De ce Doamne? De ce a fost sa fie asa? Raspunde-mi! Tacerea asta ma lasa mai rece decat insusi un mort.

Inima bate in piept,sangele curge de nebun prin vene, dar nu mai e cald.Nu mai are caldura aceea.A murit! De ce? Pentru ca n-am primit o sansa,una mica macar.Nu a vrut, ok, dar nici nu ma cunostea.Nu m-a lasat s-o las sa ma cunoasca.N-a vrut! Pasii mei devin asa de grei, parca as avea picioarele de plumb.Iau strazile la plimbat, de parca as reaseza smoala pe strada.Totul e pustiu, desi oamenii merg.Eu nu vad pe nimeni, gandul mi-e la ea, iar picioarele ma duc in necunoscut.Cotesc pe strazi intunecate, ies in bulevarde,traversez si am ajuns.Ma uit in stanga si-n dreapta, nimic cunoscut...am descoperit necunoscutul!Aud pasi, raset si vad sclipiri ingeresti.Ea e! Nu stiam unde merg, dar am ajuns la ea.E acolo, o vad, dar ea nu ma vede.Am ajuns o umbra la ceea ce am fost odata.Sau poate ca nici n-am fost.Poate am fost doar un vis.Poate,poate,poate si sau,sau,sau.Multe lucruri nespuse,negraite.Tac malc, desi as putea striga, iar ea nu m-ar auzi.A spus NU! Ce i-oi fi facut eu oare? Nam ranit-o, am iubit-o.Mai mult decat pe oricare fata cu care am fost.N-am mai iubit pe nimeni cum o iubesc pe ea, dar nu m-a crezut,nu m-a inteles.Nu mi-a inteles privirea,gesturile,vora si batatile inimii cand eram langa ea.Sa mai incep cu un "poate" sau cu un "sau" e deja prea mult.Plec incotro unde e drum si mai arunc o privire in spate, poate ultima sau poate e prima.Numai eu si cu Eu stim raspunsul.Buuuum,buuum,buum,bum.Batai incete,fara vlaga,fara iubire.Cotesc pe prima strada si merg.Cunosc orasu',dar parca n-am mai fost pe aici.Caldaram,boscheti si parfum.Nu mi-e cunoscut, dar am descoperit.Buuuuuum! O ultima apriga bataie de cord, o mica bucurie.Dar ce bucurie e aia cand n-o poti imparti cu persoana iubita, pe care simti ca iti e jumatatea.Unii isi cauta jumatatea timp de milenii, inca de la Inceput si n-au gasit-o, iar eu am gasit-o si nu ma vrea.O puteam forta, dar deveneam o bruta,un animal fara inima.Deveneam ceea ce nu sunt si nicicand voi fi.De ce? Pentru ca "Te iubesc!" este crezul dupa care ma ghidez.Plec si de aici, pasul e la fel de greu,dar parca mai greu.In piept am ceva greu, care ma trage-n jos.Eu zic Nu! si urc mai sus.Veninul mi-a

devenit hrana si o usa imi apare.E neagra si vreau s-o ating.Mana imi trece prin ea.E fum! Intru si o lume apare.Mi se deschide in fata ochilor.A fost aici mereu, dar n-am vazut-o.O voce imi sopteste: "Bantuie adancu' ca sa atingi inaltul!".Mi-a intiparit-o in minte si am plecat mai departe, in fosta mea lume dar prezent in cea in care intrasem: Intunericul.