Subiecte de referate pentru seminarul de

Istoria teatrului universal (Teatru şi modernitate)

an II, semestrul II, anul univ. 2018-2019

Semestrul II: De la estetica avangardistă la teatrul absurdului

1. Teatralitatea picturii expresioniste: “imaginarul strigătului” prin desen, culoare,

compoziţie, temă - Edvard Munch (Ţipătul, 1893), Franz Marc (Der Traum/Visul, Cal
albastru), Ernst Ludwig Kirchner (Autoportret ca soldat, Două femei în stradă) sau altele
(de ex. picturi de Egon Schiele), la alegerea studentului
2. Elemente de teatralitate a filmului expresionist: posturi teatrale, mimică, machiaj, mască,
decoruri pictate, artificialitatea “arhitecturii”
Filme de analizat:
- Nosferatu şi Faust de F. W. Murnau
- Cabinetul doctorului Caligari, de Robert Wiene
3. Tematică şi imaginar expresionist în Cabinetul doctorului Caligari; ambiguitatea nebunie
–normalitate; relaţia călău–victimă
4. Imaginar şi intrigă expresionistă în Deşteptarea primăverii de Frank Wedekind
5. Teatralitatea filmului suprarealist: Un chien andalou
6. Jocul identităţilor şi construirea suprarealităţii în scenariile teatrale suprarealiste
româneşti ale lui Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu, D. Trost,
tânărul Ionescu; Gellu Naum, Exact în acelaşi timp
7. Vizionarismul lui Antonin Artaud – între expresionism şi suprarealism (subiect pentru un
student la Regie)
8. Teatralitatea situaţiilor-limită în Muştele lui Jean-Paul Sartre; Electra din Muştele lui
Sartre: personaj şi construcţie imaginară de rol; Oreste din Muştele lui Sartre: personaj şi
construcţie imaginară de rol; Jupiter din Muştele lui Sartre: personaj şi construcţie
imaginară de rol; Microcaiet de regie
9. Microcaiet de regie pe un scenariu original după eseul lui Albert Camus, Mitul lui Sisif –
temă pentru specializarea Regie; Perspective şi motivaţii tragice şi absurde în
Neîntelegerea, de Albert Camus

10. Elemente de distanţare (în sens brechtian) în farsa tragică: Max Frisch, Don Juan sau
dragostea pentru geometrie

1
11. Grotescul şi distanţarea postbrechtiană în farsa tragică a lui Friedrich Dürrenmatt, Vizita
bătrânei doamne
12. Parodia dramei şi a categoriilor dramatice tradiţionale la Ionesco (studii de caz: Scaunele,
Amedeu sau cum să te debarasezi, Regele moare); Comicul de limbaj şi personajul
absurd la Eugène Ionesco
13. Personajele lui Harold Pinter între absurd, gratuit şi patologic: The Birthday
Party/Aniversarea, The Caretaker/Ȋngrijitorul
14. Teatralitatea vocii şi a fiinţei de limbaj la Samuel Beckett, Ce zile frumoase!