acestea sunt reglementate. Detinutii
au dreptul la doua convorbiri telefonice pe luna, nu mai mult de 10 minute fiecare.
In penitenciare sunt instalate telefoane publice. Detinutii au acces la cartele telefonice.
Reglementarea convorbirilor este importanta pentru a preveni cooperarea detinutilor
condamnati cu gruparile de infractori de la libertate.
 — Sunt interceptate convorbirile telefonice ale detinutilor?
— In penitenciare este respectat dreptul detinutilor la convorbiri confidentiale. Ei pot
telefona oricand si oricui in limitele intervalului de timp oferit legitim. De la Rezina,
un detinut a reusit chiar sa–i telefoneze dlui ministru, suparat pentru raspunsul pe care–
l primise la o petitie de a sa.
— Ce efecte au asupra infractionalitatii printre minori conditiile actuale din
R. Moldova?
— In 2006, numarul detinutilor minori a crescut cu 70 la suta in raport cu anii precedenti.
Cred ca acest fenomen poate fi explicat prin politica penala, prea aspra, in raport cu minorii.
Practicile altor tari permit pentru minori pedepse nonprivative. Poate ca si pentru infractorii
de la noi ar trebui utilizata aceasta prevedere, in cazul in care acestia nu au ajuns inca la varsta
maturitatii.
— Dar care sunt cele mai frecvente infractiuni comise de minori?
— Furturile. Majoritatea minorilor care ajung sa fie acuzati cresc cu un singur parinte sau
nu au deloc. In penitenciarul de la Lipcani constatam destule cazuri care dezvaluie conditiile
din societatea noastra. Acolo sunt destui detinuti absolut agramati. Unii nu au frecventat
scoala niciodata. Aceste situatii ne–au determinat ca deschidem o scoala generala, una
profesional–tehnica, in care micii condamnati isi pot continua studiile sau chiar pot insusi
o meserie. Desi sunt depuse destule eforturi, cu regret, circa jumatate din numarul minorilor
condamnati, in scurt timp, revin in inchisori.
— Ce legaturi sunt intre migratia ilegala si numarul crescand al detinutilor minori?
— In lipsa parintilor, plecati la munca peste hotare, copiii sufera. Unii cedeaza si isi gasesc
ocupatii periculoase. La Lipcani, majoritatea detinutilor au unul sau chiar ambii parinti plecati
de acasa. De obicei, parintii cred ca, daca le trimit niste bani, copiii vor fi bine. Astazi e prea
putin sa le dai copiilor bani. Ei au nevoie de parinti. Uneori chiar banii transforma acesti copii
in delincventi.
— Acum un an a fost initiat un Comitet pentru plangerile detinutilor. Ce efecte are
acesta asupra situatiei din penitenciare?
— Codul de Executare al R. Moldova, adoptat la 24.12.2004, si Hotararea Guvernului din
23.01.2006 au reglementat instituirea si activitatea Comitetului pentru plangerile detinutilor.
Organizatia si–a inceput activitatea acum un an, la 24 februarie 2006, urmand sa examineze
reclamatiile impotriva actiunilor ilegale ale administratiei institutiilor penitenciare, a incalcarii
regimului de detentie, precum si a altor actiuni care afecteaza respectarea drepturilor
persoanelor arestate. Desi comitetul a fost initiat acum un an, activitatea sa mai este la o faza
incepatoare. Cu toate acestea, activitatea noului comitet este apreciata de detinuti.
Ei au incredere in aceasta structura si i se adreseaza tot mai frecvent.
— Dar cum explicati faptul ca detinutii au mai mare incredere intr–un comitet
pentru plangeri, in presa, in organizatiile internationale si mai putina incredere
in administratia penitenciarului, bunaoara?
— Nu sunt de acord cu aceasta declaratie. In ultimii ani, relatiile dintre administratiile
institutiilor penitenciare si detinuti s–au ameliorat considerabil. Intre detinuti si reprezentantii
administratiilor nu mai exista acel perete netransparent, care, pana nu demult, parea un zid.
— Care sunt problemele cel mai frecvent abordate de detinuti in petitiile pe care
le expediaza Comitetului pentru plangeri, dar si altor institutii, inclusiv celor din media?
— 40 la suta dintre petitiile detinutilor se refera la conditiile de detentie. Este adevarat,
nu pot spune ca in inchisori conditiile sunt foarte bune. Realitatea este cunoscuta si noi
nu putem sa o camuflam. Sistemul penitenciar din R. Moldova a mostenit puscarii vechi, sedii
degradate, de standarde sovietice… Inchisorile de tip lagar nu corespund rigorilor UE, iar
posibilitatile financiare ale statului nu permit deocamdata ca aceste institutii sa fie reconstruite
sau renovate. Cu sprijinul organismelor internationale, in ultimii ani au fost renovate mai
multe inchisori, cum ar fi cea de la Taraclia sau de la Rusca… Incercam sa instituim
in penitenciare regimul de tip celula, care permite ca detinutii sa fie plasati cate 4–6 persoane
separat, avand conditii bune de trai, dar si dreptul la intimitate. Imi amintesc ca, initial, atunci
cand detinutii au fost cazati in penitenciare dotate cu bai, gandeam ca vor distruge totul.
Am fost surprinsi ca au manifestat un comportament civilizat. Sunt sigur ca niste conditii
umane pentru detinuti ii vor face sa se simta cetateni ai unui stat care le mai poate oferi
o sansa, dupa ce isi ispasesc pedeapsa.
— Cine reconstruieste inchisorile?
— Inchisorile nu se mai construiesc sau reconstruiesc, ca altadata, de catre detinuti. Acum
banii alocati pentru aceste lucrari sunt gestionati de catre companii selectate prin licitatii.
Constructorii muncesc de parca ar construi o casa, si nu o inchisoare.
— Care sunt cei mai periculosi condamnati si unde sunt detinuti?
— Astazi avem 93 de detinuti pe viata. Toti se afla la penitenciarul din Rezina. Cei
cu termene de detentie mari se afla la penitenciarele din Soroca si Cricova. In R. Moldova
contingentul detinutilor a intinerit. Dintre crime? Omuciderile raman crimele cele mai grele.
— Unde mor detinutii pe viata?
— In penitenciare, desi conform legii, dupa ispasirea pedepsei de 35 de ani de privatiune
de libertate, oricine, daca merita, poate cere eliberarea conditionata.
— Cati detinuti au decedat in inchisorile din R.Moldova in 2006?
— Numarul persoanelor decedate in inchisori se reduce in ultimul timp. In 2005 au decedat
71 de persoane, iar in 2006 — 47. Cele mai multe decese au loc din cauza tuberculozei.
— Cat de frecvent sunt inregistrate in inchisori cazuri de infectare cu virusul HIV?
— In prezent avem inregistrate 145 de persoane infectate cu HIV–SIDA. Cei mai multi
dintre cei infectati vin cu acest virus de la libertate. De obicei, acestia sunt narcomani.
In penitenciare, ei sunt detinuti in celule obisnuite. Desi, de cele mai dese ori, ei sunt tolerati
de colegii lor de detentie, multi prefera sa se izoleze.
— Nu e un secret pentru nimeni ca, in inchisori, este raspandit fenomenul relatiilor
intime netraditionale. Din aceasta cauza, riscurile infectarii cu HIV sunt mari. Cum
preveniti raspandirea virusului?
— De mai multi ani, organizatii internationale sprijina in inchisorile din R. Moldova mai
multe proiecte menite sa combata narcomania si raspandirea HIV. Centrul SIDA ne–a promis,
pentru 2007, cateva mii de teste speciale pentru identificarea persoanelor infectate. Le vom
utiliza in primul rand in inchisorile de femei. Detinutii barbati vor fi testati doar la propria
dorinta. O alta metoda de protectie este repartizarea prezervativelor in locuri stabilite.
De altfel, in legatura cu aceasta, in decurs de cinci ani, morbiditatea din cauza sifilisului
a scazut de zece ori. Daca anterior erau inregistrate 300 de cazuri, acum nu sunt decat
30. Se reduce si numarul bolnavilor de tuberculoza. Si celor afectati de narcomanie
le distribuim seringi de unica folosinta, pentru a evita utilizarea unor instrumente asamblate
de ei, in conditii antisanitare. In prezent, in sistemul penitenciar este initiata o campanie
de schimb a seringilor. Detinutii primesc seringi noi in schimbul celor vechi. Avem strategii
elaborate special pentru astfel de persoane, printre acestea e si tratamentul de recuperare
cu Metadont, care este un drog in stare lichida, dupa consumarea caruia detinutii nu devin
dependenti de el.
— Cum ati proceda daca programul de asigurare cu Metadont nu ar mai fi suportat
de organizatiile straine?
— Daca programul s–ar inchide, am reduce doza zilnica si persoanele s–ar dezice
totalmente de droguri.
— Credeti ca drogurile pot ajunge in inchisori fara ajutorul angajatilor?
 — Spuneam mai sus ca supraveghetorii sunt implicati uneori in cazuri de trafic cu produse
interzise. Alteori, rudele detinutilor, prietenii lor sunt foarte inventivi. Deseori le arunca peste
gard, alteori le introduc in conserve, in paine, in produse lactate si in branzeturi.
— Cum se reflecta asupra sanatatii mintale conditiile din inchisori si consecintele
pe care le suporta cei care au comis crime grave?
— Sunt cazuri cand detinutii ajung sa fie afectati de boli psihice. Daca e nevoie, ii trimitem
la tratament in institutii specializate.
— Asa cum, la libertate, nu exista echitate, si in inchisori detinutii nu au drepturi
egale. In ce conditii sunt detinute persoanele care au avut functii inalte in stat?
— Nu au conditii speciale, dar au un penitenciar separat. De altfel, in toata lumea este
respectat acest principiu. Fostii functionari de stat din R. Moldova isi ispasesc pedeapsa
la Lipcani, intr–o sectie separata de cea a minorilor. Acolo sunt detinute mai mult
de 50 de persoane. Fosti angajati ai politiei, SIS–ului, ai Procuraturii, ai organelor vamale,
fosti ofiteri MAI. Deoarece majoritatea au totusi o cultura mai avansata, nu ne creeaza
probleme prea multe.
— Pentru ce fel de infractiuni stau acestia?
— Ca si alti detinuti, stau pentru tot felul de crime. Si pentru omoruri, si pentru furturi.
— Cat de frecvente sunt abuzurile si cazurile de violenta comise de detinuti?
— Desi functioneaza o strategie de combatere a violentei intre detinuti, se mai intampla
diverse abuzuri, in special batai.
— De obicei, ce atitudine manifesta societatea fata de persoanele cu antecedente
penale?
— Este reticenta, desi nu ar trebui sa fie indiferenta sau sa se teama de astfel de persoane.
In 1999, a fost adoptata Legea cu privire la adaptarea persoanelor eliberate din locuri
de detentie. Daca aceasta lege ar fi aplicata corespunzator, situatia ar fi mai buna. Cat
ne priveste, in inchisori lucreaza mai multi asistenti sociali, care ii pregatesc pe detinuti pentru
perioada de eliberare din locurile de detentie. Am initiat proiecte de colaborare cu oficiile
fortei de munca, pregatindu–le oferte de munca celor care ies la libertate. Incercam
sa convingem societatea ca cetatenii R. Moldova, oriunde ar fi, trebuie sa fie tratati ca cetateni
ai acestui stat, chiar daca s–au aflat si in detentie. Societatea nu are de ce se teme
si nu ar trebui sa fie indiferenta fata de soarta acestora. Impreuna ar trebui sa intreprindem
masuri pentru reabilitarea lor. In institutiile penitenciare este creat un serviciu de lucratori
sociali care se ocupa de pregatirea persoanelor catre ziua eliberarii din locurile de detentie.
Acum, dupa ispasirea pedepsei, statul le acorda 1200 de lei, bani destinati solutionarii unor
probleme care apar in perioada imediat urmatoare iesirii din inchisoare. Noi suntem cei care
chemam societatea sa–i primeasca, sa–i accepte la munca. Cred ca aceasta suma le permite,
in prima perioada, sa se descurce. In fiecare penitenciar este un panou informativ, iar
cu jumatate de an inainte de eliberare, functioneaza «Scoala eliberarii». Colaboram cu oficiile
fortei de munca, pentru asigurarea fostilor detinuti cu locuri de munca. Noi vrem
ca ei sa se convinga ca societatea ii asteapta.
— Accepta ofertele?
— Accepta, dar, deseori, mint si nu spun exact unde vor pleca dupa detentie. Ne indica
o adresa falsa, ne implicam, pregatim terenul, iar ei, iesind, pleaca in cu totul alta directie.
Acest lucru se intampla in special pentru ca, deseori, detinutii sunt abandonati de propriile
familii. Ruptura cu familia este foarte dureroasa pentru ei… Serviciul de probatiune care
se creeaza acum in cadrul MJ ar trebui sa se implice in asistenta sociala a fostilor detinuti.
Proiectul Legii cu privire la probatiune presupune activitatile care urmeaza a fi implementate
pentru integrarea persoanelor eliberate din locurile de detentie.
— Dar cum isi organizeaza detinutii corespondenta cu organele de drept
si cu CEDO?
 — Nu au nicio interdictie. Sunt liberi sa–si comunice cererile organelor de drept.
— Cate dosare a pierdut la CEDO Departamentul Institutiilor Penitenciare?
— Un singur dosar. Cazul Mereacre. Acesta s–a plans ca, fiind in penitenciar,
corespondenta sa a fost perlustrata. CEDO i–a dat castig de cauza. In prezent mai sunt cateva
dosare care vizeaza nerespectarea drepturilor omului.
— Dar cate dosare se refera la conditiile inumane de detentie?
— Nu le–am numarat, dar sunt. Agentul guvernamental detine aceste date. Dosarele despre
care vorbim vizeaza conditiile inadecvate de detentie, dar nu si cazuri de violenta, manifestata
in raport cu intemnitatii. Conditiile de detentie pot fi considerate degradante, dar
nu si atitudinea…
— Care este meniul unui detinut?
— Alimentatia detinutilor este mult mai buna decat acum cativa ani. Anul trecut, bunaoara,
statul alocase din buget cate 3,72 lei pentru alimentatia unui detinut. In acest an, le–a revenit
cate 6 lei. Meniul este suplimentat cu produse din gospodariile auxiliare ale inchisorilor si din
ajutoarele umanitare care sunt trimise din strainatate. In total, masa unui detinut ajunge
la costul de 8–9 lei.
— Autoritatile de la Chisinau prefera sa viziteze casele de copii si de batrani,
internatele sau alte institutii. Ajung si prin penitenciare?
— Si la penitenciare au fost. Si deputatii vin deseori…
— Ce fac acolo?
— Discuta cu detinutii, cu administratia, despre respectarea drepturilor omului. De altfel,
la capitolul respectarii demnitatii detinutilor noi lucram foarte mult.
— Cat de des detinutii evadeaza din inchisori?
— In ultimul an au fost inregistrate patru evadari si trei tentative. Problema fugarilor este
una mai vasta, deoarece, pe timpuri, cei care isi ispaseau pedeapsa in colonii evadau
cu usurinta. Mai multi dintre acestia se afla pana acum in cautare.
— Ce impact au asupra situatiei din penitenciare comunitatile fostilor detinuti?
— Va referiti la asa–zisele «obsceaguri»? Acestea sunt formate de cei respinsi de societate,
care, fiind disperati, recurg la ajutorul acestor structuri. Este stiut ca, dupa ce au recurs o data,
ei se intorc numaidecat inapoi. Ei declara ca aduna bani si provizii pentru sprijinul detinutilor,
dar, deseori, fac si altceva.
— In ce fel de relatii sunteti cu comunitatile crestine?
— Lucram cu toate comunitatile inregistrate oficial in R. Moldova. Acestea aduc
in inchisori carti, ajutoare umanitare. Aproape zilnic semnez permise de solicitare a accesului
la detinuti. Cu ajutorul lor, detinutii se resocializeaza prin credinta… Chiar si cei condamnati
pe viata se schimba in bine sub influenta credintei. La Rusca nu este biserica decat
in penitenciar. Acolo vin si oamenii din sat. Si cozonacii, la Pasti, ii sfintesc tot acolo.
Si la Leova acum se construeste o biserica frumoasa.
— Despre ce va scriu detinutii?
— Despre toate. Si despre sanatate, si despre conditiile de detentie, dar si despre viata
personala.
— Va multumim.