S.

MEHEDINTI - SOVEJA

CRESTINISMUL
R OMANESC
ADAOS LA

CARACTERIZAREA ETNOGRAFICA
A POPORULUI ROMAN

E un lucru de care nimeni nu se

poate indoi si care rasare din
boatel isioria Dacilor : apleca-
rea sere relrgie a fost, de cAnd
lumea, caracterul precumpani-
tor al firii lor.
STRABO
Un om, ca si un popor, atata pre-
tueste, cat a inteles din Evan-
ghelie.

CUGETAREA GEORGESCU DELAFRAS

BUCURE$TI IV, STR. POPA NAN No. 21

1142 - 911
www.dacoromanica.ro
S. Mehedinti Cre§tinismul Romftnesc 1

www.dacoromanica.ro
CRE$TINISMUL ROMANESC
ADAOS LA
CARACTERIZAREA ETNOGRAFICA
A POPOttULUI ROMAN

www.dacoromanica.ro
 MOLDOVENILOR
CARE AU RAMAS CREDINCIOSI1)
MOLDOVEI
LUI
STEFAN CEL MARE

Cartea asta s'a tipArit cu gandul la cei fugiti din Basarabia,

din Bucovina si Moldova dintre Prut i Nistru. Sall aduca
aminte de 27 lunie 1940.

www.dacoromanica.ro
 In anul 7012, nu multa vreme daca s'au in-
tors Stefan Voda de la Pocutia, la scaunul sat],
la Suceava, fiind bolnav, ca un om ce era in-
teatalia ani, in patruzeci sff sapte tot In razboaie
si ostenele si neodihna, in toate rartile, de se
batea cu toti, si dup. multe razboaie cu noroc
ce au facut, cu mare jele au raposat Marti, Iu-
lie in 2.
Era acest Stefan Voda om nu mare la stat...
intreg la minte si lucrul sau stiea sa-1 acopere ;
si unde nu cugetai, acolo it aflai. La lucruri de
razboiu, mester ; unde era nevoie, insupi se vira,
ca vazandu-1 ai sai sci nu indarapteze. Si
pentru aceea, rar razboiu de nu birma. Asisderea
si unde it biruia altii, nu pierdea nadeldea; ca
stiindu-se cazut jos, se ridica deasupra birui-
torilor
Ingropat-au pe Stefan Voda in manastirea
Putna cu multa jele si plangere a tuturor locui-
torilor. tariff, cat plangeau toti ca dupa un pa-
rinte al lor ; ca stieau toti ca s'au scapat de mult
bine si aparare. Ce dupa moartea lui ii ziceau
Sfantul Stefan Voda nu pentru suflet, ca este
in mana lui Dumnezeu ; Ca el Inca a fost om
cu pacate; ci pentru lucrurile sale cele vitejesti,
carele nimeni din Domni, nice mai inainte, nice
dupa aceea nu I-au agiuns...
Domnit-au Stefan Voda 47 de ani, 2 luni si
3 saptamani, si au zidit 44 de manastiri si bi-
serici ; si era insu,si tiitor peste tooth' Cara.

Grigorie Ureche, vornic mare in Moldova

www.dacoromanica.ro
 ALTADATA BSI AZI

Prin neagra vijelie ce Oldie psi bate

Sfeirmcindu-se la graniti, de ziduri de cetate,
Sta neclintit Moldova, jescind la pcinza vremii
. . . . . . . . . . . . . . .
Viteji ii erau fiii psi purteitorii stemii,
Cei datatori de lege i-cwzi-itori de datini,
Lumine din lumina, Musatini din Miqatini.
M. EMINESCU

Cum a purtat Eminescu in sufletul sau durerea

Romanilor din toate timpurile §i din toate tarile ro-
manqti, n'a mai purtat-o nimeni.
Numai urmand invataturile lui, mai pot afla urma§ii
calea mantuirii din prapastia in care am cazut.
Cale va calea alaturi, va rataci... Se nenoroce§te pe
sine §i va nenoroci Si pe altii, facand sa creasca
ruina tarii, in loc de a o scadea.

27 Lillie, 1940

www.dacoromanica.ro
 0 LAMURIRE

In Duminica Ortodoxiei" (17 Martie 1940), am

spus la Cernauti, cateva cuvinte despre Creginismul
romeinesc. Du 11 cuvantarea dela Teatrul National,
au urmat si altele : la Societatea pentru culture,
la zScoala Normala, la Facultatea de Teologie, apoi
la cea de Litere.
Cand omul se apropie de sfarsitul socotelilor, in
seara tarzie a vietii, vorbele lui fie bune, fie rele
sung aproape ca un testament. De aceea, ca sI
nu ramana vreo nedumerire despre cele spuse in
legaturI cu crestinismul poporului nostru, am socotit
cä nu stria sa fie tiparitA macar cuvantarea festivA.
Un scriitor elvetian, care isi alegea cu multa
cumpAnire toate vorbele, a lasat intre insemnarile
sale aceasta marturisire : Stau inmarmurit, and
vad ce nebanuita sums de iudaism si formalism stl-
rue incl. dupl 19 sute de ani, de and Mantuitorul
a spus a litera ucide §i ca simbolismul e mort".
(Amiel).
Nu cumva si crestinismul romanesc este imbacsit
de iudaism ?
Spre cinstea neamului din Carpati, conceptia reli-
gioasa a Romanului e streina de ingustimea sufle-
teasca a Fariseilor si a Carturarilor. Credintele sale
sunt potrivite cu firea omului sanatos, care se bucurI
fatis de toate darurile vietii, (strein deopotrivA si de
habotnicie, si de mojicia desfraului). Am cautat
deci in cuvantarea mai sus amintita sl insir carac-
terele mai de seams ale crestinismului, cum e inteles

www.dacoromanica.ro
14

de poporul nostru. Cine va cerceta insk folldorul

satelor din tot cuprinsul pamantului dacic, de bunk
seamy va mai scoate la iveall si alte infatisari ale
firii romane.sti, a§a cum s'a manifestat ea in bise-
rica autohtond.
Ori cum, tinerii pe care i-am avut atunci sub ochi
(cine ar fi banuit ca zilele urgiei vor fi atat de apro-
piate), cetind paginile de fatd §i gandindu-se la jumd-
tatea Moldovei coplesita de streini, vor simti indem-
nul de a cdntari mai de aproape deosebirile dintre
vieata religioasa a Romani lor si conceptia vecinilor
despre crestinism.
Daca vor gasi intemeiate cele insirate aci, §i le
vor apropia de suflet; daca nu, datori sunt sä punk
in locul for ceva mai bun.

www.dacoromanica.ro
 CRESTINISMUL ROMANESC 1)

Un popor, ca fi orice om in
parte, atdta firetuefte cdt a inte-
les din Evanghelie f i cdt poate
sci urmeze invcipiturzi lui bsus.

In timpuri nu se poate mai grele, v'ati adunat sa

cinstiti in chip deosebit Dumineca Ortodoxiei.
Aveti dreptate sa fiti ingrijorgi, fiindcaltraim zile
de cutremur. Asta toamna, ati vazut pe aid pribe-
girea Polonilor care fugeau, fara sa §tie unde isi vor
odihni capul. Apoi, toata iarna, zapezile Finlandei
au fost stropite de mult sange omenesc. (E intdia
oara ca tunul a turburat pacea noptilor polare.) Iar
acuma, in Wile Apusului, atat de laudate pentru ci-
vilizatia si cultura lor, razboiul secera zilnic mii de
vieti omenesti.
Traim zile de apocalips. Eu unul nu ma sfiesc
a marturisi ca epoca noastra este cea mai urita din
toata vieata omenirii. Razboaiele si crimele n'au lipsit
nici in trecut. Pe timpul lui Nero, imperiul roman
semana cu un imens circ, unde oamenii si fiarele se
sfasiau de-a-valma. Dar de-atunci se cheama ca au
trecut vreo doul mii de ani, si-am trait avand ca
indreptar Evanghelia ! S'au ivit in acest rastimp o
suma de filosofi, oameni de stiinta si mari creiatori
1) Conferinta tinuta sub patronajul I. P. S. S. Mitropolitului
Bucovinei, la 17 Martie 194o, in sala Teatrului National din
Cernauti.

www.dacoromanica.ro
16

in toate ramurile artei. Aveam asa dar dreptul sa

credem ca omul s'a ridicat pe o treapta de omenie
tot mai inalta... Si iata ce ne spun acuma unii din-
tre carturarii cei mai vestiti ai timpului de fall
Omul este un animal de prada". Nu-i om ceI
care nu simte placerea de-a rasuci fierul in carnea
adversarului. Nu-i om cel care nu gusts voluptatea
pe care o starne§te mirosul sangelui. Nu-i om cel
care nu afla desfatare, auzind gemetele victimei
sub genunchiu.
Si §titi ce e Statul ? Ascultati :
Statul este ordinea interns pentru scopuri externe",
adica spre a cuceri tara altora, fiindca tinta razboa-
ielor nu mai e acum sä frangi armata du§manului, ci
sa-i nimicesti toata populatia, ca sa-i iai pamantul in
stapanire. Cu alte cuvinte, sä faci rcizboiu total, cum
se obisnue§te in padurile Africei. (Ceea ce auzeam
in copilarie, povestindu-se despre Capcauni, putem
ceti azi in carti de filosofia istoriei, scrise $i laudate
in mijlocul Europei.)
Iata de ce, pe buns dreptate, putem socoti epoca
noastra" ca cea mai uritci din toatci vieata omenirii.
Ce e de facut ?
Mai intai, O. ne pregatim spre a fi cat mai tart.
De tier si de flare nu to poate mantui decat curajul
§i hotarirea de a lupta pana in clipa din urma a
vietii. In contra razboiului total, nu-i alts scapare
decat razboiul totalitar, adica organizarea luturor
puterilor fizice §i sufletepti ale intregului neam. De
aci nevoia de a ne da seama si de crestinismul ro-
ina.nesc, un mare sprijin al vietill Altfel, pe toti
ne asteapta pieirea on o pribegie ca a Polonilor pe
care i-ati vazut ratacind pe toate drumurile in toam-
na trecuta I).

i) Peste 3 luni si zece zile, cuvintele acestea au capAtat o

dureroasA confirmare. Mai mult de jumatate din Bucovina
pamant care nu cunoscuse niciodatA stapanirea ruseasca a
fost rupt din trupul Romaniei si alipit la statul sovietic de
pestre Nistru, iar Romanii au apucat drumul pribegiei.

www.dacoromanica.ro
 17

Dar pentru a intelege deplin situatia, trebue sä

deschidem bine ochii : sa ne dam seama ca a sosit
in adevar ceasul decisiv, cand trebue sä punem
totul in cumpana, nu numai puterea bratului, dar
§i a sufletului nostru. (Cred ca la asta v'ati gandit,
cand ati hotarit sä serbati azi in chip deosebit Du-
mineca Ortodoxiei.) Socot ca de aceea ati chemat
ca martor al serbarii un om vechiu, care a apucat
in copilaria lui o lume ma (y, na. decat cea de
acum.
WI, martorul s'a infati§at, dar nefiind teolog, el
va spune din capul locului ca nu se incumeta sa
vorbeasca de latura dogmatica a ortodoxiei, ci va
in§ira numai cateva pareri personale despre Cre§ti-
nismul romanesc, a§a cum 1-a apucat dansul in muntii
Vrancei, pe la sfar§itul veacului trecut.
Imi dau seama ca o astfel de incercare nu e wail.
Dar am primit sarcina, cu gandul sa-mi implinesc §i
o datorie zlersonala.
Intai, sa aduc Inca odata (poate pentru cea din
urma data) inchinaciunea mea acestui stravechiu colt
de tarn, de unde a pornit intocmirea Moldovei sub
Mu§atini.
Al doilea, sä arat recunostinta mea unor carturari
localnici, a caror amintire §tiu 'ea va este scumpa : lui
Dimitre Onciul, intemeietorul criticei istorice la not ; §i
lui Gheorghe Popovici, alt invatat temeinic, amandoi
membri ai societktii Junimea dela 14 §i credinciosi
co!aboratori ai Convorbirilor Literare, a caror grija
am purtat-o §i eu catva timp. Fie, ca intelepciunea
§i cumpatarea acestor doi istorici A. ma insoteasca
in tot ce voiu spune cu privire la cugetarea §i sim-
tirea religioasa a poporului nostru.

S. Mehedinti Crestinismul Romanese 2

www.dacoromanica.ro
PARTEA INTAIA

www.dacoromanica.ro
 CAP. I

CARACTERELE CELE MAI VADITE

ALE CRESTINISMULUI ROMANESC, PRIVITE
SUB LUMINA ETNOGRAFIEI SI A ISTORIEI

Lipsa razboaielor ' Cea dintai si cea mai mare

cunfesionale In viea- porunca a lui Iisus, cand a
to poporului roman. pus Noul Testament M locul
celui vechiu, a fost iubirea
fats de aproapele./ Porunca noua vl dau voua : SA
vA iubiti unii pe altii, dui:4 cum v'am iubit eu...
Intru aceasta vor cunoaste toti ca-mi sunteti uce-
nici, daca aveti iubire unii catre allii (loan, 13,
34 -35).,
Totusi, cea dintai invatatura pe care au nesocotit-o
cre§tinii, a fost tocmai aceasta. Nu mai pomenim
zizaniile din timpul and apostolii si ucenici for its-
pandeau doctrina lui Iisus: Dar pe masurl ce cresti-
nismul se latea §i se imputernicea, cruzimile §i sllba-
taciile din epoca paganismului au fost continuate si
de cre,stini. Istoria e pima de krozavii sAvarsite in
numele lui Hristos:
Cetitorul sd-si aminteasca un singur lucru : abia
trecusera o suta de ani dela recunoasterea cresti-
nismului ca religie de stat, sub Constantin, iar lipsa
de omenie a si iesit la iveala in chipul cel mai bAta-

www.dacoromanica.ro
22

for la ochi. Galeriu si Constantin dadusera edicte

de toleranta ; insa la 416, un alt edict hotaraste ca
numai crestinii sit poatci fi numiti in functiile pu-
blice. Asa dar prigoand contra paganilor !... Si
lucrul nu s'a marginit la atat. Dupa ce fusesera
prigoniti cei care nu se botezasera, s'au pornit per-
secutii si in contra crestinilor care n'aveau aceleasi
pareri ca Biserica oficiala.' Chiar inainte de intro-
narea crestinismului, un oarecare Manes fusese jupuit
de vim (270 d. Chr.) fiindca incercase sa impace inva-
taturile lui Zarathustra si ale lui Buddha cu ale lui
Moise si Iisus. Insa si mai grozav a spont inver-
sunarea intre crestini, dupa ce ei au pus mana pe
carma statului. Insusi imparatul Constantin a avut
de furca cu vestitul eretic Arie (alungarea Sf. Ata-
nasie episcopul Alexandriei, amestecul politiei in
biserica si chiar pogromuri, cum am zice azi). ' Arie-
nii din Bizant dau foc mahalalelor unde stiau ca,
locuesc mai multi ortodocsi ; ortodocsii nu se lasau
nici ei mai prejos si, cu timpul, dela Incaierari si crime
locale, au ajuns crestinii la adevarate rcizboaie confe-
sionale, atat in Orient, cat si in Occident. E
destul sa amintim ca laudatul imparat Carol cel Mare
(cel incununat la Roma ca bun fiu al Bisericii),
cand a luat Saragossa a dat porunca O. spanzure,
sä spintece on sä arda pe cei care nu primeau
crestmismul. Nu mai amintim pe nenorocith Albi-
genti, starpiti ca niste jivine prin sabia celor de
un sange si o limbs cu ei 1). ' Insusi Papa Ino-
centiu al Iltlea pusese la cale macelul, dand voie
tuturor haimanalelor sä tabarasca cu foc si sabie
asupra tinutului locuit de cei mai pasnici cetateni ai
regelui Frantei. I Ce sa mai zicem de inchizitia or-
ganizata tot cu binecuvantarea Papei 1 Nici cei care
purtau haina Bisericii nu puteau scapa de furia ei.
In 1318, patru calugari franciscani au fost arsi de

1) Oh. Seignobos, Histoire sincere de to nation franfaise

Paris, 1933 p. 188.

www.dacoromanica.ro
 23

vii in piata Marsiliei. ' Dela 1317 pans la 1323, nu-

mai in cinci ani, Bernard Gui, un dominican furios,
a pus pe rug case sute treizeci de eretici si a
schingiuit mii §i mii1).' Dar luptele salbatice din
Paris, unde insusi Regele tragea din fereastra pa-
latului in gloata supusilor sal, de alta confesiune
cre§tina 1... ' Nu mai in§iram cruzimile lui Calvin
care socotea bataia, tortura §i chiar uciderea ca mij-
loace potrivite pentru intarirea crestinismuhii. Fa-
natic ca un rabin, el punea Vechiul Testament pe
acela§i plan cu Evanghelia. ' Dupa initiativa lui,
oameni de seams ai Genevei au fost pedepsiti
cu moarte, suferind mai intai cele mai grele schin-
giuiri. `Cre§tinii de teapa lui Calvin au fost tot
atat de cruzi ca §i cuceritorii Canaanului 2).'

1) De teams ca numele lui sA nu fie cumva uitat de ur-

masi, grozavul inchizitor Bernard Gui a redactat el insusi, in
ceasurile de\ odihna, un fel de vade mecum pentru inchizitorul
desavarsit. Cartea se chema Practica, un manual complet,
unde se gaseau modele de interogatorii si de sentinte, precum
si toatA gama pedepselor si a schingiuirilor, potrivite dupa
etatea si sexul acuzatilor: postire, legarea in lanturi, inmorman-
tare-I. Trei Duminici in sir, ereticii erau legati de niste stalpi
rosii si inconjuraii de chipurile diavolilor, inainte de a fi variti
in groapa unde ii astepta o agonie inceata si murdara..." Po-
vestitorul, un membru al Academiei franceze, aminteste me-
todele de tortura, relevand imprejurarea ca persecutiile reli-
gioase aduceau si oarecare vemturi bisericii. Un rug pentru
ars patru eretici costa patru livre si patrusprezece soli, in care
pret intrau si parii (pentru spAnzuratoare) paiele si franghiile,
iar cAlaul primea cate douazeci de soli de eretic ars, ceea ce
facea cam o suta de franci o meserie destul de bAnoasa".
(Emile Oebhardt, Les jardins de l'histoire, Paris 191o, p.
131 1. a.).
z) Crestinismul reformatorului din Geneva poate fi judecat
dupa roadele lui. lata un cantec popular :
Incalecaiu pe cal
Cu capitanul...
Care sugruma pruncii in leagAn
Ski se desfata de chinuri si de vaete
k iecare coperif care fumega si dA flacari

www.dacoromanica.ro
24

E de prisos sA mai aducem aminte cuiva ispravile

lui Loyola in Spania, grozaviile dip Olanda, Anglia,
Scotia, Irlanda si alte taxi apusene, on de razboaiele
religioase, deslantuite de Luther in Germania si alte
tail ale Europei. \ In locul iubirii poruncita de Iisus,
ura confesionala ajunsese atat de departe, incat
chiar dobitoacele erau impArtite din punct de vedere
bisericesc/ La Augsburg, nici mascurii catolicilor
n'aveau voie sa manance la aceeasi teica cu ai pro-
testantilor 1).
s

SA ne intoarcem acuma privirea spre neamul ro-

manesc. Rataciri ca cele insirate mai sus nu s'au
vazut niciodata in cuprinsul hotarelor noastre. SA
pui pe cineva pe rug, on sA-1 junghii in numele lui
Iisus, sl macelaresti prunci, sA ucizi femei si ba-
trani, sA darami biserici, sA arzi orase si sate, pu-
stiind tinuturi in tregi numai din ura confesionalA,
smintenia asta nu s'a pomenit niciodata intre frun-
tariile noastre. Nu doar cA, noi, Romanii, am fi nis-
cai sfinti. Nu. Avem si prea avem destule scaderi.
Dar, cu toate pacatele noastre, crime in numele
Fiecare mort care putrezelte In groapA
Fiecare Impu.raturA
E a soartei (Destinului).
In alt cantec hughenot, se cuprinde si teoria teologicA a
acestor creltini :
In scoal' am mers
La Maistrul Calvin
Si InvAtatura am primit:
Predestinat e totul In veci I
Fiecare zar in jocul de zaruri,
Fiecare pas tainuit pe podeala dragutei,
Fiecare sarut,
De soarta-i hotarit.
G. Sodeur, Calvin, Leipzig 1909, p. 16, 22, 48,
I) W. H. Riehl, Culturstudien aus drei Jahrhunderten, Stuttg.
1862, p. 318.

www.dacoromanica.ro
 25
Evangheliei n'am facut.DimpotrivA, ne-am aratat asa
de ingaduitori fats de credmtele altora, incat chiar
cei alungati de aiurea ca eretici au fost primiti in
in tarn, fara sa-i intrebam ce cred §i cum cred.
Dupa. ce Huss fusese ars pe rug, Hussitii au aflat
scapare la noi. Iar cand regele Ungariei si al Polo-
niei a cerut sa-i alungam, Alexandru cel Bun a ras-
puns ca asa ceva nu sta. in deprinderile noastre fats
de oaspeti. Tot astfel §i Lipovenii, alungati din Rusia,
au aflat adapost in Romania, cu toate ca obice-
iurile lor : juganirea barbatilor si altele ni se pareau
absurde. Iata, de altfel, ce marturise§te insu§i pre-
§edintele comunitatii lipovenes,ti din Tulcea :
Fugiti din Rusia de aproape doua sute de ani, din cauza
prigonirilor religioase, pe care stapanirea ruseasca le indrepta.
contra lor, Lipovenii au spei at sa gaseasca in Dobrogea liber-
tatea de a-si 'Astra credinta lor, asa cum o intelegeau ei... Pana
la 1878, de cate on armatele rusesti navaleau pe aici, foarte-
multi dintre strabunii nostri au fost luati de aceste armate si
au fost condamnati la moarte In Moscova si in alte orase
rusesti...
Sub Romani insa, ei au avut si au cea mai larga libertate
de a-si exercita cultul religios... de a-si trai traiul, asa cum
1 -au apucat din parinti 1).
Un cleric lipovean 2) marturiseste la fel :
Statul roman nu s'a gdndit niciodatci sä ne Iaca vreo supa--
rare ; bisericile si preotii lipoveni se bucura de 'acelasi respect
din partea tuturor, ca bisericile si preotii pentru ortodocsi.
Si mci nu se putea alder, deoarece ne-am convins dintr'o lunga
vie wire la un loc de Jirea ingfiduitoare isi deschisii a Roma -
natal. Cum s'ar fi putut ca noi, crestinii, sa nu ne bucuram,
de libertate, cand chiar credinciosii celorlalte confesiuni necref-
tine se bucura nu numai de libertate, ci chiar de protectia sta-
tului roman. Iar libertatea asta nu e de forma, ci de fapte..
Dovada sunt bisericile marl. si frumoase, care s'au inaltat in
mai multe sate locuite de Lipoveni... cu contributia locuitorilor,.
dar i cu sprijinul Statului care ne-a ajutat cu bath sau cu ma-
terial de constructie.

3.) T. Lisov, Lipovenii in statul roman (Dobrogea juna ",.

3o Martie 1940).
2) Protoiereul Vicol Gavrilov in Dobrogea june, 2 Apri-
he 1940.

www.dacoromanica.ro
26

In aceeasi foaie, s'au tiparit apoi o multime de

articole si studii, in care Mari, Germani, Bulgari
si alte elemente alogene arata deplina libertate de
constiinta, de care se bucura orisicine in Romania.
Iar atitudinea aceasta a poporului roman nu e ceva
intamplator. \ Istoria dovedeste a not n'am cunoscut
niciodata pornirea impotriva religiei cuiva. ,i mai
bine se vede asta in Iolklorul autohtonilor. Romanul
are doua zicatori nu se poate mai expresive : Cate
bordeie, ata a obiceie". ` Adica, nu te mira de aspec-
tul extern at vietii altora ; iar cand e vorba de la-
tura tainica a sufletului, nu te amesteca in credintele
nimanui. Lasa-I pe fiecare cu legea lui" ! Ati-
tudinea aceasta a Romanilor este atat de caracteri-
stick incat un strein, calator cu multa cultura isto-
rica si cu o bogata experienta capatata atat in Lu-
mea Noua, cat si in tarile Europei, marturiseste Para
inconjur ca Taranul roman este omul cel mai tole-
rant din Europa"). Iar scriitorul german Hans Ca-
rossa, luand parte la campania contra Romaniei in
razboiul mondial, a facut nu de mult urmatoarea
marturisire : ,Am cunoscut atunci, in acel timp de
grele incercari, poporul roman. Am cunoscut, poate,
mai mult din fiinta sa, decat as fi putut cunoaste
colindand tam in timpuri linistite, ca simplu calator.
M'a impresionat adanc eroismul, abnegatia si puterea
de jertta a soldatului roman. Dar ceea ce m'a mis-
cat si mai mult a fost bunatatea si ospitalitatea ro-
maneasca ; acestea sunt cu adevarat proverbiale. N'am
cunoscut Inca un neam atat de ospitalier ca cel ro-
manesc" 2).
De unde vine aceasta rezerva a poporului nostru
fats de constiinta altora, vom cerca sa aratam in
paginile ce urmeaza. Vom vedea a au fost la mij-
loc si uncle cauze externe (geografice si istorice),

1) Lucien Romier, Le carre/our des empires morts, Paris

1931, P. 32.
2) Chemarea Vremii, Oct. 1940 p. 4.

www.dacoromanica.ro
 27

dar lucrul hotaritor este temperamentul rasei autoh-

tone. Amintim, in treacat, un singur fapt, caruia
nu i s'a dat, dupa cat stim, insemnatatea cuvenita.
Cel dintai edict de toleranta in imperiul roman a
pornit nu dela Constantin cel Mare, ci dela Galeriu
131I) care dupa mama era Dac.' E drept O.
pentru apararea ordinei politice, persecutase si el,
ca si alti imparati, pe crestini, fiindca nu priveau pe
Suveran si orasul Roma ca ceva vrednic de adorare ;
insa gestul omenos de a-i socoti la rand cu ceilalti
cetateni nu-1 mai acuse nimeni pans la dansul.
Dar, lasand deocamdata la o parte explicarea sen-
timentului de toleranta al poporului roman, un lucru
,e sigur : \ sentimentul acesta a existat si exista la not
intr'o masura exceptionala: Romier spune ca in la-
tura asta intrecem toate popoarele europene, iar rec-
torul universitatii din Londra 1), a marturisit ca a
aflat in tara noastra o toleranta pe care el a numit-o
olandeza", luand ca termen de comparatie poporul
pe care it cunoscuse pana atunci ca cel mai in-
gaduitor. Caracterizarea o socotim dreapta. Cru-
zimile din Rusia Sovieticg, unde bisericile au fost
daramate sub ochii nostri, iar preotii ucisi cu miile,
ca in timpul persecutiilor din epoca 'Agana, sunt
fenomene care depasesc nu numai fapta, dar si pu-
terea de inchipuire a poporului roman. (Daca cele
petrecute in revolutiile anilor din urma din Rusia,
pana in Spania n'ar fi povestite de scriitori ca Gorki ')
si Tharaud 3) membru al Academiei franceze, ne-ar
veni greu sä le socotim reale. Rasfoiasca cine va
voi istoria poporului roman si nu va gasi nici raz-
boaie confesionale, nici macar persecute in leg turl
cu credintele religioase ale cuiva.'

i) Sir Ernest Baker, rector la King's College.

2) Maxime Gorki, Lentne et le paysan russe, Paris, 1924.
3) Warne et Jean Tharaud, Quand Israel est roi, Vienne la
rouge, Cruelle Espagne si alte opere de aceiqi autori.

www.dacoromanica.ro
 CAP. 11.

Neutralitate fata de SA vedem acum Si ce fel

,discutiile dogmatice. se poate explica lipsa rAz-
boaielor confesionale §i a
persecutiilor pentru credit* religioase.
Unii au socotit ca particularitatea aceasta izvo-
ra§te din neptisarea §i fatalismul care sunt notele
,cele mai limpezi §i lamurite ce se pot desprinde din
sufletul §i caractetul nostru" 1). A ltii au mers §i mai
,departe: considers neamul romanesc ca ateu. Ro-
manul nu are nimic sant ; ceea ce se poate traduce
ca nu respecta nicio valoare spirituals in fata in-
stinctelor logice" a). In sfarsit, altii, Si mai radicali,
simplifica cu totul problema. Vieata omeneasca este
in generalitatea ei lipsita de ganduri. Omul comun
e Area trudit de munca lui zilnica, pentru castigarea
existentii, ca sA mai aiba dorinta de a se intreba
care este rostul lui in lume. Iar a§a zisul om supe-
rior, artist, om de §tiinta, nu-i tare deosebit in re-
ilectiile sale asupra vietii, de muncitorul ogoarelor
on de pAstorul turmelor ; omul superior e si el
.aproape in unanimitatea cazurilor tot un TEXvivric
meseria. cufundat cu totul in specialitatea lui, ca
§i un simplu plugar".
Mai departe : Omul din popor aproape nici nu
are alte dorinte pentru sufletul lui... Vieata lui ii rA-
1) D. Draghicescu Din psichologia poporului roman, Buc.
'9°,7, p. 473 U.
2) M. Ralea, Valori, Buc. 1935, p. 8g.

www.dacoromanica.ro
30

mane tot asa de lipsita de pret, ca si natura in care

traieste ; precum nu se poate bucura de nimic din
neasemanata frumusete care it inconjoara, ci pri-
veste toate dimprejurul lui numai utilitar, tot astfel
si vieata lui rezumata si organizata pana la monu-
mentalitate incomparabila nu ii este subiect de bu-
curie, ci pretueste dinteinsa numai ceea ce este de
folosal).
Rar s'au scris la not si despre not lucruri mai
false decat cele insirate aci. Daca chiar un cer-
cetator de fapte concrete, cum sunt arheologii, a pu-
tut ajunge la simplificari atat de naive, nu e de mi-
rare ca si alti carturari tot atat de lipsiti de in-
tuitia vietii poporului roman au putut ajunge la
incheierea ca neamul romanesc este nepasator fata
de menirea sa pe lume, ba chiar si ateu sadea.
A crede insa in chip serios ca plugarul si pastorul
(sau orice alt muncitor) e incapabil, cum zice Parvan,
a se intreba despre rostul existentei" sale; sä pre-
supui cä nu are dorinte sufletesti ; ca nu se poate
bucura de nimic... ci priveste toate dimprejurul lui
numai utilitar"; ea, in sfarsit, Nporul ar fi ateu...,
astea toate insemneaza a ticlui din inchipuire o mon.
struositate pe care etnografii n'au descoperit-o Inca
nicaieri pana acuma pe fata pamantului. In ce pri-
veste pe Parvan, lunecarea in astfel de rataciri a
fost pusa de un critic pe seama ambitiei arheologu-
lui de a filosota si de a face literatura. Iesind din
domeniul documentelor pipaite, el a lunecat in-
tro umtlata parada verbala.", care 1-a facut pe acel
critic sa-i aminteasca vorba lui Maiorescu despre be-
tia de cuvinte2).
Oricum ar fi, insa, un lucru e vadit: cine cunoaste
vieata satenilor si literatura populara nu se va putea
indestul mira ca i s'a putut atribui poporului roman
I) V. Parvan, Ganduri despre lume fi vieata la Greco-Ro-
mani din Pontul stang, p. it, 16.
2) Paul Zarifopol, Plicticoase fan tome, vezi Convorbiri Li--
terare" 1934, p. 107 s. u.

www.dacoromanica.ro
 31

nepei sare Alp de problems religioasa, si chiar inla-

turarea ei prin ateism. Cand vom arata mai de-
parte cum se oglindeste ideea de Dumnezeu in fol-
clorul roman, §i in deosebi felul foarte omenesc cum
a imbratisat gloata romaneasca cultul Maicii Dom-
nului §i al lui Iisus, se va vedea indata ca numai
cei streini de intelegerea vietii ruralei) au putut cate-
i) Tot atat de pripita si superficiala este parerea lui Par-
van si cu privire la rolul Bisericii in desvoltarea poporului ro-
man. El afirma ca Biserica noastra ar fi impiedecat progre-ul
constiintei nationale, substituindu-i constiinta ira pet orto ,oxe,
universal ortodoxe, cu toate urmarile ei rau facciloat e, dintre
care cea dintai si cea mai mare este nerutinta altorrti unei
constitute nationale puterni, e, alaturi cu cea ortodoxl.... fiindca
una exclude pe cealalta". De aceea, Parvan releva cu mare
parere de rau imprejurarea ca. constiinta art( doxa a 1- rins de
veacuri radacini in sufletul poporului nostru necult (V. Par-
van, bnirea, 1906, p. 36). `Consider andu-se pe sine si pe Ro
manii culti departe de ortodoxie, arheologul uitase, pesemne,
ca tocmai Biserica papala e rezemata pe o organizare de ca-
racter universal si international, pe cand Biserica ortodoxa ro-
mans este, din contra, nationals (lege romaneasca"), lasand si
altor neamuri libertatea de a trai fiecare cu legea lui", prin ur-
mare si cu felul sau particular de a practica invatatura lui lisus!
Astfel de regretabile rataciri ca ale raposatului arheolog sunt
o dovada pipaita ca nu numai streinii si crasenii mai depar-
tati de traditia autohtona, dar chiar si cei nascuti in sate pot
fi uneori lipsiti de intuitia clara a vietii neamului. Pentru
Parvan, lucrul e cu atat mai gray, cu cat scriitori obiectivi
si mai presus de toti Eminescu aratase lamurit pretul Bi-
sericii ortodoxe in vieata poporului roman Pe cand arheologul
si istoricul citat exprima o parere atat de falsa despre vieata
sufleteasca a plugarului roman, a muncitorului in genere si
a Bisericii ortodoxe in special, tineretul din noua generatie a
avut dupd razboiul mondial presimtirea adevarului: refacerea vietii
poporului nostru pe vechiul temeiu al credintei religioase. Aci
a stat meritul initiativei legionare. Departarea dintre idea-
lismul dela inceput si gravele excese din urma s'ar putea la-
muri doar prin infiltrarea unor elemente alogene (comuniste).
Unamuno explica ororile din ultimul iazboiu civil in Spania
prin amestecul Tiganilor. \Aceasta populatie ratacitoare din
tars in tiara (ca si Evreii) fiind lipsita de notiunea statului, tit-
'este afara de normele moralei sociale.' Ca element paria, furisat
In evul mediu din Asia, tiganimea joaca rol de parazit in Europa.
De aceea. nu numai Evreii, dar si Tiganii ar trebui trimisi in
patria for de odinioara. (Vagabonzi si refractari la vaccinare si
alte masuri higienice, acest gunoiu social constitue si a cauza
permanents de boli infectioase.)

www.dacoromanica.ro
32
gorisi poporul nostru ca ateu, opac, fall dorin,ti sufle-
tqti, etc., etc.
Deocamdata, spre a se vedea cat de pripite sunt
astfel de afirmari este destul sä rasfoiasca cineva
mrice tratat de etnografie descriptive, si va vedea ca
preocuparea magica (apoi religioasa si, cu timpul,
metafizica) este un fenomen universal (eM Elemen-
dargedanke, cum se zicea pe timpul lui Bastian). Iar
incercarea de a stabili in desvoltarea omului o faze
prelogica" a intampinat cele mai categorice obiec-
tiuni. De altfel, chiar autorul acelei aventuroase teo-
T11 n'a indrasnit sa afirme nici despre salbatici lipsa
de gandire", necum despre gloata popoarelor ajunse
la o treapta mai inalta de desvoltare. Iar cat pri-
veste cugetarea religioasa, sir James Frazer si-a dat
mu prea de mult osteneala sa arate cu mare bogatie
de amanunte ca preocuparea despre rostul" omului
chiar dincolo" de mormant se intalneste la toate
neamurile pilmcintului, din Melanezia pana in Mada-
gaskar si din Nigeria pana. in Columbia, dovedind
astfel, cum observa si Paul Valery, identitatea firii
menesti 1) pretutindeni" si deci universalitatea feno-
menului religios.
Prin urmare, a explica neutralitatea confesionala
si toleranta Romanilor prin ateism, opacitate inte-
lectuala si alte scornituri ale oamenilor de biblio-
teca, lipsiti de cunoasterea vietii poporului roman, este
o penibila si vulgara eroare. Adevarul e altul :
Romanii n'au avut niciodate aplecare spre cearta im-
prejurul dogmelor. Shisma in legatura cu filioque,
cuminicatura cu azima si alte deosebiri invocate de
catolici i-au lasat totdeauna red/ Cand a fost insa
vorba de marea turburare adusg. de Luther, Calvin
si alti reformatori", care au aruncat tarile Europei
in cele mai sangeroase incaierari, atunci Mitropolitul
Petru Movila si alti clerici chibzuiti au luat initia-
tiva adunarii unui sinod la Iasi, pentru a statornici
1) Sir James Frazer. La cramte des morts, Paris 1933 (cu o
prefata de Paul Valery).

www.dacoromanica.ro
 33

in chip public care este adevarata onarturisire or-

todoxa", spre a evita orice discutie de prisos cu cei
porniti pe schimbare cu orice pret. Iar Varlaam, prin
Raspunsurile" date Calvinilor, a aparat neamul no-
stru §i de dincoace §i de dincolo de Carpati de pri-
mejdia unei caderi sub robia sufleteasca a streinilor.
Noi, Romanii, n'am simtit nevoie de Luther, de
Calvin, Loyola sau de altii, ca sä intelegem doctrina
lui Isus ; ne-a fost deajuns traditia din batrani Si ;U-
rea noastra, ajutata la inceput §i de invataturile lui
Zamolxe, care ,pe facusera aproape cre§tini inainte
de cre§tinism".' De aci, Si lini§tita noastra neu-
tralitate fats de toate certurile altora, cand e vorba
de tainele con§tiintei, §i cu atata mai mult cand dis-
cutia se incinge asupra lucrurilor marunte. Iata ca-
teva dovezi :
Pentru interese cunoscute de toata lumea din Bal-
cani, patriarhia din Constantinopole a considerat
catva tamp pe Bulgari ca schismatici. (De altfel §i
Romanii, pang sg dobandeasca autocefalia Bisericii,
au intampinat din partea patriarhului grec, uncle greu-
tati in ce prive§te sfintirea Mirului si alte chestii
biserice§ti.) Dar Biserica romans n'a dat prea mare
insemnatate pretentiilor ierarhiei constantinopolitane,
mai ales cand in chestiile canonice se amestecau Si
uncle interese materiale sau politice. De aceea,
indata ce Biserica romans, dupa Unirea din 1918,
a ajuns sa aiba un Patriarh, capul clerului roman
a intins prietene§te mana vecinilor dela miazazi,
Fara sa mai tins seama de marunti§uri Si de zizanii.
Alt caz. Biserica anglicana, dupa cateva secole
dela marea framantare pricinuita de luteranism, calvi-
nism §i alte variante ale protestantismului, aducan-
du-§i aminte de atitudinea pa§nica a cre§tinilor ra-
sariteni in timpul turburarilor Reformei, a cercat in
anii din urma sä se apropie iar4i de stravechiul
trunchiu al ortodoxiei cre§tine. Cu acest gand, per-
sonalitati eminente ale clerului englez au venit in
Romania, sa cunoasca mai de aproape imprejurarile
biserice§ti dela noi. S'au discutat atunci mai multe
S. MehedintiCre§tin.ismul RomElnesc 3
www.dacoromanica.ro
34

chestii canonice, iar capeteniile Bisericii romane

s'au aratat gata sä priveasca in chipul cel mai neu-
tral deosebirile secundare, cautand sa inlesneasca
apropierea Bisericilor in spiritul celei mai cordiale in-
gaduinte crestine.
Faptele acestea dovedesc oricarui om de buns
credinta el, in loc de discutii dogmatice si subtilitati
cazuistice, impinse pana la cearta, poporul roman este
caracterizat printr'o reala nepartinire fata de cei
care se gandesc intai de toate la Iisus §i pun Evan-
ghelia mai pe sus de nuantele locale ale practicarii
crestinismului.1 Dupa cum s'a zis ca taranul roman
este omul cel mai tolerant din Europa" (p. 26), tot
astfel putem afirma ca si patura noastra conducatoare
este cat se poate de putin exclusivista. Rectorul uni-
versitatii din Londra, dupa cum am spus, a limas
foarte impresionat de rezerva poporului roman fata
de luptele religioase. Iar pentru a gasi un termen
de comparatie, i s'a parut a singuri Olandezii
s'ar putea asemana cu Romanii in ce priveste neu-
tralitatea confesionala.
Prin urmare, pe temeiu de marturii si fapte pozi-
tive constatam ca discretia poporului nostru nu in-
seamna nepasare", lipsa de ganduri", opacitate
pentru cugetarea metafisica" si inclinare numai pen-
tru ceea ce e de folos", ci ea izvoraste dintr'o reala
omenie (humanitas) si are cauze cu mult mai adanci
de cat au putut banui unii cercetatori pripiti. An-
ticipand asupra celor ce vor urma, putem spune
de pe acuma ca neutralitatea noastra in chestii con-
fesionale este semnul unei reale maturitati sufletesti,
dobandita printr'o lungs experienta istorica. Iar lu-
crul acesta se leaga mai cu seams de trei imprejurari :
Intai, de vechimea neamului carpatic. . Autoh-
tonii Daciei reprezinta una dintre cele mai vechi popu-
latii din Europa. Antropologul Eug. Pittard crede
ca poporul nostru traieste pe aceste locuri inca din
perioada neolitica. Pe Tanga masuratorile somatice,
mai vine in ajutorul acestei pareri si o dovada et-
pografica : ceramica nearsa. Tehnica acestei olarii

www.dacoromanica.ro
 35

arhaice dureaza si azi in Transilvania, acolo unde

Muresul iese din lantul vulcanic al Carpatilor rasa-
riteni,' ceea ce arata in chip lamurit ca patura ru-
rala cea mai veche dintre toate starueste aci
Inca din timpurile preistorice.
A doua imprejurare explicative este nivelul su-
perior al civiliza /iei carpatice. Cand negustorii

=11=71
7Nab,.11
ai ta Istrfra
1INIMMIN16:=2=f1=
"L
1
lNI
=NM
ENO
da 7IMW.M. MS
MPPAIMM
Petris 'Yak-
Rusi
Pfunfi IMO
CI t/J
NURI

alal Sigh s ;oars

N Clue 5
1MIN

aaA RAJA

Ofral Siblu ON%

r.11a
rigt,aa

-1. 0 RRANU/
fr.
MEMO

illa R Weer IIMMOIM

Regiunea din valea Mureplui : Deda, Petris, Munti, etc., cu
ceramics luct ata de mama (dupe Filimon).

milesieni au inceput a roi pe la gurile Dunarii, in

secolul al VII -lea inainte de era cresting; Dacii (sau
Getii, cum le ziceau Grecii) erau plugari temeinici,
a§a ce puteau exporta cereale. In secolele urmatoare,
cresterea vitelor era la ei atat de Infloritoare, in cat
vindeau §i altora cai de prasila; erau apoi podgoreni
bogati (regele Burebista a trebuit chiar sä mai re-

www.dacoromanica.ro
36

duca saprafata viilor) ; erau pescari harnici (Dunarea

forfotea de ciobacele sau monoxilele lor, cum s'a
dovedit in timpul expeditiei lui Alexandru cel Mare) ;
erau mineri vestiti prin bogatia podoabelor de our
etc, etc.
Dar si mai semnificativa era Ind ltimea culturii lor.
Ceea ce uimise mai mult pe colonii greci, care pa-
trunsesera cu negustoria in basinul Dunarii- de-jos,
era sutletul autohtonilor si in deosebi religiozitatea
lor, adica socotelile cu vesnicia.' Herodot, Orin-
tele istoriei, al geografiei si etnografiei, care calatorise
mult si vazuse toate popoarele mai de seams ale
lumii de atunci, ne da o marturie nu se poate mai
caracteristica. La Geti, el nu gasise nici tem-
ple uriase, ca cele din Egipt, nici palate stralucite,
ca 'n Babilon, nici opere de arta ca 'n orasele grecesti.
Dar aflase altceva: o privire asupra viecii de o seno -
zitate si o adancime uimitoare.' Cu un singur cuvant,
el isi arata admirarea, numind pe parintiii nostri
nemuritori", adica preocupati de vieata de dincolo
de mormant, intr'o masura neobisnuita aiurea.
Credem ca faptele acestea sunt deajuns spre a la-
muri maturitatea sufletului romanesc si atitudinea sa
neutrals de care a lost vorba mai inainte.'
S'ar putea insa ca unul sau altul sa aduca o in-
tampinare : Nu cumva aprecierea lui Herodot si a Gre-
cilor dela gurile Dunarii va fi fost neexacta ?
La asta, putem raspunde cu deplina liniste nu.
Fiindca acesta judecata ne intampma si peste patru
secole, ba incl si mai categoric. Strabo, cel mai
mare geograf din vechime, vestit explorator, ca si
Herodot, insa spirit cu mult mai pozitiv si mai sobru,
ne spune si el lamurit : Este un lucru de care
nimeni nu se poate indoi si care rasare din toata
istoria Getilor (Dacilor) : ravna lor religioasa a fost
de cdnd lumea caracterul precumprznitor al firii Lae.).
Fata de politeismul Grecilor, al caror panteon era
pfin cu tot felul de zei si de zeite cu slabiciuni ome-
1) Strabo VII, 4.

www.dacoromanica.ro
 37

nesti (adulter, gelozie, furt, betie §i alte pdcate ca ale

muritorilor de rand), credinta Dacilor intr'un mare
zeu al luminii, Sabazios, era ceva nu se poate mai
serios §i mai solemn. Ei trdiau cu gandul raspunderii :
la fiecare cinci ani, printr'un sol trimis anume pe
lumea cealalta, prin moarte voitA (cd doar vieata de ad
nu era decat o pregAtire pentru cea de dincolo),
poporul din Carpati da socoteala marelui zeu despre
faptele sale pdmante§ti un semn de reald matu-
ritate morals. 0 legatura atat de stransd cu lumea
cerului si cu gandul ve§niciei trebuia sd aibd ca ur-
mare, in chip firesc, un fel de neutralitate ingddui-
toare (ca sA nu zicem despretuitoare) fail de basmele
mitologice ale Grecilor; iar mai tarziu, dupd primirea
credintei cre§tine, trebuia sd-i duel pe pdrintii no§tri
la aceea§i neutralitate (ca sA nu zicem sill) fata de lu-
necArile ereticilor §i de toate certurile for copildre§ti.
Trebuia... deoarece, dacd e adevarat ca noblesse
oblige, este §i mai adevArat ca maturitatea oblige, adica
impune datorii popoarelor, intocmai ca §i indivizilor
ajun§i pe o inalta treapta de implinire sufleteasca.
Iar cea dintai datorie a omului copt la minte este
cumpAtarea, adica fereala de extreme, fiindcd acestea,
prin firea lucrurilor, it depArteazs de adev1r, care
presupune tocmai din contra un fel de echilibru intre
antiteze.
De altfel, maturitatea morals a strabunilor no§tri se
mai intemeia Si pe altd imprejurare : precumpAnirea
sau primatul" sufletului asupra vietii materiale. Lu-
crul acesta a fost relevat de Strabo §i se va lAmuri
§i din cele ce urmeazA.

www.dacoromanica.ro
 CAP. III

Primatul Pe cand in Wile dimprejurul Me= ,

sufletului. diteranei, cu teatre, palestre, arene,

jocuri olimpice §i alte intocmiri de
petrecere, avea o mare precAdere grija de cele tru-
pe§ti (exprimata mai tarziu prin formula : mens sana
in corpore sano), Dacii plecau tocmai dela principiul
opus : Numai cine are suflet siinatos poate piistra
sand' tatea corpului, asa-i invatase legiuitorul for
Zamolxe.
A fost deci o mare mirare la Atena, and Socrate
a arltat discipolilor sai ce fins cugetare se ivise in
lumea din tinutul Dunarii si al Carpatilor. De aci,
admiratia sa fatA de doctrina lui Zamolxe. Amandoi
erau temperamente etice exceptionale §i deci facuti
sa se inteleagl unul pe altul.NVazand coruptia care
snorea mereu la Atena : cinismul sofistilor, demago-
gia unor ambitio§i ca Alcibiad §i altii, luxul, inmul-
tirea heterelor... §i alte pacate, cinstitul educator §i-a
dat bine seama ca once reforma dela suflet trebue
sa inceapA/A§a ca planul sau se potrivea de minune,
cu invatatura inteleptului care povatuise pe Daci, un
neam pe care Socrate nu-1 cunostea decat din auzite,
fiindca filosoful abia ie§ise pans in marginea Atenei..
De buns seama cum pretuia pe Zamolxe, a§a
trebue sl fi prttuit educatorul Atenienilor §i pe
Dad. Iar pretuirea era intemeiatA.
In adevar, spre deosebire de grosolA.niile vietii
dimprejurul Mediteranei (cu bachanalii, saturnalii si

www.dacoromanica.ro
40

alte vulgaritati); o parte dintre locuitorii Carpatilor

traiau in cea mai mare cumpatare, nutrinduse cu
poame, lapte, miere, bureti, ferindu-se de sange §i
de carne. Spre deosebire de multimea care umbla
cu capul gol (acoperit numai de plete comati), §i
traia in felul gloatelor muncitoare, siha§trii numiti
capnobati duceau o vieata mai mult contemplative ;
erau respectati ca o class superioara §i purtau pe
cap caciula, dar nu de piele, ci impletita din fire
de land (cum e comanacul calugarilor no§tri). Co-
lumna Traiana ne arata pe insusi Decebal cu ca-
ciula la fel, ceea ce dovede§te de cats cinste se bu-
curau acei pusnici in fata poporului dac.
Mai avem apoi §i o alts dovada a pretuirii celor
suflete§ti. 'Pe Tanga monarhul militar, Dacii aveau
§i al doilea carmuitor, pe Marele Preot, un
fel de rege spiritual. Insu§i puternicul Burebista,
cel mai mare suveran al neamului dacic, s'a sprijinit
pe autoritatea 0 pe sfatul preotului Deceneu/
Asa dar, primatul sufletului" n'a fost la Daci o
vorba goals, ci o realitate sirntita pans in latura
vietii politice. Ar fi destul acest singur fapt, sA in-
credinteze pe ori§icine ca marturisirile lui Herodot
§i Strabo cu privire la idealismul Dacilor erau exacte.
Nu in zadar, Grecii ii numeau nemuritori". Incaltea
Strabo o marturise§te apriat : E un lucru de care
nimeni nu se poate indoi §i care rasare din toata
istoria Getilor (Dacilor) : Myna religioasa a lost de
card lumea caracterul preacumpanitor al firii for ".
Evlavia aceasta, cunoscuta de cand lumea", ne da
dreptul sä consideram pe stramo§ii no§tri aproape
ca un fel de crestini inainte de crqtinism.
Si nu credem sä fie o exagerare, dace am consi-
dera pe Daci drept exponentul cel mai inalt al cul-
turii antice, in latura etica. E destul sä ne gandim
la un lucru : intre paganismul brutal al popoarelor
dimprejurul Mediteranei (Fenicieni, Egipteni, Greci,
Cartaginezi, etc.) cu lupte de gladiatori, cu belie la
serbari (la cele dionisiace) §i alte badaranii ; Si vieata
barbarilor din padurile Europei nordice, ca unit ce trAiau

www.dacoromanica.ro
 41

in felul Pieilor-Ro§ii, band din cranii de om, poporul

carpatic (cel putin prin siha§trii lui) forma o insula
de reala inaltime morala.
Dar nu numai clasa capnobatilor, ci intregul popor
dacic a dat la un moment o pita de tarie sufietea-
sca unica in toata istoria veche : ' Cand legiunile ro-
mane, dupa lupte crancene, au patruns pans la zidu-
sile Sarmisegetuzei, mai presus de jertfa osta§ilor
care se razboisera timp de douazeci de ani pentru
intregirea tarii, s'a ridicat jertfa regelui Si a nobilimii.
Decebal, generalii §i alti frunta§i §i-au dat singuri
moartea, numai sä nu sufere umilirea de a cadea
vii in mainile invingatorului./ Caderea Troiei un
basm frumos ; a Cartaginei o ru§ine, prin la§i-
tatea Si de§ertaciunea carmacilor ; caderea Sarmise-
getuzei o tragedie fara pereche in toata lumea
antics.
Iar daca lucrurile stau astfel : daca primatul su-
fletului" era o realitate la poporul legat de Carpati
§i de Dunare (fluviu Mara" pentru Daci, ca §i Gan-
gele pentru Indieni), nu e nicio mirare ceea ce a
urmat in vieata acestui popor, dupa ce s'a crestinat.
Credinta localnicilor in nemurirea sufletului" §i cre-
dinta intr'un mare zeu al luminii erau cea' mai firea-
sca indrumare spre cre§tinism. Cine avea o idee
atat de inalta despre divinitate nu se mai putea co-
bort la harts pentru marunti§urile ereticilor, ci a ra-
mas neutral fats de credintele altora, care duceau o
vieata inchinata slabiciunilor pamante§ti.
` In rezumat : primatul sufletului, gandul la nemu-
rire" Si atitudinea contemplative manifestata in siha-
strie au fost atatea cauze care au tinut poporul car-
patic departe de ratacirile vulgare ale paganismului,
iar dupa cre§tinare, 1-au scutit de lunecarile neofitilor
abia trecuti la doctrina lui Iisus, fare a avea destu
razem sufletesc in propria traditie a neamului lor.'

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV

Arhaismul crests- Imprejurarile pe care le-am

nismului romanesc. insirat mai sus ne ajuta sa
intelegem §i o alts particu-
laritate a cre§tinismului romanesc arhaismul sau.
Timpul cand s'au cre§tinat Dacii nu poate fi de-
terminat prin texte precise, ca la neamurile botezate
pe cale administrativa, la o anume zi, din porunca
unui anume stapanitor. Imprejurarea asta, adica lipsa
documentelor scrise, este de multe on un izvor de
judecati nu se poate mai naive. Folicularii cad lesne
victima unor sofisme copilare§ti : lipsa textului insem-
neaza pentru ei insasi lipsa lucrului de care e vorba.
(Dupa o astfel de logics, America n'ar fi existat, de-
cat dupa ce-a descoperit-o Columb...)
\Tinand seama insa de situatia geografica a Daciei
§i de pulsul atat de viu al vietii grece§ti §i romane
la gurile Dunarii, inca din epoca anterioara erei cre-
tine, este foarte firesc ca ceea ce se petrecuse in ludea
in Asia Mica §i in tot basinul Marii Egee, unde
apostolul Pavel §i ucenicii sai facusera atatea calatorii
pentru raspandirea Evangheliei, sä fi rasunat si in
tarile dela Dunare. '
E drept ca istoria noteaza mai intotdeauna chiar
evenimentele mars cu oarecare intarziere. Reformele
insemnate nu-s primite la inceput decal cu oarecarere
sfiala §i numai intr'un cerc mai tngust Cand e
vorba de religie, paturile carmuitoare raman de
obiceiu timp indelungat Tanga cultul oficial, mai ales
cand Statul §i Religia erau atat de strans unite,
ca la popoarele an tice, puse fiecare sub protectia

www.dacoromanica.ro
44
unui zeu special. Si nici gloata satenilor nu se
aratg doritoare de innoiri, pans ce pilda nu vine
mai de sus. De aceea, ideile noun se raspandesc de
obiceiu pe tainuite, in cercuri mici ale paturii mij-
locii, printre meseria§ii ora§elor, printre negustori, ma-
rinari, hamalii porturilor etc, iar de unii ca ace§tia
istoria nu prea tine seams.
Dar in Dacia lucrul nu s'a petrecut tocmai a§a
Circulatia cea mai intensa era, se intelege, in ora§.
§i mai ales in porturile dela Dunare si dela mare.
Dela Odessos (Varna) pang la Tyras (etatea-Alba),.
coloniile se tineau lant, iar Getii de sute de ani lo-
cuiau nu numai cetatea carpatica, ci ajunsesera pan&
la malul marii. Sub Dromihete, Remaxos §i Bure-
bista, ei erau protectorii porturilor grece§ti. Ba avem
dovezi ca, in unele porturi, ei formau chiar majoritatea
populatiei. Pe timpul cand Ovidiu era exilat la Con -
stanta (Tomis), ora§ul acesta era plin de cojoacele
Dacilor. Vorbind mereu cu ei, poetul deprinsese
pang §i limba localnicilor Si facea versuri in graiul
tor. Prin urmare, cele ce se petreceau in Orien-
tul apropiat Si in tot basinul Mediteranei puteau
lesne sa. ajunga Si la urechile Dacilor pontici. De
unde urmeaza ca Si Vestea cea bung ", adica Evan-
ghelia, a putut patrunde inca dela inceput in cu-
prinsul pamantului dacic. Asta cu atata mai multi
cu cat aci era §i o alts inlesnire : insa§i nobilimea
dacica putea fi accesibila nouei doctrine, ca una care
cinstea vieata frugala a capnobatilor si traiul for con-
templativ. Amandoua aceste fapte u§urau din capul
locului apropierea de doctrina predicata in Galileea.
Cat prive§te taranimea, macar cg satenii sunt de
obiceiu conservatori, dar cea dacica a putut sä afle
mai repede despre ce e vorba, din cauza unei impre-
jurari careia nu §tiu daca i s'a dat pang azi
atentia cuvenita. Imprejurarea e aceasta. Intre toate
legiunile romane, cea care traise mai mult in lega-
tura cu evenimentele dela inceputul cre§tinismului.
a lost a V-a Macedonica. Ea tinuse lungs vreme
garnizoana in Palestina, a§a ea soldatii §tiau tot ce-

www.dacoromanica.ro
 45

se lega in acel timp de Ierusalim : predica lui Iisus

procesul cu Fariseii, rastignirea, revolta Evreilor, da-
ramarea Templului etc. S'a nimerit insa ca toc-
mai aceasta legiune sä fie mutata in castrul dela
Iglita (Troesmis), pe malul Dunarii, aproape de
Macin. Veteranii imprastiati in satele Dobrogei erau
asa dar un fel de cronica vie a tuturor intamplarilor
legate de evenimentele dela inceputul crestinismului.
Nu numai atat. Aceeasi legiune, in generatia ur-
matoare a fost asezata chiar in mijlocul Daciei, la
Turda (Potaissa), imprastiiind si pe aci veterani.
Astfel, nepotii si stranepotii legionarilor care clarama-
sera Ierusalimul puteau asculta in tiecare zi ceea ce
bunicii si strabunicii vazusera cu ochii in Tara de unde
pornise noua invatatura.
Alta imprejurare favorabila. Dup. cucerirea
Daciei, au napadit aci o multime de coloni (infinita
.eopia), veniti nu numai din spre Dina si Italia, dar si
din provinciile rasaritene, atrasi de bogatia tarii (un fel
de Californie a lumii vechi). De buns seams,
printre ei erau §i crestini, fiindca chiar din epoca lui
Traian, crestinismul era foarte raspandit in Asia Mica §i
in Peninsula Balcanica. 0 vedem din scrisorile lui Pli-
niu catre imparat. Asa se explica pentru ce gasim ruine.
atat de insemnate de biserici (basilica) in Dobrogea
Daca Episcopul din Tomis is parte chiar la cele
dintai sinoade icumenice, asta e o dovada pipaita
ca Biserica fusese organizata aci de timpuriu. Asa
dar, afirmarea celor care pun inceputul crestinarii
Daco-Romanilor abia in secolul al IV-lea nu se po-
triveste cu faptele. Cei care judeca astfel, sunt, de
obiceiu, victima unei iluzii optice : sunt deprinsi a
lega vieata, poporului dac numai de cetatea Carpatica,
pe cand in realitate ea s'a desfasurat inca din timpul
lui Dariu Histaspe dela munte pana la mare, cum
dovedesc doua fapte din acea epoca : impotrivirea
Getilor contra armatei persane, ce inainta prin Do-
brogea, spre vadul Dunarii, la Isaccea, apoi impo-
trivirea celor din podisul Transilvaniei si din Moldova

www.dacoromanica.ro
46

contra Scitilor doritori sa-i primeasca, ba sa se

si intovaraseasca cu ei la lupta contra lui Dariu.
Asa dar, Inca de pe atunci constatam prezenta ele-
mentutui autohton nu numai in Dacia continentals,
adica in cetatea muntilor, dar si in Dacia maritima
sau pontica. Cu atata mai mult, vieata strabunilor
nostri se manifestase In tot /inutul acesta, in cele
cinci secole urmatoare, cum o dovedesc cu prisosinta
cuvintele lui Ovidiu, martorul acestei vieti timp de
opt ani, la Tomis.
Apoi se mai adaoga si un alt fapt de mare insem-
natate. Latirea crqtinismului in Dacia fusese in-
lesnita nu numai de credinta in nemurirea sufletului
si de doctrina lui Zamolxe, dar si de o alts impre-
jurare. Cultul lui Mithra se intinsese din Asia spre
Europa Inca din timpul lui Pompeiu si a prietenului ssu
Burebista. Adorarea luminii se potrivea minunat cu.
credintele Dacilor, care trageau cu sageti spre nori
sa-i alunge spre a nu intuneca cerul. (Expresia
Sfantul Soare" se aude si azi in gura poporului
nostru.) Pe de alts parte, sangele jertfei adusa_
zeului Solar, cum se vede din atatea monumente-
pastrate in cuprinsul tarii noastre, era un fel de in-
troducere spre simbolismul cretin ( sangele lui Iisus,
varsat pentru mantuirea oamenilor). Asa dar, nu
numai doctrina lui Zamolxe, dar si larga raspandire
a Cultului mithriac inlesnea apropierea localnicilor
de crestinism.
In sfarsit, trebue sä mai tinem seams si de impre-
jurarea cs raspandirea unei credinte religioase este-
mai usoara la inceput, cand dogmele ei nu-s inca
fixate. In secolele dintai ale crqtinismului, cei care
aduceau Vestea cea buns" cautau, dupa vorba Apo-
stolului, sä se faca tuturor toate", ca pe toti sa-i do-
bandeasca pentru noua invatatura. Mai tarziu,
cand formele se inmultesc ; cand ierahia Si canoanele-
sunt fixate, incepe cazuistica, iar propaganda lance-
zeste. Cat de rotund mergeau treburile in cele
dintai secole ale erei crestine, avem o buns dovada_
in marturisirile lui Grigorie cel Mare. Cand venise-

www.dacoromanica.ro
 47

vorba de raspandirea evangheliei in arhipelagul bri-

tanic, inimosul papa spune a§a : M'am gandit mult
la cazul cu Anglia. De sigur, templele idolilor
acestui neam nu trebue sa fie dcirtimate, ci numai
idolii din ele. SA se faca apoi aghiasma, sa se stro-
peasca zidurile, sa se ridice altare, iar sub ele sa
se a§eze mo4te... ca sa treaca astfel dela cultul demo-
nilor, la slujirea lui Dumnezeu" 1), Dela paga-

Intinderea cuvantului cuminicaturd. (Atlasul limbii roman).

nism la cre§tinism, pasul s'a Pacut uneori aproape

pe nesimtite Si prin urmare a fost posibil ca lucrul
sa se petreaca la fel Si in unele parti ale Daciei.
De altfel, limba insa§i, martorul cel mai vechiu §i
mai credincios al vietii unui neam, ne aratA ye chimea
cre§tinismului romanesc Si chiar arhaismul lui. Cu-
vantul biserica aminte§te basilica, adica tribunalul
roman ; unde e acuma altarul (altar sau altare) sta jude-
1) P. Batiffol Saint Grigoire le Grand, Paris 1931, p. 180.

www.dacoromanica.ro
48

catorul ; cuvantul martor e §i mai clar : aminteste epoca

smartirilora, care au trebuit sä fie multi §i in Dacia, pen.
truca sä fi fost cu putinta aceasta lunecare de inteles,
iar semantismul nu se putea intampla decat inainte de
315 325, cand cre5tinismul a incetat de a mai fi
persecutat, asa dar inainte de secolul al patrulea
§i inainte de retragerea legiunilor sub Aurelian. Tot
a§a, cruce, rugaciune, lumcinare, cuminiciitura cimitir,
cucernic, Craciun, Florii (Florilia), Rusalii (Rosalia)
§. a. sunt documente vi d! despre arhaismul Bise-
ricii romane.

Intinderea cuvantului judet. (Atlasul limbii romane).

Nu numai ca suntem aci, la Dunare §i lang. Car.

pati, singurul poi5or, caruia nici geografia, nici et-
nografia, nici istoria nu-i cunoa§te alt loc de origins,
dar suntem in basinul Dunarii de jos, singurul popor
creginat pe nesimfite, inc. din cele dintai timpuri ale
erei cre§tine, pe cand vecinii no§tri, find veniti de
aiurea, adica veneticia, au primit botezul mult mai

www.dacoromanica.ro
 49
tarziu, unii pe cale administrative, adica foarte
sumar. (Gloata, de pilda, a fost silita sä treaca prin
apa unui rau, jar cand a ajuns pe malul celalalt, a
fost considerate ca popor cre§tin.)
In rezumat : despre vechimea cres,tinismului roma-
nesc nu mai poate fi nicio indoiala. Cine prive§te
pe harta raspandirea cuvantului cuminicatura, im-
piirtapnie §i grijanie, yede numaidecat ca forma
arhaica s'a pastrat mai bine tocmai in cetatea Car-
patilor. Probabil, vorba era mai intinsa spre rasarit,
ca si cuvantul judet (din judex), dar a fost strimtorata
de pe urma slavonismului. In treacat, am putea
.observa doar atata : lipsa de logics a carturarilor
care dincolo de document nu mai vad nimic. Dace
lipsa documentului insemneaza pentru astfel de oa-
meni lipsa lucrului, ei. ar trebui una din dour t sau
sr nege cre§tinarea poporului roman, fiindca le
lipseste din arhiva documentul cu data botezarii lui;
sau O. ne arate in ce loc si in ce timp a fost cre-
stinat neamul romanesc. Dupe cum, pe temeiul so-
fismei ca lipsa documentului dovedeste lipsa lucrului,
odinioara se contesta continuitatea 1) vietuirii Roma-
nilor in teritoriul Daciei Traiane, tot asa ar trebui
pe baza acestei ieftine metode O. ni se nege si par-
ticiparea la cre§tinism, deoarece convertirea noastra
nu se afla trecutd nicaieri in vreun calendar, la anume
an §i zi, cum s'a intamplat cu cei impin.si spre Biserica
crestina prin initiativa unui stapanitor si sub sila unei
porunci administrative 2).
I) Argumentul scos din bogatia toponimei slave, ca dovadd
a plecArii Romanilor, e azi rdsuflat. Turcii au umplut o mare
parte din Peninsula BalcanicA cu numiri turce0. Scos-a cineva
de ad concluzia cd Bulgarii, Albanezii si alte neamuri balcanice
pieriserd din fa(a nAvalirii otomane ?
2) In ce privqte caracterul arhaic al creOnismului romd-
nese, trebue sd mai punem la socoteala pastrarea unor credinte
pagan li eresuri care circuld si azi in popor. Latura aceasta a fol-
klorului noastru e foarte bogatd. Dar in ee masurd tradiia
romand (cu saturnalia, bachanalii etc) a influentat vechea pie-
-tate dacicA §i s'a putut continua si in faza creltind a vie(ii noastre,
asta va face obiectul unei cercetari deosebite. Pentru a da in
S. MehedintiCrestinismul RomAnesc 4

www.dacoromanica.ro
50

Notci. Pentru parerea lui Unamuno (p. 30) despre lipsa de

toleranta religioasa si cruzimile razboiului civil din Spania, ca
urmare a influentei Tiganilor, vezi : Jerome et Jean Tharaud,
Cruelle Espagne, Paris (1937, p. 239). Numai in provincia
Catalonia au fost schingiuiti si ucisi vreo 7oo de preoti si cA-
lugari (unii dintre ei unsi cu 'Acura si rastigniti la usa bise-
ricii").
lntrebat data nu curnva furia de a varsa sange e o urmare
a amestecului cu Arabi si Berberii, Unamuno a raspuns
Se poate... Dar a atras luarea aminte mai ales asupra Tiganilor,
populatie ratAcitoare de caidarari, spoitori, giambas] de cai,
cosari, ghicitori... pe care ii gasesti peste tot in Spania, chiar
in satul cel mai mic. Ei au porniri primitive, salbatice, fitrA
omenie, antisociale ; sunt incredintat ca dela ei ne-a venit
aceasta crucla mostenire" (pag. 239).
In Romania, ca si in Spania, o alts cauza a fost amestecul
comunistilor. (Rasculatii din Braila erau toti comunisti, Uni-
versul (1 Februarie 1941). SA nu uitAm insa nici anarhia
intelectuala si morala a epocii ge a urmat razboiului de intre-
gire. Alaturi de 0 concentrare cu adevarat rara de incapa-
citati personale in conducerea si guvernarea poporului", au mai
contribuit la turburarea spiritelor si unii carturari cu tempera-
ment de agitatori, fiind ei insisi agitati de o nepotolita va-
nitate si dorinta de a comanda. Nestatornicia for nu numai in
latura politica, dar si in parerile sociale si chiar literare
a fost atat de scandaloasa, incat unui professor de realA noto-
ritate i s'a putut aduce aceasta grozava infierare publica : eft:
sufleteste necinstit. (Din aceste usturatoare cuvinte i s'a tras
moartea acuzatorului, apoi si moartea acuzatului, adeverindu-se
astfel proverbul ca toata pasarea pe limba ei piere").
Asa dar, grozava incercare de rAzboiu civil in Romania
(tocmai cand hotarele Tarii erau faramate 1) e o urmare nu numai
a incapacitAtii politicianilor si a lipsei for de cinste; nu numai a
influentelor streine (fie comuniste, fie masonice), dar si a exem-
plului rau dat de unii carturari care, prin lipsa for de onestitate
sufleteasca, ajunsesera un izvor de impuritate morala si o cauza
directs a zapacirii tineretului...

treacat o idee de felul cum s'a impletit a ci vechea credinta

dacica (exprimata in deosebi prin cultul Luminii) cu cea ro-
mans si cea crestina, citam un singur amanunt : pomelnicile
din Hateg care au menirea sit clued la cer numele creginilor
pentru care se fac rugaciuni. Vechiul obiceiu dacic de a tri-
mite inadins soli in cer s'a mai pastrat apoi si in alte rituri,
despre care va fi vorba mai departe.

www.dacoromanica.ro
 CAP. V

Simbioza intre Bise- Patrunderea pe nesim-

rica i Stat fArA an- site a crestinismului in Da-
tagonism. cia a avut urmari de mare
insemnAtate pentru neamul
din Carpati. Le putem cuprinde pe toate intr'o singura
formula : pe de o parte, stabihrea unei simbioze Mire
Stat p. Biserica, fara ciocniri; pe de alta parte, fara
contaminarea politick atat de pagubitoare in vieata
altor natiuni.
La noi, Biserica §i neamul au trait in deplina so-
lidaritate, chiar dela inceput. Pentru a intelege
aceasta e nevoie sa ne desbaram de unele deprin-
deri ale carturarilor. De obiceiu, ei socotesc retra-
gerea legiunilor pe timpul lui Aurelian ca o cata-
strofa pentru Dacia. Realitatea a fost cu totul alta.
Plecarea administratiei §i a functionarilor imperiului
a fost o adevarata u§urare pentru populatia din tot
cuprinsul Da ciei.
In adevar, pax romana incetase de mult. Anii dela
suirea lui Traian pe tron pans la moartea lui Marcu
Aureliu au fost cea din urma epoca de relativa sa-
natate a statului roman. Cu urmasul sau, Commo-
dus, un sportman u§uratic §i fara demnitate, sem-
nele descompunerii ies repede la iveala. E drept,
agonia mai dureaza cateva secole, dar trebue sä ti-
nem seams ca svarcolirile nu se simteau atata la
marginea imperiului, ci mai ales inauntrul lui, iar
desnoclamantul nu mai putea fi amanat. Dupa ce
avusese un singur cap, statul roman ajunsese bicefal
(cu doi monarhi), apoi policefal, cand imparatii i§i

www.dacoromanica.ro
52
adlogara ca tovar4i o sutra de Cezari. (Cand ci-
teti descrierile lui Herodian, martor ocular al ace-
stor grave prefaceri, simti ca. sfar§itul se apropie :
statul devenise o arena de lupte iii-De generalii dori-
tori si# se faca imparati, punandu-se in fruntea le-
giunilor pentru a porni asupra Italiei Si a se inco-
rona la Roma).
De aceea, Si vedem in acest timp un fapt batator
la ochi : Aurelian (barbat harnic, detept si ager in
trebile militare) nu se gandeste numai la asigurarea
granitei fats de barbari (Goti), ci §i la apararea Ro-
mei, ridicand repede un zid imprejurul caftitalei. Nu
la Dunare, la Rin sau la Eufrat era, pericolul cel
mare, ci chiar in mijlocul Italiei 1). Prin urmare,
retragerea legiunilor din Dacia insemna o reala u§u-
rare pentru aceasta provincie, fiindca iera din vie-
sparul imperiului.
Mai intai, locuitorii Carpatilor scapau de zurbava
legionarilor doritori sa ridice pe tron mereu alt ge-
neral, ca sa capete donatiunile obi§nuite in astfel de
ocazie: Scapau apoi de ceva §i mai gray : de aspri-
mea impozitelor care ajunsesera excesive, fiindca
cheltuielile statului creteau necontenit: Traian gasise
finantele ruinate in urma risipei slabanogului Domi-
Pan. Dar tezaurele enorme luate din Dacia, Cara cea
mai bogata in our pe acele timpuri, ii dadura intelep-
tului imparat putinta nu numai sä echilibreze huge-
tul 2), dar sa. §i suspende incasarea impozitelor din
tot imperiul lucru neauzit pans atunci ! TotuO,
risipa imparatilor cheltuitori, numeroasele impartiri
de daruri cu ocazia suirii pe tron a atator imparati
§i cezari, jafurile legate de tiecare razboiu civil,
confiscarile S. a. S. a. facusera sa creasca impozitele
pans inteatata, incat, la o suta de ani dupa moar-
tea cuceritorului Daciei, statul era aproape de fali-

1) Historiae augustae scriptores, Aurelianus, XXI §i

XXXV11I.
2) 1. Carcopltio Les richesses des Daces et le redressement
de rempire romain sous Trajan, Dada, Cluj, I, p. 28-34.

www.dacoromanica.ro
 53

ment, a§a ea s'a vazut silit s falsifice el insu§i mo-

neda. Aurul pierise, cum se intampla totdeauna in
vremuri de mare criza, iar argintul era numai o
amagire. (Monedele aveau numai io% metal nobil,
iar restul era arama curata). Cu alte cuvinte, o
adevarata inflatie", cum se zice in timpurile noastre.
Cu ce sä mai plateasca statul armata §i functio-
narii ? Ramanea un singur mijloc : rechezitiile
in natura (grane, vite §i chiar ve§minte 1). De aceea,
ca sa scape de angarale, locuitorii i§i paraseau ca-
sele, se ascundeau pe unde puteau §i produceau cat
mai putin, deoarece prisosul era rapit de fisc. Dela
o vreme, fuga a fost oprita : s'a f' cut o lege ca
nimeni sä nu se mai poata muta dintr'o casa in alta,
sau macar sa-§i schimbe profesiunea. Iar cine avea
o mo§ie sau macar un petec de pamant, acela pa-
rasea ora§ul §i se a§eza la sate, spre a trai cat mai
nebagat in seams 2). Astfel, vieata ora§eneasca ince-
puse a scadea Inca din secolul al doilea dupa Hris-
tos, iar decadenta va continua §i in secolele urma-
toare. E destul sä amintim atat : darile ajunsesera
a§a de grele, ca cei saraci i§i vindeau pang §i copiii,
numai sä scape de asuprirea fiscului. Marturisfrea
aceasta o va face insu§f papa Grigore cel Mare. 2)
Asa dar, fats de suterinta care cre§tea necontenit
in sanul imperiului, retragerea legiunilor a insemnat
pentru populatia Daciei o reald inlesnire a traiului.
Cei legate de pamant prin agriculture, pastorie §i
podgorie, nu numai ca nu s'au grabit sä urmeze le-
giunile §i perceptorii statului, dar s'a intamplat ceva
nea§teptat: cei din imperiu cautau adapost in Dacia.
Intr'un glas se roaga taranii romani -i lase a trai
cu barbarii... sä ne miram ca. nu pot fi in-
vin§i Gotii, cand satenii sunt mai bucuro§i sä
fie cu ei, decat cu noi" 8). Pe de alta parte, cum

7.) A. Papagniol, L'empereur Constantin, Paris 1934, p. 12.

2) Pierre Batiffol, Saint Gregoire le Grand, Paris 1931,
p. 213.
3) Salvianus, De gubernatione Dei, V, 8.

www.dacoromanica.ro
54
ar fi fost cu putinta sä incapa toata populatia
dintre stepa scifica si cea mai panonica un tinut de
peste 300.000 km2 intr'o mica provincie, ca Da-
cia aureliana! Fata de astfel de fapte si mai ales
fata de marturia atat de vadita a lui Salvianus, 'nu
poate ramanea cea mai mica indoiala ca retragerea
legiunilor, departe de a fi fost o catastrofa, din con-
tra a fost un castig imediat pentru localnici.' (Din
cazul acesta, poate vedea orisicine ca istoria, cand
e scrisa de oameni lipsiti de intuitia geografica a
tinuturilor unde se petrec evenimentele, si de cu-
noasterea relatiilor etnograf ice, poate fi un mare
izvor de interpretari false, chiar cand e vorba de
faptele cele mai simple.)
Dar nu numai in secolul stapanini Gotilor (care
erau in mare parte crestini), ci si secolul urmator,
sub Huni, situatia Daciei a fost favorizata de impre-
jurari. Personalitatea lui Attila a fost infatisata fals
de scriitorii deprinsi a clama si declama (istoria se
citea pe atunci in forum §i tinea loc de teatru).' De-
parte de a fi o calamitate pentru Dacia, cuceritorul
asiatic, asezandu-si scaunul in campia Tisei, planuise
intemeierea unui mare imperiu barbar in fata celui
roman: (In campiile catalaunice, el avea sub comanda
sa o mulome de neamuri europene.) De aci, nevoia
de a cruta centrul imperiului sau, Dacia, cum dove-
deste grija sa pentru populatia dela Dunare, sä nu
fie stingherita in relatille ei comerciale cu locuitorii
de pe malul drept al fluviului.' Lucrul nu e deloc de
mirare, din partea unui monarh cu planuri atat de
intinse si cult (stia latineste, avea secretar pentru
limba elena, pretuia muzica, locuia intr'un palat
luxos, ba avea si apucaturi de eleganta in ce pri-
veste imbracamintea). Nu Dacia, ci Italia si alte parti
ale imperiului au avut sa sufere mult de pe urma
expeditiilor hunice,' iar cine plange soarta poporului
din Carpati, dupa retragere legiunilor, ar face mai
bine sa-si aminteasca ce se petrecea dela Eufrat
pans in Spania, in acele veacuri de agonie ale lumii
romane.` Adevarul e ca furtunile cele man se indrep-

www.dacoromanica.ro
 55

au atunci mai ales in doua directii : spre Byzant §i

spre Roma. Cand Lombarzii lui Agilulf ajunsesera
pans sub zidurile Romei, papa povesteste urmatoarele :
nAm vazut cu ochii mei Romani legati cu funia, ca
i§te caini, §i tariti spre Gallia, spre a fi vanduti" 1).
De altfel, e lucru titit azi ca nu barbarii au ruinat
!mperiul roman, ci ruina imperiului, pricinuita de
cauze interne, i-a chemat pe barbari, ba Inca unii
dintre ei chiar s'au silit sa.-1 restaureze.
Am in§irat aceste fapte pentru a dovedi un sin-
gur lucru : Ceea ce unii .i altii numesc miracolul ro-
manesca, adica staruinta poporului roman in Carpati,
nu e deloc o minune. Populatia daco-romans a ra-
mas legata de cetatea carpatica §i de imprejurimile
ei pentru mai multe motive lesne de inteles :
Antai, fiindca era mai numeroasit decat barbarii
ce treceau pe aci, s,i era raspandita pe un spatiu
foarte intins. Navalitorii reprezentau un fel de ar-
mata in mars, iar dupa ce poposeau, stapanirea for
peste tinutul dimprejur era mai mult cu numele.
Singura legatura a localnicilor cu streinul era dijma.
A doua imprejurare favorabila pentru autohtoni
era civilisafia §i cultura for cu mult superioara fall
de a barbarilor: Vieata urbana, cum s'a aratat mai
sus, scazuse Inca din timpul imperiului. Odata pra-
date §i arse de barbari, ora§ele nu s'au mai putut
ridica. Insu§i vestitul forum din Roma, care vazuse
gloria atator oameni de stat si mari generali, ajun-
sese obor de vite... In schimb, satele mai ales
cele care nu se nimerisera in calea invaziei isi
duceau vieata ca §i mai inainte. In Dacia, cu atkti
munti, atatea vai si atati codri, pastorii de pe plaiu-
rile carpatice, muncitorii de pamant, prisacarii, pe-
scarii din Balta Dunarii §i alts lume maruntica, ori-
cat de strimtorata ar fi fost, reprezenta totusi ceva
mai mult decat veneticii nelipiti de pamant. Fats de
barbarii putini, inculti si nestatornici, autohtonii, dand
elementului parazitar dijma cuvenita, §i-au putut
i) P. Battifol, op. cit. p. 199.

www.dacoromanica.ro
56

urma rosturile vietii for de toate zilele, sub forma_

de mici organizari locale : judete, cnezate §1 voi-
=date.'
A§a dar, nici urma de miracol". Cuvantul acesta,
atat de impropriu, este un rasunet tarziu al istoriei
bantuita Inca de retorica. Continuitatea neamului ro-
manesc in Dacia este dovedita acum prin atatea probe
antropologice, etnografice Si linguistice, incat nici
un cercetator serios nu mai simte nevoia sä starue
asupra ei 1). Am reamintit totu§i aceste fapte numai
ca O. aratam care era starea socials §i sufleteasca
a poporului din Carpati, in momentul cand religia
cre§tina a Inceput a fi un factor decisiv in vieata lui
istorica.
Inainte insa de a vedea rolul Bisericii cre§fine ca
chiag al organizarii noastre politice in evul mediu,
se cuvine sa amintim ca 'cel dintai factor de conso-
lidare etnica, dupl. retragerea legiunilor din Dacia,
fusese pentru not insa§i limba latina. Ca un fel de
hotar nevazut, dar mereu auzit, graiul a pastrat mai,
departe unitatea neamului Si 1 -a separat de ameste-
carea cu strainii. Capitalul intelectual al limbii latine
fund neasemanat superior fall de idiomele barbare,
era firesc ca limba autohtona sa dureze §i sa se
afirme, dupa cum o unealta puternica in vinge Si inla-
tura una slabs.' La masa lui Attila, Priscus a auzit
vorbindu-se limba ausonica. (Secretarii cuceritorului,
care arata o mare placere sa trateze Si sa pertrac-
teze inainte de inceperea ostilitatilor, scriau latine§te
§i grece§te, iar poruncile catre localnici nu puteau fi
date decat in limba inteleasa de ei.) Astfel, graiul
latin (ausonic) ca singurul milloc de intelegere intre
cei legati de cetatea carpatica Si de Dunarea de jos,
a devenit un fel de limba de circulatie (Verkehrs-
sprache), cum zice un eminent filolog german, intr'o
comunicare despre origina Romanilor, facuta nu de
mult la Academia din Berlin a). Pentru fiintarea mai de-
I) S. Mehedinti, Ce este Transilvania ? Buc. 1940 p. 2r . u.
2) E. Gamillscheg, Ueber die Herkunft der Rumdnen, 194o,
p. 13 s. u.

www.dacoromanica.ro
 57

parte a neamului din Carpati, limba a fost a§a dar

un sprijin de un pret incalculabil. In rezumat, afir-
marea poporului nostru in spatiul carpato-danubian
a fost ajutata mai intai de numeit. Inca din mileniul
intai inainte de Hristos, impreuna cu Tracii, not for-
mam blocul etnic cel mai mare din Europa (Herodot).
Apoi, am fost ajutati de civilizatia noastra. superioara
(agriculture cu export de cereale, cre§tere de vite cu
export de animale pentru prasila, podgorie pane la
supraproductie, pescuit abundent, industrie casnica,
admirata chiar de Greci etc.). Nu mai putin am fost
ajutati de cultura noastra superioara mai ales in latura
etica (credinta in nemurirea sufletului") ; in sfarsit,
de limba Latina, una din cele doul man organe ale
culturii antice.'
La toate acestea, s'a adaogat dupe inceputul erei
cre§tine §i Biserica. Dupe retragerea legiunilor, sfa-
turile §i poruncile Bisericii au trebuit sä is locul
autoritatii oficiale, anulata in chip firesc din ziva ple-
carii functionarilor Statului. De sigur. insa ca nu
plecasera toti. Cei legati de interesele familiei si
proprietatii au ramas locului, cum se intampla tot-
deauna Si peste tot in astfel de imprejurarL In once
caz, tribunalul nu putuse pleca, in el s'a continuat
exercitarea magistraturii. De cine ? Obiceiurile Daci-
lor ne lamuresc deplin : la ei, preotul era §i judecg.-
tor. Si astfel, basilica, adica judecatoria on tribunalul,
a devenit pe incetul biserica. Omul a sfintit localul
civil, dandu-i caracter religios. In lipsa sanctiunii
administrative a statului, a ramas sanctiunea morale
reprezentata de preot, find el insu§i continuator al
vechiului pofia barbatul insarcinat cu sacrificiile pa-
gane. Cel care imprkstia sangele jertfei in cultul
mithraic, imparte acum, pe temeiul unui simbolism
analog, vinul si painea cuminecaturii cre§tine.
Pe calea aceasta, Evanghelia a ajuns pe nesimtite
un fel de lege nescrisa, tinand locul magistraturii.
Ca lucrurile s'au petrecut astfel ne-o dovede§te insa§i
limba, documentul cel mai intreg al vietii unui popor.
Pe and scrisul este ceva fragmentar si intermitent

www.dacoromanica.ro
58

(in timp §i in spatiu), limba este un tot permanent,

ca un fel de inregistrare totalitara a vietii. Termino-
logia Latina : lege, judeceitor, judet, judecatii, a judeca...
dovede§te ca dreptatea romans nu pierise in Oman-
tul Daciei. 'Sunt insa trei cuvinte care cuprind sin-
gure ele veacuri de istorie. Mai lntai cuvantul lege
care a ajuns sa insemneze in limba noastra trei lu-
cruri dinteodata : Credingi religioasa, Cod civil si
chiar Natie sau neam,' cum dovedesc zicatorile popu-
lare (in legea lui" insemneaza in credinta lui despre
divinitate ; om fara-de-lege" insemneaza un om care
nu tine seama de randuielile tarii in care traie§te ;
ce lege" de om e asta" ? insemneaza din ce natie
faze parte, cand nu-i de lege romaneasca" adica
cretin ortodox).
'Al doilea cuvant semnificativ este credinta. Spre
deosebire de alte limbi romanice, vorba aceasta are
la not iara§i trei intelesuri : unul teologic (confesional);
altul politic: lealitate sau fidelitate, iar altul juridic :
credinta boierilor mei" insemneaza in actele Domni-
lor romani exactitatea marturiei celor pomenite in act.
In starlit, e un al treilea cuvant care arata mai
limpede decat toate cat de stransa a fost legatura
dintre Biserica §i neam in ce prive§te randuirea vietii
sociale. Cuvantul afurisenie, sentinta cea mai grea
a judecatii la care poate fi supus. un cregin, arata
O. ea pornea din Biserica. Dupa cum afierosirea era
cea mai solemna consacrare a cuiva, tot asa afuri-
senia a capatat in mintea poporului nostru intelesul
celei mai grave condamnari. Cand geografia lingui-
stics va cartografia intinderea acestor cuvinte, iar
folklorul va fi mai adanc analizat, de buns seama
vom vedea din ce in ce mai clar rolul Bisericii in
desvoltarea neamului.
Deocamdata ne oprim la urmatoarea constatare :
imbinarea atat de intima a unor notiuni atat de dife-
rite in acelc0 cuvant a fost o urmare fireasca a izolarii
in care am ramas dup. retragerea legiunilor pe linia
Dunarii. Ramanand afara de granitele imperiului §1
de atingerea cu celelalte neamuri romanice, evolutia

www.dacoromanica.ro
 59

noastra a fost deosebitd: La noi, Biserica cresting a

cdpatat mare rol social si chiar politic inainte de a
fi lost recunoscut creginismul ca religie de stat.
Aproape cu o jumdtate de secol inainte de edictul
lui Constantin, Evanghelia a trebuit sd tine in Dacia
loc de constitutie sociald si politica.
Asa se explica de ce simbioza intre organizarea
civild si cea religioasa, s'a putut face la noi fail
antagonism.' (Ne ajutase, e drept, si vechea legaturd
dintre monarhii daci si marii-preoti care stau aldturi
de ei ca sfetnici in toate imprejurarile insemnate.)
Imprejurarea colabordrii dintre Stat si Biserica a fost
insa un adevdrat noroe. In statele pagane, capul statului
era si zeul napunii (pang si imparatii romani au
facut aceastd enormd gresald de a cobori divinitatea
la nivelul vietii omenesti plind de lunecdri).' Dacii, cu
inalta for spiritualitate, au nimerit un drum mai cu
minte : Regele reprezenta puterea military in politica ;
Marele-Preot era simbolul puterii religioase, dar zeul
luminii trona deasupra tuturor muritorilor. Cu alte
cuvinte, simbioza Para confundare, ca la pdgani, dar si
fdra contaminare, cum s'a intamplat mai tarziu in sta-
tele crestine, unde autocratii s'au amestecat in teologie,
iar reprezentantii clerului (Patriarhi, Papi, etc) s'au
apucat sä facd politica.' Lucrul era insa inevitabil :
Statul, cand e puternic, se amestecd mai mult decat
se cuvine in trebile Bisericii, dupa cum clerul, cand
ajunge la o ierarhizare mai complicate, nu pastreazd
mdsura iatd de Stat, ci cautd sd si-1 subordoneze
ori i se subordoneazd pentru interese materiale sau
de altd nature : pentru persecutarea ereticilor, etc, etc.
Lucrul acesta s'a dovedit repede la sudul Dundrii,
cand Dacia a ramas afard din imperiu. Indatd
dupa recunoasterea oficiald a crestinismului prin de-
cretul constantinian a si inceput amestecul politicii
in Biserica. Pentru a astampara uncle certuri dintre
teologi, imparatul a convocat sinodul din Niceea, pe
care 1-a prezidat in persoand, macar ca nu intelegea
limba greacd. Dar desbindrile s'au tinut lantceea ce
turbura linistea Statului si a dus pe imparat pand la

www.dacoromanica.ro
6o

desgust. Iata ce scria episcopilor adunati in sinodut

dela Tyr : Ma tern ca adevarul sä nu fi pierit in
mijlocul atator patimi. Ar trebui sa luati pilda dela.
barbarii care, de frica puterii mele, pazesc legea lui
Dumnezeu". (De buns seamy se gandea la GO Si
alti barbari din apropierea Dunarii-de-jos, un tinut
pe care-1 cuno§tea foarte de aproape Inca din tinerete.)
De aka parte, nici clerul nu se lasa mai prejos cu
critica §i aluziile politice. In Iegatura cu sinodul dela_
Tyr, iata ce spunea Sf. Athanasie : Cu ce drept oa-
menii aceia (partizanii episcopului Arie) au convocat un
sinod contra mea ? Cu ce obraz pot ei sa numeasca
sinod o adunare prezidata de un prefect... §i in care-
politia pune lucrurile la cale ? Ce sinod e acela, uncle
prefectul vorbe§te, iar episcopii tac §i pleaca fruntea
inaintea lui ?... Daca vor sä judece ca episcopi, ce
nevoie aveau de prefect §i de soldati sau de scrisoa-
rea de convocare semnata de imparat" ?
Din acestea se vede in ce grozava criza sulk-
teasca se afla pe atunci lumea mediteraneana. Spre
deosebire de Evrei, la care Statul era al lui Iehova,.
iar clerul putea destitui pe rege (ungand" pe altul.
placut preotimei), Grecii Si Romanii ajunsesera la a
colaborare mai armonioasa intre Stat §i religie. (Zeul
sau zeita cetatii era un protector firesc §i lua uneori
parte chiar la razboiu, pentru a ocroti comunitatea
politica, de care era legat prin ofrande aduse in
temple, etc., etc.). Astfel de zei, puteau uneori sa
fie luati prizonieri §i dui la robie. Si iata acuma
se ive§te o problema noul: aducanduli aminte de-
amestecul lui Iehova in punerea §i depunerea mo-
narhului, precum de titlul pontilex maximus Si de
divinizarea imparatului la Romani, Constantin is
asupra-§i convocarea sinodului dela Niceea §,i se-
amesteca in teologie, iar prefectii, p6litia §i armata
incurca si ei trebile Bisericii. Scandalul a izbucnit
chiar dela inceput intr'o masura la care nimeni nu
se a§teptase. Si. Atanasie, episcopul Alexandrier §i
I) G. Bardy, Saint-Athanase, Paris 1925, 13 43

www.dacoromanica.ro
 6i
cap al opozitiei contra imparatului, o marturise§te in
chipul cel mai fati§. Un moment, el cauta sprijin
tocmai la episcopul din Roma. De alts parte, epi-
scopii Romei, tot cu gandul la pontifex maximus §i
la suprematia politica a vechii Rome, vor luneca Si
ei pe incetul spre interese politice, gandindu-se chiar
la intemeierea unui stat teocratic, statul papal !
In rezumat : dela cesaropapismul lui Constantin
§i altor imparati bizantini (unit cufundati in teologie),
s'a trecut cu timpul la un fel de papocesarism, la
Roma, avand pretentia uria§a de a subordona scep-
trului pontifical toate tarile, adica tocmai ce putea II
mai strain de atitudinea pur spirituals a lui Iisus.
,(Imparatia mea nu-i din lumea asta..."). Nenorocita
lunecare a Bisericii cre§tine spre politica a lost una
din cele mai grave erori ale vietii europene. lar ju-
decata aceasta nu porne§te dela vreun liber-cugeta-
tor contemporan, ci chiar dela marele catolic Dante,
martorul luptei dintre Papa §i Imparat. De aceea,
inimosul cretin nume§te pe papa Principe al fari-
seilor, care tine in aceea§i mans si sabia, §i carja
pastorale ", iaridespre Biserica Romei, marturisqte
ca a cazut in noroiu, tiindca a confundat cele doua
puteri §i s'a murdarit ca §i cataroaica pe care Inca-
leca papa" (Purgatoriu, cant. XVI).
Ce-a ie§it din Bizant §i din Biserica apuseana, cu
pretentia ei judaica de a supune Statul lui Iehova, se
§tie. S'a ajuns cu timpul la formula baroca : cujus
regio, ejus religio, jignitoare nu numai pentru once
cretin, dar si pentru once con§tiinta omeneasca.
Nimic-nimic din toate acestea nu s'a pomenit in
cuprinsul pamantului carpatic.
Mai intai, ne-a ferit de atitudini excesive insu§i
temperamentul potolit al rasei §i evlavia ei relevata
de Strabo ca o insusire precumpanitoare a caracterului
Dacilor:Zeul luminii (Sabazios) §i Zamolxe nu aveau ni-
mic din asprimea lui Iehova al Evreilor contractual
exclusivist si razbunator.
`In al doilea rand, neamul Dacilor avea indaratul lui
o lunga traditie de armonizare intre cugetarea reli-

www.dacoromanica.ro
62

gioasa. §i cea politica. Deceneu, Vezina §i alti Mari

Preoti sunt sfetnici, nu niste fanatici cu blestemul pe
buze, ca in Vechiul Testament.' Echilibrul era
deci §i in sange si obiceiurile mo§tenite dela stra-
buni 1).
PriMind deci cre§tinismul in faza lui de inchegafe,
cand nu era insotit de multe forme, iar Biserica fru
ajunsese inca la destula ierahizarea a functiunilor, po-
porul daco-roman a primit marea doctrina ca un fel de
altoiu pe propria sa credinta religioasa. Iar' cand s'a
trezit singur, dupa retragerea legiunilor, situatia Bise-
ricii sale, ca §i cea politica, nu putea fi decal foarte
modesty : In latura civila, ni§te judeti (apoi cnezi Si
voievozi) ; iar in cea bisericeasca, popi sau preoti Si
chorepiscopi, adica un fel de protopopi. De epi-
scopi (afara de Dobrogea) on de mitropoliti, legati de
vreun ora§ cu rolul de capitals, nici vorba nu
putea fi:

I) Amintim aici pe Evrei nu din intamplare, ci pentruca deo-

sebirea fata de Daci era fundamentals. Nu cunoastem prea
multe din religia poporului dac. Opere ca Germania sau De
bello gallico ar fi fost pentru not de un pre( imens. Dar ceea ce
stim ne este totusi deajuns spre a ne da seama ca fata de po-
liteismul de opereid al Grecilor si al Romanilor de o parte si mitolo-
gia barbara a neamurilor din NordulEuropei, Dace nemuritori",
cu adorarea zeului luminii ne indreapta ochii spre Iran, unde
stau in lupta necurmata Ormuz cu Ahriman, zeul intunerecului.
Tot spre Iran ne indreapta si credinta ca fiecare om are o stea ocro-
titoare (poporul roman zice si azi vai de steaua lui"), precum
si credinta CA sufletul omenesc trece prin multe trepte de perfec-
tionare, Oita ajunge in al noulea cer.
Iubirea luminii soarelui, antipatia fata de norii furtunilor care
ascund soarele (Dacii li improscau cu sageti) sunt dovezi
de seninatate sufleteasca si de optimism, de speranta in mai
bine, pe cand Evrei inclinau spre conceptia pesimista CA nu
toti oamenii pot fi mantuiti."
Asemanarea religiei Dacilor cu a Iranienilor explica usor
pentru ce si cultul lui Mithra a patruns atat de lute M tinu-
turile carpatice, ca mijlocitor" in lupta dintre lumina si intu-
nerec. Dupa cum ideea nemuririi sufletului" (Zamolxe); totasa
ideea Nasterii din fecioara" in cultul mithraic erau un un fel
de fireasca introducere spre crestinism.. I. Geffken, Arcs der Wer-
dezeit des Christentums, Leipzig 1909, p. III 1. a.

www.dacoromanica.ro
 63

Astfel, din nevoie am facut, cum se zice, virtute :

strimtorarea ne-a impins spre armonie, in loc de an-
tagonism. Traind cu barbarii in coaste, n'am avut ra-
gaz pentru certuri, chiar daca temperamentul nostru
ar fi fost procesiv ceea ce nu era insa in firea noastra.
Am fost bucurosi sa ne strecuram printre greutati,
ascultand de capeteniile civile si bisericesti, care
stau ca un fel de mijlociri intre gloata satelor si bar-
bari. Iar navalitorii aveau si ei interes sa recunoasca
aceste autoritati locale spre a putea strange dijma
cu ajutorul lor. Avem o dovada pipaita : chiar in
mijlocul viforului celui mare al navalirii tA taresti
descrisa de calugarul Rogerius dela Oradea, veneticii
s'au servit de judetii nostri ca de un fel de per-
ceptori 1)./
Concluzie : Cele insirate pans aici dovedesc, cre-
dem, un lucru cu neputinta de tagaduit. Pentru lo-
cuitorii Daciei a fost un real castig sä nu aiba nicio
atingere cu certurile politico-dogmatice din imperiul
roman.' Atat cesaro-papismul imparatilor dirt Byzant,
cat si papo-cesarismul dela Roma si, mai tarziu, taro-
papismul dela Petersburg, au fost si sunt pentru con-
stiinta oricarui crestin nepartinitor o adevarata desfi-
gurarea a invataturii lui Iisus total strein de preo-
cuparile politice 2). Indemnandu-ne A. dam Ceza-
1) Constituerunt canesios (adica Kinezi sau Judeti) id est bali-
vios, qui justiam facerent et equos, animalia, arma et vestimenta
utilia procurarent... Pacem habebamus et fora... conveniebant
canesii etc. (Carmen miserabile, cap XXXV)
2) Ce urmAri grozave poate avea tendinta Bisericii de a in-
locui puterea Statului on a Statului de a subjuga Biserica se
poate vedea nu numai din cele intamplate la Byzant (unde hn-
paratii teologiseau, iar lumea ajunsese sa-i aprecieze dupa
gradul for de ortodoxie) sau la Roma care, sub papii politici,
(Borgia) ajunsese o cloaca maxima, dar si in tarile protestante.
Geneva, pe timpul lui Calvin, ajunsese o adevarata puscarie.
Calaii si rugurile au facut pentru Reforms ceea ce inchizitia
fanaticului Loyola facea pentru catolicism. Cruzimile protestan-
tantilor n'au ramas cu nimic mai pe jos deck ale papistasilor.
Peste cateva mii de ani, istoria va vorbi de cele dintai mi-
lenii ale crestinismului ca de o epocgi de adanca barbarie. Un

www.dacoromanica.ro
64

rului ceea ce este la Cezarului, iar lui Dumnezeu

ceea ce este al lui Dumnezeu, intemeietorul cre§ti-
nismului inlaturase din capul locului orice putinta de
antagonism intre Biserica Si Stat. Pentru oamenii sin-
ceri, doctrina evanghelica era Si este cat se poate de
limpede : nici clericii sa nu se amestece in uneltiri
politice, nici carmuitorii politici sa nu calce peste
con§tiinta religioasa a cuiva : simbioza, lard ciocnire !
Aceasta a fost formula care a exprimat Si exprima cu-
getul cel mai exact al poporului roman cu privire
la raportul intre puterea temporal, §i cea spiri-
tuala. A§ezarea geografica in calea rautatilor" a fost
compensate astfel, macar in parte, prin pacea sutle-
teascA in latura religioasa.

episcop englez, care a trecut nu de mult prin Romania, a fa-

cut aceasta marturisire : Henric al V111-lea a fost in vieata sa
particulars un om rau, iar in vieata publics... violent si hraparet
macar ca era un teolog foarte capabir. Jar ca dovada a evan-
ghelia nu poate fi sprijinita prin streang si calai, el aminteste
ca biserica anglicana ajunsese in secolul al i8-lea intro ade-
varata somnolenta... ...Devenise o undid a statului pentru men -
%inerea religiei oficiale, in schimb, gloata poporului, pe masura
ce Revolutia Industrials (masinismul) devenea tot mai intense,
ajunsese in intregime pagana". Vezi : Biserica Anglicans, con-
ferinta tinuta la Radio in Bucuresti de P. S. S. Ricarhd Godfrey
Persons, episcop anglican de Southwark, Buc. 1940, p. 2o).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VI

Lipsa ereziilor *i Cele constatate papa aci 1a-

a ereticilor. muresc nu numai lipsa de
ciocniri intre Biserica si Stat,
dar si lipsa de lupte dogmatice in sanul Bisericii
romane. Neamul nostru a fost scutit si de erezii,
si de eretici.
Pentru timpurile mai vechi, avem insasi marturi-
sirea imparatului Constantin din scrisoarea mai sus
amintitg, iar marturialui este de mare pre pentru
noi, flindca monarhul cunostea foarte bine tinutul
dela Dunare1) (facuse chiar lucrari de fortificatie in
Dobrogea). Avem apoi si chezasia Sf. Athanasie,
aparatorul ortodoxiei 2). Si lucru nu-i de mirare.
Locuitorii Daciei, ramasi sub stapanire Gotica timp
de aproape un secol, isi vedeau de necazurile lor,
cand in cuprinsul imperiului crestinismul era bantuit
de certuri nesfarsite. Gopi, ca barbari ce erau,
imbratisasera arianismul. Dupa cugetul lor, tatal avea
pans si tlreptul de a-si ucide copiii... Atunci, cum
Dumnezeu Tatal sa fie deopotriva cu Iisus
Fiuls? Nedumeriri de astea simpliste, ca si subtilitatile
teologiei, nu aveau cautare in satele Daciei. Fiecare
isi ingrija nevoia si neamul, sau neamul nevoii",
cum va spune Eminescu.
Dar si mai tarziu, dupa criza ariana, ereziile n'au
r) Andre Piganiol, L'empereur Constantin, Paris 1932, p. 40
si Jacob Burckhardt, Die Zeit Constantins des Grossen (Phaidon
Ausgabe) p. 71 s. a.
2) Op.'cit. p. 179.
S. Mehedinti CreOinismul nomanesc 5
www.dacoromanica.ro
66

putut prinde 'lacina in vieata localnicilor. In adevar,

dupa plecarea Goti lor, cei care s'au perindat pe pa-
mantul Daciei erau pagani : Huni, Gepizi, Slavi,
Avari, Bulgari, Maghiari, Pecenegi, Cumani si Tatari,
toti indiferenti fail de credinta noastra religioasa.'
Abia pe la I000, and s'au crestinat Ungurii si s'a
format in Pusta panonica un stat apostolic4, s'a
ivit pentru noi necazul. La inceput, Ungurii erau
ortodocsi, dar urmand despartirea intre Biserica Ra-
saritului §i cea apuseana, Papii au pornit a ne
considera schismatici si a asmuta pe regii Ungariei
contra poporului roman. Persecutia aceasta a durat
timp de secole, dar Romanii au ramas credincio§i
cre§tinismului for arhaic. Vechea evlavie dacica le-a
tinut mai de cald de cat sofisticaria bizantina §i politi-
aria papala. "Ariani, nestoriani, novatiani, marctoniti,
iconocla§ti1), bogomili §i alti sectanti... au ramas toti
streini de sufletul poporului nostru, dupa cum §i mai
tarziu luteranismul, calvinismul §i alte shisme nu ne-au
ademenit catu§i de putin. E §tiut ca desbinarile
religioase nu prea plena din sate, adica din mintea
taranilor, ci de obiceiu din zarva ora§elor. Si fiind
Romanii un popor de plugari, era firesc ca, dupa
ruinarea oraselor din cauzele mai sus aratate, sa
ramana scutiti de agitatia ereticilor: (Unamuno,
povestind cu ce evlavie se inchinau dotal tarance
intr'o bisericuta din Pirinei. simtea o adevarata sill
amintinduli de filioque §i de alte marunti.suri teolo-
gice, de care bietele cre§tine habar n'aveau.)
Asa si la noi ba Inca mai mult decat in Pi-
rinei. Cre§tinismul nostru paduret a ramas Ia add-
postul Carpatilor mai curat decat al altora, adica mai
aproape de simplitatea celui predicat in Galileea.
I) Insasi ziva serbarii ce se cheama Dumineca Ortodoxiei'
aduce aminte de una din aceste rataciri : de lupta contra icoa-
nelor, insotite de vandalisme, de intrigi politice i alte turburari,
pans ce sinodul din 842, adunat Ia Constantinopole, a restabilit
pacea. In amintirea acelui eveniment s'a hotarit sarbatorirea
deosebita a celei dintai Dumineci din postul cel mare, sub nu-
mele de Dumineca Ortodoxiei" (kiriaki tis ortodoxias)".

www.dacoromanica.ro
 67

Iar in privinta asta ne-au ajutat trei imprejurari :

`Mai intai, temperamentul calm : evlavia dacica (re-
levata de Strabo) si inclinarea spre con templare a
vechilor nostri sihastri (capnobati).' Poporul roman,
nefiind habotnic si nefacand proces gandului altora,
nu si-a pierdut timpul cu cicaleli confesionale si
cu subtilitati casuistice. Cu atata mai putin nu s'a
gandit sa asupreasca pe cineva pentru credinta lui.
Arderi pe rug, spanzurare, osanda la moarte pentru
felul cum iutelege on nu intelege Evanghelia... nu
s'a vazut niciodata in cuprinsul hotarelor noastre.
Din contra, Romanul a avut totdeauna eleganta
morals de a-1 tolera pe fiecare cu legea lui" §i de
a-1 lasa in plata Domnului ".

'
` Ne-a ajutat apoi, cum am spus, vieata rurala, in-
sotita de mari greutati; mai ales in epoca navalirii
barbarilor.
In sfarsit, ne-a ferit de pecingina ereziilor si des-
partirea destul de timpurie de imperiu. Abia
pusese Constantin semnul crucii pe steaguri ca, in
locul iubirii crestine, a izbucnit cea mai cumplita
ura si desbinare : sinoade si contra-sinoade, canoane
si contra-canoane, anateme si contra-anateme... o
zarva atat de mita, cum nu se pomenise niciodata
in timpul paganatatii. Un singur exemplu : cand a
fost sa se adune Smodul dela Serdica (Sofia), epi-
scopii s'au desparta, fara sa tins macar o singura,
sedinta. Atat de mare era inversunarea dintre ei !
De aceea, putem spune ca, dupa cum fusese o usu-
rare pentru populatia carpatica sä scape de sarcinile
fiscului, cand administratia romans s'a retras odata
cu legiunile, tot asa a fost un mare noroc ca des-
partirea de imperiu i-a ferit pe localnici de atingerea
cu scandalurile bisericesti:
Celor ocrotiti de muntii si de codrii Daciei le-a
fost destul un lucru : sa se simta prin limba latina, prin
numele romanus §i prin legea" crestind deosebiti
de barbari. lar asta nu e o simpla ipoteza: Taranul
din Carpati tine minte si azi ostenelile unui vrednic
crestin, caruia Calendarul nu i-a facut parte de nicio

www.dacoromanica.ro
68

zi deosebita pentru sarbatorirea lui, dar pe care sa-

tenii it pomenesc §i acuma zilnic, ca pe un fel de
strajer al credintei nostre batrane§ti. Seara la cul-
care, plugarul zice a§a :
Cruce 'n cases, truce 'n ma-sa
Cruce 'n tus atru colfuri de fara
.5ade San Nichita in mijlocul casei1).
Slujba sfantului nostru episcop e sä tines pe draci
de par". El
Ne veghe
Ne priveghe
De cu sears
Pan' la cinioarei
Dela cinioara
Pan' la canta tori
Dela canta tori,
Pan' la reveirsat de zori 2).
Din toate acestea, se poate vedea multumirea po-
porului roman cu traditia mo§tenita din batrani, §i
cat de calmb." era cugetarea sa religioasa. Fiind
aproape cre§tini inainte de cre§tinism", de§i prididiti
de navaliri sau, poate, tocmai din cauza aceasta, ei
nu i - au schimbat nici gandd, nici simtirea de hatarul
cuiva. Vremelnicia stapanirii barbarilor lea dat sen-
timentul statorniciei §i i-a intarit in rezistenta. De
aci ortodoxia arhaica a poporului roman, mereu
aceea§i ca §i mirosul cetinei de brad §i a rasinei
carpatice, care Linea loc de tamae. Iata pentru ce,
aceasta ortodoxie nu are nevoie de certificatul nima-
nui, fie dela Apus, fie dela Rasarit sau de aiurea.
Aiba parte fiecare de ceea ce este al lui, dar sa ne
lase §i pe not cu ceea ce este at nostru. Nu jinduim
nici la Byzatn, nici la Roma §i cu atat mai putin la
1) Voronca, op. cit. p. 329.
2) G. Dem. Teodorescu, Poezii pofiulare, Buc. 1885, p. 188.

www.dacoromanica.ro
 69

Moscova. Din contra, socotim ca este o gresala sta-

ruinta copilaroasa a celor ce leaga mereu soarta manA-
stirilor noastre de niste calugari streini si in deosebi
de staretul Paisie. Acest monah rus chiar dacI
ar fi venit far. niciun alt gand si chiar daca vieata
lui ar fi fost luminoasa ca lumina soarelui, ea a
fost o clipa fata de vechimea sihastriei din Carpati.
Poporul nostru pomeneste in baladele lui pe alti
schimnici :
El ingenunchia
Si mi se rugs
Si mi se jura
Ca el sei tredasca
Si sei schimniceasca
Prin viii p: prin munti
In Domnul sei creaza
Nimic s'a" nu vazel
Si sit nu auda
be Irate, de rudii
Nici pofiii tociind
Nici clopot trageind
Nici pa sari aintiind
Ci veintul beiteind
Si ape curgeind1).
Doar pe malurile Gangelui si la ascetii din Hima-
laia, daca mai aflam atata instreinare de cele lumesti.
Era oare nevoie ca urmasii sihastrilor daci sä
afle ce este contemplarea religioasa dela niste bieti
calugari de pripas, veniti de peste Dunare on din
spre Moscova ? Astfel de iluzii optice nu se pot naste
decat in mintea arturarilor miopi, arvuniti buchilor
si prin urmare lipsiti de intuitia vietii reale din ma.-
nastirile si schiturile risipite prin toate colturile dos-
nice ale tarii si mai ales prin padurile Carpatilor.
Adevarul e acesta : Arhaismul terminologiei noa-
stre bisericesti (singuri not am derivat numele bise-
ii) G. Dem. Teodorescu, Op. cit. p. 34.

www.dacoromanica.ro
70

ricii din numele tribunalului roman), analiza folklo-

rului, care leaga obiceiurile noastre religioase direct
de ale paganismului roman, §i amanuntul etnografic
al pastrarii comanacului (caciula impletita, ca a ye-
chilor capnobati) ne arata destul continuitatea de
vieata religioasa mai lungs decat a tutulor vecinilor
§i o calms sedimentatie de obiceiuri crestine devenite
traditie. Traind in umbra, am trait in relativa liniste,
cel putin in latura religioasa. Organizatia politica fiind
slat* cea bisericeasca nu putea fi nici ea decat sme-
rita, iar smerenia e o conditie favorabila criticii §i
deci sanatatii morale. Nu ne-am lasat ademeniti de
vantul innoirilor venite de aiurea. Ereziile nu ne-au
spi ti t.'
Din contra, prosperitatea politica si huzurul mate-
rial sunt mai de graba cauze de turburari. Cine zice
ierarhie (civila on bisericeasca) cu multe trepte, acela
zice indata multe ambitii, multe interese §i deci ocazie
de multa ciocnire. In catedrale de marmurd putea fi
pompa, rivalitati, certe intre eretici, prigoniri si tot
neastamparul lumesc. In schituri de lemn (adesea
intreaga biserica era dintr'un lemn ") a§a ceva era cu
neputinta. De aceea, am trait in relativa izolare pana
tarziu. Nici calugarilor bizantini (mai tarziu fanarioti),
nici celor papista§i (sositi cu sabia in mana. la Posada)
nici celor moscoviti nu le suntem datori in latura Evan-
gheliei. Putem privi spre vecinii no§tri (mai ales
In ce prive§te ereziile) cu deplind seninatate, §tiindu-
ne cre§tini mai vechi decat ei §i cu o experienta re-
ligioasa mai bogata decat a lor, cum se va vedea
Si din cele ce urmeaza.

www.dacoromanica.ro
 CAP. VIII

Ac Mica patrundere Un alt semn carateristic

a lui lisus In folklo- pentru ortodoxia noastre este
rul national. adanca patrundere a lui Ii-
sus in legende si alte creatii
ale sutletului romanesc.
Poezia si in deosebi cea populara este ceva
mai filosofic si mai adanc decat istoria. Puterea
poeziei este mai inalta decat a celui mai mare isto-
ric... fiindca prin poezie dobandeste cercetatorul §tiinta
despre felul omenirii in genere, precum §i lamuriri
cu privire la ceea ce este vremelnic on national ".
Poezia este a§a. dar icoana partii eterne din vieata
popoarelor, invatandu-ne despre ele in toate privin-
tele §i adeseori ea este singurul lucru fiastrat fi
mai bine Xi strata din tot trecutul lor.
Cuvintele acestea yin tocmai dela Aristotel, iar
cine crede ca sunt prea vechi, sa afle ca ele sunt
intarite in timpurile noastre §i de vestitul Burckhardt,
unul dintre cei mai cunoscuti §i recunoscuti istorici
mai ales in latura ei mai fins, unde e adtca vorba
de literature si cue artal). Asa dar, cine vrea sa
cunoasca mai de aproape cugetul §i simtirea unui
neam, cand e vorba de vieata sa religioasa, in poezia
populara §i in tot ce ne leaga de folklor se cuvine
s'o cerceteze.
In ce prive§te biserica poporului roman, este nu
se poate mai semnificativa duio§ia colindelor care
z) Jacob Burckhardt, Weltgeschichtliche Betrachtungen (Kro-
ner Leipzig) p. 69.

www.dacoromanica.ro
72

desmearda pe cel nascut in Bethleem, ca §1 cum ar

fi un prunc omenesc, mititel §i 'nfa§etel", para. s'ar
fi nascut in vreun sat de pastori romani, in Car-
pati, la poalele codrului, sub aripa ceruluia. Chipul
lui Iisus culcat in staul, asa cum 1-a vazut imagina-
tia poporului roman, lumineaza tot intunerecul nop-
tii de Craciun : stalpii colibei ciobanilor se prefac in
faclii ; nuielele gardului dela iesle lucesc ca ni§te
lumanari, iar paiele ca ni§te lumini maruntele.

In iesle pe flori de fan

Unde Dumnezeu nastea
Pajiste verde crestea
Din plociuni1), fa clii ardea
Din gradele 2), luminele
Din palle, luminqe...

Aceea§i alintare a pruncului §i in colindele din

Transilvania.
Mititel 1Si 'nfa setel
Fasa-i dalba de matase
Scutecel de dupane13)
Capsoarci de piiioarei.

Unele sung. de-a-dreptul ca un cantec de leagan.

Si mi-si filoua ploaie calcia
Ploaie caldci, de mi-1 scalds
Si mi-si ninge, de mi-1 unge,
Vant leaganul tragana,
Domnul repede crestea...4)

I) Plociuni = pari.
2) Grddele = nuielile cu care e impletit gardul.
3) Dupanel = catifea.
4) Alexiu Viciu, Cohnde din Ardeal, datine de Craciun in
credinte poporane, Buc. 1914, p. 24 27.

www.dacoromanica.ro
 73

Dar nu numai colindele pAstorilor, ci si ale plu-

garilor desmearda. pe Iisus.
In iesle de boi se nii,scu
Cel ce toate le facu
Pe paiele graului
Pe flori dalbe-a fanului
Ce pari is prelur de iesle?
Ce nuiele-s printre pari?
Sunt nuiele argin /ele
Fiul sfant e'n fcifftele...
Iar privelistea aceasta dumnezeiasca este insotita
si de- o minune care se intampla in toti anii : In
noaptea Nasterii Domnului, cerul se deschide cat ai
clips din ochi, ins. numai cine e bun la Dumnezeu"
poate zAri ce se petrece atunci in Slava Ceruluil).
Din astfel de mArturisiri iolklorice (0-am mai putea
adtoga multe altele) poate vedea orisicine cat de
adanc au patruns in constiinta poporului din Carpati
toate imprejurarile celui nAscut in Vifleim".
Cantecele de stea dovedesc acelasi lucru. Dar nota
localA a crestinismului romanesc iese si mai bine la
ivealA in colinde. Maica Domnului este infatisatA ca
o femeie indurerata, care 10 cAuta pe fiul ei pier-
dut in lume :
De va zut, n'ai vcizut ?
De-auzit, n'ai auzit?
De Hristos, fiul meu
Si Fiul Dumnezeu?
Fiuletul meu
Lesne-i a-1 cunoaste
Periprul lui, pana corbului
Fetipara lui, spuma laptelui
Ochiprii luidouci mure coapte

1) Elena Joronca, Colinde din Ardeal, datini de Craciun si

credinte poporane, Buc. 1914, p. 24-27.

www.dacoromanica.ro
74

Coapte de subt foi

Ne-ajunse de ;Vol
Coapte la reicoare
Ne-ajunse de soare,
Coapte la fiamcint,
Ne-ajunse de vent
Mustacioara lui,
Spicul grciului1)

Parca e maicuta batrana, cu braul de lane, din

balada Mioritii.
Bethleemul §i Galileea mutate in Vrancea...
Tot astfel, bocetul Mariei, in ziva cea mare a ras-
tignirii pe Golgotha, suns intocmai ca poezia popu-
lara romaneasca :
Sec* voi isvoarelor
Uscati-vii miirilor,
Uscati-va codrilor,
...Si florile campurilor...2)

Asta nu e retorica, ci jale adevarat4, dovada

despre totala patrundere (am putea zice integrarea)
sufletului romanesc in drama rastignirii. Ne vine
greu sä facem o apreciere comparative in legatura cu
crestinismul altor neamuri. Putem constata atat : fol-
klorul romanesc, privitor la na§terea lui Iisus, pre-
cum Si jalea din Saptamana mare", cu mersul la
denii Si bocetul colectiv la prohodierea de noapte in
mijlocul bisericei sunt realitati adanc simtite in vieata
tuturor satelor romanesti. (De aceea, au §i cajAtat o
expresie literara §i muzicala atat de bogata.) Un cer-
cetator foarte priceput, care n'avea niciun temeiu sa
laude tocmai pe Romani, marturise§te fare inconjur
ca materialul (muzical) romanesc, privitor la ante-
1) A. Barseanu, Cincizeci de colinde, Brasov 1903, p. 567.
2) D. FurtunA, Cuvinte scumpe, taclale, povestiri si legende
romanesti, Buc. 1914, p. 42 Si U.

www.dacoromanica.ro
 75

cele dela Craciun, este incomparabil mai bogat de-

cat al tuturor popoarelor vecine1).
Nu strica sä amintim aici cat de adanc a patruns
si cinstirea Maicii Domnului in simtirea poporului
roman. Se stie ca in cele dintai secole ale cresti-
nismului, Fecioara Maria nu avea niciun loc in li-
turghie. Cultul ei a inceput mai tarziu (in deosebi
ca o reactiune contra Nestorienilor) si abia prin vea-
cul al VIII-lea, Calendarul bisericesc cuprinde si pa-
tru sarbarori in cinstea Prea Curatei Nascatoare de
Dumnezeu". Insa parerile au fost Inca mult timp
foarte impartite cu privire la acest cult. Sf. Toma
de Aquino contrazice pe Sf. Ion Chrisostom, sisi
chinueste mintea cum sa inlature din vieata Mariei
urmarile pacatului" nasterii sale dintr'o casatorie
omeneasca, hind pe atunci insasi casatoria privita ca
un pacat ! Asa a abia-abia (cine-ar crede ?) in seco-
lul trecut, Biserica apuseana, prin enciclica Ineffa-
biles (dela 8 Decemvrie 1854) a pus capat neintele-
gerilor dintre teologi, declarand, in sfarsit, imaculata
conceptie" ca un adevar revelat 2).
Sa judece acuma on si cine daca, dupa arata chin
al carturarilor, nu-i vrednic de luat in seams in ce
fel poporul romanesc, Para opintirea invatatilor, Para
sä fi auzit de certurile Nestorientlor, iar mai tarziu de
ale Dominicanilor si ale Franciscanilor, de interpre-
taxi de texte si alte viclenii scrise on tiparite, a cu-
prins in sufletul sau, alaturi de Iisus, si pe Maica
Domnului, Para sä mai zaboveasca la subtilitati teo-
logice. Grija mamei pentru pruncul cel prigonit de
Irod si durerile ei pentru patimile Fiului rastignit
intre talhari au fost deajuns, ca sa-i faca Fecioarei
Maria un loc nu se poate mai larg in inima poporu-
lui roman. Epistola" Maicii Domnului, nelipsita din
chimirul celui mai singuratic cioban de pe culmile
1) Bela Bartok, Melodien der rumanischen Colinde (Wei -
nachtslieder), 484 Melodien mit einem einleitenden Ansatz,
Wien, 1935.
2) P. Coulange, La Vierge Marie, Paris 1925, F 154.

www.dacoromanica.ro
76

Carpatilor, precum si acatistele indreptate intai §i in-

tai de toate catre Maica Domnului, de orice taranca
in ceasuri grele, sunt dovezi pipaite. Am putea
spune cä nimeni din cer nu-i mai des chemat in aju-
tor de gloata romaneasca decat Precista, adica
Maica Domnului.
*

Acuma, o intrebare : este oare destul de caracte-

ristica pentru cre§tinismul romanesc aceasta atitudine
a poporului nostru fats de Iisus si de Fecioara
Maria ?
Raspunsul vine dela sine : Tocmai imprejurarea
cä e vorba de atitudinea poporului, Prez amestecul
carturarilor, e o dovada lamurita cä folklorul reli-
gios al Romanilor_ este in adevar foarte semnificativ
pentru judecarea sufletului romanesc. Nu ne gan-
dim o clips O. ne facem partasi la culpa romantici-
lor, considerand poezia populara numaidecat supe-
rioara celei culte ; nu vom luneca nici in gre§ala §i
mai mare a celor care cred O. literatura poporului
ar fi un soiu de cenu§areasa,_ traind din farimiturile
ce cad dela masa bogatilor, adica a poetilor cartu-
rani. Daca John Meier a aflat in Cara sa nu mai pu-
tin de 336 de cantece populare imprumutate din carti
(formand un fel de gunoiu 1) cultural), asta este o im-
prejurare locals. Intr'o Cara, gloata cite§te mai
mult ; in alta, mai putin, in cealalta aproape de
loc, iar poporul i§i creiaza el singur literatura si
toata arta de care are nevoie sufletul sau. Credem
ca acest caz e cel mai fericit dintre toate .(sä nu fie
cu suparare celor care se ostenesc mereu sa nu-
mere pe analfabeti, cu suspine2) gandindu-se mereu la
lipsa for de cultura !). Tar carturarii europeni care
il EM gesunkenes Kulturgut.
2) Astfel de observatori superficiali (din consideratii de sco-
laritate) au si creat neroada expresie culturalizare". pentru a
indreptati rolul for in Romania teatrala, care a dus poporul si
statul roman la rusine si mina.

www.dacoromanica.ro
 77

afirma ca poporul nu produce, ci reproduce, de buns

seama ca au avut inaintea ochilor for gloate populare
de o vadita saracie intelectuala. Dar nu asta e re-
gula generala si, on cum ar fi, nu acesta e cazul la
Romani. N'o spunem noi, ci o marturisesc chiar
streinii.
Am aratat mai inainte parerea unui renumit cerce-
tator ungur cu privire la folklorul nostfu muzical
(p.. 75) Putem addoga si judecata altor oameni de
suinta. Un filolog german, impreuna cu alti specia-
listi, si-a dat osteneala sa faca un studiu comparativ
asupra neamurilor care se gaseau in lagarele de pri-
zonieri la sfarsitul razboiului mondial. Se aflau atunci
in Germania reprezentanti ai tuturor popoarelor, din
Indo-China, pana in Franta, Anglia si Canada. S'au
indreptat deci acei cercetatori spre Silezia, unde stiau
ca vor gasi soldati ce vorbeau toate limbile roma-
nice. Intre acestia erau, fireste, si multi Romani.
Tata marturisirea filologului, facuta intr'o opera
publicata dupl. razboiu, in colaborare cu alti oameni
de stiinta :
Ajungand in lagar, comisia s'a adresat comandan-.
tultu, un batran general de rezerva. Cand a venit
randul sa vada si pe Romani, comandantul a intrebat :-
Ce va ganditi sa, faceti cu turma nenorocitilor
acestora, care mor ca mustele ?
I-am raspuns : Noi cercetam sufletul poporului ro-
man in cantecele si basmele sale...
Atunci, bunul batran dadu din cap si prieteneste
ne-a raspuns glumind : Domnilor, zadarnic va pier-
deti timpul, deoarece oamenii acestea n'au sulk/.
S'a dovedit si in aceasta imprejurare, cum se in-
tampla de altfel de multe ori, ce lucru tragic si ce
lipsa de intelegere se poate ivi cand graiul nu poate
stabili o legatura intre cel de sus si cel de jos."
Filologului insa care le intelegea limba si, timp de
luni de zile, s'a adancit in vieata sufleteasca a acelor
prizonieri, i s'a deschis inainte o lume noua. In nicio
sectiune din intreaga comisie privitoare la popoarele
romanice, n'am intalnit atdta bogNie de cantece lirice

www.dacoromanica.ro
78

absolut proprii, §i romante, §i povestiri epice, legende

§i cantari religioase, cantece de nunta §i de dant,
bocete pentru morti §i descantece, etc. Puhoiul (flu-
xul) vietii for tainice it ascundeau in inima for acei
oameni oache§i ai campiei dundrene, care parusera
la inceput ca sunt lipsiti de orice cultura."
Cei mai multi erau analfabeti, dar recitau ante-
cele §i basmele !or chiar cele mai lungi cu o
neclintia siguranta. Mi s'a intamplat ca un povestitor
sä ne in§ire un basm lung de peste un ceas, fara sa
schimbe cuvintele cand 1-am rugat sa-1 repete.
Scrisesem (stenografic) povestirea, iar a doua zi, am
putut sa controlam textul scris, ascultand vorba cu
vorba repetarea basmului." Asta in Silezia.
La Mannheim ne-a pironit atentia o alts colonie
de Romani din Basarabia. Aproape toti inalti, sprin-
teni §i cantand ni*te cantece foarte duioase, in care
era vorba de dorul de casa §i de iubire ; am gasit
la ei §i unele cantece originale pentru Craciun."
Din capul locului, trebue sa marturisim ca, pre-
tutindeni, am gasit la neamurile romanice (adica la
prizonierii for din diferitele lagare) cea mai mare
bunavointa. Impotrivire nu s'a pomenit nicaieri cel
mult sfiala fats de aparatul fotografic. Indata insa ce
li se arata oamenilor ca e vorba de o cercetare stiin-
Of-Ica §i ca socotelile militare sunt lasate la o parte,
dupa cateva zile de traiu impreuna, prizonierii cap.-
tau incredere. Ici §i colo se mai auzeau Inca unele
vorbe de indoiala, banuind unii ca ar fi ceva pus la
cale tot de militari. Camarades, Fa n'a rien a faire
avec la defense nation( le ! Lamurirea aceasta data
de cei care intelegeau in adevar de ce e vorba, ne-a
deschis indata peste tot usa §i inima prizonierilor ').
Cand cercetarea a ajuns pang in lagarul Romanilor
iata cum suns marturisirea filologului german :
Oamenii acestia faceau impresia unei depline stri-
1) Unter fremden Vbikern, herausgegeben von Wilhelm Doe-
gen, p. 339, 348 s. n. Berlin, 1925. (0 colelie de 31 de studii
despre neamurile europene si din alte continente, amestecate
atunci in razboiul mondial).

www.dacoromanica.ro
 79

NTH : infometati §i cu hainele rupte pe ei. Sosiserl

nu de mult in 'agar §i se vedeau bine urmele lipsu-
rile suferite in calatoria for prin Austria, unde fuse-
sera lasati aproape fail, nicio ingrijire. Administratia
lagarului avusese destula greutate, pans sa faca ran-
duiala intre ace§ti oaspeti balcanici. E drept ca-i
venisera in ajutor trei ofiteri romani foarte intelega-
tori, care conduceau aceste turme de copii cu un
singur semn din mama. Era lucru induio§ator sa.
vezi cum pot ni§te fiinte omene§ti sa urmeze pe con-
ducatorul lor, intocmai ca oile pe un pastor."
i totu§i comandantul lagarului spusese din capul
locului ca oamenii ace§tia nu au suflet I
Asa dar, departe de a impArtasi parerea lui John
Meier ca poporul nu produce, ci reproduce", am fi
mai de graba indreptatiti sä ne intrebam : exists
undeva vreo grupare etnica, in care gloata sä fie
capabila numai de a imprumuta, nu §i de a creia ?
Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare, o astfel
de ipoteza ar fi zadarnica, pentruca e cu totul falsg,
cand e vorba de neamul din Carpati. Folklorul po-
porului roman dovede§te ori§icuf o reala putere de
creatie, in toate laturile, Para sa-i lipseasca cea reli-
gioasa 1). Adanca patrundere a lui Iisus §i a Maicii
Domnului in legendele populare este un document
lamurit ea cres.tinismul nostru e nu numai stravechiu
(cum arata amintirile despre martini §i sf. Nichita),
dar are §i o coloratura locals, adica originala, ca
urmare a unei fungi elaborari suflete§ti.
1) Alaturi de colinde, bocete si o multime de rituri in lega-
tura cu nasterea, botezul, cununia, Inmormantarea si alte impre-
jurari ale vietii, simtirea religioasa a poporului roman s'a ma-
nifestat si in trei directii destul de originale : sculptarea troite-
lor, zugravirea de icoane pe sada si incondeierea oualelor de
Pasti. Geniul popular creiaza Inca sub ochii nostri. Afara de
vechile modele nationale, uncle femei cu talent deosebit au
ajuns la variante nu e poate mai interesante. 0 simply tarancA
din Bran, Maria Plotogea, a dovedit un talent de stilizare de
nivel artistic (vezi Oud incondeiate in revista Romania, an. V,
nr. 4). Tot In directia aceasta trebue sa aniintim si opera lui
Picu Patrut, zugrav si poet popular din Siliste (Romania lite-
rat* 12 Maki 1940).

www.dacoromanica.ro
 CAP. VIII

Lipsa aplearii Cat de puternic s'a prins altoiul

spre razbunare. crestin pe vechea tulpina a su-
fletului dacic se poate vedea si
din lipsa inclinarii spre razbunare. Aceasta insusire
am dovedit-o altadata 1). Aci, e destul sa amintim
numai cateva fapte de toti cunoscute :
Dupa ce neamul nostru a aparat timp de secole
hotarul Nistrului si al Dunarii in contra Tatarilor si
Turcilor, cheltuind astfel in paguba puterile sale cele
mai bune 2), cand lupta a ajuns la capat, n'am cercat
o clipa macar sa ne razbunam pe mahomedanii ra-
masi intre hotarele statului nostru. N'am rasplatit
raid cu rau... Din contra, uitand satele arse, locui-
torii dusi in robie, bisericile pradate si pangarite,
not i-am lasat pe urmasii dusmanilor de odinioara sa
traiasca in tihna", ba Inca le-am cladit si geamii din
banii statului si am inflintat chiar scoli pentru pre-
gatirea muftiilor for 3).
I) S. Mehedinti, Trilogii, stiinta, scoala, viata, cu aplicAri la
poporul roman, Buc. 1940, p. 289.
2) Acelasi, Ce este Transikania ?, Buc. 1940, p. 63. Romani
it 3)Unguri, Buc. 1940.
latA ce marturiseste un Tatar dobrogean : Tatarii au ve-
nit in Dobrogea ca refugiati din Rusia taristA din pricina asu-
pririlor ce-au avut de indurat din partea Rusilor, dupA caderea
Chanatului (1792) din Crimeea si mai ales in perioada dinainte
si dupa rAzboiul Crimeii (1854)". Ei au fost primiti in chip
omenos de Romani, iar pentru a arAta lealitatea for fata de
statul roman, musulmanii din Dobrogea au manifestat Inca dela
inceput dragostea for pentru armata tarii. Au inteles ca in
nicio profesiune nu pot arata mai mult devotamentul for fata
de statul si poporul roman, decat in cariera de sacrificiu ca-
S. Mehedinti Creotinismul gomanesc 6
www.dacoromanica.ro
82

Purtarea Romani lor fata de Bulgari nu e mai pu-

tin caracteristica. In anii rlzboiului mondial, de-
purtarea soldatilor bulgari lasasera o mare amara-
ciune in sufletul poporului roman. Le facusem prea
mult bine, ca sä nu firn indignati de atata lipsa de
omenie. Judece orisicine :
La noi, in Ramnicul-Valcei, cea dintai carte de
§coala pentru Bulgari.
La noi, cele dintai tipografii bulgareti (vreo 20),
cele dintai ziare (peste 5o de periodice) si peste 5oe
de cArti in limba bulgara.
La noi, cea dintai reprezentatie de teatru, incura-
jata chiar de prezenta Domnitorului Romaniei.
riera armelor. De aceea, cele dintai scoli romanesti, pe care
le-au urmat fiii musulmanilor au fost cele militare. Iar statul
roman, dupa dorinta express a Marelui Rege Carol J, a acordat
toate inlesnirile tinerilor musulmani, admitandu-i in aceste scoli,
unde au fost primiti bursieri si tratati cat mai bine".
Primirea Turco-Tatarilor in armata, ca ofiteri, tratamentul
bland fata de soldatii musulmani, permisiunea de a-si 'Astra
fesul (care, desi de origins strains, pe vremea aceea era socotit
ca ceva sfant), au facut pe musulmani sä vada in toate aceste
privilegii un motiv mai mult, ca sa se devoteze complet inte-
reselor nationale romanesti".
Turco-Tatarii s'au identificat astfel cu interesele si nazuin-
tele poporului roman, care le-a aratat totdeauna bunavointa si
prietenie. De pildg, chiar dela alipirea Dobrogei, statul roman
a mentinut seminarul musulman din Babadag (mutat azi la
Megidia) pentru pregatirea clerului mahomedan si a profesorilor
de limba lured pe langa scolile romane. Marele si inteleptul
Rege Carol I a inaltat in centrul orasului Constanta Moscheia
Regele Carol". Atat seminarul cat si geamia sunt intemeiate
de stat".
Iar pentru toate aceste privilegii, Turco-Tatarii au dat do-
vada de intelegere si recunostinta fata de statul roman, hots -
rind in mod definitiv de a nu se socoti ca minoritari ci ca niste,
adevcirati cetcgeni romdni de religie mahomedana, adica un
corp solidar cu marea mass a poporului roman" (vezi Turco-
Tatar-a din Dobrogea de colonelul Ali Mustafa, in foaia Do-
brogea fence, Ix Aprilie 1940).
Putem adaoga si un alt document vrednic sa ramana in pa-
ginile istorice. In anul 1940, cand Dobrogea de miazazi a fost
iarasi alipita de Bulgaria, locuitorii mahomedani, ca sä nu ra-
mana sub stapanirea Bulgarilor, au emigrat in Asia Mica. Dar
in clipa cand au parasit pamantul Romaniei, au tinut intai de
toate sa multumeasca guvernului tsrii pentru omenia cu care
au fost tratati...

www.dacoromanica.ro
 83

La noi, inceputurile Academiei Bulgare, ale carei

§edinte s'au tinut intai la Braila, inainte de a fi inga-
duite la Sofia.
La noi, organizarea celor dintai, cete de luptatori
pentru liberarea Bulgariei de Turcii --
La noi, cel dintai parlament (neoficial) al vecinilor
de peste Dunare. Iata ce poveste§te Vazof (un fel
de Alecsandri al neamului bulgaresc). In fiecare zi
(pe la 1876) soseau in Bucure§ti tot alti pribegi, care
fugeau dela moarte... Si erau siliti sa caute in Ro-
mania adapost. Pe Dunare, prin Constantinopole §i
Braila, ba §i prin Viena, soseau neincetat in Bucu-
re§ti alti frati fugari, unul cu calea ferata, altul cu
caruta, iar altii adica cei mai multi pe jos, cu
hainele rupte, slabi, bolnavi, nenorociti. Se intrista
sufletul, privind ace§ti oameni vrednici de mill... Iar
privitorului ii venea §i mai greu, cand incepeau sa
povesteasca scenele de groaza, la care fusesera par-
ta§i on martori". 0 parte din ace§ti fugari se
gramadeau in ora§ele de langa Dunare: Oltenita,
Giurgiu, Zimnicea, Turnu-Magurele S. a., inarman-
du-se sub conducerea lui Botiov. Iar din partea
guvernului roman, circulari secrete erau trimise la
toti prefectii, sä se prefaca ca nu vad Si nu and
nimic" 1).
Se putea o primire mai calduroasa, fats de un
vecin nenorocit ?
Credem ca. nu este o afirmare gratuity, cand
spunem ca intreaga renaptere culturala fi politica a
Bulgariei este tributary Romaniei a Romanilor".2)
Dar nu s'a ispravit cu atat. La 1887, armata
romans trece unarea. La Grivita O. Plevna, pu-
terea Turcilor e franta Si se pun temeliile unei Bul-
garii libere. Cetatile dunkrene : Nicopole, Rahova Si
Vidinul sunt cucerite de Romani care repeta astfel

1) Hristo Capitanov, A donee venire a tut Vazov in Roma-

nia, vezi Romania Literary ", An. II, No. 53, 12 Main, 1940.
2) Al. lordan, Inceputurile teatrulus bulgar in Romania, vezi:
Preocupari literare, An. V, 1940. p. 279 s. a.

www.dacoromanica.ro
 84

dupa aproape trei secole fapta lui Mihai Viteazul.

Care a fost rasplata ?
La 1912, cand imperiul turc era atat de harbuit,
incat Bulgarii, Grecii §i Sarbii ii rup hotarele, cel
dintai gand al Bulgarilor n'a fost sä-§i intocmeasca
statul for deplin emancipat de apasarea turceasca, ci
§i-au indreptat ochii spre Romania ; s'au apucat sa
tipdreasca harti in care hotarul Bulgariei era mutat
tocmai la gurile Dunarii ! Astfel amenintatd, Roma-
nia a trebuit sa mobilizeze armata, iar prin pacea
dela Bucuresti, §i-a asigurat o granite mai bunk' spre
miazazi. Armata romans, desi ajunsese papa in
marginea Sofiei, a crutat capitala Bulgariei de umilirea
unei ocupatii militare.
Urmarea a fost in 1916: pustiirea Giurgiului, isprd-
vile dela Turtucaia, arderea satelor §i alte grozavii,
cum nu s'a intamplat nicaieri pe niciun front al rd.-
zboiului mondial, nici md.car acolo, unde luptau
trupe aduse din alte continente 1).
. Ar fi fost de a§teptat, dupd legea talionului, cand
.

biruinta a ramas pe partea Romaniei, iar trupele ro-

mane au intrat iardsi la 1918, in Dobrogea devastate,
sä stearga de pe fata parnantului once urmd. de
Bulgar, mdturand din Dobrogea toate a.sezarile bul-
garesti... Adevdrul e ca satele Bulgarilor au ramas
neatinse. Nicaieri, nicio executie si niciun soiu de
razbunare.
Daca, in paginile istoriei universale, afla cineva o
imprejurare de felul acesta, ar face bine s'o scoatd
la iveald.... Iar tine se minuneaza ca asa ceva a fost

1) Cine vrea sa afle pans unde poate ajunge cruzimea unui

popor crestin si lipsa de omenie, sã citeasca marturisirile unui
ofiter prizonier, G. Vladescu. Cartea sa Bulgarii e o povestire
cumpatata dela inceput LAM la sfarsit si, tocmai de aceea, cu
neputinta de uitat. Nepartinirea ne oblig6 sa recunoastem ca
ororile bulgaresti au fost ajunse, ba si intrecute de cele ungu-
resti in Transilvania atribuita Ungariei prin dictatul dela
Viena (August 1940).

www.dacoromanica.ro
 85

cu putinta, se cuvine sh afle ceva §i mai greu de

crezut.
Se §tie §irul prigonirilor suferite de poporul ro-
man, timp de secole, din partea Maghiarilor. Cine
i§i reaminte§te silniciile statului apostolic" ungar,
fats de Romani, socotiti ca eretici din cauza orto-
doxiei for : biserici inchise on daramate, preoti alun-
gap, pedepse bAne§ti si trupe§ti, etc. ; cine numara
toate rhscoalele iobagilor romani contra neme§ilor,
stinse de Unguri in sange ; pans la revolutia lui
Horia, frant pe roath impreuna cu capitanii lui la
slar§itul secolului al i8-lea, §i revolutia lui Iancu la
jumatatea secolului trecut; cine §tie ca Ungurii tre-
cuti la calvinism au fost tot atat de du§mano§i §i
cruzi, ca si pe timpul cand erau catolici ; in sfar§it,
cine n'a uitat ca chiar in momentul cand Ungurii
fugeau din fata armatei romane ei au asasinat la Beiu§
pe frunta§ii Romanilor, silindu-i sh-§i sape groapa
singuri, iar la Huedin peste 40 de thrani au fost ar§i
de chlaii cu nume de cre§tini, cine i§i aminte§te
astel de grozdvii s'ar fi a§teptat ca in 1919, Ro-
manii sh incheie acest proces secular, platindn-le
asupritorilor potrivit cu tapta for neomenoasd.
Dupa ce Bela Kun a inceput rhzboiul contra Ro-
maniei, iar armata romans a ocupat Budapesta (August
1919), ceasul justitiei sunase. Ca o continuare la
baia de sange in care dictatorul comunist schldase
capitala Ungariei, cu toate ca Dundrea era oblonita
de cadavre,, puteau sh adaoge §i Romanii cateva
macar cateva, ca un simbol al razbunarii.
Dimpotriva, comandantul armatei romane, intrand
biruitor in Budapesta, a dat urmatoarea proclamatie:
Armata romans nu face razboiu locuitorilor, ci
armatelor care au atacat- o. Osta§ii romani -garan-
teazd lini§tea, avutul §i vieata cetatenilor".
Iar ziarul A. Tarsasag (Oct. 19ic,), duph trei luni
de ocupatie militara, a marturisit cele ce urmeaza :
Romanii an &cut ordine ; au imphrtit gratuit paine,
a§a ca popularitatea for a crescut zi cu zi..! Ocupatia
romans n'a impiedecat vieata Budapestei. Din contra,
a aphrat interesele populatiei, a ajutat comertul, a

www.dacoromanica.ro
86

ajutat si garantat siguranta publics ". Si astfel,

generalul unui corp de armata roman, parasind tam
inamica, a putut da aceasta proclamatie, publicata
de ziarul Egyeteres (6 Martie, 1920): Am respectat
proprietatea, am reparat si indreptat stricaclimile,
asa ca peste tot, pe unde am trecut, am primit dela
natiunea maghiara numai flori si cuvinte de multu-
mire".
Cand sta in puterea noastra, sä palmuim pe Unguri
in mijlocul capitalei lor, not am intors, dupa cuvin-
tele Evangheliei, si obrazul celalalt... De sigur, po-
porul roman are scaderi, ca mice alt popor. E de-
parte de a se crede sffint... Dar daca cineva afla in
paginile istoriei inca o imprejurare la fel cu aceasta,
e bine s'o dea in vileag, ca material interesant pen-
tru filosofia istoriei si pentru etnopedagogie. Iar cine
e curios O. tie si cum ne-au rasplatit Ungurii, dupa
22 de ani, cand dictatul dela Viena le-a daruit fail
razboiu jumatatea din Transilvania, va fi destul sä
afle ca sate intregi au fost nimicite, li s'a dat foc in
timpul noptii, si soldatii maghiari trageau in nono-
rocitii Romani scapati din flacari ; sa afle apoi ca tara-
nilor si intelectualilor romani li s'a batut cu tinte
in spate steagul Romaniei; altora li s'a crestat corpul
si li s'a pus var nestins in rani, on au fost span-
zurati cu capul in jos, rastigniti pe crucea bisericilor
si ucisi in chinuri de care nimeni nu auzise pans
azi li.
Dupa cele insirate pang. aci, rezulta pentru orice
om de bunacredinta concluzia ca, in adevar,'poporul
roman este lipsit de orice inclinare spre razbunare.
Sentimentul acesta presupune calcularea rece a su-
ferintei altuia. Violenta, ca fapt individual, este cu
putinta on si unde. Dar de o aplecare a neamului
x) S. Mehedinti, Ce este Transilvania ? 194o, Buc. i Pro
Veritate (Bul. Soc. geogr. 1940). Cetitorul care vrea sa cunoascii
mai amanuntit ce-au patimit Romanii de pe urma vecinAtatii cu
Maghiarii, vor ceti cu folos lucrarea Romani: p Ungurti, de
C. Sassu (Buc. 1940), un rezumat nu se poate mai clar, scris
cu nepartinirea unui magistrat.

www.dacoromanica.ro
 87

romanesc spre ura calculate impotriva cuiva, evident

ca nu poate fi vorba. '
Cum se explica aceasta pornire spre iertare ?
Unii observatori superficiali s'au grabit sä dea o
explicare simplista : Romanul nu se razbuna, fiindca
nu simte suferinta !
Asa sa. fie ?
Cine isi da osteneala sa priveasca traiul de toate
zilele al taranului roman, acela va ajunge la o incheiere
cu totul deosebita. Va vedea ca ceea ce deosebeste
pe plugarul sau pastorul roman de neamurile vecine
este o mare cumpatare in judecata si o foarte deli-
cate rezerva fate de altii. Din fire, Romanul adeva-
rat este discret, nu da busna in vieata altuia si nu
se coboara niciodata. la nivelul vulgului.- Cercetand
litera tura de caracter plebeian, unul dintre scriitorii
mai tineri a Pacut dreapta observare ca neamul ro-
manesc nu poate fi inchipuit in expresia lui, Para
cuviinfit, sfiala §i discretie".1) Aceasta judicioasa
observare merita cu atat mai multa luare aminte, cu
cat intareste o alta mai veche, facuta de cineva care
putea privi foarte de sus imprejurarile vietii roma-
nesti. Cand a venit in Romania, Principesa de
Wied (mai tarziu Carmen Sylva) a ramas uimita,
vazand ca chiar cea mai de rand taranca sta linistita
in fata ei, fare pornire spre mirare, necum spre
admirare. Nici hainele si podoabele Doamnei, nice
alaiul Curtii nu faceau pe satence sa-si piarda cum-
patul. Priveau Si atat.
Dar linistea asta nu insemneaza nepasare, ci e cu
totul altceva : este o fireasca bunacuviinta intemeiata
pe anume axiome de vieata. Nu le putem insira
aci, amintim insa doua zicatori caracteristice, dela
Romanii din margins, care au vazut si-au patit mai
multe, ciocnindu-se mereu de streini. Rumerii din
Istria zic asa : Glasul lui asiru (adica al magarului)
nu se aude pana la cer". Se poate un bobarnac mai
i) VI. Streinu, Poeti ai filebei (Revista Fundatiilor Regale,
Aprilie 1940).

www.dacoromanica.ro
88

apasat peste nasul celor care fac larma, crezand ca

vor birui lumea cu obraznicia si sbieretul for ?
Romanii din Pind, deprinsi a trai pe culmile mun-
tilor, unde zarea e larga si masurarea lucrurilor
omenesti mai libera, spun aforistic : Rasare soarele
si fara sa cante cocosul" toata filosofia din Chante-
clair al lui Rostand, cuprinsa in cateva cuvinte.
Repede simti deosebirea dintre ceea ce este esen-
tial si nimicurile vietii intre care se numara si fu-
dulia...
Dar si Romanii din Dacia nu-s mai putin ageri
in judecata lor. -Fiind asezati nin calea rautatilor%
cum bine a zis cronicarul, ei au vazut Limp de secole
si secole, mai mult decat once alt neam al Europei.
be aceea, au si dobandit un foarte tin simt in ce
priveste relativitatea lucrurilor omenesti. Nu se mai
sperie de nimic. Mirarea (sau chiar admirarea cand
se intampla sa fie si asta) e mai mult launtrica. .Si
mai ales taranul e cat se poate de rezervat. Cand
it intreba cineva, nu se grabeste cu raspunsul : para.
isi is timp de gandire, sa mai cantareasca incaodata
despre ce e vorba. Cuviincios, lin4tit, discret iata
cele dintai insusiri mai caracteristice ale Romanului.
Mircea, asa cum 1-a zugravit Eminescu, este proto-
tipul neamului intreg :
Un batriin... atat de simplu, dupa vorba, dupa port.
Tu efli Mircea (intreba mirat Sultanul). Ai venit sel
[mi te'nchini
Sei nu schimb a to coroand intr'o ramura de spini?
Domnul insa ii raspunde linistit, cu toata cuviinta
ce se cere unei gazde fats de oaspeti streini :
Cat suntem Inca pe pace eu iti zic : bine-ai venit.
Din sere parka inchincirii... insei, Doamne, sa ne ierti...
De-ti trece cumva prin minte adaoga cu o iro-
the abia simtita :

www.dacoromanica.ro
 89
cu rAzboiu ca sa ne cer /i...
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris si pentru noi,
Bucuroi le-om duce Mate, de e pace, de-i ra'zboiu.
Mai mull demnitate, nici ca se poate.
Si numai cand vede ca Turcul ridica glasul, atunci
inalta si batranul fruntea, apasand darz pe manerul
sAbiei :

Afla, strAine. cA cel -care te-a intampinat

Nu e om de rand... ci este Domnul Tariff Romanesti.
Eu nu li-a§ dori vreodata sa ajungi sa ne cunogi,
Nici ca Dunarea sa 'nece, spumegand a Tale osti
N'avem oaste ?
Asculta dacI vrei sa stiff :
Tot ce m4cei 'n jam asta, raul, ramul...
Mi-e prieten numai mie, iar lie dulsman este
Dupncinit vei fi de Mate, far' sa Prinzi macar de veste..
SA stii, deci, daca n'ai stiut 'Ana azi, ca Io Mircea
Voevod si poporul meu nu ne temem de-a Ta fall,
Baiazid !
Se isprAvise cu Maria Ta.
Asa dar, rezerva, discrejie, cumpatare... (intocmai
ca in cunoscutul aforism al lui Maiorescu). Acesta
este fondul psichologic si etic al neamului din Car-
pati. Si asa a fost el totdeauna: dela Dromihete,
invingatorul lui Lisimah, pans la Marele Basarab,
biruitorul Ungurilor la Posada, la Rovinele lui Mir-
cea si Cosminul lui Stefan care poftise pe regele
Poloniei (intocmai ca si Basarab) sä plece pe drumul
pe care venise, ca sa nu strice Cara. Intai, vorb
bunk, cat suntem Inca pe pace". Iar dad. nu inte-
lege e randul spadei, la locul si la timpul potrivit.
Asta a lost legea cea mai veche a judecatii si a
purtArii noastre. Iar izvorul acestei atitudini 1-am
arAtat : este primatul sufletului" si stravechea obis-

www.dacoromanica.ro
90
nuinta dacica de a privi in toate imprejurarile mari
spre zarea vesniciei. Izbanda de o clipa (fie a
noastra, fie a altora), precum si caderea de o clipa
(fie a altora, fie a noastra) nu ne face sa ne pierdem
cumpatul. Ca doar n'au intrat zilele in sac". Ceea
nu e azi, s'ar putea sä fie maine... Asa dar nu to
grabi sa judeci pe cineva, dup . isprava unei singure
zile. .Si mai ales is seama : pune-ti ca o lege a pur-
tarii in vieata : fereala de vulgaritate, de badcircinie fi
de nedreptate. Fereste-te de acestea, ca de foc, fiindca
nu-s vrednice de omul care e om, si fiindca datoria
cea dintai a vietii este tocmai omenia. Asa ne-a
poruncit Zamolxe. tia el ce stia..
Intre sensualismul popoarelor dela miazazi (cu
bachanalii, saturnalii, lupanare, lupte de circ... si de-
alde astea) si salbaticia barbarilor dela miazanoapte,
care traiau ca Pieile-Rosii, band din cranii de om
in loc de pahare, poporul carpatic forma o insula de
o netagaduita superioritate morala comparabila
doar cu a celor ce ascultau Vedele pe malul Sfantu-
lui Gange. Iar parerea asta nu e o lauda de sine, ci
era imparta§ita §i de altii. Strabo, cel mai mare
geograf din vechime, explorator peste maxi si tari,
spune lamurit :
E un lucru de care nimeni nu se poate indoi fi
care rdsare din kaki istoria Gefilor (Dacilor) : rcivna
religioasii a Jost de cand lumea caracterul precum-
panitor at lira for ".
i vedeti : tocmai asta e si impresia pe care ne-o
lass toti barbatii reprezentativi ai neamului, dela vi-
teazul dar iertatorul Dromihete (care ospateaza pe
Lisimah, dusmanul biruit, apoi it lass slobod), pana
la Horia care, in ajunul frangerii pe roata, nu are
alta grija mai mare, decat sa-si impace cugetul,
iertand pe cei care it vandusera, dandu-1 pe mana
calaului; si pang. la Tudor indulgent fats de tra-
datorul ce-1 va rapune apoi miseleste.
Hotarit lucru : razbunarea si cruzimea nu e in firea
poporului nostru, ceea ce a si &cut pe Zilot-Roma-
nul O. se planga cu ciuda si amaraciune de buna-

www.dacoromanica.ro
 91

tatea cea cu prostie a Romanului" Prea i se 'A-

rea din cale-afara bun.

Se ridica insa aici o grea intrebare : E bine oare

ca poporul romanesc a ajuns la o astfel de conceptie
despre vieata on este un rau ? si Inca ceva : atata
ingaduinta, chiar fats de du§mani, sa fie oare o
insusire sincera on e numai fatarnicia unui neam
slabanog care face din slabiciune o virtute ?
Unii carturari mai mai mult sau mai putin streini
de rasa noastra cred ca toleranta Romanului ar fi o
simpla nepasare, adica ceva negativ : lipsa de sim-
tire sau chiar un soiu de lasitate. Pentru astfel de
critici, Romanul este ateu", lene§, lass -ma sä to las...
adica aproape de nulitate morals.
Cine cunoaste insa vieata satului romanesc, nu nu-
mai din goana trasurii ori dela fereastra vagonului
unui tren, acela gase§te altceva :`Toleranta Romanu-
lui fata de religia altora (caci de asta e vorba aci)
nu e ceva negativ §i nu are nicio legatura cu sla-
biciunea sau cu teama. Ce teama putea O. aiba
Moldova lui Alexandru cel Bun, fats de ni§te Husiti
pribegi ? Din contra, pentru Domnul Moldovei ar fi
fost un castig politic, daca i-ar fi alungat, mai
ales ca. regele Poloniei §i al Ungariei ii cereau acest
serviciu in numele catolicismului. Totu§i, Alexan-
dru s'a impotrivit : era sub demnitatea lui, ca Domn
al unei tan libere, sa alunge pe ni§te bieti pribegi,
persecutati pentru credinta lor: Apoi, nici nu era po-
trivit cu caracterul sau de om Bun", cum a §i 11-
mas in amintirea Moldovenilor.
Adevarul adevarat e ca nici prin gand nu-i trecea
si nu-i trece nici azi unui Roman sä necin-
steasca biserica §i credinta altui neam. 0 astfel de
fapta i s'ar parea nu numai o necuviinta, dar §i o
prostie. Neamul nostru, cum o arata chiar proverbele,
adica intelepciunea lui seculars, §tie ca sufletul cuiva
nu poate fi prins cu cle§tele : dragoste cu sila nu
se poate". Asa dar e o nebunie sä cauti a dobandi

www.dacoromanica.ro
92

pe cel de alts lege, daramandu-i biserica, punandu-i

franghia in gat sau frigandu-1 pe cArbuni./ Mijloa-
cele acestea sunt prea neghioabe §i deci sub nivelul
judecatii unui Roman care, o fi avand el multe cu-
sururi, dar n'a indrAsnit Inca nimeni s6.-i spuna ca
e prost.
Prin urmare, toleranta romaneasca fats cu cei de
aka lege" nu izvora§te nici din teams, nici din
vreo aka slAbiciune, ci din sincerA convingere ; nu e
ceva negativ, ci este atitudinea positiva a omului
matur care nu-§i pierde timpul cu zAdarnicii: Ex-
clusivi§ti se arata de obiceiu capeteniile confesiunilor
religioase, adica preotii. Dar, la noi, nici asta nu se
intampla. IatA marturisirea unui cleric roman : In
Transilvania, gloata poporului nu tine seams nici
pans am dacA biserica in care intrA e unite sau ne-
unitel, iar in Dobrogea, Romanul prime§te in bise-
rica sa §i pe Grec, §i pe Bulgar, si pe Armean...
fail deosebire. Merge mai departe: pot afirma, adaogA
preotul, el nici pe Turc nu-1 sile§te sa iasA afarA...
Romanul in Dobrogea, ca §i in Maramure§ §i in alte
pArti ale tArii, gaseste in cre§tinismul sau ortodox
ocazie fericita de a inlatura once galceviri §i de a
se infrati cu alogenii" ').
-Asa dar, nici urma de fricA sau nepAsare, ci o
reall ingAduinta fall de oaspeti. RAbdarea nu in-
semneazA nici frick nici prostie. A rAbda, in bunl
limbs romaneasca nu insemneaza numaidecat a su-
feri in chip pasiv impilarea cuiva, ci poate insemna
cu totul altceva : a prima cu bunAvointa unele greu-
tAti aduse de imprejurarile vietii §i, la nevoie, a su-
porta cu lini§titl §i bArbateasca hotArire ceea ce nu-i
cu putinta de inlAturat.- Numai slAbanogul scance§te
ca un copil §i se tangue§te in fata durerii ; cel tare
sufera in tacere, ajutat de credinta ca vindecarea
este Inca cu putinta. SA fi fost oare dovada de
t) Pr. C. Staicu, Biserica ortodoxd fata cu minontAtilie
cresfine din Dobrogea (vezi foaia Dobrogea-junci din zo Au-
gust, 1940).

www.dacoromanica.ro
 93

lasitate retragerea din fata navalirilor barbare si ada-

nostirea in codrii si in Valle muntilor ? Dar atunci,
omenirea toata ar fi netrebnica, flindca toate nea-
murile au facut in astfel de imprejurari acelasi lucru.
Cine nu-si apara capul de pietroiu ? A inconjura
primejdia, ferindu-te din calea ei, cand nu este alt
chip, e treaba de om intelept. Ce-am zice despre
Romanii evului mediu, daca ei ar fi considerat ca o
datorie sa iasa in fata tuturor barbarilor si sa se
ciocneasca cu ei pe toate cane si cararile ? Ex ar fi
dobandit poate aprobarea criticilor mai sus amintiti,
dar neamul romanesc n'ar mai fi unde este si cum
este, ci s'ar fi macinat de mult. Din contra, retrage-
rea din fata puhoiului si chiar pustiirea tarii in
calea dusmanilor (cum face Stefan - Voda) a fost
lucru cu minte.' Numai fricos nu era Stefan, despre
care cronica spune ca se asernana cu un leu... ce
nu-1 poate nimeni imblanzi. Lui si odihna altuia ii
parea ca pagubd ! (Ar fi vrut sa-i vada pe toti trezi
si mereu gata de lupta...). La lucruri de razboaie mes-
ter, unde era nevoie. El insusi se vira, ca vii-
zcindu-1 ai sai sa nu indcird fiteze (adica sa nu dea
indarat macar un pas). Si pentru aceea, rar razboiu
de nu biruia" (Ureche).
`Rabdarea asa dar se poate imparechea si cu vite-
jia cea mai mare; cum a te bate cu vanturile sau a
bate valurile cu vergi, numai vitejie nu se chiama.
Dimpotriva, rabdarea poate fi uneori semnul celei
mai adanci intelepciuni, cum se stie din filosofia
stoicilor. E cunoscuta atitudinea for in fata vietii:
Nu te turbura si nu-ti pierde cumpatul. Chiar daca
s'ar darama Universul, (si fractus illabitur orbis) ra-
mai neclintit. E treaba de copil ') sa te vaiti in fata
nenorocirilor, oricat ar fi ele de grele si neasteptate.
1) Dela o femeie buna si inteleapta, mi-a ramas inca din
anii prunciei o vorba care nu-i lipsita de umor : raba ! cu
rabdarea, ii rupi pielea" adica pzelea du,smanuluz !" Stoicis-
mul acesta rural cuprinde sinteza unei mari experiente, pe care
n'o poate intelege si pretui decat cel care cunoaste de-aproape
toate greutatile vietii dela tarn.

www.dacoromanica.ro
94
Asa dar, e dovada de maturitate sa iai imprejura-
rile cum sunt, spre a le preface apoi, cu timpul, cum
vrei to sä fie. Lucrul de capetenie e sä ai un ideal
in vieata. Iar pe acesta poporul nostru 1-a avut tot-
deauna inaintea ochilor. Dovada e intelepciunea pro-
verbelor §i frumusetea artei populare transpune-
yea seculars a realitalii de toate zilele in forme
ideate. Ganditi-va, de pilda, la basmele romanesti.
Ele sunt Iliada §i Odiseia (un fel de odiseie imagi-
nara) a poporului din Carpati. In eroii pove§tilor,
Romanul arata cum ar fi voit el sä fie lumea : sä
birue totdeauna Fat-Frumos, iar Smeii, Capcaunii,
Sgripturoaicele... sä fie totdeauna biruite ; sa scape
Ileana Cosinzeana din toate primejdiile §i Binele sä
iasa la iveala chiar de acolo de unde to a§tepti mai
putin : Feciorul cel mai mic al imparatului sä fie el
mai nazdravan §i mai voinic deck toti fratii lui, sa
faca ispravi mari, find bun §i milos fats de un cio-
carlan schiop, ba §i de o furnica on de un tantar,
§i sa afle mantuire chiar cand ajunge parasit de toti
§i de toate, nimerind tocmai la Sf. Vineri, Intr'o ma-
nastire, undeva, la marginea pamantului... Fiindca,
dup. mintea §i inima Romanului, lumea asta nu
poate fi un fel de iarmaroc al nebunilor, ci are ran-
duiala ei, dela care nu se poate abate, deoarece in-
su§i Dumnezeu umbla cateodata cu Sf. Petre, O. mai
vada ce fac oamenii; sa-i ajute §i O. le indrepte ca-
rarile.
E sigur, ass dar, cu totul sigur, ca poporul nostru
a avut §i are o inalta conceptie despre menirea
vietii : proverbele, basmele, baladele, cantecele... si
toate manifestarile artei populare o dovedesc cu pri-
sosinta. Dar alaturi de folklor, avem la indemana
§i fapte mai noun, petrecute sub ochii no§tri §i care
t) In timpul din urrna, s'a facut o mare risipa de vorbe cu
caracterizari etnografice intemeiate pe vieata subconstientA ; am
ajuns chiar la o filosofare despre inconstdent. Sub influenta
unor metafizicieni moderni, la care s'au adaogat istoricul
Spengler, etnograful Frobenius si al ii, un imens verbiaj a nä-
padit nu numai scrierile filosofice, dar si unele stiinte inteme-

www.dacoromanica.ro
 95
nu lass nicio indoiala cat de chibzuit poporul no-
stru parste spre un ideal propriu.
In pragul acestui secol, dup. ce gloata neamului
romanesc a fost turburata de mai multe mi§cari
agrare, a izbucnit in 1907 o foarte primejdioasa ras-
coala taraneasca. Durerile de atunci sunt vii Inca §i
acum in amintirea contemprani]or... Dupa un astfel
de cutremur social, ar fi fost de a§teptat o perioada
de inertie sau chiar de tainuita revolta. Nici urma :
peste §ase ani, (in 1913), gloata taranimii, indata ce
a sunat mobilizarea, a trecut Dunarea cu sufletul li-
ni§tit, §tiind bine ca trebuia sä apere tam de ame-
nintarea Bulgarilor care voiau sa mute hotarul la
gurile Dunarii, anexand tot tinutul dintre Silistra
§i Tulcea I
Apoi, indata ce-a ispravit campania din Bulgaria,
aceeasi gloata rurall cerea fati§ un sacrificiu ne-
asemanat mai greu : sa fie dusa la lupta pentru des-
robirea neamului romanesc de peste munti. Vointa
aceasta de jertfire, pentru implinirea unei mari da-
torii, sä fie ea oare semn de nepasare" §i de to-
leranta pasiva... cum cred cei care au categorisit po-
porul romanesc in chipul mai sus arat at ?

iate pe cercetAri concrete. Panel acuma, era o procedare elemen-

ara, sii lamurim ceea ce e necunoscut, plecand dela ceea ce e
cunoscut cu destula claritate. (Descartes s'a ostenit sA si formuleze
unele Regulae ad directionem ingenii.) Acuma, unit lsi permit
originalitatea de a pleca dela inconstient, adica dela necunoscut,
pentru a explica fenomene foarte complexe. 0 imensa aiureala
stilistica a inundat si scrisul romanesc, o betie de abstrackii"
mai primejdioasa deck betia de cuvinte" pe care o biciuise
candva T. Maiorescu. Pare cd ne-am intors la ceea ce Hum-
boldt numea saturnalii metafizice".
LAsand insA la o parte aceste abuzuri care nu pot fi consi-
derate ca semn de sanatate intelectualA, credem CA ne e permis
sit afirmam macar atat : legatura intre ceea ce std sub pragul
constiintei sub limine si ceea ce se iveste deasupra acelui prag
nu poate fi negata, iar folklorul ni se pare manifestarea cea
mai directa si mai completA a sufletului din penumbra si chiar
din umbra vietii psihice a unui neam. Ceea ce am spus
mai sus despre basme si proverbe nu-s simple ipoteze, ci au
un substrat real.

www.dacoromanica.ro
 96

SI raspunda fiecare cum va voi, dar niciun om.

de buna credinta nu va putea considera manitestarea
aceasta ca o atitudine negativa on ca semn de frica
sau de las egoism.
Inc. o dovada : La 1916, a sosit si ceasul cel greu
al jertfei. Si, cu toate ca cei dela carma n'au fost
la inaltimea dorintelor gloatei si nu ingrijisera cum
trebue de pregatirea ostasilor, armata a trecut Car-
patii cu cel mai eroic avant. Iar dupd uriase opin-
tiri in trecatorile muntilor, prinsa intre dusmanul
dela Dunare si cel din Transilvania, a fost silita sa
se retraga spre Moldova, bantuita de boli molipsi-
toare si de cele mai grele lipsuri.
Totusi, numai dupa cateva luni, aceiasi oameni,
avand acum arme si munitii cum cereau imprejurg.-
rile, s'au mg.surat in trei man batalii (Marasti, Cire-
soaia si Marasesti) cu dusmanii din ajun si a Minas
biruitoare, cu toata tradarea ruseasca. A gloatei
fusese vina, daca n'a avut din capul locului carmui-
tori la nivelul nevoilor neamului si statului romanesc ?
Si acum, iata o dovada de caracter mai general,
din care se poate vedea si mai bine firea poporului
roman. Dupa incheierea razboiului mondial, toate
tarile se simteau obosite, saracite si bolnave. Un
cugetator spaniol, care isi petrecuse tineretea in
Germania, pusese acest diagnostic: Pentru Europa, ziva
de maine nu cuprinde nicio speranta. Naliunile mari
nu se odihnesc din cauza oboselilor luptei, cum zic
unii, ci pentru altceva : in niciuna din ele nu existg
dorinta lamurita spre o forma mai &ma de vieatii, care
sa-i stea inaintea ochilor ca model ademenitor spre
schimbare 1).
Nu numai atat. Zapaceala era atat de mare, incat
agerul critic a putut fac o profetie care s'a si impli-
nit. Pe cand mii si mii de sgarie-hartie si milioane
de demagogi predicau idealul marxist si impingeau
spre dictatura proletara 2), Ortega le-a spus lamurit
1) Jose Ortega y Gasset, Stern und Unstern, Gedanken caber
Spaniens Landschaft und Geschichte, Stutg. Berlin, p. 6o.
2) In Romania, satele isi vedeau de munca, dar in orase lu-

www.dacoromanica.ro
 .91

Tot ce se petrece acum pe fata pamantului Se. vi

sfar,si cu risiftirea pretentiei gloatelor de a lua in
maul conducerea vietii publice" (1920). In adevar,
am §i vazut ivindu-se rand pe rand in Italia, Spania,
Portugalia, Germania, Polonia, Rusia, Turcia, Grecia
ba §i in China dictatori mai mult sau mai putin
Nisi. (Cat de puternic a fost revirimentul, s'a putut
constata din imprejurarea Ca chiar Franta republicans,
patria tuturor revolutiilor democratice, incepand cu
cea dela 1789, a trebuit sa dea unui osta§, mare-
§alul Petain, puteri quasi- dictatoriale.) Scriitorul spa-
niol ar putea sa se laude cu exactitatea prevederilor
sale.
Este insa cineva care ar putea sa se laude §i mai
mult, fiindca prevazuse acela§i lucru mai dinainte §i1
exprimase intr'o forma §i mai concreta : e gloata po-
porului roman. Nici nu se ispravise bine razboiul §i
rata ca din toate satele Romaniei a rasunat aceasta.
chemare :
Noi, plugarii, am vazut in timpul luptelor ca. lu-
crul cel mai de seama este comanda. Razboiul s'a
sfar§it, dar lupta inca nu ; este nevoie de o noun
opintire, ca O. punem la cale Tara, incepand cu
munca pentru painea de toate zilele, §i pans la o
dreapta implinire a legilor, de sus §i pang. jos.
Fara carmuitor bun, nu se poate face nimic. Am
vazut-o- in transee..., am vazuto In toate luptele,
din Carpati, pans la Marasesti si la Buda-Pesta...
De aceea, peirinte al o§,tilor, (se deprinsesera sa
zica tats" unui general) nu ne parasi. Fa to ran-
duiala. Nadejdea toata e la tine, in tine ne punem
toata increderea..."
Din nenorocire, generalul chemat cu atata buns
credinta de gloata poporului roman s'a dovedit mai
prejos de a§teptarile neamului. Raspunderile" sale §i
ale altora ca el raman sä fie dramuite in fata istoriei.
cratorii din fabrici, agitati de seiii socialisti (printre care cei mai
de seama erau Evrei) faceau greve si marl demonstratii comu-
niste, ba s'au gAsit si intelectuali care sä declare fati a
lumina vine dela rasarita, adica dela regimul sovietic.
S. mehedlnti Crestinismul Romanesc 7

www.dacoromanica.ro
98
Un lucru insa nu se poate tagadui : ca toleranfa si
rdbdarea gloatei romanelsti nu-s o calitate negativa,
ci o atitudine infeleapta, gata sere fapte positive, de
cafe on pofiorul dimprejurul Cat-pa/icor a avut in
fruntea sa o personalitate eminenta". In astfel de
imprejurari termite, el a fost gata sl mearga pand
in panzele albe" cum a dovedit-o dela Posada Ma-
relui Basarab pans la Mardsti, Marasesti, Ciresoaia
si in luptele dela Tisa in 1919.
Mai este acum nevoie de o dovada si mai noud ?
0 avem si pe aceea. In clipa cand gloata pluga-
rilor, oameni ai traditiei de veacuri, ridicau mainile
spre un carmaciu, cdruia ii cer sä villa cu once
innoire, numai sd. aducd. inscaunarea dreptatii si sd.
realizeze idealul de ordine fail de care muncitorul
gliei nu poate trai, muncitorii fabricilor, sub iniluenta
marxismului si a streinilor care it importasera in
Romania (cei mai multi Evrei si nibilisti rusi) puneau
la cale cu totul altceva : revolutia comunista. In Ca-
pitald, greve si iar greve : siruri nesfarsite de lucra-
tori, pardsind fabricile, strabateau orasul, cantand
internationala. Cate patru-patiu in rand, un fel de ba-
talioane pestrite, in care numdrul femeilor era aproape
tot atat de mare ca si al barbatilor, sub ochii poli-
tiei neputincioase aratau pumnul catre burjui", iar
in cantecele for armata era blestemata, ca unealta a
burghezilor... La Iasi, unde numdrul Evreilor era
coplesitor, primejdia desorganizarii era si mai mare :
grevele se tineau lant, iar manifestarile comuniste se
repetau de cateva on in fiecare saptdmana. Se si
soptea numele viitorului presedinte al republicii So-
vietice din Romania (un Evreu). Lucratorii dela
caile ferate chiar ridicasera steagul rosu deasupra
atelierelor dela Nicolina. Anarhia era gata.
S'a vazut atunci un lucru vrednic de mirare : un
muncitor metalurgist, impreung. cu o maul de mun-
citori romani, alutati de cktiva studenti universitari,
s'au pus in curmezisul anarhiei si organizara din
indemnul sufletului for Garda Constiintei Nationale'.
Apoi publicara inteo foaie intitulata Congiinfa un

www.dacoromanica.ro
 99

manifest care dovedeste, Para putinta de indolala, ca

miscarea idealists a paturii rurale nu era izolata, ci
raspundea uni sono §i in sufletul Romanilor dela
orase, nemolipsiti de propaganda internationals. Ma-
nitestul apare la 9 Februarie 1920, adica indata dupa
incheierea pacii, si Inca din August 1919, pe toate zidu-
rile Iasi lor, se lipase un manifest care inaugura par-
tidul unui Socialism national crestin", pe cand nu-
mele lui Hitler era Inca necunoscut in Romania.
Cuprinsul acelui manifest e bine sa ramana in amin-
tirea urmasilor, fiindca el dovedeste un lucru de mare
insemnatate : oamenii muncii efective (taranii si lu-
cratorii romani din orase) alaturi de oamenii earth,
reprezentati prin tineretul universitar, Para sä vada
vreo Oda aiurea, manifestau o vie sete de innoire
de idealism practic, nu numai teoretic si verbal 1).

i) Spicuim ceva din acel Apel cdtre mesericqi, muncitori,

soldati isi tarani romdni ". Fratilor, dupa ani de groaznice
lupte, lumea sarbatoreste pacea intre oameni. Conducatorii lumi-
nati din toate tarile civilizate se silesc sa Inlature razboiul... dar
iata Ca din Rasarit, se aud glasuri de ura, care vadesc nazuinta
dusmanilor nostri de a ne sfasia prin invrajbire... Din Rusia,
stapanita de intunerecul invataturilor gresite, pornesc indemnuri
de lupta, de parjol si uciderea fratilor de acelast sange. Din
Ungaria se aud aceleasi indemnuri. Dusmanh dela Rasarit
s'au unit cu cei dela Apus, sa turbure linistea noastra si sa ne
poata cotropi. Streinii de peste hotare incearca. prin Instreinatii
care traiesc in sanul tariff noastre sa ne imparts paharul cu
otrava. Au cutezanta sa spuna ca indemnurile for se fac in nu-
mele pacii, al dreptatii si al libertatii, in numele muncitorilor,
dar cuvantul for e minciuna. Zic ca vor pacea, dar o nimicesc
omorcind pe cei mai vrednici. Cer libertatea, dar prin amenin-
tarea cu moat-tea, silesc lumea sa Ii se supuna... Ne spun ca
nu voiesc razboiul, dar ei se razboiesc. (Bela Kun incepuse
atacul contra Romaniei.) Cer desfiintarea armatei, dar ei se
Inarmeaza...
Datoria oricarui bun Roman e de a se ingriji ca samanta
neIntelegerii sa nu princla radacini... Pastrativa sufletul curat.
Nu uitati.ca mantuirea noastra este munca, unirea si cinstea.
Frati soldati, cu armele voastre ati implinit pentru vesnicie
hotarele tariff... Nu lasati ca maini streine sä strice ceea ce voi
ati savarsit...
Frati tarani, Dumnezeul parintilor nostri s'a induiosat de su-

www.dacoromanica.ro
'TOO

Aducandu-si aminte de invataturile lui Eminescu.

tineretul universitatii in care traditia nationals era
mai vie 1), a inceput o miscare de regenerare simtita
apoi din hotar pand in hotar.
Cat de adanc a rasunat acea initiative in sufletul
poporului nostru, s'a dovedit peste douazeci de ani,
cand in ziva blestemului" (Iunie 1940), capul tarii
a chemat in ajutor tineretul legionar spre a opri fa-
ram area hotarelor.
Asa dar, procesul e incheiat. Criticii superficiali,
care batjocoreau poporul nostru, atribuindu-i o ploaie
de calitati negative : ateu, nepasator, lenes, pesimist..
sunt victima unei iluzii ; ei pun pe socoteala gloatei,
pacatele carmuitorilor de duzina din epocile slute ale
istoriei Romanilor. Mte acesti critici grabiti ca re-
gatul nu exists de multa vreme, dar a existat de
atatea veacuri Romcinul, ceea ce e cu mult mai mult.
Iar prin acest cuvant intelegem gloat de totdeauna
a muncitorilor care totdeauna §i-au indeplinit datoria,
lucrand ogorul, pastrand fiinta neamului carpatic si
dand dovada prin minunatul sau folklor ca are si un
inalt ideal de vieata.
Prin urmare, lipsa aplecarii spre razbunare si to-
leranta de care a tost aci vorba, nu este o fatarie
izvorita din slabiciune si lasitate ; rabdarea Roma-
nului nu este pasivitate, ci cumpatare si dovada de
maturitate sufleteasca, cum si era de asteptat dela

ferintele noastre... Fiti recunoscdtori fatd de bunul Dumnezeu.

Indoiti-va putenle la munca, strangeti roadele pamantului si
fiti linistiti... Aparati pAmantul dintre Nistru si Tisa, Dundrea
si Marea Neagra prin munca si iubirea voastra.
Frati Romani, in voi sta nAdejdea si puterea acestei tdri...
Dusmanii ne ataca la Nistru si la Tisa... MAntuirea noastra e
munca, cinstea, iubirea de neam si credinta in Dumnezeu...
Spuneti streinilor si instreinatilor care cearcA sA ne tulbure cd
in jurul nostru s'a format o garda nationals care vegheaza si
va lupta contra tutulor celor ce vor sd samene neintelegere-
intre noi. (Conatiinta, An. I, nr. 1, 3o Aug. 1919).
1) Corneliu Codreanu, Pentru legiunari, Siliiu 1936, p. 48.

www.dacoromanica.ro
 101

un popor atat de vechiu §i de incercat, asezat in

calea tuturor rautatilor .
Se intelege insa dela sine ca aceste insu§iri carac-
teristice, find legate de gloata, ele au iesit §i mai
mult la lumina, in personalitatile reprezentative ale
neamului, cand norocul adica loteria ereditatii
a facut sä se iveasca §i astfel de figuri tipice.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IX

Supunerea la suferinfe Ca dovada ar fi destul

ca mijloc de purificare sä amintim inclinarea
morals. Dacilor spre ascetism,
un lucru neobi§nuit
in tarile Mediteranei 1) §i cu atat mai mult in padu-
rile din miazanoapte ale Europei. Pentru Dacii ne-
muritori", vieata pamanteasca era doar o pregatire
pentru cea de dincolo". De aci, stoicismul for Si
barbatia in razboaie, la care luau parte uneori Si
femeile §i copiii. Geograful Pomponius Mella ne
spune cä erau totdeauna gata de moarte (ad mortem
paratissimi). Dorinta de a muri (attetitus mortis)
izvora din credinta cä tot ce e pamantesc are putin
pret fats de ceea ce va urma in lumea nemuritoare
§i perfecta a sufletelor. Despre asta, avem dovezi
pipaite :
i. Na§terea copiilor era insotita de o grija vecina
cu intristarea, pe cand moartea ii umplea de bucurie.
2. Evlavia fats de morti Si gandul la Dumnezeu
era la ei ceva nu se poate mai firesc. Pe cand Iisus
predica invataturile sale neamului indaratnic din Pa-
lestina, Strabo marturise§te despre locuitorii din Car-
pati ca un lucru §tiut, de care nimeni nu se indoe§te
de cand lumea" : ca ravna religioasa era caracte-
rul precumpanitor al firii for ". Iar mai tarziu, Iulian
Apostatul marturise§te §,i el abnegatia Dacilor §,i
i. Abia prin raspandirea cultului mithraic a pAtruns conceptia
aceasta in sfera civilizatiei grecolatine, pe cand in Carpati ea
era de mult cunoscutA prin Zamoixe.

www.dacoromanica.ro
104

curajul in razboaie, ca urmare a deslipirii de cele

pamante§ti.
De aceea, se cuvine sa observam ca Eminescu
a dovedit o foarte fins intuitie, cand, in Rugaciunea
unui Dac", a pus in gura celui care vorbeste cu
Zamolxe aceste cuvinte pline de setea purificarii prin
suferinta.
Gonit de toata lumea... prin ani mei sa trec
Pan' ce-oi simfi ca ochiu-mi de lacrime e sec
. .
Si-aceluia, Pa' rinte, dai coroanci stumps,
Ce-o sta s' asmuta cciinii, ca inima-mi s'o rumps,
lar celui ce cu pietre ma va izbi in fala,
Indura-te, Stapcine, si da-i pe veci vieatci !
Dar sa lasam §i marturia geografilor vechi, §i in-
tuitia poetului, spre a ne apropia de fapte istorice
cunoscute pans in amanuntime. Sta scris la cro-
nica tarii pentru 10 Ghenarie, anul dela Facerea
Lumii 6983 (1475) ca pe valea Barladului era frig,
ceata mare, vreme mocnita. Sultan Mehmet, Impa-
ratul Turcesc, intrarmand oaste 120.000 de oameni,
§i oaste tatareasca Si munteneasca... au trimis-o asu-
pra lui Stefan.Voda... Tar Stefan-Voda au fost in-
Vatat pe ai sai de au fost parjolit iarba peste tot
locul, de au slabit caii Turcilor, cei ginga§i, si
apoi, ajutand §i puterea cea Dumnezeiasca, cum se
va tocmi voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, asa
i-a cuprins pe Turci o negura, cat nu se vedeau
unul cu altul...".
Urmeaza descrierea luptei, in care multi Pa§i §i
Sangeati au pierit... §i pu§cele (tunurile) le-au do-
bandit, §i steaguri mai mult de o suta au luat".
Si scrie loan Stricovskie ca o suta de mii de
trupuri sa fi cAzut intr'acel razboiu...; ca au vcizut
ochii sai gramezile de oase, unde a fost acel razboiu..."
Si sfar§e,ste a.sa : Aratatu-s'au Stefan-Voda, dup.
acel razboiu, plecat cu biruinta (aClica smerit) ; dela
Dumnezeu singur au numarat ,cti este izbanda.,

www.dacoromanica.ro
 05

Patru zile, nicio mancare n'au mancat, fara numai

pane cu apa."
Inchipuiti-va acum ce va fi fost in lunca Barladului
din jos de Vaslui. Erau acolo si oameni de alt neam :
Poloni, Unguri si alti streini. Aveau inaintea ochilor
ceea ce nu mai vazusera nicaieri si niciodata : gata
de lupta o mare armata a Sultanului care luase
Tarigradul, cu mare jale si grija a toata crestinatatea,
50 de zile ba.tandu-l". Ce vor face Moldovenii ?
Putea-vor sprijini navala on vor da indarapt si vor
l\ia-o la fuga ? )Jlugosz spune lamurit : Toate siru-
rile dinainte... fusesera zdrobite de Turci. 0 mare
primejdie ameninta... ;Ana ce Stefan se arunca El
insusi in mijlocul Turcilor, nebuni de bucuria invin-
gerii si, cu puterea minunata a lui Dumnezeu, nimici
urdiile turcegi, avand El abia 40.000 de luptatori,
dintre care partea cea mai mare erau tarania.
. . . . . . . . . . . . .
S'a ispravit. Ostirea Sultanului e facuta ferfenite
cu pasi, cu tot... si iata peste o suta de steaguri la
picioarele Domnului. Oricine se asteapta acum
la o veselie Para margini : trambite, surle, alaiu, sal-
tanat... si Voievodul cel viteaz intrand calare in Vaslui,
in fruntea ostirii, intampinat de sunetul clopotelor dela
toate bisericile.
Nici urma de asa ceva. Clopotele au sunat si in
Vaslui, si in toata Tara, dar nu pentru fall, ci pen-
tru altceva : Domnul a dat, cum s'ar zice azi, ordin
de zi" pe toata ostirea si toata suflarea Moldovei :
Post fi rugciciune, din hotar pana'n hotar. Nu s'a,
ingamfat Stefan in urma acestei biruinte, spune cro-
nicarul polon, ci a postit 40 de zile cu apa si paine.
Si-a dat porunca in tam intreaga, sic' nu cuteze cineva,
sa puna pe seama lui acea biruinta, ci numai pe a
lui Dumnezeu, macar ca toti stiau ca izbanda
din ziva aceea lui i se datora...".
Aci se vede omul : pe cat era de aprig in lupte,
pe atata de smerit in izbanda. Parca ar fi zis :
Doamne, am facut si eu ce-am putut .. Ca ostas,
chibzuitu-le-am toate, cum m'am priceput si cum cere

www.dacoromanica.ro
1 o6

treaba razboiului. Am tras indarat oastea §i, cu ini-

ma indurerata, am parjolit eu insumi Cara mea, iar
la locul potrivit, am randuit cele de cuviinta pen-
tru lupta si-am dat razboiu aprig impotriva pa-
ganilor. Niciunul din osta§ii mei n'a catat ind&rapt...
Insa, nestatornice lucrurile omene§ti !... Zadar-
nice ar fi fost toate, daca nu era §i ajutorul Tau.
Multumescu-ti, Doamne, cu inima franta. §i smerita 1
lar tu, popor al Moldovei, pleaca-ti genunchii. Post
§i rugaciune, dela mare pana la mic.
Ceea ce inseamna ca la o mie patru sute" §i
chiar mai tarziu, vechea evlavie dacica era Inca vie
in inima neamului din Carpati. Primatul sufletului"
Si socotelile cu vesnicia" ramasesera intregi ca un
fel de coordonate neclintite in sufletul etnic. Asta
o dovedeste cat se poate de lamurit §i folklorul cu
creatia sa cea mai tipica Miorita. Seninatatea
pastorului in fata mortii este un rasunet departat al
conceptiei Dacilor despre lumea de dincolo de mor-
mant. In variantele Mioritei, se schimba unele
amanunte, dar seninatatea in fata mortii §i acceptarea
linistita a suferintei e ca un fel de axa invariabila.
Si daca totu§i se mai indoeste cineva de exactitatea
acestei caracterizari, WI avem la indemana Inca
doua documente nu se poate mai doveditoare :
Marturia scriitorilor vechi (istorici §i geografi)
despre bucuria cu care Dacii mergeau la moarte
poate fi constatata §i azi in unele parti ale neamului
legat de Carpati. La Clopotiva, in Hateg, ingropa-
ciunea este prilej de nespusk veselie §i bucurie... ca.
omul a sccipat de vieafa de pe pcirmint". La priveghiul.
mortilor, se petrece cu veselie, glume §i jocuri care
in toata noaptea. Abia dimineata, la rasaritul soa-
relui §i seara, la apusul lui, se ccinta mortul ". Pri-
veghiul este a§a, ca o bucurie la casa omului care
...are mort in casa... Si e un ras atunci, de se cu-
tremura casa".1) Obiceiul acesta a fost de buns
1) I. Cones, Clopotiva, un sat din Hateg, Buc. 1940, vol. 1,
p. 287, vol. II, p. 428.

www.dacoromanica.ro
 107

seams mult mai raspandit, deoarece it gasim nu

numai in Hateg, dar §i in Vrancea i) §i la Romanii
din Macedonia. El dovede§te in chipul cel mai la-
murit ca poporul dac, apoi daco-roman §i roman, a
privit (si priveste inca pe-alocurea) vieata numai ca
o pregatire prin suferinta pentru traiul de dincolo
de moarte.
Dovada aceasta este atat de puternica, incat e de
prisos sä mai cautam si altele. Vox populi, vox veri-
latis. Totu§i, dela ieros pana la eres nu-i decat un
pas, un foarte mic pas, iar cugetul omenesc, iscoditor
§i uneori procesiv, ar putea sugera banuieli si chiar
obiectiuni : Nu cumva interpretarea acestor rituri
populare n'ar fi destul de potrivita cu adevarul ?
De aceea, ca ss nu fie nici cea mai mica banuiala,
iata fapte noul de tot si foarte bine cunoscute, din
care se poate vedea pe deoparte idealismul poporului
roman, iar pe de aka parte acceptarea deplin con -
§tienta a suferintei, ca mijloc de purificare morals.
Incepem cu suferinta fizica.
Cine cunoa§te origina mi§carii legionare si toata
desfa.' surarea ei Ws indoiala, momentul cel mai
semnificativ din vieata noastra publics dela razboiul
mondial pana la laramarea granitelor in 1940 nu
se poate ss nu bage de seams un lucru in adevar
caracteristic. Legionarismul a voit sä insemne intaiu
de toate o reforms morals. El s'a nascut ca o reac-
tiune in contra comunismului nivelator de natiuni §i
strivitor al libertatii individuale, adica in contra dic-
taturii proletare predicata de Karl Max §i de alti Evrei
in numele Internationalei". Inainte de a fi simtite adanc
efectele comunismului in Italia amarita dupa raz-
boiu §i in Germania franta §i calcata in picioare, ele
s'au simtit intai de toate in Romania. Revolutia comu-
nista a sdruncinat armata ruseasca §i-am ramas sin-
guri la Mara§e§ti, in fata celor care ocupasers juma-
tate din tars,. Am vazut hoardele moscovite retragan-
i) C. Brailoiu si H. H Stahl, Nerej, un village archaique, II,
293, 1940.

www.dacoromanica.ro
to8

du-se fail nicio randuiala spre Nistru, jefuind si

omorind pe cei ce nu se puteau apara. Am vazut
apoi Rusia lui Lenin declarand razboiu permanent"
tuturor popoarelor care nu vor adopta comunismul.
Era deci firesc ca Romania sä inteleaga cea din-
tai pnmejdia si sa se impotriveasca.. S'a impotrivit
armata, tar cand taranii s'au intors la vatra lor,
gloata a cautat sä se impotriveasca si ea, cautand un
conducator politic care sä faca randuiala in tail. Dar
ceea ce incerca in chip instinctiv si tumultuos gloata,
a incercat dupa aceea in chip doctrinar si sistematic
tineretul care se desteptase la vieata cu ororile ra-
zboiului si ale revolutiei comuniste in ochi.
Asa se explica un lucru de mare insemnatate : Pe
cand fascismul era o miscare sociala si politica, iar
hitlerismul o miscare politica si sociala, legionarismul
a fost din capul locului o miscare nationals, reli-
gioasd §i pedagogics, culminand intr'o manifestare
politica fara precedent in vieata neamului romanesc.
Cea mai mare primejdie nationals sta in aceea
de a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura
noastrei rasialei daco-romans, dand nastere acestui
tip de om, adica stcirpitura morale: ce se chiama
politicianul care nu mai are nimic din nobleta rasei
noastre; care ne desonoreazei pi ne omoarli".1)
Cum a fost cu putinta o astfel de cadere ?
Intai, prin cauze geografice. Neamul nostru a fost
asezat in calea rautatilor", adica in drumul tuturor
invaziilor, iar cea mai grozava dintre toate a fost
invazia elementului evreesc in secolul al pg-lea. Si
cantitativ, Si calitativ, invazia evreeasa intrece toate
navalirile barbare din evul mediu. De acelea ne-am
aparat, adapostmdu-ne in codrii muntilor, ai dealu-
rilor, campiilor si latelor lunci ale raurilor noastre.
Barbarii erau putini, saraci, necivilizati si inculti. N'au
putut niciodata sa coplesasca toata intinderea pa-
mantului romanesc. Cei dintai care au izbutit sä se

1) Corneliu Codreanu, Pentru legionari, Buc. 1937, p. 306.

www.dacoromanica.ro
 109

infiga peste tot (pana in creierii muntilor) au fost

Evreii. Pentru ce ? Pentru ca-s multi (aproape doua
milioane) si pentru ca au venit sprijiniti de capital,
de solidaritatea Aliantei Israelite", de organizatia
rabinica (rabinul find mai mult cap politic, decat re-
ligios), de o presa foarte indrasneata si de toate
mijloacele de corupere a paturii suprapuse. E pen-
tru intaia oara in istoria noastra, ca suntem desar-
mati si cadem invinsi, fiindca Romanii se intalnesc
,de data asta cu un neam care nu-i ataca cu sabia, ci
cu armele speciale rasei judaice, care intai izbesc si
paralizeaza instinctul moral al natiunilor, imprastiind
in chip sistematic toate bolile morale si distrugand
astfel once putinta de reactiune" (p. 307).
Asa se explica pentru ce, luand mosiile in arena
si transformand unele parti ale tariff intr'un fel de
provincii evreesti (Fischerland) ; exploatand padurile
(Tara Motilor si muntii fondului religionar din Bu-
covina erau domenii cucerite de societati evreesti); cum-
parand podgoria, ajungand pans si baci la stanele din
Maramures... fara sa mai vorbim de banci, de negot,
de fabrici si alte ramuri de productie, invazia evreeasca
reprezenta cel mai mare pericol politic, economic,
cultural si chiar rasial dintre toate cate au cazut pe
capul neamului nostru din anticitate i panA azi.
Iar poporul roman, ziceau tinerii, in aceste zile
ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, asa
cum gresit se crede, ci de un mare educator tti con-
-a'ucator, care sa biruiasca ftuterile raului §i sa zdro-
beasca tagma celor rai. Dar pentru asta, el va tre-
bui sa biruiasca rizul din el si din ai lui". Din
aceasta coalci legionara, va trebui sa iasa un om
nou... SA dea Tarii un mare tip de roman,... sa frcin-
01 in cloud intreaga noastra istorie §i sa puna teme-
bile unei alte istorii romanqti" (p. 308).
Pe ce tale ?
Prin fcoala muncii efective. Incepand cu facerea
caramizilor la Ungheni, pe malul Prutului ; cu gra-
dina de legume in valea Bahlului si zidirea casei de
pe Rapa galbena" in Iasi ; cu digul dela Visani, pe

www.dacoromanica.ro
I IO

malul Buzaului, Casa Verde" din Bucure,sti, lagarul

dela Carmen-Sylva, adapostul de pe Susaiu, la Pre-
deal, §,i alte, §i alte multe ocazii de munch cu pal -
tnele, legionarii au fost cei dintai tineri romani care
§1-au dat seama de rolul educator al muncii si de
faptul a unealta este cel mai de laudd semn al
omului (homo sapiens) si al omeniei", ca treapta su-
perioara animalitatii.
Apoi, alaturi de munca, noua generatie a tinere-
tului legionar, disprquind §i lacomia capitali,stilor, §i
calicia proletarilor (care devin in regimul comunist
un tel de termite cu chip de om, adica scoboara
fiinta omeneascd pand la nivelul societatilor de in-
secte), omul nou, educat in spiritul legiunii, intelege
rostul averii doar ca semn al spontaneitatii cuiva, si
nu se sfieste catus,i de putin de o vieatA modesta. A te
na,ste langa tarana, muncind chiar din copiltirie, e o
mare fericire. Pe cat de primejdios e prisosul care
te ispite,§te la lene, pe atat de binefacatoare e grija
de traiu, care te inteteste la munca. A munci cu
incordare §i chiar a suferi" de pe urma oboselii
sandtoase a muncii e un mare noroc in vieatd. Dacd
munca singurd te inalta, cand la munca se adaoga
si oarecare suferinta, ea da celui ce lucreazd un nimb
de reala noblep, de cate on supunerea la suferinta
e de bund voie.
.lata cum suns un punct din programul educatiei
legionare : Voiu cauta sg desvolt in tinerii legionari,
in primul rand, vointa : Prin marsuri lungi, incarcati
de poveri, executate pe ploaie, vant, cdldura tropi-
calk frig sau noroaie, in cadenza si aliniere, cu cea-
suri intregi de interzicere a vorbirii... Prin obligatia
de a fi aspri cu ei insisi" (p, 362) Sit sir/ere, pen-
tru a se oteli, sa se jertfeascii, 1 entru a se deprinde
cu depk§irea propriei lui persoane, slujinduli nea-
mul" (p. 308).
Si, fireste, alaturi de suferinta fizica, suferinta mo-
rald este o parghie si mai puternica pentru inaltarea
sufleteasca a cuiva. Educatorul legiunii o spune cat
se poate de ldmurit. Din suferinta noastra, va iesi

www.dacoromanica.ro
 III
ceva mai bun pentru neamul acesta"... Din petreceri
si din traiul tihnit al fiilor lui, un neam n'a castigat
niciodata nimic. Din suferinfa, totdeauna a iesit ceva
mai bun pentru el".
Izbutisem sä gasesc un rost al suferintei noastre
(se afla noaptea, in celula unei inchisori) si in acelasi
timp, un sprijin moral pentru aceste ceasuri triste.
M'am sculat atunci, m'am pus in genunchi, si m'am
rugat : Doamne, Luam asupra noastra toate pa-
catele neamului acestuia. Primeste-ne suferinta de
acum. Fa ca din acesta sufelinta , , sä rodeasca o zi
mai buns pentru el" (p. 176).
Faptele insirate pana aici se leags deci intre dan-
sele ca verigile unui lant. Ele dovedesc maturitatea
sufleteasca a poporului roman, nu numai prin lipsa
sentimentului vulgar al razbunarii si alte insusiri
amintite mai sus, dar si prin acceptarea de bunavoie
a suferintei 1) ca mijloc de purificare si perfectionare
morals.

I) Ca o dovada concrete cat de adanc patrunsese ideea de jertfa

in conceptia de vieata a generatiei legionare e destul sa amintim
ca unii dintre fruntasii legiunii au luptat si-au murit in Spania
pentru biruinta cruel Fapta aceasta indreptateste asadar afir-
marea ca legionarismul, spre deosebire de fascism si hitlerism,
trebuia sä fie, cum s'a spus mai sus, o miscare de caracter
nu numai national, dar si social-crestina. Cat privete gro-
zava catastrofa din lanuarie 1941, ea va fi exact judecata,
abia cand organele statului vor termina cercetarea faptelor care
au sguduit Cara ca un al doilea cutremur. Peste tot, unde
cruna si ritzbunarea au inlocuit munca si idealul crestin, mis-
carea legionara a fost compromise, fiindca a rasturnat din temelie
doctrina pedagogica dela care pornise.

www.dacoromanica.ro
 CAP. X

Increderea In biruinta Caracterele crestinis-

binelui asupra raului. mului romanesc, insirate
pans aici, izvorasc toate
din temperamentul neamului si ating culminarea for
intr'o vadita aplecare spre optimism : incredere In
biruinta finals a Binelui asupra Raului.
Pe ce se intemeiaza aceasta afirmare ? Pe folklor,
care este un martor cu neputinta de pus la indoiala.
Spune-mi ce gandesti si ce simtesti, ca sa-ti spun
cine esti". Regula asta nu sufera nicio abatere, ince-
pand cu salbaticii si sfarsind cu popoarele cele mai
civilizate si mai culte. La toate, Para exceptie,
folklorul este oglinda cea mai credincioasa a sufle-
tului etnic.
In linii mari, diosebim doua ipostase : unele nea-
muri se intorc parca instinctiv spre lumina ; altele,
spre intunerec. De pilda, la Margi, o semintie din Ni-
geria, domneste credinta ca toti oamenii rai pier
indata dupa moarte, iar cei buni se intorc iarasi din
mormant, Intrupandu-se in vreun copil din familia
lor. Se poate conceptie mai optimists despre lume ?
Din contra, tribul dravidian Binjhwar crede ca tocmai
cei buni pier, iar cei rai traiesc si dup. moarte, pre-
facandu-se in diavoli. Astfel, folklorul arata indata ca
temperamentul etic, ca si cel estetic, se deosebeste
dela neam la neam. Putem urmari deosebirile acestea
si mai bine la popoarele apusene ajunse pe o inalta
treapta de desvoltare. Unele sunt sterpe la suflet
atat in latura artei, cat si a moralei. Fenicienii au
trait si au murit cu ochii la punga : negot, industrie,
S. Mehedinti. CreVinismul Romanesc 8

www.dacoromanica.ro
I14

colonii, piraterie... si de al-de astea. Grecii, din

contra : alaturi de vieata materials, au avut un mare
spor si la cele suiletesti ; ei au dat la iveala atata
idealitate (stiinta, filosofie, poezie, drama, sculptura,.
arhitectura, pictura, ceramics artistica, etc., etc.), in-
cat si azi, dupa doua mii de ani, privim cu admi-
ratie spre ceea ce carturarii numesc nmiracolul grec".
Romanii nu s'au lasat nici ei mai pe jos, dar in alte
priviri. Isprava for cea mai mare a fost in latura cul-
turii morale : jus, justitia si niste table de legi", nu
ascunse in ne,6uri si insotite de fulgere, ca cele de pe
Sinai, ci la lumina clara a zilei, in vederea tuturor,
exprimand adanci convingeri omenesti. Respectul dem-
nitatii omului capata prin ei proportii necunoscute pans
atunci ; religia romana are penati, vestale si pontifex
maximus in Capitoliu, sub ochii tuturor cetktenilor, iar
familia primeste o infatisare quasi-divina prin cultul
stramosilor. Populus romanus fusese parca anume
nascut O. arate lumii ce insemneaza ordine, dreptate si
deplina supunere la legi, iar in armata la autoritatea
celui care comanda. Orbs, censor, tribunus militum,
consul, imperium, imperator, pax romana... ce con-
trast fats de ingustimea orizontului altor neamuri si,
in deosebi, tats de conceptia particularista a Evreilor,
legati cu Iehova printr'un contract egoist si exclusivist !
Eu sunt Domnui Dumnezeul tau, iar to esti poporul
ales" caruia ii voiu da in stapanire toate neamurile
pamantului. (In adevar, pe locuitorii Canaanului i-a
si starpit ca pe niste jivine rau acatoare, repetand
astfel crima lui Cain intr'o masura inn-lift mai mare).
Dimpotriva, Romanii adunasera in Capitoliu pe toti zeii
popoarelor invinse. Avand convingerea ca istoria a
ajuns prin largirea statului for cu adevarat universals
impresia asta o avusese foarte clar Polybiu ei
dadura pilda unei mari largimi de vederi ; a fi sau a
deveni civis romanus si a to bucura de scutul legilor
romane era un semn de inalta demnitate socials si
.
morals.
Am putea spune asa dar ca, incepand cu salba-
ticii si sfarsind cu neamurile cele mai civilizate si

www.dacoromanica.ro
 11:5

mai culte, din antichitate pans azi, afara de arta,

unde se vede expresia tipica a simtirii fecarui neam,
nimic nu arata mai lamurit firea sa adevarata, decat
conceptia religioasa si morala, manifestata in folklor.
De aceea, daca vrem O. pipaim mai de aproape ca-
racterele cre§tinismului romanesc, cea mai sigura
cale e sä ne intoarcem ochii spre credintele reli-
gioase ale gloatei romane§ti (tin om singur se poate
uneori ascunde ; un neam intreg nu ; vrand-
nevrand, folklorul it arata asa cum este.)
SA' incepem cu ideea despre Dumnezeu. Pe cand
zeii paganilor aveau o multime de slabiciuni omene§ti
(cine a cetit pe Homer nu mai are nevoie de nicio
dovada), iar Iehova era infatisat de Evrei ca zeul for
national, plin de asprime si de razbunare cine 1-ar fi
vazut, murea pe loc poporul roman are despre
divinitate cu totul alts inchipuire. Am aratat mai
inainte cat de duios infati§au Colindele pe Iisus ca
un prunc mititel §i 'nfasetel". II desmearda intocmai
ca pe un copilas... Dar chiar pe Dumnezeu-Tatal it
arata tot intro aureola de pace, bland* si lumina : ca
pe un batran intelept §i nemarginit de bun... E atat de
milos fata de fapturile mainilor Sale, incat se coboara
uneori El insusi pe pamant, sa vada ce mai fac oa-
menii §i sä le vina in ajutor. Ingrijes,te pans §i de
dobitoacele dimprejurul casei lor.
Oare de ce sbiara oile acelea ?
Ale cui sunt aceste of ?
De sbiara asa de 1 rumos
.,Si frumos, si cuvios...
Pastorul raspunde cu smerenie :
De-ale Tale
Cu ale mele.
Eu le pasc
Tu le pa zesti ;

www.dacoromanica.ro
I16

Eu le mulg,
Tu le 'nmulNli,
Eu le tunz
Tu mi le cresti... 1)
Chiar §i unor mici vietati, ca albinele, le poarta
de grija tot Cel-Prea-Inalt. Iata o marturie : Intr'o
zi, sanul de saracie, un biet om a pornit sa se planga
tocmai lui Dumnezeu. Stiti unde 1-a aflat ? Intr'o
pris'aca.. Ingrijea Prea-Sfantul de cateva §tiubee, ca
orice mo§neag cu mild de albinele lui 2).
Cat despre Maica Domnulul e de prisos sä mai
staruim. Ea este pentru Roman bunatatea intrupata ;
prime§te toate plangerile oamenilor si le duce ina-
mtea Fiului Sau, mijlocind pentru dan§ii. In folklo-
rul roman, partea Fecioarei Maria este atat de pre-
cumpanitoare, incest Visul Maicii Domnului" este
nelipsit din chimirul oricarui cioban, din sanul cala-
torului plecat la drum lung, din luntrea pescarului
§i din cugetul oricarui om care lupta cu nevoile cele
mari ale vietii.
Nimic insa. nu poate arata mai lamurit cu ce
fireasca incredere se apropie poporul nostru de Maica
Precista, decat aceasta rugacmne a unei fete de Ma-
ramures :
Sfanta de tine,
Eu ma rog Tie
Cu inima curates
Cu inima dreapta ,
Cu minte 'nteleapta,
Cu fata la pcimcint plecata,
Ca Ere ,Maica Sfantii Preacurata,
Cum se roaga lumea toata...
Din lume,
De paste lume,
1) G. Dem. Teodorescu, Poezii populare romcine, Buc. 1885,
P. 41.
2) D. FurtunA, Vremuri inlelepte, povestiri si legende roma-
nesti, Buc. 1913, p. 59, s. u.

www.dacoromanica.ro
 117

Din Mate fiatru cornurile de lume,

La mamuca lui Dumnezeu anume,
Ca eu n'am alts ajutatoare,
Nici alts folositoare,
Fara fie tine, Doamna Cerului
Si a fiamcintului, Cea mare :
Ajutatoarea scar& /dor,
Bucuria necajililor...
N'am fafita de cut-age,
Ca sa li plac Tie
0, mamuca lui Dumnezeu,
Roaga pe fiuleful Tau
Sa-mi trimitii darul mie
Sa to laud in vecie
Amintirea lui sa fie
Aur, argint i tamaie 1)
/ar aiurea, gasim aceea§i duioasa. §i dureroasa.
marturisire :
Ea a ramas plangandu -se
Si vaetcindu-se
Cu glas mare pans 'n cer

Nimeni in lume n'o aude,

Fara Maica Domnului...
Din poarta Cerului,
La clansa s'a coborit
Pe scars de ceara2).
Dar §i mai caracteristic pentru firea Romanului
e altceva : implinirea unei metamorfoze Ears pereche
la alte popoare. Se §tie ca cea mai lumeata dintre
toate zanele §i zeitele pagane a fost Venerea. (Pe
alocurea a Minas tare si mare chiar dupa ince-
1) Tache Papahagi, Din folklorul romdnesc fi cel latm,
studiu comparat, i3uc. 1923, p. 17o s. u.
2) Mid, p. 149.

www.dacoromanica.ro
118

putul erei cre§tine. Pentru Germani, ea locuete in

Venusberg §i impiedecd pe bietul Tannhauser sa
piece cu pelerinii la Roma, sa-§i spele prin ruga-
ciune pacatele carnii.
Ce s'a intamplat cu Venerea in folklorul poporului
roman ? A ajuns, Sfanta Vineri o
calugarita cucernica, traind intr'o manastire undeva,
tocmai intr'un ostrov departe-departe, la marginea
pamantului, gata insa de ajutor lui Fat-Frumos, cand
rautatea smeilor sau chiar a oamenilor ii pun vieata
in primejdie.
Venus la biserica I in mantie calugareasca §i cu
mataniile in mama simbol de smerenie 2) si de
cre§tineasca umilinta ! (A trebuit O. fie un popor in
adevar adanc la suflet, ca acel romanesc, spre a rea-
liza o astfel de transfigurare dovada pipaita a
evlaviei despre care Strabo spunea ca a fost de
cand lumea" caracterul precumpanitor al firii nea-
mului din Carpati.)
Tot ap de omene§te infatiraza poporul nostru §i
pe sfinti. Dintre toti, cel mai popular e Sf. Petre.
Ca portar al Raiului, el insote§te pe Dumnezeu cand
se coboara pe pamant §i-i sta aproape, implinind
tot felul de slujbe. (In unele basme, sfantul cel cu
cheile in mama ingrije§te ca un chelar pana si de
hrana salbaticiunilor, impartind lupilor §i altor flare
tainul for de fiecare noapte.) Ceilatti sfinti stau ceva
mai in umbra, si e vrednic de insemnat ca Romanii
s'au sfiit sä umple Calendarul cu sfinti din neamul tor.
Cu gandul la Slava Cerului unde straluce§e Stantul
Soare", poporul roman a socotit ca ar fi o indras-
neala sä aseze in randul sfintilor §i pe oamenii legati
de lutul dimprejurul Dunarii §i al Carpalitor. Martiri
au fost destui si pe pamantul Daciei, cum arata chiar
t) Americanii, mai practici, au ridicat nu de mult un templu
pentru Venus (Afrodita) in LongIsland.
2) E drept ca in literatura noastra e i o V enere paganeasca
cea din Tiganiada lui Budai Deleanu. Dar aceea nu-i romanca,
ci din neamul lui Parpanghel. Apoi opera amintitA iese din
sfera folklorului, find scrisa De teme folklorice, de un carturar
cunoscator al mitologiei si al fickiunilor obiruite in lucrarile epice.

www.dacoromanica.ro
 119

intelesul acestui cuvant, care a ajuns apoi rnartor",

adica chezasul unei credinte. Schimnici §i sihastri
au lost iaresi destui, incepand dela Zamolxe si pane
in zilele noastre. Intr'un Mineiu din 1854, aflam
aceasta marturisire :
Am apucat in zilele noastre parinti (calugari) inalti
Intru bunatate si plecati la smerenie adanca : pe pa-
rintele Chirica. dela Bisericani, gol, petrecand si
ticalosind in munte 6o de ani ; si pe Chiriac din
Taslau, pe Epifanie din Voronet, Partenie din Agapia,
Inca si pe loan din Rasca, arhiepiscopul acela
slant, pe Inochentie din Pobrata si pe Eustatie".
Dace cercetezi Minee12 vecinilor ortodocsi (de pilda
pe cele rusesti si grecesti) vei gasi in ele si sfinti
de neam romanesc. Dar Biserica noastra, iubitoare
de anonimat", s'a ferit se impaneze calendarul cu
sfinti romani". Doar pe ici, pe colo, ea pomeneste
cate un nume de mare sihastru, ca sa arate ca
Dumnezeu isi alege pe robii sai din toate neamurile" 1).
Nici macar harnicului nostru ostenitor pentru Evan-
ghelie, Stantului Nichita nu i s'a dat in Mineiu o zi deo-
sebita pentru cinstirea lui. Alti vecini n'au stat atata
la indoiala : pe unii crestini din neamul for i-au inain,
tat la grad, pe cale administrative. (Un rege al
Ungariei a ajuns Sf. Stefan honoris causa, iar doi
carturari ai Slavilor, Metodie si Chiril, s'au bucurat
§i ei de aceeasi favoare, pentru consideratii locale).
0 singura data, a spus si neamul nostru o vorba
atat de mare : in ziva de 2 Iulie, anul 7012 dela Fa-
cerea Lumii, cand in toata Tara Moldovei sunau
clopotele bisericilor, iar boierii si toti dregatorii,
&-a-valma cu taranii, plangeau ingenunchiati la
marginea drumului, pe unde trecea Mitropolitul Su-
cevei si soborul de arhierei si preoti, cadelnitand si-
criul lui Stefan-Voda, in calea cdtre manastirea Put-
nei. Spune cronicarul ca, in mijlocul suspinelor si
al lacramilor, poporul li zicea : ,Sfantul Stefan -Voda,
nu pentru suflet ca este in mana lui Dumnezeu, ca
I) Vezi Biserica Ortodoxcl, MartieAprilie 194o, p. 194.

www.dacoromanica.ro
120

el Inca a fost un om cu pacate ; ci pentru lucrurile

lui cele viteje§ti, carele nimeni din Domni, nice mai
inainte, nice dupa aceea nu 1au ajuns". 5tia
,gloata ce spune, deoarece intre cei ingenunchiati
multi luptasera sub steagurile lui, fusesera martori la
zidirea atator biserici dupa fiecare biruinta, §i-§i adu-
ceau aminte §i de postirea cea lunga in caslegi, dupa
lupta dela PodulInalt. Asa dar, pietatis causa.
Insa latura cea mai semnificativa a conceptiei po-
porului roman cu privire la morala este inchipuirea
lui despre Raiu si Iad. Unii carturari grabiti au
afirmat ca nepasarea §i fatalismul sunt notele cele
mai limpezi care se pot desprinde din sufletul §i ca-
racterul nostru" ; ca nepasarea §i resemnarea sunt
insu*ile care apar in toatA clipita §i in toate actiu-
nile taranului roman" ; ca ceea ce deosebe§te in
chip izbitor desvoltarea vietii noastre istorice de a
oriccirui all neam este desAvarsita indiferentA §i anar-
hie a istoriei noastre politice, sociale, economice
etc, etc".
SA ne fie permis a nu mai aminti numele celui
care a scris aceste basme" cu privire la caracterul
poporului roman, fiindca nimic nu e mai departe de
adevar decat spusele sale. Ne vom margini sl in§i-
ram cateva fapte, din care cetitorul va putea trage
o alta concluzie :
Mai intai, sA nu uitam cA. Inca din adancurile evu-
lui mediu si pan azi, neamul nostru s'a simtit ca
o individualitate etnica, dupa cum dovede§te insu§i
numele An de Roman. E caracteristica imprejurarea
ca vdrba ruman are trei intelesuri : unul national
(Roman spre deosebire de alte natii); altul special
4aran neliber", adica legat de pamant prin plugarie;
§1 altul generic (am intalnit un roman" Ware, nu in-
semneaza in povestire ca acel calAret era numaide-
cat un om de natie romaneasca, ci un om oare-
care). Dintre aceste trei intelesuri, cel mai special,
adica plugar, este legat tocmai de centrul romanitAtii
rasaritene. Din contra, spre miazazi, in Peninsula
BalcanicA, cuvantul romanus a awns sä Insemneze

www.dacoromanica.ro
 121

la Albanezi pastor (remer) on a fost inlocuit prin

lah care insemneaza tot pastor, iar in partile de
miazanoapte ale Carpatilor, s'a intamplat la fel.
Ceea ce dovede§te ca blocul central al neamului s'a
manifestat in deosebi prin view:a sa agricola §,i numai
in roiurile periferice 'Astoria capata dimensiuni de
cale lunga (transhumantci). Asa dar, departe de a
fi fost supus economice§te de elementul slay, inferior
§i ca civilizatie, §i in ce priveste cultura, poporul ro-
man, lipit de pamant prin agriculturil. (arat, grapat,
semanat, grau, meiu, secara, orz, ceapa, aiu (usturoiu),
bou, vacs, oaie, capra, porc, scroafa, etc.) a re-
prezentat, ca §i sub Goti, Huni si alti barbari, o ade-
varata individualitate etnica legata de toad regiunea
carpato-danubiana, ocupata ici §i colo de ni§te cuce-
ritori nestatornici. Anarhia istoriei noastre politice,
sociale §i economice" este deci o parere superficiala,
nascuta in mintea celor nedeprinsi cu analiza faptelor
si cu proiectarea for pe harts, spre a vedea legatura
dintre om §1 mediul geografic.
Din stransa legatura dintre om §i pamant, ceea
ce inseamna stabilitate (fata de barbarii in continua
mi§care, schimbandui locul dupa cativa ani chiar
§i cei care incepeau sä se deprinda cu plugaria, cum
arata Tacit), a rezultat pentru neamul romanesc (cu
agriculture straveche) con§tiinta clara a dreptului de
proprietate asupra ogorului lucrat de atatea generatii,
a pa§unii, a padurii etc. Asa se explica un ama-
nunt de mare insemnatate, pastrat de notarul anonim
al lui Bela : declaratia categorica a Ducelui roman
care spunea limpede navalitorilor ca el §i ai sai nu
vor ceda teritoriul nici in ruptul capului (terram...
se daturum negabat). Asta nu samana incohe-
renta, anarhie socials, politica §i economice "... Apoi
e cu totul de prisos O. mai amintim in ce fel Basara-
bii §i Mu§atinii, atat la Dunare §i la Nistru, fats de
Turci §i de Mari, cat §i din spre Unguri i Poloni
au aparat individualitatea etnica a poporului lor.
Dar nu numai ca neamul romanesc isi simtea indi-
vidualitatea sa etnica fats de streini, ci, cu timpul, a

www.dacoromanica.ro
122

capatat si simyul unitatii sale rasiale si sufletesti,

manitestata in deosebi grin circulatia aceluiasi graiu
in toata intinderea pamantului romanesc. Inca dela
1648, mitropolitul Simion Stefan spunea ca acele cu-
vinte sunt bune, care sunt intelese in toata intinderea
neamului, adica umbla" ca banii cei buni peste tot.
Iar Varlaam al Moldovei arunca slavoneasca, lasand
stapana in biserica limba pe care el, ca razes putnean,
o stia ca-i singura inteleasa de toata suflarea ro-
maneasca. .
Asa dar, alaturi de constiinta individualitayii etnice,
un fapt legat de vieata multimii unui popor, iata si
constiinta clara a unitalii in spatiu si a continuitalii
in timp exprimata de carturarii sai. Miron Costin
scrie lamunt : A neamului tarilor acestora nume
drept si vechiu este Roman, adica Ramlean dela
Roma. Acest nume dela descalecatul for de Traian
se trage, si cat au trait dela pustiirea satelor (mai
bine ar fi zis a oraselor) pe aceste locuri, si cat au
trait in munti, in Maramures si pe Olt, tot acest nu-
me au tinut si tin c. azi. Si inca Muntenii mai bine
it tin decat Moldovenii, ca ei si acum zic si scriu :
Tara Romaneascii... Si macar ca streinii ne dau si
alte nume, dar numele cel vechiu intemeiat si inra-
dcicinat ramane Romani, cum vedem Ca macar ca
ne ra,s-Aundem acum Moldoveni, dar nu intrebam:
stii moldoveneste? Ci stii romaneste? (adica ramle-
neste = scis romanice? pe limba latineasca)...
Sta deci numele cel vechiu cu un temeiu neclintit,
iar cel ce este radAcina nu se mute.
Pana si un biet scriitoras ca Simeon Dascalul isi
da seama ca in cuprinsul vechii Dacii se infiripasera
cu timpul mai multe tari romanesti. Tara Ardealu-
lui, zice el, nu este o lard insasi, ci Ardeal se chiama
numai miflocut tarii care multe cuprinde in toate
partite; in care sta si Scaunul Craiesc, iar pe la mar-
ginile ei sunt alte tan. mai mici... Cumu-i Maramu-
resul despre Tara Leseasca, si Tara Scicuilor despre
Moldova, Tara Oltului despre Tara Munteneasca
si Tara Bcirsei, §i Tara Hayegului, Tara Octsulai".

www.dacoromanica.ro
 123

Invatatul Miron Costin, ca unul care citise mult si

cald.torise mult, vedea pana in adancimea timpului da-
cic. Isi da seama ca razemul cel mare si tare al
populapei carpatice fusese din timpuri strdvechi mun-
pi cei inalti dela miazazi si dela miazapoate. Mara-
muresul si tara Fagarasului cuprind aci atati Ro-
mani, ca si cum niciodata n'ar fi fost o descalecare ;
ci vorbesc graiul romdnesc cel mai frumos i mai
apropiat de limba italianii, mai cu seama Maramu-
resenii, care se bucura de insusirea de a nu fi
ioba,gi, ci se airmuesc dupa legile lor, ca oameni liberi,
avand pe seama for cetatea Hust, si luand parte in
rasboaie alaturi de caldrimea regala, in care rasar
prin vitejie".
Dupa cuvinte atat de raspicate cu privire la indi-
vidualitatea, unitatea si continuitatea etnica a nea-
mului nostru, e de mirare nu numai ca s'a putut
afirma enormitatea de mai sus (ca ceea ce deose-
beste in chip isbitor (!) desvoltarea vietii noastre
istorice, de a oricarui alt neain (!!) este desAvar§ita
incohereata §i anarhie a istoriei noastre...), dar si
iluzia copilareasca a acelora care au tot repetat ca
abia unirea unei parti dintre Romani cu Biserica pa-
pala ne-a facut sd ne amintim de origina noastra
romand1).
Insasi ideea de unitate politica mijise in mintile
geniale. Dovada pipaita o avem in cuvintele scrise
chiar de mana lui Mihai : Pohta ce-am pohtit
Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca", idee care
apoi n'a mai pierit niciodata din sufletul Romanilor
mai luminati.
In sfarsit, in latura socialk se cuvine 'sd nu uitdm
numeroasele rascoale taranesti, incepand cu cea dela
1437 in Transilvania, si sfarsind cu a lui Horia, cu
ridicarea pandurilor sub fudor si atatea miscari
agrare dela rdzboiul de neatarnare (1877) pana la
marea rdscoald dela 1907.
Toate acestea la un loc dovedesc O. nu poate fi
1) Al. Procopovici, Limpeziri (grecism, fanariotism, slavo-
nism, romanism, intaietati regionale), Buc. 1940,

www.dacoromanica.ro
124

vorba de nepasare §i resemnare pasiva.", necum

de anarhie, ateism, fatalism §i alte calitati negative.
Poporul roman e cu socotela, nu nesocotit, cum do-
vada unele proverbe ca acestea: Dumnezeu Ili da, lath
nu-fi pune psi in traisti i ; cum 11-i apterne, cza vei
dormi; pica pant mcilciialci in gura lui Arcileifleafti...
toate cu un vadit substrat de ironic, ceea ce inseamna
o foarte find cantarire a faptelor §i a ideilor. Po-
porul nostru inca din timpul Dacilor nemuritori" §i
pand azi a Pacut §i face socoteli cu ve§nicia", dupa
cum vom vedea indata, cercetand conceptia lui de-
spre Raiu §i Iad. (Daca ar trai Miron Costin §i-ar
fi auzit ce spun acum unii §,i altii despre poporul
nostru, le-ar numi toate acelea ocari §i basne"
scornite de ni§te mahleari", cum scria el in graiul
de atunci.)
Inainte insa de a vedea parerile poporului nostru
despre iad §i raiu, ca semn al conceptiei sale despre
lume, e bine sä luam ca termen de comparare §i
credinta altor neamuri, fiindca numai astfel ne putem
da seama de adevarata caracteristica a cre§tinismului
romanesc. 0 cat de fugara privire asupra etnogra-
fiei ne incredinteaza indata ca e fundamental falsa
afirmarea despre ateismul neamului romanesc. Un
cunoscut etnolog, Sir James Frazer, §i-a dat osteneala
sä arate nu de mult intr'o serie de conlerinte la
Trinity College (Cambridge) credintele diferitelor
popoare despre soarta omului dupa moarte. Conclu-
zia cercetarilor sale este impresionanta : cele mai multe
neamuri traiesc intr'o necurmata frica nu de moarte,
ci de morti. Nu credem nimic, spune un §aman
catre exploratorul polar Rasmussen, ci numai ne te-
mem... Ne temem de Spiritul Piimcintului care face
vremea rea cu care trebue sä ne luptam spre a ne
agonisi hrana din mare si de pe uscat ; ne temem
de Sila (spiritul din Luna) ; in colibele noastre de
zapada, ne temem necontenit de foamete... ne temem
de Tatana Kapsulak, femeia care sta in fundul
Oceanului, stapana peste vietalile din ape. Frica si
iara§i frica tara speranta de scapare on de ali-
nare, deoarece salbaticii nu leaga traiul de nicio

www.dacoromanica.ro
 125

idee de progres on de justitie superioara. In reli-

giile inferioare, credinta in nemurire este desbracata
de orice semnificare morale, cei buni nu-s rasplatiti,
iar cei rai nu-s pedepsiti dupa moarte" '). Asa dar,
suferintd fare inteles logic ; un fel de iad permanent,
lipsit de orice motivare si de orice perspective de
schimbare. Aceasta e starea de suflet cea mai ra-
spandita intre salbatici.
Abia pe o treapta mai inalta, omul s'a putut ridica la o
conceptie ceva mai senina despre lume. In loc de o Eri-
ca necurmata si universala, unele neamuri au ajuns
la ideea linistitoare ca. Universul e impartit in (Jolla :
o parte intunecata, stapanita de zeul rautatii (Ahri-
man), iar alta luminoasti, ocrotita de zeul binelui
{Ormuz) in lupta necurmata cu intunerecul. Nu e
locul sä insiram comparativ toate inchipuirile din
vastul basm al mitologiei. Se sparie gandul" cerce-
tand cate nasdravani i-au trecut omului prin minte...
care de care mai infricosate. (Doar Grecii au lost
ceva mai senini, cu toate ca si infernul for este
destul de trist). Nu putem aminti nici incercarile ata-
tor intemeietori de religie, cu gandul sa scape fiinta
omeneasca din capcana spaimelor ce chinuiau sufle-
tul in pruncia omenirii. (Numai cultul lui Mithra
prevedea vreo 8o de grade de purificare 2) prin fel
de fel de mijloace magice). Ar fi fost deci de astep-
tat ca macar blanda doctrine a lui Iisus sa risipeasca
negurile, incredintand pe toti ca Puterile Iadului"
pot fi invinse definitiv si ca. Binele a iesit in sfarsit
biruitor asupra Raului.
Din nenorocire, nici Evanghelia n'a putut insenina
pe deplin cugetul omenesc. Unele neamuri cu tem-
perament posac si toti in divizii cu predispozitii
pesimiste au continuat si dupa ivirea crestirnsmu-
lui sä face principiului rau o parte precumpanitoare.
Manicheenii de pildd si alti urmasi ai for (de ex.
t) Sir James Frazer, La crainte des morts, Paris 5934, P-
18, 23 s. u.
2) J. Burckhardt, The Zeit Constantins des Grossen (Phaidon
Ausgabe) fare data, Leipzig, p. 549.

www.dacoromanica.ro
126

Bogomilii) au staruit mai departe in credinta ca LA-

mantul e imparatia Diavolului, iar omul e o laptura
fundamental rea... A ce§ti eretici un fel de Calvini
inainte de calvinism au lepadat aproape toatd
latura optimists a crestinismului. Cetatea lui Calvin
(vesela Geneva) ajunsese un fel de temnita. Cat
despre Scotieni, ei cdzusera in fundul prapastiei pe-
simismului. Iatd marturia unui vestit istoric englez :
In deobte, ei credeau ca lumea e plina de duhuri
rele, care nu numai ca strabat pdmantul, dar traiesc
Si in vazduh §i au menirea deosebita de a ispiti nea-
mul omenesc si de a-i face rdu. Numdrul for era
nemarginit ; le intalneau peste tot §,i in orice timp
al anului. In fruntea for sta insu§i Satana, a carui
bucurie era sa se arate in persoana spre a ingrozi
§i a prinde in curs pe cei care ii ie§au in cale. Ca
sa-§i ajunga scopul, se arata in forme felurite. Intr'una
cerceta pamantul in chip de caine negru ; in alta
venea ca un cerb ; adesea it auzeai mugind in de-
partare, ca un taur. Se arata uneori ca un om alb
imbracat in negru, §i cateodatd ca un om negru im-
bracat in haine albe ; n'avea incaltaminte, un picior
era ca o furca ; glasul lui era ingrozitor; iar siricli-
curile lui erau fara numar. Dupd credinta teolo-
gilor, istetimea Diavolului cre§tea cu numarul anilor
si fiindca adunase invAtatura timp de peste 5.000 de
ani, dobandise o indemanare ne mai pomenit de mare...
Lua barbati on femei si le ducea cu el prin vazduh...;
pornea furtuni §i vijelii ; putea sd lucreze nu numai
asupra sufletului, dar §i asupra simturilor, facand
pe oameni sä vadd Si ss audd tot ce-i pldcea lui.
Pe unii ii impingea la crime, pe altii la sinucidere §i
macar ca era ass de ingrozitor, un crqtin nu putea
sei alba cunWinta deplina in lucrurile bisericegi,
pawl* nu vedea pe Dracu, pand nu vorbea cu el si nu
1 se impotrivea. De aceea, preotii scotieni nu mai con-
teneau cu predica impotriva Satanei, ca sa prega-
teased astfel pe ascultatori pentru intalnirea cu acest
mare dusman al neamului omenesc. De unde urma
cs parohienii for erau pe jumatate nebuni de fried.

www.dacoromanica.ro
 127

De cateori predicatorul vorbea de Diavolul, spaima

era atat de mare, ca in toata biserica nu se auzeau
de cat suspine si planset. Cu greu isi poate face
cineva o idee ce era pe vremea aceea o parohie sco-
tiana. Se intampla deseori ca taranii amortiti si tam-
piti de flick ramaneau lipiti de scaunele lor... vraja
cea grozava ii silea O. asculte mai departe, lipiti de
scaun, macar ca ei se sbateau sa rasufle si pArul
li se acea maciuca de spaima... Astfel de simtiri cu
greu se sterg din suflet... Fiecare locuitor era incre-
dintat in timpul muncii de toate zilele, ca Dracul e
mereu la calcaiele lui, ca-1 stapaneste, ca-i vorbeste
si-1 ispiteste necontenit. Era cu neputinta sa scapi
de el. Unde ai fi mers, si el era acolo..". .
In toata Scotia, predicile erau facute dupa acest
calapod... In ochii teologilor, Dumnezeu nu era o
esente bunk ci un tiran crud si nemilos. Ei de-
clarau ca omenirea intreaga) afara de un foarte
mic numar era osandita din eternitate, iar cand
incepeau sa povesteasca chinurile eterne, imaginatia
lor intunecata se desfata de privelistile grozave pe
care le evocau in fata parohienilor lor... Era o mul-
tumire pentru preoti sa le spuna ca poporenii
vor fi arsi in vapaia focului, spanzurati . de limba,
biciuiti Cu scorpioni, si ca vor vedea pe vecinii lor
urland si framantandu-se alaturi de ei; ca vor fi
aruncati impreuna in niste cazi cu apa clocotita si
cu plumb topit. Un rau de foc si de pucioasa, mai
lat de cat tot pamantul, sta pregatit pentru ei; vor
fi cufundati in acel rau, iar oasele, plamanii si ficatul
vor fierbe in veci, fara sa se topeasca... Apoi viermi
nenumarati ii vor manca, iar cand jivina be va roade
trupul, dracii vor sta hora imprejur si vor rade de
chinurile lor... Si asta nu-i decat inceputul. Dupa
un iad, va urma alt iad, cu alte schingiuiri si mai
cumplite..."
Si toate aceste grozavii erau isprava Dumnezeului
preotilor scotieni. Erau nu numai lucrul manilor
Lui, dar bucuria si mandria Lui, fiindca, dupa a lor
parere, Iadul fusese pregatit inainte de creiarea

www.dacoromanica.ro
128

omului. A- tot-puternicul, spuneau ei far% nicio sfiala,

isi facuse placerea de a intocmi acest loc de chinuri
ca sä fie gata a primi neamul omenesc, cand va
veni si el pe lume. Dar oricat de mari fusesera pre-
gatirile, ele nu erau Inca indestulatoare. De aceea,
fiindca Iadul nu era destul de mare, O. incapa ne-
numaratele lui victime, care soseau soseau mereu,
el fusese .de curand largit. Acuma, (adica in secolul
al 17-lea) era in starsit gata loc asigurat pentru
toti" 1).
Cerem iertare cetitorului ca i-am pus sub ochi
astfel de smintenii. Dar trebuia, pentru doua teme-
iuri : intai, spre a se incredinta ca chiar la popoare
ajunse pe o treapta destul de inalta de civilizatie si
de cultura, credinta in reaua intocmire a Universului
a durat pans in timpurile noastre ; apoi, ca sa poata
aprecia orisicine deosebirea de conceptie a poporului
roman. In adevar, altul cu totul altul e cu-
getul Romanului despre lume. Grozavii ca cele in-
sirate mai sus, o clipa n'au trecut prin mintea lui
Varlaam, Dosotteiu, Simion Stefan... sau alti clerici
romani din secolul al 17-lea. Nici urma la not despre
superioritatea Diavolului in mijlocul creatiunii. Pute-
rea Celui care a facut Cerul si Pamantul, precum si
bunatatea Lui fata de oameni, un moment n'au fost
puse la indoiala. Mai intai, arhanghelii cu sabii de foe
si Sf. Ilie eel bogat in tune te si in fulgere, ii imprastie
pe draci ca pe o pleava. Diavolul nu numai ca e
mai slab decat Dumnezeu (de vreo cumpanire sau
de egalitate, nici vorba nu poate fi), dar Sarsaila e
si prost. Basmele si snoavele romanesti ni-1 infati-
seaza uneori ca pe un Natafleata un fel de Danila
Prepeleac, care da boii pe-un car, carul pe-o capra,
capra pe o gasca si gasca pe-un curmeiu de teiu.
Cateodata, Diavolul e asa de marginit la minte,
incat ajunge inselat si ciomagit chiar de un netot ca
Pacala. (Cand s'a luat la intrecere : cine va striga
i) Th. Buckle, Histoire dela civilisation en Ang-leterre, Paris
188i, V, p 79 a.

www.dacoromanica.ro
 129

mai tare, Dracul s'a lasat sa fie legat la ochi chi-

purile, ca sä nu i se turbure creierii iar Pacala
1.a pocnit cu ghioaga drept in moalele capului, ama-
gindul ca isprava asta o facuse taria chiotului sau.
Si cate, §i cate nerozii nu pune poporul in spatele
1Slecuratului ! 0 snoava spune Ca Uciga-I toaca facuse,
intre altele, §i o casa fara ferestre, muncindu-se apoi
O. care lumina inauntru, cu sacul... pang ce Dumnezeu
1.a invatat §i pe dansul sa sparga peretele, ca sa
faca ferestre.)
E drept ca unii dracii sunt me§teri. Dar cate babe
nu-s Si mai me§tere ! Pe urma, chiar dracul cel mai
impielitat nu i totdeauna tocmai as,a de negru,
cum se spune". Poporului nostru i s'a facut mils Si
de Skaraoschi. Romanul crede ca la urma urmei,
insu§i Satana se va spala de fara-de-legile lui. La
judecata de-apoi, va scapa §i el de soarta sa cea
blestemata, daca i§i va ispa§i pacatele printr'un
canon" ').
Asa dar, neamul din Carpali, pe Tanga primatul
sufletului" (vechea doctrina a lui Zamolxe) a mai
adaogat cu timpul §i primatul luminii asupra intu-
nerecului", cand e vorba de conceptia privitoare la
intocrnirea Universului. Insa lucrurile acestea nu le
poate simti cel care nu are intuitia vietii satului ro-
manesc. Cine cunoa§te poporul §i folklorul numai
din carti se aseamana cu botanistul care a vazut nu-
mai florile uscate, fara coloare §i fara miros, dintre
scoartele herbarului. Un astfel de carturar cade
lesne in gre§ala lui Gaster on a lui Hasdeu care
vedeau bogomilism chiar §i acolo unde ar fi avut
ocazie sa afle tocmai ceva contrar. A atribui Ro-
nianului o inclinare spre intunecata doctrina a Bogo-
mililor e intocmai ca §i cum ai invinovali de orbenie
pe cel care nu se mai satura.privind, cu ochii lui sa-
nato§i, toate frumusetile lumii acesteia 2).
I) Voronca, op. cit. p. 155
2) Impotmolit in eruditia seaca a textelor, Hasdeu a fAcut
grepla sd considere bogomilice, prin urmare eretice, chiar unele
rugaciuni ale Bisericii ortodoxe ! (D. Russo, Textele eshatolo-
S. Mehedin%i creqtinismui Romanesc 9

www.dacoromanica.ro
130

Din contra, Romanul priveste spre cer, nu spre

puterile intunecate ale Iadului. Dragostea lui de lu-
mina e veche. Dacii aveau obiceiul sä traga cu sa-
geti in norii care ascundeau fata soarelui. Furtuna,
negura, invalmasala norilor erau pentru ei lucruri
nesuferite. Tot ce,i lipsit de armonie si seninatate
e rau si antipatic. Iar raul e o turburare care se
produce in nature numai cand principiul binelui in-
ceteaza on incetineste activitatea sa creiatoare. E
destul sa atipeasca o clipa bunul Dumnezeu", si
toata randuiala Universului sufere :
Mdndru -i Domnul adormit !
Sub un mar mcindru 'nflorit.
Scoala Doamne, nu dormi,
Ca de canal ai adormit
larba verde Te-a 'ngra dit
Florile Te-au cotropit
Si lumea s'o pagcinit !
Cu fireasca duiosie, cantaretul popular se incumeta
totusi sä trezeasca din somn pe Dumnezeu. El stie
de altfel, ca se pot ivi uncle neoranduieli, chiar cand
bunul parinte ceresc nu doarme, cum s'a intamplat,
de pilda, cand cu pradarea Raiului.
gice din Codex Sturdzanus, si pretinsul for bogomilism. Vezi
Biserica Ortocioxii 1906, p 419 s. a.). Ce treapta de false
interpretare putea atinge Hasdeu se poate vedea din felul cum
a simtit (adica n'a simtit) insemnatatea serbatoririi lui Stefan
Voda la Putna. El nu s'a sfiit sa numeasca pe tinerii dela
Romania June, organizatorii pelerinajului la Putna, nenoro-
citi adepti" ai lui Titu Maiorescu. In Columna lui Traian (Au-
gust 1871) stau aceste randuri : D. D T. Maiorescu, I. Negruzzi
Pogor, Slavici, Eminescu si Xenopol, pusi In capul serbarii de
la Putna, au redus-o in board puterea cuvantului la tristul rol
al Unirii Romane, monumentate (?) de care d. d Halfon si Leiba
Cabana...". La 15 August, n'a fost o sarbatoare nationals in
memoria lui Stefan cel Mare, ci o crude parodic tesuta si puss
in scene de scoala cosmopolite dela Iasi, sub perfida conducere
a D-lui Maiorescu".
(Cei care vor vrea sä afle cauzele nenorocirilor cazute asupra
Bucovinei si Moldovei in 1940, vor putea afla ceva si din scri-
sul lui Hasdeu care nu se sfiea sä pateze serbatorirea lui Stefan,
punand-o in legatura cu al-de Halfon, Leiba s. a.).

www.dacoromanica.ro
 13X

0, Ler oi, d ai Ler oi, Doamne

Sus, in slava Cerului,
La poalele Raiului,
La scaunul Do;nnului,
La scaun de judecatei,
Und' s'aduna lumea toata,
Masa mcindra mi-e intinsei
Si de sting masa-i cuprinsa :
De Ion, S/cintul Ion,
De Ilie, Slant Ilie,
Si de Petru, Sfcintul Petru,
Cu toti sfintzi d'impreunci
Ospatcind cu vole bung.
Iata Domnul cA venea
Si la mass se punea
Paine, yin... blagoslovea
Si n cep e a
De mill manca
Imi manca
Ori nu-mi manca...
Ca ochii sfintii de-arunca
De departe ce-mi vedea?
Pe arhanghelul Gavril
Si pe Sfantul Mihail
Ca' mi venea, mereu venea,
Si, la masa d'ajungea
Drept la Domnu' ingenunchea,
Genunchea si se ruga
Si din gurci mi-i zicea:
Stire-ai Doamne, au nu stiff
Cate 'n Raiu s'au inteimplat
Ce-am vcizut si ccite-am fapt ?
Sfcintul Petre de-a plecat,.
Sant Ilie 1-a urmat
Slant Ion ca ne-a lasat
Idolii unde-au aflat,
Drept la Raiu naval au dat
Si 'netuntru c'au intrat
Si tot Raiul au prcidat.1)
x) G. Dem. Teodorescu, op. cit. p. 33.
www.dacoromanica.ro
132

Si ce raspunde stapanul Cerului si al Pamantului

al tuturor celor vazute si nevazute ?
Petre, nu to spaimcinta,
Ca fi-oiu da un biciu de foc
Sa pocnegi cam la milloc
...Si Iuda s'a spaiminta,
Ce-a luat tot va
In alte colinde, bunatatea si linistea Celui-a-tot-
puternic are chiar si o nota de bonomie, ca sa nu
zicem de ironie.
Dand cu ochii de Sfantul Ion, it trimite pe el sa
faca randuiala :
Mai Inane, Santzoane,
Mare-mi esti, putin pricepi...
. . . . . . . .
Mergi, is sbiciul cel de foc
Si trasncte 'n Tri locuri
In Tri locuri, in Tri chipuri,
Ca Iuda s'a spaimcinta,
Si ce-a luat tot va da
Da-va luna cu lumina
Soarele cu yazele
Si scaunul de jade/
Si caldarea de botez
$i cheile Raiulut
Si in Raiu ca le-a bags
Iar Raiul s'a lumina
Cumu i Legea Raiului
Si Iadul s'o 'ntuneca
Cumu-i Legea Iadului 1).
Asa dar, randuiala si armonizare, potrivit cu Le-
gea", insa nicio urma de manie. Nimic din infatisarea
aspra a lui Iehova, inchipuit de Evrei ca un Sultan
I) Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, datini de Craciun si
credinte poporane, Buc. 1914, p. go.

www.dacoromanica.ro
 133

amenintator, gata sä se razbune si sa. ucida.. Nimic

din planurile infricosate ale Calvinilor scotieri, al
caror Dumnezeu ascuns in neguri, nori si trasnete,
ca si cel din muntele Sinai, creiase iadul mnainte de
a-I creia pe om ! si, ffind prea mic, s'a si ostenit sal
largeasca spre a incapea cat mai multi osanditi. Ce
inspaimantatoare finalitate in conceptia unor astfel
de neamuri ! Din contra, dupa inchipuirea poporului
roman, Dumnezeu este insasi personificarea blandetei,
a bunataIii si a milii. Ca un parinte de familie, El
lade la masa cu copiii sai, binecuvantand panea si
vinul... E un batran frumos frumos, cu barba
alba, care se arata cateodata si pe pamant, calato-
rind cu Sf. Petre si adapostindu-se bucuros chiar in
cea mai smerita coltba, cand bogatii nemilostivi nu-1
primesc. Se poate mai incantatoare metamorfoza
a Celui-a-tot-Putermc si A- toate Stiutor ? In folklorul
carui neam se mai gaseste o atat de duioasa uma-
nizare a divinitatii ?
Faptele acestea vorbesc dela sine. 0 aureola de
atata lumina si bunatate imprejurul imaginei Iui Dum-
nezeu Taal, o alintam atat de omeneasca a Prun-
cului Iisus (cel mititel si 'nfasetel) si o atat de cu-
cernica iniatisare a Precistei, ba inca si schimba-
rea Venerei in Sf. Vineri, o cuvioasa calugarita, tra-
ind intr'un ostrov la marginea pamantului, gata de
ajutor pentru cei prigoniti toate acestea ar fi
enigme peste enigme, pentru cine nu cunoaste adanca
omenie a poporului roman si increderea lui in de-
plina biruinta a Binelui asupra Raului ca un fel
de suprema finalitate a Universului intreg. Asa dar
constatam o negare a tuturor ororilor smintite cu
care unii maniaci, apucati de un zel mai mult pa-
tologic de cat teologic, au slutit inalta frumusete a
crestinismului. Si asprul soldat Loyola, si fanaticul
Calvin, si Luther cel care svarlea cu calimara in
Dracu'... sunt pentru mintea Romanului aratari" pu-
tin normale. Niciodata poporul nostru nu si-ar fi
putut croi astfel de idealuri despre om si omenie".
Pentru neamul din Carpati, socoteala e limpede si

www.dacoromanica.ro
134

rotunda : Lumea e departe, foarte departe de per-

fectiune, insa e cu siguranta perfectibila. Cat traim,
toti gresim (vorba din Faust : greseste omul cat
traieste") ; toti suntem supusi pacatului, pe toti ne
pandeste suferinta si la urma moartea ca o lege cu
neputinta de infrant. Chiar puternicul Ilie Sfantul
Ilie, cel care strabate Cerul intr'o caruta cu cai de
foc (singura fapturd omeneasca, crutata pans acum
de moarte) va trebui sa se supuna si el soartei tutu-
ror muritorilor, cand va veni judecata de-apoi". Si
insusi arhanghelul Mihail, mai marele cetelor inge-
resti, se va impartasi din aceeasi randuiala, fiindca
n'a luat canun" 1). Va trcbui sä inchida si el o clips
ochii, ca top mortii... Dar la urma urmelor, lumina
Cerului va invinge intunerecul Iadului, flindca Iisus,
primind si El insusi sä moara timp de trei zile, cand
cu rastignirea de pe Golgotha, cu moartea sa pre
Moarte o au calcat". Va incepe atunci pentru toti
vieata cea vesnica.
Acuma, cetitorule, vine la rand planul cel mai mi-
nunat si cel mai putin asteptat : La sfarsitul lumii,
insusi Iadul va fi, nu largit (cum au gasit de cuviinta
teologii din Scotia), unde dracii umbla pe toate ca-
raffle, stand la calcaiele oamenilor, chiar cand isi vad
de munca de toate zilele, ci desliintat I Dupa chibzuinta
celor din Carpati, lucrul se va petrece asa : Sufle-
tele oamenilor se vor intoarce tot mai mult catre
Dumnezeu, pocaindu-se. Maica Domnului va scoate
rand pe rand din smoala si din flacarile Iadului pe
toti nenorocitii ce s'au chinuit acolo ; munca va fi cam
grea, dar e cu putinta : ei se vor apuca cu main de
lirele fuioarelor date de pomand pentru dansii, si astfel
vor iesi la Liman. Tot Iadul va ramane gol, ca o
sandrama fara chiriasi. Iar atunci si diavolii, ne
mai avand de lucru, se vor face buni, si-i va primi
Dumnezeu si pe ei in Raiu, dimpreuna cu ai Sai.
I) T. Pamfile, Serbdtnrile de Tortmnd si dP postul Craciu-
nului studii etnografice, Buc. 194, p. y6. Voronca, op cit.
P. 1293.

www.dacoromanica.ro
 135

Dar mai intaiu va trebui sa-si ispaseasca pacatele

printr'un canon 1).Daca nici asta nu se mai cheama
simt de armonie si optimism, am vrea sa stim care
neam de pe fata parnantului are despre lume o con-
ceptie mai optimist decat cel romanesc. Fara dia-
lectica stufoasa a lui Dionisie Areopagitul, de care
n'a auzit nimeni pe la stanele din Carpati, poporul
nostru a simplilicat toata intocmirea Universului, eli-
minand Raul din lume, cum speli puroiul dintr'o rand
pe cale de vindecare 2).
Concluzia spre care ne imping faptele acestea e
in adevar impresionanta : Poporul dimprejurul Car-
patilor reprezinta o latura originals in aesvoltarea
spiritului omenesc.
Pe cand in Iranul lui Zarathustra, lupta ramasese
Inca nehotarita Intre Ormuz si. Ahriman (un alb si
un negru corb", ca si deasupra lui Odin), olecan-
du-se balanta spre Rau, dupa credinta lui Manes,
intemeietorul manicheismului, din care a izvorit
bogomilismul din Balcani si din alte regiuni ale Me-
diteranei ;
pe cand in India, curajul omenirii aproape se isto-
vise, asa ca Buddha privea drept fericirea suprema
apropierea de nefiinta (nirvana), iar unii budisti au
ajuns sä se ingroape de vii in pesterile Tibetului
un fel de sinucidere in rate ;
cand, de alts parte, Grecii cu toata mitologia for
de opereta, ispraveau si ei in fata tristului Hades
un Infern nu asa de uricios si infiorator ca al lui
Dante, dar destul de grozav, ca sa sperie pans si
pe un barbat incercat ca siretul Ulyse, care vazuse
si palise atatea ;
1) Elena Niculip Voronca, Datinele si credintele poporului
roman, adunate si asezate in ordine mitologica, vol. I partea z
si 2, Mihalcea (langa Cernauti), 1903, p. 155.
2) Texte bogomilice se vor fi gasind si la noi, dar bogomi-
lism in sufletul Romanilor bcati iepuri la bisericaa Iar rata-
circa lui Gaster si Hasdeu, am andoi eruditi de bibliotecii, ra-
mane ca o grea apasare pe numele lot, de interpreti ai sufle.
tului romanesc Recunoastem ca Gaster find Evreu, raspun-
derea lui e ceva mai mica.

www.dacoromanica.ro
,136

pe cand §i unii cre§tini apucaserd calea Thebaidei

§i altor pustietdti, ca §i budistii Tibetului, poporul
roman si-a facut alts socoteald : Primeste §i el sufe-
rinta ca mijloc de purificare. Mirurile mortilor §i
lacrdmile sunt mantuitoare, ar-tHristos putrejunii s'a
aratat streina , fiindca a inirar.. Romanul e incre-
dintat ca la urma urmei Raid va putea fi smuts din
radacina ; suferinta va inceta pentru toti §i insu§i.
Iadul va fi desfiintat, iar dracii vor ajunge din nou
langa ingerii Cerului, ap cum au fost odinioara,
inainte de neroada rdscoala a pismataretului Lucifer...
De unde acest optimism transcendent ? Fara de
voie, gandul se indreapta in deosebi spre (loud cauze :
Mai intai, spre insu§irile tinutului Carpatic. Unde
natura e din cale afara bogata, on din cale afara
saraca, omul e frant Caldura umeda §i molesi-
toare, pe malurile Gangelui, prisosul vegetatiei
(jungla), forfota jivinelor primejdioase : serpi veni-
no§i, tigri, microbi de holera §1 de ciumd, inundatii
uriw... toate acestea au obosit simtirea omeneasca
pand la istovire. Iar aldturi, Tibetul secetos, bantuit
de vanturi §i de ger, a dus fiinta omeneasca tot la
strivire, din cauza lipsei si a saraciei. Aproape la
fel s'a intamplat in de§ertul Arabiei si al Saharei,
indemnand pe om sa caute mantuirea in pusnicia
Thebaidei, tot un soiu de ucidere in rate a bietului
corp omenesc. E drept ca omul poate reactiona destul
de energic. Dar, de obiceiu, cum e Cara, asa e casa,
masa, familia si... dela o vreme chiar sufletul omului.
Un vestit carturar din secolul trecut (cel mai peda-
gog dintre geografi si mare admirator al lui Pesta-
lozzi) a spus o vorba cu talc : Pamantul este casa de
educatie a genului omenesc". Aceasta e concluzia
intregii antropogeografii, fie ca in uncle regiuni biru-
este mediul pe om, fie ca in altele reactiunea omului
este precumpanitoare. Iar un alt carturar (geograt §i
etnograf cu multa agerime de minte) privind marele
lant de pustii din Mongolia pand in Arabia §,i Maroc,
a numit tinuful acesta bantuit mai ales de seceta ali-
zeelor, zona monoteismului". Formula poate li cri-

www.dacoromanica.ro
 137

ticata, dar in totului tot ea cuprinde un adevar u§or

de constatat : aci e tinutul celor mai mari contraste
climatice ; peste zi zapu§eala, tar peste noapte ingheata
apa ; uraganele de praf culca la pamant nu numai
pe om, dar §i camilele ; setea le svanta ; foamea e
ve§nica... In de§ertul arabic §i sinaitic, omul se mul-
tumeste §i cu lacuste prajite pe carbuni, ceea ce este
tot ilia cu rabdari prajite". A§a dar, saracia prea
mare, ca §1 prisosul, poate duce biata faptura ome-
neasca pita la descurajare si strivire.
Cata deosebire in tinutul Carpatilor ! Pamantul
dacic are o simetrie §i o armonie unica pe fata_
planetei.
Incepand cu scoarta (cununa muntilor cu plaiurile,
a dealurilor cu colinele, §i a campiilor cu luncile) §i
sfar§ind cu clima, raurile, lacurile baltile Dunarii si
limanurile marii, cu vegetatia, rasele animale §i omul,
nicaeri, nici urma de contraste violente. Toate sunt
pe masura puterilor omene§ti, a§a ca localnicii §i-au
putut randui vieata dupa voia lor. Capnobatii daci,
cu toata inclinarea lor sere contemplatie, n'au ajuns
la o conceptie lanceda §i mohorita despre rostul ome-
nirii pe pamant §i n'au jinduit la nirw ma budi§tilor,
Jar urma§ii lor, adica poporul romanesc de azi, a
ajuns la ideea linistitoare de a desfiinta scaunul de
judet" ba chiar §i Iadul" sa-1 faca de prisos.
Mai mult optimism §i mai multa seninatate sufle-
teasca e greu de inrhipuit. In orice caz, nu §tim sa se-
gaseasca altundeva pe fata pamantului. Daca Dante,
poetul Internului catolic on tristul Calvin si violen-
tul Luther (gata de harts cu Diavolul) on teologii
scotieni, care purtau grija sä largeasca Iadul, ar fi
aflat cat de blanda este inchipuirea poporului roman
despre judecata din urma, cand totul se va sfar§i
intr'o apoteoza de lumina si de pace, cu Slava intru
cei de sus, Iui numnezeu", iar pe pamant cu pace
si intre oameni buns invoire", de buns seams ar fi
crezut ca un neam ca cel din Carpati nu e o reali-
tate pamanteasca, ci vreo nascocire ca cele din basme.
Cu amarita lor conreptie despre Destinul Omului, ca.

www.dacoromanica.ro
138

fiinta osandita din capul locului sa nu poata ajunge

la mantuire niciodatei oricare ar fi faptele lui, sä
fi auzit acei sumbri crestini ca poporul roman nu
numai ca nu largeste Iadul, dar it si desfiinteaza, li
s'ar fi parut o rasturnare a tuturor teologiilor din
lume. Si, in adevar, la o solutie atat de radicals,
credem ca nu s'a mai gandit niciun alt popor crestin.
Daca inimosul apostol Pavel, care a spus despre
iubire cuvinte mai vibrante decat ale celui mai
inflacarat poet, s'ar mai intoarce printre not si ar
lua cunotinta de felul cum intelege neamul romanesc
invataturile lui Iisus, el ar privi de buns seams cu dra-
goste deosebita spre neamul legat de Dunare si de
.Carpati.
Se intelege, nu ne gandim o clips sa explicam
conceptia despre lume a neamului romanesc numai
prin influenta mediului sau geografic. Vom arata
indata ca a fost la mijloc si alt factor de mare in-
semnatate. Dar trebue sa recunoastem ca aceasta
mare seninatate e si o urmare a unei seculare armo-
nizarii intre om si insusirile iarasi armonioase ale
pamantului dacic. In tarile sterpe unde s'a ivit Ve-
chiul Testament (patruzeci de ani dh ratacire in pustie,
au fost simbolic patruzeci de secole si chiar mai mult
pentru omenire) ; in desertul arabic si saharian, bantuite
de grozave furtuni de praf, fara o picatura de ploaie
in tulip de ani de zile, si chiar imprejurul Meditera-
nei sguduita pe-alocurea de vulcani groaznici si de
cutremure foarte dese, ratacirea imaginatiei era foarte
upara. Nu mai vorbim de neguroasa Scotie, unde
omul a trait secole de-a-randul cu spaima de Satana.
In Carpati insa o sdruncinare a sufletului n'are de unde
veni. Omul nu este ademenit aci nici spre o vieata
de nepasare si de imbuibare animalica, dar nu-1 ame-
ninta nici foametea. Munca pe care o cere pamantul
si felul climei este adeseori destul de grea, dar nu
ajunge niciodata pans la sila de incordare a celui
care se sbite in zadar. De aceea. Romanul a ajurs
de timpuriu la convingerea ca oricare ar fi greutatle
traiului, la urma urmei sta in mana omului sa-si cro-

www.dacoromanica.ro
 139

iasca destinul, adicd sd-si astearna, dupa cum va

vrea sa -i fie somnul". Stie bine ca drumul spre fe-
ricire (sa -i zicem si raiu) e mai lung si mai greu,
iar de iad to desparte numai un gard si Inca si
acela spart". Le stie toate acestea Romanul, si totusi
postulatul cel mai tainic al fiintei sale sufletesti e
acesta : Binele va iesi biruitor asupra Reiului, asa
ca chiar amenintarea cu Iadul i se pare de prisos.
Dar ca sa ajunga la o astfel de conceptie despre
lume a trebuit sa fie la mijloc si o anume inclinare
suffeteasca : dispozitia spre contemplare si evlavia de
care vorbea Strabo ca de o insusire cunoscuta la
Daci de cand lumea", insotita de multd seninatate
(credinta in nemurire) si mult optimism, care se vede
din felul cum a micsorat distanta dintre om si Dum-
nezeu, suprimand in cele din urma pe Ahriman
Iadul, adicd Intunecimea si Rautatea din Univers.
E o vorba populard : Cantd-mi draga cantecul, ca
mi-e drag ca sufletul... In folklorul sau, poporul
roman si-a cantat cantecul sau cel mai adevarat, me-
lodia sa cea mai adevarata. Nu numai ca o tarn fru-
moasd ii Impodobise sufletul, dar si frumusetea su-
fletului proiectase asupra pamantului §i neamului dacic
.0 lumina deosebit de calma: lumina find a unei sfinte
seri" din Carpati cand clopotul vecerniei indeamna
la blande socoteli cu vesnicia.
Fireste, impresia aceasta n'o poate dobandi obser-
vatorul superficial, care n'a trait din plin vieata satu-
lui romanesc cunoaste folklorul numai din carti.
Cine se simte insa lipit de tarana acestei taxi §i s'a
impartasit Inca din copilarie din toate traditille nea-
mului autohton, acela gaseste nenurnarate dovezi
despre adanca armonie a sufletului romanesc. Aci
sa ne fie ingdoluit a mai adaoga macar una.
0 legenda din Transilvania ne arata pe Fecioara
Maria si pe smeritul lemnar losif, in chipul unor dru-
ineti care cautau adapost cand cu prigoana cea mare
a lui Irod. Peste tot, pe unde cerusera gazduire,
fuseserd alungati, ba unii asmutisera si cainii asupra

www.dacoromanica.ro
140

lor. Numai in casa unor tArani romani au putut ei

afla bunavointa .si ocrotire. Maica Domnului pove-
stqte ea insa§i straintorarea 3n care se afla :
Fiul meu cel bun
Tu ciind te-ai nascut

In brute te.am luat

Si mite -am purtat
Si te-am ridtcat
Sus la ;milli munti
Printe verzii brazi
Si te-am scoborit
'N /am ungureasca
Si 'n tam sciseascit
La un Sas bogat
Cu Sasci batrand

De veste de-au Prins

Porcii fi-au inchis,
Soimi fi-au deslti tat
Cdinilor ne-au dat
' N goand ne-au luat.
*

.Z4a de-am vazut,

La munti te-am suit
Si te-am scoborit
'N tam romdneascii
(Sd se pomeneascd) !
Bine-am niinerit
Bine ne-au primit
(Cutare om bun
Om bun si bcitrcin
Bine i-a parut...
Dacd ne-a vazut
Afar' a iesit
Soimi f i- a zavorit

www.dacoromanica.ro
 141

Cainii pia legat

Pa i-a certat
In cas' ne-a bag-at
La vatra ne-a pus,
Focul a aprins,
Masa ne-a intins
Si ne a ospatat
Si ne-a mangaiat.

Cand to -am desfacat

Tu to -ai bur.urat,
Pan' ai gongait,
Noi ne-am odihnit,
Pan' am mai bout,
Mare c' ai crescut ,
Pan' ne-am inchinat,
Tu ca mi-ai sburat
Sus la naltul Cer
La Sfantul Ion
De to -ai botezat,
Bun name li-a dat
De Isus Hristos
Domn at Tuturor
Si-al Romanilor... 1).
Se intelege ca unul sau altul ar putea sa ne intam-
pine cu observarea aceasta : fiecare popor are inclinarea
sa si atribue cat mai multe insusiri de lauds. E ade-
varat. Dar, in cazul de fats, se cuvine sa nu uitam
lrei lucruri semnificative :
Mai intai, vechimea acestor colinde, cum poate ye-
.dea orisicine din vanatoarea cu soimi, obiceiu pe
.atunci nu numai al aristocratilor, dar si al satenilor.
E vorba asa dar de o epoca straveche, cand certu-
rile nationale de azi nu existau, iar pe de alts parte

1) G. bem. Teodorescu. Poezii populare, Buc. 1885, p. 19.

(Vezi si colindul dela pag. 26, unde se arata cum Maica Dom-
nului cu pruncul Iisus a scapat cu fuga la munte.)

www.dacoromanica.ro
142

fusese la mijloc o lunga experienta sociall cu privire

la caracterul fiecarui neam, pand. O. iasa la iveala_
cristalizarea poetica (prin urmare impersonal0 a sen-
timentelor si a situatillor sociale infatis,ate in acest
colind.
In al doilea rand, ca o dovada mai mult despre
obiectivitatea caracterizarii, avem la indemand martu-
ria unor fapte u§or de constatat. Un bun cunoscator
al vietii din Transilvania nea descris cu destule
amdnunte tipice, in ce fel milostenia satenilor romani
se revarsd in anume ocazii pana §i asupra necuno-
scutilor din inchisori. La Pa§ti, cand toata cresting.-
tatea serbeaza invierea Mantuitorului, tdranii frunta§i
din Sdcele §i din alte sate romanes,ti aduceau (si
poate ca aduc §i acum) bucate mai bune pu§caria-
s,ilor din orase, sa-i bucure §i pe ei cu ceva, de orice
neam ar fi §i oricare le-ar fi vina 1).
In al treilea rand, se cuvine sd tinem seama ca
pentru caracterizarea unui popor avem la indemand
cloud mijloace mai sigure : marturiile individuale ale
unor speciali,sti competenti, apoi civilizatia .si cultura
populara, cuprinsa sub numele colectiv de folklor.
Cel dintai mijloc e mai putin sigur. Cercetatorii si
in genere carturarii, ca individualitdli trecatoare, pot
spune §i lucruri numai pe jumdtate adevdrate, iar
uneori cu totul neadevarate, cand sunt la mijloc §i
alte interese decat ale §tiintei. Din contra, analiza_
folklorului nu poate da gres ; gloata unui popor nu
minte, funded nu poate minti. Literatura §i arta ano-
nima, adunata pe incetul generatie dupd. generatie,.
il da de gol", intocmai ca §i oglinda care te aratd
cum e§ti : fie frumos, fie slut, dupd cum te afli. 5i e
u§or de inteles de ce : pentruca folklorul nu pdstreaza,
tot ce suns, ci numai ceea ce rei-sund in altii, adica
con -suns cu aspectul etnic. Scriitorii, de pilda, pot
in§ira multe de toate, vrute §i nevrute ; iar tiparul
pastreaza in biblioteci chiar cele mai marl nerozii.
Literatura orals nu. Ceea ce nu se potrive§te cup
I) G. Moroianu, Chipuri din Sdcele, Buc. 1938, p. 32_ q. a.

www.dacoromanica.ro
 143

adevdrul estetic si etic, asa cum it vede §i.-1 simte un

intreg popor, se pierde iute din amintirea gloatei.
Folklorul asa dar se cerne mereu si pastreaza numai
floarea fainii", nu si tdrata. Poporul este propriul
sdu critic un critic nemilostiv, care nu cautd in fata
nimanui. De aceea, credem ca cele insirate pand aci
pe temeiul folklorului trecut prin critica atator secole
are destui sorti sa fie expresia adevArului.
In rezumat :
1. Crestinismul romanesc este caracterizat prin
increderea in biruinta Binelui asupra Raului.
2. Pentru ca poporul roman sa ajunga la o con-
ceptie atat de luminoasd despre lume, a trebuit pe
langd mediul fizic favorabil si un factor sufletesc tot
atat de prielnic : senindtatea Dacilor care au dat
Evangheliei Si traditiilor crestine o interpretare atat
de umand.
3. Aldturi de armonia unicA a pamantului dacic si
selectiunea milenard a rasei autohtone, a mai ajutat
si inclinarea eticd si estetica a neamului cunoscut
de cand lumea" pentru pietatea sa. (Strabo).
Din faptele insirate pand aci, putem deci scoate
aceasta incheiere :
Crestinismul romanesc are o sums de caractere
locale si originale, care it despart in chip vddit de
acela al vecinilor, veniti toti de aiurea si botezati
unii cu o mie de ani mai tarziu, pe cale administra-
tivd. Din contra, crestinismul romanesc e ceva orga-
nic, cu rdcacini adanci pand in doctrina lui Zamolxe.
Am putea spune ca acest crestinism arhaic, tole-
rant si optimist, are ceva din linistea si perenitatea
padurilor de brazi, care nu-si leapdcla frunza, ci rd-
man totdeauna verzi.

www.dacoromanica.ro
 CAP. XI

Ka los Kagathos

Prioritatea frumusetii Inainte de a termina cu

morale fatd de justitia caracterizarea crestinismu-
formala. lui romanesc se iveste in-
ca o intrebare : nu cumva
ne-a inselat inchipuirea, cand am atribuit poporului
roman insusirile mai sus amintite ?
Credem ca putem raspunde printr'o verificare,
observand mai de aproape o particularitate. Si
anume : canonul vietii sufletesti a Romanului res-
pinge in chip hotarit orice rigiditate farisaica. Reli-
gia lui nu e contractuala, ca a Vechiului Testament
(un legamant special intre Iehova si un popor ales",
adica privilegiat). Poporul nostru e mult mai larg la
suflet ; am vazut ea ingaduie fiecaruia sa si caute
fericirea in legea lui" Odra procesarie cazuistica) :
habeat sibi, aiba fiecare parte de fericirea lui, dupa idea-
lul sau... Am putea spune ca morala neamului din Car-
pap nu are prea multa consideratie pentru forme
juridice in sensul ingust al cuvantului. Dela Romani,
am pastrat mai ales o amintire : summum jus summa
injuria. De aceea, cand face on nu face un lucru,
Romanul se gandeste nu numai la ceea ce e drept
on nedrept, ci si la altceva : Frumas e ceea ce pui
la cale sa. faci ?
Traind atatea veacuri in calea rautatilora, cum
zice cronicarul, si vazand si patind atatea, poporul
nostru a dobandit un simt toarte fin al valorilor. El
are destula autocritica spre a intelege ca nimeni
S. Mehedinti Crestinismul Romanesc 10

www.dacoromanica.ro
146

nu e sant" ; ca vieata nu e geometrie, ci o pendulare

necurmata intre bine §i intre rau mai adesea lu-
necand spre rau, asa ca de multe on dreptatea
umbla cu capul spart". Nici chiar bunul Dumnezeu
nu te poate apara destul de nedreptati, deoarece
pans la Dumnezeu, te mananca sfintii" nu cei
adevarati, ci pseudo-sfintii dela Ierusalim, unde Ca-
iata si tovarasii lui cer pe temeiul Legii liberarea
lui Varava §i rastignirea lui Iisus. A inteles deci
poporul romanesc de timpuriu ce mare departare e
dela Lege pans la Dreptate; a vazut ca bietul Pilat,
cu tot teancul lui de legi, a ramas buimac §i intreba :
Unde e adevcirul? Scarbit de aproximatiile vietii §i
de ingustimea formelor legale ale rabinilor, cinstitul
judecator s'a spalat pe mani, aflandu-se neputincios
in tata Fariseilor calari pe textul Vechiului Testa-
ment.
Drept aceea, Romanul, cand bags de seams a li-
tera legii nu se potrive§te cu realitatea vietii, in loc
de a se spala pe mani, ca Pilat, el nu se mai intreaba
de legalitate, ci de altceva : frumos e sä faci cutare
sau cutare lucru ?
Foarte cu minte intrebare, deoarece Codicele de
legi poate sa-ti dea in forma dreptate, i totu§i fapta
in sine A. fie cat se poate de urata. I9ta de ce,
sensibilitatea morals a neamului din Carpati nu se
simte impacata, pans ce Binele nu e insotit si de
frumusete. Altminteri, nici binele nu-i destul de bun.
(Acesta e fondul cel mai tainic al cugetarii si al sim-
tirii poporului roman.)
Desigur, gloata carpatica n'a avut de unde O. afle
formula filosofului elfin : Kalon Kagaton. Dar tocmai
de aceea, imparecherea atat de stransa a celor doua
notiuni chiar in mintea taranilor, la noi, este un
document nu se poate mai semnificativ pentru ca-
racterizarea sufletului nostru etnic. Intrebarea
aceasta : daca o fapta e nu numai bunk ci §i fru-
moasa", este o dovada pipaita ca astfel de preocupare
spontana izvora§te din insusi imboldul adtinc al
firii autohtonilor. E o chestie de temperament, adica

www.dacoromanica.ro
 147

un dar originar. (Am relevat altadata ca virtutea

e un talent, adica un dar din nastere, ca §i geniul
artistic on cel stiintific.) Credem prin urmare ca prfo-
ritatea frumosului", considerat de poporul nostru ca
adevarata implinire a binelui, este un semn ca insu-
§irile crestinismului romanesc insirate pans aici nu
sunt o simpla inchipuire, ci formeaza ceva organic;
ele deriva din temperamentul neamului §i sunt
strans legate unele de altele, ca verigele aceluia§
lant.
Parerea aceasta e nu numai a noastra, dar si a
streinilor. In anii din urma, poporul roman a lost
cercetat, intre altii, si de un scriitor pregatit in se-
vera scoala a documentelor (Ecole des Chartes). Spre
deosebire de multi dintre compatriotii sai, Francezul
de care e vorba aci colindase multe tari, atat din
Lumea-Noun, cat si din Europa, §i a scris apoi in
legatura cu calatoriile sale carti de mare notorietate.
Adaugam ca e §i un mare admirator al lui Pas-
cal, filosoful care a pipit mai de aproape decat
oricine altul granita dintre religie §i stiinta, ca unul
care era nu numai geniu stiintific, dar si un crestin
cu adanca simtire religioasa.
Streinul acela, la sfarsitul calatoriei in Romania,
scriind o carte despre Cara si poporul nostru, se ex-
prima astfel :
Taranul singurul Roman adevarat ne arata
un amestec de daruri si inclinari care, de Obiceiu,
se exclud : E critic fall realism , Uric Para misticism,
a mbitios fara machiavelism, religios fara fanatism...
Religia romana este o religie a satului, dupa cum
§i biserica romans e biserica satului. Orice element
religios sau moral, care nu izvore§te din sat, vine
dela streini. Afard de satul sau, Romanul nu are
vieata morals decat ca o imitatie precard. Din contra,
in sat, taranul exprima lirismul religios in forma
cea mai spontana si mai miscatoare de suflet" 1).
z) Lucien Romier, Le carrefour des empires morts, Paris
1931, p. 28 s. a.

www.dacoromanica.ro
348

In ce priveste religiozitatea Romanului, intemeie-

torul scoalei de filosofie morals din Darmstadt') ex-
prima o parere vrednica de amintit. El zice ca Bi-
serica romans e vie si ca numai aici biserica orto-
doxa (adical orientala) n'a ajuns intepenita. De aceea,
adaoga el, ca numai in Romania... byzantinismul
s'ar putea renaste in latura religioasci. In alte pri-
viri, desigur ca nu... Pe temeiul legii de ne-repetare,
o renastere nu se poate produce niciodata decat in-
tr'un corp nou. Vechea Elada a trait incaodata ca
arta in Renasterea (italiana); ca spirit, in clasicismul
francez, iar ca filosofie in idealismul german. In
Grecia insa Elada nu va mai invia niciodata. Nici
cultura byzantina nu se va renaste in locul sau de
basting... Byzantul fusese menit sä se renasca prin
slavism. Dar unde a incercat pang acuma : in spiri-
tul bulgar, sarb si rus (medieval), incercarea desi
autentica, lucrul s'a petrecut pe un plan inferior
de cultural; departarea culturala era prea mare intre
aceste popoare si Bizant. Din contra, in Romania,
byzantinismul ar putea renaste in cea mai inalta ex-
presie"... Poporul si tara romaneascal pot avea de
sigur un mare viitor inaintea lor... desteptand byzan-
tinismul la o viata noua".
Daca ar fi cunoscut folklorul roman, scriitorul
german ar fi ajuns poate la concluzia ca menirea
culturii religioase romanesti nu e sa reinvie pe cea
byzantina, ci sal ramana credincioasa traditiei cresti-
nismului romanesc care, dupa cum simte si autorul,
este destul de fin, Para a mai fi si byzantin... Pa-
stram insa din marturisirile streinului impresia de-
spre calitatea aleasa a acestui crestinism viu si ori-
ginal in patura taraneasca, iar constatarea aceasta o
intareste si mai milt un al treilea strein adanc cu.
noscator at muzicii noastre populace. Vorbind de-
spre colindele romanesti, Bela Bartok spune ca ma-
terialul romanesc privitor la cantecele de Craciun
este incomparabil mai bogat decat, al tuturor vecini-
1) Keyserling. Vezi : E. Seilliere, La sagesse de Darm-
stadt, Paris, 1929.

www.dacoromanica.ro
 149

loe"). Cand sentimentul crestin se revarsa si

in forme artistice populare, asta e in adevAr un semn
ca pentru neamul acela binele nu e destul de bun,
dacd nu e si impodobit cu frumusete, ca un fel de
implinire a tuturor lucrurilor divine si umane. Asa
dar nu e vorba de o autoglorificare nationals, ci de
fapte observate chiar de straini.
Cand afirmam insa prioritatea frumusetii", sä nu
uitam cä aci e vorba de frumusetea morals, care nu
pierde din vedere, ci tocmai cauta sä se apropie cat
mai mult de adevarul faptelor si al ideilor, prin urmare
de dreptate. In privinta asta e vrednica de obser-
vat deosebirea intre cantarea romaneasca si cea apu-
seand.. De unde, in muzica occidental vorbele can-
tate nu sunt decal prilej pentru a arata talentul can-
Varetului, in muzica noastra bisericeascA, vorbele
sunt principalul, adica ideea cuprinsa in ele, iar me-
lodia nu-i decal mijlocul de punere in valoare a
textului" 2).
Se intelege dela sine ca nu putem considera pe
martorii citati oricat de aleasa ar fi calitatea for
ca niste arbitri fara apel. Un lucru insa rezulta des-
tul de lamurit din faptele insirate mai sus : nota pre-
cumpanitoare in atitudinea etica a Romanului este
lirismul, adica frumusetea. Ca sa fii sigur ca un lu-
cru e in adevar bun, trebue sa simti emotia imper-
sonala a artistului in fata operei de care el se desparte
cu multumirea ca a spoilt cu ceva armoniile vietii.
In sprijinul acestei pareri sa ne fie permis sä mai
aducem o dovada fiind cea mai usor de con-
trolat. In basmele romanesti, nu numai ca binele iese

i) Bela Bartok, Melodien der rumanischen Colinden (Wei-

nachtslieder) 484 Melodien mit einem einleitenden Ansatz,
Wien 7935.
2) Alexandru I. D. §teffinescu, Sola verba, publicatie pos.
tuma, 1940, p. XVII. Cuvintele acestui copil de o mare pre-
cocitate, stins ca si Iulia Hasdeu, Inainte de a cloyedi tot ce
poate, sunt un indemn de a pretui si in latura aceasta origina-
litatea crestinismului romanesc, plin de evlavie pentru frumu-
setea artistica, dar si de respect in fata adevarului ideilor.

www.dacoromanica.ro
150

totdeauna biruitor, dar are §i un fel precadere le-

gata de frumusetea atitudinii. De pilda, cand Fat-
Frumos din lacrima" pleaca sa mantue pe fata Gena-
rului, aproape de o padure, in arsita dogoritoare a
namiezii, el da cu ochii de un biet tantar ce se svar-
colea pe nisipul fierbinte. Fat-Frumos, ii zise tanta-
rul, is -ma §i ma du pand in padure... (Altceva n'are de
facut calatorul cel plin de griji ? De tantari ii ardea
lui ?... Totui, ar fi fost prea urcitei fapta celui care
n'ar fi facut nici macar o jertfa atat de mica pentru
o vietate chinuita.) Mai departe, ajungand la malul
marii, langa o pustietate, vazu un rac atat de dogo-
rit de soare, Ca abia mai mi§ca, necum sa mai co-
boare pana in marginea apei.
Fat-Frumos, zise el, arunca-ma in mare...
Calatorul uita de necazurile lui §i se opreste din
drum O. ajute ni§te biete vietati de nimic, fiindca
nu era in armonia naturii ca sa se stinga viega, cand
putea fi atat de u§or plstratA. Tocmai inutilitatea
faptei face frumusetea ei. Caci ce era sa a§tepte un
viteaz ca Fat-Frumos tocmai dela un tantar ! Dar
frumos ar fi fost sä treaca fara a da ajutor celor
strimtorati ?
Asa a judecat poporul roman, creiatorul basmului
pomenit. Si tot asa sung §i proverbul : a binele
§i-1 arunca in mare". Asa e frumos : sa faci fapta
fara nici un gand de rasplata, numai pentru frumu-
setea gestului".
De altfel cu privire la prioritatea frumusetei mo-
rale", avem un document nu se poate mai demonstra-
tiv pentru caracterizarea sufletului romanesc : este
insu§i numele eroilor din lumea ideals a basmului.
La alte neamuri, eroul se chiarna Siegfried, Roland,
Cid Campeador. Al neamului din Carpati se chiama
totdeauna Fat Frumos. E puternic, istet, bun, iar pe
deasupra e daruit §i cu frumusete o calitate care
le intrege§te pe toate. Nu e vorba numai de frumu-
setea fizica, ci §i de cea morala. : e milos §i mereu
gata de jertfa. Ca aureola de lumina care incu-
nund in icoane capul sfintilor, frumusetea sufle-

www.dacoromanica.ro
 151

teasca are la el precadere asupra celei fizice, ca un

bine de o categorie superioara. Langa bunul fara
merit al trupului, el adauga si frumusetea bunatatii
izvorite din sufletul sau armonios Ka los Kagathos.
Conceptia de vie* a unor rurali, in consonants cu
gandul filosofilor din sfera celei mai inalte culturi
din antichitate!... In adevar, lucrul e vrednic de mi-
rare si, in on ce caz, foarte caracteristic pentru nea-
mul de care e vorba.

www.dacoromanica.ro
 INCHEIERE

Incheind observarile privitoare la crestinismul ro-

manesc, se naste intrebarea : Nu cumva acest cre-
stinism paduret, asa hum s'a pastrat in codrii Carpa-
tilor, e mai omenos si mai vrednic de cinste deck
al altora ?
Raspunsul . se va vedea mai departe. Deocamdatd
e bine sä ne ddm seama daca observarile insirate
pana acum au fost dobandite pe o cale destul de si-
gurd. Metoda urmatd aci a fost indoita : cercetarea
materialului folkloric. apoi intuitia directs, adicd im-
presiile capatate intr'un colt dosnic al tarii, traind
intre oameni care pastrasera pa' nd. in secolul trecut
obiceiuri asemanatoare cu cele din epoca Dacilor.
. In latura civilizatiei, afirmarea aceasta nu sufere
nicio indoiala : in Vrancea, casele erau cladite numai
din lemn si acoperite cu ldtunoi on cu sindila dal-
tuita pe o margind (asa ca fiecare se imbuca in dal-
tuitura celei de aldturi) si prinsa de capriori prin
cuie de lemn 1) ; incuietorile erau iardsi de lemn ;
cheile tot de lemn (adesea un biet gatej incovoiat,
care era varit pe o gaura de marimea unei nuci, si
care gatej cerca sd nimereasca una din crestAturile unui
zavor gros de lem). Imbrdcamintea toata de land,
de canepa, de in sau din piei de oaie. Chiar nasturii
erau de piele (un fel de noduri), iar de obiceiu erau
1) Cuiele erau cioplite din lemn de tisa, un brad cu trunchiul
mai des. Cuiele erau groase cat degetul aratator si lungi de-o
palma, asa ca mai mult de jumatate ramaneau afarA, iar cope-
risul parea sburlit ca un ariciu.

www.dacoromanica.ro
154

inlocuiti prin chiotori §i blieri, adica ate impletite din

mai multe fire, unele mai subtiri, altele mai groase
dupa imprejurari. Putem spune ca imbracamintea,
casa, masa si toata gospodaria taranilor din Vrancea,
Maramure§, Hateg §i alte tinuturi mai laturalnice ale
Carpatilor nu erau in secolul trecut deosebite de
ale Dacilor.
In latura culturii, deosebirile nu puteau iarasi sä
fie prea mari 1. Se intelege, etnograful nu poate de-
monstra afirmarile sale ca un geometru. Temeiul
dela care pleaca el este este mai mult intuitia directs,
iar in privinta aceasta nu strica sA amintim o vorba
a cunoscutului fenomenolog Husserl. El zice a§a :
Nicio teorie nu va putea face sa, ne indoim de prin-
cipiul tuturor principiilor, ca orice intuilie care con-
duce la date imediate pi originare este un izvor de
cuno,stintei valabilei Toate datele imediate trebue sA
fie primite pur §i simplu, dup. cum se prezinta cu-
no§tintei".
Intrebarea e : dela cine porne§te intuitia Cala
agerime are cel care observe, noteaz1 si apoi carac-
terizeaza un popor ? Iata de ce, lasand la o parte
cele in§irate mai inainte, e bine sä vedem ce ne
spune despre poporul romanesc in latura religioasa
§t marele intuitiv Eminescu, cel mai adanc cunosca-
tor al neamului dintre Tisa, Dunare si Nistru. Si
fiinda luam ca martor suprem pe acest geniu sin-
gular, n'am vrea O. se creadA ca o facem numai din
pornire admirativa. Din contra, ne aducem aminte
ca §i capacitatea lui a fost tagaduita. Ha§deu, de
pilda, 1-a acuzat de cosmopolitism ; 1-a pus in randul
amenilor care scriu, nu din convingere, ci pentru
a-§i agonisi painea ale toate zilele 2), ba 1-a §i citat
intre nenorocitii.... care compromisesera cea mai
Vezi In Biserica ortodoxd, 1939, nr. 5 si 6, cateva pagini
in legatura cu crestinismul unui seminarist ( in Vrancea".
2) PArerea asta a fost exprimata si in Omagiul" tiparit cu
ocazia ridicArii unui monument la Constanta, de un profesor
de literaturA romanii.

www.dacoromanica.ro
 155

frumoasa conceptie a tinerimei romanea (era vorba

-de serbarea dela Putna). Un scrupulos cercetator
si-a dat osteneala sä adune toate batjocurile cu care
democratii timpului cei mai multi streini sau cor-
cituri cu streinii au intampinat scrierile in proza
ale lui Eminescu, considerandul ca spirit ingust, reac-
tionar, patimas, nepriceput, pamfletar regretabil etc.,
etc.1). Din contra, noi credem ca Si Eminescu a
putut gresi uneori, dar putini scriitori §i la noi, §i
in alte tari, vor fi trait atat de inchinati adevarului,
,ca dansul. Nimeni n'a cunoscut poporul nostru mai
de aproape, iar in ce prive§te simtirea religioasa a
neamului romanesc, nimeni n'a patruns'o mai adanc
§i n'a exprimat-o mai credincios. Tata., de pilda,
cum s'a resfrant in sufletul poetului imprejurarile
unei morti cre§tine§ti in cuprinsul tarii noastre.
Pe malurile Dunarii, sosise Ara ld impreuna cu
gloata mi§catoare a cetelor sale pradalnice. Regina
dunareana it opre§te insa locului.. De sigur, era la
mijloc .,?i farmecul rasei, dar s'a adaogat indata §1
puterea culturii crestine, cum se simte in toate ama-
nuntele povestirii. Din scena atat de dramatics a
inmormantarii, amintim numai momentul din urma
al prohodului :
Sub bolta cea inalta a unei vechi biserici,
Intre facia de ceara, arzcind in sfqnici marl,
E 'ntinsei 'n haine albe cu fafa spre altar
Logodnica lui Arald, stapcin peste Avari ;
. . . . . . . ..... .
Incet, adanc rasuna canteirile de clerici...
.
.i lcinga ea 'n genunche e Arald, mandrul rege,
.

Scanteie desperarea in ochi-i crunti de scinge,

1) Vezi parerile lui Niki Xenopol, Gh. Adamescu, E. Lovi-
nescu, Panait Istrati, Ibraileanu, in Adevcirul, Tara Nouci qi
alte organe politice on politico-literare (D. MurArap, Nationa-
lismul lui Eminescu, Buc. Edit. Bucovina", P. 4, 6. 8, 26, 32,
66, 73, loo, zoz, 169, 186, q. u.).

www.dacoromanica.ro
156

Si incalcit e parul lui negru... gurali strange.

El ar racni ca leii, dar vai t nu poate plane;
....... .
De zile trei isi spune povestea yield 'ntrege.
. . . . , . . .

Pe Nistru tabarisem, poporul tau sa 'mph ;

Cu sfetnici vechi de zile, ma 'ntimpina§i in cale
. . . . . . . . . . . . . . . . . .

In jos plecat-am ochii 'naintea fetei tale,

Statand un indaratnic, un sfiicios copil.
La blcinda to mustrare, simt glasul cum imi seaca.
.

De-ai fi cerutepamantul, cu Roma lui antics,

Coroanele ce regii pe frunte le asaza
Si stelele ce ve§nic pe ceruri colindeaza,
Pe toate la picioare-ti eu le puneam in vaza...
Ah unde-i vremea ceea, cand eu cercam un vad,
Sa ies la lumea larga...
Fa'cliile ridica... se mist' in line pasuri
Ducand la groapa trupul reginei dunilrene,
Monahi cunoscatorii vietii pamantene...

Alta priveliste : iubirea creginci.

De din vale de Rovine,
Graim, Doamna, catre Tine,
Nu din gura, ci din carte,
Ca ne Wi cza departe...
Te-am ruga, mare, ruga,
Sa-mi trimili grin cineva
Ce.i mai mandru...
Si, dupa imbierile iubirii, incheierea scrisorii e
solemna aproape bisericeasca :

www.dacoromanica.ro
 157

Si sa ,stiff cci's seincitos,

Ca, multumind lui Hristos,
Te scirut, Doamnci, frumos.
lath acum alt moment: inchinarea unui crep`in.
La Putna se adunase gloata mare din toate tarile
omanesti, sa cinsteasca pomenirea lui Stefan-Vocla.
Cel care facuse chemarea era insusi Eminescu, in
numele studentilor dela Romania June. Seara,
-dupa priveghiul din ajunul serbarii, poetul, adapostit
in clopotnita impreuna cu alti tineri, cauta sa-si in-
tipareascd in minte cuvintele unui batran calugar :
Intr'una din zilele anului 1777 (la trei ani dupa
rapirea Bucovinei), Buga, clopotul cel mare dela
Putna, a 'nceput sa sune de sine; intai incet, apoi
tot mai tare si mai tare. Calugarii, treziti din somn,
se uitara in ograda manastirii. In fioroasa tacere,
in sunetul clopotului ce crestea treptat, biserica se
lumina de sine induntru, de o lumina stranie si ne
mai vazuta. Calugarii coborird intr'un sir treptele
chiliilor, unul deschise usa bisericei... In acea clipa,
clopotul tacu, iar in biserica era intunerec des. Can-
delele pe mormatul lui Stefan Voda se stinsesera de
sine, de si aveau Inca untdelemn indestul".
Cand va mai suna ? se intreba Eminescu, destep-
tat din reverie...
Vede oricine ca pentru el, serbarea toata era o
cucernica inchinare catre raposatul Voievod, identi-
ficat cu Neamul. Buga si Daniil Sihastru aveau
partea for la priveghere. Desteptarea" clopotului
nu mai era o legenda, ci o minune" ce trebuia sa
se intample, potrivit cu simPrea si credinta localni-
cilor, altfel calugarii n'ar fi vazut §i n'ar fi pove-
stit nimic.
Povestind acea imprejurare piina de taina, tanarul
geniu lua asupra.si rolul simbolic al bronzului ce
avea sä rasune dela Nistru pan' la Tisa. Slujba
'bisericii, trecutul neamului, viitorul toate erau
in acea clipa una. Iar cine ar mai vrea o lamu-
rire despre crestineasca inchinare a lui Eminescu

www.dacoromanica.ro
158

catre .Stefan -Voda, sa-si aduca aminte cu ce dure-

roasa evlavie 11 va ruga 5i mai tarziu :
t,Stejane, Maria Ta,
Scoal' la Plana numai sta.
Slavici, care 11 cunoscuse Inca din tinerete, 5i pre-
Ouse impreuna cu el serbarea dela Putna, cel dintai
congres pan-romanesc, da aceasta marturie : In acum
destul de lunga mea viata, n'am cunoscut om sta-
panit deopotriva cu dansul de gandul unitatii ratio-
nale 5i de pornirea de a se da intreg pentru ridi-
carea neamului" 1). Dupa cum Divina Comedia este
intreaga strabatuta de puternica simpre a lui Dante
pentru Florenta 5i Italia, ap si la Eminescu, roma-
nismul este polul sufletului sau. Cinstirea filiala a
Basarabilor 5,i a Musatinilor 5i a in deosebi cultul
pentru Steran-Voda, si evlavia pentru Mircea, Alexan-
dru cel Bun 5i Matei Basarab, erau temeiul simtirii
sale talc de neam. Biserica si Neamul romanesc
sunt pentru el aproape acela5 lucru. Pana 5i lumea
fictiva a basmelor e invaluita la el de caldura senti-
mentului religios al Romanului. In povestea lui Fat-
Frumos din lacrimaa, el infati5eaza pe Dumnezeu nu
cu vorbele stereotipe ale povestitorilor populari, ci
cu o spontaneitate si o bogatie de imagini, ca 5i cum
poetul insu5i 5i-ar fi petrecut vieata in chiliile vreunui
schit din Carpati.
In sfar5it, ce insemna sentimentul religios al gloa-
tei romanesti, dupa conceptia lui Eminescu, se poate
vedea lamurit din cunoscuta sa Rugaciunea cave
Maica Domnului :
Rugiimu-ne 'ndurarilor
Luceafarului marilor
Din vatul ce ne bantuie
.Ajutti-ne ne meintuie

i) 1. Slavici, Amsntiri, Buc. 1924, p. Jo.

www.dacoromanica.ro
 159'

Privirea-fi adoratei
Asupra-ne coboara
Tu, Mazcci Preacuratei
,Si pururea fecioara
Marie I
Nu putem ghici indestul cum se vor fi rugand
alte neamuri. Dar suntem incredintati cä Rugaciunea
lui Eminescu va ajunge cu timpul sa fie cunoscuta
§i de alte natii si, poate, de intreaga crestinatate,
daca un geniu muzical de felul lu Bach on Beetho-
ven ii va da a expresie potrivita cu armonia ei
unica 1).
Asa a vazut, asa a inteles, asa a simtit Eminescu
cre§tinisrhul neamului romanesc. Nimic din abstrac-
pile teologice care acopera ca o pada atatea descrieri
ale catolicului Dante. ci numai coloare locala §i sim-
tire adanc omeneasca ar trebui sa zicem mai de
grabs romaneasca. Dela Fat-Frumos din lacrima"
scrisa la 20 de ani, pana la Sarmanul Dionis, la
Rugaciunea catre Maica Domnului si la invocarea
cave Stefan-Vodd, poetul ne arata sufletul neamului
imbibat de un crestinism local, fara nicio.
carpatic

legatura cu at altor neamuri si in acelas timp ca un

fel de axa on constants, etnica : Inmormantarea, dra-
gostea intre logodnici, rugaciunea de toate zilele,
patriotismul, poezia §i chiar basmul e invaluit de
atmosfera credintelor religioase ale poporului nostru,
unul si nedespartit. Iar una dintre temehile acestei
unitati o vede Eminescu, pe langa sangele rasei,.
limba lipsita de dialecte §i folklorul tuturor tinutu-
rilor romanesti tocmai in simtirea religioasa a nea-
mului, in crestinismul sail arhaic, liric, lipsit de
ambitia propagandei confesionale, scutit de erezii s,i
1) Nu din trufie spunem aceste cuvinte, ci ca un indemn
pentru cei care cunosc limba universals; a muzicii, sa contribue
la unirea inteun gand a tuturor gloatelor omenesti, cum a facut
Beethoven in ultima sa simtonie, prin chemarea : Imbratisa-
ti-vd, milioane de fapturi pamantesti... Deasupra voastra, in
cortul instelat al Cerului, vegheaza acelasi Parinte...'

www.dacoromanica.ro
16o

de ereticii si increzator in biruinta binelui. De aceea,

confruntand cele scrise de Eminescu despre sufletul
poporului nostru cu caracterizarea schitata in capi-
tolele precedente, socotim ca nu ne-am departat de
realitatea faptelor. Chezasia lui Eminescu re este
deajuns. Cat priveste spusele carturarilor alogeni
mereu in razboiu latent cu neamul din Carpati sau
ale corciturilor incapabile de a avea intuipa satului
romanesc, ele nu pot fi de niciun kilos etnografiei
on istoriei. Cei care afirma ca poporul roman este
ateu, fatalist, lipsit de ganduri sunt din capul lo-
cului lipsiti de intuitia de care vorbea Husserl, lucru
foarte gray cand e vorba tocmai de descrierea unui
fenomen atat de complex, cum e vieata religioasa a
unui neam. Asa ceva cere nu numai multa putere
de observare, dar si un grad oarecare de adezivi-
tate, adica de apropiere sufleteasca fats de neamul
respectiv. Iar lucrul acesta nu se poate cere mete-
cilor on cercetatorilor care insira doai documen-
tele, ca margelele pe ata, sau eruditului haotic care
aduna tot ce-i iese inainte : bun - rau, sigur - nesi-
gur... numai sä sporeasca numarul publicatiilor ad
pompom et ostentationem. Din contra, se cere mai
intai oarecare consonants de cuget si de simtire cu
poporul despre care scrie si, in orice caz, o sfantl
spaima de neadevar. Fiindca, vorba cronicarului,
nu i saga a scrie ocard vesnica unui neam ; ca.' scri-
soarea e vesnica, si chiar cand ocarim intr'o zi pe
cineva este greu a rabda, dar Inc d in veci".
Asa dar trebue consangvinitate sau macar adezi-
vitate, adica destula potriveald sutleteasca, ceea ce
presupune traire impreuna si o sincera dorinta de a
intelege. Altfel, e o grozava indrasneala sa catego-
risesti un popor, a carui vieata o cunosti numai din
carti on din goana unei calatorii ca a reporterilor
dela gazete. Ce sä mai zicem de scriitorii care nu.si
mai dau osteneala sa dovedeasca afirmarile for ! Sub
pretext de filosofie poetics, ei se imbata ba inca
imbata si pe altii cu o terminologie bizard, care
tinteste sa dea impresia de cugetare adanca. In loc

www.dacoromanica.ro
 161

de fapte precise si de rationamente Clare, ei se incanta.

singuri de vorbe rasunatoare un fel de verbo-
cinatie", cum zicea Rabelais, sau betie de cuvinte",
cum a spus altcineva pe romaneste.
Ne mangaiem insa cu speranta ca. ratacirea aceasta,
un tel de boall. a copiilor", va inceta pe masura ce
cultura noastra se va apropia de maturitate. In fie.
care generatie, ambitio§ii sunt supusi la accese de
vorbarie, buiguesc ca pruncii, inainte de a vorbi
deslu§it. Cei cu destula sanatate ajung insa la vor-
bire normala, ramanand numai un numar foarte mic
cu stigmatul lipsei de maturitate pang. la sfar§it.
De altfel, ciudatenii de acestea s'au mai vazut §i
la alte popoare. Pe la inceputul secolului at Ig-lea,
macar ca stiintele exacte luasera mare avant, unii
carturari se apucasera de speculatii ad libitum, pe
care voiau sa. le treaca drept adevaruri §tiintifice.
In Germania de pilda, unii se sileau sa faca fizica
speculative, ba infiintasera si o revista ad-hoc: Voiau
mci mai mult, nici mai putin decat sä construiasca
din imaginatie Universul, cerand contemporanilor sa
nu creada ce vad cu ochii, ci sa. admita revelatiile
lor. Astfel, afirmau ca intre Marte §i Jupiter nu poate
§i nu trebue sa existe niciun corp ceresc tocmai
cand telescopul incepuse A. dea la iveala in acea re-
giune a sistemului nostru planetar familia a§a numi-
tilor asteroizi". Cu drept cuvant, seriosul Humboldt
a caracterizat acele fantezii drept saturnalii meta-
fizice".
Astazi trecem, dupa cat se pare, printeo noun faza
de verbocinatie. Analizele spectrale" §i supra-
rationale" ale lui Keyserling sunt un adevarat salt ''in
tenebrele unui mistico-poetism lipsit de orice frau
logic. Mai sincer, poetul Mallarme a intitulat singur
una din operele sale Divagations, adica aiureli, iar
pornirea aceasta de anarhie intelectuala a gasit imi-
tatori si la noi. Sunt §i Romani care nu se sfiesc
a construi Universul dupa propria for initiative.
Macar ca Goethe (si nu era poetul dela Weimar cel
mai putin intelept dintre oameni) ajunsese la incheierea
S. Mehedinti Cre§tinismul Romftnese 11

www.dacoromanica.ro
162

c la inceput sta fapta" (Im Anfang war die Tat).

Romanii mai isteti si mai comozi au ramas tot la
cuvant". Unde lipseste notiunea, adica cugetul clar,
se infiinteaza iute si de grabs o vorba... EM preichtig-
Wort zu Diensten steht. sSt, vorba lui Creanga, dra-
cu-i al lui pe sapte ani, daca nu scoate din el univer-
sul intreg, cum scoate la panorama Mare le Sca-
mator" panglici pe gat, de toate culorile si de toate
lungimile, pans in proportii abisale... La intaia privire,
lucrul pare comic si totusi urmarile sunt serioase :
dovada numarul cuvintelor bolnave sau imbolnavite
care inunda de catva time scrisul romanesc. Zilnic
auzi : structurizare, cosmicizare, culturalizare, absolu-
tizare, valabilizare, existentializare... toate semne ale
unei cugetari caznite si ale unei simtiri quasi-patolo-
gice. Cine ar fi crezut ca dupa Descartes cu ale sale
Regulae ad directionem ingenii, vom ajunge la diva-
gations", iar dupa Eminescu si Maiorescu ne vom
trezi cu o noun belie de cuvinte" 1).
Se intelege, nu-i treaba noastra sa purtam grija
de sluteniile ce se vad in alte tali. Dar fiindca bla-
gomaniile pseudo-filosofice Si pseudo-literare se inmul-
tesc si la noi, e timpul sä luam seama. Ratacirea
unuia si altuia ne intristeaza, dar nu ne sperie. Libere
sa fie toate ipotezele si toate fanteziile verbale. Cand
e vorba insa de zugravirea poporului nostru si de
interpretarea sufletului ethic, dupa ce am vazut cum
s'a oglindit folklorul in mintea lui Alecsandri, Creanga,
Eminescu si alti clasici, sa vedem azi ca unii scriitori
pun pe seama poporului roman propriile ion inchipu-
iri, asta ni se pare nedrept si primejdios. Destule
lovituri ne yin din partea dusmanilor care infatiseaza
poporul roman ca un monstru, pentru ca sa-1 mai
schimonosim si noi. Romanul ateu", lipsit de gan-
dire"... ? Pe ce se intemeiaza astfel de afirmari ?
Exists undeva pe fats pamantului vreo grupare etnica
lipsita de preocupari religioase ? Spus-a vreun car-
1) Vezi in Convorbiri blerare (i934) judicioasele observari
ale raposatului critic Zarifopol despre Fantome suparatoare".

www.dacoromanica.ro
 163

turar serios despre gloata vreunui popor ca e lipsita

de ganduri" ?
Vorba batrarrului cronicar : nu-i saga a scrie ocara
vesnica unui neam". Cat timp neamul carpatic traise
in sfera lui de cugetare, manifestata in folklor, Ro-
manii isi urmau calea aratata de temperamentul for
si de puterea traditiei. Mai tarziu, cand s'a ivit
marele cutremur din secolul trecut, adica revolutia
politica si sociala care a avut drept urmare scrisul
buimac al epocii cenzurata de Maiorescu, primejdia
tot nu era Inca asa de mare, fiindca prea putina
fume citea produsele tipografice. Azi insa, cand tipa-
riturile sunt atat de numeroase si cand ele pot pa-
trunde pana in colturile cele mai dosnice ale tarii, pri-
mejdia este in adevar serioasa ; flecaria solemna a
masluitorilor de vorbe poate ameti pe cititorii nepre-
gatiti si pe toti cei slabi cu duhul. Pe timpul lui Maio-
rescu, aflasem ca adjectivul este dusmanul substan-
tivului". (Si cu drept cuvant, fiindca ingusteaza no-
tiunea si o precizeaza, uneori corect, alteori neco-
rect, cand nota adjectivala e adaogata de un om ne-
cinstit sau' nepriceput.) Azi Inca, cand plebea conde-
iasilor croieste din once adjectiv substantive si verbe
si ce-i mai trece prin minte, .primejdia este nease-
manat mai grea. Cei molipsiti de culturalizare",
misticizare" prospetenie , valabilizare, auten-
tmare" alte baigueli pretentioase, incep sa fal-
sifice nu numai limba, dar si cugetarea si simtirea
poporului, adica tot ce etnografia intelege prin cul-
tura. (prin urmare Si vieata sa religioasa). Iata de ce,
este o datorie de higiena intelectuala si morala sä
respingem cu toata hotarirea caracterizarile date
poporului nostru prin calilicative ca ateu, lipsit de
ganduri... §i alte categorisiri tot atat de superficiale.
Recunoastem insa el ispita n'a fost mica pentru
iubitorii de innoire si amatorii de stil grandilocvent.
Saracia de idei se ascunde minunat sub iuresul
vorbelor, mai ales in domenii de cugetare, unde dis-
ciplina stiintifica nu este Inca destul de consolidate.
Cand se gasesc si azi etnologi care afirma ca cea

www.dacoromanica.ro
;16.4.

dintaiu forma de credinta religioasa a salbaticilor este

monoteismul ; cand un etnograf cu notorietatea lui
Frobenius a putut afirma ca chinul sufletesc al lui
Pascal si pornirea pasionala a Francezilor spre re-
vansa" sunt un reflex al conceptiei despre lume ca
o caverna ; ca insusi crestinismul nu-i decat ultima
formula magica a ceea ce se numeste el Hohlenbe-
wustsein 1), este vadit lucru ca nu sta in masura ori-
cui sä atinga .probleme atat de fine, cum este evolutia
cugetarii religioase a omenirii Si caracterizarea reli-
giei unui popor. H. Schurz, un cinstit discipol al
lui Fr. Ratzel, a marturisit intr'un moment de amar
scrupul stiintific ca i-ar fi de o mie de on mai pia-
cut s'a lucreze intr'o meserie oricare, decat sä se
lupte cu o problema lunecoasa, cu neputinta de dibuit,
deoarece scapa printre degete". Numai astfel de cu-
getatori constiinciosi iii pot da seama ce drum lung
are de strabatut metodologia etnografiei, pans se va
putea apropia in chip mai multumitor decal azi, de
studiul marei probleme a religiei, c3 parte a cul-
turii unui popor. Nicio mirare asa dar ea, la noi,
eau putut scrie despre noi insine atatea absurditati.
De aceea, pastrand rezerva cuvenita fata de prob-
leme atat de complexe, socotim totusi ca putem afirma
cel putin atat :
1. Ceea ce numim azi romanism", adica esenta
firii noastre ca, neam, nu-i altceva decat vechiul da-
cism, peste care s'a altoit doctrina mai noun a cre-
stini smului.
2. Din cauze geografice, etnografice si istorice,
altoirea aceasta, s'a nimerit sa fie scutita de o atin-
gere prea directs atat cu Orientul bantuit de erezii,
inc I din secolele dintai ale erei crestine, cat si cu
Occidentul, unde Biserica papala s'a amestecat mereu
in trebile politice. In urma acestei relative izolari,
crestinismul a ramas in Carpati cu o inffitisare mai
arhaica si scutit de compromisuri cu vieata laica.
3. Prin lipsa razboaielor confesionale, a ereziilor

ij FrobeniuS, Paidevrna. Munchen 1921, p. 96, g8.

www.dacoromanica.ro
 165

§i a persecutiilor religioase, poporul roman a dovedit

o reala apropiere de maturitate. Am putea spune
ca a realizat o cultura majors, ceea ce era §i de
a§teptat, daca ne gandim ca numai in starea de
horda sau de semintie poate fi vorba de culturi mi-
nore. Din contra, poporul din Carpati, fiind unul
dintre cele mai vechi din Europa, s'a putut bucura de
o lungs desvoltare, iar folklorul sau atat de variat e
o dovada pipaita de putere creiatoare, In popoare
ajunse pe aceasta treapta, minor suflete§te poate fi
numai individul, gloata insa nu se mai poate intoarce
catre pruncia culturala, dupa cum nici omul matur
nu poate retrograda spre copilarie.
4. Toate afirmatiile acestea au ca punct de ple-
care satul. El e unitatea de masura a vietii nea-
mului. Tipica, pentru noi, e numai cultura sateanului,
ca una care . a insumat secol cu secol caracterele esen-
Pale ale neamului intreg. Ora§ul, ca §i individul,
este un element prea schimbator §i deci trecator.
Se intelege, nu negam nici ora§anului putinta de a
juca un rol insemnat in cultura, dar afirmam ca cea
mai insemnata personalitate nu poate atinge potenta
sa cea mai inalta, decat sprijinindu-se pe datele ime-
diate si originare", adica pe sat ca permanent creia-
tor de cultura. Cazul lui Eminescu este cea mai
buns dovada. El s'a ridicat deasupra tuturor, nu
numai prin facultktile sale geniale, dar si prin impre-
jurarea a a intrupat mai mult decat toti cateva ele-
mente fundamentale : dacismul, limba veche §i 'nte-
leapta" §i cre§tinismul.
De aceea, putem afirma ca incheiere urmatoarele :
Dupa felul cum religiozitatea poporului roman s'a
reflectat global in folklor, §i analitic in sufletul atat
de clar vazator al lui Eminescu, avem drept sä cre-
dem ca incercarea noastra de a caracteriza cre§ti-
nismul romanesc nu s'a departat de adevarul faptelor.
Asa paduret, cum s'a pastrat in mediul carpatic, cre-
§tinismul acesta e mai omenos §1 mai vrednic de
cinstire decat al altora.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A DOUA

www.dacoromanica.ro
 CAP. I

VERIFICARE ISTORICA

In partea intai, am cercat sA aratam caracterele

deosebitoare ale cre§tinismului romanesc, intemein-
du-ne mai ales pe analiza folklorului national. Putem
insa apuca o alts cale : O. ascultam ce spun streinii
despre conceptia religioasa a neamului nostru §i, in
acela§i timp, sA cercam o verificare istorica, aruncand
o privire §i spre trecut. In acest chip, vom putea
sA ne dAm seama §i mai bine, unde sta deosebirea
dintre crestinismul nostru si al altor neamuri. Lu-
crul acesta ni se pare cu atat mai necesar, cu cat
pe pamantul nostru se intalnesc cele trei mari ra-
muri ale cre§tinismului european : catolicismul, lute-
ranismul §i ortodoxia. SA incepem cu parerea stra-
inilor.
Scriitorul pe care 1-am adus martor in legatura
cu latura estetica a crestinismului, se exprima astfel :
,,Catolicul, zice el, traie§te sub apasarea disciplinei
§i a dogmei poruncita de sus. Protestantul este ne-
contenit victims unei lupte de morals personals. Or-
todoxul (slay on bizantin) se plena spre o exaltare
misticii sau cerceteaza tine este eretic. Cei dimpre-
jurul Mediteranei fac din orice divinitate o statuie Si
din once credinta un decor. Evreul duce religia cu
el, ca pe un manual de higiena... Romanul insa ha-
bar n'are de toate astea. Religza lui este tradilia
poetica a satului przvit ca un /inut deosebit i vqnic:
departe de sat nu mai e religie decat in manastiri".
Mai departe : Romanii prezinta. observatorului

www.dacoromanica.ro
170

doua caractere negative, care ii deosebesc din punct

de vedere moral, atcit de Rusii ortodoqi, cat p. de
Grecii deasemenea ortodocqi. In randul intai, este sila
for Ala de misticism §i, in al doilea rand, neprice-
perea in afacerile practice, la care trebue sä adau-
gam si un simt foarte desvoltat pentru poezia reli-
gioasa" 1).
Nu ne vom sili sä analizam daca aceste epitete
sunt potrivite on nu, ci ne multumim deocamdata
cu aceasta constatare : creftinismul Romanilor e de-
osebit de al vecinilor. Nu se aseamana nici cu al ca-
tolicilor, nici cu al protestantilor, nici macar cu al
ortodoc§ilor (Ru§i, Greci etc). Vom reveni indata
asupra acestei deosebiri.
Pentru a netezi drumul, e necesar sa raspundem
insa la o intrebare : Cum se impaca spontaneitatea
lirismului religios (uneori patetic) cu neutralitatea
Romanului fats, de credintele altora ? Apoi, se po-
triveste vioiciunea simtirii cu indiferenta pentru la-
tura practica a vietii (inaptitude aux affaires pra-
tiques).
Credem ca antinomia aceasta e numai aparenta.
Neutralitatea fats de credintele altora §i prin urmare
toleranta se explica prin inclinare catre contemplatie,
adica o atitudine antirationalista : Nu judeca spre a
nu fi judecat" zice Biserica. Romanul formuleaza
ideea aceasta in felul urmator : nu flu intransigent in ce
prive§te vieata altora, negandu-le libertatea de a-s,i
pastra particularitatile for personale on etnice. Dupe,
cum to ai o simPre a idealului tau social §i religios
(uneori vie pana la lirism), tot asa este permis §i
altora sä-si aiba simtirea si gandirea lor. Primes, te-i
deci cu felul for deosebit de a fi, ba chiar cauta sa-i
intelegi si sa-i pretue§ti : iube§te pe aproapele" !
Exclusivist e numai prostul (care nu poate aprecia
relativitatea valorilor) §i egoistul, al carui tip super-
lativ e vanitosul tot un ipostas al prostiei. Asa
1) Lucien Romier, Le carrefour des empires morts, Paris
1931, p. 28 u.

www.dacoromanica.ro
 171

dar, neutralitate si ingaduinta fail de idealul altora;

nu da navala in constiinta nimanui ; nu se coc poa-
mele, punandu-le carbuni dedesubst ; asteapta lucra-
rea domoala a razelor soarelui" 1).
5i mai usoara de explicat este partea a doua a
presupusei antinomii. E nu numai firesc, ci foarte
firesc, ca cel liric sä nu fie si practic. Cu mult
inainte de Romier, Alecsandri observase ca. Roma-
nul e nascut poet". In realitate e mai rau decat
atata : e nascut artist, adica are aplecare spre toate
artele, pans si spre arta de a privi Intreaga vieata
sub aspectul frumusetei (kalon kagathon). Iar cine
are o astfel de atitudine e natural sä fie lasator fats
de interesele sale, ceea ce este un mare neajuns in
lupta pentru existents. Rusul e nascut coropcar
gata in orice clipa sä colinde din loc in loc, numai
castig sä iasa. Grecul e de mic corabier. Bulgarul
e plugar care se indreapta spre bani, ca rata spre
balta. Sasul cam tot asa... Din contra, Evreul e ora-
sean si negustor oriunde si cu orice fel de marfa.
Cand nu le-ar ramanea Evreilor decat pulberea din
drum, zice Romier, ei tot ar face negot macar cu ea".
Dimpotriva, Romanul face alte socoteli. Afars de
dorul pamantului, nu-1 ispiteste nicio alts patima...
La orizontul vietii lui e ogorul, iar dela ogor, ochii
se indreapta tocmai spre zarea cerului si a vesni-
ciei. Amintim ca ceva tipic, cuvantul unui batran
plugar : Eu mor, Tanga ogor ; oiu trai un an doi,
de-acolo va las pe voi..." Cu astfel de indrumare
unilaterala spre natura si cu sentimentul acesta al
deslipirii de vieata, numai om de afaceri nu poate
ajunge cineva...
Se intelege ca impresiile scriitorului ca' clic mai
sus citat, ca si ale altora, nu pot fi luate ca adevaruri
matematice, mai ales cand e vorba de probleme
asa de grele, cum este caracterizarea sufletului unui
neam si aprecierea conceptiei sale religioase. Un
lucru e insa vrednic de retinut : marturisirea calato-
1) Trilogii, p. 293.

www.dacoromanica.ro
172

rului ca a gasit aci un cretinism sui generis, deose-

bit de al altora prin lirism Si omenie. Si oricate re-
zerve ar face cineva asupra acestei caracterizari, tre-
bue sä marturisim ca acel strein a dovedit o patrun,
dere mai adanca in firea poporului nostru decat
multi publici§ti locali. Unii dintre ace§tia (meteci
prin sange sau prin formatia for intelectuala) s'au
aratat cu totul lipsiti de intuitia vietii romane§ti.
Cum ar fi putut sa scrie ceva cu minte despre lu
cruri care le erau necunoscute ! La fel cu femeile-
inchinate jurnalului de mods, astfel de scriitori de
pripas §tiricesc mereu sa vada ce mai e nou", adica
la mode Si, ademeniti de formule Imprumutate de
aiurea, se caznesc sa afle sincronizari", parale-
lisme", refulari", structurizari", retrairi"... §i alte
retete de ocazie. Apucand pe aceasta cale, ei schi-
monosesc realitatea §i zugravesc nu sufletul Roma-
nului, de care habar n'au, ci caricatura propriului
for suflet de iobagi intelectuali, cu ochii mereu tinta
la un stapan de peste hotare. In adevar, e un
merit ca scriitorul francez mai sus citat dat
seama de izolarea Bisericii romane fata de cea ca-
tolica, protestanta, bizantina, moscovita. etc. Dar nu
strica sä mai auzim §i alte pareri, incepand cu a
unuia din pravoslavnica" Rusie. Iata ce ne spune
unul dintre cei mai buni cunoscatori ai vietii po-
porului rus.
De mic copil, indata ce se ridica pe labele din-
darat, omul din Apus vede peste tot ispravile mo-
numentale ale muncii stramo§ilor sai. Dela canalele
Olandei pana la Riviera italiana... vede puterile ele-
mentare ale naturii supuse intereselor chibzuite ale
omului. Copilul apusean prime§te aceasta impresie-
de cand suge, iar aceasta it educa, spore§te in el
con§tiinta valorii omene§ti, respectul muncii Si sen-
timentul insemnatatii personale, ca mo§tenitor al mi-
nunilor silintei Si operei strabunilor. Insa astfel
de cugete, astfel de sentirnente ¢i astfel de atrecieri
nu se pot ncWe in sufletul faranului rus. Campia
nemarginita, pe care vezi numai case cladite din

www.dacoromanica.ro
 173

lemn si acoperite cu paie, are insusirea primejdioasa

de a face gol in sutletul omenesc, de a slei in el
orice dorinta. Cand trece de marginea satului, tara-
nul da cu ochii de gol si privind aceasta pustietate,
simte dupa putin timp ca acel gol a coplesit chiar su-
fletul sau. Nicaieri in jurul lui nu zareste o urma
durabila a muncii si a creatiunii. De jur imprejur,
stepa nernarginita, iar in mijlocul ei o biata fiinta
bicisnica, aruncata pe acest pamant plictisitor spre
a indeplini o munca de ocnas. Astfel, individul de-
vine satul si prea satul e coplesit de simtirea ne-
pasarii care ucide in el pana si putinta de a mai cu-
geta, de a-si mai aminti ca a trait si el pe acest pa-
mant, si de a scoate din pataniile vietii oarecare
idei. Un istoric al Rusiei, pentru a caracteriza pe
taranii rusi, zicea despre ei : o mie de eresuri i nici
o ideie. Intregul folklor rus indreptateste aceasta tri-
sta judecata" 1).
Dar atata nu-i destul. Cunoscutul luptator demo-
crat impinge analiza sa si mai departe. El cauta
sa-si dea seama cu deamanuntul ce se ascunde in
strafundul mujik"-ului rus. far ce-a gasit it umple
de uimire .si de intristare:
Oamern pe care ii pretuiesc de multd vreme,
m'au intrebat ce gandesc eu despre Rusia. Drept sä
spun, ceea ce cuget eu despre Cara mea sau, ca O.
vorbesc mai lamurit, despre poporul rus, mi-e foarte
penibil. Mi-ar fi fost mai placut sa nu raspund ace-
stei intrebari. Dar am vazut prea multe si-am patit
eu insu-mi prea multe, ca sä am dreptul de a ma
ascunde id dosul tacerii..." De aceea Gorki, ca om
care iubea gloata poporului, spune ara inconjur o
suma de grozavii. Aci, vom spicui numai cateva
fapte.
Pentru poporul rus, zice el, anarhia este o stare
zoologica naturall"... De sute de ani, taranul viseaza
un Stat care sa nu se atinga de vointa individului.
i) Maxime Gorki, Linine et le paysan russe, Paris 1924,
p. 103 q. u.

www.dacoromanica.ro
I74

El crede ca ar exista undeva, la marginea Oman-

tului, o tarn care se chema regatta lui Opon, uncle
oamenii traiesc lini§titi, fara sä §tie ce e Orasul du§-
manul vietii omene§ti. Instinctul nomadului (Gorki
a scris §i o carte cu titlul Vagabonziz) pare ca n'a
pierit nici azi din taranul rus, care privege munca
plugarului ca un blestem al lui Dumnezeu, §i pe
care it chinuieste §i acum pofta de a hoinari. Nu
vezi la dansul aproape de loc... dorinta de a se sta-
tornici pe locul ales §i de a modela imprejurimea
potrivit cu interesele sale". Un proverb rus spune
lamurit : Nu to feri de munca, dar nici de muncit sa
nu munce§ti" !
Pana aci, sa zicem cl e lene sau ceva asemanator.
Tata insy o destainuire §i mai gravy : Poporul rug:
nu are memorie, adica nu tine socoteala nici de pata-
niile lui cele mai grele. 0 dovada : Acuma vreo trei
sute de ani, dupa moartea lui Boris Gudunov (16o6),.
un oarecare Ivan Bolotnikov se pune in capul tgrg-
nimii, cu aceasta lozinca : moarte boierilor §i celor-
bogata§i. Rascoala a fost cumplita. Cu mare greu-
tate, Moskova a scapat de asediul cetelor de tarani
porniti pe jaf si ucideri. In cele din urma, Bolotnikov
a fost biruit, i s'a scos ochii, apoi i s'a taiat capul...
Azi, in niciun sat din Rusia, nu mai §tie nimeni ni-
mic despre el, nici de numele lui nu se mai aude.
Dupa vreo 5o de ani, alts revolutie sub ,Stefan
Riazin care rascoala toate satele din tinutul straba-
tut de Volga. Uitat si acela, macar ca timp de-
trei ani de zile, gloatele au pradat in lung §i in lat,
ucizand pe mosieri, pradand orarle §,i batandu-se.
dupa toata randuiala military cu armatele Tarului
Alexe Romanov. (Revolutia a fost innabu§ita in sange.
Riazin a fost prins §i rupt in bucati... Azi, uitat de-
toata lumea.)
Si mai grozava a fost o aka revolutie, sub Puga--
cev, in timpul Caterinei. Uitata §i aceea.
Un istoric, care a cercetat de aproape vieata Ru§i-
lor, incheie opera sa cu aceste cuvinte : PoporuL

www.dacoromanica.ro
 175

rus nu are memorie istorica. Nu-si cunoaste trecutul

si pare cä nici nu vrea sä-1 cunoascali.
SA intoarcem pagina. Vaud aci, am aratat numai
partea negativa. Ce nu e nu e. SA vedem ce este
poporul rus. Aci, Gorki se infioarA : Cruzimea,
zice el, e lucrul care m'a uimit ;si m'a chinuit, de
cand treiiesc... Ei bine, cruzimea Rusului e de o ra-
finare diavoleasca". Torturile la care au fost supusi
prizonierii in timpul luptelor dintre armata rosie si
cea alba intrec orice inchipuire omeneasca. Citam
una singura, de un sadism mai mult decat bestial.
Din pantecele spintecat al prizonierului, se scotea
capatul matului subtire, era tintuit de un copac sau
de stalp de telegraf, apoi incepea biciuirea, spre a-I
sili pe cel torturat sa fuga imprejurul copacului on
al stalpului, iar ei priveau cum iese matul din tuna".
(p. 132) Si ca O. nu credem ca astfel de grozavii
sunt numai urmarile rAzboiului, Gorki ne arata si
cruzimea din timp de pace. Cred, marturiseste el,
ca niclieri pe lume femeia nu-i batuta atat de gro-
zav si fall mila, ca 'n satele rusesti... 0 zicAtoare
spune : bate femeia cu un par, apropie-te si vezi
daca mai sufla. DacA misca, sä stii ca-i mai trebue ".
Copiii de asemenea sunt batuti cu aceeasi ra.vna".
Intr'o alts carte, unde Gorki povesteste propria sa
copilarie, bataia este un fel de leit-motiv. Ca sa
nu mai lungim vorba, amintim un proverb, in care
se poate vedea deplin conceptia ruseasca despre
lume : Ce build e vleata, dar n'ai pe cine bate ".
Evident, un martor ca democratul Gorki nu poate
fi pus la indoiala. Si clacI ar obiecta cineva a am
pus inainte un om Cie staugali, cum se zice in zilele
noastre, iata pentru cei din dreapta", marturia unui
teolog ca Berdiaeff :
,Un anarhism ciudat este caracteristica Rusilora 1)
L'iteratura noastra a ramas streina de spiritul Re-
nasterii, in ea nu e un prisos de puteri pe care sa
i) Nicolas Berdiaeff, Un nouveau moyeneige, Paris, 193o,
p. 212 . U.

www.dacoromanica.ro
176

le simti, ci o boala a sufletului, cautarea chinuita a

unui mijloc spre a scapa de perzanie... Am trecut
pein curentele filosofice si teosofice dusmane Renas-
terii, fara sä fi cunoscut incantarea de a cunocqte.
Nu ne-a fost dat O. traim bucuria unei omeniri Ii-
bere. r Asta e, in ciudatenia ei, amara soarta a
Rusiei". (p. 85).
Dar fiindca am ascultat cu privire la Romani si
pe un scriitor strein, sa auzim si aci tot pe un Fran-
cez, care a trait mai multd vreme in Rusia, ca mem-
bru al Institutului francez din Petrograd", un cer-
cetator care a cunoscut nu numai patura de sus, dar
si taranimea, atat inainte de razboiul mondial, cat
si dupa acest mare eveniment. Iata marturia sa :
Constiinta mujicilor este un bunget de instincte die-.
mentare, in care nu patrunde nici o lumina. Taranii
au ramas cum erau in paganism, in timpurile !ride-
partate ale zeului Pernu si ale mitologiei for sange-
roase ; sunt brutali, pradalnici, misei, fara mill de
omul slab, umili in fata celui puternic, fara masura
si fara frau. Judecata lor se rezuma in ceea ce le
spunea Pissaret in 1861: ce poti arama, farama ;
ceea ce rezista loviturii e bun, ceea ce se sparge e
bun de aruncat la gunoiu. In orice caz, loveste in
dreapta, loveste in stanga. Nici un rau nu poate sä
iasa din asta." In sectele rusesti de azi traieste
numai spiritul hoardelor ancestrale, peste care bar-
baria epocilor stravechi isi intinde Inca intunerecul
ei. De aci ies toate rascoalele agrare, manifestari
repetate ale unei anarhii congenitale, fail putinta
de lecuit. Turburarile acestea sunt in firea mujici-
lor" 1). Iar cu privire la zelul religios, care parea
multora un semn caracteristic al gloatei rusesti, fap-,
tele ne impun o revizuire a judecatii. Un istoric rus
de mare renume, intr'o opera asupra civilizatiei ruse,
marturiseste cd taranii rusi se uitau cu octii Ili la
manastiri. Asezarea unui sihastru in apropiere era
socotita ca o primejdie, de aceea, nu rareori, ii §i
I) Raoul Labry, Aufour du moujik, Paris 1923, P. 83.

www.dacoromanica.ro
 177

ucideau 1). Iar in zilele noastre, cand bolsevicii au

distrus mii de biserici intre care si vestita Lavra
dela Kiew si au pangarit moastele, taranii au pus
mana pe arme, ca sa-si apere graul, dar n'au mi§cat
un deget pentru apararea bisericilor.
Despre ciudateniile sufletului rusesc si caracterul
sau anarhic am mai putea insira multe alte marturii
(intre altele am putea aminti paginile unui membru 2)
al Academiei Franceze, ambasador la curtea tarului,
in epoca lui Rasputin). Dar e destul si atat spre a
se intelege sfieala quasi - instinctive a poporului no-
stru fate de lumea moscovita, al carui suflet 1-am cu-
noscut destul de aproape din timpul lui Cantemir
pang. la razboiul din 191.6-17. Daca se va des-
tepta vreodata intre vecinii dela rasarit si acea no-
stalgie" spirituals de care ne vorbeste Berdiaeff, 3)
asta e o alta intrebare. Deocamdata faptele in§irate
aci lamuresc, credem, indeajuns antiteza dintre not
§i Moscoviti 4).
In fata omului vagabond al stepei, neamul nostru
e legat de munti, de vei, dealuri, coline, ba chiar si
de aspectele deosebiteale campiei. Una e Baraganul
neted ca masa si total lipsit de rauri ; alta e Bugea-
cul bogat in limanuri, alta stepa dobrogeana usor
2) P. Milioukov, Essais stir l'histoire de la civilisation
russe, Paris 19or, p. 68.
3) Maurice Paleologue.
4) N. Berdiaeff, op. cit. p. 85.
5) Pentru tine s'ar lasa ademenit de bAnuiala cA regimul
bolsevist a schimbat ceva din factura sufleteasca a poporului
rus, sA ne fie ingAduit sA-i punem sub ochi mArturirea unui
om de stiinta exacta, calator care a pus nu de mult fate in fate
Europa apuseanA cu Rusia. NiciodatA nu m'am simtit mai
occidental decat venind la Moscova". Apoi nurnAra vechile pa-
cate slave" : lenea cronicA, nehotArirea, nepasarea, fatalismul,
pornirea de a amana pentru mai tarziu tot ceea ce-ar trebui
implinit indata... In sfarsit gustul de tocmeala, infrigurarea dupe
reverie, patima de a face mereu planuri, pe care stii bine cA
nu le vei realiza, CA nu vei misca nici degetul cel mic pentru
a le aduce la tmplinire ; si neputinta de a masura timpul dupe
o dreapta chibzuinta... Georges Duhamel, Le voyage de Mos-
cova, Paris 1927, p. 187.
S. Mehedinti Creotinismul Rominesc 12

www.dacoromanica.ro
178

valurita on unde ai intoarce privirile, §i cu totul

altceva e pustia dela poalele Muntilor Apuseni, plina
de viroage §i de locuri mla§tinoase in preajma unor
rauri care abia §erpuesc campie unde to temi mai
mult de inundatie, decat de seceta. Peste tot insa
din varful Retezatului, pana la al Pietrosului din Ma-
ramure§, al Raraului §i mai departe, la Mama cea
Mare", ochiul Romanului a intalnit peste tot un ori-
zont clay. Omul a trait in tinutul carpato-danubian
in legaturi de mare §i veche intimitate cu o natura.
blanda, prietena lui de mii de ani. Dela Huni §i
Capcahuni, pana la Pecenegi, Cumani si Tatari el a
vazut topindu-se sub ochii sai pe toti cei care nu
erau potriviti cu pamantul romanesc, pe cand nea-
mul vechiu de zile nu s'a clintit din loc. Munteanul
e §i azi atat de legat de muntele lui, incat nu se
da dus", cum nu se lasa ursul sä fie scos din barlog;
podgoreanul e lipit de visa viei, ca in vremurile lui
Dromihete §i Burebista ; cosorul lui aminte§te §i azi
vechia sabie dacica, iar plugarul din campie e una
cu ogorul. din zorii zilei, cand ciocarlia veste§te ra-
saritul soarelui §i pana dupa apus, secerand in
zilele de mare graba chiar §i la lumina lunii.
Astfel stand lucrurile, antiteza dintre neamul car-
patic §i vagabonzii din stepa scitica, apoi mongolo-
ruseasca e un fapt fundamental, de dimensiuni isto-
rice seculare. Cand nomazii strimtorati de Dariu al
lui Histaspe au cercat sä se apropie de padurile Nistru-
lui §i de cetatea carpatica, batranii no§tri le-au ara-
tat varful lancilor. Spre deosebire de hoinarii stepe-
lor ponto-caspice, not eram plugari statornici, §i a§a
am ramas de atunci pana azi. De aceea, nu numai
rauri mari, ca Tisa, Some§ul, Crisul, Mure§ul, Oltul,
Arge§ul, Buzaul §i Prutul, dar §,i unele mai mici
(Barzava, Ampoiul, Motru, Timocul etc) si-au pa-
strat numele for din vechime. Unele sate romane§ti
sunt a§ezate pe vetre milenare. Fantana din care
bea apa pacurarul (pecorarius) sau ciobanul de azi,
e aceeasi din care au baut §i stramo§ii for Daci,
care au pazit oile la aceeasi stand. Tot alte unde

www.dacoromanica.ro
 179

curg aceluia§ parau", dar codrul de brazi, raul §i

spita neamului acelea§i au ramas. Uneori dai de lu-
cruri minunate. Macar ca Dobrogea a fost §leaul
navalirilor, in satul Camena s'a gasit o inscriptie cu
numele Petra, ceea ce insemneaza acela§ lucru ca
§i Camena", semn ca la venirea Slavilor, noi
eram la fata locului si-au trebuit O. se lina §i veneticii
de numele cel vechiu... Asa dar, despre noi, care
am pastrat pans azi numele latine ale raurilor §i
pomenim §i azi in colinde pe badica Traian", nu
se poate spune ca nu avem memorie istorica". lar
daca gloata satelor n'a uitat pe ctitorul cel vechiu
al neamului, nici pe micul sfant Nichita, era foarte
firesc O. nu uite pe Stefan-Voda §i alti domni ye-
stiti. Vrancenii ii zic §i azi mo§ul Stefan", parca
ar fi trait ieri-alaltaieri §i ar fi fost chiar strabunul lor.
Tot astfel, pe Mihai care incaleca pe §apte cai" it
§tiu §i copili, iar pe Brancoveanu Constantin, boier
vechi Si Domn cre§tin", 31 jelesc si azi fetele Si ba-
bele, bocindu-1 pentru moartea lui cea cumplita. Cat
despre Horia, Tudor §i Iancu, nici nu mai pomenim.
Ce asemanare poate fi intre sufletul Muscalului me-
reu pornit pe duca (§i de aceea fara memorie isto-
rica) §i Romanul legat de pamantul lui §i de tradi-
tiile lui ab antiquo ? Unul e caropicar, vagabond"
din fire (cum ni-1 arata Gorki), Jar cand se a§eaza
locului, mir-ul it amesteca in turma (de aceea comu-
nismul a prins atat de iute radacini intre Ru§i) pe
and celalalt este individualist incarnat. Satul rusesc
ingramade§te casele ciotca, pe cand cel romanesc le
resfira, deoarece fiecare ins vrea sä aiba nu numai
casa lui, camera lui, celarul lui, dar §i curtea lui
(amintire despre vechea cohortem) §i o gradina cu pomi
§i legume. Un etnograf ungur, St. Gyorgfy, cer-
cetand locuhIele din Bihor, a ramas mirat de Intl-
ritura dimprejurul lor, iar altul, Szilagy Zoltan, mar-
turiseste ca astfel de valuri de pamant, cu tarusi de
2 3 metri inaltime, impletite cu nuiele, §i aparate
alaturi §i de un §ant adanc, isi trag origina

www.dacoromanica.ro
r8o

din cetatile de pamant ale Dacilor i). Dar on cum

ar sta lucrul, o constatare se impune mai presus de
orice indoiala : Romanul nu e gregar, nu se confunda.
in turma altora. Casa lui, aratura lui, fanetul lui,
uneori si padurea lui... toate ale lui sunt bine des-
partite de ale vecinilor prin cioflaci sau cioplaci on
prin bouri" stalpi de lemn, ciopliti uneori in
chip de bour, adica avand crestate la capatul de sus
coarnele bourului. Acestea la un loc insemneaza. :
amintire de trecut, tradi fie, proprietate mostenita de
la parinti si stramosi, de uncle si calificativul de rno-
nean sau razes, ca titlul de superioritate sociala fata
de iobag, clacas si mai ales fats de venetic adica
om venit de aiurea.
Traditia aceasta are ins, nu numai un fundament
social, ci si unul antropologic, prin urmare cu mult
mai vechiu. Am aratat aiurea ca. cercetarile sero-
logice (pe langa cele antropologice, preistorice, ar-
heologice si etnografice) arata aci, imprejurul Car-
patilor, staruinta unui element etnic cu o civilizatie
si culture, milenara 2). Astfel stand lucrul, traditia s'a
putut forma si consolida apoi prin ritmul muncii im-
pusa de mediul carpatic : agricultura straveche (in-
tinsa la vreme de nevoie pang, sus, pe plaiurile mun-
tilor), pastorie iarasi veche si in stil mare (cu trans-
humanta), podgorie bogata, industrie casnica admi-
rata. si in tarile foarte civilizate dimprejurul Medite-
nei 3). Vrand nevrand, munca de veacuri a unui
popor desteapta anume idei si sentimente. Sufletul
etnic se auto-modeleaza, pans ce se incheaga ca ceva
unitar. Fondul organic de o parte (elementul rasial) si
munca zilnica de alts parte cu gandurile si sentimen-
tele corelative, fixeaza prin neincetata for colabo-
rare ceea ce se numeste caracterul etnic al poporu-
lui respectiv.
i) A. Olteanu-Oradea, Romcinii la granila de Vest (vezi
Cele trei Crisuria, Iulie-August 1940, p. 137).
2) S. Mehedinti, Ce este Transilvania ? Buc. 1940.
3) Le pays et le peuple roumain, Buc. 1927.
Caracterizarea unui popor prin munca fi uneltele sale, Buc.
1920.

www.dacoromanica.ro
 181

Ce urmeaza de aci in legatura cu problema de

care ne ocupam ? Urmeaza un lucru foarte in-
semnat : nu numai mediul fizic si rasa, dar si scoala
muncii" noastre milenare ne-a despartit si ne des-
parte de Rusi, atat in vicata de toate zilele, cat si in
felul de a concepe lumea, inclusiv si religia, adica
socotelile cu eternitatea". Spre deosebire de misti-
cismul moscovit, foarte apropiat de bigotism (osciland
intre naivitatile vulgare ale lui Ivan Turbinca si de-
monismul lui Dostoyewski), Romanul are, cum am
vazut din folklorul sau, o atitudine treaza si calms :
e credincios, dar fara fanatism, e liric (cum observa
si catolicul Romier), dar fara aiureala si Para drama-
tism. Iar aceasta este o dovada de reala maturitate
sufleteasca si de un sanatos echilibru mintal ; am
putea zice ca e semn de cultura majors, daca ter-
menul nu s'ar parea cumva pedant 1).
Dupa aceasta lungs confruntare cu conglomeratul
slay (am putea zice slavo-mongolic) dela rasarit sä ne
intoarcem ochii spre Slavii dela miazazi. Cele spuse
mai inainte despre bogomilism ne scutesc de a mai
starui. Intre optimismul romanesc care merge pana
la desfiintarea iadului si intunecatul bogomilism al
x) Cu atata mai vinovatti ne apare acum pornirea catorva
marunti carturari din veacul trecut si chiar din pragul ace-
stui veac de a imita ca niste minori anume mode intelectuale
din Rusia, de ex. nihilismul (care implica repudiarea religiei
crestine). Asa numitul poporanism, predicat de Nadejde, Mortun,
Gherea, Sterea si alai narodnici", marxisti, socialisti, comunisti...
sau cum li se mai zicea, era o naivitate cam de acelas nivel cu
carbonarismul, masonismul si alte isme Imprumutate cu o ge-
neratie mai inainte din Paris. Cel putin C. A. Rosetti si cei de
felul lui fusesera ademeniti si de unele ispravi pozitive ale lumii
muncitoare din Apus, pe cand imitators nihilismului rusesc,
inoculati cu marxismul Evreului Karl Marx, erau, cum zice
Romanul, numai un fel de slugs la darloage, si Inca pe
credit : asteptand dela dictatura proletara, raiul pe pamant I
Negarea quasi obligatorie a Bisericii crestine, atat de demo-
cratii apuseni, condusi de masonism, cat si de nihilistii rusi,
era o confuzie de-a-dreptul copilareasca, adica o fapta de minori
care nu-si dau seams ca religia e o parte a culturii, si ca su-
fletul omenesc nu poate fi trunchiat s'au castrat.

www.dacoromanica.ro
182

Slavilor din Peninsula Balcanica, departarea e atat

de mare, incat e de-a-dreptul antipodica. De altfel, §i
in latura practica, deosebirea intre cres,tinismul car-
patic si cel balcanic este vadita. Dovada a fost facuta
de atatea on chiar si in secolul trecut, cand antartii
§i comitagii casapeau familii si sate intregi, numai
din cauza limbii cultului. Dar cel mai dureros spec-
tacol ni 1-a infati§at razboiul balcanic din 1912. Dupa ce
aliatii (Bulgarii, Grecii §i Sarbii) incepusera lupta de
liberare fats de Semi-Luna. (adica un fel de ultima
cruciada"), cearta dintre invingatori a dus nu numai
la razboiu, dar §i la o macelarire a populatiei pas -
nice, cu nimic mai prejos de ororile imputate alta-
data fanatismului turcesc. Documentele adunate §i
publicate atunci de o comisie internationals sunt de-
stul de cunoscute, pentru a fi nevoie O. le mai in-
§iram. De altfel, ca dovada despre calitatea cre§ti-
nismului balcanic, am mai putea aminti marturisirile
prizonierilor de razboiu in Bulgaria supu§i timp de
doi ani (1916 1918) unor injosiri fizice Si unor chi-
nuri morale de necrezut. 1) i dad. povestirea Ro-
manilor ar putea fi pusa la indoiala, aducem ca mar-
tor si pe un strein, intemeietorul §coalei filosofice
Intelepciunea dela Darmstadt". Contele Keyserling,
cunoscut prin lungile sale calatorii de studii in toate
continentele §i prin analiza caracterelor fiecarui tip
de civilizatie §i de cultura, se exprima astfel : Bul-
garii, cu tot pretul for ca pram pi cu toata silinta
for la munca, sunt la urma urmei o natie de comi-
tagii. La fel cu Afrizii din Afganistan si cu unele
triburi de barbari, ei n'au la inifna altceva decat
sä-§i stampere ura personals §i setea de sange. La
ei, un avocat, un doctor ajunge de azi pe maine hot
de drumul mare, dupa cum unii printi din India
septentrionala, de§i crescuti in Anglia, cad iara§i in
salbaticie, indata ce s'au intors in tara lor. Eu n'am
avut a face decat cu carturari bulgari, dar felul cum
2) G. Vladescu, Bulgarii (edit. Universull.

www.dacoromanica.ro
 18a

isi calcau invoiala §i cum scriau scrisori injurioase

este expresia unui adevarat suflet de comitagli ; con-
deiul inlocue§te doar cutitul. E destul sä prive§ti
letele for salbatice §i nasurile grosolane, ca sä vezi
indata in ei instinctul cel mai primitiv... Pornirea
acestor populatii barbare contra Grecilor intelec-
tuali, a Turcilor superiori §i a Romanilor lirici
e destul ca sä creeze acolo un ensemble iminemment
explosir 1).
Totusi, Romanii, in masura puterilor lor, au cautat
sä potoleasca pasiunile politico-religioase din Bal-
cani. Inca din secolul trecut, Patriarhul grec din
Constantinopole rupsese relatiile cu biserica bulga-
reasca, acuzand-o de schisma. ! Romanii insa, indata
ce-au infiintat un scaun patriarhal la Bucure§ti, dupa
intregirea Statului in 1918, au sprijinit pe Bulgari sä
capete egalitate de tratament in sanul Bisericii orto-
doxe. Cu toate dureroasele amintiri din cursul
razboiului, cand Bulgarii devastasera sate Si orase
romane§ti, transformand pang. §i bisericile in grajduri;
cu toata macelarirea populatiei romane§ti in Dobro-
gea, cel dintai patriarh al Romaniei le-a intins mana
spre binecuvantare. Temperamentul knpaciuitor al
poporului roman, incapabil de razbunare, precum §i
neutralitatea sa fats de certurile dogmatice, s'a ade-
vent si cu aceasta ocazie. Vorba Apostolului
Pavel : Nici ereticii nu-s de aruncat...
Sfar§ind cu rasaritul ortodox, sa ne intoarcem
ochii spre Apus. Cel dintai termen de comparatie
a fost aci pentru not Ungaria. Dupa ce fusesera.
ortodoc§i, Maghiarii au devenit catolici. Cre§tinismul
insa, asa cum a fost inteles in pusta panonica, a
ajuns in curand o adevarata monstruozitate. Statul
,apostolic" §,i feudal a amestecat pang inteatata po-
litica in biserica, incat s'au petrecut intre hotarele
Ungariei fapte fara pereche in toata Europa. Amin-
tim unul singur. La 1513, Papa Leon organizase o
Keyserling, Analyse spectrale de l'Europe, Paris, 1930,
p. 298.

www.dacoromanica.ro
184

noun cruciada in contra Turcilor care amenintau sä

cople§easca tot basinul dunarean. Bula papala, its-
pandita in sarbatorile Pa§tilor, fagaduia celor ce se
vor inarma impotriva paganilor nu numai iertare de
pacate, dar §i liberarea din iobagie. Astfel, o mul-
time de tarani s'au grabit sä se adune sub steagul
cruciatilor. Legatul papal (Thomas Bacocz) numise
comandat al armatei intregi pe taranul Gheorghe
Doja, vestit pentru ispravile sale in lupta contra
Turcilor. Dar feudalii unguri, vazand ca mo§iile for
raman fara iobagi, ridicara si ei o armata insa nu
pentru a lovi pe Turci, ci pe tarani. Ace§tia sunt
batuti §i trimi§i la vatra, dupa ce mai intai au
fost insemnati cu fierul ro§, ca vitele unei cirezi.
Iar pe Doja, regele kurutilor", cum it numisera ei
in batjocura, 1-au suit pe un tron de fier inro§it in
foc, i-au pus pe cap o coroana de fier de asemenea
inro§ita, apoi pe frunta§ii o§tirii cruciatilor i-au silit,
dupa mai multe zile de infometare, sd manance cor-
pul fript al fostului for general. Scena aceea de
canibalism a ingrozit toata lumea cre§tina...
Dupa astfel de manifestari ale cre§tinismului catolic,
poporului roman i-a fost dat sa vada in Transilvania
Si ispravile cre§tinismului protestant (calvinist, unita-
rian, Lutheran etc...). Sa§ii, e drept, s'au gandit mai
intai sä ne atraga, tiparind carti de propaganda in
limba romana. Ungurii insa, chiar dup. ce s'au des-
partit unii de catolicism, au ramas tot la metoda
silniciei. Ce-a patimit poporul roman Si indeosebi
preotimea sub regimul super-intendentului calvin
e cunoscut §i prea cunoscut. Spre a se vedea cat
de rea ajunsese starea Romanilor pe la sfar§itul se-
colului al i8 -lea, e destul sä amintim o marturie pe
care nimeni n'o poate rasturna §i nici macar atenua.
Iata ce scria Iosif al II-lea catre mama sa : Ace§ti
saraci supu§i romani, care sunt Para nicio indoiala.
cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transil-
vaniei, sunt chinuiti §i impovarati cu nedrepla ti de
toata lumea (fie de Unguri, fie de Sa§i) atat de mult,
incat soarta for este in adevar de compatimit, §i e

www.dacoromanica.ro
 185

de mirare ca se mai gasesc atatia... ca n' au Agit

tole (aluzie la cei care trecusera muntii spre Moldova
Si spre Muntenia).
Astfel stand lucrurile, era firesc ca poporul nostru
sä se simta izolat fata de crestinismul apusean, ca
si de cel rasaritean. Sill fata de misticismul mosco-
vit, sila si fata de catolicism, calvinism, unitarism
sau arianism §i alte isme de ocazie. De aceea,
cand in timpurile mai noun a venit vorba de unirea
bisericilor cre§tine, cel dintai patriarh al Romani lor,
macar ca nu era o personalitate capabila sa repre-
zinte autonomia cre§tinismului romanesc, a dat totu§i
precadere legaturilor cu anglicanismul, o ramurl a
Bisericii cre§tine, mai departe de experienta poporu-
lui roman. Si oricat de nea§teptat s'a parut acest
gest, el era totu§i mai u§or de explicat decat naivi-
tatea celor care i§i indreptasera un moment ochii
spre Biserica moscovita, atat de streina de sufletul
Romani lor.

Terminand aceasta scurta confruntare §i verificare

istorica, credem ca se vede dela sine pentru ce cre-
§tinismul romanesc sta izolat fata de al vecinilor.
Care fusese ideea cardinals a cre§tinismului ? Mo-
delarea lumii pamante§ti, cu gandul la lumea cea-
'aka". Nimic mai straniu pentru paganatatea greco-
romanA, atat de inchinata vietii telurice (prin culti-
varea gimnasticei si alte obi§nuinte private §i publi-
ce), decat aceasta ciudata pretentie de a renunta la
ceea ce ai in mans Stat, justitie, arta etc. etc.,
pentru Pagaduinta unei rasplatiri departate, in lumea
de dincolo" de mormant... I
De aceea, doctrina lui Iisus a §i fost primita Si
interpretata de diferitele popoare foarte deosebit,
dupa tamp §i dupl. loc. Unele neamuri din nordul
Europei nu s'au botezat decat cu conditia ca parintii
sa-§i poata ucide anume copii, potrivit cu obiceiul
for traditional. Adaptarea Noului Testament dupl.
tan, neamuri Si epoci a fost nu se poate mai variata.

www.dacoromanica.ro
I86

Am putea repeta vorba cunoscuta : quo/ capita... cate

capete, atatea compromisuri" cu cre§tinismul.
Totu§i, deosebim cateva aspecte mai generale. Si
e bine O. le schitam cat de sumar spre a vedea
pozitia crestinismului carpatic fats de ele :
Cea mai caracteristica reactiune impotriva idealis-
mului cretin a fost catolicismul. Roma, centrul ma-
relui imperiu, ale carui drumuri toate duceau spre
stalpul miliar din Orbs, s'a simtit cea mai ofensata
de noua doctrina care predica egalitatea §i fratia
intre neamuri. Imparatul divinizat, Roma divi-
nizata, Capitoliul plin de zeii tuturor popoarelor
supuse de legionari... §i acuma, toate acestea A. tie
anulate prin doctrina unui biet predicator din Naza-
ret ! 0 astfel de indrasneall era mai mult decat un
cutremur. Iar raspunsul a fost dat repede §i nu se
poate mai energic : Cre§tinii un§i cu 'Acura luminau
stradele Romei in loc de masalale. Pentru astfel de
profanatori nu mai era loc pe pamant. Sub pamant,
in catacombe, sa-§i caute cerul cu raiul si alte basme
de ale lor...
Iar dupa trei secole, cand Constantin s'a Induplecat
sa admits crqtinismul ca religie de stat, nu mai era
vorba de reforma sufleteasca pe care o predicase blan-
dul Nazarinean, ci de un compromis" politic. Si
ca dovada ca era asa sunt nesar§itele lupte care au
continuat sa sfa§aie imperiul. Nici urma. de iubirea"
crestina... Vieala publica cu toate mizeriile din timpul
paganismului §i-a continuat cursul ei nestingherit.
Biserica §i Politica s'au amestecat fail Incetare §i fara
nicio grija de Cer. Constantin a cercat pentru inte-
rese de stat sa creeze o Roma noua pe malurile
Bostorului. Dar Roma veche nu putea fi §tearsa din
mintea oamenilor si nicio putere n'o putea urni din
mijlocul Italiei, dupa cum nici Italia nu putea 11 mu-
tata din mijlocul Mediteranei. Asa ca Roma 'Agana
a pus pecetea ei peste cea cre§tind : daca imparatul
nu mai e zeu, iar Roma nu mai e divinitate, cel
putin intaietatea ei telurica nu va fi uitata. Imperia-
lismul politic va deveni acum imperialism bisericesc.

www.dacoromanica.ro
 187

Va fi catolicism, adica o biserica preocupata intai, ca si

Statul, de lumea de aici, nu de lumea cealalta.".
Biserica va face astfel un soiu de stat al lui Dum-
nezeu pe pamant cu episcopul Romei in frunte. (Vezi la
Sf. Augustin, paganul care citise cu patima in tinerete
scrierile filosofice §i politice ale lui Cicero, De civitate
Del.) E de prisos sa mai amintim gigantica lupta
dintre Papa §i Imparat. Chiar cel mai pun atent
i§i poate da seama de caracterele catolicismului : politic
§i ierarhic, tinzand la instituirea unui slat papal uni-
versal. Ca urmare a acestei tendinte imperialiste, s'a
ales poporul nostru cu regatul apostolic" al Ungu-
rilor in coasts, avand insarcinarea sä ne mature din
Carpati, find noi... schismatici ! .Si cate alte pacate n'a
vazut pamantul... 1 Spaniolii nu numai ca s'au gandit
sa boteze cu de-a-sila Pieile-Ro§ii, dar au pus la cale
chiar infiintarea unui stat teocratic (in Paraguay) un
fel de provincie papall peste Ocean.. Iar Franta,
ufiica cea mai mare a Bisericii catolice" si -a aratat
zelul ei politico-religios nimicind pe Albigenti, ca pe
ni§te flare, persecutand pe Hughenoti etc., etc. Si -am
uitat O. amintim Inquisipa, ca semn al aceluia§
aspect politic, ierarhic §i universal al catolicismului.
Un alt tip de cre§tinism, adica alt compromis" cu
doctrina lui Iisus este Protestantismul, Caracterele
lui sunt tocmai opuse fats de ale catolicismului. Por-
nind dela principiul libertatii (influenta veche germa-
nica), protescantul afirma o autonomie impinsa uneori
pans aproape de anarhie. In locul imperialismului
papal, cu centru in Roma, el este individualist §i
§i particularist. Cine tine in mana o Biblie, se poate
considera pe sine ca unitate de masura a intregului
cre§tinism, dupa ideile partizanilor Reformei. Anti-
teza e vadita : pe cand catolicismul e politic in sen-
sul cel mai larg al cuvantului, protestantismul este
a-politic, si pune libertatea de con§tiinta a indivi-
dului mai presus de orice interes al comunitatii, prin
urmare si al Statului. Rezultatul a fost o sume-
denie de secte §i de disidente in mijlocul sectelor.
E drept cs in batrana Europa, o seama de partizani

www.dacoromanica.ro
i88

ai Reformei", prin traditia disciplinei catolice Si prin

temperamentul for puritanic (bunioara Calvin) s'au
aratat tot atat de autoritari §i fanatici organizatori,
ca §i Loyola. Geneva sub Calvin ajunsese un fel
de cazarma ; cetatenii depuneau juramant de credinta
confesionala pe caprarii... In America, insa, unde
spatiul larg, populatia rara Si comunicatiile grele la
inceput permiteau izolarea, partizanii Reformei au
avut camp fiber pentru cele mai originate ticluiri.
Dela Puritanii fugiti din Anglia in secolul al 17-lea
pans la Mormonii retrali de buns voie in secolul al
19-lea spre Marele De§ert" din apusul St. Unite,
oricine a fost liber sa. ta.lcuiasca Evanghelia cum i-a
trecut prin minte Si sa inflinteze o sums de asociatii
religioase pentru mantuirea sufletului toate com-
promisuri" intre idealul concret al lumii telurice cu cel
transcendent, al lumii de dincolo".
Al treilea mare aspect al cre§tinismului este orto-
doxia. Ortodoc§ii, fiind §i din punct de vedere geo-
grafic mai aproape de locul de raspan dire al Evan-
gheliei, au putut pasta unele caractere mai apropiate
de forma originals a doctrinei crestine. Mai intai
de toate, ortodoxismul este sinodal : nici autoritatea
infailibill a Papei, nici libertatea anarhica a indivi-
dului. Firul conducator este traditia, adica predania.
Fats de semeata pretentie a unui singur om de a fi
mai presus de gre§ala, adica infailibil, ortodoc§ii au
avut sanatoasa modestie de a pune inainte autoritatea
colectiva a sinoadelor. In loc de imperialismul epis-
copului dela Roma, episcopii §i mitropolitii din Orient
au pastrat un fel de colegialitate care aminte§te co-
laborarea celor dintai predicatori ai doctrinei cre§tine.
Din aceasta relativa libertate a rezultat §i oarecare
afirmare regionals. Evanghelia find primita de atatea
neamuri marunte in basinul rasaritean al Mediteranei ;
iar mai tarziu in larga campie din rasaritul Europei,
marginita cu Oc. Inghetat, se intelege dela sine ca._
nuantele trebuiau sa fie destul de numeroase. Apro-
ximatii sunt §i aci, ca in toate lucrurile omene§ti.
Poporul romanesc, find in calea rautatilor", adicl

www.dacoromanica.ro
 189

pe §leaul tuturor invaziilor, a avut ocazia sg. cunoascg

Si el destule variante ale ortodoxiei, incepand cu cele
balcanice §i pang. la bogoslovia moscovita.
Din aceasta lungg verificare istorica, Romanii au
rgmas cu sentimentul Ca crestinismul for este izolat
nu numai fats de catolicism §i de protestantism, dar
si fats de al neamurilor din sfera ortodoxiei. E
sinodal, ca §i al celorlalti ortodoc§i, dar spre deose-
bire de misticismul slay §i de inclinarile metafizice
ale Grecilor amatori de subtilitgti dogmatice, cre§ti-
nismul romanesc e mai mult intuit/I), ceea ce se
potrive§te dealtfel §i cu temperamentul liric (relevat
§i de unii streini ca Romier, Keyser ling, Bartok §i
altii). Respecta apoi §i predania, adicg e traditional,
dar nu in sensul byzantin (cu nota sa complexg le-
vanting), ci mai mult in sens national 1), legand dati-
nele sale religioase de strgvechea pietate dacica §i
de unele reminiscence latine : Rosalia, Floralia etc.,
a§a cg nota locals e uneori nu se poate mai vgdita.
Pang §i forma bisericii nu-i adesea in sate deal
-o usoarg. stilizare a casei tarane§ti. Schiturile dela
munte erau candva mai toate de lemn §i chiar
dintr'un lemn ", iar in stepa dobrogeang, oamenii
generatiei trecute apucaserg Inca biserici de lut -
-case tarane§ti cu coperi§ de paie, avand doar semnul
unei cruci deasupra.
Pe scurt : de catolicism ne despartea §i ne des-
parte pe noi, Romanii, pretentia lui de universalitate
care strive§te naliunea. Pentru noi, icumenic §i prin
urmare universal nu-i nimeni afarg de Iisus Si Evan-
ghelia, adicg vestea lui cea bung. pentru o noug in-
x) Particularitatea aceasta merits sa fie luata in consideratie
cu atata mai mult, cu cat imperialismul" pornit din Roma a
aruncat fAtis, principiul nationalitatilor" in lada cu gunoiu.
Conducatorul unui important organ (II Telegrafo), in clipa cand
1.3oo.00o de Romani erau ptli sub calcaiul Maghiarilor prin
diktatul germanoitalian, (Aug. 194o), a facut fAtis, aceasta penibila
marturisire : Hotarirea conferintei dela Viena a pus capat prin-
cipiului nationalitatilor..." Roma si Italia contra libertatii
natiunilor !

www.dacoromanica.ro
190

drumare a omenirii. Nu putem indestul admires

delicata simtire cre§tina a lui Grigore cel Mare care
scria patriarhului dela Constantinopole aceste inte-
lepte cuvinte : Trebue sa recuno§ti ca, Baca un
episcop s'ar numi icumenic, toata biserica s'ar prez-
buA cand acel episcop icumenic ar luneca" 1).
Asa dar, singur Iisus poate fi educatorul intregii
omeniri. Singur El este model §i indrumator pen-
tru toti, iar in ce prive§te adorarea Lui, aceea,
vrand-nevrand, este o chestie locals Si deci natio-
nals, legata de fiecare farce cu traditiile ei, de fie-
care limbs cu posibilitatile ei de capitalizare a cu-
getelor §i de exprimare a simtirii religioase, intr'un
cuvant de fiecare suf let etnic pe care nimeni, nicio-
data §i nicaieri nu-I poate inlatura, decat doar nimi-
cind insa§i fiinta poporului de care e vorba. Cato-
licismul e prin urmare nu numai o eroare psicho-
logica, dar §i o imposibilitate, (in deosebi pretentia
de infailibilitate este una din loviturile cele mai grave
care s'a adus cre§tinismului atat de simpatic tocmai
prin smerenia lui §i printr'un foarte fin simt al rela-
tivitatii valorilor omene§ti).
Cat prive§te haosul protestant, de el ne desparte
inclinarea spre ordine. Poporul roman are zica-
toarea : fiecare cu legea lui". Dar legea biseri-
ceasca nu se cuvine sa fie lasata in voia toanelor
fiecaruia... Bunul crestin numit de contemporani
§,i de urma§i, Grigorie cel Mare nu putea admite
primejdia ca un singur episcop sä is asupra-§i
periculoasa sarcina de a se socoti pe sine arbitru
al con§tiintei tuturor cre§tinilor. I§i (Muse seama
cd. Iisus nu poate avea un locotiitor" pe pamant,
intai pentru ca Imparatia Sa nu e din lumea acea-
sta, si prin urmare nu e nevoie de locotiitor" ; apoi
fiindca ar fi fost §i o §tirbire a ideii despre divini-
tate (cu atributul nemarginirii) sa o lege cineva de
un singur loc, cand insu§i Iisus spusese Samari-
i) Pierre Batiffol, Saint Gregoire le Grand, Paris, 1931, p.
207, 209.

www.dacoromanica.ro
 191

nencei ca astfel de deosebiri regionale n'au nicio

insemnatate. Iar daca aceste consideratiuni Si rezerva
lui Grigorie cel Mare fac neadmisibila suprematia
unui singur episcop ca reprezentant al bisericii icu-
menice, cu atata mai mult nu poate fi vorba de
pretentia cuiva, de a fi el unitatea de masura infai-
libila a Evangheliei sau de curioasa incercare a ace-
lei Mary Eddy Baker, o biata femeie casatorita de
vreo trei on §i plina de lunecari omene§ti, de a se
considera ca un Papa femenin §i reprezentanta lui
Iisus pe pamant, ba inca cu pretentia de a face mi-
nuni, incepand cu minunea de a nu muri ea in-
s4i... Astfel de inchipuiri ciudate au fost §,i vor fi
totdeauna streine de mintea poporului roman.
In sfar§it, de pravoslavnicii dela Moscova ne des-
partea pe langa misticismul apropiat de bigotism al
mulicilor" ru§i §i ingenuncherea for cu biserica cu
tot in fata autoritatii politice. Unii dintre Domnii
no§tri au fost pilde de mare evlavie, dar niciunul
nu s'a gandit o clips sa lunece spre cezaro-papism,
adica sa devina §i capi ai Bisericii cum a facut Petru
cel Mare. Iar fata de Rusia comunista, se intelege
dela sine, izolarea noastra nu putea fi decat totals.
Imbratisand acuma cu privirea desvoltarea Biseri-
cii crestine, pentru a determina pozitia cre§tinismu-
lui romanesc, concluzia cea mai fireasca ni se pare
a fi aceasta.
Timp de doua mii de ani, experienta Bisericilor
apusene a fost in cea mai mare parte negativa.
Catolicismul, cu toate silintele sale de a fi repre-
zentat printr'un suveran-pontif (o amintire a vechiu-
lui pontifex maximus) §i a organiza un fel de stat
al lui Dumnezeu pe pamant, n'a putut tine in frau
tendintele divergente. Si inainte de Luther se ivisera
disidente, dar Reforma a deschis cale larga la tot
felul de initiative care de care mai libere unele
de-a-dreptul bizare. Lucrul a mers ant de depart;
incat in Boston s'a putut ridica un templu care
intrece biserica Sf. Petru, dedicat propagandistei de
care am pomenit, Mary Baker, intemeietoarea mi§carii

www.dacoromanica.ro
192

intitulata Stiinta crestine. Asa ca disidentele

nascute in Apus, din Catolicism, sunt nenumarate.
In Orient, vedem acelas trist spectacol. Incepand
cu Byzantul in care imparatii amestecau teologia cu
razbunarile for politice (mai ales cu scoaterea ochilor,
taierea nasului §i juganirea) §i sfar§ind cu Moscova
tarilor brutali, care porunceau tot felul de persecutii
apoi au sfar§it prin a se crede capii Bisericii, tarile
ortodoxe, ca §i cele catolice, au vazut doctrina lui
Iisus nesocotita §i chiar batjocorita.
Concluzie : in fala imperialismului occidental, s'a
ridicat imperialismul oriental. Panslavistii nu s'au
sfiit sa faca din ortodoxie o unealta politica, infati-
sand pe Ru,§i ca singurul popor ales, menit sa
joace prin ortodoxie rolul lui Israel 1). Uitasera
ca unit slavi (Poloni, Cehi, Crogi etc.) sunt catolici,
iar altii (Husitii) fusesera un fel de protestanti inainte
de protestantism.
Astfel, poporul roman s'a simtit deopotriva de
strein §i in fata papocesarismului catolic si taro-
papismului oriental. Cum ar fi putut neamul roma-
nesc, cu crestinismul sau arhaic aproape padu-
ret §i deci sanatos, sa se lase ademenit fie de
Apuseni, fie de Rasariteni ? Singura. lunecare (cea
dela 1700) a fost un incident politic, nu religios.
Unirea" cu Roma este un act administrativ, iar
taranii (singurii Romani adevarati, cum observa
Romier) au staruit a cinsti §i a marturisi mai departe
legea romaneasca.", fara sä viseze macar ca ar
indrasni cineva sa desparta poporul roman in doul
cete inaintea altarului.
Verificat asa dar in fata istoriei, ca §i in fata
marturiilor contemporane, crestinismul romanesc ni
se arata deosebit de al vecinilor, iar insu,sirile lui,
in.§irate in capitolele precedente, it scutesc de a se
subordina altor variante de cre§tinism.

1) N. I. Danilewsky, Russland and Europa, Berlin 192o,

pag 291.

www.dacoromanica.ro
 ORIENTARE IN VIITOR

Soborniceascd fi apostolicea-
stye in ce privefte aogmele ,-
nationals, adicei romdneascd, in
ce privWe daimile.

Tinand seamd de mdrturiile insirate mai sus, atat

ale folklorului, cat si ale streinilor care au cercetat
'Ora si poporul nostru, credem ca putem atribui
crestinismului romanesc urmatoarele insujiri : lipsa
rdzboaielor confesionale, neutralitate fats de certurile
pentru dogme, prirhatul sufletului, arhaism, simbtoza
intre Bisericd si Stat fard antagonism, lipsa erezi-
lor si a ereticilor, patrundere adanca a lui Iisus in
folklor, absenta pornirii spre rd.zbunare, acceptarea
suferintei ca mijloc de purificare morald, incredere
in biruinta. (mall a binelut asupra rdului si prioritatea
frum isetui morale asupra justitiei tormale.
Prin urmire, dupd vertficarea istorica din capitolul
precedent, noi, Romanii de azi, ca st panntii nostri,
putem spune raspicat on on st cui, in ce prive;te onen-
tarea pentru viitor, urmdtoarele :
Nu ne amestecam cu sila in constiinta altora.
Badarania asta n'am facuto nictodata in trecut si
n'o vom face nici in viitor. Lasam fiecaruia liber-
tatea de a trai dupa conceptia sa religioasa, funded
ne ammtun de raspuns 1 lut Iisus catre temeia din
Samaria :. Va vent tunpul cand nu va yeti inchina
nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim, ci on unde,
S. Mehedinti Cregtinismul RomAnese 13

www.dacoromanica.ro
194

numai O. fie rugaciunea voastra potrivita cu

Duhul 1) §i cu Adevarul. ,Stirn dela parintii §i stra-
bunii no§tri cA, nu in amanuntele organizArii dife-
ritelor biserici trebue sa cautam samburele doctrinei
cre§tine, ci in credinfa. De aceea, vrem sa se §tie
lamurit ca nu ingaduim nimanui sA se amestece in
constiiuta noastra, a§a cum s'a limpezit ea pe incetul
printr'o traditie de atatea veacuri. Cand neamul
legat de Carpati §i de Dunare a primit pe Iisus panA
in adancul vietii sale suflete§ti, a§a cum dovede§te
folklorul, noun ne este destul primatul Mantuitorului
§i nu simtim nevoia de a mai ada.oga si primatul
pamantesc al nimanui, oricine si on de unde ar
fi acela. Cu gandul la mustrarea bunului cretin
caruia i-a ramas numele de Grigorie cel Mare",
consideram incercarea de a pune in fruntea intregii
cre§tinatali un singur episcop ca un gray pencol
pentru desvoltarea prezentl §i viitoare a cre§ti-
nismului.
SA fie ins bine inteles ca aci nu e vorba nici de
semetie, nici de aplecarea nesanatoasa spre disputa_
cu once pret. Am cercat s% aratam aiurea ca inte-
meietorul crestinismului este educatorul tutu/ or educa-
Suntem cu totul de parerea lui Goethe
torilor a).
a morala cre§tina nu poate fi depa§ita....8). Avem
deci un punct de raliare pentru top §i nadajduim ca.
o educatie cu adevarat cre§tina a tineretului din fie-
care tar% va face sa inceteze toate ereziile §i toate
desbinarile care au turburat in chip atat de rusinos
cele dintai doua mii de ani ale erei cre§tine. dene-
ratiile viitoare vor privi cu mirare (§i, poate, cu sill),

1) Pacat ca. In limba romana s'a Intamplat sa avem un cu-

\Taut atat de urat pentru a exprima o notiune atat de inaltA.
Poate ca pata aceasta slavona se va sterge cu timpul.
2) Trilogh. p. 257 si Mai aproape de Itsus.
3) Cei care cer dela toti, prin urmare si dela Goethe, argu-
mentare pe temeiu de texte, sa nu uite autonomia sufleteasca a
celor care zic : mai bine un mit frumos, decat o realitate
urata". SA-si aminteasca pentru Goethe vorba din Faust : Geftihl
ist alles.

www.dacoromanica.ro
 195

la felul cum am tarit prin gunoiu pang. azi Noul Ase-

zamantu cuprins in Evanghelie. Cu toata civilizatia
si cultura adunata pans acum, omenirea este inca nu
numai minors, dar de-a-dreptul in buiguelile prunciei.
Oameni find, am gresit si gresim si azi in chipul
cel mai vinovat. Dar un lucru incepe a fi tot mai
vadit : in fata idealului, ne simtim deo fiotriva in-
drefi tii Ali sa tindem catre liman, avand o singura
orientare : Legea cea noua.", daruita omenirii de
Iisus. El e de aci inainte singurul indreptar si in-
dreptator. Iudaismul e mort, ca si paganismul. Istoria
ne e martora : Cine mai cauta azi sä se apropie de
invataturile barbare ale lui Moisi ? Ochiu pentru
ochiu ? Robie ? Batjocorirea femeii ca faptura ne-
vrednica sa fie ascultata nici macar ca martor in fata
judecatii... ? Toate cruzimile si batjocurile acestea
au fost negate de Iisus si desfiintate. De aceea,
doctrina crestina s'a latit mereu, intinzandu-se intre
toate rasele si toate neamurile, pe cand iudaismul a
ramas ca o coaja uscata, gata a se desprinde de
trunchiu si a cadea la pamant. Pretentia Evreilor
de a fi popor ales" incepe sä fie considerate ca o
insults la adresa intregii omeniri. Potrivit cu de-
finitia agresorului", de bung seama injuria aceasta
adresata tuturor popoarelor din toate rasele Oman-
tului va fi intampinata cu aceeasi impotrivire de toti
cei care isi dau seama de intelesul fratiei" evan-
ghelice.
Se intelege, nu uitam si nu trebue sä uitarn ca
nici crestinii n'au respectat destul principiile Nou-
lui Testament". Omul alb (in deosebi cel din Eu-
ropa) macar ca purta numele de crestin, s'a purtat
ca si Evreii in Canaan, nimicind pe Tasmanieni,
Maori, Pieile-Rosii, Negri s. a. Crestini drept cre-
dinciosi" au facut negot cu robi pang. in secolul
trecut. Cetitori zelosi ai Evangheliei au purtat chiar
un razboiu de secesiune", cu gandul sa poata
'Astra cat mai mult robi de rasa. neagra... Dupa
atatea secole dela rastignirea lui Iisus, si Europeni
si Americani au urmat pilda Evreilor si au repetat

www.dacoromanica.ro
196

crima lui Cain. Abia in timpurile din urma a inceput

sa le fie rusine de aceste apucdturi. Robia si negotul
cu robi au lost desfiintate pe toata fata pamantului.
Minoritatea femeii si nesocotirea copilului sunt pe cale
sa dispara peste tot, incepand cu tarile crestine si
insdsi marea nedreptate a castelor e fatis combatuta
chiar in India. Sub impresia Evangheliei, pe care
o pune mai presus de toate cdrtile religioase ale
Hindusilor, Ghandi a intins mila lui Iisus pang. si
asupra bietilor paria.
Este vadit ca spiritul de comunitate evanghelica
sporeste. Bo lile din copildria crestinismului incep sä
se apropie de vindecare. De aceea, daca maine-poi-
maine s'ar intampla sa ne adunam intr'un sinod cu
adevdrat icumenic, primatul asupra Bisericii lui lisus
nu va mai fi pretins de nimeni pentru oamenii
cu pielea alba, ci va trebui sa fie recunoscut, dupe
imprejurari, chiar unui episcop Negru, Mongol, Po-
linezian, Eschimos... sau din orice alte rasa, avand
in vedere nu coloarea pielei, pdrul, forma nasului
sau alte caractere somatice, ci numai vrednicia sa
evanghelica. Iar cine va mai indrasni sa ceard pen-
tru natia sa necum pentru sine, pentru episcopia
sau parohia sa vreo precadere, acela va fi socotit
cu drept cuvant ca un dusman al infratirii intre cre-
stini. Administratia Bisericii e una, Evanghelia e
altceva. Si sä nu uitam ca insusi Iisus a mustrat
aspru pe aceia dintre apostoli care pofteau sä capete
rang deosebit langa El, cerandu-i hataruri pamantesti.
(Intre ucenici, singura insarcinare administrative a
fost a lui Iuda, paznicul pungii comune, iar urmarea
s'a vazut : casierul cel lacom a sfarsit cu capul in
streang.)
Dorim asa dar tuturor crestinilor de azi, de maine
si de tot-leauna, tot binele cu putinta. Dar daca e
vorba de o intelegere drepta, adicd ortodoxei a inva-
taturii lui Iisus, sä fie bine stiut ca noi, Romanii, nu
ne vom desparti in veci de telul cum au inteles-o
parintii si strabunii nostri, feriti, cum am vazut, de
amestecul puterii publice in trebile credintei.

www.dacoromanica.ro
 197

Acesta este cre§tinismul nostru §i aceasta este ca)i-

tatea ortodoxiei noastre. E de prisos sa mai amin-
tim ca afirmarea de fata prive§te poporul roman, a§a
cum era inainte de epoca invalma§ita prin care trece
azi. Dar pana vom vedea mai de aproape care
este orientarea din epoca noastra, sa ne fie permis
a mai adaoga cateva cuvinte cu privire la situatia
particulars a crestinismului romanesc in raport cu bi-
serica altor neamuri.
Una dintre turburarile cele mai grave in cre§tina-
tate a fost provocata de incercarea de a stabili dupa
rastignirea lui Iisus o ierarhie intre apostoli. Jude-
candu-i dupa fapte, mai jos decat toti a fost luda,
tradatorul. Iar mai inimos decat toti in latura duio-
§iei s'a dovedit Joan fratele Domnului". In ziva cea
amara, cand toti ceilalti fugisera (pana §i Petru,
macar ca se lauda ca-1 va apara, §i totu§i se lepadase
de trei ori, spunand ca nici nu-1 cunoage I), singurul
care 1-a insotit pe Golgotha §i a stat la picioarele
crucii, impreuna cu Maica Domnului, cu Salomeea, cu
Maria lui Cleopa si Maria din Magdala, a fost loan.
De aceea, inainte de a inchide ochii, Iisus, privind
pe apostolul cel mai credincios dintre toti, a zis catre
Maica cea indurerata : Femeie, iata fiul tau ; iar catre
el : iata mama ta... Ca §i cum ar fi adaogat in gand :
poarta-i de grija si-o mangaie.
Nu numai atat. Dupa rastignirea pe cruce, s'au
mai petrecut cateva fapte pline de cel mai adanc in-
Tles. Cine s'a gandit sa poarte de grija mortului ?
ot femeile dintre care nu lipsea nici Maria Magda-
lena, pacatoasa cea pocaita, dar plina de credinta §i
de iubire. Pe cand se apropiau de mormant, cu mi-
ruri, vorbeau intre ele : Oare cine va ridica piatra
care astupa groapa ? Si apropiindu-se, deodata vad
ca piatra fusese pravalita, iar alaturi dau cu ochii de
un tanar imbracat In haine albe stralucitoare, spu-
nandu-le ca Iisus a inviat... ! Femeile fug speriate.
Numai Magdalena nu se indura sä plece. Intarzia
pe langa mormant, ca sä priveasca §i induntru. Apoi,
zarind mai departe pe cineva, pe care it luase drept

www.dacoromanica.ro
198

paznicul gradinii, se indrepta spre el §i, cu lacrami

in glas, a prins a-1 ruga :
Dace 1-ali luat, spune-mi unde 1-ati pus, sa ma
due sd-1 iau.
In clipa aceea, aude glasul streinului care ii spunea
pe nume : Mariam... ! Indata, L-a §i cunoscut §i I-a
zis : Rabboni, adica Invatatorule" Insa Iisus adaoga,
1

ferindu-se grabnic : Nu ma atinAYe... (Pesemne, Mag-

dalena intinsese bratele sal cuprinda.) Du-te la
apostoli psi le spune ca ma ridic la Taal meu".
Purtarea celor cateva femei in ziva rastignirii si
apoi la mormant este un moment decisiv in istoria
omenirii. Atunci s'a dovedit mai mult decal ori§icand
completa nedreptate ce facuse femeii Vechiul Testa-
ment (ca §i religiile pagane). In regulele pentru paza
Legii lui Moise, se aflau nu mai putin de 618 arti-
cole, prin care Fariseii nu aratau femeilor altceva
decat despret. (In§irarea for turbura chiar sufletul
celui mai nesimtitor.) Abia imprejurarile din Sapta-
mana Patimilor au dovedit nu numai egalitatea dintre
femeie si barbat, dar in unele priviri superioritatea
sufletului feminin.
In adevar, toti barbatii din ceata partizanilor lui
Iisus se dovedisera ru§inos de slabi. Toti, afara de
Ioan, L-au parasit. Atitudinea lui Petru n'a fost mai
de lauds, a mai prejos de a celorlalti, deoarece se
§i lepadase de Invatatorulu lui, spunand ca nici nu-1
cunoaste... ! E drept ca. Iisus 1-a iertat, dar nu fara
o mustrAre cu atat mai amard, cu cat a fost mai
fins. La cea dintai intalnire, it intreaba :
Simon, fiul lui Iona, ma iubesti to mai mult
decat ceilalti ? (Chiar felul intrebarii ar fi trebuit sa-i
aminteasca lui Petru scena lepadarii de Iisus.)
Da, Doamne, stiff ca te iubesc.
Dacd e a§a, paste oile mele.
Iar dupa o minuta. :
Simon, fiul lui Iona, ma iubesti to ?
Da, Doamne, stii ca te iubesc..., raspunde Petru
(cu gura pe jumatate).
Atunci, paste oile mele.

www.dacoromanica.ro
 I99

Si nu trece o minuta, iarasi it intreabA :

Simon, fiul lui Iona, ma iubesti to ?
Abia atunci s'a dumerit deplin Petru... Ca un jun-
ghiu i-a trecut prin inima... De trei on 11 intrebase
Invatatorul, fiindca si el tot de trei on se lepadase
de El !
Din aceasta blanda si totusi grozava lectie care
.aminteste rusinoasa slabiciune a ucenicilor si dure-
roasa lepadare a lui Petru, unii au cercat sä scoata
un fel de intaietate intre apostoli, uitand ca cel mai
duios si mai credincios a fost Ioan, si O. lui i se
incredintase cu limbs de moarte", grija de Maica
Domnului. De altfel, chiar Faptele Apostolilor" arata
altceva decat vor interpretarile interesate. In adevar,
initiativa cea mai energica pentru inlaturarea Vechiului
Testament si pentru latirea crestinismului n'a fost luata
de Petru, ci de invatatul apostol Paul. El este cel
care s'a lepadat nu numai de numele evreesc Saul,
luand pe cel roman Paulus, dar si de obiceiul taierii
imprejur. La intalnirea din Antiohia (un fel de pro-
log al Sinoadelor) Petru sovaia Inca, aratandu-se in-
gaduitor pentru datinele iudaice. Din contra, Paul
s'a ridicat categoric contra for si astfel a plecat pen-
tru totdeauna cumpana spre Noul Testament. Mara
,de luda care se spanzurase, toti apostolii si-au im-
plinit datoria (si Toma necredinciosul", si Petru a
carui fire generoasa nu-1 impiedecase totusi de a fi
sovaiton. Insa cel mai razbatator dintre toSi, daca
ne este ingaduit sä stabilim o gradatie intre cei
dintai predicatori ai crestinismului, Paul a fost cum
era si firesc din punct de vedere psichologic. Zelul
cu care el prigonise noua doctrina (luase parte la
uciderea sfantului Stefan, Wind hainele celor care se
sprintenisera sa-1 loveasca cu pietre) nu putea sä fie
compensat decat printr'un zel tot atat de mare pentru
raspandirea Evangheliei, dupa conversiunea intam-
plata pe drumul Damascului. .

A examina insa pe apostoli cu gand sa ajungem

la clasificarea scaunelor episcopale e un lucru atat

www.dacoromanica.ro
200

de secundar §i lateral, incat el nu poate determine

in nimic orientarea creOnului fats de Evanghelie.
SA ne intoarcem deoi aequo ammo la crestinismul
romanesc, aa cum ni s'a infati§at in verificarea isto-
rica din paginile precedente. (E vorba, se intelege,
de starea in care era acest crestinism inainte de
marele cutremur care a sdruncinat vieata neamului
carpatic in secolul al 19-lea.)
Temeiurile pentru care ni se pare numaidecat ne-
cesarl aceastA orientare sunt multe, dar vom pune
inainte numai doua :
i. Se cuvine (adica e bine, e sanatos §i frumos)
sa fie or4icine cum e croit sa fie, iar sä nu se facI
maimuta altora.
Fiecare neam arc caracterul sAu mai mult on mai
putin raspicat §i menirea sa deosebita. Geniul elic,
(intocmai ca §i cel artistic) este un dar din nastere,
iar aceasta constatare este adevarata nu numai pen-
tru indivizi, dar §i pentru natiuni. Cele spuse in
capitolele precedente arata ca neamul din Carpati are
fisionomia sa morala, adicA darul" sat' deosebit in
ce prive§te conceptia despre rosturile vietii omene§ti.
Pietatea Dacilor, relevatA Inca din vechime (de He-
rodot, de Strabo §i de altii) nu e o inchipuire ci un
fapt real §i originar". Pe acest fapt s'a intemeiat
nuanta particularA a cre§tinismului romariesc. Nu poti
altoi vice de vie in boz, fiindcd vita de vie invie, iar
cea de boz, tot rogoz". FArA dacismul zamolxean,
n'am fi avut un cretinism carpatic atat de matur §i
omenos. A fost un lung sir de trepte dela ado-
rarea unor zei de stat (Reichsgotter) impu§i cu da-
sila unui popor cucerit cum s'a intamplat uneori
in Orient on dela orgiasm, bachantism §i alte
forme de captare nelibera, din partea vreunui zeu
cum s'a intamplat in sfera popoarelor Mediteranei
pang la cea mai curate slavire a lui Dumnezeu §i la
alipirea filiala de Tatal-ceresc" I), cum s'a petrecut
i) Jacob Burckhardt, Weltgeschichtliche Betrachtungen, Leip-
zig, Kroner, p. 40.

www.dacoromanica.ro
 201

la poporul din Carpati, care aduce uneori pe Dum-

nezeu pe parnant sub forma unui mo§neag frumos
§i nemaivAzut deJun. In acel lung sir de trepte ale
con§tiintei religioase, adica ale socotelilor cu Uni-
versul §i cu eternimea, poporul roman are o pozitie
vrednics de cinste. Si. dupa cum este o lipsa de
omenie sa fii brutal, adica sa dai busna in sufletul
altuia, tot a§a este o lipsa de demnitate omeneasca.
O. prime§ti a fi brutalizat de oricine ar fi in
latura intima a cugetarii §i a simtirii tale religioase.
Asa dar, armonizare confesionala Cu altii da,
in masura in care lucrul este cu putinp.; subordo-
nare nu. niciodatei i fagi de nimeni. SA fie biserica
noastra sinodala §i apostoliceasca" in ce prive§te
dogmele, dar in ceea ce priveste datinele ei nu poate
§i nu trebue sä fie altfel decat nationals. Ceea ce a
marturisit con§tiinta poporului nostru timp de atatea
secole, cum dovede§te folklorul nostru, laudat §i de
streini, §i ceea ce a incununat apoi creatiunea arti-
stica a unui geniu ca Eminescu unul dintre cei trei-
patru poeti-filosofi ai omenirii) ne scute§te de a mai
cauta vreo orientare dupa socotelile facute de altii.
El nea aratat, ca nimeni altul, calea de urmat. Nu
ne ramane decat sä continuam a merge mai departe
pe acela§ drum al cre§tinismului nostru local,
Altfel, a calea alaturi de urmele traditiei, ar insemna
originalitate voitA" si deci falsa, adicA o auto- osan-
dire. In loc de o cantare din inima, ne-am alege cu
un cantec din cap", cum zic muzicantii, prin ur-
mare cu ceva care nu miscA sufletul si nu in§als nici
macar urechea.
Relevam aceasts eroare, fiindca nu numai scriitori
de o masura obisnuitA, dar chiar §i unele mari genii
au fost amenintate de primejdia de a canta uneori
din cap. Nietzsche, de pilda, a acuzat pe insu§i Dante
de oarecare nesinceritate literara. Din cauza simbo-
lismelor sale teologico-metafizice §i a preocuparilor
politice in atatea scene din Infern, poetul florentin
a lost asemanat cu o hiena care face poezie printre
morminte". Se intelege, o astfel de caracterizare e

www.dacoromanica.ro
202

brutala si prin urmare lipsita de mAsura dreptatii.

Daca avea atitudini de hiena n'ar fi fost in stare sl
scrie o poema cu atatea frumuseti, ca Divina" si
nici n'ar fi dus o vieata atat de mandra si plina de
jertfe. ' Dar nu e mai putin adevArat ca nici prea
multA iubire cresting n'a arAtat aprigul ghibelin fata
de adversarii sai. Iubirea lui a fost mai mult din
cat, decat din inima ; mai mult teologicA, decat evan-
ghelica".' Nu i-o spune asta nici Nietzsche, nici alt
strein, ci un Italian contemporan care, pe langd
Vieata lui Iisus" a scris si Vieata lui Dante", afir-
mand din capul locului ca` autorul operei Divina Co-
media nu poate fi inleles decat de cineva care intru-
neste aceste trei conditii : sA fie Italian, apoi Floren-
tin si, pe deasupra, sA fie el insusi poet. Pe tustrele
conditiile acest scriil or a crezut ca le implineste 1).
Intamplarea aceasta poate servi ca orientare si pen-
tru Romani. Dupa ce-am cunoscut crestinismul din
inima" al strabunilor nostri, (confirmare fireascA a
evlaviei Dacilor) ar fi o mare gresala sA ne orientam
acuma dupA crestinismul din cap" adica, mai
exact, din calimara al celor care fac teologie pe ve-
resie. DupA cum unii ticluesc o filosofie verbala, in-
terpretand in chipul cel mai ipotetic vieata sufleteasca
a poporului nostru, si se desfata in adevArate satur-
nalii de cuvinte", tot asa altii au inceput sA faca
exercitii verbale cu privire la teologie.
SA nadajduim insA pentru cinstea Bisericii si pentru
sanAtatea literaturii romane, ca astfel de ratAciri nu
vor dura mult. Simtul religios al poporului nostru,
ca si cel estetic, este atat de fin, incat orice nota
falsa se simte repede, ca o disonanta in cantare sau
o pats pe un tablou. Nu e nevoie de schimonoseli
stilistice, pentru a scrie cinstit teologie. Crestinismul
nu e o piedeca pentru originalitatea nimAnui, daca
are un talent real, nu numai verbal. Aducem ca mar-
tor pe unul dintre predecesorii lui Nietzsche, care
stia ce insemneaza si arta, si evanghelia. Crest],
J) Giovanni Papini, Dante vivant, Paris 1934 P, 149

www.dacoromanica.ro
 203

-nismul nu vrea sä dea navala spre a desfiinta deo-

sebirile... nici sä incheie un fel de tocmeala lumeasca
intre deosebitele feluri de a fi ale popoarelor ; ci
vrea numai ca aceste deosebiri sä atarne slobod im-
prejurul omului, ca o mantie pe care un Suveran...
o arunca putin in laturi, ca sa arate cine este, on
ca ni§te sdrente sub care s'ar fi ascuns o fiinta supra-
naturala. Caci atunci, cand deosebirea flutura atat
de liber (imprejurul cuiva) vezi nu destul de la-
murit dar se chiama ca vezi in fiecare om in parte
ceea ce este esential si in altii ; vezi prin urmare
ceea ce este la fel in toti, adica ceea ce ramane la
fel asetntinarea" 1).
Scriind aceste randuri, cumpatatul Danez parca
s'ar fi gandit tocmai la cre§tinismul nostru : discret
§i neutral, spre deosebire de cel agresiv al schisma-
ticilor de tot felul, incurcati in discutii de lana caprina.
ID duzina de eretici, spune mai departe Kierkegaard,
se prind la brat ; nu cunosc luptele tacute care it
a§teapta pe osta§ul credintei §i pe cel care nu indras-
ne§te sä le ocoleasca... Din contra, schismaticii se
ametesc unii pe altii prin galagie §i laudaro§ie : cearca
prin strigatele for sa-§i alunge unul altuia frica §i
socoteste gloata aceasta urlatoare ca va lua cu asalt
Cerul, sau ca va merge pe calea osta§ului Credintei,
care, in tacerea Universului nu aude niciun glas de
om, ci pa§e§te singuratic, numai cu grozava lui Os-
pundere... Adevdratul lufitlitor pentru credintd este
deci martor, niciodata invatator" 1).
Minunata marturisire ! Parca a fost facuta anume
spre a caracteriza cumpatarea si neutralitatea cre§ti-
nismului romanesc. Vede oricine ca sfiosul moralist
nordic se apropie aci de cre§tinismul romanesc,
mai mutt launtric §i discret, in orice caz lipsit de
agresivitatea celor care vor sa piece toata lumea
sub autoritatea Bisericii for chiar daca recunoasterea
acelei autoritati ar 1.i pur formala vanitatis causa.
I) &ken Kierkegaard, Religion der Tat, Leipzig, 193o,
p. 167.

www.dacoromanica.ro
204

Concluzia nu poate fi decat una : sa fie ori§icine

cum e croit sa fie. Orientarea sanatoasa a Bisericii
romane, adica ortodoxia sa" nu are nevoie de alte
indrumari decat ale propriei sale tradilii.
Al doilea motiv pentru care trebue sa tarnci-
nem not inp'ne e haosul epocii in care ne aflam.
Cu privire la aceasta epoca, nu stain o clips .la
indoiala de a o considera ca cea mai pacatoasa dm-
tre toate cate a vazut omenirea pana azi, in ceea ce
prive§te morala evanghelica. Dela Arie pans la
Nietzsche (mare scriitor, dar om cu putina sanatate),
Iisus a fost lovit fel §i chip. Dupa ce a patimit din
partea paganilor, a trebuit sä patimeasca si de pe
urma cre§tinilor. Dar niciodata invatatura Lui n'a
fost mai prigonita cleat astazi. Secolul XX a lost
inaugurat in Apus printr'o fatisa ofensiva a Statului
in contra Bisericii( tocmai in tara care se lauda cu
titlul de fiica cea mai mare a Bisericii", adica cea
care statuse candva in fruntea Cruciadelor: Si nu de
mult, am fost martorii unui razboiu civil de trei ani
in catolica Spanie, unde prigoana contra cre§tinilor
a luat infati§area persecutlilor deslantuite de pagani
in secolele dintal ale cre§tinismuluil Comuni§tii spa-
nioli (intre ei se afla si o aratare apocaliptica : Pas-
sionaria) au varsat mai mult sange, au ars §i-au
devastat mai multe sate, biserici, manastin etc, de-
cat fanaticii care navalisera in numele lui Mahomed.
In Rasaritul Europei, pornirea contra religiei a
capatat dimensiuni necunoscute niciodata in trecut.
In Rusia, bisericile au lost aproape toate daramate,
altarele profanate, clerul ucis §i desfiintat prin lege./
Persecutia neroniana ramane acuma ca o picatura
in mare... Cat de grozava a fost antipatia fats de
cretinism se poate vedea din aceasta imprejurare :
Secolul al i8 -lea, ramases61 cu Voltaire la nivelul
pamfletului (Candide) ; al 19-lea atinge cu Nietzsche,
masura unui Anti-Christ, iar al 2o.lea face un pas mai
departe : cauta sa alunge pans §i numele lui Iisus
din mintea gloatelor, propunand intoarcerea la cultul
focului sau al altor simboluri din epoca paganismului.

www.dacoromanica.ro
 205

Iar lucrul nu s'a marginit la simple reactiuni nega-

tive, ci s'a cercat sistematic o Rasturnare a tuturor
valorilor" morale dobandite prin crestinism si, in
genere, pe calea educatiei religioase. \ Carturari
cu renume nu s'au sfiit sa afirme sub ochii nostri
-ca omul nu-i la urma urmei decat un animal de
prada" (Raubtier) ; ca. nu-i om adevarat cel care nu se
simte inviorat de mirosul sangelui; nu-i om deplin,
cel care nu cunoa§te placerea de a invarti fierul in
carnea adversarului si cel care nu se desfata, ascul-
tand gemetele victimei sub genunchiu...
Vede chiar cel mai miop ca am sarit cu mii de
ani indarat. 1Doctrina lui Iisus fusese un adevarat
rasarit de soare. Fata de asprimea Vechiului Testa-
ment, plin de vrajmasie came alte neamuri, barbar
fals de femeie, copil §i sclav (ca religiile pagane),
Noul Testament deschisese calea spre dreptatea so-
ciala, (desfiintand robia, inaltand demnitatea femeii,
si ocrotind copilul) precum si spre dreptate in rela-
%iile dinte popoare, punand toate neamurile Oman-
tului pe acelasi plan in fata dreptului de a se impar-
tasi din Civilizatie §i din Cultura, potrivit fiecare cu
darurile sale si cu menirea sa speciala in fata muncii
colective pentru progres. Ivirea Evangheliei in-
semnase un salt enorm peste cruzimea Vechiului
Testament, reprezentantul intregului paganism prin
legea salbatica a talionului, prin purtarea fata de rob
socotit ca vita de cireada, infierata cu fierul ro§u,
prin razboiul total" pentru mmicirea populatiei din
Canaan, prin ucideri in gloats §i alte grozavii ju-
daice de acela§ nivel cu ale paganilor. Ascultati :
..i robul tau, pi roaba ta, pe care voqti a-i avea,
A lie din natiile celor dimpreiurul vostru ; dintr/a-
cestea sa va cumpcirati robi fi roabe... ..i sa -i dati
_pe ei motenire fiilor vWri, ca sa -i mofteneascci... psi
sa i faceli pe ci robi in veci".
Cartea a treia a lui Moisi, 25 (44 46)
Iar aiurea :

www.dacoromanica.ro
206

Ap zice Domnul, Dumnezeul lui Israel : fiecare-

intre voi Ali incingd sabia sa, la coapsa sa, i sa
treceli ca sa vd intoarceli prin tabard*, dela o poartei
pans la cealaltd; psi sa ucida fiecare pe fratele
sau, §i fiecare pe aproapele sau. Iar Moisi le
zise : sling ti-vd azi lui Iehova, ucizand fiecare chiar
pe fiul sau, fi pe fratele safe.
Cartea a doua a lui Moisi, 32 (27-29)
Am aratat mai sus, fara nicio partinire, ca chiar-
dupa ivirea cre§tinismului, pacatele paganatatii au
staruit Inca multi, vreme intre neamuri ce se numeau
Si se numesc cre§tine." E destul sa amintim ca regi
care ridicau catedrale in cinstea lui Iisus, PAceau ne-
got cu robi, ba Inca multumeau plini de evlavie pro -
niei cere§ti care le ajutase sä izbandeasca va.n0.toa-
rea pentru prinderea robilor ! Iata ce scrie un ex-
plorator portughez dintre cei care cercetau tarmul
Africei, pe and cautau in secolul al XV-lea drumul
sere India, pe la Caput Bunei-Sperante : Insfar§it,_
sa indurat Dumnezeu, cel ce plate§te faptele bune,
pentru multele ostenele suferite in slujba sa, sä ne
dea o zi binecuvantata Si rasplata pentru cheltuieli,.
caci am prins barbati, femei §i copii in total 165 de
capete". (Regii luau Si ei a cincia parte din ca§tigul
negotului cu robi pnn§i in Africa.)
. . . . . . . . . . . ........
Dar ce O. mai amintim ispravi de acuma cateva
sute de ani,' cand in secolul trecut, pio§ii cititori ai
Bibliei au purtat in St.-Unite un razboiu grozav
pentru a-§i putea pastra dreptul de a avea robi §i
a-i intrebuinta ca vite de munca, Si chiar de a-i ucide
sere a hrani cu carnea for caini de vanatoare, me-
mo s adulmece pe Negrii care cautau sa scape cu
fuga.' Faptele ne silesc a§a dar sä recunoa§tem
ca in practica aceste doul milenii de cretinism re-
prezinta grozav de putin (aproape suntem ispititi a
zice : o nimica toata). Totu§i, se simtea pe ici, pe
colo Si oarecare indulcire a moravurilor, iar in ce pri-

www.dacoromanica.ro
 207

veste morala individuals, Biserica lui Iisus a fost re-

prezentata si printr'o sums de personalitati, pe care
cu drept cuvant posteritatea le-a numit sfinte, inte-
legand prin acest cuvant o mare apropiere de idea-
lul evanghelic.
Teoretic vorbind (ne gandim la cugetarea catorva
filosofi despre morala) si la cateva pilde practice de
vieti ale sfintilor mai minunate decat Vietile ilu-
stre" ale lui Plutarh cram, orice s'ar zice, in
miscare ascensiva.
A venit insa un eveniment neasteptat (adicl doua).
Mai intai, s'a ivit o mare revolutie in tehnica.. Atat
de mare, incat a rasturnat toata civilizatia veche.
Industria Mare" intemeiata pe masini manate de
abur a adus o prefacere atat de adanca in latura
materials, incat putem afirma ca civilizatia contem-
porana insemneaza domnia masinii asupra Omului
In loc de a conduce omul unealta, din contra ni.nina
ttircite pe om.
.Si s'a nimerit ca in cel dintai secol al masinismu-
lui s'a mai ivit si o alts putere anarhica un fel
de explosiv intelectual care a sguduit din temelii
aproape tot ce cladise Evanghelia timp de doua mii
de am. E vorba de doctrina rasismului. Gobineau, un
literat snob, ratacit in sociologic si antropologie, a
decretat cu dela sine putere inferioritatea raselor co-
lorate fata de rasa alba si deci prioritatea continen-
tului european fata de tot restul lumii: Teoria
aceasta a avut urmari cumplite. Nimerindu se tocmai
atunci o vertiginoasa crestere a populatiei, paralel
cu masinismul aplicat la industrie, navigatie si alte
feluri de comunicatii,` o buns parte din populatia eu-
ropeana s'a revarsat impreuna cu marfurile din fa-
brici peste toate continentele. In cateva zeci de ani, au
fost devastate pe toata fata planetei imense bogapi
minerale, vegetale si animale. Metale comune si no-
bile, pietre scumpe, petrol, carbuni, paduri si alte
avutii au fost risipite cu frenezie. Iar prapadul s'a
intins si asupra neamului omenesc : rase intregi au
fost bracuite, iar uncle popoare au fost total nimicite

www.dacoromanica.ro
208

prin arme, alcool, boli venerice ...si alte pacate ale

civilizatiei europene. Invazia alba" a cdpatat dimen-
siunile unui adevarat cataclism. Fireste ca nu era
nevoie de teorii pentru negustorii de sclavi, pentru
conquistadori, pirati, bancheri, gangsteri si tot felul
de exploatatori ai lumii, ca sa le creasca lacomia de
acaparare. Dar nu e mai putin adevarat ca teoria
rasista pe de o parte, pilda pe de alts parte, a Ve-
chiului Testament care daduse pieirii pe locuitorii
din Canaan, in favoarea poporului ales" au contri-
buit si ele la acest iures de salbatacie, care a carac-
terizat navalirea Europenilor in alte continente.
Teoria lui Gobineau le-a fost foarte binevenitd,
pentru a justitica prelungirea sclaviei si a negotului
cu sclavi, nimicirea Tasmanienilor printr'o mdsura
administrative de caracter official, rdspandirea inadins
intre Piele-Rosii a unor boli molipsitoare si alte
ispravi ca acestea:
Astfel, dup. aproape doud milenii de crestinism,
omenirea a vazut spectacolul cel mai rusinos care
se putea inchipui : In locul intunecatului Cain, rasa
alba, ca un nou Cain, a nimicit iute si de grabd
ramuri intregi ale omenirii. Jar pilda devastarii a
dat-o tocmai acea parte din rasa alba, pe care Go-
bineau o decretase superioard tuturor, adicA rasa
nordica, reprezentatd prin Anglo Saxoni. E drept
ca la aceasta opera de vasty exploatare planetary
s'a asociat si vechiul popor ales", adicd Evreii.'" In
epoca masinismului, banul jucand un rol din ce in
ce mai mare, Evreii prin societati cu capital ano-
nim", prin trust", concern", dumping" si alte me-
tode au ajuns sa aibd o enorma influents socials in
politica pe deasupra tuturor granitelor./ Fiind im-
prdstiati in toate tarile, cu ajutorul Finantei interna-
tionale, a Aliantei Israelite", a "Sionismului", Ma-
sonismului" si altor organizari, mai mult sau mai
putin tainuite, ofensiva judaismului a cdpatat in seco-
lul al XIX-lea o energie mai mare decat on si cand.
In sfarsit, la inceputul seeolului de fats s'a ivit o
noun complicatie. Dupa ce masinismul luase mare

www.dacoromanica.ro
 209

avant in arhipelagul britanic, unde se nimerisera alaturi

mine de fer §i bogate strate de carbuni, adica toc-
mai ceea ce trebuia Industriei Mari, acelea§i cauze
au produs acelea§i efecte in Germania, unde Basinul
Ruhr deveni un centru industrial in masura de a-1
concura pe cel englez. Nevoia de materii prime §i
de piete pentru desfacere, adica dobandirea de co-
lonii, a adus in cele din urma conflictul care s'a
numit razboiu mondial (1914 -1918) urmat dup. 22
de ani de un razboiu de dimensiuni iarasi mondiale.
`Cu arme de distrugere inmiit §i inmilionit mai pu-
ternice decat in trecut, popoare cre§tine au ajuns
sä nimiceasca milioane de oameni. Iar ca o ironie a
istoriei, protagoni§tii acestei incaierari de apocalips
au fost tocmai capeteniile rasei germanice : Englezi
§i Germani, secundati fiecare peste maxi si peste
tali de toata clientela for economics, politica si mili-
tara.
Si fiindca un rau adanc nu vine niciodata singur,
langa anarhia produsa de mafinism, langa in-
clierarea produsa de rasism; trebue sä mai adaogam
ca al treilea abces al lumii contemporane comu-
nismul antiteza capitalismului. Un hegelian po-
litic, evreul Karl Marx, meditand asupra capitalu-
lui, a ajuns la conceptia dictaturii proletare reali-
zata acum in Republica Sovietelor.-,Lozinca noului
stat, pe langa totala starpire a crqtinismului §i a
oricarei institutii de caracter religios, a fost din ziva
intai aceasta : domnia internationalei §i prin urmare
razboiu permanent" (1919) tuturor tarilor, pana ce
toate vor adopta regimul dictatorial preconizat de
blwvici in Rusia! Rezultatele acestui regim le-am
vazut din China, unde anarhia e cronica, pana in
Spania, unde razboiul civil a durat trei ani, produ-
cand pagube §i cruzimi fara precedent in acel colt
de pamant.
° A§a dar, nu e o exagerare, ci un adevar pipait
daca afirmam ca epoca noastra e cea mai vinovats
din toata istoria omenirii, iar secolul al XX-lea cel
mai anti-cre§tin dintre toate dela Iisus pans azi/
s. Mehedinti Cre4tinismul Romanesc 14

www.dacoromanica.ro
210

Tate ce trebue sa avem mereu inaintea ochilor, dace

voim se stim pe ce cale se apucam pentru orienta-
rea poporului nostru.
i fiindca nu numai planetar vorbind, ci si pentru
fiecare tara in parte, un rau adanc nu se iveste
niciodata singur, ci e insotit totdeauna de multe
altele (cand e una, nu-i numai una", zice poporul
nostru),` s'a intamplat ca tocmai in aceasta epoca de
superlative anarhie, si poporul roman sä fie atins
de calamitati externe si interne fard precedent :
Izbiti de comunism la rasarit, de efectele rasismu-
lui la apus (manifestat in deosebi prin fanatismul
maghiar) s'a intamplat sa fim adanc slabiti inauntru
prin capitalismul reprezentat de blocul evreesc,
cal mai mare bloc alogen, dintre cate s'au stabilit
pane azi pe pamantul romanesc.
Pentru a tine piept acestei conjoncturi istorice
cea mai primejdioasa dintre cele ce s'au ivit in vieata
neamului ar fi trebuit sä fi avut cea mai perfec-
tionata pregatire tehnica, cal mai viu si curat senti-
ment national si cea mai purl morale crestina. Din
pacate, tocmai in aceasta rascruce a tuturor ne-
norocirilor, statul nostru a fost mai desorganizat
de cand on si cand (incepand cu puterea sa militara) ;
coeziunea neamului a fost mai slabs decat totdea-
una, cum s'a dovedit prin lupte interne insotite de
crime ne mai auzite, iar imoralitatea a fost mai
fatisa decat on si cand, dela talpa pans in cres-
tet"/ In fata epocii de fier si de foc, not ne-am
infatisat cu o epoca de pleava".
Efectele s'au vazut indata : in timp numai de trei
luni, Romania a vazut trei hotare faramate, pierzand
o treime din teritoriu, o treime din populatie si ra-
manand ca un biet barb in picioarele altora. Ocara
si paguba, paguba si ocara cum nu s'a mai pomenit
niciodata in trecutul acestui neam.
Fate de acest dezastru, explicabil pe langa cauzele
externe, de lipsa omului de star si de slutirea
vietii (evitata prin crestinism in generatiile trecute),
pentru orientarea noastra nu e acum alts cale decat

www.dacoromanica.ro
 21 /

cea indicatA a doua zi dupd intregirea hotarelor,

cand oamenii pdcatului au considerat succesul statu-
lui, ca un merit al persoanei lor, lard sd alba
smerenia de a-si recunoaste pdcatele si de a munci
grabnic pentru indreptare... Repetam deci cele spu-
se la sfarsitul rAzboiului mondial :
Dacd mai tinem la o individualitate proprie ca
neam, trebue sa ne intoarcem cat mai grabnic spre
rosturile poporului nostru, asa cum erau ele inainte
de navalirea barbarilor moderni, care i-au surpat
asezdmintele, i-au scalciat limba si i-au pangdrit
sufletul. '
Trebue, fiindca menirea cea mai inaltA a unui
popor e sd fie El insusi, adica sd-si trdiascd din plin
vieata sa si sa. reprezinte, dacd. poate, un chip ori-
ginal de a vedea lumea. Altfel, ...a vegeta in umbra
altora, a gandi ganduri streine, a trdi din simtiri
streine si a vorbi cu fall limba streinilor, la ce bun
sd mai tii umbra pAmantului ! Mai ales acum,
cand, scdpati de prapastie, ne izbim de impotrivirea
tuturor 1), se cuvine sa luam aminte : \ on sporim
grabnic puterea noastrd, si atunci vom &Ai ca neam
care are de spus ceva lumii ; ori, dacd nu, vom fi
osanditi a lancezi vesnic in umbra altora mai pu-
ternici sau chiar amenintati cu pieirea 2):
Cel care scrie aci e incredintat cd puterea ade-
vdratului popor romanesc n'a fost puss inca deplin
la incercare.
Privindu-1 de-aproape in tot trecutul sau istoric,
e cu neputintd sd to indoesti de inalta sa chemare

z) Era momentul cand Aliatii ne Impiedecau sa luam In

stapanire Banatul, asa cum se legasera prin tratatul dela in-
ceputul rasboiului. (Nota dela z Decembrie 1918). Dupa tra-
darea ruseasca In timpul luptelor, se adaoga nedreptatea fran-
ceza si italiana. Colonelul Romanelli se arata in Budapesta
tot asa de dumanos fats; de Romania ca si Ungurii.
2) Azi, cand taranii roman sunt ucisi oH smulsi de pe pa.
mantul stramosesc atat de Unguri, cat si de Rusi, cuvintele
din zilele Unirii vor sluji, poate, ca semnal de priveghere
si indemn la munca pe care n'am facut-o la timp.

www.dacoromanica.ro
212

In viitor... Prin urmare, avem destul temeiu sä na-

dajduim in vremuri mai bune. Neajunsurile unei
generatii, ca cea de azi (adica a oamenilor din timpul
Unirii) nu pot incatu§a pentru totdeauna un neam
adanc la suflet. Adevarata primejdie ar fi numai,
daca poporul insusi s'ar rataci, lepadandu-se de firea
§i datinele sale.
i tocmai aceasta lunecare trebue oprita cu once
ftrel. Datoria cea mai imperative a ceasului de fala
e sa cunoagem fi sa cultivam tot ce este ales in
caracterul psi traditia neamului romanesc.
Mai mult decat on Si cand, lozinca tuturor Ro-
manilor adevarati trebue sä fie :
Indarat spre poporul nostru" ! 1)
Jar intre darurile cele mai de pret ale traditiei
avem §i crestinismul nostru romanesc, temeiu de

1) Lucrarea aceasta a iesit dintr'o conferinta tinutit la Cer-

nauti. Am spus ca a fost scrisa cu privirea indreptata spre
poporul roman, asa cum era inainte de navalirea barbarilor
moderni, care i-au turburat adanc vieata.
Bag acuma de seamy ca ni s'ar putea aduce o Intampinare :
Nu cumva autorul a judecat cu partinire neamul sau, dandu-i
Insusiri pe care nu le-ar avea ?
La intrebarea aceasta, raspunsul e cuprins chiar in carte.
Aflam In ea si parerile unor martori streini. Unii au cercetat
poporul roman in timpul razboiului mondial (H. Carossa si W.
Doegen) ; altii dupe razboiu (E. Baker, Bela Bartifik, L. Ro-
mier). Asa dar, cinci martori, din cinci natii deosebite.
Iata insa o judecata de acum o suta de ani, pe care o aflam
In numarul din urma al meritoasei reviste Fat-Frumosa. E
vorba de cartea geogratului W. Hoffman :
Lasam la o parte caracterizarea fisionomiei. Autorul a Intal-
nit intre Romani capete, care sunt clasice si pot fi luate ca
model pentru camee". Mult mai Insemnata e caracterizarea su-
fleteasca a neamului. Capetele acestea au inauntru ceea ce
prevesteste infatisarea for pe dinafara. In adevar, nicaieri nu
vei gasi o putinta de intelegere mai repede, o minte mai
deschisa, un spirit mai ager, imparechiat cu mladLrea purtArii,
asa cum o afli si la cel mai din urmit Roman. Poporul ace-
sta, daca va face unirea (teritorialA) e capabil sa stea In
fruntea culturii intelectuale e omenirii (geistige Kultur der
Menschheit). $i ca sit umple masura, iata ca si limba sa stunt

www.dacoromanica.ro
 213

vieata sufleteasca cu adevarat superioara, dacA vom

sti sa-1 curatam de petele si gunoaiele pe care tur-
burarile timpurilor din urma si nechibzuinta unor
carmuitori nevrednici leau ingramadit asupra Bi-
sericii si in cele din urma, asupra Neamului si
Statului intreg.

ay. de.frumos i e atat de bogatA, 'twat s'ar potrivi i pentru

cel mat cult neam al pamantuluia.
W. Hoffman, W. Pahl, K. Pfaff, Beschreibung der Erde
nach ihrer naturlichen Beschaffenheit, ihren Erzeugnissen, Be.
wohnern... wie sie jetzt sind. Zweiter Band, Stuttg. 1842, p.
30774.

www.dacoromanica.ro
 EPILOG

Din primavara anului 194o, cand a fost scrisa

lucrarea de fata, pana la tiparire (Februarie 1941)
au cazut asupra tarii nenorociri fail seaman. An
trei luni, Romania a pierdut trei hotare, o treime
din teritoriu §i aproape o treime din populatie. A
urmat apoi detronarea regelui Si un groaznic cu-
tremur care a ruinat multime de sate §i orase. In
sfar§it, s'a addogat §i un inceput de razboiu civil,
o ru§ine unica in vieata poporului roman(
Fara a intra in cercetarea tuturor cauzelor care
au adus aceasta cumplita adere, putem releva un
singur lucru : calamitatile amintite nu stau in lega-
tura cu ceva esential in firea neamului romanesc, ci
se explica in cea mare parte prin cauze generale,
(Vezi Omul de Stat, Dec. 1939). Aci in§iram nu-
mai cateva :
1. Presiunea concentrica a elementelor mongolice.
reprezentata in cele din urma prin Maghiari, Bul-
gari Si Moscoviti (foarte amestecati cu neamuri tu-
rano- mon golice).
2. Infiltrarea din rasaritul Europei pana in Penin-
sula Iberia a unui element paria Tiganii.
Unamuno a marturisit inainte de moarte a ororile
petrecute in razboiul civil din patria sa nu pot fi
explicate decat prin amestecul acestei populatii
exotice.
3. Masiva infiltrare evreiasca in cursul secolului
al XIX-lea i al XX-lea, evenimentul cel mai gray
in vieata poporului roman, dela inceput pana azi.

www.dacoromanica.ro
216

Oricare dintre aceste cauze ar fi fost deajuns sä

explice una sau alta din nenorocirile cazute gramada
pe capul Romaniei. Toate la un loc au fost prea
mult... Fara de voie, ne gandim la ceea re judicio-
sul Burckhardt numeste Nenoroc in istorie" (Gluck
and Ungliick in der Geschichte).
Dar trebue O. recunoastem ca insusirile gloatei,
asa cum a fost aratate in Crestinismul Romanesc"
si cum au fost veriticate in razboiul mondial, cand
Romanii au stat frunte la frunte cu cea dintai armata
europeana, ar fi putut birui mare parte din calami-
tatile insirate, dna nu s'ar ii adlogat Inca una, in-
fatisata acum doi ani la Academia Romans astfel :
' Poporul nostru a trecut in ultimele decenii prin
cele mai mari momente ale istoriei sale cu niste
conducatori sub nivelul nevoilor Neamului si Statu-
lui roman"!
Dar vorba lui Seneca : suferim de boli vindecabile
(sanabilibus aegrotamus malls), iar unul din leacurile
cele mai sigure este intoarcerea la crestinismul no-
stru romanesc", dandu-i cat mai repede puterile lui
de altadata.

www.dacoromanica.ro
 INDICE DE NUME

Afrizi, 182. Conea (I.), 106.

Alecsandri (V.), 171. Coulange (P.), 75.
Anne] (Fr.) 13.
Arie, 22. Danilewsky N. I.), 192.
Athanasie (Sf.), 22, 60, 65. Dante, 137, 202.
Augustin (Fer.), 187. Deceneu, 62 .
Descartes, 95.
Dionisie (Areop.), 135.
Bacocz (Thomas), 184. Dlugosz, 105.
Baker (Sir E.), 27, Doegen (W.), 78.
Baker (Mary Eddy), 191. Doja, 184.
Bardy (G.), 60. Dostoiewski, 181.
Mrseanu (A.), 73. Duhamel (G.), 177.
Bartok (Bela), 73, 149, 189.
Bastian (A.), 32. Eminescu (M.), 11, 31, 100, 130,
Batiffol (P.), 47, 53, 55, 189. 154, 160, 165, 201.
Berdiaeff (N.), 175, 177.
BrAiloiu (C.), 107. Frazer (J.), 32, 124, 125.
Buckle (Th.), 125. Frobenius (L.), 94, 164.
Budai Deleanu, 118. FurtunA (D.). 73, 116.
Burckhardt (J.), 65, 71, 125, 200,
214. Gamillscheg (E.), 56.
Gaster, 135.
Calvin, 32, 63, 133, 137, 188. Gavrilov (V.), 25.
Cantemir (D.), 177. Gherea, 181.
Capitanov (H.), 83. Gebhardt (E.), 23.
Carcopino J.), 52. Geffken (I.), 62,
Cicero, 187. Ghandi, 196.
Codreanu (C.), 100, 108. Goethe, 161, 194.

www.dacoromanica.ro
218
Gobineau (A.), 207, 208.
Gorki (M.), 27, 173, 179.
Grigorie (cel Mare), 46, 53, 190,
194.
Gui (Bernard), 23.
Gyiirgfy (St.), 179.
Hasdeu (B. P.), 130, 135.
Herodian, 52.
Herodot, 36, 57.
Hitler (A.), 99.
Homer, 115.
Hussar' (Edm.), 157, 160.
Jordan (A.), 73.
Istrati (Pan.), 153.
Keyser ling (H.), 161, 182, 183,
189.
Kierkegaard (Soren), 203.
Labry (P.), 176.
Lisov (T.), 25.
Loyola, 24, 63.
Luther, 24, 32, 33, 133, 191.
Maiorescu (T.), 89, 95, 130, 162,
163
Mallarme (St.), 161.
Manes, 22.
Marx (K.), 181, 209.
Me lla (Pomponius), 103.
Meyer (John), 76.
Milionkov P.), 177.
Miron Costin, 124.
Moroianu (G.), 141.
Mortun (V.), 181.
Murarasu (D.), 153.
Mustafa (Ali), 79.
www.dacoromanica.ro
Nadejde (I.), 181.
Negruzzi (I.), 130.
Nietzsche, 201, 202, 204.
Olteanu-Oradea (A.), 180.
Onciul (D.), 7.
Ortega y Gasset (J.), 96.
Pamtile (T.), 134.
Papa Hagi {T.), 117.
Papini (Giovanni), 202.
Parvan (V.), 30, 31.
Paleogul (M.), 177.
Persons (R. G.), 64.
Picu (Patrut), 79.
Pestalozzi, 136.
Pittard (Eug.), 34.
Plotogea (M.), 79.
Plutarh, 207.
Pogor (V.), 130.
Popovici (Gh.), 17.
Procopovici (A.), 123.
Rabelais, 161.
Ratzel (Fr.), 164.
Rasmussen (Knud), 124.
Riehl (W. A.), 24.
Romanelli, 211.
Romier (L.), 26, 27, 147, 170,
189, 192.
Rosetti (C. A.), 181.
Russo (D.), 129.
Salvianus, 53, 54.
Sassu (C.), 86.
Schurz (H.), 164.
Seignobos (Ch.), 22.
Sell Here (E.), 148.
Seneca, 214.
Simion Dascalul, 122.

Simion Stefan, 122.
Slavici (I.), 130, 158.
Socrate, 39.
Sodeur (G.), 24.
Spengler (0.), 94.
Stefanescu (A. I. D.), 149.
Stahl (H. H.)107.
Staicu (C.), 92.
Strabo, 36, 37, 46, 61, 139, 143.
Streinu (Vi.), 86.
Sylva (Carmen), 86.
Tharaud (Jer.), 27, 50.
www.dacoromanica.ro
219
Theodorescu (G. Dem.), 68, 69,
116, 131, 141.
Unamuno (M.), 31, 51, 215.
Ureche (Grig.), 9, 93.
Valery (P.), 32.
Vazoff, 83.
Viciu (A.), 72, 132.
ViAdescu (G.), 182.
Voltaire, 204.
Voronca (El. N.), 68, 79, 135.
Zamolxe, 34, 46, 61, 90, 109, 129.
Zarifopol (P.), 30, 162.
 INDEX DE MATERIE
Afierosire, 58.
Afurisenie, 58.
Ajutarea Bulgarilor, 83.
Ahriman, 62, 165.
Anatema, 67.
Anarhism (congenital), 175, s. u.
Apostoli, 197.
Arhaismul crestinismului ro-
manesc, 43.
Arianism, 60, 65.
Armonizare confesionald, 201.
Asprtmea Vechiului Testament,
205.
Ateism, 29, 32, 91.
Basilica, 45, 57.
Barbarii simpatici crestinilor, 53
Biserica anglicana, 33.
II romans, 57, 92, 155.
Binele biruitor, 113.
Blandeta poporului roman, 81.
Bogomilism, 66, 126, 130.
Buga, 157.
Byzantinism, 148.
Calvinism, 23, 126, 137, 185.
oCanun", 134.
Caracterul romanesc, 26, 36, 77,
81, 87, 124, 140, 147. 170.
www.dacoromanica.ro
Caracterul bulgdresc, 183.
Carmen miserabile, 63.
Catolicism, 169, 186.
Cesaropapism, 61.
Cimitir, 48.
Civilisatia carpatica, 35, 55.
Civis romanus, 144.
Cloaca maxima, 63.
Comati, 40.
Contra-anatema, 67.
Conservatism, 178.
Convertire, 49.
Comunism, 107.
Convorbiri Literare, 17, 162.
Craciun, 48.
Credinta in nemurire, 41.
Crestinism, 40, 59.
Cruzimea ruseasca, 175.
Cruzimea ungureasca, 184.
Credinta (trei intelesuri), 58.
Cruce, 48.
Cucernic, 48.
Cultura Dacilor, 36, 55.
Cultura majors, 165, 181.
Cultul lui Mithora, 46.
Culturalizare", 76.
Cummicatura, 47, 57.
Cumpatare, 89.
Cuvinte bolnave, 163.
222
Dacia usurata, 53.
Dacism, 165.
Diavolul batjocori,t, 128.
Divagations, 161.
Divina Comedia, 202.
Dromihete (iertator), 90.
Duminica Ortodoxiei", 66.
Dumnezeu-Tatal in folklor,
130.
Dunarea (fluviu slant), 41.
Leo le des Charles, 147.
Edictul de tolerant& 22.
Educatia noun, 110.
Egyeteres, 86.
Elementargedanke, 32.
Evlavia dacica, 104.
Fat-Frumos, 150.
Fatalism, 120.
Filioque, 32, 66.
Flotilla, 48.
Folklor, 77, 94.
Franciscani, 22.
Germania, 62.
Hussiti, 25.
Iadul desfiintat, 134.
Icoane pe slid& 79.
Iconoclasti, 66.
Icumenic, 189.
Idealism, 40, 97.
Iisus in folklor, 71.
Inmormantarea, 106.
Istorie retorica, 54.
Junimea, 17.
Judet, 49, 63.
www.dacoromanica.ro
Kalon Kagathon, 146, 171.
Kulturgut (gesunkenes), 76.
Legionarii romani ajuta cresti-
nismul, 44.
Lipsa de omeme a crestinilor,
206.
115, Lirism Is Romani, 147.
Lumanare, 48.
Maica Domnului in folklor, 73,
116, 134.
Mare le Preot, 40.
Masinismul, 207.
Meted, 172.
Milostenie, 142.
,Miracol" grec, 114.
romanesc, 56.
Misticism, 169.
Monahism carpatic, 69.
Monoxile, 36.
Moscovitism, 172.
Muzica romaneasca, 149.
Nestorieni, 75.
Nichita (Sf.), 68.
Nirwana, 135.
Optimismul romanesc, 135, 136,
139.
Ormuz, 62, 135.
Ortodoxie, 13, 17, 188.
Ortodoxia acuzata, 31.
Ospitalitate, 140.
Oua incondeiate, 79.
Papocesarism, 61.
Paria, 196.
Paulus, 199.
 223

Pax romana, 51. $coala muncii, 109.

Panslavism, 192. Sihastrie, 69.
Persecutii religioase, 23, 24, Sfinti romdni, 119.
Pietatis causa, 120. Simbioza, 56, 64.
Popor ales, 208. Simbohsm, 13.
Poporul (papagal), 77. Simtul unitatii, 122.
Populus romanus, 114. Sinodul din Niceea, 59.
Poporul rus, 173. Serdica, 67.
Pontifex maximus, 60. Suferinta educatoare, 111.
Prioritatea frumusetii morale, a
145. Tarsasag, 85.
Primatul binelui, 125. Teama de morti, 32.
Principiul nationalitatilor, 189. Toleranta, 25, 26, 27, 34, 81, 9L
Protestantism, 169, 187. Topommie, 49.
Purgatoriu, 61. Totalitar, 16.
Puterea diavolului, 127. Tr anshumanta, 121.
Psichologia poporului i man, 29. Traditie, 180, 212.
Tudor (iertator), 90.
Rasism, 209.
Rdzboi confesional, 22. Tiganiada, 118.
Retragerea legiunilor, 53. Tlgani, 50.
Reforma, 33.
Roma amenintata, 52-54. Umor, 132.
Romanus, 67. Unitarism, 185.
Romdn (trei intelesuri), 120. Urmasii lui Eminescu, 100.
Rosalia, 48.
Vineri (Sf.), 118.
Scldvia, 206. Vi ancea, 153.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
Pag.
1. 0 lamunre . . . 13
2. Creptinismul romanesc 15

PARTEA INTAI

3 Caracterele cele ma' vadite ale creptinismului roma-

nesc, privite in lumina etnografiei pi
a istoriei . . . . . 21
CAP. I. Lipsa rdzboaielor confesionale in vieata po-
porului roman . . . . . 21
CAP. II. Neutrahtate Lao de discutiile dogmatice 29
CAP. III. Primatul sufletului . . . , 39
CAP. IV. Arhaismul creptinismului romanesc . . 43
CAP. V. Simbioza intre Biserica pi Stat, fall antago-
nism . . . 51
CAP. VI. Lipsa ereznlor a ereticilor pi. . . 65
CAP. VII. Adanca patrundere a lui Iisus In folklorul
national . . 71
CAP. VIII. Lipsa aplecani spre rdzbunare . . 81
CAP. XI. Supunerea la suferinta ca mijloc de purifi-
care morals . . . . . . 103
CAP. X Increderea in biruinta binelui asupra raului 113
CAP. Xf. Prioritatea frumuseth morale asupra justitiei
formale . . 145
4. Incheiere 153

PARTEA A DOUA

CAP. XII. Verificare 'storied 169

CAP. XIII. Orientare in viitor 193
5. Epilog . . 214
6 Index de name . 217
'7Index de fapte 221
8 Cuprinsul. . 224

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro