Ateneul Român

Este o construcţie din sectorul 1 al Bucureştiului, situată în apropierea Căii Victoriei şi a pieţei
care poartă astăzi numele de Piaţa Revoluţiei. Construită pentru a fi un palat al artelor şi
ştiinţelor,[1] clădirea este locul în care sunt organizate, într-o ambianţă fastuoasă, expoziţii,
concerte şi conferinţe.Edificiul are o înălţime totală de 41 m şi este construit în stil neoclasic, cu
elemente de decoraţie tipice arhitecturii franceze de sfârşit de secol. Construcţia din planul
central prezintă un stil eclectic.

În prezent sala mare de concerte are 28,50 m diametru, 16 m înălţime şi o capacitate

aproximativă de 794 locuri.

Faţada construcţiei este întoarsă spre apus şi conţine un peristil format din şase coloane ionice,
care dau clădirii aspectul unui templu grecesc antic.[19] Coloanele susţin un fronton triunghiular
şi au la bază un peron format din 8 trepte.

Zidul peristilului, aflat deasupra uşilor de intrare în palat, prezintă 5 medalioane în mozaic,
reprezentându-i pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupul, Matei Basarab şi regele
Carol I.

În interiorul palatului existau săli de expoziţie, săli de proiecţie cinematografică, o bibliotecă, un

depozit cu cărţi (aproximativ 10.000), o sală mare de conferinţe sau concerte şi Pinacoteca
Statului.

La parter construcţia prezintă un vestibul mare circular, dublat de un inel de 12 coloane cu o

tencuială ce imită marmura roz. Din vestibulul cunoscut sub numele de „Rotonda Ateneului”
pornesc patru scări şi scara de onoare, realizate din marmură roz de Carrara, construite fiecare în
jurul unui pilon de zidărie şi formează, la palier, balcoane către rotondă. Scările conduc către
marea sală de concerte.
Sala de concerte conţinea un parter în care erau rânduite 600 de fotolii. Sala prezenta şi 52 de
loji, aşezate pe două rânduri. La cererea lui Alexandru Odobescu bolta sălii a fost ornată cu
elemente antropomorfe, zoo şi fito în relief policromat aurit, având ca sursă de inspiraţie
basmele populare româneşti.

Deasupra lojilor friza prezintă un decor format dintr-o frescă continuă, realizată în tehnica „Al
Fresco”, opera pictorului Costin Petrescu, între anii 1933 şi 1938.