Nu e, n-a venit încă. Îl cunosc...Trebuie să se fi dus să-și ia pe individa.

Trebuie să vie
impreună. A! Să vie! Dumnezeule! Mă traduce la sigur... de opt zile nu l-am văzut. Îi scriu ,,
Bibicule, mangafaua pleacă mâine – miercuri – la Ploiești, rămâi singură și ambetată, sunt
foarte rău bolnavă, vino să-i tragem un chef..’’ Și nici nu-mi răspunde. Iubește pe alta, mi s-a
făcut semn. În cărți cade mereu gând la gând cu bucurie, cu dragoste,cu temei, cu întâlnire la
drum de seară cu o damă verde. O să fie cu scandal, cu n-a mai fost până acum în Universul.
Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe Statua Libertății de la Ploiești că are să fie istorie!
A! Gelozie. Am să-l omor! Voi să beau, voi să beau căci nu e-n lume altă durere, decât
durerea ce simțesc eu. (bea) Așa! Să vie acuma.